Devianta scolara si delincventa juvenila

Devianta – ansamblul comportamentelor ce incalca normele existente intr-o cultura data, norme care corespund unor roluri si statusuri bine definite si prin acestea pot amenninta echilibrul sistemului. In sens larg, notiunea de devianta cuprinde orice incalcare a normelor de orice natura. Deviantul este cel care rezolva o situatie sau un conflict contrar expectantelor morale, sociale, culturale, religioase, ale comunitatii sau grupului de care apartine.,

Dupa E.Durkheim, este “social orice comportament care nu se datoreaza hazardului, ci este reglat prin norme si asteptari instituite si inevitabile”, iar “deviant este acel comportament care depaseste limitele institutionale si sociale acceptabile de catre societate, considerat ca fiind un mediu moral”.

Se poate observa ca in toate definitiile deviantei intervin cel putin 2 elemente constante: norma si conformitatea

Norma, denumita si prescriptia ideala a comportamentului , reprezinta regula sociala de conduita , modelul “standard” de comportament , definit prin asteptarile sau consensul unui grup social fata de un anumit tip de comportament dezirabil. Prin explicarea acestor asteptari, norma contribuie la reducerea gradului de incertitudine al indivizilor plasati in situatii sociale noi, ambigue.

Are 2 functii importante: - asigura organizarea vietii sociale pe baze rationale, obligand societatea sa

funstioneze ca o “constiinta colectiva”. Independenta de vointele individuale, prin stabilirea legitimitatii/ilegitimitatii unor actiuni sau conduite, care se vor fixa si transmite de la o generatie la alta;

- exercita asupra membrilor comunitatii o constrangere, o presiune colectiva, care asigura consensul social, coeziunea si ordinea sociala, stimuland respecatrea unor valori precum:solidaritate, responsabilitate, participarea la realizarea obiectivelor commune.

In orice societate functioneaza urmatoarele categorii de norme:- n.prescriptive: care le indica indivizilor ceea ce trebuie sa faca;- n.proscriptive: care le indica indivizilor ceea ce nu trebuie sa faca;- . formale: exprimate sub forma regulilor scrise, elaborate de autoritati, necesare

convieturii armonioase in grup;Trasaturi: - character general: stipuleaza anumite cerinte concrete, obligatorii pt toti indivizii

care se gasesc in situatii sociale similare;- character impersonal: produsul vointei colective a grupului social care a adoptat

obligatia respectiva;- se aplica prin instituirea unui sistem complex de sanctiuni, avand rol stimulativ

sau restrictive;Conformitatea : compatibilitatea comportamentului cu norma, concretizata in

elaborarea unor raspunsuri normale , prescrise de norma. Ea este rezultatul actiunii a cel putin 4 factori:- presiunea grupului social , exercitata asupra individului pt a-l determina sa se

integreze, prin procesul de influentare sociala;

- procesul de socializare si invatare sociala a normelor de catre individ;normele sunt internalizate, devin parte din eul social al pers si ii aduce stima de sine;

- constientizarea faptului ca incalcarea normelor conduce la sanctiuni represive;

Devianta scolara : ansamblul comportamentelor care incalca normele si valorile sociale.

Cu toate ca definitia pare simpla, ea nu este lipsita de ambiguitati. Trebuie precizat cine sunt deviantii; scoala poate fi spatial de manifestare a unor conduite extreme de diverse, sin u in mod automat toate sunt ale elevilor; si cadrele didactice pot devia(de la normele deontologice ale profesiei, de la principiile didactice, de la normele morale, precum luare de mita, favorizare la evaluare, violente impotriva elevilor, hartuire sexuala, tinuta si atitudine necorespunzatoare, absenteism) si personalul administrative si de serviciu poate avea conduite deviante. Dar aceste categorii de comportament nu vor intra in sfera deviantei scolare , deoarece termenul “scolar” nu face trimitere la localizarea fenomenului , ci la rolul si statutul de scolar.

In literatura de specialitate, se folosesc cu semnificatii apropiate de cea a conceptului de “devianta scolara” cu care nu se identifica insa, o varietate de termini: indiscipline, rezistenta scolara, delincventa juvenila, inadpatare scolara, tulburare de character/comportament, deviere de conduita.Forme de manifestare a deviantei scolare: - copiatul - fuga de la scoala sau de acasa- absenteismul scolar- abandonul scolar- vandalismul scolar- violenta in scoala- specificul toxicomaniei la elevi- suicidul la elevi

Copiatul este o forma specifica de inselaciune , prin care un anumit elev sau student prezinta drept rezultatul propriului effort de invatare o serie de cunostinte pe care nu le-a asimilat , imprumutandu-le ad hoc de la diverse surse. Copiatul: individual, solidar si colectiv.

Fuga reprezinta o conduita de tip evazionist avand o motivatie precisa si desfasurandu-se intr-un interval de timp variabil. Fuga de la scoala este o conduita cu o desfasurare limitata in timp, sustinuta de o anumita intensitate a participarii affective pe fondul existentei motivatiei pt frecventarea scolii si care trimite la cause ce tin mai mult de personalitatea elevului si de contextual scolar specific.

Absenteismul scolar este definit ca ca o problema sociala , fiind ecplicat mai mult prin caractersiticile socioculturale ale mediului de provenienta aparand mult mai frecvent in mediul urban si in familiile sarace.

Vandalismul scolar reprezinta actele de violenta specifice orientate catre obiecte bunuri si proprietati. Apare fie din motiv de razbunare sau ao descatusare a agresivitatii.

Cauzele deviantei : Cauzele care determină devianţa (delincvenţa juvenilă) pot fi împărţite în două

categorii: cauze interne-individuale şi cauze externe-sociale.În prima categorie sunt incluse:

    particularităţile şi structura neuropsihică;     particularităţi ale personalităţii în formare;     particularităţi care s-au format sub influenţa unor factori externi, mai ales a

celor familiali.Dintre cauzele externe, cele mai importante sunt:

   cauze socio-culturale;    cauze economice;    cauze socio-afective;    cauze educaţionale, la nivelul microgrupurilor în care trebuie să se integreze

treptat copilul, începând cu familia.

Cauze neuropsihice        Disfuncţii cerebrale: a. retardare neuropsihică; b. stare de

hiperexcitabilitate neuronală, consecutivă unei disfuncţii în dinamica cerebrală; c. anomalii de tip epileptic cu elemente de focar electrografic.

       Deficienţe intelectuale: a. în rândul delincvenţilor, procentajul întârziaţilor mintali creşte de la cei care au comis delicte uşoare la cei care au comis delicte grave sau foarte grave şi la recidivişti; b. procentajul infractorilor cu deficienţe intelectuale este aproximativ tot atât de ridicat ca şi cel al infractorilor cu tulburări emoţional-afective.

       Tulburări ale afectivităţii: a. nivel insuficient de maturizare afectivă; b. stări de dereglare a afectivităţii (stări de frustrare, instabilitate, ambivalenţa şi indiferenţa afectivă, absenţa emoţiilor şi a înclinaţiilor altruiste şi simpatetice).

       Tulburări caracteriale: Delincventul minor se caracterizează prin imaturitate caracterologică, manifestată prin: a. autocontrol insuficient; b. impulsivitate şi agresivitate; c. subestimarea greşelilor şi a actelor antisociale comise; d. indolenţă, indiferenţă şi dispreţ faţă de muncă; e. opoziţie şi respingere a normelor social-juridice şi morale; f. tendinţe egocentrice; g. exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinţe şi tendinţe înguste, de nivel redus; h. absenţa sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, de ordin social şi a sentimentelor etico-morale; i. dorinţa realizării unei vieţi uşoare, fără muncă.

Cauze familialeClimatul familial poate fi analizat după: modul de raportare interpersonală a

părinţilor, sistemul lor de atitudini faţă de diferite norme şi valori sociale, modul în care este perceput şi considerat copilul, modul de manifestare a autorităţii părinteşti, gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor, apariţia unor stări tensionate, modul de aplicare a recompenselor şi sancţiunilor, gradul de deschidere şi sinceritate a copilului în raport cu părinţii.

Ţinând seama de aceşti indicatori, cercetările au relevat că sunt predispozante pentru devianţa copiilor următoarele aspecte:

  dezorganizarea vieţii de familie ca o consecinţă a divorţului;

  climatul familial conflictual şi imoral;   climatul familial excesiv de permisiv;   divergenţa metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinţilor;   atitudinea rece/indiferentă a părinţilor;   atitudinea autocratică/tiranică a părinţilor.

Factori de natură socială şi economicăIntră în categoria factorilor de natură socio-economică: crizele politice, economice,

sociale şi morale marcate de competitivitatea slabă a economiei; prăbuşirea sistemului de protecţie socială; scăderea nivelului de trai; creşterea ratei şomajului; creşterea inflaţiei; confuzia sau absenţa unor norme şi valori; slăbirea controlului social; discrepanţa dintre scopurile şi mijloacele legale de satisfacere a nevoilor personale, determinată de inegalitatea socială, de diferenţele de statut; relaxarea la nivelul politicii penale şi vidul legislativ; scăderea prestigiului şi autorităţii instanţelor de control social; sărăcia infantilă (cu fenomenul „copiii străzii”); corupţia şi crima organizată; violenţa, agresarea şi exploatarea minorilor.

Cauze de natură educaţională1. Eşecurile de adaptare şi integrare şcolară, determinate de:

      randament şcolar slab (concretizat în insubordonarea faţă de regulile şi normele şcolare), absenteism, chiul de la ore, repetenţie, conduită agresivă în raport cu cadrele didactice şi colegii etc.;

      lipsa unui nivel minimal de satisfacţie resimţită de elev (motivaţii şi interese slabe în raport cu viaţa şi activitatea şcolară) din cauza aptitudinilor şcolare slab dezvoltate.

2. Greşelile educatorilor:      de atitudine şi relaţionare;      de competenţă profesională;      de autoritate morală.