. &tlNT-Ec4" {'a BUCURE$TI2007
ECATERTNA VRASMA$
' dotneniu nou de sludiu gi aplicafie -
Coperta: Elena Drlgulelei Dumitru
O
V&I INTEGRAL
Editurl acreditatlwww.cncsis.ro
de
Consiliul Nafional al Cercetlrii $tiin{ifice din
invlflm6ntul Superior (CNCSIS)
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom6niei
VRASMA$, BCATERINA Dificultd{i de invllare in qcoali: domeniu
nou de studiu qi aplica{ie / Ecaterina Vrdsmag. - Bucuregti:
Editula V & I lntegral, 2007Bibliogr. ISBN 978-973
-9341-98-1159.953.5
316
e-mail: [email protected] Web : http://www.vi-inte
gral.ro Of. Poqtal 33/16 Bucureqti
CUPRINS
Argument
PATTEA
I. DIFICULTATILE DE INVATARE ,, CA DOMENIU DE STUDIU
capitorur 1. DoMENTUL DrFtcuLTAlLon DE
INVATARE..................................e
................ .........9 1.2. Scurt istoric al problematicii
in studiu....... ....."..."......13 1.3. Conceptul de dificultili
de invdjare gi conceptul de dificultbli
specificeitulbur[rildizabilitdli de invdlare - analiza gi termenii
asociali......... ........................221.1. Perspective de
abordare a domeniuluiI .4.
Dehnirea dihcultifilor specifi celtulbrudrilor de invdlare
sau a dizabilitAlilor de ..........................38 1.5.
Elementele operalionale comune deflniliilor dizabilitdlilor de
invdlare..............40 1.6. O tipologie orientativd a
dificult6filor de ...................".....42
invd{are........
L7. Definifia americanS 9i complet[rile ei..............
.........42 L8. Concluziile definirii acestui nou domeniu de
analizl gi intervenlie ....................44 1.9. Disciplinele
care contribuie la studiul dihcultdjilor de invdlaregi la
interven{ia
invdlare.
specia1i2ata...................
....................44
capitotut 2. DEScRTEREA 9t tDENTtFICAREA DtFtCULTAT|LOR
spEcrFrcE DE INVATARE ..................................:.2.1.
Caracteristicile copiilor cu dificultdli specifice de invdjare:
probleme de depistare.. 2.2. Dispersia dihcultdlilor de invd{are
2.3 . Cauzele dificultIlilor specifice de inv[fare 2. .Evaluarea
dificultdlilor de invdlare. 2.5.Un instrument de evaluare pentru
copildria rnicd
........41
.........................47 .......58 ...............5 8
...........................62..........................75
Partea a ll-a. INTERVENTIA EDUCATIONALATru
orrrculiArle ,,
oe iuvArnne
Capitolul 3. TRASEUL EDUCATIONAL $l INTERVENTIA
rN DTFTcULTATTLE DE ................71 ..........77 3.1.
$colarizarea copiilor cu dificultdli de invf,fare 3.2. Stmcturi de
gcolarizare pentru copiii cu dificulta{i de
invdlare...........................813
1NVATARE...............
3.3. Nivelele de sprijin in abordarea dificultafllor de invifare
in perspectiva curriculard. ....................90 3.4. Interventia
specializatl in dificult[{ile de
inv[fare..............................................91 3.5.
Planurile de intervenlie in dificult[file de invdlare
........................96 3.6. Tipurile de intervenant in
dificultalile de
invdlare....,,...........,.......................... 109 3.7.
Profesorul de sprijin - o noud posibilitate gi o nouf,
profesie............................ 109
capitorul4. FoRME DE TNTERVENTTEDE4.
Includerea in clasa obignuiti a elevilor cu dificult[{i de
invdlare: sprijinul 4.2. Direclii de abordare educalionald a
dificultdlilor de invdlare in clasa obignuit6......
l.
ELEV|...
ir'r
CUSA OBTSNU|TA........128 .-...128
.........................129 4.3. Individualizarea, ca formd a
diferen{ierii activitAfi didactice pentru copiiicu dificultalide
invalare ..........,.........133 4.4. Tipuri de individualizare sau
formele individuaIi2drii...................................... 140
4.5. Modele de individualizare pe fundalul clasei obignuite de
e1evi.......................142 4.6. Stilul de invd{are: argument
pentru individualizare ..................... 146 4.7. Adaptarea
curricularf,, ca dimensiune necesard aborddrii
dificultdlilor de invdfare in
4.8. Aspecte sociale ale adaptdrii
c1as6........ cuniculare.,.
........,............ 15l
..............155
capitor ut 5. RoLU L $r_coNTRrBUTrA PROFE9ORULU r irrr RSORORRER
DIFIGULTATILOR DE INVATARE rN CLASA OB|$NU|TA......... ls7
.................157 5.1. Terminologia folositi de cdtre
profesori5.2. 5.3. 5.4. 5.5. 5.6. 5.7.
Programul educalional al profesorului de la c1as6.............
...........158 Orientlri generale de acfiune penku toli
profesorii........................................... l6l
.......164 Principiile de lucru ale profesorului.................
...................... 166 Tipurile de acliuni intreprinse de
profesor la clasd Intrebdri fundamentale pentru planificare gi
predare ................... 170
M[suri generale pentru clasa obignuit6......
.............171
5.8. Strategiile de invd{are propuse de Pachetul de resurse
UNESCO.....................173 5.9. Inregistrarea gi evaluarea
progreselor copilului cu dificult[]i de inv[lare... ......176 5.10.
Rolul profesorului cu privire la elevii care urrneazA Programe
speciale sau intervenlii specializate pentru dizabilitdlile de
invilare............................181 5.1l. Recomanddri gi
sugestii de ordin general pentru profesorii de la
clasd...........181
ArgumentDomeniul dificult5lilor de invd!are constituie una
dintre direc!iile actuale de dezvoltare a interven[iei educa[ionale
atAt didactice, cdt 9i specializate. Este chiar cdrma schimbdrilor
in inlelegerea succesu/ul gi egecului gcolar.ldeea acestei cdrli a
fost ca un fir continuu care m-a ficut sd culeg informa[ii gi sd le
filtrez prin experienla personald de peste 30 de ani - atAt ca
professor logoped, dar gi ca profesor universitar (in ultimii
15ani).
Cartea aceasta este o psihopedagogie a dificultdlilor de
invdfare care se bazeazd pe valorile pozitive ale intervenliei
specializate, dar gi a celei de tip didactic, la clas6, in
sprijinul elevului cu orice fel de dificultSfi de invdfare, intr-o
manierd noncategorialS. Ca orice problemi care line de dezvoltarea
umand gi de modul in care aceasta este sprijiniti prin misuri
educalionale, gi problematica dificultSfilor de invilare nu poate
fi tratatd singular, ci in contextul educaliei, gcolii gi al
direcfiilor ei actuale, atdt de politicd, c6t gi de ac(iune directd
pedagogici. ln abordarea dificultdlilor de invd[are in 9coal6,
atitudinea profesorului 9i a specialigtilor cu care colaboreazd (in
raport cu poten[ialul oricirui elev) este cea mai importantd.
Dificultdlile de invd[are, mai mici sau mai semnificative, toate
igi pun amprenta pe imaginea copilului in gcoald gi mai depade, in
viala sociali. De multe ori elevul nu are ganse de succes, din
cauza etichetei primite gi a neincrederii profesorilor in
posibilitifile lui de invifare. Pe de altd parte, formularea
misiunii gcolii in viafa copilului se realizeazd pornind de la
dezvoltarea domeniilor de cunoagtere (unde e important acesta nou,
al dificultdlilor de invdlare), din politicile gcolare globale 9i
nationale, dar 9i din dezvoltarea practicilor didactice. Am adunat
argumentele pentru a prezenta aceastd problemdpornind din trei
surse diferite: - preocupdrile 9i experienfa didactici a
autoarei;
- analiza literaturii de specialitate, a surselor teoretice care
elucideazd un domeniu important atAt teoretic, c6t 9i practic,
referitor la dificultifile intAlnite de elevi in invS[area gcolard;
- tendinlele, abordirile gi politicile educalionale actuale cu
privire la dificultilile de Tnvilare ale elevilor, ale nevoilor
global identificate cu privirela atitudinea gi practica de
doritgcolareactivitSlilor didactice obignuite.
-
si guverneze rezolvarea dificultSlilor prin activiti{i specifice
educaliei de sprijin -, dar 9i in cadrul
Am inleles incd de la inceputul carierel mele didactice cd
fiecare elev trebuie sprijinit pentru a aborda invdlarea gcolard.
$ansa de a activa ca profesor logoped intr-o perioadd cdnd nu
exista nici o altd formd de integrare gi de sprijin gcolar
(1975-1995) m-a pus de multe ori in situa(ia de
anei;za cauzeie nereugiteior la inv5l5turd gi cle e preciza
tipul Ce intei-veliii gi activitdti care ar putea schimba situaiia.
Arr observat cd profesorii, de obicei, considerZ ci toli elevii
trebuie sd in!eieaga foarte repede ce li se predd, s5 reproCr.lcd
ficiel gi si rezolve fdr'6 gregeli probiemele pe cai"e le cer
ai'iile curricuiare diferite Am inteles repede ci .puiearn
interveni adecvat ciac-i md intrebam ce nevoi ce invdtare au
elevii, curr, gandesc despre probiemele lor 9i care sunt cauzeie
dificultdliiot' Cea mai frecventii explicalie se ieagd de
moiivatie. Este evident faptul cd p6ni gi elevii care au rezultate
slabe incep gcoala cu pldcere, dar foarte repede ajung sd se teamd
de ea, sau o resping pur 9i simclu. Lipsa motivaliei peniru
invd{area gcolard, ca gi teama de rezultatele slabe lac ca rnuiti
copii sd nu fie elevi buni sd abanooneze studiiie gi chiar sd fugd
de gcoalS Nu mai e demuit un secret rata rnare a abandonului
gcoiar... lpoieza de ta care pornegte aceasta cafte, rodul unei
experiente cjicjactice de profesor iogoped 9i de sorijin in acelagi
iimp poate fiformulatd astfel: La inceputul activitd,tilor gcolare,
majoritatea copiilor, chiar dacd prezintd anun'tite probleme de
dezvoltare, au o dorinld remarcabild de a invdta. Aceasta e baza pe
care se poafe institui sprijinu! in invdtare. Aslfel spus, inainte
de a avea problenne la inveleturd sau de a fi consiierali copii
problemd, chiai'gi copiii cu cerinle speciale pot invdta cu
sricces, cu sprijin, daci mdsurile educalionale sunt adecvate.
Fiecare copii invatd in stilul, ritmul Ei cu pafticularitdlile lui.
Dar, fiecare... invatd. Un lucru importani obseryat in experienta
auioarei a fost faptul cd aproape toli copiii pot sd invefe sd
citeasci gi si scrie dacd rneioda este cea adecvat6 gi agteptdrile
profesorului realiste. Agteptdrile prcfesorilor sunt de cele mai
rnulte crifoarte mari, prea mari pentru toli ccpiii Ei ar dor! ca
fiecare elev sd in[eleagi fdri efoft, s5 lucreze perfect 9i sd
rdsoundd prompt la sarcinile primiie. De prea rnulte ori unii copii
sunt judecali prin prisma acestoi'agteptir!. Toli cei care nu intrd
in acest Paf ai lui Procust sirnt exclugi, etichetali gi irecuti cu
prea mare uqurinld la capltclul elevi slabi saa cu dificultdli ia
invdlaturd. Toi din experienld am remarcat cd existi o ciiferenli
desiul de mare intre copiii care au dificultSli ia gcoaid gi cei
care au dificultSli in integrarea sociald 9i profesionald. Astfel
spus, elevii cei mai buni nu sunt ,'nereu cei care ieugesc sd se
integreze in via[5. Am mai constatat cd anumiti elevi care aveau un
start dificil gcolar, gi penti'u asta primeau sprijin, reugeau sd
depdgeasci piedicile gi chiar sd devind elevi buni in urma unui
ajutor adec,rat. Fapiul cd erau sprijinili sd vorbeascd, sd scrie
gi s5 citeasci corect, ii ajuta la intreaga activitate gcotard. O
atitudine adecvatd gi pozitivd de sprijin aduce dezvoltdri
spectaculoase chiar gi ia elevii care au dizabilitdli de invdlare
specifice gideclarate.
a
iatd de ce esle important sd anaiizSm nu numai tipurile,
forrnele de probleme cu care se confruntd invdlarea elevului, ci gi
sd fim in demersulnostru pozitivi 9i constructivi.
Mi se pare foarte important si subliniez cd orice elev poafe
invdla in gcoald daci este abordat adecvat, daci se fine cont de
faptul cd invSlarea gcolard este parte a invdldrii umane gi nu se
limiteazd la sfera intelectului. Fiecare copil are ganse de a se
dezvolta gi a se schimba prin forla metodei educalionale dacd
invald ceea ce i se potrivegte, dacd o face cu pldcere gi dacd este
valorizat pentru eforturile lui. Uneori cadrele didactice pornesc
prea usor de la o etichetd sau de la aparenle gi considerd cd unii
elevi nu vor putea fi niciodatd la indllimea agteptirilor lor gi
ale gcolii. Dar mereu gi mereu este nevoie sd ne amintim scopul
gcolii: acela de a sprijini invdlarea 9i dezvoltarea individuald 9i
a duce copii spre cunoagtere gi dezvoltare. Prin natura umand
o-rice copil este curios, vrea si gtie, sd inteleagi, dar o face
iru felul SAU UNIC. Rolul gcolii este sd dezvolte, sd glefuiasci 9i
sd foloseascd fiecare cale
pentru
a
ugura invdlarea. Fiecare copil invafd at6t spontan, c6t
gi
organizat. Secretul unei bune gcolariziri constd in a gdsi calea
prin care se poate sprijini invdlarea formali ca o continuare a
invdfdrii spontane, firegti,
Lucrarea de fa[d li se adreseazd nu numai specialigtilor in
psihopedagogie, ci tuturor cadrelor didactice care igi pun asemenea
probleme gi doresc sd gtie mai mult despre dificultdfile de
invilare ale elevilor. ln aceeagi mdsurd lucrarea se adreseazd gi
pdrinfilor, pentru cd sunt convinsi cd existd mulli pirinli care
i9i pun inirebiri gi doresc si afle mai multe despre gcoald,
invdlare, dificultdfi gi solu(ii posibile. Argumentele legate de
politicile educalionale din lume precizeazd faptul cd gcoala de azi
se deschide intr-o manierd flexibild gi pozitivd cdtre toli copiii
gi este explicitatd cerin[a fermi ci fiecare trebuie sd aibi
rispuns la nevoile sale particulare de invSlare, Azi educa{ia se
extinde pentru to{i, ludnd in calcul toate particularitd[ile lor,
la toate vdrstele. Este vorba de o alti viziune asupra agteptdrilor
gcolii, ca gi asupra metodelor de educa[ie. Dupd aproape 10 ani de
la lansarea la nivel mondial a provocdrii educaliei pentru toli,
prin Forumul de la Dakar (2000), s-a reafirmat perspectiva globalS
gi comprehensivd asupra educafiei de bazd gi a rolului acesteia in
imputernicirea gi transformarea societdlilor. Printre Mesajele
centrale al Forumului au fost identificate ca direclii ale
politicilor educa[ionale: accesul universal la invifare,
reconsicjerarea rezultatelor invdfdrii gi imbogdlirea mediului
invdfdrii. Din aceastd orientare, prima direc[ie din Planul de
acfiune propus de forum se referd la abilitarea tuturor indivizilor
pentru aigi realiza dreptul Iainvdlare. Un alt argument pornit din
politicile educalionale se referi la ideile Raportului global de
monitorizare a Educafiei pentru to[i (2005), care specificd
imperativul calitdlii in educalia primard (sau de la cantitate la
calitate). Din punct de vedere pedagogic, calitatea se manifesti in
mai multe dimensiuni, intre care metodele folosite de profesori la
clasd constituie un punct forte. Noile perspective asupra invildrii
active pedagogice gi modalitdlile inovative necesare incurajeazd
profesorii si schimbe predarea tradilionald cu stil interactiv al
predirii gi invdfdrii. Tehnicile pedagogice trebuie sd
a fieciruia.
incurajeze gAndirea criticd gi deprinderile de rezolvare de
probleme. Ele
includi predare-invifare participativd, metode 9i strategii care
si
trebuie sd stimuleze elevii sd continue sd invele gi si fie
motivali si participe la programele gcolare in clasi gi in afara
clasei. latd de ce am ales ca lucrarea si aibi doui pi(i: una, in
care sd fie precizate direcliile gtiinlifice de definire a
domeniului dificulti[ilor de invS[are ca drept cSmp nou de studiu,
gi una practicd, de orientare a misurilor psiho-pedagogice spre a
rispunde dificultililor de invdtare la clasd. ln prima parte
lucrarea descrie sfera dificultSlilor de invifare, cu specificarea
nuanlelor de definire gi precizarea caracteristicilor elevilor care
prezintd astfel de particularitd{i-dificultdfi, dar gi modalitilile
de identificare 9i evaluare. in partea a doua sunt explicitate
modalitdtile de gcolarizare, sprijinul necesar, rolurile diferite
ale cadrelor didactice, dar gi metodele adecvate de abordat in
clasa de elevi. Se identifici intervenlia specializatd in
completarea celei didactice, precum gi instrumentele de lucru
aleprofesorului la clasd.
Cred cu sinceritate in valoarea gi puterea educa[iei gcolare
atunci cAnd este ficuti pentru elevi, in respectul identitdlii gi
demnitdlii, adaptatd la caracteristicile fieciruia. latd de ce
dedic aceasti carte profesorilor care doresc si spijine elevii cu
dificultili de invdlare, dar gi pdrinlilor, care au nevoie de
argumente pentru a deveni parteneri reali in gcoala mileniului
trei. Avemnevoie de gtiinli 9i de acliune pentru a transforma
gcoala gi a o face un mediu deschis, flexibil, ecologic ai pozitiv
pentru dezvoltarea fiecdrui elev.Autoarea,octombrie, 2007
Partea
I
DrnculrA1tle Dr irrrvATARE Gn DomENru De SruoluGapitolul1
DoMENTUL .
DtFtculrAnloR oe iruvArARE ,t
Perspective de abordare a domeniului. ' Scurt istoric al
problernaticii ?n studir.r. . Conceptul de dificultdli de invd{are
gi conceptul de dificultdli specificelttrlburdri/dizabilitd{i de
invdlare - analiza gi termenii asociali. ' Definirea
dificultdfilor specifice/tulburirilor de invdlare sau a
dizabilitililor de invdfare. . Elementele operafionale comune
defini{iilor dizabilitetilor de invdfare. . O tipologie orientativi
a dificultdlilor de irivifare. . Definilia americand gi
completdrile ei. . Concluziile definirii acestui nou domeniu
deanalizd gi intervenfie. . Disciplinele care contribuie la
studir.rl dificultdlilor de invi{are gi la intervenfia
specializat[.
I.1. PERSPECTIVE DE ABORDARE A DOMENIULUI ,,Nici un domeniu al
educaliei speciale sau chiar al educaliei in general nu a
inregistrat o creStere mai rapidd, un in.teres extrern Si
activitdli suslinute, ca cel al dizabilitdlilor de invdlare. "
Heward gi Orlansky, (1980), Exceptional children, p.75O rnulfirne
de intrebdri apar atunci cdnd lansezi un asemenea titlu: Cine gi de
ce are dificultdti de invdtare?
-
Ce sunt dificultdlile de invhtare? Cum gi cAnd apar ele?
Este firesc ca un copil sd intAmpine greutd{i, sau trebr-rie
tEcutresponsabil atunci cAnd apar? Acest tip de dificultiti sunt de
domeniul ,,specialului" sau fiecare copil trece prin ele in
experien{a sa educafionald gi gcolarb? De ce au elevii dificultdfi
in invifare?
Sunt acestea uu anulnit tip cle deficien{e, consecinla acestora,
sau clepind de rnodul in care este organizat[ invAlarea? Cine gi
culn poate interverri pentru a inldtura dificultalile de invdfare?
in mod traditiorral, perspectiva de abordarc' a clificLrltalil.r de
irrvSlare clefinea acestea ca pe o problernl a copilului gi a
nrodLrlui iu care face el fatd invit[rii, cu precddere la gcoala.
Cdrrd un copil intdrnpina dificultali de invdlare, fie cd se
consider'a a fi urmare a incapacitifii sale de a invdfa, fie a
lipsei rrrotivaliei adecvate sau. rnai rar, o Iipsi de competen[e
clin paftea profesorului. Dirnensir.rnile actuale ale definiri i
edLrca{iei gcolare se refbr[ insd nn nuurai la felul crul rdspunde
elevul la solicitdrile, presiunile sau provocdrile proccsului de
predale-invdlare, ci gi la a gdsi caile pentru a facilita gi a
organiza eficiernt situa(iile de invitare. Modul iu care invati
elevul. performanlele sale. sr,rccesul in activitate depind de
participal'ea sa activi la procesul gcolar, de profesorii cale
inlerl'in gi de pirrinfi gi chiar de alte persoane care pot
sprijini copiii, din interiorul sau din afara institutiei
qcolare.
Dircctii de uborilarelitet'atrrra cle specialitate. dornenii-rl
vast al dificultfl(ilor de fost abordat din cel pufin lrei dilectii
de in(elegere dife'rite :
in
inv[(are
a
Dificulti(i/problenre pe care Ie intArnpine UNII copii
iniuvdtarii gcolare.
procesul probleme
Difrculti(i/deliciente SPECIFICB, cateqorie apafte destuciiate
de psiho-pedagogia specialf,.
Dificultifi generale,{.{ONCATEGORIALIcare ilot apirea la
orice
ale procesulu
i cle invdlare,
copil, indifelent de nroclul de cunoaqtere gi de stilLrl lui de
inv6tare, intr-o perspective care ii pune irnpreund pe to{i copiii,
nu lrurnai pe cei care sunt considelaf i cu cleficienfe.
Prims direcpie ale irt vedere recunoe+tereo clificultitlilor
situatiile didactice. Domenir-rl de studiu identificat in
aceasti directie este deternrinat de categoriile de probleme, de
nunrdrul lor;i rnai pufin de recLlnoa$terea nevoii de a interveni
cu r-ur sprijin supliutentar in qcoala obiqnuit5. Este cunoscLrt
faptul cb urr grup iurporlarrt de copii. in gcolile obignuite,
prezinta pt'obletre irr adaptarea lor la viafa gcolarh. Acegti
copii nu fac obiectul de studiu al edLrcatiei speciale;i, deqi
intAmpind dificultati. de obicei nu sunt spnjiniti adecvat pentru a
le face fa![. Se considerd cd sr-urt virrovati, lenegi sau prezintd
o lipsa de interes fatb de studiu, de aceea sunt sltc[iorra{i ca
atare. A tlouo direc(ie se referi la recunoctslerea trnei noi
categorii de problenteitlizabititdli, neinccrclratii in cele
cutxosclle. itr afard de cleficienfele (af'ectarile) recuuoscute
(mentale. senzclriale. de linrbaj. conrrrnicare, psihorlrotorii).
sunt identificate aur-unite dizabilit[!i care se ret'er[ Ia
procesulgeneral alt0
intdntpin.ute de copii in uctul de pretlare-inviilare
caracleri,stic actit.ilcitii Scolarc LJnii copii irrvald mzri greu
gi aceasta trebuie s[ ii preocr"rpe pe cei ce organizeaza
JireSli
inv6fdrii. Acestea sunt diflcultdtipe care le intAmpina copiii
in procesul complex al dezvoltarii lor qi se manifestd evident in
integrarea gcolard gi sociald. Ele se referd la mecanisrnele
generale gi specifice ale invi{[rii gi se prezintd ca
dificultSli/tulburlri specifice legate de procesul invltarii in
conrponentele gi dirnerrsiunile sale psiho-sociale de baz6, Se
evidenliaz[ astfel un domeniu aparte de probleme, care e
reprezentat de o varietate deosebitd de manif'estdri legate de
procesele invildrii atdt indivlduale, cAt gi sociale. Accentul este
pus pe problema (depistare, evaluare) gi pe posibilitatea de
rezolvare prin intervengii adecvate gispecializate.
A treis direcgie, perspectiva curriculari, consliluie infapt o
reconsh'uclie cle concepte Si pructici (metode de inlervenlie)
,specific educaliei speciale. La orientarea psihopedagogica ?n
abordarea dificulta{ilor de invd{are se adaugd gi componenta
socio-emo{ionald. Perspectiva men(ionatd pornegte de la ipoteza c[
orice individ poate intdmpina dificult[ti de invd(are la un lnoment
dat, iutr-un clomeniu san altul al dezvoltdrii. Dar acest lucru nu
trebuie sd ne dLrc[ la a-l eticheta, exclude sau marginaliza, gi
nici nu trebuie s[ introdLrci copiii in categorii. AcceptAnd icleea
cA orice copil poate iuvdla gi ci irrvdlarea este procesul de
achizilii gi schimbare, saLl mecanismul de adaptare gi dezvoltare a
fiecdruia, se pLme accent pe valoarea socialb a invf,tdrii.
Abord6nd dorneniul dificLrltalilor de invdtare ca domeniu
noncategorial, se realizeazd recunoagterea. evaluarea gi
intervenlia specifica asllpra problemelor de invdfare ca probleme
cornune tuturor deficienfelor, dizabilitafilor gi/sau
incapacitdtilor organice san firnc{ionale. Fiecare dintre aceste
problerne este privitd ca o caracteristicd a procesului de
invdlare, un rnod de manifestare, in loc de a fi consideratd o
stare pernranentd de deficit. Perspectiva curriculari pLtne
accentul pe individ, pe unicitatea fiecdruia, pe experienfa de
viatd gi sprijinul in inva{are prin metode adecvate gi interrelalii
stirnulative. invdfarea eficienta constituie scopul oric:Irei
activiti{i gcolare, rnetodele acceptate sunt interactive, iar
deficien[ele sau incapacitdlile copilLrlui sunt inlelese ca
dizabilitati, rnodLrri diferite de abordare a experienlei de
invb{are. in aceastl perspectivh apar irnportante atdt procesul,
cAt gi coulinutu l ilrvdtarii.
a cdmpului
Et,olu(ia concepliilor gi a stadiilorEvolLrtia domeniului de
analizd, a dificulta{ilol de invdlare este istoric legatd de
trecerea prin momentele marcate mai sus, ca tipuri de abordare. La
iuceput, se considera ci dificultd{i de invd{are pot avea numai
anumili copii gi asta numai din cauze care ii privesc. Apoi, s-a
considerat cd exista probleme specifice care se incadreazd. intr-o
categorie apafte de dizabilitate ce tine de procesul de invltare
ilt sine. lar in ultimele decenii apare tot rnai mult ideea
responsabilizirii n-rediLrlui social, a gcolii gi a colabordrii
factorilor de educalie pentru reugita invb(arii. ir-rvilarea este
definitd atdt caachizilie irr plan individual, c6t gi ca act
social. De aceee. perspectiva noncategoriall tinde sd inlocuiascd
alte
il
aborddri 9i sd defineascd dificultdtile de irlvdfare in raport
cu adaptarea curriculumului gcolar, flexibilizarea lui pentrr.r
particr-rlaritalile gi stilurile de inv[fare diferite ale copiilor.
Analiza dificLrltililor de invdlare poate fi frcLrtd gi din
perspectiva disci;rlinelor de studiu socio-urnane care analizeazia
inv[farea. Existd astfel o tratare unilateral5 in funcfie de
disciplina implicati (psihologic, pedagogic, psiho-pedagogic sau
socio-educafional) sau o tratare pluridisciplinari,
interdisciplinar[ 9i integrativfl. Din perspectivi psihologici,
invlfarea este o activitate fundamentald pentru adaptarea la mediu
gi dezvoltarea psihocomportamentala (P.P. Neveanu,1978, p. 393). Ea
este o achizi{ie determinatd de experien{a subiectului (J. Piaget)
Ei este definit[ ca proces complex de construcfii succesive 9i
achizigii adaptative care. prin instrumente variate, asigurd
dezvoltarea. De aceea, dificultdlile de
invilare sunt considerate dinbariere in calea dezvoltdrii.
aceastb perspectiviL
ca factori de stagnare
sau
Analiza pedagogici eviden{iazh legdtura dintre dificr"rltdtile
de invd{are gi procesul educalior-ral. CAnd copilul intAmpind
dificultdli, se pune problema metodelor de invS{are gi a tehnicilor
de sprijin. Orice dificultate poate fi privitd cao problemd a
copilului, a profesorului care nu a gdsit metoda potrivitd de
predareinvd{are sau a mediulLri care irnpiedicd producerea
acl-riziliilor. Pedagogia iuventariazd dificLrltalile de invafare
gi propLrne metode care sd fac[ eficient procesul gi sd asigure
succesul.
Perspectiva psiho-pedagogic[ privegte dificult6lile de inv6fare
prin cauzele care le genereazd 9i pune accentul pe posibilitdtile
de intervenfie gi de prevenire. Sunt analizate procesele implicate
in invdfare gi se stabilesc etapele necesare asigurdrii producerii
achiziliilor prin asimilare gi acomodare. CAnd sunt abordate
socio-educa(ional, dificultalile de invblare sunt descrise prin
intennediul contextului social gi al interrelafiilor care pot
constitui fbnne de abordare, prevenire gi intervenlie. Astfel,
consilierea gcolard pornegte de Ia identificarea dificultetilor de
invdlare gi, prin intervenfia socio-educalional6 in rnediul gcolar
qi farlilial, cautd rezolvarea lor. Abordarea comprehensivd,
interdisciplinar[. TrebLrie sd precizdn de la irrceput opliunea pe
care o avem pentru analiza de tip integrativ gi interdisciplinar a
dificultEfilor de invdfare. Aceastd manieri de tratare pornegtede
la cAteva teze de bazd, printre care enumerdrn:
-
Valorizarea rapoftului dir-rtre unicitate gi diversitate in
procesul de inv[!are. Aprecierea faptului cd orice copil poate
invd{a gi se dezvolta. I n!elegerea d iferentelor i nterindiv
iduale in invdlare. Infelegerea ritmurilor diferite de dezvoltare.
Acceptarea stilului personal de invblare gi cunoagtere. Rolul
fundamental al mediuluiicontextulu i situational irr dezvo
ltare.
12
Iurportanla intelvenliei timpuriiprobletnelor de inv[{are.A
ho
in
prevenirea
gi
rezolvarea
rdurea
no ncute g or iald
Aboriarea irrtegrativi este noncategoriald. Modul noncategorial
cle lnfelegere gi interpretale ii dificulGfilor de invbfare oferd o
pefspectivd noul in campJt educa{iei generale gi;cblare. EI
arein.vedete.f4ptul c5.:orice dificultate cle invd{are este b
provocare pentru copil, profesor 9i pentru cAmpul educafional.I
e de incapaoitali (deficite) sau de al, irivEt, [r|i, el e sunt
paltic u at-it6f i inse evite etichetarea copiilor nvdfare. Orice
probleml de QY6tate. Dizabilitalile
9.! ele etiiclreieZeiritegrpie
se
gi nici stbri care sd :fi aclecvata-'Ele pot considelate
parlicularitdli gi moduri diferite de invdfare. Fipcare ont inva,td
in stilul gi litnrul s6u qi de aceea luc.rulimpreuna oferd gansa
derainfelege gi aborda gi alte forme de invdfare. ldeea centralh a
orientlrii noucategoriale este realizarea educa{iei pentru to{i
copiii, ca educalie etricientd, de calitate.suni gi
iferite de
concretizeaz[ invdta a.rounu, dacd. e
Aceasta plesupune
c[, indiferent
de gradul sau forma unei deficieule sau
dizabilititti, orice copil poate invdfa. Eficienfa gi
profunzirlea scltitnbarilor pe care le realizeazd. prin invd{are
suut dependente de evitarea etichetdrii gi c'le cdutarea cziilor de
a asigura succesul gi a acopeli (a lirspLrnde la) nevoile lLri
dcdezvoltare.
Respcctind dreptul fieclrui copil la invilare gi educatie,
aceastd
perspectivd face posibile rela[iile de cooperare, colaborare gi
ajLrtorare in cadrul inva{dri i.
1.2. SCURT ISTORIC
AL PR.OBLEMATICII iN STUPIU
Prima imagine pe care o construim despre acest donreniu se leagd
de complexitatea lr-ri. Problematica dificultlfilor gi
clizabilit[{ilor de inv6{are (engl. lecnning disctbilities)
relevati de practica pedagogici este extreln de diuanrich,
cornplex[, controversati gi adeseori confuz prezentath in
literatura de specialitate. Terrrinologia folositd este, de
aselreuea, neclard qi poate da nagtere la confuzii.
t3
TernilnttIogie Pcntlu incelrut, vorrr alege telmenii cu cal'e
vonr opera cLr predilectie in aceastir lucrare. DesigLrr nu e o
alegele ugoar[, dar clevine mult mai simplu dacd rre irrcadrdrr in
ceea ce ne-anr propLls: analiza dificulta{ilor de invd(are in
gcoala. l-ermenul cel mai des folosit, cu sfera cea rnai largd de
cuprindere, este
cel cle dilicultiti rle invltare. Acesta se poate adapta tuturor
orientdrilor prezentate. Existd o rnare diversitate de dificLrltati
de la cele grave/specifice/severe la tulburflri sau dezortlini,
pdn[ la simplele oscilafii ale procesului deiuvltale.
Tulburirile de invAlare (engl. drsorelers) se referd la
dificultali care au oarecare constan[d. au labazd deficite de
organizare sall lipsa unor instrumente cle curroaptere cale asigurd
invltarea. Terrnenul se ref-er[ la anunrite clestructur[ri.
incapacitdti ;i are in veclere acele tipuri cle dificult[1i
deterrnirrate de schente de cunoagtele gi actir-rne deficital
coustrr,rite, cale sur.rt afectate intr-o anumitdpelioadh. deci uu
sunt perrnanerrte. De obicei, tulburarea corespunde unei
incapacitdti sau unei capacitali deficitar realizate. Capacitatea
este un calificator care clescrie nivelLr I cle functiorrare cel
mai ridicat pe care o persoani il poate atinge, probabil, la un
rnornent dat (CIF, p.216). Delicienfa (afectarea) este o pierdere
(organich sau funcfionald) sau o lipsi a urrei structuri sar-r
func{ii (incltrsiv luuctii mentaieXCiF, p. 216). TernrenLrl de
clizabilitate este urr terurerr gerreric pentru afectEri. lilnitdri
de activitate gi restlicli i, care deuotl aspecte rregative cle
interactit-rne dintre individ gi factorii contextuali in care se
regdsegte (thctorii de rnedir.r;i cei.personali) (CIF, p.216). Este
urr teruren mai circnr-nscris 5i are in vedere abilitdtile
antrenate in actul irrvdtAlii gi evideutierea lipsei acestora.
Flantlicapul se referd la o selie de problenle pe care le poate
avea un individ clin cauza Lrrrei dizabilitiiti sau caracteristici
conrportarnentale considerate ,,neobignrrite" pentru societatea in
care traiegte. Flctndicctpul es'le deci o store ittclusci prin
iutciltrre,sociald. Copiii cu handicap sunl cei care, diu cauza
unor cleticien{e (at-ectili), au cerinte-rrcvoi speciale
educafionale gi trebuie sprij initi prin servicii de tip
special.,\.loi nLr ne \/orrl referi iu aceastd lncrare la handicap,
pentt'u cd educatia gi instrLrctia copilrrlLri in gcoali are
flnctii preventive gi renrecliative din acest punct cle veclere. in
plr-rs, este contLarr:espectdrii drepturilorcopilului sd
considerdrn cd un gcolar. care se gisegte irr plin proces de
forrnale. este de-ia o persoand cu handicap. Anr nega chiar
dreptrrl lui la edLrcatie gi ladezr oltare.
in plan psihopeclagogic, o sirrtagrni, rnai lelevant5. este cea
de CES (cerin[e edLrcative speciale). Ea ,.desenrrreazd
necesitdfile educationale conrplenrentare obiectivelor generale ale
eclucatiei qcolare, necesit[ti care soliciti opcolat'izare adaptatd
particLrlarit6lilol individ'rale gi/sau caracteristice unei
dizabilithti ori tulburdri de irrvdilre, precurn pi o intervenlie
specificE, prin reabilitare-recuperare corespunzitoare" (Vlasrnag
Euat., Nicolae Sintona, Oprea Viorica, Vlasnras T., 2005, p
l6)I4
Cel mai potrivit termen pentru problemele gcolare ale copiilor,
legat gi de ctrientarea curriculard a psiho-pedagogiei, este
tertnenltl de dilicultitfi de invl(are. Acesta acoperi toate
problemele apdrute in dezvoltare gi invd[are. Desigur, lucrurile se
clarificd mai rnult cAnd ne ref'erirn la dificultd(ile specifice de
invalare sau dizabilitd(i de invifare, categorie aparte de
dizabilitafi, pe care le vom defini in lucrare. ldentificarea 9i
analiza unor problerne care 1in cu precddere de esen{a procesului
de invd{are a constitLrit ur-r r.lou dontenitt de studitr, analizd.
gi aplicafie pentru educa{ia special[ gi nu truntai. Lansarea
acestei noi categorii de probleme, dificultl(ile specilice de
invifare saLr dizabilitifile de invl{are, care apeleazd in primul
rAnd la educafie specialfl Ei servicii de interven{ie specializat6,
a coudus la ider-rtificarea tttttti numil foafte rnare de copii
susceptibili de a fi incadra{i aici, dupd Lrnii antori,
producAnclu-se o adevdrati .,explozie" in terrneni statistici.
Acest nuntbr depinde de definitia datd dificultetilor/trlblrrdrilor
de inr,[tare gi de procedeele de identifi cale seIeclionate. La ora
actual6, in {drile unde aceastd categorie este recunoscutd ca
fdcAnd par-te c{in cerinfele educative speciale, ea cuprinde cel
rnai rtrare nutttdt'de copii, in comparatie cu celelalte categorii
de educatie special5. Sunt estiurlri cat'e deserrrneazd 30"/o din
populafia gcolarl prezentAnd probleme tle invl{are
p I7). Domeniul acestui tip de educa{ie speciall sau
,,exceptionald" se circurnscrie, dupd unii autori, unei discipline
in pllnl exparrsiutte. Aceasta disciplind dinamicd corespunde in
fapt atenliei sporite fala de procesul invdldrii individuale gi
sociale qi f'a{d de responsabilit6tile educafiei in f-afa
societitii actuale aflatf, in corrtinud schirnbare. Domeniul
dificulti{ilor de inv5{are este considerat chiar un domeuir-r al
tranziliei de la concepfiile vechi, care puneau accentul pe
deficienti gi pe caracteristicile ei, la concepfiile noi dirr
psihopedagogia speciall, care eviden{iazd copilul gi Lrnicitatea
lLri iu raport cu(Lelner.1., 1989,
adaptarea gi procesul de irrvdfare ca proces contrnuLl.
Este trecerea de la o in{elegere categoriali a problenrelor cu
care se confruntd copilLrl in procesul dezvoltdrii sale la o
concepfie noncategoriald, axatd pe solutii. nu pe etichetdri.
Abordarea dificulti{ilor de invitare gi evolLr!ia dorneniului
sr-rnt in strAnsd legdturS, in cimpuI psihopedagogic, cu
intelegerea corrceptului de schimbare gi cu evolu{ia cerintelor
falh de procesul de educatie, in laport cu stdpAnirea schirnbdrii
ca o coordonatd a obiectivelor fundantentale ale edLrcafiei de azi.
Nevoia de progres gi de eficienp in c6rnpul relatiilor educationale
cupt'inde atAt pe profesor, cAt gi pe elev. invhtarea copiilor este
influeutata de atitLrdinile gi practicile arnbilor. De aceea,
analiza cdilor de a optirniza procesul invifdrii este maiclard c6nd
se referd la schinrbarile pe care le produce invdtarea la arnbii
parteneri (UNE,SCO. 1995, p. 104). Atat pentru profesor, cAt gi
pentlu elevi, ntodLtl derealizat'e gi de eficientizare a
experientelor de invatare constituieun dorneniu necesar analizei.
Se considerd astfel ca iuvdtarea:1,5
-
depinde de experienfa anterioarS a subiectului (elev sau
profesor); inseamnd schimbare pentru individ gi pentru societate;
schimbarea este nn proces, gi nu un eveniment; schimbarea necesitd
timp gi, de rnulte ori, trebuie bine pregdtitd; sclrin-rbarea poate
da nagtere la confuzii care pot reorienta sensul
propLls;
schimbarea poate rdni, dacd rru este cunoscr,rtd, in{eleasd gi
acceptatd. Acest mod de abordare, care se adreseazd tuturor
copiilor gi promoveazd parteneriatul educafional, pune in prirnul
rAnd problema cdilor de rezolvare a difictrltalilor gi nu
accentveazd categoriile de problenre gi etichetarea copiilor.
Identificarea problemelor de invdlare este un prim pas pentru
remedierea acestora gi nu pentru clasificdri, marginalizdri sau
excluderi.
ExempleSe gtie azi cd anurnili copii au probleme de invdfare in
anumite dornenii ale dezvoltdrii, dar au gi domenii in care sunt
supradotali (J. Lerner, 1989, p. 1). Sunt cunoscute astfel
dificLrlt[1ile de invi{are din copildria gi viafa gcolard a
unor
personalitd{i celebre. Nelson Rockefeller, cutloscutul
vicepregedinte al SUA, a avut probleme foafte nrari cu citirea
textelor. Thomas Edison avearezultale atift de slabe Ia invifdturb,
inc6t era considerat chiar ,,deficient mintal". Despre rlarele
sculptor Auguste Rodin se gtia, in epoca sa, cd este un needucabil
din cauza tulbur'[rilor sale de comportament. Woodrow Wilson, cel
de-al 28-lea pregedinte al SUA, nu a reugit sd cnnoascd literele
alfabetulr,ri inainte de 8 ani gi a citit abia la 1 I ani. Se gtie,
de asemenea, cd marele savant care a revolu{ionat gtiinfa qi
cultura, prin geniala teorie a relativitdlii, Albert Einstein, nu a
vorbit pAnd la 3 ani. El a invi{at greu citit-scrisr.rl gi
recunoagte in memoriile sale cd ii veneau irr miute intAi ideile,
gi abia apoi le punea pe acestea. in cuvinte (J. Lerner,l989, p.1).
Minunatul filozof gi poet romdn Lucian Blaga a inceput sd vorbeascd
la 5 arri. Adelman gi Adelmarr (1981, apud Lerner, 1989) descriu o
anumitd vulnerabilitate a diagnosticului privitor la capacitdfile
de invdlare ale copiilor, ceea ce determin[ existen{a simultan[ a
dizabilitFtfilor de invd{are cu an umite cotlponente de
supradotare.
evidenfiatd
De la inceputurile acestui domeniu de studiu gi intervenf ie,
este o cre$tere a nurndrului de copii incadrali in categoria celor
cu
dificult[ti
de irrvdfare. Este vorba atAt de dificultalile de invifare in
general, cdt gi de dificLrltdtile specifice de invdlareltulbLrrdri
de invdlare. denurnite in literatura arrglo-saxon d dizabilitdli de
int dtare (lectrning disabilities). Aceasta cregtere (continud) a
numdmlui de copii cor-rsiderali a avea
dificultdti de invdlare s-a inregistrat in paralel cu o
dezbatere necontenitd cu privire la uatura acestora. Uuii autori
apreciazd c5. sporirea numdrului de copii corrsicierali ca lbcAnd
parte din acest grup indic[ de fapt adevdrata extensie a16
conditiilor bandicapante (mediul care influen{eazd negativ
invdt;rreadezvoltarea).
gi
Alte pozi{ii apreciazd cd au fost identificati (ir-r niod
nepotrivit) ca avArrci dificultdti de invdfare prea ntulli copii
cLr rezultate gcolare slabe, ccea ce adeterminat folosirea gregita
gi ineficientd a resurselor (Heward gi Orlansky, 1980. p.127).
Tendinle.1. Lerner (1989, p. 7) considerd c5 nunr[rul crescut de
copii din aceasti categorie a educa{iei speciale este deternrinat
de urrndtoarele cirrci :erroilte remarcate in cAnrpul de cercetare
gi ac{iLrne asupra lor: - ,folosirea unor melode tot mui
perJbclionale perrtru identificarea gi eval uarea dizabi I iteti
lor /tu lburdri I or de in vI{are; - /ibertatea Jctarte ntqre in
ulegereo criteriilor de selectare a d izabi litetilor de invdtare;
- acceptarea ,si preferinla tot nrai largd sociala petlrru
includerea in clasificare a dizabilitililor/tulburdlilor de
invdfare, thc6nd in acelaqi timp sZr descreascd numilul celor
inclugi in alte categorii, cull ar fi debilitatea mentali; - lipscr
unor progronte alternotlr.'e suficiente gi excluderea clin
prograrnele de ?nvafare a acelor copii care au probleme in clasa
obignLritd; inexistenla unor decizii clqre cle ordin legislativ
pentrLl reevaluarea gor i e i co p i i lo r con siderati c,a
inteLrzi ati rne ntal. cate
h{omentul de r.tpurigie
t
tceslui ttou donreniu tle stulitt
anii '40-'50, cercetdtorii werner, Strauss, Lethinen gi Kephart,
care s-au dedicat investigdrii deficien{ei mintale gi paraliziei
cerebrale. Stucliile au fost extinse de Kauffman qi Haltahan
(1976), de Mercer (1987), Myers gi Flamrniil (1982) (apLrd Lerner,
1989, p. 28). Dacd observdnt primele lLrcrdri in acest dolneniu,
vopl identifica preocuparile de a gasi cauza apariliei problernelor
de invdfare. Astfel, i; i'ucrarea ,,Psychopatology and Education of
the Brain-InjLrrecl child" (strauss si Lethinen, 1947, apud
Lerner', 1989. p. 30) se analizeazd copiii cLr cleteriordri (rdni)
pe creier in categoria ,,copiilor exceptionali" (deci a educatiei
speciale) gi strategiile educa{ionale corespunzdtoare
(experinentate la Wayne County Training School, Michigan, suA).
Analiza celor doi autori identifica 6 categorii de cornportamellte
la acest grup de copii, dintre care uu interes special nerita
aga-numita ,,deteriorare exogend a creiemlui". Aceastb pefturbare
se referd lat'7
irrccputtrrile domeniului se leagd de rnodul cle at-talizh. gi
explicare a problernelor in cunoaqtere gi in dezvoltarea
intelectuali. Aparitia acestLri clonreniu ca palte a educatiei
speciale se circumscrie anilor'60. Precursorii sr,ru'i, incd in
conditii etiologice exterioare dezvoltdrii genetice. Copiii cu
deteriorare exogeni fiind: - instabili din punct de vedere afectiv;
- cu dezordini perceptive; - impulsivi; - cu distractivitate a
atentiei; - manifestflnd repetativitate in comportament. Ulterior,
aceste caracteristici au devenit cunoscute sub denumirea de
,,sindromul Strauss". Strauss gi Letlrinen au proiectat in $coala
Wayne - pentru copiii care prezentau sindromul Strauss - un mediu
de invdlare diferit fafd de cel tradifional. Ei au lolosit sala cu
perelii goi, ferestrele acoperite, clriar gi rnaterialele cu care
invdtau copiii erau scoase din contextul manualului (care distrdgea
aten{ia) gi montate pe liArtie goald. Adeseori, un copil lucra
intr-un spafiu izolat (fatd de ceilalli copii) irr care nu existd
nici un element care sl-i distragd in vreun fel atentia. (apud
Learner, 1989, p. Bl) In anii '50 existau deja diverse,,progran'le"
sau structuri de educatie special6 pentru copiii cu deficienfd
(int6rziere) mintald, surditate, cecitate, peutru cei cu deficienle
fizice sau problerne emofionale. in acelagi tinrp, practica
deurolrstra cd nu sunt acoperite toate problemele existente.
Treptat, a inceput sd se vadd in practicd gi s6 se evidenlieze in
studii cd exista un grup de copii care, degi nu aveau probleme
grave in qcoali, nu se potriveau categoriilor existente de
,,excepfionalitate". Ei nu prezentau o deficienfd fizicb (inclusiv
senzoriald) aparentd, dar cu toate acestea nu erau in stare sd-gi
insu;eascd deprinderile (gcolare) debazd,. Car,rtAnd ajutor pentru
acest gen de copii (pentrlr care gcoala nu asigura nici un fel de
servicii), pbrin{ii au apelat la alli specialigti - irr mod
deosebit medici, psihologi gi logopezi. in mod natural. acegti
specialigti au perceput copilul gi problemele sale din perspectiva
propriei discipline gtiin{ifice. Ca atare, pentru a identifica
problemele de invdlare ale acestora au apirut ternreni ca
,rtleteriorare a creierului", ,,funcfionare minimall a
creierului",,,deficien{d neurologic5",,,handicap perceptiv",
,,dislexie" etc., utiliza{i des pentrr-r a descrie diversele
problerne neincadrabile in ceea ce se curtoqtea pAnd aturtci.
Eterogenitatea sernanticd a acestor notiuni reflectd in bund misurd
varietatea disciplinelor care au fost (gi sunt ?nca) influente in
dorneniul dificultdlilor de invdtare. Evolufia conceptelor este in
fapt evolufia clomeniului. in istoria eviden!ierii tlificulti{ilor
de adaptare ca dificult[{i de invl(are, a existat mai intAi
preocLlparea identificarii cauzelor ce !in de copil. Odatd cu
studiile lui Binet qi Simon (1905, apud Lerner, 1989). s-au
promovat doLrd no{iuni care se referd la problemele de invdlare ale
copiilor: inapoia{ii sau debilii mintal - incapabili de a atinge
nivelul de instruire corespunzdtor vArstei, in principal datorith
sldbicir"rnilor capacitdlilor intelectuale - qi instabilii,
incapabili de a accepta disciplina gcolard datorit[ slabiciunii
capacitdtilor morale. l8a creierr"rlui au fost descrigi ca
asistdm la substituirea noliunii de anormalitate cu cea de
inadaptare pe mdsurd ce se evidet\iazd tot mai mult noi categorii
de copii cu
in anii '50
dificultn{i de invl(are in qcoal5. Confuzia domeniului gi
complexitatea punctelor de vedere diferitefac ca gi istoria acestor
studii sd fie evidentiata diferit.
Perioade ule clezvoltdrii noului domeniu
Wiederlrolt, J.L. (1974) considera (extirrzAnd conceptul de
tulbLrrdri de invdlare) istoria dificult6tilor de invdfale
impdrtita in trei perioade distincte: Faza fundamentirii
(1800-1930) - marcatd de investigafiile qtiin{ifice asupra
funclioniri i creieru I ui. Faza de tranzifie (1930-1960) - cAnd
concluziile cercetdtorilor despre disfuncliile creierului au fost
aplicate in studiul clinic al copilului care are problenre in
invd{are. Profesionigtii incep sd dezvolte evaluarea gi rnetodele
pentru Iratarea acestor copii. Faza integririi (1961-1980) -
caracterizatl prin cregterea rapid.l a prograrnelor' gcolare
privind pe copiii cLr dizabiliteti de invdtare. Sunt folosite
intervenfii diferite bazate pe teorii variate, tehnici de evaluare,
strategii de predale, in legislalie existdnd elenrente de sprijin
ale acestei categorii de copii. La acestea, Lerner, J. (1989)
adaugi faz:r contemporani, incepAnd cu 1980; de atunci conceptul
referitor la problematica itrvdtdrii s-a ldrgit, iar serviciile
pentru acest fel de problerne se integreazd nt numai educa(iei
speciale, ci qi educatiei obignuite. Dez.voltiri actuale
Noi idei gi conclLrzii ale cercetdtorilor au tendin(a s[
gdseasca soiutii pedagogice largi de sprijinire a tuturor tipurilor
dc dificultali de invitare. in eseu{5, existd trei directii rnajore
contemporane de studiu gi itrterverr{ie asupradifi cultdtilor de
invSfare:
Bxtinderea vArstei cle cuprindere. Dac[ la inceput se vorbea
numai de copiii gcolari, acurn se coboard vArsta pAnd la 0 ani gi
se urcd pAna Ia v6rstaadr-rlta.
Nivelele. Se identificb nivelele de severitate a dificultdtilor
de invdtare ca fiind trei: nredii, moderate gi severe. Perspectiva
noncategoriali. ConceptLll de dificultali de invdfare tinde sd
revolr-r{ioneze cAmpul educafiei speciale, acesta fiind inteles tot
mai des ca intercategorial/noncategorial 9i aducand o nour viziune
baz.,;td, pe concepte socio-psiho-pedagogice. Fiind recunoscute
diferenfele de invdfare intre indivizi, acest concept se referd la
caracteristicile cornune gi la nretodele de instruire irr situalii
diferite. Fiecare categorie de dificultate, deficientd,,
dizabilitate, degi se refera la o stare a iudividulLri, aduce cu
siue gi o discriminare, diferen{iere,l9
segregare
gi etichetare a persoanei respective la nivel social. Modul
de
depistare. evaluare gi interven{ie deterrnind gi irrflueu{eazd,
dezvoltarea generall a persoanei. Conceptul de dificultifi de
inv5(are tinde astfel si se substituie
celorlalte categorii recunoscute de aceste probleme in
dezvoltarea individuali gi social5 9i si puni problema rezolv[rii
dificultlfilor ca liind mai importanti decflt clasarea intr-o
categorie sau alta.Calegorii de prohlente
Identificate istoric, categoriile de problerre cu care se
confrurtddezvoltarea copiilorsLrnt (dupd
Lerner, 1989, p. I 8):
- intArzierea mental[;
Aparitia copceptr-rlui .,noncategorial" a deterlninat axarea pe
dinrensiurrile funcfionale ale problernelor de inv[{are gi pe
eviden{ierea rurmdtoarelor noi componente ale dezvolt[rii: -
preacademic; - limbaj oral;
- deficien{a vizuali; - deficien{a auditivi; - deficienfele
ortopedice; - deficien{ele de vorbire; - tulburirile emofionale; -
dificulti{ile de invi{are.
- citire; - limbaj scris; - dezvoltare sociall; - strategii
cogniti'r,e1 - educa(ie voca{ionali; - altele.
Aga cum am precizat incd de la inceputul acestei lucrdri, aderdm
la
perspectiva./abordarea noncategoriala a dificulta{ilor de
invdfare, considerAnd ca fiind cea mai apropiatd de dernersurile
dezvoltarii $tiintelor socio-urlane modeme. In acelagi timp,
aceastd viziune oferi gi concretizarea conceptelor sociale ale
respectdrii drepturilor gi valorilor individuale care sunt
influen{ate de percepfiile gi etichetdrile sociale. Prirt aceastd
perspectivd se deschide posibilitatea de a stLrdia printr-o
abordare pozitivb gi desclrisS - orice problernd de dezvoltare gi
se cautd solufii pedagogice la orice dificLrltate.
Abordarea istoricd a apari{iei preocuparilor in domeniul
men{iouat se apropie de aparitia irrfelegerii psihologiei gi
pedagogiei ca gtiinle ce pot construi gi irrfltrenfa devenirea
irrdividului gi care analizeazd in acelagi timp factorii care
impiedica desfdgurarea optirnd a procesului.DLrpd anii '80,
dificult[(ile gcolare sunt analizate tot mai rnult gi din prisma
acfiunilor gi dirlensiunilor socio-pedagogice ale gcolii gi a
rnodului in20
care aceasta se poate adapta la realitatea educa[ionali gi la
copil. Este eviden{iat
gi valorizat tot mai mult rolul familiei pentru reugita gcolard,
precutll gi cei al cornLrnitblii prin structuri qi servicii de
sprijin adecvate nevoilor copilr-rh"ri de azi. Se considerd, in
acest context, c6 dificutti(ile gcolarc ai chiar egecul gcolar
constituie o realitate ce trebuie abordatd ca fireascd, depiqirea
ei fiind rrecesard chiar in interiorul clasei de elevi, legat de
obiectul cotidian al muncii educative in gcoalb" in esenld, to{i
elevii trebuie si invefe gi aceasta este sarcina tuturora: a
elevului, a profesorului, a educatorului specializat, a familiei gi
a corntrnitiL{ii (perspectiva curricu larl asupra invdtari i
gcolare).inceputr.tl o./icial al miscdrii
Practic, inceputul oficial al migcirii pentru identificarea 9i
analizn clificultdfitor de invdfare, ca tip aparte de probleme de
dezvoltare, denumite dizabititl{i de invllare, este considerat cle
cei mai mulli autori a fi anul 1963, prin doctonrl Samuel Kirk,
care a rdspuns prin cercetdrile sz.le unui grup de parinfi. Copiii
acestora intAmpinau problerne serioase iu invb{area cititr"rlui,
erau hiperactivi gi/sau aveau probleme la matematicd. Pdrin[ii
respectivi nu considerau cd problemele de invllare erau rezultatul
unei int6rzieri miutale sau dezordini afective gi/sau nr-r agreau
etichete de acest fel aplicate copiilor lor. Acceptind sii prezinte
aceste cazuri sub o altS viziurre dec6t cea tradifional6, in
prezentarea sa Kirk a spus: ,,Ant utilizat recent termenul >
pentru a d'escrie uu grup de copii care alr tLrlburari in
dezvoltare. irr lirnbaj gi vorbire, in citire gi abilitalile
asociate de comunicare" (apud Learuer, 1988, p. 128). Deoarece
pdrintilor le-a pldcut acest termen nou, ei au constitlrit chiar in
ziua respectivd Asocia(ia pentru copiii cu dizabilitiji de inv[tale
(SUA), devenitd ulterior Asociafia copiilor gi adulfilor cu
dizabilitlti de invd{are (folrnatd din pdrinli, profesori gi alti
specialigti). Ca rezultat al presiurrii acestei asociagii gi al
altora similare, legiuitorul american a trebuit sd ia in seam6
nevoile speciale ale acestor copii gi astf'el a apdrut ,,Legea
copiilor cu dizabilit[{i de invifare", care a permis finan{area
unui prograrn de 5 ani pentru pregitirea profesorilor in acest
donreniu gi stabilirea unor modele de dernonstralie. Nunrirul
copiilor identifica{i ca avAnd dizabiliti{i de invi{are, in sensul
descris mai sus, a crescut foafte mult in anii '70 gi la
incepr-rtul anilor'80. in perioada 1978-1983, de pild6,
numdrulacestora a crescut cu peste 100% in SUA (Kol'ale 9i Forness,
1985, apLrd Lefrangois, l99l). La inceputul anilor'90 copiii ctr
tulburdri de invafare reprezentau in aceeagi fard cam 213 din
totalul celor cuprirrgi in educafia speciald gi, respectiv, cam 4%o
diu totalul populaliei gcolare. J. Lerner (1989, p. 38)
apreciazdcd,5o/o din popula{ia gcolard are dizabilitifi de2t
invifare (dificultdti
specifice de invd{are) Si 30%, alte
diferite dificultifi
de
Pe de altl parte. este evidenfiat faptul ci la inceput studiile
despre dificultAtile de invd{are s-au referit numai la
dificult[{ile cle ordin gcolar. Acestea sunt legate de modul de
insuqire in gcoald a limbajului oral gi scris, precunr gi a
matematicii. Categoria se extinde cAnd se evidengiazf, tot mai mult
ideea conform cdreia invdfarea este un proces continuu in care
indivizii se formeazd din primele momente ale vielii gi pe intreg
parcursul acesteia. Prelungirea cercetirilor inainte gi dupa
perioada de gcolarizare este una dintre cauzele cregterii numirului
de persoane considerate aavea dificultali specifice de inv[fare. ln
acelaqi timp, gi alte procese importante ale irrvdtdrii sunt
considerate ca domenii func{ionale care determini aparilia
dificultalilor: atenfia, coordonarea,procesele de adaptare
socio-comportamentalS, motivatia etc.
invdfare, in care include gi dizabilitdfile de orice naturi.
1.3.
i ur,suRARI/DrzABrLrrATr rn iNvAIARE ANALIZA $I TERMENII
ASOCIATICo
CONCEPTUL DE DIFICULTATI DE INVATARE $I CONCEPTUL DE DIFICULTATI
SPECIFICE/
-
mplexitateo aborddrilor
co
ncepl unle
Sernnificatia sintagrnei dificulti(i (specifice) de invitare
este prezentat5. (in plan teoretic) adesea contradictoriu gi
confuz, ca atare legitura cu practica este destul de dificil5.
Conceptul de dificultiti de invd{are cunoaqte o serie de
sinoniurii, cr-r o arie semanticd ce depdgepte cadrul instruirii,
cu repercusiunievidente insd asupra acesteia (Walles, 1980).
Definirea dificulti{ilor de inv[{are este necesarh pentru a se
realiza o concordan(h intre nevoile reale ale practicii
educafionale gi conceptualizarea lor. Este acceptat5 existen(a
urrui numdr mare de copii care prezintd dificLrltali de invi(are
cel pu{in o scu116 perioadd de timp din gcolaritatea lor. Practic,
nu existd copil care sd nu intAmpine greutdti mdcar o datd in
invd{area din gcoald. Pe de altd parte, sfera invdf6rii unrane este
mult mai largd decAt invd{area gcolar6. Existd o categorie larga de
elevi ale c[ror dificultifi uqoare de invi{are, necunoscute la
tirnp, frrd intervenfie, pot duce la insucces gcolar. O altd
categorie de elevi prezintd dificulti{i de invl{are false,
pasagere, care insd ii eticheteazd gi le vor influenla adaptarca
gcolard, datoritd percep{iilor sociale. aclicl a felului cum sunt
percepLrfi de ceilalti gi nrodLrlui cnrn acestea influenteazd
structura personalit[tii 9i increderea in sine. Dificulte$le
specifice de invi(are - tulburdrile in sfera capacitdlilor de
invd{are -, aldturi de cele menlionate mai sus. coustituie o
categorie de problenre pu(in cunoscute qi, de regulS, neglijate in
Ecoala obignuitd.22
Arn precizat anterior ci apare un domeniu de cercetare ;i
conceptualizare care prezintd acest nou tip de problerne ale
dezvoltdrii unrane: tulburdri ale inva!6rii ca proces principal cle
adaptare. Acestea sLurt dizabilitltile de inv[{are sau
dificult[tile specifice de invi(are. Intre dificultdlile specifice
9i dizabilitalile de invd{are nu existh o suprapunere perfectd,
sutrt termeui din tipLrri diferite de analize, dar sunt termeni
interganjabili. Vont preciza cd existd mai nrulte sernniflcatii ale
terurenului dificult[{i de invi{are. in func{ie de spatiLrl in care
se folosegte gi de incircdtura sa psihologica, pedagogica sar-r
sociald.
Di/icultdli ScolareDe cele mai nrulte ori, problematica
dificu[t[tilor de invltare se discLrtS in raport cu gcoala gi cu
adaptarea copilului la sarcinile invi(irii gcolare. degi o astfel
de abordare linriteazd prroblernatica ;i irnpiedici in{elegerea
invdfdrii ca activitate general umand, limitAnd-o la activitatea
din planul gcolar. Astfel, in spafiul gcolii, dificultatile de
invd{are semnificd existen1a unor piedici. probleme in abordarea
ilrvdldrii gcolare. Este vorba mai muit despre diliculti{i qcolare.
PdtrLrnzAnd mai adAnc in aceastd sferd, observdm cd dificultd{ile
gcolare au cauze foarte diferite qi pot irnbrdca forrne extrem de
variate. Pe de altd parte, exista. aqa curn am specificat anterior,
dizabilitn{i de invdfare, adicd tr-rlbur[ri in sf'era invd{arii
care se manifesti in cadrul invdtlrii gcolare, dar gi in afara ei.
Mai mult, copiii care au astfel de probleme sunt gcolarizafi
diferit (sau deloc), prirnesc, sau ar trebr-ri sd primeascd,
servicii suplimentare pentru a dephgi problernele. Dacd atn 1i
foarte preten{iogi in analiza noastrd terminologicd, am sprrne
ciexisth o diferenfd iutre tulburarea de invdfare ca fonnd de
dizabilitate qi clificLrltatea specificd (care este o
..dizabilitate specificd"), adica o fonnl nrai severd gi rnai
profundd. Diferenta vine din aceea c6 tulburarea, ca form[ de
dizabilitate de
invd(are, poate fi inldturati cu rnetode adecvate. pentru cd
este rredefirrita (dezorgarizare pi limitare din lipsa unor scheme
de cunoagtere gi dezvoltare). ancoratd intr-o auutnitd perioadd a
dezvoltdrii, care depinde de interventie gi ocazii de stimulare.
Dizabilitatea specificd este permanentl, nLl se corecteaz5. ci se
compenseaz6 sau remediazi. Persoana poate sd aibd succes in
integrare cu aceste lirnitdri functionale, dacl se intervine
adecvat. Vom face in continuare o prezentare a accepfiunii acestor
tenneui cu referire la perspectivele in care sLrr-rt in{ele;i gi
evaluati, pentru a putea identifica, practic, problemele de
invdfare pe care le au copiii. Dificultd1ile de invdlare ca
dizabilitityi Terrnenul impus odat[ cu aparilia domeniului nou de
care ne ocuphm dizabilitd(i de invr(are (learning clisahilities) gi
a fost promovat, a$a cum am specificat deja, de dr. S. Kirk. Sfera
cle cuprindere a nofiunii a cunoscuteste ceI de
:\
o evolutie nuantatd gi o cregtere a inlelegerii at6t prin
contribu{ia psihopedagogiei americane, a celei canadiene, dar gi
prin studiile gi cercetlrile europ3ne.
Sunt introduse
in
tulburdri instrumentale, difrcultl{i de adaptare, abateri in
dezvoltare,subnormalitate, anormalitate etc. in cele mai multe
lucrdri, conceptul de dificulti{i de invifare este legat de o
perspectivb mai largd care !ine sd se substituie (sau sd inglobeze)
conceptului de deficien(i (deficit) sau termenilor care se referb
la devia{ia individLral[ de la normastatisticd. Recunoscdndu-se cb
procesul invdldrii constituie bazaadaptdrii la existenla materiald,
psihologic[ 9i spirituald, se identificd in dificult5{ile de
invi{are grade diferite de inadaptare: de [a oscila{iile inv[(irii,
u$oare dificultdli determinate de cornplexitatea situatiilor de
invalare, pAnd la dificulti{i specifice (tulburiri sau
conexinne concepte ca: adaptare
-
inadaptare,
dizabiliti(i specifice) in care suntD iz.a
afectate instrumentele de 6azd ale invd(drii
gi
procese le irnp I icate funcf i oneazd defectuos.b
ilit
ti1
i
d e i nv rt1 a r e
Dificulti(ile specifice se identificd gi cu termenul de
dizabilitd{i de invltare. Prin acest termen se indicd rnai precis
efectele devialiei pe planulinvdfarii gcolare, deci conceptul este
mai relevant din punct de vedere psihopedagogic.
Termenul de ,,diflrculti(i specifice de invifare" evocd mai
intAi un stadiu pufin sLrsceptibil de a evolua. Se pot
defini/interpreta prin raportare la ,,dificultdfile grave/severe"
de invd,fare (produse de deficien-te cu caracter permanent), spre
deosebire de care dificultlfile (specifice) de invi{are, cu toate
cd plezinth o anumiti persistenfd in tirnp, pot fi remediate sau
aterruate nurnai prin metode pedagogice specifice/adecvate. in
acest sens, ele se leagb mai mult de tennenul de tulburare - cal'e
prezintd caracterul de dezorganizare gi relativitate structurald a
uneia sau mai ntultor capacitdli de invdfare. Se evidentiazi, in
acest fel, gradul larg de generalitate a conceptului care tinde si
inglobeze toate dificultnfile de adaptare ca dificultnfi de
invi(are. in fapt, se recunosc bazele inadaptdrii in funcfionarea
deficitard a procesului de invalare gi se identificb posibilitatea
de abordare globali a problemelor de tip organic sau funcfional a
adaptdrii. . Existd gi opinii referitoare la inlelegerea
dificr,rltdfilor de invbfare ca dificulti(i cu precidere academice
(de tip qcolar) (Ungureanu, 1998, p.44).in aceastd inlelegere sunt
evidenfiate, intr-o altd semnificafie datd termenilor, douicategofl
r:
- dificultifile - dificultifilede24
specifice (verbale, neverbale gi de orientare); nespecifice (de
atentie gi motiva(ionale). Pdnnescu, C. qi Mugu, l. (1997) leagi in
principal dificultdlile de invdlarede ordin intelectual.
dificulti{ile
Maniera globald a in{elegerii conceptului de dificultfl(i de
invifare rre permite nu numai identificarea problemelor foafte
grave in adaptare ca posibil de abordat printr-o intervenfie
structuratd, dar scoate la iveald o categorie largi de probleme de
invdlare care sunt neglijate la nivelul aga-numitei normaliti{i 9i
care devin in dezvoltarea individualS situafii de risc funclional
9i opera{ional. J. Lenrer folosegte ca titlu pentru cartea sa
tennenul dizabititi{i de invlfare, folosit in sensul dificultifilor
specifice procesului de invdlare (sinonime gi cLr tulburdrile de
invdfare) in sine, gi care nu includ probleme datorate unei
dizabilit[1i iniliale. UNESCO fitlizeazd it-ttr-un chestionar
(1999) cu privire la ,,educa{ia cerinfelor speciale" sintagma
dizabilitifi de invilare (learning disabilities) atit separat, ca o
categorie distinctd de educalie speciald, cAt 9i introdusd in
expresia intfrrziere mintali/dificultifi severe de invi{are
(uNESCo, 1990,1995,1996).
Dificuttdlile de invdlare speciJice
Si
tulburdrile instrumentale
O corelafie interesantd gi complexd este cea dir-rtre
dificult[{ile de
invi-
{are gi
De cele rnai multe ori, dificLrlt6lile de irrvd{are se confund[
cn tulburirile instrumentale. Trebuie si specificdm, incd de la
incepLrt, cd acesteadin urm[ apar{in unei anumite aborddri
psihopedagogice a dezvoltdrii, carefocalizeazd pe ideea
instrurnentdrii adaptirii copilului la realitate.se
tulburirile instrumentale.
Tulburlrile instrumentale sunt tulburdri (dezordini) ale
mecanismelor fimcfionale considerate ca principale instrumente ale
invafarii. Termenul de tulburiri instrumentale a fost introdus de
Haim din 1963 gi a fost definit prin notele sen-riologice, gi rnai
pLrfin sLrb aspecte etiologice, ca Llu ausalrblu de date
neulobiologice care intervin in adaptarea urnand la n-rediul
material - prin intennediul motricitd{ii - gi la rnediul urnan,
prin intermediul limbajLrlui. AtAt literatr,rra fi'ancofon6, cAt gi
cea anglo-saxoni se referd cu precddere la influenfa dificultalilor
perceptiv-motorii asupra inva!5rii qi la deficitele de
maturizareneurobiologic6, ca perturbdri primare, introducAnd chiar
denumirea de: disfunc{ie
cerebrall minimi. Termenul este apreciat ca ambiguu in mdsura in
care se referd atdt la echipamentul neurologic al copilului, cAt gi
la utilizarea acestuia peutrur a rdspunde la exigenlele vielii
gcolare, relafionale, sociale (Descharnps, 1981, p.1
e0).
in
rela!ie cu tulburdrile
gi dificulti(ile de invl(are, tulburirile
instrurnentale se pot def-rni prin opozilie cu capacit[tile
instrumentale, respectiv capacitd{ile individului de a se adapta la
mediu. J. AjuriagLrerra (1974) considerd capacitdlile instrumentale
ca echipamentul neurologic de bazd pe care individul il tttlizeazd
in adaptarea complexd la mediu. Dificultdtile generate de
tulburdrile iustrumentale, deuurnite gi dificult[ti specifice de
invl{are, acoperi o arie foarte largd de pertLrrbari ale adaptirii
gcolare gi sociale. Extren de diverse ca manifestdri, ele implici
interventii25
educative obignuite gi speciale. Ca element comlrn au, toate,
faptul cd se exprimS
personalitdtii copilLrlui/elevului. Se caracterizeazd prin lipsa
oricdrei dizabilitdti/deficiente (af'ectari) de naturi
intelectuald, motorie, sociald evidentd, gi presupun structuri
bio-psihice gi de anrbian{d sociald, relativ normale. Ele
inglobeazd uu complex, o constelafie de perturbiri care conduc la
deficite funcfionale (instrumentale). Acestea sunt considerate ca
factori de risc, fiind responsabile de numeroasele difi cultali de
invdfare curroscute. M. Kless (1983) crteazd studii care dovedesc
cd doLrd din trei cazuri de inadaptare gcolar6 au ca factor
determinant o asociafie sui-generis de tulburari instrurmentale gi
afective. ComplexLrl de deficite instrumentale este constituit,
dupdL rnajoritatea cercethtorilor, din doud tipuri principale: -
tulburlri de limbaj oral gi scris; - dificulti{i specifice
psiho-motorii. Ilste recunoscut irrs[ gi un al treilea domeniu al
tulburdrilor funclionale, cel in care se combind primele dou[. M.
Kless (1983. p. 8) denumegte acest tip cle ttrlburari
instrurlqntale cu termenul de ,,dispracto-gnozie". Dclrtrenittl
rezultat este lbrmat din perturbiri sirnultane ale domeniilor
instrumentale perceptive (gnozice), psiho-nrotorii (praxice) 9i
cele ale limbajului. La acestea se adaugd tulburiri de atenfie gi
hiperactivitate motorie qi psihicd (J. P. Deschamps, I 981, p. 8).
Corrplexr.rl de deficite instnrmentale este constitr-rit din
ansamblul praxiilor gi gnoziilor deficitare. la care se adaugd
tulburdlile de orientare, organizare gi structurare
spafio-ternporald, de schenrh corporald, lateralitate, ritrn,
dislexie, disgrafie, disoltografie gi discalculie (Pdunescu, C.,
MugLr, 1.,1991). Kless-Delange (1970, apud Kless, 1983) clasifich
tulburlrile instrumentale in: - tulburdri perceptive; - tulburdri
motorii; - tulburiri de limbaj, insuficien(a proceselor
neurofiziologice de bazl in adaptarea individulu i. Radu Gheorghe
(1975) realizeazd utnhtoarea tipologie a
tulburdrilorinstrurnentale:
prin dizabilitnfi specifice unui anumit sector al
dezvolt[rii
- tulbur[rii/Jce;
ale percep{iilor viziospa(iale, audioverbale gi stereognoEi
- tulburdri la nivelul coordonlrii migcirilortemporale;
al controlului motor;
-
tulburdri perceptiv-motrice de orientare gi ale structurilor
spafio-
- tulburlri - tulburlri(.1.
ale schemei corporale gi de lateralitate; de limbaj, prin
tlificulti(i perceptive gi motrice. Etiologia tulburirilor
instrumentale este legati de trei categorii de factori
Descharnps, 198 I ):
26
- factori neuro-biologici; - t'actori rela{ionali; - factori
petlagogici.
Factorii neuro-biologici, aga cunt arata Descharnps, suttt
releva{i
de
cercetdri precum cele care au elaborat teoria antet'icand a
,,deteriordrii rninimale in
fLrricliile creierului" (Minimui Bruin Danruge or
Di.s.function), care se referi la disfLrncfiile cerebrale mininre,
precum gi de cele care au deterntinat Ieza francezd fonrrLrlatl de
DebrayRllzer, care susfine cb in antecedentele copiilor afectali de
tulbLrrdri instruntentale predomina o etiologie ueuro-biologicd:
prematltritatea, icterul la nagtere etc. Aspectui negativ altezei
neuro-biologice const[ in fapttrl cd are tendinla de a
,,patologiza" tulburdrile instrurnentale. Factorii rela{ionali putl
in evidenth conexiunea intre tulburdrile instrurnc'utale gi cele de
comLtnicare ce sttttt determinate de rela(iile dintre pdrin{iqi
copii, in special itt cazul tulburdrilor de linrbaj. sintetiza
Factorii pctlagogici c-e pot deterrnina tulbLrrarile
instrut-nentale se pot pliu urtnltoarea ellLllrel'are tlilizarea un
e I ntetodo ogi i i n structiv-ed Lrcative inadccvate;
lierespectarea ritmurilor personale de invdfare; rigiditatea
progratnului de via!6 gi de muncd, in rnod deosebit: I
caracterizati de o exigerr{i exageratf,; autoritate excesivd din
parlea l'actorilor educalionali (faniilie, gcoald, cornunitate
educativd in gerreral) care determina stiri de inhibitie,
constrAngeri, irnagirre deficitard despre sine etc.Clas
ificdri le tulburdrilor instrumentille
i,r
clifelitele lLrcriri cale analizeazd aceste aspecte existd
o
ntare
diversitate a clasiflcdrilor privind tulburflrile instrumentale.
Se ren]arca insdLca acoperirea dorlen i i lor este asemdndtoare.
Pentru exernplificare. vorl prezenta in sintezd o clasificare
colrparativd elaboratd de C. P[uncscu qi I. Muqu (1991. p. 102)
dupi rnodelele lui J. Ajuriaguerra,.I.P. Descharnps Ei M.
Kless:.LP. Deschamps lburdrile I irnbaju h-ri oral :
audiornutitate; retardul sirnplu de limba.j;bdlbAiala.1'
ulbr.rrirrile I imbajulu
J. Aiuriaguerra
M. Kless
Tu
-
lulburdri de limbaj datoratei scris:defi cientelor motrice
gi
Tipuldisfazic
rctaldLrl sirnplu de lirrrbaj: dislexia de evolufie gi cea
spalial6;
perceptive
disortosrafle.21
Tu lburdri le ps ihornotorii;
Tulburdri care se ret'eri laansarnblr"r I
comportanrentu I ui
nrotor:
-
debilitatea motric6;
tulburdri de lateralitate; tulburari de orientare spa{ioorgall
rzare-structurare
lburdri privind coordonarea migcdrilor. Tulburdri de schemd
corporald. Tu lburdri de lateralitate. Tulburdri de orientareTu
Tipuldispraxic
temporali,
organizare Ei structurare.
-
sDatio-ter.n poral6.
Tulburdri de perceptie vizuospalial6, aud i o-verbali 9i
stereopraxie
Tulburari de aten!ie, hiperactivitate motorie si psihicdgi
Semnalim cd rnajoritatea autorilor accentueazd importan{a
cunoagterii
evaludrii de la vArstele mici (de tirrpuriu)
a dificult6lilor gi tulburdrilor
instrumentale, peutru o intervenfie adecvatd gi eficientd. Mu[1i
specialigti afirmdcd aceasta este principala condi{ie a depdqirii
acestor problerne. intrucAt rnai apoi,
