MARIN IULIA-LAVINIAC.N.M.V. PLOIESTICLASA A IX-A M1PROF. COORD.: CHIRITA DIANAPROF. CURSURI EXCELENTA: NEAGU MIHAELA Eseu comparativ evidentiind viziunea poetica in textele ,,Amintiri din copilarie de Ion Creanga si ,,Din calidor de Paul Goma

Ion Creanga (1837-1889) este unul dintre marii clasici ai literaturii romane, facandu-se cunoscut prin intermediul cenaclului literar ,,Junimea si avand o renumita viziunea realista asupra modalitatii de manifestare a sufletului pur romanesc, considerand cronotopului secolului al XIX-ului, pe taramul Moldovei, pamant natal si elocvent zacamant concentrand mare parte din spiritualitatea romaneasca. Desi raspandirea operei sale este datorata, in opinia multor lectori, desavarsitului sau stil de povestitor, asa cum se reflecta si in opera suport, ,,Amintiri din copilarie si asa cum afirma si criticul francez Jean Boutiere, in lucrarea teoretica ,,La vie et loeuvre de Ion Creanga, scriitorul realist nu poate fi incadrat printre moralisti, asemenea lui Schmid, nici un filosof ca Andersen, el nefiind nici un tipic folclorist, aceasta caracteristica a stilului sau fiind o consecinta a patriotismului si a dorintei sale de a evidentia o imagine atat de ampla a societatii contemporane lui, lasand sa se vada in descrierile sale si o influenta afectiva. Prin comparatie cu alti iubitori ai folclorului din literatura universala, stilul lui Creanga de a-l colectiona nu are puncte comune cu cel al fratilor Grimm, spre exemplu, daca analizam geneza creatiei de genul celei suport. In timp ce la scriitorii germani opera vine din exterior, intrucat ideea principala este deja constituita de folclorul cules apeland la un sistem meticulous, stiintific, asemenea celui al colectionarilor si dezvoltat ulterior, imbracand sursa de inspiratie, centrul operei, metoda de creatie a basmelor de tipul ,, Cenusaresei, la Ion Creanga opera vine din interior, el folosind inspiratia capatata la sezatorile de unde memora in mod natural ideile si, in cazul textului-suport, din sursa indubitabil originala, chiar autobiografia sa. La alt punct de referinta pe axa timpului, reprezentant al curentului literar postmodernist, scriitorul contemporan, mai putin cunoscut, Paul Goma, nascut in 1935, accede si transmite autenticitatea realitatii in opera sa, asemeni lui Creanga, creand si ,,Din calidor, un roman dintr-o trilogie cu aceeasi tedinta memorialistica si, mai ales, monografica, avand printre scopuri sip e acela de a reconstitui imaginea satului natal, Mana, in spirit omagial, cu scopul de a eterniza, la fel ca si Creanga, un taram sub semnul caruia sta intreaga lor experienta din vremea tineretii. Totusi, se poate afirma ca sentimentele transmise de ambii scriitori asupra unui topos aproape asemanator sunt destul de diferite: naratorul consituit de proiectia lui Goma in opera este traumatizat, revoltat de usurinta cu care este amintita o perioada din istorie metamorfozata de atrocitatile totalitarismului care l-a afectat in mod direct, determinandu-l sa aibe o viziune mai matura asupra faptelor desfasurate, in timp ce Nica, personajul-narator din ,,Amintiri din copilarie, nu este condus de reguli exterioare, realitatea mai putin placuta a vietii sale juvenile rezumandu-se doar la posibilitatea scazuta de a avea acces la invatamant. Acesta e descris ca fiind printre putinele aspecte cu consecinte negative, din prisma caruia, protagonistul este, oricum, un norocos, el avand sansa de a se scoli. Rezumand parametrii acestui aspect, perspectiva lui Goma este una pesimista, ofensiva asupra unei urate realitati ce se vrea uitata, iar a lui Creanga este optimista, fapt justificat si de prezenta umorului sau inconfundabil. Romanul lui Creanga are ca prag textual un titlu ce alcatuieste un orizont de asteptare perfect indeplinit prin continutul operei ce ilusteaza chiar amintirile din copilarie ale naratorului, scrise inca de la inceput sub semnul expresivitatii limbii romane, aspect ce naste o realitate distincta in cadrul titlului simbolic ,,Din calidor, realizand chintesenta ideii unui fir narativ prezentat mai intai, in editia in franceza, aparuta la editura Albin Michel si fiind reconstruita in romana abia in anul 1990. La nivel simbolic, notiunea de calidor, prezenta si in titlu, capata noi valente semantice, imprimand lectorului ideea locului unui refugiu personal, in idilic, eternizat prin opera, centrul orizontului mirific al copilariei (axis-mundi), locul in care si-a definit moralitatea alimentata de tendintele populare si, totodata, cel din care a privit transantul realitatii din perspectiva copilului in dezvoltare in situatii limita, fluctuante. Valorificand opinia mamei personajului-narator, enuntata in opera, semnificatia calidorului ar fi in stransa legatura cu dorul cantat, oftat, dupa spatiul Romaniei. Ambele opera au ca element central aceeasi tema, si anume copilaria, privita insasi prin intermediul altor teme secundare care influenteaza atmosfera degajata de compozitia romanului: in ,,Din calidor, accentual este pus si pe afectiunea sporita si pe dorinta de a aparare a mamei din partea copilului, astfel conturandu-se temele mama-fiu, iubirea pura pentru eternul-feminin, ideea fixa asupra sfarsitului vietii ce, paradoxal, nu diminueaza dorinta de a trai, drama instrainatilor de pamantul natal etc. Laitmotivul in jurul caruia se construieste tema este calidorul, spatiu ce transcede timpul si care, prin reluarea lui continuua capata valente si la nivelul trairilor, el fiind un referent omniprezent pe tot parcursul insiruirii cronologice a ideilor. In romanul lui Creanga, apar si temele definirii personalitatii, a jocului, a familiei sau a imaginii satului romanesc de la mijlocului secolului al XIX-lea. Tema este evidentiata printr-o serie de motive ce proiecteaza opera in sfera semnificatiilor general umane, tendinta fiind aceea de creare a unui mit, cel al copilariei: motivul labirintului, al drumului, al obstacolelor, al prieteniei, al sarbatorii, al intoarcerii la origini etc. ,,Amintiri din copilarie este opera de maturitate artistica a lui Creanga, abordand un univers uman necunoscut pana atunci in literatura romana. Ca specie, poate fi considerat un roman de formare traditional, deoarece urmareste procesul modelarii umane. Creatia devine un mod de a retrai trecutul, varsta fericirii, iar sentimentul dominant este nostalgia. Ambele fiind texte autobiografice (memorialistice), au o perspectiva narativa asemanatoare, autodiegetica, viziunea avec, focalizarea este interna, prin urmare si stilul este, prin excelenta, subiectiv, caracteristica tipica in operele memorialistice. In scrierea semnata de Goma, vocea interioara a textului epic indeplineste mai multe functii, fiind narator, martor si personaj, identificandu-se cu un copil aflat la o varsta frageda, la aproximativ 5-6 ani, insa apare si in ipostaza de martor al intamplarilor din timpul razboiului, criticand asemeni unui om matur, cu experienta de viata si cu o viziunea transanta, ofensiva. Ideea naratorilor flotanti este folositoare pentru mentinerea atentiei focalizate a lectorilor si pentru conferirea unei complexitati antrenante epicului. In textul ,,Amintiri din copilarie, Creanga si-a structurat discursul narativ in asa fel incat aceasta sa devina o legenda a naratorului insusi. Nu este respectat prototipul inlantuirii cronologice a amintirilor, specific majoritatii operelor memorialistice. Distribuirea episoadelor este aleatorie, fiind ordonata de treptele devenirii protagonistului. Privita din exterior, succesiunea de episoade nu pare sa aiba nici o noima, in afara enumerarii in sine, subliniata deseori prin folosirea adverbului temporal ,,apoi, precedat de conjunctia ,,dar, intr-o contragere ce are scopul de a sublima avantul memorialistic: ,,d-apoi. Altfel spus: ,,dar dupa aceea (,,s-a mai intamplat si cutare lucru). Este limpede ca memoria domina atat de puternic, incat capriciile ei riscau sa dea textului un caracter stufos. Insa Creanga dobandise stiinta construirii unui episod epic in urma exercitiului impus de crearea basmelor. Oralitatea scriitorului reuseste sa mentina cursivitatea discursului, mentinand atentia cititorului focalizata pe cascadele de intamplari, asezand pe un plan secundar importanta constructiei firului epic sau complexitatea mijloacelor stilistice utilizate. Despre tehnicile narative intalnite in opera lui Goma, se remarca circularitatea structurii compozitionale, argumentata de existenta unor imagini asemanatoare in expozitiune si in deznodamant, in strasa legatura cu motivele fundamentale ale textului: imaginea manifestarii iubirii materne sau a calidorului, element care capata pana si functie narativa, integrandu-se in fraza de inceput a fiecarui capitol (Stau in calidorul casei din Mana. Si vad:/ Din calidor, vad totul). Constructia este construita sferic din punct de vedere al topos-urilor concentrice semnalate pe parcursul ei, deci intre care se poate stabili o incluziune la nivel geografic: (calidorul loc de observatie, casa, scoala, satul natal Mana, intreaga Romanie, continentul Europa). In opera lui Creanga acest concept se regaseste mai greu intrucat, in acest caz, cadrul spatial se schimba odata cu profanarea unui plan interior al protagonistului care, la inceputul scrierii, e definit asemenea unui pur copil care, prin natura textului, aceea de Bildungsroman, sufera schimbari, inclinand spre maturizare. In ambele texte suport este prezenta retrospectia, specifica romanelor memorialistice, insa, cand vine vorba de tipurile de monolog, in romanul lui Goma apare, pe langa tipicul monolog interior, umoristic, din povestea lui Creanga, si cel dialogat, o strategie la care recurge autorul, cu scopul de a clarifica anumite situatii care sunt peste capacitatea de intelegere a copilului prin interventia viziunii parintilor in firul epic. Ceea ce este interesant de analizat in ceea ce priveste felul in care este realizata retrospectia la nivelul acestui text de secol al XIX-lea este ca, desi perspectiva narativa este, prin excelenta, subiectiva, personajul principal identificandu-se cu vocea interioara a textului ca proiectiile literare ale aceleiasi entitati fizice, atitudinea lor fata de situatia istorisita in opera este total diferita - Perspectiva lui Nica este aceea a aspiratiei catre o libertate neingradita, pusa in practica in diferite ocazii. Viziunea naratorului este vizeaza ideea scepticului incredintat ca o asemenea libertate nu poate exista, fiind vorba doar de o autoiluzionare, pierduta treptat, a personajului. Analizand ambele texte la nivelul expresivitatii limbajului, se poate constata ca stilul lui Goma este mult mai abundent in figuri de stil inca din titlu, prag textual in compozitia caruia, considerand sensibilitatea mea literara, substantivul ,,calidor este elementul unei sinecdoce-cheie in descifrarea semnificatiilor textului. Se mai intalnesc si elipse ori iti intra pe gura cand dormi s-atuncea-i alt descantec, nu-l stiu, numai femeile il, dar ele nu-l spun, jocuri de cuvinte - Ivane-Hotomane, Ivan-Pravolslovan, minciunovan, fructa abia ructa, biciuita, ciocabocanita, lipaita, ha-uita, icnita, trufandaua-chimirgeaua, anagrame, prescurtari de sunete, deformari morfologice - asoilimentu (pentru asolament), Basarabghie, multierile[4] (pentru moletiere), baiatul lui domtatori Mos-icob!; Ce faaaaci Mos Ia?, Ha, baitalu moslui!, nu di-abricoase, di cele dolofanoase si aniracioase, apocopa Ce faaaaci Mos Ia?. Situerea geografica a satului Mana in apropirea granitei cu Republica Moldova are consecinte manifestate tot la nivelul limbajului, prin niste false constructii a caror constructie ne duce cu gandul la calcul lingvistic - Bez-arabia, ciolovecii si, in general, prin constructii noi, eronate: dealvaletic si prispalau, onomul, puipui, Basarabie rainica. Termeni regionalii care confera operei si o oarecare valoare locala se remarca si in scrierea lui Creanga, ca un element comun cu opera lui Goma, alaturi de numeroasele exclamatii, interogatii, repetitii - "Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! (I.C.), vad puf-pufurile de fum-fum din lulua mosului () barbatii fumeaza numai taharci di tutun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva ci pip-oio, fiindca din liule nu poti face: liul-liul: nu s-aude, Iarta-ma sufletel, tatuca, frate al meu, sunt un ticalos, un porc de caine, un vierme, un adevarat rus ia vonavaaaaaaat! (P.G.). In Din Calidor, limbajul utilizat pentru evocarea fiecarui fapt, cu ocazia fiecarei interventii dialogate au functia de a evidentia anumite niveluri sociale, ele povenind din variante sfere de folosinta: de la limbajul pur colocvial, nerevizuit, la limbajul cronicaresc si, in extrema, licentios. Constructiile grosiere care apar in roman au rolul de a accentua tocmai restrictiile regimului totalitar, punand pe psihicul oamenilor o presiune ce avea un efect invers celui dorit: dorinta de afirmare a lumii plurivoce, in care franchetea sa fie neconstransa de bariere politice. Elocvente spatii prin care se rezuma intreaga insiruire de topos-uri concentrice din ambele scrieri literare sunt insisi satele natale: Humulestii, respectiv satul Mana. In ,,Amintiri din Copilarie, imaginea locului natal este cea care deschide fiecare capitol al scrierii, argumentand valoarea spirtuala uriasa pe care o constituie pentru narator. "Si Iasii, pe care nu-i vazusem niciodata, nu erau aproape de Neamt, ca Falticenii, de unde, toamna tarziu, si mai ales prin caslegile de iarna, fiind noptile mari, ma puteam repezi din cand in cand, paslind-o asa cam pe dupa toaca, si tot inainte, seara pe luna, cu tovarasii mei de claci din Humulesti, pe unde stiam noi, tinand tot o fuga, ca telegarii. Si dupa ce jucam cat jucam, furam cate-un sarutat de la cele copile sprintare, si pana-n ziua, fiind iesiti din sat, cam pe la pranzul cel mare ne aflam iar la Falticeni, trecand desculti prin vad, in dreptul Baei, Moldova inghetata pe la margini, si la dus si la intors, de ne degera maduva-n oase de frig! Inima insa ne era fierbinte, ca ce gandeam si izbandeam de la Neamt la Falticeni si de la Falticeni la Neamt era pentru noi atunci o palma de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurta de doua poste, de la Falticeni la Neamt, nu se potriveste cu o intindere de sese poste, lungi si obositoare, de la Iasi pana la Neamt. " Din sintagma citata razbat puternic regretul despartirii tanarului de spatiul parintesc, tristetea din sufletului acestuia. Adolescentul, desi intuieste o anume teama de necunoscut, un fior al instrainarii, nu traieste o asa-zisa drama a dezradacinarii, ci regretul despartirii de satul natal care-l indeparteaza, cum insusi marturiseste, de farmecul frumusetilor de acasa. Cele trei dimensiuni ale comunitatii rurale si ale asezarii moldave - spirituala, morala si peisagistica - se intalnesc exprimate in discursul evocativ, structurat, simetric, cadentat. Pentru Creanga, Humulestiul nu inseamna numai numai "locul nasterii" ci un adevarat cemtru al lumii, al intregului univers in care copilul s-a format, de aceea, inca de la inceputul primei parti, vorbeste cu mandrie despre acest "sat mare si vesel si impartit in trei parti care se tin tot de una: Vatra Satului, Delenii si Bejenii". Acest sat nu este ca oricare altul, "asa un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi, razesesc, intemeiat in toata puterea cuvantului". Ceea ce apreciaza autorul la comunitatea rurala careia ii apartine este nu numai frumusetea fizica, ci si cea morala, un loc aparte ocupandu-l harnicia, caci satul e plin "cu gospodari toti unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale. " "Locul nasterii", Humulestiul, este asociat casei parintesti, evocata la inceputul celei de-a doua parti a "Amintirilor". Enumerand detalii semnificative ale interiorului taranesc, Creanga creioneaza de fapt cadrul in care se desfasoara acele "jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc", un univers in care existenta se desfasoara intr-un veritabil taram al fericirii caracterizat prin voie buna ("copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea in petrecere cu noi") prin lipsa de griji a copilului ("casa ni era indestulata") si prin starea de sanatate desavarsita a familiei ("si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi"). Intr-un astfel de orizont existential in care toate ii "mergeau dupa plac, fara leac de suparare", copilul are sentimentul satisfactiei depline pe care o retraieste si la maturitate: "Parca-mi salta si acum inima de bucurie! si, Doamne, frumos era pe-atunci, de parca era toata lumea a mea!" Desi satul Humulesti era infatisat ca o asezare arhaica, pastratoare a unor datini si obiceiuri stravechi, la inceputul partii a treia, scriitorul precizeaza ca "nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate", realizand astfel "deschiderea satului spre lume" (G. Calinescu). Raportat la vecinii sai, Humulestiul apare ca o oaza de frumusete si moralitate desavarsita, ca un loc de trecere pentru o lume "mai mult bogata si aleasa", pentru ostiri straine, crai si imparati, caci humulestenii nu-s traiti ca in barlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toata lumea". Un rol semnificativ il are si satul Mana, raportat la continutul romanului ,,Din Calidor, matricea originara, fiind punctul de referinta al intregii perioade de formare a viitorului om matur, Paul Goma, dar si un important element in legatura cu care se pot evidentia usor influentele perioadei totalitare descrise in text. In capitolele Vin romanii!/,,Au venit romanii! este contemplat tabloul realitatii dramatice din jurul anului 1812, consecintele navalirilor armatelor bolsevice. Venirea soldatilor romani este, de fiecare data, descrisa cu o uriasa speranta, fericire generala, anuntand restabilizarea situatiei satului. Femeile intampina ostasii cu evlavie, pregatind mancaruri alese in ceaune mari, sub controlul si coordonarea culinarului satului, Matusa Domnica, flacaii cara apa de la fantana, copii zburda in jurul soldatilor, barbatii cauta prin poloboace. In antiteza cu sosirea mijloacelor de aparare, plecarea ostasilor este mereu prezentata cu o tenta morbida, naratorul povestind despre ingroparea trupurilor rau-mirositoare de pe campuri, prinderea parasutelor inamice, prinderea pestilor scapati din iazul revarsat al manastirii s.a. Consatenii lui Paul au ca element distinctiv o serie de stranietati, care le evidentiaza caracteristicile comune cu personajele din povestile lui Ion Creanga sau cu cele ale scriitorului francez Franois Rabelais. Manenii sunt sinceri doritori de independenta, prepeleacurile lor de paza fiind adevarate opere de arta, de la inaltimea carora poti acoperi cu privirea o raza de cel putin un kilometru. Majoritatea locuitorilor satului Mana nu au caractere de contemplativi introvertiti sau egocentristi, maneanul este definit ca fiind un aurila (de la aur si aiurit), care isi exteriorizeaza si chiar isi expune nonconformistele idei despre frumos. Basarabenii lui Paul Goma sunt proiectiile realiste ale personajelor fantastice din basmele lui Creanga (vezi Gerila, Pasarila etc.), doar ca imaginea lor grotesca se construieste nu prin descrierea fizicului hidos, ci, in primul rand, prin limbajul lor caraghios, neobisnuit. Combinatii ce frizeaza logica obisnuita, amintind intr-un fel renumitele configuratii zoologice ale personajelor medievale, pot fi intalnite de-a lungul intregului roman. Mentionam, in acest sens, refrenul obsesiv: invatatorul de la tara e un fel de taran, splendidele paradoxuri: numai liberul lucreaza ca un rob sau si doamna Y si domnisoara Z si dumneavoastra, doamna, sunteti doamne, va permiteti sa faceti pe servitoarele, dar eu sunt taranca, doamna, eu nu-mi permit, sau parodia mentalitatii arhaic-mioritice a taranului basarabean: si plange Ivan, plange cu lacrimi cat pearja Si tu, moldovean-cap-de-bou-omenos, te simti dintr-odata nu-stiu-cum, ca l-ai nedreptatit, l-ai obijduit, l-ai ocarat pe crestin Si te pomenesti cerandu-i iertare, tu lui, rugandu-l sa te ierte el pe tine, fara a trece cu vederea structura absolut grotesca a cuvantului ce denumeste spatiul natal evocat, pentru a sublinia atitutinea dezinteresata a strainilor care nu isi dadeau interesul nici macar pentru un lucru atat de lipsit de importanta Ba(Be)sarabia si, respectiv, a locuitorilor lui ba(be)sarabeni. Desi am afirmat ca vocabularul locuitorilor Manei este unul radical departat de cel civilizat si corect, este fals ca ei sunt descrisi ca fiind niste oameni limitati din punct de vedere al capacitatilor intelectuale si artistice. Dimpotriva, ei par a constitui firi ambivalente, adaptabile, inovatoare prin excentrismul de care dau dovada, penduland intre mastile a ceea ce au devenit din cauza situatiei exterioare, ambientului neiertator impus de regim, si interiorul lor ocultat, sensibil si cu norme morale bine stabilite. Constiinta rudimentara devine o conditia a evitarii afirmarii intr-un spatiu politic in care acest lucru era interzis, limitare care determina, totusi, cetateanul sa isi insuseasca tainele subtilitatii cuvintelor rostite si sa creeze un umor de calitate. Valorificand elementele comentate si tinand cont de felul in care ele sunt fructificate in ambele texte-suport, putem afirma ca exista un raport de intertextualitate intre operele ,,Din calidor de Paul Goma si ,,Amintiri din copilarie de Ion Creanga. Pe o parte, ambele scrieri au un fir narativ ce dezvolta tema copilariei, urmarind evolutia protagonistului pe parcursul intregului roman, au modalitati asemanatoare de portretizare a personajelor care iau parte la actiune, accentueaza ca centru al toposului tot satul natal, caruia i se ofera un statut aparte. Un alt aspect comun este limbajul regional, mijloc de realizare al unui comic de calitate, si faptul ca fiecare dintre ele contribuie la portretizarea imaginii generale a epocii in care se desfasoara evenimentele. Pe de alta parte, cele doua texte sunt contruite utilizandu-se tehnici narative diferite - in timp ce, in ,,Amintiri din copilarie, este folosita inlantuirea ca procedeu adiacent rememorarii, in ,,Din Calidor, tehnica contrapunctului impune o schimbare in modalitatea de perceptie a liniilor tematice de sine statoare, care formeaza lucrarea cu tenta polifonica. Sentimentul predominant in opere este, de asemenea, distinct, la fel ca si curentele diferite in care se incadreaza: realism, respectiv postmodernism. La Goma, situatia tragica a sistemului totalitar suscita compasiunea cititorului, iar la Creanga, totul se desfasoara sub semnul bucuriei si a optimismului, prezente ca urmare a temei secundare jocul. In concluzie, Din Calidor de Paul Goma si Amintiri din copilarie de Ion Creanga sunt doua opere literare ce merita citite si analizate prin analogie, reintrunind mai ales elemente comune, insa si neconcordante in ceea ce priveste atmosferele generale diferite sau chiar momentul istoric care constituie cronosul fiecareia.