Emil GArleanu

DIN LUMEA CELORCARE NU CUVANTA

REGIS

Cuprins

\='\

tT

( h'ov Iflrx,i'&w"r

\r-:-. {'

r 'xr?-

CAT UN FIR DE NEGHINA"Nu trebuie sI fii cit un munte de mare ca s[

poli judeca. Ci de-ai fi cit o neghin6, ori cAt un fir de

colb, dacl ai in cipgorul tiu scinteia dumnezeiascice cuprinde lumea, !i-i de ajuns: gtii ce egti, de

unde vii gi-ncotro trebuie si te indrepfi'i Gindireaaceasta i-o spusese ginganiei o furnici. $i spusa

muncitoareiiiintrase atuncipe o ureche Ei-i ieqise pe

alta. De-abia vlzuse de cd'teva zile lumina soarelui,

p[mdntul, florile! in iarbl i-au pirut toate un rai;

dar cind a intins aripioarele gi-a zburat, mirindu-se ci poate s[strlbati aerul,cind apoi a\ :*::- ualru aPUr a| -*4i{._*_

fu cdzut istovitide oboseali,

pe-o frLtnzd, atunci intdiagi datl a

cunoscut greul. $i spusele furnicii i-auvenit in minte... Ce era? O gAnganie

mici, fhri strilucire, rotundl, ca osimAnli. De unde venea? Din.iarbi;ci se trezise sub o rochi[a-rindunicii.avea si se indrepte?

Ei, asta era greul!S-a scoborAt de pe frunzil gi-a purces si caute

din nou furnica. A umblat incoace, incolo - furnicanicliri. Altele a intAlnit, dar gribite. Furnicile nuprea stau de vorbi. A mers mult qi bine; alti gindiren-a mai auzit."inlelepciunea eraril',se gAndea biatagAnganie. $i acesta a fost al doilea necaz al ei. E greu

inceputul! intr-o zi o prinse ploaia; din neb[garede seam[, cdztt intr-un Euvoi. De-abia scip[, pe-unpai.

l , l" ryl{

linea minteDar incotro

. ;r \ ,:t'-v-*5,r \',, -?Jf\

.- );\4 r \,\ rl K-,1 \, ,J 1 ,, {Pt} \

-},i'\lr \,\ ' rl k ,r

/,Gji| *i*;i i ,'l--ff\Y 'FWr ,i {

) r%,f .7' \, TT l',\K ll*s

I'j 'iij)- \r It

Iar alti dati, ce spaimi, Doamne! Stitu o clipl,flrl suflare, sub talpa cizmei gridinarului. Avusese

noroc de-o pietricici ce lisase l6ngi dAnsa un go1.

De ce-!i atfund viala in ziua de azl! Dar trebuia sise pizeasc[ de acum cu tot dinadinsul. Trai e acela

cind eqti nevoit si-l cumpinegti ln fiecare clipi?Umbla numai pe dibuitele: cercetind, ocolind,ispitind. Colo e apd, dincolo oameni, mai la o parteun cirucior cu copii.

"La ce m-alisat Dumnezeu daci n-am pirticicamea de pimint? se intreba gdngania. Unde s[ miaEez casi rimin linigtiti?" Atunci in faln i se ridicideodati casa, locuinla stipAnului gridinii. "Sus,

acolo, trebuie s[ fie blne... dar e prea inalt". S[ se

ridice cu cump[tare. intii zburb pe virful uneigherghine; de acolo, pe-un coplcel, pe-un cilin; pe

urm[, pe iedera dimprejurul balconului. in sfArqit,

iat-o: a ajuns.

S-a agezat pe marginea streginei. Uf! Cum arde

tabla. Soarele o dogoreqte, un chin! Va si zicl, Ei aici,

iad. $i gAndul o munci iar: Ce rost avea pe 1um9?...

Toate celelalte viet[li pireau c[ au o chema.re. $ifluturul? Cum de nu. Dar fluturul e incAntarea

ochilor, e floare zburitoare, e o picurare vie dincurcubeu. Furnica igi face cas[, agoniseqte, triiescmii la un loc; furnica, daci ar fi de o suti de ori maimare, i-ar fi destulI mintea pe care o are acum, in

vreme ce atitea dobitoace mari c6t mun[ii, daci ar

fi de o sutl de ori mai mici, nu le-ar ajunge minteape care o au cum sunt. Albina... Toate, toate. $i ea?

Seama ei pe lume?...in clipa ceeagdzaprinse cu ochigorii o semene a

ei zburdnd pe sus, c[utAnd poate un loc de scipareca Ei dAnsa. Dar nici n-apuci bine s[ se uite la ea,

cind, ca o s[geat[, o rAndunici se repezidin cuibulde sub stregin[ gi prinse din zbor tovariga de

suferinfl. Peste o clipl se auziri lipetele de bucurieale puiqorilor cirora rindunica le aducea hran[. $igingania, biata, iqi dete seama: "Yezi, asta e soarta

noastri: s[ hrlnimpaserile, cari au ce

cluta pe lume!..."' ... GAna intinse

aripioarele, se

lisl in gol, plutipufin; apoi sigeatastrlbltu din nouaerul. Se auzi opAlpiire de aripi.

$i, indat[, puigorii. vl v

pnmeau, galagloql,

pe mama buni ce

le aducea iar hrani.

GANDACETUTCum venise pe lume, nici el nu-qi didea seama.

S-a trezit ca dintr-un somn qi parci era de cdnd

plmAntul. Nu simlise nici durere, nici bucuiie. $imult iqi muncise gindul: cum rislrise, qi-al cui era?

Mic cAt un fir de linte, migca piciorugele fragede gi

ocolea, pe de margini, frunzigoara care-l adipostise.lntr-o ziincercd o pornire l[untricl: ieEi de sub

umbra r[coroasi gi didu buzna afard,, in ploaiade lumini. Atunci rimase pe Ioc, orbit de atitastrllucire. incetul cu incetul ii veni inima la loc si

indrlzni: deschise ochiqorii mai mult, mai mari, iideschise in sfArqit bine-bine gi privi in sus. Se fbcuse

parcd,mai mititel decAt fusese. Cu cdti str[lucire, ce

adAnc qi albastru se dezvelea cerul! $i ce minune!Cu ochigorii lui mlrunfi, cdt nigte fire de colb, ilcuprindea intreg. $i ce intunecime, c6ti umezeallsub frunzigoara lui. Ce ciutase dAnsul acolo? Iar

din mijlocul tiriei albastre, un bulgire de aur aprins

arunca vip5i.Treslri. Era el altul? Picioruqele nu mai erau

ale lui de scAnteiau aEa? $i mai era imbricat in aur!

Caci Ei trupuqorul lui, pe care gi-l vedea pentruintiia oari, scAnteia. Nu cumva era o firlmilicdzuttr de acolo, de sus, o f[rimiti de luminl

*Fe.

dft,,lfvE^\S {{iil''

't;;,

8

inchegati, riticiti pe pimAnt? $i, ca o adeverire, pe

lirAna neagri trupul arunca o lumini dulce. Ce se

mai intreba! F[ri indoiali, de acolo cizuse, acolo

trebuia s[ se intoarci. Dar ce depirtare! $i cum siajung6?

Privi in sus; gi atunci, deasupra cipugorului,zdri lagerul unui crin ce se ridica aga de inalt, ciparci floarea din vdrf igi deschidea paharul chiardedesubul bulgirului de aur, si-i culeagl razele.inmintea lui iqi injghebn planul. S[ se suie pe luger insus, s[ mearg6, s[ meargi, s[ meargi gi si meargipini in vArf; qi de acolo, la bulg[rul de aur, din care

credea ci se desfhcuse: o siriturl - sau o vedea eI

ce-o face.

Atunci se migci din nou qi, dup[ ce trecupeste un gr5.unte de piatri cit un munte gi scoboridincolo, se trezi la ridicina crinului. Se odihni oclipi, apoi la drum, biiete!

Mai intAi se rostogoli de pe tulpina lucie de

cAteva ori in ldrdnd. VizAnd asta, se ridici pe

picioruqele de dinapoi gi, fbri si qtie pentru ce, cu

cele dinainte igi fbcu, moqnegeqte, cruce.

Pe urmi incerc[ din nou gi vlzu c[ poate. Luciui se piruse lujerul crinului, gi c6nd colo avea atAtea

adAncituri, atAtea ridic[turi: vii, dealuri. Dar ce

mireasmi se rev[rsa de sus!... $i-a mers voinicul, amers.

Mult si fi mers. Se uiti in jos gi-l prinse ameleala.Privi in sus gi se cutremuri. Ce, nu fhcuse nici unsfert din sfertul drumului!

Puterile ii cam s1[biser6, dar nu se l[sa. incivreo c61iva pagi, gi ici, deasupra, parcd se intruchipao frunziqoari lit[reafi, ca o prispi. Acolo o si se

odihneasc6.

$i iar purcese la drum; Ei umbl[, gi umblI,biiete; gi de-abia ajunse. Iar cdnd a poposit, ud de

sudoare, ci pirea o picituri de rou[, bulgirele de

aur sclpitase de amiazd. $i voinicul privi iar in sus.

Privea in sus qi nu-gi credea ochilor: zile, s[ptimini,luni, avea de umblat. $i cdt era de hotlrit Ei devdnjos drumeful, nu-qi putut opri un oftat:

- Uf! C[ mult mai am de suit, Doamne!

t0