P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 26, AN II

Directiva nitrați -

o prioritate pentru viitor

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: Antoniu Bumb

Credite foto: Antoniu Bumb, inpcp.ro, Wikipedia

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

ABREVIERI ......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE .................................................................................................................................................................................. 3

CE SUNT NITRAȚII ȘI NITRIȚII ....................................................................................................................................................... 5

DIRECTIVA UE PRIVIND NITRAȚII ................................................................................................................................................. 8

NITRAȚI ȘI NITRIȚI: SITUAȚIA DIN ROMÂNIA .......................................................................................................................... 16

AUTORITĂȚILE ȘI FERMIERII: PERSPECTIVE COMUNE, PRIORITĂȚI DIFERITE ............................................................... 22

CE TREBUIE FĂCUT PENTRU ECOLOGIZAREA SUPRAFEȚELOR AGRICOLE ....................................................................... 28

CÂTEVA SFATURI UTILE PENTRU FERMIERI ............................................................................................................................ 35

CONCLUZII ...................................................................................................................................................................................... 39

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................ 40

2

ANAR

APM

DSP

GEF

INSP

MMGA

PNDR

RNDR

SNSCA

UE

UVM

Administrația Națională „Apele Române”

Agenția de Protecție a Mediului

Direcția de Sănătate Publică

Fondul Global de Mediu

Institutul Național de Sănătate Publică

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

Programul Național de Dezvoltare Rurală

Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

Sistemul Național de Supraveghere a Calității Apelor

Uniunea Europeană

unitate vită mare

ABREVIERI

3

În 21 decembrie 1991, Consiliul Comunită-ților Europene a emis Directiva Nitrați. Este vorba de un document care a avut, în anii care au trecut de atunci, un impact profund și extrem de pozitiv asupra modului în care este practicată agricultura în spațiul european.

Directiva pornește de la premisa că nitrații de origine agricolă sunt cauza principală a poluării care provine din surse difuze și afectează apele Comunității. Întrucât poluarea apelor într-un stat membru poate afecta apele celorlalte state, s-a decis că este nevoie de o acțiune comună și coerentă, la nivel comunitar. Astfel, obiectivul declarat

Introducereal Directivei a fost acela de a reduce poluarea apelor provocată sau indusă de nitrații proveniți din surse agricole și de a preveni orice nouă poluare de acest tip.

Această publicație își propune să prezinte principiile fundamentale ale politicii euro-pene cu privire la poluarea cu nitrați și evoluția acestei problematici în anii care au trecut de la adoptarea Directivei.

Între timp, nitrații au devenit subiect de presă, mass media au alocat spații generoase dezbaterilor privind pericolul excesului de nitrați și nitriți din sol, apă sau alimente. Controversele nu au întârziat să apară, oparte a societății civile trăgând semnale de alarmă, uneori vehemente, mai ales în pri-vința prezenței acestor substanțe în apa de băut. În încercarea de a da echilibru dezbaterii, autoritățile din domeniul protecției mediului și agriculturii au organizat în mod constant conferințe și seminarii care au încercat să ofere un punct de vedere profesionist asupra momentului în care prezența nitraților și a nitriților în apă sau alimente devine un pericol pentru sănătatea publică.

Există însă o premisă unanim acceptată conform căreia, atât la nivelul întregii Uniuni

4

Europene, dar mai ales în estul Europei, prezența în exces a nitraților proveniți din activități agricole este o realitate deloc ușor de remediat. Dificultățile cu care se confruntă agricultorii și autoritățile vor fi de asemenea prezentate în paginile care urmează.

Pornind de la o prezentare teoretică a problematicii nitriților și nitraților, publicația va oferi o perspectivă amplă asupra situației la nivelul UE, apoi va

analiza realitățile, uneori dramatice, din țara noastră. Vom prezenta puncte de vedere ale specialiștilor și autorităților, cât și ale fermierilor.

Publicația conține și o serie de elemente practice care pot oferi populației din mediul rural un ghid de bază asupra felului în care nitrații ne afectează sănătatea, precum și asupra modalităților prin care putem să protejăm natura, dar și propria sănătate.

5

Azotul este esențial pentru viața pe Pământ, iar ciclul azotului este unul dintre cele mai importante cicluri ale substanțelor nutritive pentru ecosistemele naturale. Plantele absorb

Ce sunt nitrații și nitrițiiazotul din sol, iar unele animale se hrănesc cu plante. Atunci când acestea mor și se descompun, azotul se reîntoarce în sol, unde bacteriile îl transformă, iar ciclul reîncepe.

Cu toate acestea, activitățile agricole pot perturba echilibrul acestui ciclu, de exemplu, prin aplicarea excesivă de fertilizanți, cauzând, pe de o parte, poluarea apei și eutrofizarea ca urmare a unui exces de substanțe nutritive, iar pe de altă parte acidifiere și consecințe nefaste ale gazelor cu efect de seră, ca urmare

Nitrații și nitriții sunt un subiect des abordat în media din România, de cele mai multe ori fără a se înțelege clar semnificația celor doi termeni. Pentru o definiție corectă, trebuie să pornim de la înțelegerea rolului azotului în ecosistem.

Circuitul azotului

a emisiilor gazoase.

Ce sunt nitrații?

Nitrații sunt compuși ai azotului care apar în mod natural în sol, dar care pot fi, de asemenea, răspândiți prin fertilizare. Plantele utilizează azotul conținut în nitrați pentru propriul lor metabolism și pentru a produce proteine. Nitratul este extras din sol prin rădăcini și este distribuit în întreaga plantă pentru a fi convertit în compuși

6

de proteine de înaltă energie prin intermediul fotosintezei. Surplusul rămas contaminează pânza freatică, regăsindu-se în râuri, lacuri sau în apele subterane și, în ultimă instanță, în apa de băut. Nivelurile de nitrați din sol și apă potabilă pot ajunge să fie considerabile, în funcție de forma predominantă de utilizare a terenurilor.

Ce sunt nitriții?

Nitritul este un produs intermediar în procesul de aprovizionare cu azot a plantei. Pentru că plantele își acoperă cerințele de azot prin nitrat, alimente pe bază de plante – mai ales diverse soiuri de legume – pot conține cantități relativ mari de azotat. În legumele

De la nitrați și nitriți, la compuși toxici

Nitratul și nitritul sunt doi ioni naturali omniprezenți în mediul ambiant, fiind produși în urma oxidării azotului de către microorganismele din plante, sol și apă. Nitratul este forma oxidată cea mai stabilă a azotului, aceasta putând fi totuși redusă în

care conțin nitrați, procese microbiologice sau enzimatice pot cauza conversia azotatului în nitriți. Acest lucru se poate întâmpla din cauza depozitării necorespunzătoare, a tran-sportului incorect sau a nerespectării regulamentului standard de igienă.

7

nitrit prin acțiune microbiană. Ceea ce este important de menționat este faptul că, în organismele vii, nitrații și nitriții pot duce la apariția de compuși cu efect toxicologic major.

Nitrații din sol provin din fixarea azotului atmosferic de către numeroase specii vegetale (leguminoase), fiind prezenți chiar și în absența fertilizării azotate, aceasta din urmă constituind însă o sursă majoră a lor. Nitrații din apele subterane provin din spălarea de către apa de ploaie a nitraților existenți în mod natural în solul de suprafață (ajungând astfel în freatic), sau pot avea ca sursă îngrășământul folosit pentru fertilizare. Concentrația naturală a nitraților în apele subterane este în mod normal mai mică de 10 mg/l.

Nitrații din apele de suprafață au două surse principale: apele subterane folosite în activitățile agricole și deversarea apelor uzate urbane, care pot conține și ele substanțe azotoase. Spălarea de către ploaie a solurilor agricole care conțin

nitrați (mai ales iarna) sau dezlănțuirea unor furtuni puternice pot constitui o sursă importantă de nitrați pentru apele de suprafață. În numeroase cursuri de apă se pot observa modificări sezoniere ale concentrațiilor de nitrați, înregistrându-se concentrații crescute iarna și scăzute vara. În apa de fântână, concentrațiile crescute de nitrați pot proveni din mai multe surse: compoziția naturală a solului, folosirea pe scară largă a fertilizanților cu azot, nerespectarea condițiilor igienico-sanitare și de amplasare a fântânilor.

Important de reținut este că, de regulă, cauza principală a acumulării nitraților o constituie folosirea îngrășămintelor azotoase pe terenurile de cultură. În condiții de fertilitate intensă, se ajunge ca unele legume să conțină de 3-4 ori mai mult nitrat decât în absența îngrășămintelor. Alte cauze majore a acumulărilor masive de nitrați sunt depozitările neconforme de dejecții animale din ferme, dar și gropile de gunoi menajer care nu respectă normele de depozitare în vigoare.

8

Directiva UE privind nitrațiiDin anul 1991, directiva privind nitrații protejează calitatea apei în Europa prin prevenirea poluării apelor subterane și a celor de suprafață cu nitrați proveniți din surse agricole și prin promovarea unor bune practici agricole. În perioada care a trecut, directiva și-a dovedit eficiența: între 2004 și 2007, concentrațiile de nitrați din apele de suprafață au rămas constante sau au scăzut în 70% dintre locațiile monitorizate. În cazul a 66% dintre punctele de monitorizare a apelor subterane, calitatea este constantă sau în curs de îmbunătățire. Fără excepție, statele membre au elaborat programe de acțiune, peste 300 pe teritoriul UE, iar

calitatea programelor este în creștere. Un procent de 39,6% din teritoriul UE face obiectul unor programe de acțiune, iar fermierii sunt, după cum o dovedesc datele statistice, din ce în ce mai convinși de importanța protecției mediului, explorând noi tehnici, cum ar fi prelucrarea gunoiului de grajd.

Agricultura rămâne însă o cauză majoră a problemelor legate de apă, iar fermierii trebuie să adopte în continuare practici durabile. Încă sunt necesare eforturi considerabile pentru a readuce apa la o calitate optimă pe teritoriul UE.

9

Acțiunile de monitorizare demonstrează o tendință către concentrații de nitrați constante sau în scădere. Conform directivei, statele membre au obligația să efectueze analiza nivelurilor de nitrați din apele naționale, precum și a stării trofice a acestora. O bună monitorizare este esențială pentru apele subterane, a celor de suprafață și a celor marine. În ultimii cinci ani, în UE au fost identificate 31.000 de puncte de prelevare pentru apele subterane și 27.000 de stații pentru apele de suprafață. Belgia, Malta și Danemarca dețin cele mai dense rețele de monitorizare. La fiecare patru ani, Comisia Europeană redactează un raport privind punerea în aplicare a directivei, în baza informațiilor primite de la autoritățile

Cu apa la control naționale. În 2008-2009, pentru prima dată, toate cele 27 de state membre au prezentat date oficiale. Raportul Comisiei pentru perioada 2004-2007 arată că 15% dintre stațiile de monitorizare a apelor subterane din UE-27 au identificat niveluri de nitrați peste limita de 50 mg de nitrați pe litru. Pe de altă parte, 66% au raportat niveluri sub 25 mg/l. Deoarece majoritatea statelor din UE-12 au raportat pentru prima dată, tendințele în ceea ce privește concentrațiile au fost evaluate doar pentru UE-15, unde două treimi din stațiile de monitorizare au raportat niveluri de nitrați constante sau în scădere, precum și pentru Bulgaria, Cipru, Estonia și Ungaria, unde 91% dintre locațiile de monitorizare au constatat niveluri constante sau în scădere. Cu cât o apă subterană este mai adâncă, cu atât aceasta tinde să fie mai curată. Cel mai mare procent de ape contaminate se află la o adâncime cuprinsă între 5 și 15 m.

10

Conform datelor referitoare la apele dulci de suprafață, 21% dintre stațiile de monitorizare din UE-27 au identificat concentrații de nitrați sub 2 mg/l și doar 3% au raportat concentrații mai mari de 50 mg/l. La nivelul UE-15, 70% din locații au raportat niveluri de nitrați constante sau în scădere comparativ cu perioada 2000-2003. Austria, Germania, Grecia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg, Portugalia și Suedia nu au detectat ape de suprafață cu niveluri ale nitraților care să depășească 50 mg/l.

Criteriile variate utilizate în evaluarea stării trofice arată că este dificilă comparația între diferite state membre. Cu toate acestea, combaterea eutrofizării din lacuri și din apele marine rămâne o provocare importantă în numeroase regiuni din Europa. Fermierii rămân în centrul acțiunilor de implementare a directivei. În toate statele membre au fost desemnate ca zone vulnerabile teritorii ale căror bazine de vărsare alimentează ape care sunt sau ar putea fi afectate de niveluri crescute de nitrați sau de eutrofizare. Austria, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda și Slovenia au decis să impună același grad de protecție la nivelul întregului teritoriu național, fără a desemna zone vulnerabile la nitrați. La nivelul fiecărei țări, s-au stabilit coduri de bune practici pentru fermieri, care să fie puse în aplicare pe bază facultativă

11

pe întreg teritoriul acestora, dar s-au elaborat și programe specifice de acțiune cu implementare obligatorie pentru fermierii localizați în zone vulnerabile la nitrați.

Periodic, zonele desemnate ca vulnerabile la nitrați sunt revizuite pentru a se putea monitoriza eficiența programelor de acțiune, pentru a garanta că acestea sunt în acord cu obiectivele directivei. Atunci când cantități mari de substanțe nutritive provenite din apele uzate sau fertilizanți contaminează corpurile de apă, acestea pot cauza fenomenul de eutrofizare. Aceasta înseamnă creșterea excesivă a buruienilor și a algelor, care sufocă apele, perturbând ecosistemele normale și privând peștii de oxigen. Aproximativ 33% dintre stațiile de monitorizare din râurile și lacurile europene, precum și unele ape costiere, prezintă semne de eutrofizare.

De la teorie la acțiune

În urma experienței ultimilor 20 de ani, a fost elaborat un set de măsuri referitoare, de exemplu, la perioadele în care fertilizarea este interzisă sau la capacitatea minimă de depozitare a gunoiului de grajd, precum și reguli pentru controlul răspândirii substanțelor nutritive în apropierea apelor sau în pantă, pentru a se reduce astfel riscul de contaminare. Majoritatea programelor de acțiune acoperă integral măsurile esențiale și toate includ limita anuală de 170 kg pe

hectar de azot provenit din gunoiul de grajd prevăzută în directivă. Cu toate acestea, monitorizările periodice arată că trebuie stabilite reguli mai stricte cu privire la dispozițiile privind depozitarea, fertilizarea echilibrată și perioadele în care fertilizarea este interzisă.

12

Cunoștințele insuficiente sau lipsa fondurilor, principala problemă în implementarea directivei

Principalul obstacol pentru fermieri îl reprezintă lipsa resurselor financiare, investițiile suplimentare fiind o necesitate. Rămâne o problemă frecventă capacitatea de depozitare, deși aceasta a crescut comparativ cu ultima perioadă de raportare. Majoritatea fermierilor respectă cu ușurință regulile. Problemele, acolo unde acestea există, se referă în principal la evidențe contabile inexacte și la lipsa de cunoștințe, mai ales în rândul micilor producători agricoli. Cu toate acestea, mai multe țări raportează creșterea sprijinului pentru protecția mediului acordat de fermieri.

Cipru, Ungaria și Spania asociază normele de aplicare a fertilizanților cu regulamentele privind sistemele de irigare. De exemplu, 85-90% din fermierii ciprioți aplică tehnici avansate de irigare adaptate la necesitățile reale ale culturilor.

Directiva permite statelor membre să obțină, în condiții stricte, derogări pentru a depăși limita de 170 kg pe hectar. Acestea trebuie să demonstreze că pot îndeplini obiectivele directivei prin îmbunătățirea altor măsuri și prin reducerea pierderilor de substanțe nutritive pe alte căi. Statele membre trebuie să prezinte justificări obiective pentru utilizarea

de cantități mai mari de gunoi de grajd decât ar corespunde cantității de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzute în directivă: de exemplu, perioade lungi de vegetație, culturi cu o puternică absorbție de azot, precipitații nete ridicate sau stări excepționale ale solurilor.

Derogarea se acordă printr-o decizie a Comisiei, în urma unui aviz favorabil din partea Comitetului pentru reglementarea nitraților. Mai multe țări au obținut derogări până acum. Austria, Irlanda, Germania, Danemarca, Olanda și Marea Britanie se află printre acestea.

13

Inovare în gestionarea gunoiului de grajd

Rapoartele europene indică un interes din ce în ce mai mare în privința inițiativelor de prelucrare a gunoiului de grajd. În zonele cu creștere intensivă a animalelor, caracterizate de surplusuri mari de substanțe nutritive, fermierii prelucrează gunoiul de grajd, în vederea facilitării transportului și a gestionării acestuia. Tehnicile variază, de la simpla separare în fracțiuni lichide și solide la uscarea, compostarea sau incinerarea fracțiunilor solide și filtrarea pe membrane

sau tratarea biologică, care permite fracțiunii lichide curate să se întoarcă în sistemele de apă. Aceste măsuri sunt deseori combinate cu procese de digestie în instalații de biogaz, pentru producerea de energie. Grupurile de fermieri au investit în instalații cooperative, mai ales în Belgia, Olanda și Spania.Crescătorii de animale experimentează, de asemenea, noi tehnici de furajare, cum ar fi diete sărace în azot și gestionarea avansată a procesului de furajare, care contribuie la ameliorarea eficienței transformării furajelor și la reducerea excreției de substanțe nutritive.

14

Contextul mai larg al legilor de protecție a mediului

Directiva pentru Nitrați este strâns legată de alte politici ale UE privind apa, aerul, schimbările climatice și agricultura, iar aplicarea acesteia aduce beneficii în toate domeniile menționate.

Reducerea nitraților face parte din Directiva-cadru privind apa (2000), care stabilește o abordare cuprinzătoare și transfrontalieră, referitoare la protecția apei, organizată în jurul districtelor hidrografice (RBD) cu scopul de a atinge o stare bună a corpurilor de apă europene până în 2015. Noua Directivă privind apele subterane (2006) confirmă faptul că valoarea-prag maximă pentru concentrațiile de nitrați este de 50 mg/l. Mai multe state membre și-au stabilit propriile limite mai stricte, pentru a atinge o stare optimă într-un timp cât mai scurt.

În ceea ce privește calitatea aerului și a solului, gunoiul de grajd și deșeurile organice rezultate din agricultură provoacă, printre altele, emisii de amoniac care afectează sănătatea oamenilor și mediul prin rolul pe care acestea îl joacă în procesul de acidifiere a solurilor, eutrofizare a apelor și poluare la nivelul solului, împreună cu alți agenți poluanți (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili). Se așteaptă ca punerea integrală în aplicare a Directivei privind nitrații să contribuie la reducerea, până în 2020, a emisiilor de amoniac cu 14% față de nivelurile din 2000, deoarece măsurile care limitează, de exemplu, cantitățile de fertilizanți aplicate au un impact pozitiv atât asupra pierderilor de substanțe nutritive în apă, cât și asupra emisiilor de amoniac în atmosferă.

Schimbările climatice nu sunt trecute cu vederea. Toate activitățile legate de creșterea animalelor și aplicare a fertilizanților eliberează oxid de azot și metan, gaze cu efect de seră cu potențial de încălzire globală de 310 și, respectiv, de 21 de ori mai mare decât concentrația dioxidului de carbon. În cazul în care ar fi complet pusă în aplicare, Directiva privind nitrații ar putea să reducă, până în 2020, spre exemplu, emisiile de oxid de azot cu 6%, comparativ cu nivelurile din 2000, și să contribuie la combaterea schimbărilor climatice.

15

Trendul este pozitiv

Cele mai recente rapoarte indică un progres semnificativ către obiectivul unor ape mai curate. În UE, calitatea apei este din ce în ce mai bună, iar planurile de acțiune au un grad tot mai ridicat de calitate și eficiență. Zona de pe teritoriul UE care face obiectul punerii în aplicare de planuri de acțiune a crescut, mai ales în UE-15, unde se ridică la 44,6% din suprafața totală. Începând cu 2004, Belgia, Italia, Portugalia și Spania, în special, și-au extins zonele vulnerabile. Cu toate acestea, în mai multe regiuni aceste zone necesită încă extinderi suplimentare.

Per ansamblu, 70% din apele de suprafață și 66% din apele subterane se îndreaptă, în ceea ce privește concentrațiile de nutrient, în direcția corectă. Reducerea efectivelor de animale și a utilizării de fertilizanți sunt benefice, dar agricultura rămâne o sursă majoră de azot în apele de suprafață.

Multe state membre, printre care și România, trebuie să își intensifice eforturile cu privire la monitorizarea, identificarea zonelor celor mai susceptibile să fie afectate de poluare pentru a se elabora programe de acțiune mai stricte. Comisia va continua să conlucreze cu statele membre, sprijinindu-le să atingă obiectivele prevăzute în directivă.

Politica agricolă comună (PAC) vine în sprijinul Directivei privind nitrații prin acordarea de asistență directă și prin măsuri de dezvoltare rurală. De exemplu, o serie de state membre au inclus, printre inițiativele agroecologice pentru care fermierii pot primi plăți, măsuri de gestionare a substanțelor nutritive, cum ar fi crearea de zone-tampon mai largi în preajma cursurilor de apă. Sprijinul direct se face cu respectarea legislației UE privind mediul, inclusiv Directiva privind nitrații.

Directiva privind apele reziduale din mediul urban (1991) stabilește standarde pentru colectarea și tratarea apelor reziduale provenite de la consumatorii casnici și anumite sectoare industriale.

16

Nitrați și nitriți:situația din RomâniaÎn România, intoxicarea cu nitrați este în continuare o realitate problematică, mai ales în regiunea de nord-est a țării. Concentrațiile crescute de nitrați/nitriți din compoziția solului au provocat 84 de cazuri de intoxicație acută în România, și chiar decese, în urmă cu doar patru ani. În majoritatea cazurilor, a fost vorba despre sugari, care sunt mai sensibili la aceste substanțe. Cea mai importantă sursă de intoxicare cu nitrați și nitriți o reprezintă în continuare apa din fântâni, unde concentrația de nitrați depășește cu mult limita admisă pentru apa potabilă. În majoritatea comunelor și satelor din România, apa din fântână este poluată cu substanța provenită din dejecțiile animale, gunoiul de grajd depozitat direct pe sol și latrinele neimpermeabilizate din gospodăriile oamenilor.

Așa cum se specifică în studiul realizat de Institutul Național de Sănătate Publică – „Apa de fântână, contaminarea cu nitrați și methemoglobinemia”, situația României se caracterizează prin existența unor teritorii cu frecvente și importante impurificări ale apei de fântână cu substanțe azotoase.

Convenția pentru Drepturile Copilului pre-vede însă obligația statelor semnatare de a combate bolile, inclusiv prin asigurarea unei aprovizionări adecvate cu apă potabilă. Cu toate acestea, methemoglobinemia acută in-fantilă generată de apa de fântână reprezintă în continuare o problemă de sănătate publică în România, a cărei rezolvare se impune ca prioritară.

17

La noi în țară, methemoglobinemia a fost recunoscută ca problemă de sănătate publică în zonele rurale, începând cu anul 1955. Din anul 1984, s-au raportat către INSP cazurile de boală înregistrate. Între anii 1985 și 1996, s-au înregistrat 2.913 cazuri de methemoglobinemie infantilă (grupa de vârstă 0-1 an), din care 102 au fost urmate de deces. Cazurile au fost raportate din 26 de județe, plus zona limitrofă a municipiului București. În perioada 1997-2005, se înregistrau la nivel național 3.314 cazuri de methemoglobinemie la copii sub 1 an, cu o rată medie anuală de 368 de cazuri. În anul 2006, s-au înregistrat 228 de cazuri de boală în 26 de județe, din care trei s-au soldat cu deces.

Evaluări centralizate la nivel național au ierarhizat teritoriile României din punct de vedere al frecvenței poluărilor cu nitrați ale apei, de la zone fără risc (Maramureș, Sibiu, Timiș, Harghita), până la teritorii cu peste 75% din fântâni cu concentrații mari de nitrați în apă (Dolj, Mehedinți, Botoșani). Atât ca număr absolut, cât și ca nivel al incidenței, după o perioadă de creșteri anuale ale cazurilor, continuă pentru ultimii ani tendința de scădere, mai lentă sau mai abruptă ca urmare a măsurilor intensive de comunicare a riscului și conștientizare a populației, prin conlucrarea medicilor de familie și a celor din direcțiile de sănătate publică (DSP) județene

pentru educarea populației din zonele cu risc.Cu toate acestea, se mai raportează cazuri de intoxicație acută cu nitrați la sugari și chiar decese, incidențe ridicate înregistrându-se mai ales în zona Moldovei, principala sursă constituind-o compoziția solului, care în mod natural se caracterizează prin concentrații crescute de nitrați/nitriți. Astfel, pentru anul 2011 s-au raportat la nivel național 84 de cazuri, din care 60% în regiunea nord-est. În urma unor măsurători realizate de ANAR, în anul 2008, au fost identificate 86 de localități din 36 de județe din România care au fost catalogate drept extrem de vulnerabile la acest tip de poluare. Cantitățile de nutrienți din solurile și apele din cele 100 de localități au fost considerate critice, cu mult peste limitele admise.

Sursele individuale de apă de folosință publică (fântânile și izvoarele) sunt monitorizate de către DSP județene, con-form legislației în vigoare, cel puțin o dată pe an pentru verificarea conformării la parametrii ce atestă calitatea microbiologică a apei, dar și calitatea chimică – inclusiv cu referire la nitrați. Monitorizarea calității apei din fântânile individuale de folosință familială nu intră în atribuțiile DSP, verificarea respectării valorilor parametrilor stabiliți prin lege realizându-se numai la solicitarea proprietarului.

18

Medicii specialiști din DSP transmit autorităților locale rezultatele acestei verificări, precum și măsurile care se impun dacă este cazul, inclusiv cele de avertizare a populației. Populația este informată asupra calității apei prin publicarea în buletinul informativ al DSP

a raportului județean privind calitatea apei potabile, iar primăria asigură avertizarea populației prin afișarea la loc vizibil și protejat a înscrisurilor: „apa este bună de băut”; „apa nu este bună de băut”; „apa nu este bună de folosit pentru sugari și copiii mici”.

19

Pericolul din fântâni

În mediul rural, majoritatea fântânilor sunt poluate cu substanțe chimice, infiltrate în pânza freatică din grajdurile sau din fermele oamenilor, cele mai multe dintre grajduri neavând podea impermeabilă, ceea ce permite scurgerea dejecțiilor animale direct în pânza freatică de unde se alimentează fântânile. În studiul „Poluarea cu nitrați – pericolul ascuns în sursele de apă potabilă”

sunt prezentate măsurile de prevenire a intoxicației cu nitrați și nitriți care pot fi luate la nivelul fiecărei gospodării:

În primul rând, fântânile trebuie săpate la cel puțin zece metri adâncime și amplasate în amonte, cât mai departe de toalete sau grajduri. Pentru a preveni infiltrările de nitrați în pânza freatică, este necesar ca grajdurile să aibă podea impermeabilă, iar fosele septice să aibă pereți betonați și impermeabili. De asemenea, gunoiul de grajd nu trebuie depozitat în locuri neamenajate, în curți, pe câmp sau pe malul apelor, ci în locuri special construite. La nivel de comună, este necesară implementarea unui program de management al deșeurilor și gunoiului de grajd.

Conținutul maxim admis de nitrați în apă

Potrivit legislației europene în vigoare, conținutul maxim admis de nitrați în apă este de 50 mg/litru, cu toate că specialiștii din lumea medicală consideră această valoare mult prea ridicată, în special dacă ne referim la consumul destinat sugarilor și copiilor mici. Uniunea Europeană a emis, în data de 16 mai 2003, Directiva 2003/40/CE, prin care recomandă statelor membre să coboare pe cât posibil limita nitraților din apele minerale extrase de pe teritoriul lor și oferite ulterior spre consum populației.

20

Conținutul de nitrați al apelor îmbuteliate

Spre deosebire de alte state europene care au introdus propriile praguri pentru conținutul nitraților în apa îmbuteliată, mult mai mici decât cele stabilite la Bruxelles (18 mg/l), România nu este la fel de restrictivă în această privință. Potrivit ultimelor teste efectuate în laborator, apele îmbuteliate de pe piața autohtonă ajung să aibă în compoziție și 22 mg/l de nitrați.

Cum funcționează sistemul și care sunt factorii implicați

În fiecare județ și în București activează câte o Agenție de Protecție a Mediului (APM) și un Comisariat Județean al Gărzii Naționale de Mediu (GNM). Fiecare dintre aceste unități are atribuții de inspectare și control în conformitate cu legea protecției mediului și reglementările de organizare și funcționare în vigoare.

Supravegherea calității apelor în România a fost inițiată încă din anul 1954, dar a început să fie efectuată sistematic din 1965. În funcție de natura și tipul resursei, sistemul național de supraveghere a calității apelor este constituit din următoarele subsisteme: râuri, lacuri (naturale și de acumulare), ape marine litorale și ape subterane freatice. Totodată, având în vedere rolul determinant la formarea

21

potențialului poluant al resurselor naturale, sistemul național include și controlul surselor de poluare ce se realizează la utilizatorii de apă prin controlul prelevărilor și al restituțiilor sub aspect cantitativ și calitativ.

Pe baza activității de monitoring realizată în cadrul Sistemului Național de Supraveghere a Calității Apelor, se realizează sinteza anuală privind calitatea apelor, pe bazine hidrografice și la nivel național. În cadrul SNSCA, râurile sunt monitorizate în flux lent și în flux rapid, cele două tipuri de monitoring fiind diferențiate prin modul de obținere și circulație a datelor, precum și prin scopurile urmărite. Monitoring-ul calității râurilor în flux rapid se desfășoară la nivelul a 57 de secțiuni, cu o frecvență zilnică, analizându-se o gamă restrânsă de indicatori de calitate (inclusiv parametrul nitrați). În flux lent, sunt monitorizate un număr de 318 secțiuni reprezentative pentru cursurile de apă de suprafață (secțiuni de ordin I) cu o frecvență lunară de prelevare și analiză. Informațiile în

flux lent servesc, în principal, la aprecierea stadiului global al calității apelor și al tendințelor ei de evoluție. De asemenea, la nivel local, unitățile de gospodărire bazinală stabilesc secțiuni de monitorizare de mai mică importanță, de interes local, denumite secțiuni de ordin II; aceste secțiuni sunt monitorizate cu o frecvență mai redusă: de 4-12 ori pe an.

Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) este instituția cu statut de regie autonomă de interes public național, sub autoritatea MMGA. Aceasta administrează și gospodărește apele din domeniul public al statului și infrastructura Sistemului de gospodărire a apelor (lacuri de acumulare, diguri, canale, derivații interbazinale, prize de apă și alte lucrări specifice), precum și infrastructura sistemelor naționale de supraveghere hidrologică, hidrogeologică și de monitorizare a calității apelor, în scopul cunoașterii și gestionării unitare pe ansamblul țării a resurselor de apă și subterane. Administrația Națională „Apele Române” are în structura sa 11 Direcții de ape, organizate pe bazine și grupuri de bazine hidrografice, care urmăresc implementarea prevederilor legislației armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a resurselor de apă și al conservării ecosistemelor acvatice și a zonelor umede.

22

Autoritățile și fermierii: perspective comune,priorități diferiteAtât specialiștii din structurile guver-namentale sau din structurile de control, cât și fermierii sunt de acord că situația nutrienților din sol și apă trebuie reglementată. Se impun măsuri și investiții, dar nu toți factorii implicați sunt de acord asupra modului în care Directiva privind nitrații trebuie implementată. Problema cea mai delicată este cea a fondurilor cu care eventualele investiții ar urma să fie realizate.

După cum s-a mai arătat, nutrienții sunt elemente chimice de care plantele, animalele și oamenii au nevoie pentru a crește sau supraviețui, iar prezența lor în apă, sol și subsol este normală. Totuși, când aceste substanțe nutritive se găsesc în cantitate prea mare, vorbim de o poluare cu nutrienți care este periculoasă pentru sănătatea recoltelor. Nutrienții (nitrați, nitriți, amoniu, fosfați) ajung să fie în exces în sol și în apă fie printr-o fertilizare greșită cu îngrășăminte chimice sau compost, fie prin nerespectarea unor reguli importante în ceea ce privește poziționarea și construcția grajdurilor și a fântânilor sau gestionarea

greșită a gunoiului de grajd și menajer, care sfârșește prin a se infiltra în sol și în pânza freatică.

În organism, nitrații sunt transformați în nitriți, iar nitriții blochează capacitatea de transport a oxigenului în sânge, provocând colorarea în albastru a pielii (boala albastră a sugarilor), cianoză, asfixie și chiar moartea. Nitrații și nitriții în exces provoacă scăderea imunității și dereglează funcțiile organismului adult, putând favoriza chiar și apariția unor boli grave.

23

Poluarea cu nutrienți a solului are consecințe negative asupra culturilor și asupra mediului înconjurător. Excesul de nutrienți slăbește plantele de cultură, făcându-le mai vulnerabile la boli și dăunători. Acest exces reduce rezistența plantelor la secetă, căldură și frig, iar producția scade. În râuri și lacuri, excesul de nutrienți provoacă înmulțirea necontrolată a algelor, fapt care conduce la moartea peștilor și a altor specii.

În teritoriu, structuri precum Direcțiile agricole au un rol esențial în transmiterea acestui tip de informație. „Direcția Agricolă monitorizează zonele cu probleme, acolo unde sunt semnalate concentrații mari de nitriți și nitrați, și aplică bunele practici agricole. Avertizăm cetățenii că nu e recomandat să amplaseze platforme de gunoi în apropierea surselor de apă, lângă fântâni sau în incintele gospodărești. Nu e recomandat să aplice gunoiul proaspăt pe teren acoperit cu zăpadă, pentru că, în cazul topirii zăpezilor și a ploilor, dejecțiile și nitrații ajung în apă. Acestea sunt probleme pe care, împreună cu cei de la Garda de Mediu, încercăm să le implementăm. Garda de mediu monitorizează, noi mergem pe partea de prevenție”, spune Iuliu Suătean, inspector-șef al Direcției Agricole a județului Cluj.

Fertilizarea cu îngrășăminte organice sau minerale cu doze mari de nitrați poate produce poluarea apei, ca urmare a levigării azotului din îngrășăminte sau a azotului rezultat în urma procesului de transformare a azotului în forme levigabile. Cu cât apa freatică este la adâncime mai mică, cu atât pericolul este mai mare. Clasa medie de vulnerabilitate are în vedere situații de soluri cu apă freatică la adâncime de peste trei metri și fără un orizont impermeabil care să împiedice levigarea azotului în apa

24

pedofreatică sau freatică. Terenurile cu soluri influențate de izvoare de coastă sunt susceptibile la poluarea cu nitrați ca urmare a transportării, odată cu apa, a îngrășămintelor pe terenuri limitrofe, unde se creează o supradoză de azot, sau sunt transportate în apele de suprafață și în surse de apă potabilă.

Ioan Fodor, inginer în cadrul Oficiului pentru Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA), precizează că fermele de animale care au mai mult de 100 de UVM-uri trebuie să obțină

un aviz de la Mediu pentru împrăștierea gunoiului de grajd. Ca să li se elibereze acest aviz, fermierii trebuie întâi să obțină un aviz de la Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA), în care se specifică faptul că, prin Directiva Nitraților, nu este permisă împrăștierea a mai mult de 170 de kilograme de azot pe hectar.

„Noi trebuie să verificăm câte animale sunt în ferma respectivă, cât azot produc și, în funcție de rezultate, se calculează de

25

ce suprafață de teren este nevoie pentru împrăștierea gunoiului de grajd. Fermierul trebuie să aibă acte pe suprafața respectivă sau un contract de închiriere în care se prevede unde se poate depozita gunoiul, dacă terenul nu este al lui. Se recoltează probe de sol și se calculează conținutul de nitrați/nitriți. Dacă acest conținut este mare sau foarte mare, atunci nu poate împrăștia gunoiul de grajd pe acele terenuri și trebuie găsit altul. Ulterior, se face o recomandare a dozelor de gunoi pentru grajd care pot fi administrate, pe ce tarlale, ca să nu se depășească nivelul admis. Pentru tarlalele specifice, fermierul primește aviz de depozitare, astfel încât să se respecte directiva nitraților. Nu suntem îndreptățiți să aplicăm măsuri coercitive, nu este obiectul nostru de activitate”.

Ioan Fodor mai susține că există conținut mare și foarte mare de nitrați în jurul fermelor, pentru că tendința fermierilor e să împrăștie gunoiul cât mai aproape de sediul fermei, asta însemnând costuri mai mici de transport. Această problemă este întâlnită mai ales la fermele de porcine, pentru că în multe cazuri fermierii nu își produc singuri furajele, ci le cumpără de la diferiți producători, deci nu au nevoie de teren. Problemele apar, explică inginerul, în momentul în care agricultorii nu au teren destul și trebuie să exporte gunoiul.

26

Dificultățile întâmpinate de fermieri în aplicarea măsurilor directiveiMăsurile de ecologizare din cadrul Directivei pentru Nitrați sunt considerate de fermieri necesare, dar pe de altă parte aceștia spun că, deși își doresc să lucreze conform standardelor europene, nu își permit să facă acest lucru. Călin Fărgaciu, director executiv și membru fondator al Cooperativei Someș-Arieș, spune că fermierii nu se pot alinia la măsurile de ecologizare, dacă ele nu vor fi gândite într-un alt mod, care să ajute și producătorii.

„Normele directivei impun anumite standarde, care sunt necesare. Pentru asta suntem sfătuiți să accesăm programe de

modernizare cu bani europeni, dar acestea impun cofinanțare. Dar noi nu ne permitem să blocăm banii într-o serie de modernizări, care, deși necesare, nu aduc profit, ci doar cheltuieli. Vrem, dar nu putem, ne paște falimentul”, declară fermierul.

27

Acesta susține că un program de minimis pentru crescătorii de animale ar fi foarte util în aceste condiții.

„E nevoie de un program de minimis, un program flexibil, făcut în standarde de costuri aprobate de stat. Să se calculeze câte animale sunt la ferme, iar programul să se aplice pentru cei care au între 20 și 200 de capete, pentru că de la 20 de capete începe ferma comercială. Știm și noi foarte bine că există probleme în direcția implementării măsurilor de ecologizare, iar noi dorim rezolvarea lor, dar vaca nu produce doar lapte, ci și dejecții. Fermierul român nu e dușmanul ecologizării, dar la nivelul actual

de profit, o asemenea investiție ar cauza falimentarea majorității fermelor. Cei din cooperativa noastră, de exemplu, ar trebui să își vândă jumătate din animale pentru a construi un bazin. Așa că preferăm să dăm cofinanțare pentru ceva care mâine produce măcar un leu, nu pentru ceva care ne destabilizează financiar. Avem nevoie de tractoare mai performante, de lucruri care să ne facă munca mai ușoară, pentru că fără performanță nu faci nimic. S-a schimbat agricultura în România; dacă nu avem grijă de fermieri și de animale, fermele vor dispărea. Dar sperăm că autoritățile vor găsi o modalitate de a ne sprijini în realizarea lucrărilor de ecologizare. Sunt necesare, dar nu ni le permitem”, explică fermierul Călin Fărgaciu.

28

ce trebuie făcut pentru ecologizarea suprafețelor agricoleAgricultura îndeplinește și în prezent numeroase funcții în economie, mediu și societate. Creșterea populației și a cererii de hrană a dus la o dezvoltare fără precedent a agriculturii, prin procedee care, de cele mai multe ori, au ținut cont doar de productivitate, în detrimentul mediului, dar și în cel al calității produselor.

Poluarea apelor, a solului și a hranei a fost o consecință inevitabilă, cu urmări

dezastruoase pentru sănătatea populației. Din acest motiv, este necesară promovarea sistemelor tehnologice care au efecte pozitive nu numai asupra nivelului și calității recoltelor, dar și asupra mediului înconjurător. Aceasta pentru că, în orice agroecosistem, peisajul a fost modificat în raport cu cel natural. În majoritatea cazurilor, echilibrul ecologic s-a deteriorat, iar biodiversitatea s-a diminuat proporțional cu gradul de intensificare a tehnologiilor

29

agricole. Aceste fenomene pot fi remediate prin promovarea sistemelor agricole ecologice, al căror obiectiv principal este refacerea și folosirea durabilă a resurselor naturale și economice ale agroecosistemelor.

Apa pură și curată este vitală pentru sănătatea oamenilor și pentru bunăstarea acestora, precum și pentru ecosistemele naturale; prin urmare, protejarea calității apei reprezintă un element-cheie al politicii europene de mediu. Deoarece sursele de apă nu sunt restricționate în interiorul frontierelor naționale, o abordare la nivelul Uniunii Europene este esențială pentru soluționarea problemelor legate de poluare. Directiva privind nitrații din 1991 este unul dintre primele texte legislative ale UE destinate să controleze poluarea și să îmbunătățească calitatea apei.

Într-o publicație tematică a UE din 2010 despre calitatea apei, care analizează progresele legate de „Directiva privind nitrații”, se specifică faptul că, „deși azotul este un element nutritiv vital, ce contribuie la creșterea plantelor, concentrațiile mari de azot sunt extrem de dăunătoare pentru oameni și pentru natură.” Din acest motiv, derularea de proiecte specifice de remediere a situației nutrienților în exces a devenit în ultimii ani o prioritate pentru comunitatea europeană.

30

Ce soluții există? Ce s-a făcut până acum?

Printr-un proiect demarat în 2008, cu sprijinul Băncii Mondiale, Ministerul Mediului și Pădurilor din România urmă-rește, în mod direct, reducerea deversărilor de nitrați în apă și, în final, reducerea poluării cu nitrați a Dunării și Mării Negre, prin investiții cu caracter demonstrativ în 86 de localități din zone vulnerabile la poluarea cu nitrați și promovarea unei schimbări de comportament la nivelul populației.

Astfel, Ministerul Mediului derulează un amplu proiect, centrat pe zonele rurale, pentru a remedia aceste probleme. Principalul scop al programului, denumit „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”, este acela de a reduce vizibil nivelul poluării apelor și solului din satele românești.

Proiectul a demarat în anul 2008, ca urmare a măsurătorilor în teren realizate de experții ANAR, care au identificat 86 de localități unde situația a fost catalogată ca fiind critică.

Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” implică activități de colectare, depozitare și gestionare a gunoiului de grajd, dotarea comunităților locale cu echipamente pentru colectarea și împrăștierea ca ferti-lizant organic a gunoiului de grajd compos-tat, dotarea gospodăriilor cu platforme individuale de depozitare a gunoiului de grajd, construcția unor platforme comunale de depozitare și management al gunoiului de grajd, reabilitarea pășunilor comunale și crearea unor bariere vegetale de protecție în jurul cursurilor de apă.

31

Aceste măsuri, împreună cu realizarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare finanțate din alte proiecte de dezvoltare rurală, vor elimina riscul îmbolnăvirii cauzate de consumul de apă poluată și vor promova utilizarea eficientă a gunoiului de grajd, care în acest mod nu va mai fi un factor poluant.Proiectul este finanțat de Guvernul României, dintr-un împrumut ram-bursabil de 50 milioane Euro, acordat de Banca Mondială și un ajutor financiar nerambursabil de 5,5 milioane USD, acordat de Fondul Global de Mediu (GEF). Consiliile județene și consiliile locale implicate în proiect asigură o cotă de cofinanțare de până la 5% din valoarea investițiilor.

Reducerea poluării cu nutrienţi a apelor şi solului

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă acordarea de sprijin Guvernului României, în vederea alinierii la cerințele Directivei Nitraților a UE prin:

- reducerea deversărilor de nutrienți în corpurile de apă;- promovarea schimbărilor comporta-mentale la nivel regional;- sprijin pentru întărirea cadrului de reglementare și a capacității instituționale.Astfel, 34 de localități au astăzi, în total, 39 de platforme comunale de depozitare și 1.128 de platforme individuale. Totodată, aceste localități au fost dotate cu utilaje specifice pentru managementul gunoiului de grajd: 35 de tractoare, 70 de remorci, 29 de încărcătoare frontale, 29 de cisterne vidanjă, 29 de mașini de împrăștiat gunoiul de grajd, precum și 2.837 de europubele.

O altă axă a investițiilor a urmărit plantarea de perdele forestiere de protecție pe terenurile degradate, plantarea de bariere de vegetație, perdele forestiere și fâșii tampon riverane pe terenurile comunale în pantă, cu scopul combaterii eroziunii solului și al protecției apelor împotriva poluării cu nitrați. Până în prezent au fost plantate 126 de hectare, în 37 de localitați.

32

În cadrul aceluiași proiect, a fost implementată și o amplă campanie de educare a celor care derulează activitățile agricole. Campania a atins un număr de peste 8.400 de persoane informate asupra codului bunelor practici agricole și peste 8.000 de copii care au fost informați asupra problemelor legate de igienă și consumul de apă.

„În rândul țărilor membre ale Uniunii Europene, România are printre cele mai mari probleme legate de poluarea apelor și a solurilor cu nitrați și nitriți”, a remarcat prefectul județului Alba, Feneșer Gheorghe, prezent la o conferință cu tema „Reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole

a apelor și solului/Aspecte privitoare la implementarea proiectului «Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți» în regiunea de dezvoltare Centru”, la începutul lunii februarie. „Salutăm inițiativa Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor pentru implementarea acestui proiect, știind că la nivelul județului Alba au fost făcute investiții de peste 1.000.000 lei în localitatea Sântimbru”, a mai adăugat acesta.

Investiția din comuna Sântimbru a permis autorităților să construiască și să dea în folosință, la începutul acestui an, o platformă comunală dotată cu un tractor, două remorci, un încărcător frontal, o mașina de împrăștiat gunoi și o vidanjă.

33

O investiție de 314.000 euroîn MehedințiO altă investiție majoră a fost realizată în Bazinul Hidrografic Jiu, la Ghercești, în județul Dolj. Pe lângă platforma comunală, au fost date în folosință și 150 de platforme individuale. O investiție de 314.000 euro a fost făcută în comuna Gârla Mare din Mehedinți și constă în construirea platformei comunale pentru colectarea gunoiului de grajd și furnizarea de utilaje pentru colectarea, transportul și împrăștierea gunoiului. În lunile iunie și iulie ale anului 2012, au fost finalizate alte 18 platforme comunale, în zone vulnerabile la poluarea cu nitrați. În mai 2013, au fost recepționate

încă 40 de platforme de colectare. O altă componentă a proiectului este înființarea de stații de epurare și construcția rețelelor de canalizare. În cadrul Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” sunt prevăzute și plantări de perdele forestiere de protecție. Până acum, s-au plantat peste 130 de hectare de perdele forestiere.

Campania de promovare a proiectului urmărește conștientizarea oamenilor cu privire la riscul poluării cu nitrați și responsabilizarea acestora pentru depozitarea deșeurilor animale. Acțiunea de sensibilizare continuă în alte patru administrații regionale din România.

34

Investiții pentru ecologizare de zeci de milioane de lei, și în centrul țării

Regiunea de Centru a României a beneficiat în cadrul proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” de investiții de peste 18.000.000 lei pentru localitățile Crăiești și Gornești (județul Mureș), Sântimbru (județul Alba), Odorheiu Secuiesc (județul Harghita), Dumbrăvița, Prejmer, Hălchiu și Șercaia (județul Brașov), Ozun și Cernat (județul Covasna).

De cele mai mari investiții din regiunea Centru (peste 8.000.000 lei) a beneficiat comuna Ozun din județul Covasna. Aici au fost făcute investiții majore în sistemele de canalizare din satele Sântionlunca, Bicfalău și Lisnău. Comuna Ozun a beneficiat și de construirea unei platforme comunale pentru depozitarea gunoiului de grajd, dotată cu mașinile necesare exploatării, care a fost dată în folosință în ianuarie 2015.

„Comuna Ozun nu ar fi reușit niciodată să facă o investiție de o asemenea amploare cum a fost cea pe care am reușit-o prin finanțarea primită prin acest proiect. Acum, localitatea Sântionlunca este total racordată la sistemul de canalizare, inclusiv la apă potabilă. Le mulțumesc celor din Minister pentru tot sprijinul pe care ni l-au

acordat să putem depăși toate obstacolele de care ne-am lovit până acum”, a declarat dr. Ráduly István, primarul comunei Ozun.

35

Câteva sfaturi utilepentru fermieriÎți protejezi apa

• Construiești fântâna departe de latrină sau de grajd, pe cât posibil mai sus sau la același nivel (pentru a preveni scurgerea și infiltrarea). Când alegi locul pentru fântână, trebuie să ţii cont și de poziţia latrinelor și a grajdurilor din gospodăriile vecine.

• Pereţii interiori ai fântânii trebuie să fie construiţi din tub de beton sau de piatră, iar la exterior fântâna trebuie să fie impermeabilizată contra infiltraţiilor și protejată cu acoperiș și capac. La baza fântânii nu trebuie să se formeze bălți.

Asiguri un perimetru de siguranţă în jurul fântânii, în care să nu permiți depozitarea gunoaielor și accesul animalelor.

• Cureți și dezinfectezi fântâna periodic.

• Nu uiți că o apă limpede și gustoasă poate să nu fie bună de băut (bacteriile patogene, paraziții sau nutrienții în exces nu sunt vizibili cu ochiul liber). Testezi apa periodic, apelând la experți.

• Nu arunci gunoi în râu sau pe stradă – va ajunge tot în apa ta!

36

Fertilizezi corect

Agricultura modernă este de neconceput fără utilizarea îngrășămintelor și e practic imposibil să se evite unele pierderi de nutrienți în sol și atmosferă. Soluția pentru reducerea poluării a fost dată de specialiști în cercetare și agricultură, prin elaborarea unui „Cod de bune practici agricole“. Practicile agricole corecte mențin calitatea solului și potențialul pe termen lung al acestuia, creând astfel și condițiile pentru creșterea veniturilor din cultura plantelor și creșterea animalelor. Planurile de fertilizare asigură nutrienții necesari dezvoltării corespunzătoare a plantelor, utilizarea lor de către agricultori minimizând efectele adverse. Aplicarea codului asigură o agricultură profitabilă (prin obținerea unor producții calitativ superioare și rentabile), dar și protejarea calității mediului.

Gestionezi corect gunoiul de grajd și menajer. Folosești facilitățile puse la dispoziția ta

Nu trebuie să depozitezi gunoi în apropierea fântânilor, în locuri neamenajate în curți, pe câmp sau pe malul apelor, ci numai în locuri special construite, care să împiedice scurgerea și infiltrarea dejecțiilor lichide și solide în sol și în apă. Gunoiul de grajd și compostul reprezintă fertilizanți valoroși, de aceea orice efort pentru evitarea pierderii

proprietăților acestora este util. Depozitarea lor trebuie făcută însă corect, pentru evitarea poluării cu nutrienți a solului și a apei de băut.

Gunoiul de grajd se depozitează pe o platformă individuală care trebuie să asigure o podea impermeabilă (din beton) și pereți laterali (din scândură) pentru a împiedica scurgerea și infiltrarea. În același timp, platforma ajută și la păstrarea proprietăților gunoiului în vederea obținerii compostului. Colectezi gunoiul și îl transporți la platforma comu-nală, în vederea obținerii compostului, apoi fertilizezi pământul doar conform planului de fertilizare.

• Depozitarea se face pe un pat impermeabil temporar (de exemplu, o folie groasă din material plastic) sau pe un strat absorbant suficient de gros alcătuit din sol, paie, rumeguș, fragmente de lemn sau scoarță de copac.

• Protejezi gunoiul de ploaie și ninsoare prin acoperire (cu o prelată sau o folie din plastic), reducând astfel posibilele scurgeri. Gunoiul menajer trebuie colectat separat de gunoiul de grajd, separând pe cât posibil deșeurile reciclabile (hârtie, sticlă, metal, plastic) înainte de transportul la platforma comunală. Nu depozitezi gunoi în apropierea fântânilor și a canalelor.

37

38

39

La nivel european, concluziile problematicii nitraților și nitriților sunt departe de a fi trase. Direcțiile sunt clare și princiipile adoptate prin Directiva nitrați, în 1991, au fost confirmate de-a lungul timpul prin alte documente legislative și întărite prin proiecte practice care și-au propus, și de multe ori au reușit, remedierea situației.

O provocare pentru următorii ani este alinierea tuturor statelor membre la principiile directivei. Chiar dacă legislația este adoptată la nivelul întregii comunități și au fost făcuți pași reali în direcția bună, țările care au aderat recent au încă mult de recuperat față de cele în care eforturile de reducere a nivelului de nitrați și nitriți au început în anii ’90.

România se află printre țările cu un handicap considerabil, dat de faptul că agricultura românească este încă o ramură firavă a industriei, iar fermierul face eforturi pentru a supraviețui pe piața europeană, fără a avea fonduri suficiente pentru a se alinia standardelor comunitare de protecție a mediului.

Autoritățile derulează proiecte care în multe localități au dat rezultate și au schimbat

radical situația. Depinde însă de dialogul dintre autorități și fermieri pentru ca aceste exemple pozitive să devină, din excepție, regulă generală.

Concluzii

40

BibliografieHotărâre nr. 974/2004 din 15/06/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi mo-nitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 669 din 26/07/2004

Lege nr. 458/r1 din 2012 privind calitatea apei potabile publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 552 din 29/07/2002

Lege nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile

Ordin MS Nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei

Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole

Lucrarea „Apa de fântână: contaminarea cu nitraţi si methemoglobninemia”, Ghid pentru medici de familie, medici igienişti DSP şi populaţie Dr. Oana Iacob, Dr. Anca Tudor, Dr. Andra Neamţu, Dr. Anca Cristea

„Manual de agricultură ecologică” (suport de curs), Ion Toncea, Enuţă Simion, Georgeta Ioniţă Niţu, Daniela Alexandrescu, Vladimir Adrian Toncea

Lucrarea „Directiva UE privind nitrații”, 2010

Campania de informare împotriva poluării cu nitraţi INPCP

41

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale