Discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare functionala a celulelor din retina, responsabile de perceptia cromatica. Retina este portiunea ochiului sensibila la lumina, care contine celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si cu bastonase, responsabile de vederea in intuneric. Cand bastonasele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungand in final la cortexul cerebral.Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul rosu, verde, albastru si ale combinatiilor dintre acestea.Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina rosie, verde sau albastra.Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decat cel de lipsa perceptiei culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de perceptie a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte putine cazuri in care pacientii nu sunt capabili sa recunoasca nici o culoare.Majoritatea tulburarilor de simt cromatic sunt mostenite genetic, fiind mult mai frecvente decat cele dobandite si afecteaza mult maifrecvent barbatii decat femeile. Exista si tulburari in perceperea culorilor dobandite; acestea sunt determinate de inaintarea in varsta,de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.Simptomele discromatopsiei variaza de la o persoana la alta; unii pacienti nu sunt capabili sa recunoasca rosul, verdele si albastrul saunuante ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizeaza ca percepe lumea colorata diferitfata de ceilalti; poate percepe nuante ale culorilor, dar nu poate deosebi rosu de verde desi recunoaste galbenul si albastrul. De obiceidiscromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuante degri, alb si negru.Tulburarile de simt cromatic mostenit genetic afecteaza ambii ochi, iar cele dobandite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta maimult un ochi decat pe celalat. Literatura de specialitate arata ca 8% din barbati prezinta daltonism. Aceste tulburari sunt mostenitegenetic, prezente de la nastere, ireversibile si netratabile

AmbliopiaGeneralitatiVederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru ambii ochi. Ambliopia, numita si "ochiullenes", debuteaza de obicei cand un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator.Creierul ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea cedetermina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate aparea si la ambii ochi. Copiii potdezvolta ambliopie de la nastere pana in jurul varstei de 7 ani.Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din ochiul afectat este o reactieinconstienta pe care copilul nu o poate controla.Cauze

Orice afectiune care indeparteaza ochii copilului de la formarea unei imagini clare, focalizate, sau disturba utilizarea normala a unuiasau a ambilor ochi poate produce ambliopie.In majoritatea cazurilor ambliopia poate aparea la ochii care privesc spre doua puncte diferite din spatiu in acelasi timp, proiectand lanivel cerebral doua imagini diferite. Aceasta afectiune este denumita strabism. La copiii mici cu strabism creierul invata sa eviteconfuzia a doua imagini, neutralizand (ignorand) imaginea receptionata de la un ochi.Ambliopia poate aparea si in cazul in care copilul este mai miop sau hipermetrop la un ochi decat la celalalt. Daca vederea la un ochieste mai clara decat la celalalt, creierul invata sa ignore imaginea incetosata formata de ochiul bolnav.Afectiuni care impiedica lumina sa patrunda in globul ocular timp indelungat pot cauza ambliopie. O afectare a cristalinului (ca si cataracta) sau a stratului transparent din partea anterioara a globului ocular (cornee) poate determina ambliopia. Ambliopia produsa deaceste afectiuni este rara, dar grava. Fara tratament precoce la ochiul afectat este posibil ca vederea normala sa nu mai poata firestabilita niciodata.SimptomeUnii copii cu ambliopie pot avea un ochi deviat sau care nu se misca in acelasi timp cu celalalt ochi. Acesta este numit uneori "ochilenes". La majoritatea copiilor ambliopia este greu de depistat.Semnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie sunt:- ochii nu se misca simultan in aceiasi directie- ochii nu fixeaza acelasi punct- plans sau durere cand un ochi este acoperit- miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva- o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta)- o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. Deseori pot sa nu apara semne ingrijoratoare si copiii sa nu seplanga de o vedere slaba. Este recomandat consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii.Tratamentul ambliopiei este instituit cat de curand este posibil dupa diagnostic. Tratamentul precoce de obicei poate compensaafectiunea si trebuie inceput inainte ca vederea copilului sa fie complet dezvoltata (inainte de varsta de 9 sau 10 ani). Cu cat copiluleste mai mic cand i se instituie tratamentul, cu atat mai bune sunt sansele pentru dezvoltarea unei vederi normale.Ambliopia este greu de corectat dupa varsta de 9 ani. Cu toate acestea, studiile recente sustin ca tratamentul in jurul acestei varstepoate inca sa corecteze ambliopia.Ambliopia este tratata in mod obisnuit de catre un oftalmolog.Pentru a avea succes, tratamentul trebuie sa se adresesze atat ambliopiei cat si cauzelor fundamentale. Corectia optica sau cu lentile decontact amelioreaza unele afectiuni, ca si diferenta dioptrica (anizometropia). Alte boli, ca si cataracta si anumite forme de strabismnecesita interventie chirurgicala.

Un copil nascut cu cataracta sau alte boli care impiedica lumina sa patrunda in ochi, are nevoie urgenta de tratament deoareceambliopia poate deveni permanenta in cateva luni. Ambliopia care este rezultatul nealinierii ochilor (strabism) sau vederii inegale(anizometropie) se dezvolta mai lent.Tratamentul corecteaza ambliopia antrenand creierul sa foloseasca semnalele de la ochiul cu vedere slaba, cladind o conexiune maiputernica intre creier si ochiul afectat si permitand vederii sa se dezvolte normal in acel ochi.Exista cateva metode de a constrange ochiul strabic sa devina mai puternic. Aceste metode includ purtarea unui plasture pe ochi saulentile de contact inchise la culoare (ocluzie) si folosirea de picaturi pentru ochi sau de ochelari (relaxare).

Paralizia Bell reprezinta paralizia sau slabiciunea muschilor de la nivelul unei hemifete. Lezarea nervului facial care inerveazamusculatura de pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc, cazut al hemifetei respective. Leziunea nervoasa poate de asemeneaafecta si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara. Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste noapte si se amelioreaza deobicei de la sine in cateva saptamani.Paralizia Bell nu constituie rezultatul unui accident vascular cerebral sau al unui accident ischemic tranzitoriu. Cu toate ca accidentulvascular cerebral si accidentul ischemic tranzitoriu pot produce paralizie faciala, nu exista nici o legatura intre paralizia Bell si oricaredintre aceste afectiuni. Paralizia Bell presupune pur si simplu slabiciune sau paralizie.CauzeEtiologia paraliziei Bell nu este cunoscuta. Specialistii sunt de parere ca in unele cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpeticcare produce herpesul labial recurent.In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorateunui proces inflamator.Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In cazul in care nu se poate identifica un factorspecific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.SimptomePrincipalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea feteicare este afectata este plata si lipsita de expresie sau are un aspect "cazut".Printre alte simptome se numara:- senzatia de ochi uscat pe partea afectata datorita imposibilitatii de a clipi Paralizia Bell este de obicei diagnosticata pe baza anamnezei, examenului fizic si examenului neurologic care investigheaza functianervului facial si elimina eventuale cauze mai grave de paralizie faciala.Medicul poate deduce din anamneza ca este vorba de o paralizie Bell prin intrebari tintite in legatura cu antecedentelepersonale patologice ale pacientului,Diagnosticul de paralizie faciala poate fi pus in cazul in care:

- slabiciunea musculara si paralizia apar brusc si afecteaza musculatura de la nivelul unei hemifete- nu sunt prezente semne ale unei alte boli sau ale unui traumatism care sa explice aparitia slabiciunii si paraliziei.Slabiciunea musculara la nivelul unei hemifete ar trebui investigata imediat de catre medic cu scopul de a elimina alte afectiuni multmai grave. Detectarea si tratamentul precoce al paraliziei faciale pot contribui la prevenirea instalarii leziunilor nervoase permanente.Doctorul poate solicita efectuarea unor investigatii suplimentare pentru a detecta alte posibile cauze de slabiciune si paraliziemusculara faciala.Printre aceste teste se numara:-teste de sange, pentru a elimina unele boli precum boala Lyme, HIV sau sifilis;- teste de audiometrie, pentru a determina daca sensibilitatea auditiva sau muschii de la nivelul urechii medii au fost afectati;- CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara) pentru detectarea unei tumori cerebrale sau a accidentuluivascular cerebral- punctie lombara, in vederea identificarii eventualelor semne de infectie sau hemoragie.Medici specialisti recomandatiPersonalul de specialitate in masura sa diagnosticheze si sa trateze paralizia Bell este reprezentat de:- medicii de familie- internistii- neurologii- asistentele medicale.TratamentTratamentul paraliziei faciale permanenteDaca pacientul dezvolta paralizie faciala permanenta, el poate beneficia de tratament chirurgical sau de fizioterapie.Medicul poate recomanda tratament chirurgical in conditiile in care pacientul are paralizie Bell care a debutat in urma cu 6 pana la 12luni si care nu s-a ameliorat.Tehnicile chirurgicale care pot imbunatati fizionomia pacientului si reface partial functia musculara sunt:- implantarea unei grefe nervoase care se ataseaza la nervul facial. In multe cazuri, nervul care controleaza sensibilitatea linguala esteatasat nervului facial. Lezarea acestui filet nervos produce pierderea sensibilitatii in jumatate din teritoriul lingual. Totusi, unii pacienticare au de mult timp paralizie Bell pot prefera aceasta modalitate de interventie decat sa aiba musculatura de pe o parte a fetei completparalizata;- transferul de tesut muscular normal in zona afectata, in special la nivelul buzelor.Daca apar dureri sau leziuni oculare, poate fi necesara efectuarea unui consult de specialitate de catre medicul oftalmolog.De asemenea, in conditiile in care afectiunea nu se amelioreaza, cum ar fi de asteptat, medicul poate solicita efectuarea unor testesuplimentare, cum ar fi RMN (rezonanta magnetica nucleara) sau hemoculturi (insamantarea unei mostre de sange de la pacient pe

medii de cultura cu scopul de a identifica prezenta germenilor), pentru a elimina alte posibile cauze ale paraliziei faciale. Unii pacientidezvolta miscari faciale involuntare la cateva luni dupa ce au fost diagnosticati cu paralizie Bell. Aceasta afectiune poate fi tratata cuinjectii pe baza de toxina botulinica, substanta care produce o paralizie temporara a musculaturii faciale.In cazul in care paralizia Bell afecteaza ochii, gura si limba, se pot lua masuri pentru prevenirea complicatiilor ulterioare.Masuri pentru protejarea ochilorUscarea corneei poate produce tulburari grave de vedere. Clipitul mentine corneea umeda si o protejeaza de praf si alte particule. Inmomentul in care pacientul nu mai poate clipi, ochiul se usuca si apar dureri la nivelul corneei. Daca aceste dureri nu sunt tratate elepot duce la orbire. In momentul in care, din cauza paraliziei Bell, pacientul nu poate inchide complet ochiul sau nu mai poate clipi, sepot lua urmatoarele masuri pentru protejarea ochiului:- inchiderea si deschiderea pleoapelor cu ajutorul degetelor. Efectuarea frecventa a acestor gesturi va mentine corneea umidificata- utilizarea “lacrimilor artificiale", care sunt picaturi pentru ochi ce contin metilceluloza, pentru mentinerea umidificata a corneei intimpul zilei- pacientul trebuie sa ceara sfatul medicului in legatura cu frecventa de administrarea a acestor picaturi- pentru protejarea ochiului si mentinerea umeda a corneei pacientul trebuie sa aplice un unguent special sau sa poarte un bandajpentru ochi in timpul noptii. Uneori poate fi necesar ca pacientul sa-si aplice unguentul si sa mentina pe tot timpul noptii un bandajpeste pleoapa in pozitie inchisa- se recomanda purtarea ochelarilor de soare, de vedere sau de protectie pentru a impiedica patrunderea prafului si a altor particule lanivelul ochiului.Medicul trebuie consultat imediat in cazul in care pacientul care are paralizie Bell dezvolta simptome oculare cum ar fi de exempluinrosirea ochilor, prurit, durere sau tulburari de vedere.BlefaritaUna dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este blefarita si reprezinta inflamatia pleoapelor.Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuitaapare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica.De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata).De exemplu,orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita.SimptomeSimptomele blefaritei includ:- roseata- iritatia- prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea.Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi

Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrumentnumit oftalmoscop.La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene.TratamentSe recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalareapleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit laigiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directieorizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta.Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe obucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bineCataractaGeneralitatiCataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina(componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedereCataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:- varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)- expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume, lumina naturala, expunerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial)- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei- alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa acelulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retina- tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X- agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei- vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul globului ocular), in special in randul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arataca peste 80% dintre persoanele care sufera o vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni si 3 ani de la interventia initiala- leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilorFactorii de risc includ:- varsta inaintata;- etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani;- sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta;- istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. Acestea au un risc de adezvolta boala de pana la 50%. Dintre bolile ereditare care asociaza cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa

distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu afectarea metabolismului galactozei);- culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru.Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea reamintim pe cele mai importante:- diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul cristalinului carezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei in sange glaucomul. Anumite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. Tratamentul chirurgical alglaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie al cataractei;- hipertensiunea arteriala. Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara a cunoaste insa mecanismulfiziopatologic exact.Alti factori de risc- fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin radicalii liberi sidiferitele substante toxice eliberate in timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;- infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere;- lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot cauza cataracta. Studiile au aratat ca o expunere indelungata accidentala sauprofesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un anumit interval de timp;- alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta;- corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu boli imune,astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli se foloseste corticoterapia inhalatorie)- hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate agrava cataracta;Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii grave:- durere oculara severa;- vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza fugace).Este necesar consultul oftalmologic in urmatoarele situatii:- necesitatea schimbarii frecvente a lentilelor pentru ochelari;- vedere dubla, incetosata, aparuta treptat; - sofat ingreunat pe timpul noptii datorita sensibilitatii crescute la luminile din trafic;- tulburari vizuale care afecteaza activitatile zilnice.In cazul adultilor care sufera de cataracta este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de mediculde familie.SimptomeSusIn cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:- vedere incetosata, greoaie, neclara;- fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzatde lumina farurilor din trafic;

- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;- vedere dubla;- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataractajuvenila) sau a altei patologii oftalmologice.Consult de specialitateSusDiagnosticul de cataracta, in special in stadiile incipiente, nu necesita un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficienta doaro urmarire atenta a evolutiei bolii. Tulburarile vizuale accentuate, care influenteaza activitatile zilnice si predispun la diferite- vedere ingreunata in timpul zilei datorata fotofobiei (sensibilitate accentuata la lumina