Upload
anna-marcova
View
11
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
discurs
Citation preview
Onorată asistenţă vă prezint teza de licenţă cu tema RESURSELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ŞI PARTICULARITĂŢILE FORMĂRII LOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
O relansare economică durabilă e posibilă doar în condiţiile sporirii investiţiilor, utilizării
la maximum a capacităţilor de producţie. Un rol extrem de important în această privinţă îl joacă
gestiunea financiară şi deciziile de finanţare ale ei. O decizie de investire presupune şi luarea
unei decizii de finanţare, iar orice creştere economică necesită şi finanţare.
Una din barierele principale în realizarea cu succes a tranziţiei este lipsa unui mecanism
de mobilizare şi gestiune a resurselor financiare existente ale agenţilor economici. În condiţiile
Republicii Moldova întreprinderile nu au multe alternative de finanţare, iar lipsa finanţelor duce
implicit şi la limitarea posibilităţilor de creştere economică.
În această ordine de idei un rol important în perioada de tranziţie îl joacă sistemul
financiar-bancar din Republica Moldova, care are drept scop asigurarea alternativelor reale de
finanţare pentru agenţii economici. În scopul optimizării deciziilor de finanţare a întreprinderilor
este necesară elaborarea unui mecanism argumentat ştiinţific, care să ţină cont de realităţile
economiei în tranziţie a Republicii Moldova.
(slide 2)
Principalele sarcini ale cercetării sunt:
analiza noţiunii de resurse financiare şi structură financiară;
determinarea factorilor ce influenţează metodele de finanţare a întreprinderii ;
evaluarea metodelor de selectare a resurselor financiare;
efectuarea diagnosticul financiar a întreprinderii S.A. ”Tirex Petrol” .
Resursele financiare sunt importante pentru întreprindere la orice fază a procesului de
producţie, indiferent de faptul dacă întreprinderea e profitabilă sau nu, se află în creştere sau în
declin.
Deciziile privind resursele financiare ale întreprinderii presupun alegerea dintre sursele
propriii şi sursele împrumutate.
Finanţarea din surse proprii poate fi caracterizată prin următoarele:
- Sursele proprii nu trebuie rambursate.
- Dividendele (costul capitalului propriu) nu sunt obligatorii
- Sursele proprii reduc gradul de risc şi cresc capacitatea de finanţare a întreprinderii
- De regulă costul surselor proprii este mai mare ca costul surselor împrumutate.
- Furnizorii de surse proprii sunt proprietarii întreprinderii şi participă nemijlocit la
procesul de gestiune prin numirea managerilor.
1
- În caz de faliment furnizorii de surse proprii (proprietarii) vor avea dreptul la activele
întreprinderii numai după ce pretenţiile furnizorilor de surse împrumutate vor fi acoperite.
Finanţarea din surse împrumutate poate fi caracterizată prin următoarele:
- Sursele împrumutate se rambursează şi dobânzile se plătesc indiferent de
profitabilitatea întreprinderii
- Neplata datoriilor şi dobânzilor poate duce la falimentul şi lichidarea întreprinderii.
- Contractarea datoriilor necesită de foarte multe ori garanţii sau gaj.
- Costul surselor împrumutate (dobânda) este mai mic ca costul surselor proprii
(dividendele)
- Finanţarea din contul datoriilor creşte gradul de risc al afacerii.
- Furnizorii de surse împrumutate (creditorii) nu participă la gestiunea întreprinderii,
dar pot impune anumite restricţii privind operaţiunile întreprinderii.
- În caz de faliment furnizorii de surse împrumutate vor avea dreptul la activele
întreprinderii numai înaintea proprietarilor.
Generalizând din punct de vedere a întreprinderii capitalul propriu este mai puţin riscant,
este mai atractiv, însă din cauza unui cost mai ridicat întreprinderile deseori preferă datoriile.
Capitalul împrumutat din contra este mai riscant însă avantajul lui major este costul mai mic. Un
alt motiv de a împrumuta este şi insuficienţa surselor proprii pentru a dezvolta afacerea.
(slide 3)
Pe parcursul activităţii sale orice firmă utilizează atât surse interne de finanţare cît şi
surse atrase, atât surse proprii, cît şi împrumutate. Nu există întreprindere finanţată exclusiv cu
surse proprii sau împrumutate. De fapt la toate întreprinderile există un mix dintre sursele proprii
şi cele împrumutate, astfel ca costul capitalului să fie minim, iar rentabilitatea întreprinderii
maximă. Rolul şi obiectivele gestiunii financiare în acest domeniu sunt:
1. Identificarea celor mai ieftine surse de finanţare în vederea asigurării unui cost minim a
capitalului,
2. Asigurarea ritmicităţii procesului de producţie prin furnizarea acestor resurse la timpul oportun,
3. Stabilirea unui raport dintre sursele proprii de finanţare şi sursele împrumutate, şi dintre sursele
pe termen lung şi sursele pe termen scurt în vederea maximizării valorii firmei.
(slide 4)
Pentru a se finanţa pe termen lung întreprinderile au mai multe alternative:
a) fluxurile interne de numerar .
b) fondurile externe pe termen lung.
c) fondurile externe pe termen scurt.
2
Fluxurile interne de numerar constau în primul rând în cotele de cheltuieli de capital
(uzura calculată pentru utilizarea activelor pe termen lung), profiturile nerepartizate a anilor
precedenţi, precum şi fondurile de rezervă create la fel din profituri. Aceste surse după natura lor
sunt pe termen lung deoarece nu trebuiesc rambursate, însă eficienţa utilizării lor este controlată
foarte bine de proprietarii firmei, care prin cererea lor de dividende impun costuri pentru
utilizarea capitalului propriu. Deseori aceste costuri sunt chiar şi mai mari decât costurile
utilizării capitalului împrumutat. Tot ca surse interne de finanţare pot fi considerate şi
mobilizarea unor active libere a întreprinderii (vânzarea activelor neutilizate, sau celor, care vor
fi înlocuite în urma executării investiţiei ce cere a fi finanţată). O altă sursă internă ar fi
reorientarea surselor destinate finanţării pe termen scurt în finanţarea pe termen lung.
Finanţarea pe termen lung din fonduri externe este mult mai complexă şi nu este
accesibilă tuturor firmelor. Pentru ca firmele să aibă acces la toate sursele de finanţare externă pe
termen lung sunt necesare respectarea unor condiţii impuse de legislaţie. Finanţarea pe termen
lung din surse externe poate fi de două feluri:
a) finanţarea publică adică apelarea la băncile de investiţii pentru a vinde titluri de
valoare unui număr mare de investitori privaţi: persoane fizice şi persoane juridice;
b) finanţare din surse private, sau finanţarea directă care presupune obţinerea de fonduri
de la o persoană fizică sau juridică (sau de la un număr mic de persoane fizice şi juridice) cum ar
fi bănci, societăţi de asigurări, fonduri de pensii.
Întreprinderile autohtone au la dispoziţie o mulţime de instrumente de finanţare pe termen scurt,
acestea incluzând creditul comercial, împrumuturile de la instituţiile financiare, creditele
constituite din obligaţiile lunare ale agentului economic faţă de salariaţi şi buget, efectele
comerciale de primit, acceptele bancare etc. Disponibilitatea fiecărei surse depinde de mărimea şi
de gradul de risc, de profitabilitatea companiei. Costurile finanţării pe termen scurt sunt diferite
de la companie la companie. Corporaţiile mari pot angaja persoane speciale care să ţie cont de
oferta de bani pe pieţele monetare şi financiare astfel să se asigure minimizarea costurilor
împrumuturilor. Pe când companiile mici nu-şi pot permite acest lux. Ca urmare se poate
întâmpla că companiile să împrumute la rate ale dobânzii diferite, sau să folosească instrumente
financiare diferite.
(slide 5)
Întreprinderile moldoveneşti au următoarele alternative de finanţare:
1. Datoriile comerciale (circa 72% din totalul datoriilor pe termen scurt din Moldova).
În desfăşurarea activităţii lor firmele achiziţionează materii prime şi materiale în credit de la alte
firme şi înregistrează obligaţiile de plată în bilanţul contabil la poziţia datorii comerciale. De fapt
creditul comercial este cea mai importantă categorie de credit pe termen scurt. Pentru firmele
3
mici acest tip de credit este şi mai mult utilizat, deoarece capacitatea mică de autofinanţare nu le
permite utilizarea altor tipuri de credite. Creditul comercial este o sursă spontană de finanţare.
Acest credit în cele mai dese cazuri are un cost, fapt ce impune evaluarea posibilităţii de utilizare
a lui pentru necesităţile de finanţare.
Costurile care apar atunci când se renunţă la reducerile datorate perioadei de credit sunt
substanţiale şi de aceia este important să se facă o analiză a profiturilor suplimentare care decurg
din utilizarea acestor reduceri.
Creditul comercial poate fi de două tipuri: Credit comercial gratuit şi creditul comercial contra
cost. Managementul financiar trebuie să ţină cont de aceste reduceri şi ar trebui să utilizeze la
maximum partea gratuită a creditului comercial şi doar prin compararea cu alte posibilităţi de
finanţare partea contra cost. Creditul comercial are o dublă semnificaţie pentru firmă: Este o
sursă de credit pentru finanţarea achiziţiilor şi este o utilizarea de fonduri în măsura în care firma
finanţează vânzările pe credit către proprii săi clienţi. Deseori diferenţa dintre creditul comercial
primit şi creditul comercial oferit se mai numeşte credit comercial net. Pentru o întreprindere ce
doreşte să-şi promoveze vânzările ea va trebui să furnizeze credit comercial net, iar
întreprinderile ce au probleme cu finanţarea tind să utilizeze creditul comercial net.
2. Datoriile pe termen scurt calculate (Salariile şi impozitele de plătit - circa 18% din
totalul datoriilor pe termen scurt). În Republica Moldova salariile se plătesc de obicei lunar. Iar
impozitele nu se plătesc la momentul efectuării tranzacţiei, sau în momentul încasării veniturilor,
dar o dată în trimestru, sau lunar etc. Deci la un moment dat în bilanţul contabil al firmei vor fi
specificate sume de plătit atât pentru salariaţi, cît şi pentru buget. Aceste datorii faţă de salariaţi
şi faţă de buget intră în categoria surselor atrase şi ele cresc doar pe măsura creşterii firmei. Se
consideră că aceste surse sunt gratuite deoarece nu există o rată explicită a dobânzii la acest tip
de credit. Însă o firmă nu poate utiliza aceste surse pe un termen foarte mare, deoarece scadenţa
lor este foarte explicit determinată prin intermediul contractelor de muncă (pentru salariaţi) sau
prin codul fiscal (pentru impozitele de plătit). Astfel aceste surse sunt utilizate de firme doar
pentru durate strict determinate, însă firma nu poate exercita nici un control asupra lor.
3. Creditarea bancară pe termen scurt (circa 5% din totalul datoriilor pe termen
scurt)
Creditele bancare care apar în bilanţul contabil al firmelor ca “credite bancare pe termen scurt”
sunt o altă formă de finanţare pe termen scurt şi a doua formă în ordinea importanţei după
creditul comercial. Băncile ocupă o poziţie centrală pe pieţele monetare care oferă împrumuturi
pe termen scurt şi mediu. Un credit bancar este un împrumut al cărui lichidare se produce
imediat şi se utilizează pentru finanţarea sezonieră a creşterii stocurilor, finanţarea fondului de
rulment etc. şi trebuie rambursat din profituri. Rata dobânzii se stabileşte ca rată de referinţă,
4
adică rata dobânzii pe care o oferă banca celor mai buni clienţi ai săi, la care se adaugă un
procent care reflectă gradul de risc al respectivei companii.
(slide 6)
Analiza economico-financiară prin aplicarea instrumentelor şi procedeelor specifice oferă
managerilor, investitorilor şi creditorilor un sprijin absolut necesar pentru elaborarea şi
fundamentarea deciziilor corespunzătoare.
În general activitatea economico-financiară a întreprinderii ”Tirex Petrol” se caracterizează
prin următorii indicatori.
Activitatea economico-financiară a întreprinderii
IndicatoriTIREX PETROL
Anul precedent,2010
Anul de bază,2011 Abaterea
Venitul din vânzări (lei) 1299041807 1669432565 370390758Costul vânzărilor (lei) 1151019226 1529879814 378860588Profit brut (lei) 148022581 139552751 -8469830Profit până la impozitare (lei) 36180528 18336639 -17843889Profit net (lei) 36170196 18330810 -17839386Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Financiare 2010-2011 a întreprinderii Tirex Petrol
Datele prezentate în tabel reflectă la întreprinderea ”Tirex Petrol” creşterea veniturilor
din vânzări în cursul anului de gestiune. În comparaţie cu anul precedent se observă, o creştere
considerabilă a venitului din vânzări. Acest fapt a condiţionat, într-o oarecare măsură şi
creşterea esenţială şi a costului vânzărilor. Tendinţa pozitivă, a venitului din vânzări nu a
constituit şi principala cauză a formării profitului net ce alcătuieşte în anul de gestiune
18330810 lei, spre deosebire de anul precedent când SA „Tirex Petrol” a obţinut profitul net în
mărime de 36170196 lei, cu 17839386 lei mai puțin față de anul precedent. Creşterea negativă
a profitului net faţă de anul precedent constituie un dezavantaj pentru întreprindere.
Structura financiară optimă a unei întreprinderi se referă la stabilirea raportului optim între
sursele de finanțare proprii şi împrumutate, astfel încât costul global al capitalurilor să fie cel
mai scăzut.
Sursele de finanțare ale unei întreprinderi pot fi grupate în: surse proprii, surse atrase şi surse
împrumutate.
Dat fiind faptul că sursa inițiala de finanțare a patrimoniului întreprinderii o constituie
capitalul propriu, în continuare voi efectua analiza mai profunda a acestuia.
Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea
datoriilor. Capitalul propriu costă dividende iar capitalul împrumutat costă dobânzi. Deseori
5
sursele proprii nu sunt suficiente pentru finanţarea afacerii, de aceia sunt necesare
împrumuturile.
(slide 7)
Analiza structurii proprietăţii
Indicatorianul 2009 anul 2010 anul 2011
mii lei % mii lei % mii lei %Capitalul întreprinderii inclusiv: 421743,2 100 392713,3 100 484018980 100
- capital propriu 206020,1 48,85 231449,8 58,94 223974871 46,27- capital împrumutat, inclusiv:- datorii termen lung 70746,9 16,77 27308,6 6,95 35160263 7,26- datorii termen scurt 144976,2 34,38 133954,9 34,11 224883846 46,46Coeficient de proprietate
48,85 58,94 46,46
Sursa: elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare
Informaţiile conţinute în tabelul 3.3 arată că S.A. ”Tirex Petrol” dispune de o mărime
pozitivă a capitalului propriu care la sfârşitul anului 2011 constituie 223974871 lei. Totodată,
în dinamică se evidenţiază tendinţa pozitivă de creştere a surselor proprii de finanţare a
patrimoniului: în cursul anului 2010 acestea s-au majorat cu 25429,7 mii lei faţă de anul 2009.
Dacă în anul 2009 şi 2010 ponderea cea mai mare în totalul capitalului întreprinderii o avea
capitalul propriu, atunci în anul 2011 coeficientul de proprietate se schimbă şi o are datoriile pe
termen scurt, de aceea în continuare voi efctua un tabel pentru analiza capitalului propriu pentru
2009-2010.
(slide 8)
În perioada anilor 2009-2010, capitalul propriu al S.A. ”Tirex Petrol”a avut următoarea structură:
6
Structura capitalului propriu a S.A.”Tirex Petrol”
Denumirea indicatorilor
Anul 2009 Anul 2010 Abaterea
mii lei % mii lei % mii lei %
Capitalul statutar 111478,3 54,11 111478,3 48,16 0 -5,95
Capitalul suplimentar - - - - - -
Rezerve 61587,0 29,89 65261,0 28,20 3674 -1,69
Profit nerepartizat 8954,8 4,35 30130,4 13,02 21175,6 8,67
Capital secundar 24000,0 11,65 24580,1 10,62 22180,1 -1,03
Total capital propriu 206020,1 100 231449,8 100 25429,7
Sursa: elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare
Datele tabelului atestă faptul că în componența capitalului propriu al S.A. „Tirex Petrol”
elementul cel mai valoros este capitalul statutar. Totodată, cota acestui component se află în
scădere şi constituie 48,16% din totalul surselor proprii de finanțare în anul de gestiune 2010.
În cursul anului de gestiune a scăzut ponderea rezervelor în structura capitalului propriu:
de la 29,89 % în anul 2009 la 28,20 % în anul 2010. De menționat că reducerea cotelor
capitalului statutar, nu fost condiționată de reducerea valorii acestui component, ci se datorează
creşterii considerabile (cu 8,67 puncte procentuale) a profitului nerepartizat aflat la dispoziția
întreprinderii.
Ponderea datoriilor pe termen lung în suma totală a surselor de finanțare ale S.A. „Tirex
Petrol” s-a micşorat de la 16,77% în anul 2009 până la 6,95% în anul 2010, ca urmare a
rambursării creditelor pe termen lung contractate în anul 2009 şi rambursate integral în anul
următor.
În perioada de referinţă, compania nu a mobilizat resurse împrumutate pe termen lung,
finanţându-şi imobilizările pe termen lung doar prin resurse proprii. Acesta este o strategie
salutabilă, care sugerează o înaltă autonomie de finanţare, însă care poate determina ratarea unor
profituri suplimentare, în cazul valorificării corespunzătoare a efectului de levier financiar.
În ansamblu, structura capitalului propriu al SA „Tirex Petrol” are un caracter stabil.
(slide 9)
În vederea analizei detailate a surselor de finanţare a activelor întreprinderii ’’Tirex Petrol’’,
informaţiile din bilanţul contabil au fost prelucrate şi sintetizate, calculându-se ratele de
structura. Ratele de structură a pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii,
prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a acesteia.
La S.A. „Tirex Petrol” în perioada anilor 2009-2011, indicatorii prezentaţi în capitolul anterior au constituit:
7
Analiza ratelor structurii surselor de finanţare a activelor
Denumirea ratei 2009 2010 2011
1. Rata stabilităţii financiare globale (%) 65,62 65,89 53,542. Rata autonomiei financiare globale (%) 48,85 58,94 46,273. Rata autonomiei financiare la termen(%) 74,44 89,45 86,434. Rata de îndatorare globală (%) 51,15 41,06 53,735. Rata de îndatorare la termen (%) 25,55 10,55 13,57
Sursa:elaborat de autor, conform datelor din Rapoartele Financiare
Datele tabelului atestă nivelul destul de înalt al independenței financiare a S.A. ,,Tirex
Petol’’ de sursele împrumutate atrase în anul 2009. Această concluzie rezultă din faptul că în
structura pasivelor prevalează sursele proprii de finanțare. În anul 2010 s-a majorat autonomia
financiara a întreprinderii datorită rambursării creditelor bancare pe termen lung în suma de
70746,1 mii lei, ceea ce a determinat reducerea gradului de îndatorare. Rambursarea esențiala a
creditelor pe termen lung a condus la creşterea capitalului propriu, fapt care a determinat
creşterea nivelului de autofinanțare de la 74,44 % la 89,45%. Aceasta sugerează o ameliorare a
politicii financiare, ceea ce-i permite o dezvoltare economico-financiară în ascensiune. Cu părere
de rău vedem că în anul 2011 primele trei rate din nou sunt în descreştere, dar nu ajung la nivelul
anului 2009.
(slide 10)O întreprindere profitabilă nu este în mod necesar şi una ce dispune de lichidităţi, de
aceea analiza lichidităţii este foarte importantă. În spatele profitabilităţii se pot ascunde grave
probleme de trezorerie. Din acest motiv vom recurge la analiza indicatorii de lichiditate, pentru a
ne convinge că S.A.”Tirex Petrol” este capabilă să transforme activele sale în lichidităţi:
Calculul coeficienţilor lichidităţii în cadrul S.A. „Tirex Petrol”
8
Indicatori 2010 2011 norma1. Active curente 112444591 1968697822. Stocuri 42584621 1212373743. Mijloace băneşti 13019524 166748824. Datorii pe termen scurt 133954889 2248838465. Lichiditatea curentă generală (rd.1: rd.4) 0,8 0,9 1,5 – 2,56. Lichiditatea intermediară (rd.1-rd.2: rd.4) 0,5 0,3 0,7 – 0,87. Lichiditatea imediată (rd.3:rd.4) 0,09 0,07 0,2 –0,25
Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare a S.A. „Tirex Petrol”
Din tabel observăm că coeficientul lichidităţii curente la întreprinderea noastră nu se
include în limita recomandată, în perioada de gestiune cât şi cea precedentă, ceea ce înseamnă că
întreprinderile nu dispun de active curente suficiente pentru stingerea datoriilor pe termen scurt.
Cît despre coeficientul lichidităţii intermediare, obţinut în anul de gestiune, cît şi în anul
precedent, se poate spune că ”Tirex Petrol” nu este capabilă să mobilizeze, totalmente,
mijloacele băneşti pentru stingerea datoriilor.
Deci, în urma calculelor efectuate cu privire la determinarea lichidităţii întreprinderii, se
impune necesitatea elaborării unor strategii ce vor permite la toate trei lichidităţi de a-şi
previziona activitatea sa de producere, precum şi o mai bună realizare a produselor sale pe piaţa
de consum.
Orice unitate economică, pe baza activităţii pe care o desfăşoară, îşi fixează tendinţe şi
obiective strategice, în vederea lărgirii segmentului de piaţă şi o mai bună colaborare cu clienţii
săi.
Societatea pe acţiuni „Tirex Petrol” şi-a fixat clar şi ireversibil obiectivele sale cu privire la
extinderea afacerii, precum şi perfecţionarea permanentă a calităţii produselor oferite
consumatorilor. Continua perfecţionare întru satisfacerea maximă a consumatorilor,
impulsionează la proiectarea şi lansarea serviciului său. Lucru realizat prin cercetări minuţioase,
prin comunicarea cu clienţii şi prin dorinţa de a păstra poziţia de lider pe piaţa autohtonă.
(slide 11)
CONCLUZIE
În procesul tranziţiei la economia de piaţă gestiunea financiară are ca scop asigurarea
solvabilităţii întreprinderii, fundamentarea posibilităţilor de creştere economică şi finanţarea
acestei creşteri în condiţiile maximizării profiturilor şi, implicit, a valorii întreprinderii.
Obiectivele agenţilor economici ar trebui neapărat să accentueze creşterea economică, o cale
unică de asigurare a bunăstării proprietarilor.
9
Structura financiară a întreprinderilor este diferită de la o ramură a Economiei naţionale la alta
şi de la o ţară la alta. Asupra structurii financiare influenţează atât factori obiectivi ca
reglementările legale, efectul de levier financiar, gradul de lichiditate a activelor, stabilitatea
şi periodicitatea vânzărilor etc., cît factori subiectivi (tradiţiile, cultura, atitudinile ofertantului
de credit faţă de solicitatorul creditului etc.). În ultimul timp s-a modificat considerabil
structura financiară a întreprinderilor autohtone. Cauza principală este incapacitatea atingerii
pragului de rentabilitate.
Alternativele de finanţare a agenţilor economici locali sunt minime, iar costul capitalului
împrumutat este mai mare decât rentabilitatea aşteptată. O cauză majoră a acestei situaţii este
ineficienţa sistemului financiar bancar, iar ca rezultat băncile comerciale au o contribuţie
minoră la finanţarea întreprinderilor. Băncile comerciale asigură doar 8% din totalul
resurselor întreprinderilor moldoveneşti. Piaţa valorilor mobiliare nu prezintă avantaje
deoarece majoritatea titlurilor cotate nu sunt lichide, iar emisiunile de acţiuni de obicei se fac
pe adrese concrete.
Atât timp cît costul capitalului împrumutat este mai mare decât rentabilitatea economică
aşteptată efectul de îndatorare va avea o influenţă negativă asupra rentabilităţii financiare. În
acest caz întreprinderile ar trebui să limiteze împrumuturile a căror dobândă este mai mare ca
rentabilitatea economică, unica sursă de finanţare rămânând capitalul propriu, şi
împrumuturile care nu comportă cheltuieli financiare: datoriile comerciale, datoriile calculate,
şi subcontractarea. Datoriile comerciale şi datoriile calculate (datoriile faţă de personal,
datoriile faţă de buget) pot fi utilizate în limite mici, deoarece neachitarea lor la timp de cele
mai dese ori comportă plata penalităţilor. Pentru realizarea proiectelor investiţionale cu
termenul de recuperare mai mare de un an datoriile comerciale nu pot fi utilizate, deoarece nu
se respectă principiul concordanţei scadenţei datoriilor cu activele finanţate din aceste datorii.
Posibilităţile de finanţare a întreprinderii depind de poziţia competitivă a ei şi de rentabilitatea
financiară. Pentru a se finanţa întreprinderile ar trebui să ţină cont de ciclul de viaţă al
produselor ei, de imaginea lor în faţa ofertanţilor de resurse. Pentru fiecare etapă de
dezvoltare a întreprinderii se pot utiliza diferite metode de finanţare.
În final putem afirma, că, în genere, acţiunile şi direcţiile propuse orientează managerii spre
alegerea unor decizii optime de sporire a rentabilităţii utilizării capitalului întreprinderii, spre
selectarea unei politici eficiente de finanţare care în final, la nivel micro economic ar trebui să
contribuie la realizarea unei creşteri economice durabile a sectorului real al economiei
naţionale.
10