Domul din Florenta sau Catedrala Santa Maria del Fiore  se afla in partea de nord a

fluviului Arno, ce strabate orasul de la est la vest, si reprezinta centrul istoric al Florentei si

totodata punctul de plecare in explorarea frumusetilor medievale si renascentiste ale orasului

care au incantat si revolutionat arta si cultura occidentala.

Domul din Florenta  este fara indoiala unul dintre cele mai frumoase monumente din

Italia, o constructie armoniosa cu bogate ornamente in piatra si a carei cupola domina

panorama Cetatii Renasterii strabatuta de stradute medievale mereu pline de turisti uimiti de

frumusetea si densitatea operelor de arta din Florenta.

Istoria Domului

Ideea construirii acestei magnifice catedrale a venit odata cu perioada infloritare a

oraselor medievale de la sfarsitul anilor 1100,orase intre care exista si o mare rivalitate

manifestata prin construirea de edificii impunatoare si cat mai indraznete,fiecare incercand sa

isi afirme suprematia. In acea perioada catedrala Florentei era Santa Reparata fondata in

secolul VII, pe care florentinii o considerau banala si inadecvata pentru maretia orasului lor.

Astfel au decis si l-au insarcinat pe arhitectul Arnolfo di Cambio (1245 - 1302) sa proiecteze

o noua structura care sa intreaca prin frumusete si vastitate edificiile create de greci si romani,

dar mai ales pe cele costruite de marii rivali,catedralele din Siena si Pisa .Noua catedrala ce

avea ca scop sa ridice onoarea si priceperea toscanilor in arta si cultura a fost gandita ca fiind

cea mai mare existenta in Florenta,locul de construire fiind chiar centrul orasului,pe locul ce

fusese ocupat de peste cinci secole de biserica Santa Reparata,care devenise intre timp

searbada si neincapatoare pentru populatie ce se inmultise rapid.

Catedrala a fost proiectata de Arnolfo di Cambio in anul 1296 in asa fel incat sa fie cea

mai mare biserica romano-catolica din lume. Arnolfo di Cambio este si arhitectul altor mari

edificii precum Santa Croce si Palazzo Vecchio. Acesta a proiectat trei nave, toate

terminandu-se sub domul octogonal, cu nava de la mijloc acoperind vechea biserica Santa

Reparata. Piatra de temelie a fost asezata la 9 septembrie 1296 de catre cardinalul Valeriana,

primul legat papal trimis vreodata la Florenta.

Dupa moartea lui Arnolfo din 1302, lucrul la catedrala a incetinit sau a fost oprit

pentru o perioada de 30 de ani. Lucrarile au fost impulsionate de descoperirea, in anul 1330, a

moastelor Sf. Zanobius sub vechea Santa Reparata. In 1331, firma Arte della Lana a preluat

patronajul lucrarilor la catedrala iar in 1334 aceasta l-a delegat pe Giotto ca supraveghetor al

lucrarilor,asistat de Andrea Pisano, acesta a continuat proiectul lui Cambio. Murind in 1337,

lucrarile au ramas pe mana lui Andrea Pisano, pana ce a fost oprit de Plaga Neagra, in anul

1348.

A urmat apoi o serie de arhitecti. Francesco Talenti a terminat turnul clopotnitei si a

largit proiectul printr-o absida si capele laterale. Dupa 1359 acestuia i-a urmat Giovanni di

Lapo Ghini care a a impartit nava centrala in patru parti patrate. Pana in anul 1375, vechea

biserica Santa Reparata era deja jos. Nava a fost terminata in anul 1380, iar pana in 1418 doar

domul mai ramasese neterminat,dom ce avea sa revolutioneze intreaga arhitectura,arta si

cultura prin ingeniozitatea,maiestrie si modestia ilustrului Filippo Brunelleschi,care in 1418

a castigat concursul pentru construirea Domului in dauna celebrului Lorenzo Ghiberti

(cunoscut pentru Portile Paradisului).

Integrarea in mediu si in spatiul construit

Spatialiatea:asa cum am precizat mai sus Santa Maria del Fiore se afla in centrul

orasului reprezentativ al Toscanei,Florenta ,fiind cea mai inalta cladire existenta in oras ceea

ce face ca aceasta sa fie vizibila din toate punctele aflate la altitudine cat si din punctele

apropiate sau usor indepartate ale pietei Domului.

Structura Catedralei Santa Maria del Fiore

Domul: larg de 42 de metri, a fost initial un dom din lemn, ridicat de Arnolfo di

Cambio. Ridicarea cupolei de piatra peste bolta catedralei a adus mai multe dificultati

tehnice.Geniul lui Brunelleschi a revolutinat intreaga arta si arhitectura de pana atunci,acesta

si-a inspirat proiectul din cupola dubla a Panteonului din Roma, a proiectat un model de lemn

si unul de piatra cu ajutorul lui Donatello si Nanni di Banco. Brunelleschi a castigat sustinerea

proiectului, insa acesta nu a terminat proiectul intentionat, pentru a fi sigur ca el va conduce

lucrarile.

Solutiile lui Brunelleschi au fost ingenioase si unice pana la acea

data. Proiectul deosebit octagonal al domului, asezat pe a un tambur

(cilindru) si nu chiar pe acoperis, a permis ridicarea domului fara a mai fi

nevoie de schele asezata pe podeaua catedralei.

Intreaga constructie cantareste peste 37000 de tone metrice si este construita din circa

4 milioane de caramizi arhitectul fiind nevoit sa faca mai multe desene si schimbari

dealungul proiectului. Brunelleschi a trebuit sa inventeze masini speciale de ridicat pietre

mari. Aceste masini speciale si tehnici ingenioase in constructie sunt aportul sau fundamental

la architectura.

Ridicarea domului a inceput in 1420 si a tinut pana in 1436. A fost primul dom octagonal din

istorie care a fost ridicat fara o structura de schele de lemn, si cel mai mare dom construit

pana atunci ( este cel mai mare din lume). Este unul dintre cele mai impresionante proiecte.

Acoperisul conic a fost incununat cu o cruce purtand  sfintele moaste, manopera a lui

Verocchio din anul 1469. Acesta a folosit o masina speciala de ridicat greutati inventata de

Leonardo Da Vinci  . Aceasta cruce ofera domului inaltimea totala de 114.5 metri. Sfera de la

baza crucii a fost fulgerata si doborata la 17 iulie 1600. A fost inlocuita cu una si mai mare,

doi ani mai tarziu.

Decoratiunile din interiorul cilindrului domului au fost si sunt de o reala valoare,

decoratiunile ale lui Baccio d Agnolo nu au fost insa terminate niciodata, datorita faptului ca

acestea nu au fost aprobate de Michelangelo. Abia 150 de ani mai tarziu acest dom va fi

intrecut de domul lui Michelangelo din biserica San Pietro din Vatican.

Vizitatorii pot urca cele 463 de trepte facute printre peretii catedralei ajungand pe

acoperis,in turn ,de unde pot avea o priveliste de neuitat asupra intregului oras ce a dus pe cele

mai inalte culmi regiunea Toscana si intreaga Italie.

Ridicarea catedralei a inceput in anul 1296 dupa proiectul lui Arnolfo di Cambio si a

fost incheiata in anul 1469 cu sfera si crucea de pe dom, ale lui Verrocchio. Fatada ramanea

insa neterminata.

Fatada Catedralei

Fatada originala, proiectata de Arnolfo di Cambio si de obicei atribuita lui Giotto, a fost de

fapt inceputa la 20 de ani dupa moartea lui Giotto.

Fatada este opera colectiva a mai multor artisti, printre care Andrea Orcagna si Taddeo

Gaddi. Aceasta fatada originala nu a fost terminata decat in partea inferioara a acesteia apoi

fiind lasata neterminata. Aceasta a fost demontata in 1587-1588 de catre arhitectul curtii

Medici, Bernardo Buontalenti, la ordinul marelui duce Francesco I de Medici, nepotrivindu-se

cu aspectul timpurilor Renasterii.Competitia pentru noua fatada s-a transformat intr-un imens

scandal public pe ideea coruptiei. Modelul din lemn al fatadei, al lui Buontalenti se gaseste si

ei in muzeu. Alte proiecte au fost prezentate, insa nu au fost acceptate (Giovanni Antonio

Dosio, Giovanni de Medici, Alessandro Pieroni, Giambologna). Fatada a fost astfel lasata

neterminata aproape pana in secolul al XIX-lea.

In 1864 o alta competitie a fost tinuta in privinta fatadei. Proiectul ales apartine lui

Emilio de Fabris, fiind realizat in anul 1871. Lucrarile au inceput in anul 1876 sfarsidu-se in

1887. Aceasta fatada neo-gotica din marmura alba, verde si rosie se armoniaza cu intreaga

catedrala, insa este excesiv decorata. Intreaga fatada este inchinata Maicii Domnului,pe

aceasta fiind pictate momente din Vechiul si Noul Testament.

Cele trei usi imense din bronz dateaza din 1899 pana in 1903. Acestea sunt decorate cu

scene din viata Fecioarei. Mozaicul de deasupra usii a fost realizat de Niccolo Barabino.

In partea superioara a fatadei gasim o serie de 12 nise purtand statuile apostolior, in

mijlocul carora se afla Fecioara cu Pruncul. Pe aceasta mai deosebim si o serie de statui ale

marilor artisti florentini.

. .

Interiorul Catedralei

Catedrala urmeaza planul unei basilici, cu o nava si doua abside formand o cruce

romana.nava si cela doua abside sunt traversate de arce large acompaniate de pilastri care

impart nava in trei arcade patrate.

Dimensiunile acesteia sunt imense: lungimea de 153 metri, latimea de 38 metri si de

90 de metri in dreptul bratelor. Inaltimea arcelor din absidele laterale este de 23 de metri.

Inaltimea cupolei centrala, pana in dreptul ferestrelor domului este de 90 de metri.

Interiorul gotic este cavernos dand senzatia de gol.Catedrala fiind ridicata cu fonduri publica, multe din operele de arta din interior

infatiseaza barbati ilustri si conducatori militari florentini: Dante si Divina Comedie a lui

Domenico di Michelino (1465). Aceasta pictura este interesanta mai ales datorita faptului ca,

deosebit de scena divinei comedii, ne prezinta o imagine a Florentei anilor 1465.

La inceput, s-a sugerat ca interiorul de 45 metri latime al domului sa fie acoperit cu

mosaic pentru a permite luminii sa intre cat mai bine prin ferestrele luminatorului.

Brunelleschi a propus ca bolta sa straluceasca de aur, insa moartea sa din anul 1446 a pus

sfarsit si proiectului sau, si peretii domului au fost varuiti in alb.

Sunt de mentionat cele 44 de ferestre cu vitralii, cele mai mari de acest fel din Italia secolelor

XIV - XV.

Ferestrele infatiseaza sfinti din Vechiul si Noul Testament. Sunt lucrari ale celor mai buni artisti ai timpului - Donatello, Lorenzo Ghiberti, Paolo Uccello si Andrea del Castagno.

Marele duce Cosimo I de Medici a hotarat ca domul sa fie pictat cu Judecata

Universala Aceasta lucrare imensa, 3.600 de metri patrati de suprafata pictata, a fost inceputa

in 1568 de catre Giorgio Vasari si Federico Zuccari si a durat pana in 1579. Partea cea mai de

sus infatiseaza pe cei 24 de Intelepti Batrani ai Apocalipsei. Patru au fost terminati de Vasari

inainte de moartea sa din 1574. Frederico Zucchero alaturi de un numar de colaboratori,

precum Domenico Cresti, au terminat celelalte parti ramase in asteptare: corurile de ingeri,

Fecioara si sfintii, virtutile, darurile Sfantului Duh iar la baza cupolei: pacatele capitale si

iadul. Aceste fresce sunt considerate a fi cele mai bune lucrari ale lui Zuccari.

In ceea ce priveste lumina trebuie mentionate cele sase ferestre laterale despartite de

pilastri. Doar cele patru ferestre apropiate de transept permit trecerea luminii. Celelalte doua

ferestre sunt ornate total. Ferestrele din cupola centrala sunt rotunde, lucru specific stilului

italian gotic. Podeaua bisericii, din marmura, a fost pusa in secolul al XVI-lea.

Este o catedrala imensa,avand o capacitate de peste 30000 de persoane ceea ce face ca

spatiul sa fie greu de incalzit in zilele friguroase de iarna.

Exteriorul Catedralei

Peretii sunt acoperiti cu dungi verticale si orizontale din marmura colorata din Carrara

(alba), Prato (verde), Siena (rosie), Lavenza si alte cateva locuri. Catedrala are doua usi

laterale: Usa Canonici (laterala de sud) si Usa Mandorla (laterala nordica) impodobite cu

lucrari ale lui Nanni di Banco Donatello si Jacopo della Quercia.

Clopotnita (Turnul)

Turnul , asezat langa Dom a fost inceput in 1334 dupa un design de Giotto care a

supravegheat lucru la clopotnita 3 ani dupa punerea primei caramizi .

Giotto a prevazut turnul ca un impozant , dar elegant patrat cu colturi intarite, cu

pilastre , dar au reusit numai la sectiunea de jos a cladirii unde este asezata usa . Succesorul

lui Giotto  ca architect al orasului a fost Andrea Pisano care a lucrat la acest proiect pana in

1348 . Arhitectul a continuat sa construiasca pe structura originala , completand decoratiile cu

2 randuri de bazo-reliefuri , una sub alta, randul de jos fiind sub forma hexagonala si randul

de sus avand forma alungita.

Panourile decorative constituie un complex de icoane a caror tema este viata omului de

la creatie pana la civilizitie , practicand artele si stiinta, subiect al influentelor planetelor si

exercitiu al virtutiilor , insemnand spiritul .

Dupa moartea lui Andrea Pisano , Francesco Talenti a continuat lucrul la turn care a

fost terminat in 1359 . Talenti a consolidat cladirea pe verticala adaugand ferestre arcuite in

stil gotic.Partea cea mai de sus a catedralei a fost facuta din marmura multicolora si are

aproape 85 de metri inaltime . La acest edificiu au fost adaugate o balustrada si o cornisa .

.