View
161
Download
6
Embed Size (px)
DESCRIPTION
eseu
Citation preview
MASTERAT – DREPTUL AFACERILOR
TEMA:CONTRACTE COMERCIALE INTERNAŢIONALE
1
CUPRINS
Capitolul I . CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTRCTELE ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL
SECŢIUNEA I.SCURT ISTORIC…………………………………………….…………1
SECŢIUNEA a II-a.Importanţa contractelor comerciale internaţionale
1.2.1.Condiţiile de validitate ale contractului de comerţ internaţional............31.2.2.Forma contractului de comerţ
internaţional.............................................5
1.2.3. Limba
contractului....................................................................................
6
1.2.4.Încheierea
contractului...............................................................................6
CAPITOLUL II CONTRACTE SPECIALE ÎN COMERŢUL
INTERNAŢIONAL
2.1. Vânzarea internaţională de mărfuri..........................................................92.2. Formarea
contractului...................................................................10
2.4. Contractul internaţional de mandat
comercial....................................13
CONCLUZII.......................................................................................
................15
2
BIBLIOGRAFIE..................................................................................
..............16
AbrevieriArt. – articolalin. - alineatulC.civ. – Codul CivilC.fam. – Codul FamilieiC. proc. civ. – Codul de procedură civilăCA – Curtea de Apelcap. - capitolulCA Buc – Curtea de Apel BucureştiCD – Culegerea de decizii a Tribunalului SupremCAS – Curtea de CasaţieCC – Curtea ConstituţionalăCSJ – Curtea Supremă de JustiţieCJ – Revista “Curieruj Judiciar”col. – coloanadec. - deciziaDreptul – Revista “Dreptul”ed. – EdiţiaEd. – Edituraex. - ExempluHG – Hotărârea GuvernuluiJud. – judecătoriaJN – Revista “Justiţia nouă”Lg. - Legealit. – LiteraLP – Revista “Libertatea Populară”M. Of. – Monitorul Oficialnr. - NumărulOG – Ordonanţa GuvernuluiOUG – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
3
p. – paginapct. – punctulRepertoriu – Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi altor instanţe judecătoreşti.RRD – Revista Română de dreptR.S.R – Republica Socialistă Românias. - secţias.civ. – secţia civilăs.com – secţia comercialăSUBB – Revista “Universitadis Babeş-Bolyai”TS – Tribunalul SupremTJ – Tribunalul judeţeanTMB – Tribunalul Municipiului Bucureştiurm. - următoarelevol. – volumulVz. - vezi
Capitolul I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTRCTELE ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL
SECŢIUNEA I:SCURT ISTORIC.
Analiza relaţiilor comerciale internaţionale pune în lumină nu
numa locul şi rolul ce le revine în asamblu relaţiilor economice
mondiale ci şi caracterul lor deosebit de complex prin impactul
care îl exercită asupra evolutţiilor eco-nomico-sociale
contemporane.
Având în vedere importanţa acestor relaţii în asamblu economiei
mondiale,ele fac în mod necesar obiectul unor norme juridice,care
au trăsături propii şi le delimitează de normele ce le alcătuiesc
alte ramuri de drept.
4
Profesorul Tudor Popescu atrage atenţia asupra faptului că în
˝comerţul internaţional nu este vorba de relaţii între state ca să se
poată vorbi de un drept internaţional (comercial) ci de relaţii
comerciale care se leagă,indeobşte între comercianţi,persoane
fizice şi persoane juridice”.
Yvon Loussouran şi Jean Denis Bredin considerau necesar ca
noţiunea să includă realitate comerţului internaţional.Extinderea
operaţiunilor pe care le implică relaţiile comerciale internaţionale
a determinat renunţarea la ˝formalităţile greoaie ale dreptului
civil şi la garanţiile complicate din acest domeniu”,încheierea
contractelor este facilitată de simplificare procedurii şi
rapiditate,în condiţiile în care „executarea obligaţiilor contractuale
este supusă.dimpotrivă unor măsuri cât se poate de
riguroase( rigor comercialis)”.
Caracterul comercial defineşte raporturile care izvorăsc din fapte
şi acte de comerţ,aşa cum sunt definite de Codul Comercial ca
fiind „cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a
revinde”;vânzările de producte;vânzările şi închirierile de mărfuri
în natură sau lucrate şi vânzările de obligaţiuni alte statului sau
alte titluri de credite circulând în comerţ:1
Cumpărăturile sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale
societăţilor comerciale;orice înterprinderi de furnituri.
Pentru a ştii dacă un raport juridic are un caracter comercial in
relaţiile internaţionale trebuie cercetate normele de drept naţional
aplicabile –lex causae,potrivit normelor de drept internaţional 1 Ionescu Mircea Felix Melineşti-Dreptul comeţului internaţional,Universitatea Hyperion,Bucureşti 2011,p.54-55
5
privat.Astfel pentru caracterul civil sau comercial al unui contract
se va interoga lex contractus.2
SECŢIUNEA a II-a.Importanţa contractelor comerciale
internaţionale
Contractele constituie instituţia centrală a dreptului comerţului
internaţional,ele fiind cel mai important instrument juridic de
realizare a operaţiunilor de comerţ exterior şi cooperare
economică internaţională.
Contractele comerciale internaţionale constituie o formă a
contractelor comerciale(care reprezintă,pentru cele dintâi,genus
proximus) şi ca atare,întocmai ca şi acestea din urmă,au ca drept
comun reglementările aplicabile contractelor civile în general,faţă
de care se deosebesc însă printre anumite particularităţi,generate
de natura lor comercială.
Contractele comerciale internaţionale se disting,la rândul lor,faţă
de contractele comerciale( interne),prin anumite
particularităţi(diferentia specifica)generate,mai ales de caracterul
lor de internaţionalitate.
Contractele comerciale internaţionale pot fi definite acordurile de
voinţă încheiate intre două sau mai multe subiecte ale dreptului
2 Ionescu Mircea Felix Melineşti,Op.cit.,p.55
6
comerţului internaţional,care îndeplinesc condiţiile de
comercialitate şi internaţionalitate şi care au scop
naşterea;modificarea sau stingerea raporturilor juridice de comerţ
internaţional3.
1.2.1.Condiţiile de validitate ale contractului de comerţ internaţional
În mod similar oricărui contract, aceste condiţii sunt: capacitatea
părţilor, consimţământul acestora, un obiect determinat sau
determinabil şi o cauză licită şi morală. Totuşi, unele dintre aceste
elemente comportă anumite note de specificitate pentru
contractul de comerţ internaţional, astfel:
Capacitatea juridică
Statul, ca parte contractantă, are un statut juridic special.
Organizaţiile interguvernamentale au capacitate juridică
subordonată realizării scopului avut în vedere la înfiinţarea lor prin
Convenţia internaţională.
Persoanele juridice, subiecţi de drept naţional, au capacitatea
juridică de a contracta determinată potrivit lex societatis.
Persoanele fizice, au capacitate juridică de a contracta conform
lex personalis.
Consimţămantul.
Este admisă leziunea ca viciu de consimţământ a unei părţi
contractante.
3 Dragoş Alexandru-Sitaru-Dreptul comerţului internaţional,Universitatea Buureşti 2011,p.87
7
Eroarea de drept a contractului nu este obstrucţionată de4
prezumţia de cunoaştere a legii, în ipoteza în care se invocă
eroarea asupra
normelor de drept dintr-un stat străin.
Eroarea de fapt ca viciu de consimţământ este mult
restricţionată, având în vedere calitatea de comercianţi
profesionişti a
participanţilor la contractul de comerţ internaţional
Obiectul contractului de comerţ internaţional desemnează
prestaţia (acţiunea sau inacţiunea) la care părţile sau numai una
dintre ele se obligă.
Obiectul contractului de comerţ internaţional poate consta în
prestaţii de natură sau în prestaţii pecuniare.În oricare dintre cele
două modul de înfăţişare, obiectul contractului de comerţ
internaţional poate fi determinat sau determinabil.
În această din urmă ipoteză se pune problema determinării în
viitor a prestaţiei. Astfel, prestaţiile în natură pot fi determinate
numai pe baza unor criterii obiective.
Prestaţiile pecuniare, denumite preţ, comision, prime de
asigurare, vor fi determinate, în principal, pe baza criteriilor liber
asumate de către părţile contractante. În subsidiar se apelează la
criteriile orientative prevăzute de dispoziţiile legii supletive.
1.2.2.Forma contractului de comerţ internaţional
Forma contractului este guvernată de legea naţională care ăi4 M.Bratiş-Dreptul comerţului internaţional,curs universitar 2012,p.49-50
8
cârmuieşte fondul.5
De asemenea, contractul se consideră valabil încheiat sub
aspectul formei dacă:
părţile, care se găsesc la data când l-au încheiat în state
diferite, au îndeplinit condiţiile de formă prevăzute de legea unuia
dintre aceste state;
reprezentantul părţii a îndeplinit condiţiile de formă ale
statului
unde s-a aflat în momentul încheierii contractului1.
Dreptul român cere forma scrisă ca o condiţie ad probationem,iar
nu ad validitatem. Aceasta este regula.
Prin excepţie, forma ad validitatem, ad solemnitatem este cerută
atunci când raportul obligaţional de natură comercială se
realizează prin
intermediul unei operaţii juridice civile pentru a cărei valabilitate
legea civilă
prevede exigenţa formei autentice.
Tot astfel, sunt situaţii de excepţie in care insă şi legea comercială
naţional a impune forma solemnă ca o cerinţă pentru validitatea
actului juridic, exemplu în acest sens fiind actul constitutiv al
societăţii comerciale pe acţiuni care se constituie prin subscripţie
publică de capital şi contractul de societate comercială pentru
constituirea căreia aportul în natură îl constituie un teren sau o
construcţie.5 M.Bratiş-Op.ci.,p.50
9
1.2.3. Limba contractului
Contractul de comerţ internaţional este redactat în limba pe care
părţile contractante o aleg.6
Limba contractului poate fi a unei părţi contractante, dar acestea
pot conveni redactarea aceluiaşi contract în mai multe limbi,
printre care o limbă de circulaţie internaţională7.
1.2.4.Încheierea contractului
Încheierea contractelor comerciale internaţionale este guvernată
de marele principiu al libertăţii de voinţă a părţilor contractante
( art.1.116 Codul Civil )
În temeiul acestui principiu, părţile pot încheia orice contract
numit sau nenumit, cu clauze obişnuite sau cu clauze speciale, cu
orice persoană fizică/ prsoană juridică,acest principiu fiind pe
deplin aplicabil şi contractelor la care participă Regii Autonome,
Societăţi Comerciale Naţionale, Companiile Naţionale,şi orice altă
societate comercială în care statul deţin capitalul social majoritar.
În temeiul acestui principiu, părţile contractante pot alege legea
aplicabilăcontractului lor, pot decide excluderea competenţei
instanţelor judecătoreşti statalede a soluţiona litigiile născute, din
aceste contracte cu consecinţă arbitrarii acestor litigii prin
6 M.Bratiş-Op.cit.,p.517 M.Bratiş-Op.cit.,p.51
10
intermediul arbitrajului instituţional sau prin intermediul
arbitrajului ad-hoc ( judecare în drept sau în echitate)
Conform normelor conflictuale româneşti ( legea 105/1992 ),
contractul dintre două părţi aflate în state diferite se consideră
încheiat în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la
cunoştinţă ofertantului ( Teoria Informaţiunii 8)
În cazul acelor contracte în care acceptarea ofertei nu este
necesară datoritănaturii contractului / solicitării exprese
a ofertantului beneficiar, contractul seconsideră încheiat în
momentul în care destinatarul debitor al obligaţiei, trece la
executarea acesteia, în afară de cazul în care beneficiarul a
solicitat comunicareaacceptării executării contractului.În materia
contractelor electronice, legea română 365/2002 consacră
deasemeni teoria informării, în ceea ce priveşte momentul
încheierii contractului.Importanţa determinării momentului
încheierii contractelor este foarte mare :
În funcţie de momentul încheierii contractului se determină
punctul de plecareal efectelor lui, capacitatea părţilor, legea
aplicabilă acestora în caz de conflict întimp de legi, preţul
contractului, dacă acesta este stabilit prin raportare
la preţulcurent
În caz de insolvenţă a uneia din părţile contractante –
momentul încheieriicontractului ne indică dacă acesta se
încadrează în perioadă „suspectă”.
În funcţie de momentul încheierii contractului, se determină
locul încheieriicontractului. Locul încheierii contactului este 8Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul juridic,Bucureşti,2009
11
important pentru determinarea legiiaplicabilă acestuia.Este
posibil că în funcţie de locul încheierii contractului, să
se determinăcompetenţă instanţelor judecătoreşti privind
soluţionarea litigiilor aflate în legăturăcu contractul
( excepţie face arbitrajul)9
9 Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul juridic,Bucureşti,2009
12
CAPITOLUL II
CONTRACTELE SPECIALE ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL
2.1. Vânzarea internaţională de mărfuri
Vânzarea cumpărarea este un contract prin care părţile, vânzător
şi cumpărător,se obligă, reciproc,să transmită proprietatea unui
bun în schimbulunui preţ.
Principala reglementare în materie o formează Convenţia
Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de
mărfuri încheiată la Viena, la 11aprilie 1980, care a intrat în
vigoare la 1 ianuraie 1988.1.2. 10
Caracterele juridice ale contractului de vânzare – cumpărare
internaţională.
Caracterele juridice sunt : comune şi specifice.
Caracterele juridice comune ale contractului de vânzare –
cumpărare sunt următoarele:bilateral sau sinalagmatic;cu titlu
oneros;comutativ;translativ de proprietate ( de natura contractului
şi nu de esenţa acestuia.Caracterele juridice specifice sunt:
comercialitatea şi internaţionalitatea.
Pentru determinarea caracterului internaţional, Convenţia
Naţiunilor Uniteasupra contractelor de vânzare internaţională de
10 Toader Toma,Op.cit.,p
13
mărfuri din 1980 prevde cădispoziţiile acesteia se
aplică contractelor de vânzare de mărfuri care îşi au sediul în
state diferite.
Domeniul de aplicare al Convenţiei de la Viena se aplică între
părţi care
îşi au sediul în state diferite.Domeniul de aplicare personal al
Convenţiei include două situaţii:când statele sunt părţi la
convenţie;când normele de drept internaţional privat conduc la
aplicarea legii unuistat contractant.Faţă de alte
înţelegeri internaţionale Convenţia a optat pentru sediul părţilor.
Noţiunea de sediu nu este definită în Convenţie,calificarea
urmând a fi dată de norma conflictuală în cauză.Criteriul sediului
trebuie cunoscut de părţi, cel mai târziu ân momentulîncheierii
contractului.
Dacă o parte are mai multe sedii,se ia în considerare sediul care
prezintă ceamai strînsă legătură cu prevederile contractului şi
executarea sa, ţinând sema de circumstanţele cunoscute
sau avute ân vedere între părţi înainte sau cu ocazia încheierii
contractului. Când o parte nu are sediu, se va recurge la reşedinţa
sa obişnuită. 11
2.2. Formarea contractului
Oferta de a contracta:Aceasta reprezintă propunerea de
încheiere a unui contract.Oferta de a contracta trebuie să
11 Toader Toma-dreptul comerţului internaţional suport de curs,Bacău,2010,p.27-28
14
îndeplinească următoarele condiţii:să fie adresată uneia sau
mai multor persoane determinate;să fie suficient de precisă;
să denote voinţa ofertantului de a se angaja în caz de
acceptare.Oferta produce efecte când ajunge la
destinatar ( sistemul recepţiei ).Oferta poate fi retractată sau
revocată.
Acceptarea ofertei:Acceptarea ofertei este o declaraţiei
sau o altă manifestare a destinataruluicare exprimă acordul
său în privinţa ofertei.Voinţa aceptantului se poate manifesta
în formă expresă sau tacită.În privinţa conţinutului,
acceptarea trebuie să fie pură şi simplă.
Termenul de acceptare poate fi stabilit de către ofertant printr - o
telegramă sau scrisoare, telefon, telex sau alte mijloace
de comunicare instantanee.
Zilele de sărbătoare sau nelucrătoare nu se iau în calculul
termenului deacceptare.Acceptarea poate fi retractată
dacă dezicerea acceptantului ajunge la ofertant înainte de
momentul în care acceptarea ar fi produs efecte sau în
acelmoment. Prin urmare, retractarea acceptării poate interveni
până în momentulîncheierii contractului.
Încheierea contractuluiContractul se încheie în momentul în
care aceptarea ofertei produce efecte înconformitate cu
dispoziţiile Convenţiei.12
12 Toader Toma,Op.cit.,28-29
15
Momentul încheierii contractului se stabileşte după cum părţile
sunt prezent sau absente iar acceptare este expresă sau
tacită.
În mod corespunzător contractul se încheie în următorul
moment:al realizării acordului de voinţă între părţi;-al recepţiei
acceptării ofertei;- al îndeplinirii actului de acceptare tacită.În
privinţa momentului încheierii contractului, Convenţia consacră
sistemulrecepţiei.
Forma contractuluiÎn aplicarea principiului
consensualismului art. 11 prevede că un contract devânzare
– cumpărare nu trebuie să fie, nici încheieat, nici constatat în
scris şi este supus nici unei alte condiţii de
formă.Întruvât unele legislaţii naţionale stabilesc forma
scrisă a contractului devânzare, orice stat contractant
poate oricînd să declare că dispoziţiile art. 11 şi aleart. 29,
care autorizează altă formă decât cea scrisă, nu se aplică din
moment ceuna din părţi îşi are sediul în acest stat. Părţile
nu pot deroga de la condiţia formeiscrise a contractului şi
nici să – i modifice efectele1.9. Proba contractuluiÎn privinţa
probei contractului, prevederile Convenţei adoptă
principiullibertăţii probei , potrivit art. 11 un contract poate fi
probat prin orice mijloaceinclusiv prin martori.Termenul de
înscris cuprinde şi comunicările adresate prin telegramă
sau prin telex
2.3.Efectele contractului
16
Obligaţiile vânzătorului:
Acestea sunt:
predarea mărfii;
remiterea documentelor referitoare la marfă;-
conformitatea mărfii;
garanţia pentru evicţiune.13
Obligaţiile cumpărătorului sunt:plata preţului;
preluarea mărfii predate
2.4. Contractul internaţional de mandat comercial
Mandatul comercial prin care o persoană, mandatar,se
obligă, în baza însărcinării primite de la o altă persoană,
mandant, să trateze acte comerciale.
Elementele proprii care individualizează configuraţia
mandatului comercial sunturmătoarele:mandatul
comercial poate fi numai convenţional;reprezentarea este de
natura contractului şi nu de esenţa lui;mandatul comercial
este întodeauna cu titlul oneros; mandatul
13 Toader Toma.,Op.cit.,p.
17
este împuternicit de a face actele necesare executării
opraţiunii cu carea fost însărcinat,chiar dacă nu
afost prevăzute în contract;libertatea de acţiune şi
independenţă acordată mandatarului permit
angajareamandatului şi în cazul unei aparenţe de
reprezentare;mandatul comercial se revocă numi pentru
motive întemeiate.
Contractul de mandat comercial este folosit în activitatea de
intermediere a agenţilor comerciali. Ei au calitatea de
comerciant, exercitând activitatea intermediară înmod
independent şi cu titlu profesional14
2.5. Efectele contractului
Mandatarul are următoarele obligaţii:- de a executa
mandatul;- de a informa pe mandant despre operaţiunile pe
care le întreprinde.În îndeplinrea obligaţiilor sale,
mandatarul trebuie să acţioneze cu diligenţa unui bun
comerciant, fiind ţinut să răspundă de culpa levis in
abstracto.
În aprecierea graduluide diligenţă se va lua în comsiderare
obiectul contractului, specializarea mandatarului şicuantumul
remuneraţiei. Mandatarul nu răspunde însă, în absenţa unei
14 Toader Toma,Op.cit.,p.36
18
stipulaţii exprese,de neexecutarea obligaţiilor asumate de terţ
prin încheierea contractului.
Obligaţiile mandantului
Mandantul este obligat:
să plătească renumeraţia convenită;
să creeze condiţiile necesare executării mandatului;
să restituie cheltuielile efectuate de mandatar.
Încetarea mandatului încetează prin:
realizarea obligaţiilor convenite;
expirarea termenului stipulat de părţi;
imposibiltatea fortuită de executare15
15 Toader Toma,op.cit.,p.38
19
CONCLUZII
În viaţa mondială , în condiţiile în care colaborarea şi cooperarea
dintre
state pot şi trebuie să se manifeste ca un mijloc esenţial de menţi
nere a unui echilibru,relaţiile economice şi îndeosebi comerţul
internaţional ocupă un loc deosebit deînsemnat
Contractul ca sursa de obligatii, presupune o operatiune
particulara care imprima acordului de vointa o specificitate,
avand un regim juridic propriu. Cu toate acestea, nimeni nu
a negat unitatea conceptului de contract, implicit a teoriei
generale a contractului, admitandu-se existenta unei
20
legaturi de la general la particular, iar studiul contractului
precede studiului contractelor.
BIBLIOGRAFIE
► Ionescu Mircea Felix Melineşti-Dreptul comeţului
internaţional,Universitatea Hyperion,Bucureşti 2011
► Dragoş Alexandru-Sitaru-Dreptul comerţului internaţional,Universitatea
Buureşti 2011
► Florescu,D.Pârvu,N.L-Contracte de comerţ internaţional,Ed.Universul
juridic,Bucureşti,2009
►M.Bratiş-Dreptul comerţului internaţional,curs universitar 2012
► Toader Toma-dreptul comerţului internaţional suport de curs,Bacău,2010,
21
22