ATRer

PSl OlOGl

Mielu Zlate

EUL•

Sl~

PERSONALITATEA

edi!ia a treia, adaugita

ATReI

Editori:MARIUS CHIVU

SILVIU DRAGOMIRVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Coperta:DINU DUMBRAvICIAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomanieiZLATE, MIELU

Enl ~ipersonalitatea / Miel u Ziate. ­Bucure~ti : Editura Trei, 2002.

p.; cmISBN 973-8291-30-5

159.923

© Editura Trei, 2004

c.P. 27-40, Bucure~tiTel./Fax: +401 2245526

e-mail: otlice@edituratrei.rowww.edituratrei.ro

ISBN 973-8291-30-5

CUPRINS

Cuvant inainte 7Abordarea ~i explicarea personalitiifii 111. Perspective de abordare a personalitiilii. Implicalii teoretice ~i

practice 132. Valenlele perspectivei sistemico-psihosociale in abordarea

personalitiitii elevilor 243. Modele explicativ-interpretative ale caracterului ~i relevanta lor

educalionalii 35

Modele teoretice ~i metode in investigarea personalitiifii 471. Un model sintetic-integrativ al personalitiilii 482. 0 metodologie pentru determinarea tipurilor de personalitate . 653. Patru etape in evolulia concepliilor despre EU 844. Locul ~i rolul EU-Iuiin structura personalitiilii: probleme

controversate 1035. C S E ("Cine sunt EU?") - 0 probii de cercetare ~i cunoa~tere

a EUlui ~i personalitiitii 1216. Ipostaze ale unei probe de cercetare ~i cunoa~tere a

personalitiilii ..~ ' .. 146

Nivelurile personalitiifii 1571. Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal 1602. 0 nouii metodii de diagnosticare a comportamentului

interpersonal 1783. Psihologia trans persona Iii: analizii criticii ., 206

Tendinfe in cercetarea personalitiifii 2211. De la topografia personalitiilii la personalitatea optimalii . 2222. BIG-FIVE - 0 tendin1ii accentuat'i in cercetarea personalitiilii2403. Psihologia pozitivii ~i conceptia ei despre personalitate .... 256

5

I

: II

J

CONTENTS

Foreword 7

The approching and the explanation of human personality ., 111. Several approches to personality. Theoretical and practical

implications 132. The systematic and psycho-social approach of the pupils'

personality 243. Explicative-interpretative models of character and their

llducntional relevance 35

11wllrt'rlcolllwdl'ls (/nd methods in the investigation of human11l'1',mlllll/ry, , , , , 47

I. All Il\t(j~rntlvllSYl\thcticnl Model of Personality 482. A Methodology for' the Idlmtil'lcntion of Personality Types .. 653. FoUl'stages in the Evolution of the Conceptions about the Self 844. The Place and the Role of the Sell' ill the Structure of

Personality: controversial problems 1035. WAI ("Who Am I?") - An Instrument Applied in the Research

of the Self and of Personality 1216. Faces of a sample for research and knowledge of human

personality 146

Levels of human personality 1571. A Technique for the Analysis of Interpersonal Behaviour 1602. A New Method for Diagnosing Interpersonal Behaviour. 1783. Transpersonal Psyhology: A Critical Analysis 206

Tendences in the research of human personality 2211. From the Topografy of the Personality to the Optimal

Personality 2222. BIG-FIVE - A Dominant Tendance in the

Personality Research 2403. Positive psychology and it's conception about personality 256

CUVANTINAINTE

In anii '80 am scris ~i publicat mai multe articole ~i studiicircumscrise problematicii psihologiei personalWitii. De ce? fuprimul rand, pentru di in acea perioada personalitatea nu numaica era marginalizata ~i ignorata, dar chiar inabu~ita, terfelitii ~ibatjocoritii. Nici nu era voie sa se vorbeasca despre psihologiapersonalitiiJii, ci, cel mult, despre psihologia persoanei. Amsimtit atunci nevoia de a readuce in circuitul eereetarii psiholo­giee personalitatea, de a 0 repune in drepturile-i fire~ti. tn aldoilea rand, am scris mai mult despre personalitate deoareceatunci, in anii '80, am descoperit psihologia umanista - orien­tare aparutii ~i dezvoltata in psihologia americana - care pla­seaza in centrulpsihologiei, ca obiect de cercetare al ei, omuleoncret ~i problematic a sa proprie, viata sa personal a ~i relatio­nala presarata cu nimicurile eotidiene dar ~i cu marile ei drame,ipostazele devenirii ~i autoconstructiei omului ~i experientei sa­le, atitudinea actiVa a omului fata de propria'sa existenta. eualte cuvinte, Sinele individual §i unie at omului, dupa cum seexprima Rogers sau omul care trebuie sa devina ceea ce estecapabil sa fie, dupa reu~ita expresie a lui Maslow. Psihologiaumanista eu fascinantele ei probleme, eu eentrarea pe "tavanelemai inalte ale naturii umane" (creativitate, valorizare, autoreali­zare, responsabilitate, demnitate, alegerea ~i crearea de sine,maturizarea psihiea ~i sociala, siinatatea psihica), eu acerbele eicontroverse, eu marile ei desehideri, dar ~i eu importantele eilimite nu ma putea liisa indiferent. tn al treilea rand, am seris

7

mai mult despre personalitate deoarece in toamna lui '82, ime­diat dupa desfiintarea Institutului de Psihologie, s-a pus cu mareacuitate problema "salvarii" Revistei de Psihologie. Atunci, ungrup de psihologi din Bucure~ti, in frunte cu prof. dr. UrsulaSchiopu, la care curand s-au raliat ~i psihologi din Cluj-Napoca~i la~i, §i-a asumat greaua indatorire de a face tot ce este ome­ne~te posibil pentru a asigura aparitia in continuare a Revisteide Psihologie. A fost extraordinar de greu. Upsa fondurilor, aspatiului absolut necesar, a materialelor ce Ufimu a ti publicate(multora dintre colegii no§tri retragandu-li-se dreptul de a pu­blica), lipsa informatiilor, a cartilor §i revistelor §i nu in ultimulrand lipsa experientei redaqionale au constituit, la un momentdat, piedici aproape insurmontabile. Unui istoric al psihologieinu-i va fi deloc greu sa faca observatii critice cu privire la cali­tatea unor materiale, la proportia dintre studiile teoretice §i celeaplicativ-experimentale, la frecventa aparitiei unor nume de au­tori etc. Important insa este faptul ca revista a continuat sa apa­ra, numar de numar, fara nici 0 intrerupere, Acesta era contextulin care angajarea personala mai intensa a unora dintre noi ince­pand eu asigurarea portofoliului, continuand eu redactarea Doorstudii l;iiterminand eu pregiitirea fiedirui numar pentru publicareem eonditiu sine qua-non a supravictuirii revistei. Fiind unuldintre el..licure f'iiceuupurte din nucleul activ al revistei se intele­ge de la sine de ce implicurea mea personalU a fost mai accen­tuata, producliu l;iliinliliciiu aeelor ani fiind mai bogata,

Cum insii revislcle ill CIII'\'!1I11lpuhlicut, Ia Revista de Psi/w­logie adaugandu-sc l;iiRevis(/1de Ped/l/(ogie, cruu limitate ca ti­raj, ca adresabilitate (ele udt'esfllldu-s\'!lI11llipublic strict delimi­tat: speciali~ti in psihologic I?ipl~dllgO!,lic,sludcnli, ccrcetatori §icadre didactice), cum procururea 101' l:I'Ucxtl'cm de dificila, ma­terialele publicate in ele n-au putut Ii t'CCllptulemJucum soar ficuvenit. lata de ce acum, peste lilli, 11I-UIlIgfllldit eu reunirea §ipublicarea lor intr-un volum de sine stlilUtm'111' Ii in miisura saIe repuna in circuit. Fara indoialii ell uslU:I,iIllultc dintrc aeestemateriale ar fi fast scrise cu totul altl'cl, ul' n f'oslllctuulizule utatin continut cat ~i in privinta bihliogl'llfid, A~lIcum sunt, ele 1'0­prezinta 0 perioadii de aproape 10 ani din dllstinullllcli pl'Ofcsio-

8

nal-§tiintific pe care 0 consider protitabila ;;i benefica, cel putinpentru mine, daea nu ~i pentru psihologia rpmaneasca.

tn prezentul volum grupam studiile §1ttrticolele pe patru ca­pitole. to primul capitol reunim 3 studii consacrate perspective­lor de abordare a personalitalii §i modelelor explieativ-inter­pretative ale caraeterului, acesta din urma reprezentand unadintre dimensiunile esentiale ale personalitatii. Capitolul al doi­lea reune§te 6 studii dedicate unor contribuJii teoretieo-metodo­logice In studiul personalitaJii. to cel de al treilea capitol VOl' figrupate 4 studii centrate pe investigarea nivelelorfuneJionale alepersonalitaJU (nivelul interpersonal ~i nivelul transpersonal). tnfine, capitolul al patrulea va cuprinde 3 studii referitoare la ten­dinJele actuale manifestate In psihologia personalitaIii, §i anu­me tendinta psihologiei personalitatii de a se deplasa de la studiul·"topografiei" personalitatii la studiul eficientei ei, tendinta aces­teia de a practica un studiu sintetic al personalitatii, dintr-o per­spectiva factoriala, cunoscut sub denumirea de "Big-Five", pre­cum ~i tendinta psihologiei de a ahorda a~a-numita "perso­nalitate pozitiva". Am pastrat studiile in forma initiala a pu­blicarii lor. Cele cateva retu~uri sunt mai ales de ordin redactio­nal (sublinieri, corectari de erori tipografice etc.). Cum dis­tributia studiilor in volum nu s-a facut dupa criteriul cronological aparitiei lor, ci dupa cel problematic, cerem scuze cititoruluipentru unele repetitii inevitabile.

Speram ca studiile noastre sa fie utile pentru informarea unuipublic cititor mai larg, cat ~i pentru pregatirea tinerilor specia­li~ti (studenti ~icercetatori) din domeniul §tiintelor socio-umane(psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta soc~ala, psihopeda­gogie speciala etc.).

Bucure~ti, 26 ianuarie 1997

I,

I

ABORDAREA ~I EXPLICAREAPERSONALITATn~

Psihologia personalitiitii, la fel ca orice alta §tiinta, inainte .de a prezenta §i avansa in constructii complicate §i tehniciste,trebuie sa-§i descrie propriul sau obiect, adica sa precizeze care§i cum este acesta, sa-i atribuie caracteristici §i calitati. De§i unasemenea demers pare a fi relativ simplu, el se dovede§te inrealitate extrem de dificil. lata de ce, psihologia personalitatii arecurs la folosirea unor unitaJi tematice descriptive a persona­litatii. Ea a descris personalitatea in diferitecategorii de termeni(triisaturi, factori, habitudini, motive, Eu, roluri, atitudini, con­structe). Fiecare dintre ace§ti termeni a generat 0 anumita teoriea personalitalii. De pilda, descrierea personalitatii in termeni detrasaturi a condus la elaborarea teoriilor tipologice, descriereaei in termeni de factori, la aparitia teoriilor psihometrice etc.Teoriile personalitatii, in functie de gradullor de apropiere §iasemanare, s-au corrlat intre ele permiland construirea unor mo­dele explicativ-interpretative ale personalitalii 'care, la randullor, au permis conturarea diverselor perspective mai genera Ie deabordare a personalitatii.

In acest prim capitol ne propunem sa schilam cele patru per­spective de abordare a personalitatii (atomista, structurala, sis­temicii, psihosocialii), concomitent cu relevarea implicatiilor lorteoretico-aplicative, mai intai intr-un cadru general, apoi in altulparticular, §i anume in cel al abordarii personalitatii elevilor.Dat fiind faptul cii dimensiunea caracteriala, ca latura relatio­nal-valoricii §i de autoreglaj, este esentiala pentru personalitate,

11

de asemenea dat fiind faptul di tocmai ea a fost subestimata indescriptiile ~i cercetarile personologilor, yom prezenta catevamodele explicativ-interpretative ale caracterului, staruind atiltasupra relevantei lor teoretice, cat ~i aplicative, mai ales in planeducational.

1. Perspective de abordare a personaliHitii.Implicatii teoretice ~i practice

In analiza ~i interpretarea concreta a unei realitati, oricare ar 'fi ea (fizica, umana, sociala etc.), 0 mare important a 0 are con­ceptia, teoria de la care se pome~te, care este acceptata ~i trans­pusa in practica cercetarii sau actiunii sociale. Aceasta afirmatieeste cu atat mai adevarata atunci dnd avem in vedere 0 realitate

atat de complexa ~i dinanlica cum este personalitatea umana.lata de ce ne propunem ca in acest studiu sa facem 0 trecere inrevista a principalelor perspective de abordare a personalitatii,staruind asupra implicatiilor lor teoretice ~i practice.

In evolutia ideilor, conceptiilor ~i teoriilor asupra persona­litatii, patru perspective sau modalitati de abordare ni se par ase fi conturat mai pregnant pana in momentul de fata.

Perspectiva at0mista bazata, pe de 0 part(1, pe descompu­nerea personalitatii in elementele sale componente in vedereastudierii legitatilor lor de functionare iar, pe de alta parte, pedescoperirea elementului primar, ultim sau constituantului fun­damental al acesteia. Conceptia behaviorista asupra personali­talii umane, de~i tindea spre surprinderea omului integral, in celedin urma recurgea la studierea unora dintre functiile particulareale acestuia (gesturi, vorbire, obiceiuri), ajungandu-se in felulacesta la pulverizarea unitatii ~i integralitatii personalitalii intr-omultitudine de elemente sau parti constituante. La fel, unele "ti-

13

pologii", mai ales cele constitutionale, prin incercarea de a iden­tifica doar un singur element morfologic, considerat ca fiindesential, sarikeau §i goleau personalitatea atat de bogatia §i va­rietatea componentelor sale, cat §i de diversitatea relatiilor din­

tre acestea. 0 asemenea modalitate de abordare a personalitatiia fost practicata nu doar pe la inceputurile psihologiei §tiintifice,ci s-a continuat pana in zile1e noastre. Daca yom deschide un

manual oarecare de psihologie, la capitolul "Personalitate" yomintiUni cateva informatii introductive generale, apoi tratarea se­parata §i oarecum in sine a celor trei elemente componente alepersonalitatii (temperament, aptitudini, caracter). "Analiza func­

tionala a diferite10r elemente luate separat da rezultate pozitivenumai atunci cand ni Ie reprezentam (sau dind Ie consideram)ca verigi intermediare ale unui fntreg indivizibil" [1]. Din paca­te, tocmai acest lucru lipse§te interpretarii atomiste, ea rama­nand tributara diviziunii excesive a elementelor §i separatismu­lui acestora.

Perspectiva structuralii pome§te nu de la parte, ci de laintreg, nu de la elementele componente, ci de la modullor deorganizare, aranjare, ierarhizare in cadrul sistemului sau struc­

turii globale. Psihologia configurationista (gestaltista) sau ceaorganismica, de exemplu, concepeau personalitatea ca fiind 0structura globala, unitara, ce dispune de subsisteme integrate,astfel incat ceea ce se petrece intr-o parte a structurii influen­teaza ceea ce se va petrece intr-o alta parte a ei. Personalitateaeste interpretata in termeni de trasaturi sau de factori. Interesea­za insa nu trasaturile sau factorii in sine, ci modullor de core­

lare. Din perspectiva acestei modalitati interpretative, persona­litatea devine "un ansamblu de trasaturi" sau 0 "configurafie detrasaturi". In acest sens este celebra definitia data personalitatii

de Guilford, sub influenta lui Prince (1924): "Personalitateaunui individ este 0 conjiguralie specifica de trasaturi" [2]. Uni­

citatea §i originalitatea personalitatii provin nu din natura, felul

1 Mihai Go11l, Aurel Dic1l, Introducere In psihologie, Bucure~ti, Editura ~tiinti­

fidiiI972, p. 235.J. P. Guilford, Personality, New York, Mc Graw-Hill, 1959.

14

sau numiirul trasaturilor, ci din modul concret de organizare,structurare §i interrelationare a acestora. Perspectiva structurala

asupra personalitiitii este superioara cel.~i atomiste din eel putindoua puncte de vedere: in primul rand, ea subliniaza caracterulunitar §i global al personalitatii apiirut ca urmare a interactiuniipartilor sau elementelor sale componente; in al doilea rand, ea

sugereaza dinamica acestui intreg tocmai datorita modului con­cret §i diferit de structurare §i evolutie in timp a elementelorcomponente. Kurt Lewin unul dintre promotorii Acestei perspec­tive, desprindea existenta a trei stadii in evolutia structurilorpersonalitatii: stadiul structurilor primare, globale, putin dife­rentiate §i slab saturate in conexiuni interne; stadiul structurilorsemidezvoltate, caracterizate prin constituirea §i diferentiereaunor sisteme de legaturi noi, prin diversificarea functional a ininteriorul structurilor initiale, prin cre§terea coeficientului de in­terdependenta corelativa; stadiul structurilor dezvoltate, maturi­zate in care apar clar delimitate §i individualizate diferite tipuride structuri §i maximal amplificate conexiunile de tip reglatordintre ele [3].

De§i pare paradoxal, perspectiva structurala de interpret area personalitatii se intalne§te cu cea atomista §i chiar tinde sa seconfunde la un moment dat cu ea. Faptul acesta apare de indatace cercetatorii sunt interesati nu atat de stabilirea corelatiilordintre trasaturile §i factorii de personalitate, ci de descoperirea§i inventarierea cat mai multora dintre ei. Pana in momentul defata au fost descoperiti nu numai foarte multi factori de perso­nalitate, ci §i extrem de diver§i, de variati de la un autor la altul.

French (1953), an~izand 109 lucrari publicate pe aceasta tema,a identificat 400 factori diferiti de personalitate, care ar putea firedu§i la 200, daca i-am regrupa dupa denumirile lor sinonime.Guilford (1959) a enumerat 55 factori principali, fara a-i maisocoti pe cei care se refera la aptitudini. Cattell (1957) a mentio­nat 100 factori de personalitate, stabiliti cu certitudine [4]. 0

3 Kurt Lewin, Principles of Topological psychology, New York, Mc. Graw-Hill,1936, p. 190.

4 Vezi: Richard Meili' La structure de la personnalite, in: Paul Fraisse, JeanPiaget, Traite de psychologie experimentale, Paris, P.D.F. 1963, vol. V, p. 185.

15

111 ..•.1.1

i,1

.11"·r.'I

1I1II1"

asemenea multitudine ;;i diversitate de factori, insuficient core­lati ;;i ierarhizati, ar putea duce mai mult la subminarea unitatiipersonalitatii, dedit la constituirea ;;i inchegarea ei. In sfar§it,nu putem trece peste faptul ca perspectiva structural a se COll­

centreaza aproape in exclusivitate pe studierea interioritii{ii per­sonalitatii pe structurile §i conditiile sale psihologice interne,pierzand din vedere sau neglijand factorii care concura la forma­rea ei. Chiar daca printre "factorii de personalitate" unii autoriintroduc §i factorii de mediu, importanta §i semnificatia acestoraeste mult diminuata: "experienta §i mediul cultural nu impru­muta decat inveli§ul exterior" - scria Richard Meili [5]. Deasemenea, valoarea factorilor de mediu este particularizata doarla anumite domenii ale vietii psihice (Cattell - la sentimente;Guilford - la trebuinte). Se explica astfel structura persona­litatii, dar nu §i geneza ei.

Perspectiva sistemidi, introdusa in psihologie ca urmare aaparitiei §i dezvoltarii ciberneticii, porne§te de la interpretareapersonalitatii ca un sistem, ca un ansamblu de elemente aflateintr-o interaqiune ordonata §i deci nomntamplatoare. De§i s-arpiirea, cel putin la prima vedere, di noua perspectiva este aproa­pe identica cu cea dinainte sau chiar cu cea atomista, lucrurilenu stau deloc a§a. Punctul de plecare sau principalul caclru dereferinta in analiza sistemidi trebuie sa-l constituie sistemul, cutoate relatiile, interactiunile §i interconditionarile sale, deci cuparticularitatile §i legitatile sale ireductibile. Practic, nu putemvorbi de elemente in sine, deoarece ceea ce intr-un context este

element, in alt context devine sistem. ~i, mai departe: deoareceelementele se unesc intre ele formand subsisteme, adica ansam­

bluri ce displill de legaturi interne trainice. Elementul devineimportant pentru sistem numai in relatia, in legatura sa cu alteelemente sau numai in masura in care la randul lui este inter­

pretat ca sistem, deci ca ansamblul altor interactiuni §i interde­pendente. A§adar, elementul nu este eliminat din analiza §tiin­tifica, ci i se acorda un sens relativ, el fiind "ceva ce se afla inrelatie de apartenenta sau incluziune fata de altceva, nemaide-

5 Richard Meili, op. cit., p. 195.

16

semnand ceva ultim, indivizibil, a§a cum se considera in caclrulmetodologiei asociationist-atomiste" [6]. Din perspectiva siste­micii, personalitatea apare ca fiind unitatea integrativa supe­rioara care serve§te clrept cadru de referinta pentru studiul §iinterpretarea diferitelor dimensiuni ale sistemului psihic, ca fiindun sistem supraordonat ce nu se poate reduce §i nici confundacu diferitele procese §i funqii psihice, ce nu poate fi alipitastructurilor biologice sau psihocomportanlentale nrimare, in sfar­§it, ca un sistem dinamic hipercomplex ce presupune organizareierarhica plurinivelara, independenta relativa fata de elementelecomponente etc. [7]. Din moment ce orice sistem dispune deintrari-stari-ie.jiri, inseanma ca acestea vor fi intalnite §i la ni­velul personalitatii. De altfel, ele au ;;i fost studiate de diferitele§coli psihologice. Introspeqia §i, intr-o oarecare masura, psiha-'naliza s-au concentrat asupra investigiirii starilor personalitatii,in timp ce behaviorismul a absolutizat in cercetarile sala intrari­Ie §i ie§irile, neglijand aproape total interioritatea psihica a omu­lui, adica tocmai personalitatea sa. Problema care se pune esteinsa nu aceea a studierii mai mult sau mai putin izolate a aces­tora, ci tocmai in interaqiunea lor. "Ne apare evident ca un stu­diu complet trebuie sa tina seama de toate cele trei marimi ca­racteristice" - scriau C. Balaceanu §i Edmond Nicolau [8]. Unasemenea studiu este insa dificil de realizat. Chiar cei doi autori

citati, dupa ce fac aceasta declaratie de principiu recurg la un

studiu atomist al diferitelor elemente component~. ale persona­litatii (perceptie, atentie, memorie, invatare, motivatie, limbajetc.). Se creioneaza, astfel, 0 viziune sistemica asupra elemen­telor personalitatii,lllu §i asupra personalitatii oa atare. Totu§i,prin accentul pus pe relatia dintre cele trei categorii de marimi(de intrare, de stare, de ie§ire), perspectiva sistemica subliniaza§i mai mult caracterul sintetic, unitar §i integrator al persona­litatii. Totodata, ea realizeaza 0 mai mare deschidere spre in­fluentele exterioare care, 0 data preluate §i interiorizate, devin

6 Mihai Golu, Aurel Dicu, op. cit., p. 77.

7 Idem, pp. 99, 235, 238.

8 C. Biiliiceanu, Ed. Nicolau, Personalitatea umana - 0 interpretare cibernetica,

Ia§i, Junimea, 1972,p. 5.

17

:11111

structuri interne de personalitate §i influenteaza direct compor­tamentul omului. Perspecti va sistemicii are, pentru interpret areapersonalitatii, 0 mare senmificatie metodologicii, ea orientand §ighidand directia §i sensul demersurilor investigative. Dat fiindinsa faptul ca se realizeaza la niveluri de generalitate mult preainalte, pierde adeseori din vedere elementele §i contextele con­crete, situationale ale existentei personalitatii, golind-o astfel decontinut.

Perspectiva psihosociala este orientata spre surprindereapersonalitatii concrete, a§a cum se manifesta ea in situatiile §iconjuncturile sociale particulare, in sistemul interrelatiilor §i alpsihologiei colective, in functie de atributele psihosociale aleomului, adica de statutele §i rolurile sale, de nivelurile sale deaspiratie §i a§teptare, de structura atitudinilor §i opiniilor sale.Ea se concentreaza asupra analizei, interpretarii §i explicarii adoua aspecte: pc de 0 parte, asupra felului cum personalitateaumana, a§a cum s-a constituit ea la un moment dat, se raportea­za §i se relationeaza cu 0 alta personalitate; pe de alta parte,asupra modului cum, tocmai in urma unci asemenea interrela­tionari, personalitatea se formeaza pc sine insa§i. Omul, ca fiintasociala prin excelenta, nu poate exista decat in cadrul relatiilorsociale, iar ansanlblul acestor relatii sociale a§a cum a fost pre­luat, interiorizat §i sedimentat de catre fiecare individ in parte,constituie insa§i "esenta personalitatii". Evident, este yorba detoate tipurile de relatii in care este implicat individul, adica atatde cele macrosociale (economice, politice, juridice, morale, reli­gioase etc.), cat §i de cele microsociale (familiale, §colare, pro­fesionale, stradale etc.). Calitatea personalitatii depinde de cali­tatea relaliilor sociale; ca urnlare, dacii dorim sa formampersonalitatea, mai intai trebuie sa construim §i sa amenajamcorespunzator relatiile sociale din mediul in care acesta i§i des­fa§oara activitatea.

Omul nu traie§te intr-un vacuum social, el se implica directin multitudinea §i varietatea relatiilor sociale concrete pe careIe gase§te sau pe care Ie creeaza. A§a incat, daca intentionamsa studiem personalitatea concreta a omului, este necesar sa §timcum se raporteaza ea la altii, ce anume preia sau respinge, care

18

este influenta relatiilor sociale interiorizate asupra comporta­mentului actual al omului. A. Kardiner vorbea de existenta unei"personalitati de baza" inteleasa ca 0 c<lufiguratie psihologicaparticulara, comuna tuturor membrilor unui grup social, unei so­cietati §i manifestata intr-un stil de viala [9]. Acest "nucleu debaza" al personalitatii se formeaza insa tocmai prin asimilareaconditiilor exterioare de viata. Ideea apare §i mai clar conturatala R. Linton care sustinea existenta unor "personalitati de sta­tut", adica a acelor personalitati ce se formeaza ca unnare adetinerii unor statute, a asumarii unor roluri de catre indivizi,statute §i roluri care, prin sistemul de indatoriri continute §icarora individul trebuie sa Ie faca falii i§i pun anlprenta atat asu­pra structurii interne a personalitatii, cat §i asupra manifestarilorsale exteribare [10]. Jean Stoetzel considera ca in abordarea per­sonalitatii putem utiliza doua puncte de vedere, unul substantia­list, care ne arata continutul personalitatii, osatura §i carnatia sa,din ce anume se compune, §i altul situational, care indica modulde manifestare a personalitatii, felul cum se implicii ea in rela­tiile §i situatiile sociale [11]. Intre aceste doua modalitati deabordare exista insa.0 foarte stransa interactiune: manifestarilepersonalitatii in relatiile interumane sunt in functie de substantasa, iar substanta personalitatii se creeaza treptat, tocmai prinpreluarea §i sedimentarea efectelor unor asemenea manifestari.Intre structurile interpersonale §i cele intrapersonale ale perso­nalitatii exista 0 puternica corelatie. "Amploarea relatiilor per­soanei eu mediul social i§i pune pecetea asupra structurii intra­individuale a persoanei, iar combinatiile interne ale insu§irilorI 'de personalitate ----'-formate §i stabilizate in tiinp - regleazavolumul §i masura activismului contactelor sociale ale persoa­nei, exercita 0 influenta asupra formarii propriului mediu dedezvoltare a persoanei" [12].

9 A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia UniversityPress, 1939.

10 Ralph Linton, Fundamenml cultural al persollalitiitii, Bucure~ti, Editura~tiinlifica, 1968, p. 156.

II Jean Stoetze1, La psychologie sociale, Paris, Flanunarion, 1963, p. 158.

12 Pantelimon Golu, Psihologie socialii, Bucure~ti, E.D.P., 1974, p. 88.

19

Se desprinde din cele mai de sus ca perspectiva psihosocialapresupune 0 tripla interpretare a personalitalii: situalionala, rela­lionala, grupala. A interpreta personalitatea situalional inseanmaa 0 raporta permanent la situalia in care se afla, pe care 0 pro­duce, ale carei influenle Ie genereaza, dar Ie §i suporta, inseam­na a considera personalitatea ca produs al imprejurarilor, al si­tualiilor sociale, dar §i ca stapfma a imprejurarilor, capabila decunoa§tere, dirijare §i depa§ire a lor. A interpreta personalitatearelalional inseanma a 0 "scoate" din granilele §i limitele saleproprii §i a 0 pune in fala altei persoane pentru a vedea cum seacomodeaza cu aceasta, cum coopereaza cu ea, inseanma a con­frunta 0 persoana cu 0 alta persoana. In sfar§it, a interpreta per­sonalitatea grupal inseanma a largi numarul persoanelor cu careaceasta vine in contact, a 0 raporta la psihologia de grup, lascopurile §i activitalile comune ale grupului, a 0 face "parta§a"la viala de grup, a considera grupul nu doar ca un simplu con­text in care individul exista §i activeaza, ci ca un veritabil in­strument de formare a personalitalii.

lata deci ca viziunea psihosociala, fara a fi lipsita de unelelimite, concretizate indeosebi in tendinla de a dizolva uneoripersoana in roluri, de a 0 "pierde" in multitudinea diferitelorsitualii sociale, de a deveni un fel de "marioneta" a imprejurari­lor, contribuie totu§i la inlelegerea mult mai nuanlata a consti­tuirii treptate a personalitalii, a selectarii, sedimenUirii §i crista­lizarii in sine a influenlelor mediului extern, indeosebi a celuisocial. Totodata, ea permite interpretarea mult mai concreta §imai nuanlata a personalitalii, apropiind-o de modul in care exis­ta §i activeaza in diferite tipuri de medii sociale §i imprejurariparticulare.

*

Nici una dintre cele patru perspective de abordare a perso­nalitalii, luata in sine, nu este capabila sa explice §i sa interpre­teze adecvat realitatea pe care 0 avem in vedere. Daca ne estepermisa 0 comparalie, am putea spune ca in perspecti va atomis­ta, din cauza copacilor nu se vede padurea, in cea structural a,dimpotriva, din pricina padurii nu se vad copacii, in perspectivapsihosociala, mul1imea frunzelor, asemauatoare mullimii roluri-

20

lor, nu ne permite sesizarea copacului cu ramurile sale viguroa­se, in sfar§it, in perspectiva sistemica, personalitatea, vazutamult prea de sus, apare ca 0 pata neagra, cu contururile elardelimitate, cu posibilitatea sesizarii a ceea ce intra sau iese dinea, dar cu imposibilitatea cunoa§terii a ceea ce se intfunpla ininteriorul ei.

Totu§i, posibilitalile interpretativ-explicative ale celor patruperspective de abordare a personalitalii nu sunt egale. Din punc­tul nostru de vedere, ultimele doua perspective· analizate, ceasistemica §i cea psihosociala, corelate intre ele, sunt mult maiapte pentru a conduce la interpretarea multilaterala §i adecvataa personalitalii. Aceasta deoarece ele Ie integreaza pe primeledoua, depii§indu-le astfellimitele.

Prin accentul pus pe relalia dintre interior §i exterior, dintreinterpersonal §i intrapersonal, dintre persoana §i situalie, dintreintrari, stari §i ie§iri, perspectiva sistemica §i cea psihosocialase interinfluenleaza reciproc, imbogalindu-se una pe alta. Astfel,prin luarea ca punct de plecare - in cercetarea §i acliunea prac­tica - a personalitalii interpretate ca fiinla vie, concreta, empi­rica, insa tratata total, integral, perspectiva psihosociala colorea­za, amplifica valoarea perspectivei sistemice, iar aceasta din urmadevine mai concreta. A§adar, in masura in care perspectiva psi­hosociala face apel §ise patrunde de ca.§tigurile metodologiceale perspectivei sistemice, iar aceasta din urma adopta 0 ma­mera mai concreta de analiza a omului, neseparat, nerupt de con­textele sociale, ci integrat in ele, atunci ne putem a§tepta ca per­sonalitatea umana sa se releve atat in structura, Gih §i in/,dinamica sa autentica, atat intrapersonal, cat §i interpersonal.

Cele doua perspective, daca Ie-am reuni intr-una singura,numita perspectiva sistemico-psihosocialii, ofera posibilitali ex­plicativ-interpretative mult mai ample, bogate §i pertinente aleproblematicii procesului instructiv-educativ, conducandu-ne spreinlelegerea multilaterala, complexa §i nuanlata a §colii, a claseide elevi §i a personalitalii elevilor. Astfel, §coala nu mai apareca 0 institulie oarecare, ci ca un adevarat organism social, caun sistem social, ca 0 organizalie socialii de-sine-stiitatoare,anume creata pentru instruirea §i educarea §colarilor. Caracteri-

21

zata, pe de 0 parte, printr-o structura formala, prescrisa, subor­donata scopurilor pentru care a fost creata iar, pe de aha parte,prin procesele funqional-actualizatoare ale structurii datorita in­trarii in aqiune a indivizilor care 0 populeaza (profesori, elevi),~coala ca organizatie se prezinta ca un sistem ce dispune de sub­sisteme articulate intre ele (clasele de elevi), ce preiau influen­tele sistemului dar Ie I]i produc, ee refleeta climatul psihosoeialal intregului, 11reprodue I]i il prelungese in fiecare dintre ele,dar 11I]i genereaza I]i amplifiea. La nlndul ei, clasa de elevi numai apare ca 0 simplaeoleetie de indivizi sau doar ca 0 simpla"celula" restdmsa I]i autonoma de viata, ci ea un grup social, euinterrelatii atat in interiorul sau - centrate pe realizarea scopu­rilor eomune -, cfit ~i in afara sa, cu celelalte clase de elevi I]icu intreaga organizatie. Ea mediaza, filtreaza relatiile dintre or­ganizatie I]i fiecare membru al sau, regleaza activitatile perso­nale I]i colective, incorporeaza in sine valorile organizatiei ~i Ietransforma in modele actionale pentru membrii sai, faciliteazaachizitionarea atitudinilor ~i comportamentelor ce au primitaprobarea intregii colectivitati, produce, creeaza modele actio­nale dezirabile care vor deveni un bun al intregii organizalii.Prin toate aceste functii, clasa de elevi constituie un fragmental organizatiei sociale, pastrand calitalile intregului ~i contri­buind la crearea lor [13].

Aceea~i modalitate complexa, dar ~i concreta de analiza 0aduee perspectiva sistemico-psihosociala ~i asupra personalitaliielevilor. Aceasta nu mai apare ca un tot nediferentiat, global, cica unul ce dispune de subsisteme, structurate la diferite niveluri~i funClionand intercorelat. A vem in vedere nu numai persona­litatea al]a cum se manifestii, ci ~i a~a cum este in realitate saucum I]i-o imagineaziijdorqte persoana respectiva. Apoi, ne in­tereseaza I]i [elul cum personalitatea noastra este vazuta (per­ceputa, apreciata, valorizata) de alJii, comportamentul nostrufiind direct influentat de 0 asemenea "proiectie". In sfar~it, ne

13 Vezi: M. Zlate, Psihologia sociala a grupurilor ~colare, Bucure~ti, Editura Po­litica, 1972; Adrian Neculau,Afi elev, Bllcure~ti, Editura Albatros, 1983, pp. 57-61:A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formatiune psiho- sociologica, m: Sinteze depsihologie contemporanii. Psihologiq educafiei ~i dezvoltarii, Bucur~ti, Editura Aca­demiei, 1983. pp. 182-194.

22

intereseaza ~i parereajimaginea pe care 0 avem noi despre alJii- ca produs al propriei noastre personalitati I]i deci ca elementstructural al ei - care inter vine ca factor reglator in relatia cu

ace~tia. Combinarea acestor fatete ale personalitalii, interelatiiledintre ele vor conduce la structurarea diferitelor tipuri de per­sonalitiiJi sau la 0 anumitii juncJionalitate a relatiilor interper­sonale. Asupra acestor aspecte ne propunem sa insistiim intr-unstudiu viitor.

II IiI

2. Valentele perspectivei sistemico-psihosocialein abordarea personalitaJii elevilor

In studiul anterior, pornind de la analiza a patru perspectivede abordare a personalitalii (atomista, structurala, sistemica, psi­hosociala), concluzionam ca cele doua din urma, reunite intr-unasingura numita sistemico-psihosociala, dispun de mari posibi­litali interpretativ-explicative ale clasei de elevi §i personalitatiielevilor. In prezentul studiu ne propunem sa demonstram aceas­ta prin intermediul unor cercetiiri empirice efectuate asupra per­sonalitalii elevilor, mai ales din perspectiva manifestarii acesteiain relaliile interpersonale.

Interpretiind personalitatea umana dintr-o perspectiva siste­mico-psihosociala, avem in vedere modul concret, particular incare se manifesta aceasta in contexte Ie §i situatiile interpersona­Ie §i de grup. Ne intereseaza in egala miisura: personalitateareala, a§a cum este in strafundurile sale, in structurile, laturile§i aspectele sale latente, ascunse; personalitatea autoatribuita,cea pe care individul in cauza crede, dore.'?tesau §i-o imagineazaca 0 detine; personalitatea perceputa de allii, deci personalita­tea a§a cum este ea vazuta de ceilal1i sau cum credem noi caeste interpretata; personalitatea altora perceputa de noi, care seinstituie intr-un veritabil mecanism reglator al conduitelor inter­persona1e. Toate acestea i§i gasesc expresia deplina in persona­litatea manifestata, obiectivata in comportanlentele individuale,interpersonale §i de grup. "Exteriorizarea" personalitatii intr-o

24

forma sau alta comportamentala este condilionatii atat de factoriobiectivi-situalionali (particularitalile situaliei sociale concrete,statutele §i rolurile persoanelor cu care venim in contact, scopulinteracliunii etc.), cat §i de factori subiectivi, personali §i psiho­sociali (dorinle, a§teptari, motivalii, scopuri intime etc.). In pro­cesul interacliunii concrete dintre indivizi, doua elemente au 0importantii covar§itoare: pe de 0 parte, comportamentul in ex­presia sa nuda, deci a§a cum se exteriorizeaza el; indiferent demotivatiile care ii stau la baza; pe de alta parte, sistemul de ima­gini pe care partenerii §i-l formeaza unii despre allii.

Suntem tentali sa consideram ca sistemele de imagini au 0importanla chiar mai mare decat comportamentul manifest insine. eel mai adeseori 0 persoana se comporta fiU atat in functie,de trasaturile sale reale de personalitate, cat mai ales conformcelor pe care crede ca Ie deline sau celor care sunt dorite §ia§teptate de al1ii. Un elev care considera despre sine ca este in­teligent §i ca altii au aceea§i parere despre el, va face eforturideosebite pentru a se comporta ca atare, chiar daca nivelul saude inteligenla real (masurat prin teste) este mediu. De asemenea,o persoana este apreciata §i judecata nu atat dupa felul cum semanifesta comportamental cat indeosebi dupa intentiile atribuitecomportamentului sau de catre ceilalti, dupa imaginile pc careace§tia Ie au despre persoana in cauza.

Sistemele de imagini ale partenerilor se diferentiaza intre eledupa valoarea §i dupa stabilitatea lor. Astfel, exista imagini po­zitive (bune, favorabi1e) sau negative (proaste, nefavorabile) de­spre sine §i desprefultii. De asemenea, exista imagini durabile,trainice, formate in timp, ca urmare a unor contacte indelungate,dar §i imagini fluctuante, extrem de mobile §i dinamice, datorateindeosebi unor situalii de moment §i care produc, de altfel, 0"psihologie de moment". Acestea din urma pot disparea dupaconsumarea momentului sau, dimpotriva, se pot adanci §i trans­forma in sisteme dominante, durabile. Funqionarea relatiilor in­terpersonale depinde nu numai de punerea in disponibilitate aunuia sau altuia dintre aceste sisteme de imagini existente, ci §ide natura combinaliilor dintre ele.

25

De exemplu, dadi se combina sistemul pozitiv de imagini allui A in raport cu sine §i cu B, cu sistemul pozitiv de imaginiallui B in raport cu sine §i cu A, atunci intre cele doua persoanevor exista relatii de totala compatibilitate. Daca insa se combinasistemul de imagini pozitiv allui A in raport cu sine §i negativin raport cu B, cu sistemul pozitiv allui B in raport cu sine §inegativ in raport cu A, atunci intre cele doua persoane se vorstabili relatii de incompatibilitate. Tocmai de aceea, Sullivan,care a studiat aceste tipuri de combinatii, era de parere ca tre­buie sa vorbim nu atat de "relatii interpersonale", cat de "situatiiinterpersonale", impartite de el in trei categorii: integrate (cilndcapata sens pentru cei doi parteneri); rezolvate (cilnd parteneriise satisfac reciproc §i interactiunea lor se opre§te, fie §i provi­zoriu); dezintegrate (cfmd se opresc inainte de a-§i fi atins sco­pul) [1].

Data fiind importanta sistemelor de imagini in functionarearelatiilor interpersonale, ne-am propus sa aborcllimlocul §i roluljucat de trei tipuri de imagini care intra in interactiune unele cualtele, §i anume: imaginea de sine a unui individ; imaginea fie­dirui membru al grupului despre toti ceilalti in parte; imagineaintregului grup despre fiecare membru al sau. Altfel spus, amincercat sa surprindem ce relatii exista intre imaginea de sine aunui elev §i imaginea celorlalti (luati individual sau ca grup)despre el. Este yorba de 0 tripla perceptie sociala: pereeplia inraport eu sine, pereeplia altuia in raport eu fieeare membru algrupului, pereeplia grupului referitoare la fieeare membru alsau.

Primul tip de perceptie este dependent de capacitatile deautocunoa§tere ale individului, de exigentele in raport cu sine,putilnd fi 0 perceptie corecta saueronata (bazata pe supra sausubapreciere). Celelalte doua tipuri de perceptie sunt mult maicomplexe, fiind dependente, pe de 0 parte, de capacitatea per­soanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, de a se"lasa" cunoscuta, pe de alta parte, de capacitatea celui care cu-

I Apud: Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963,

pp. 222~223.

26

nOa§te de a intelege, descifra, aprecia, intr-un cuvant, de a de­codifica corect comportanlentele manifestate de individul incauza. Cum insa capacitatile de exterioriiare comportamentalacat §i cele de perceptie §i apreciere a lor sunt diferite de la in­divid la individ, ne putem a§tepta ca unul §i acela§i comporta­ment sa fie perceput diferit, uneori chiar eronat, ceea ce acordao anumita functionalitate relatiilor interpersonale. Daca laaceasta adaugam §i faptul ca intr-un grup exista Jnai multi in­divizi, deci mai multe imagini - asemanatoare sa.u diferite ­yom intelege §i mai bine de ce in unele situatii se creeaza con­sensuI membrilor grupului asupra unui individ, iarin altele aparmari divergente de aprecieri. Un asemenea fapt poate constituiun factor facilitator sau perturbator al relatiilor interpersonale §ial rezolvarii unor sarcini ale grupului. '

Una dintre problemele de ordin metodologic cu care ne-anlconfruntat a fost aceea a gasirii unui instrument care sa ne fur­nizeze concomitent cele trei tipuri de imagini avute in vedere.In acest scop am folosit:

- chestionarul de evaluare interpersonala (forma A) propusde psihosociologul american R. F. Bales [2], care contine 26intrebari menite a surprinde §ase orientari (tendinte) opuse alemanifestarii personalitatii in grup (dominare-supunere; sociabi­litate-izolare; conservatorism-radicalism), notate cu urmatoare­Ie initiale: U - D; P - N; F - B;

- 0 varianta diagnostica proprie, inspirata de cea a lui Bales,care in locul intrebarilor presupune optarea directa pentru unasau alta dintre cele trei perechi de orientari/tendinte comporta­mentale opuse [3].

~i intr-o varianta §i in alta suqiectul raspundea atat in lega­tura cu sine, cat §i in legatura cu fiecare dintre ceilalti membriai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la fiecare individ in parte(dupa 0 tehnica mai complex a §i laborioasa la Bales §i dupa una

2 R. F. Bales, Personality and interpersonal behavior, New York, Rinehart andWinston, 1970.

3 M. Zlate, 0 noua metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal,in: "Revista depsihologie", nr. 3,1984.

27

mai operativa in varianta proprie) [4], furniza imaginea despresine a subiectului concomitent cu imaginea sa despre ceilaltimembri ai grupului. Prelucrarea raspunsurilor la nivelul intre­gului grup, prin aditionarea valorilor numerice §i simbolice obti­nute, conducea la stabilirea unui tip final de personalitate, adiciia imaginii grupului despre fiecare membru al sau. De exemplu,puteau aparea uncle tipuri ca: UPB - orientat spre sprijin emo­tional §i entuziasm; U - orientat spre putere §i succes material;UF - orientat spre loialitate §i cooperare in grup; UNF ­orientat spre autoritate autocrata; F - orientat spre convingerileconservatoare ale grupului; PF - orientat spre iubire altruistaetc. [5]

Cele doua tehnici au fost aplicate pe mai multe tipuri de gru­puri sociale [6], dintre care §i pe un grup §colar (35 elevi dinclasa a XI-a).

Prelucrarea primara a datelor obtinute ridicii 0 serie de in­trebiiri.

Prima intrebare: in ce masura imaginea despre sine a fie­carui membru al grupului corespunde cu imaginea pe care gru­pul §i-o formeaza despre individul in cauza? Fiira a intra in preamulte amanunte, notam prezenta a trei situatii: cea de identitateintre imaginea de sine a individului §i imaginea grupului despreel (de exemplu, elevul NT. apartine atat in autoapreciere,cat §iin aprecierea grupului tipului UP - orientat spre succes social);cea de opozitie totala intre cele doua tipuri de imagini (elevulC.P. apare in propria sa imagine ca apartinand tipului UfF ­orientat spre solidaritate §i progres social, in timp ce in imagineagrupului ca apartinand tipului A VE - oscilant, pluridirectional);situatia de concordanWneconcordanta partialii, in sensul ca une-

4 Amanunte tehnice referitoare la metoda propllsa de !"lales vC7.iin lucrarea aces­

tuia citata mai sus, dar §i in: Mielu Zlate, Camelia Ziate, Cll1l0a~rerea§i acrivareagrllpllrilor sociale, Bucure§ti, Editura Politica, 19~2, pp. 56-67.

5 Vezi prezentarea §i descrierea analitica a acestor tipllri <I,: personalitatc in: PavelMure§an, inviifarea sociaW, Bucure§ti, Editura Albatros, 1l)~O,pp. 10.1-116.

6 Vezi: M. Zlate, Un procedell de analiza (l comporramellr,llui imerpersonal, in:

"Revista de psihologie", nr. 2, 1984.

28

Ie dimensiuni ce intra in componenta tipului final de personali­tate se regasesc partial in imaginea celorlalti membri ai grupului(elevul Z. C. apartine in autoapreciere tipului UPF, iar in cea agrupului tipului PF, deci doua dimensiuni (P §i F) reapar in ima­ginea grupului) [7]. Prima situatie este intftlnita la 10 elevi, ceade-a doua la 7, cea de-a treia la 18. In primul caz, este posibilca intre individ §i grup sa apara relatii de compatibilitate, deintegrare facila a individului in grup, de acceptm,:e§i aprecierea acestuia de catre grup; in cel de al doilea caz, este foarte pro­babil ca intre individ §i grup sa apara relatii de incompatibilitate,individul avilnd impresia ca nu este suficient de bine cunoscut§i corect apreciat de catre grup, iar grupul suspectand individulcii nu se dezvaluie pentru a fi pe deplin descifrat; in cel de-altreilea caz, s-ar putea ca uneori relatiile sa se desfa§oare normal '(mai ales cand intre tipurile de personalitate exista corelatii po­zitive), iar alteori mai greoi, cu dificultati (cand intre tipurile depersonalitate exista celelalte feluri de corelatii).

Dintre cele trei tipuri de situatii, cea de-a doua poate creadificultati serioase in dinamica concreta a grupului. Solutionareaei grabnica devine imperioasa. In acest sens, trebuie depistatecauzele care au dus la aparitia ei. Uneori ea se poate datora in­dividului care, ca urmare a unor trasaturi personale (timiditate,sociabilitate redusa, dificultati de comumcare etc.), se manifestamai putin in cadrul grupului, mai retinut sau mai cenzurat. Alte­ori, ea se poate datora grupului insu§i care este insuficient abili­tat in procesul cunoa§terii interpersonale, judecii dupa aparente,superficial. Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analiziiriicauzelor care ie-aUfgenerat are mare importanta in orice grupsocial, cu precadere insa in grupurile educationale, deoareceinacestea personalitatea membrilor grupului este in plin proces deformare. Individul are un rol important in constituirea §i maiales in valorizarea grupului, dar §i grupul contribuie la formareafie a unor trasaturi pozitive de personalitate a individului, fie a

7 Mentionam cii. intre tipurile finale de personalitate stabilite de Bales, existaurmatoarele feluri de corelatii: identitate, opozitie, corelatie pozitiva, corelatie nega­tiva, corelatie pozitiva mica ce poate fi ignorata, corelatie negativa mica ce poate fiignorata.

29

unora negative. Or, daca intre individ ;;i grup apar relatii de in­compatibilitate, astfel de influente reciproce benefice sunt greude obtinut.

A doua intrebare reie;;ita in urma prelucriirii datelor obtinu­te: in ce masura imaginea grupului asupra unui individ cores­punde cu imaginile pe care fiecare dintre membrii grupului Ieare despre individul in cauza? Cu alte cuvinte, imaginea grupu­lui este expresia parerii fiecarui membru al grupului in parte sauea apare datorita unor artificii de calcul pe care. Ie implica(indeosebi) telmica lui Bales?

In cercetarea noastta anl intalnit umlatoarele situatii:- situatia in care nici unul dintre membrii grupului nu-l

apreciaza pe un subiect a;;a cum apare el in aprecierea grupului.De exemplu, subiectul C.V. este apreciat de grup ca apartinandtipului UB - orientat spre relativism valoric, in timp ce 12 elevicred ca el apartine tipului UP - orientat spre succes social; 9tipului P - orientat spre egalitarism; 7 tipului N - orientatspre izolare individualista; 6 tipului UN - orientat puternicspre afirmare; el insu;;i apreciaza ca apartine tipului UP;

- situatia in care foarte putini membri ai grupului (1 sau2) il apreciaza pe un subiect in concordanta cu aprecierea gru­pului (doar 2 elevi considera ca D.N. apartine tipului UP stabilitde grup, ceilalti avand cu totul alte pareri);

- situatia in care marea majoritate a membrilor grupului ilapreciaza pe unul dintre membrii sai a;;acum 11 apreciaza ;;i gru­pul (elevul M.P. este apreciat de 25 dintre colegii sai ca apar­tinand tipului UPB stabilit ;;i de grup).

Cele trei situatii tipice prezentate pun in evidenta inca unfapt interesant. Din punctul de vedere alnumarului tipurilor depersonalitate stabilite de ceilalti membri ai grupului comparativcu tipul stabilit de grup, se contureaza cazul in care in "fommla"de personalitate a unui elev intra aproape toate tipurile, fiecaredintre membrii grupului avand 0 cu totul alta piirere - ;;i cazulciind in "formula" de personalitate a unui elev se mai adaugadoar 2-3 tipuri in plus fata de cel stabilit de grup. In sfiir;;it, dinperspectiva coerenlei interne a tipurilor de personalitate stabilitede grup ;;i de fiecare dintre membrii sai, apar elar conturate douacazuri: cel de consonanta;;i concordanta valorica intre cele doua

30

categorii de tipuri, asemanatoare intre ele, bazate pe corelatiipozitive; cel de disonanta, de neconcordanta, caracterizat prinfaptul ca unul ;;i acela;;i individ este vaput foarte diferit, adicaatat prin tipuri asemanatoare intre ele, dar ;;i prin tipuri ce seafla in opozitie unele cu altele.

Aceste constatiiri ne conduc spre umlatoarele concluzii:

1. Este foarte probabil ca subiectul care este.perceput ;;i va­lorizat de catre ceilalti membri ai grupului identic sau foarteasemaniitor cu felul in care este perceput de grup sau de cel incare se autopercepe sa intretina cu ceilalti relatii interpersonalefire;;ti, cu 0 functionalitate nomlala, cu 0 desfa;;urare ;;i "curge­re" in timp fiira dificultati. Sistemele de imagini care sunt pusein disponibilitate fiind extrem de asemanatoare intre ele, creeazaconditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece au capa­citatea de a fi reciproc consonante ;;i gratificante. Elevul R. T.,de exemplu, s-ar putea intelege, asocia ;;i coopera cu u;;urintacu toti ceilalti membri ai grupului, care au aproximativ aceea;;ipiirere despre el. Acela;;i lucru s-ar putea spune ;;i despre multialti elevi din clasainvestigata.

2. Cand imaginile membrilor grupului cu privire la unul din­tre componentii sai sunt divergente, atunci este de presupus capersoana in cauza va intiirnpina unele dificultati de adaptare ;;iintegrare in viata ;;i activitatea grupului respectiv. Subiectul P. P.,de exemplu, care apartine tipului UP - orientat spre successocial, va intretine relatii incordate, tensionale cu elevii C. V.;;i R. 1. care 11 peroep ca apartinand tipului DF~ orientat spresubiectivism. Chiar daca relatiile acestui elev cu ceilalti membriai clasei sunt compatibile, existenta in clasa respectiva a doielevi care au 0 parere total opusa, nu doar fata de cea reie;;itadin autoapreciere, ci ;;i cu cea a tuturor celorlalti ar putea pro­duce 0 serie de disfunctionalitati pe traseul relatiilor interperso­nale. Discrepanta dintre imaginile particulare ale fiecarui mem­bru al grupului ;;i autoimaginea subiectului respectiv se poateinstitui intr-o sursa potentiala de conflict intre grup ;;i individ,de indepartare a individului de grup, de inchidere in sine, de

31

transformare a sa intr-un "neinteles", ca Uffilare, de marginali­zare a individului respectiv.

3. Cele doua tehnici de stabilire a tipurilor finale de perso­nalitate (in tripla lor ipostaza) dispun de importante valente pre­dictive, prin utilizarea lor putfmd sa aducem nu numai 0 per­spectiva mai concreta §i mult mai realista de analiza, dar sa §ianticipam comportamentul individului in grup, dinanlica viitoa­re a relatiilor sale interpersonale §i a grupului insu§i. Acest lucruare 0 mare importanta din perspectiva educational a deoarece neatentioneaza asupra necesitatii interventiilor educative pentru aasigura functionalitatea normal a a grupului. Cunosd'md, spreexemplu, faptul ca intre doi elevi conflictul existent latent arputea deveni manifest, educatorul sau conducatorul grupului arputea interveni la timp preintanlpinand un asemenea fenomen.Oferirea unor conditii de cooperare §i de cunoa§tere autentica,chiar discutarea deschisa a unor cauze care concura la formarea

unei perceptii atat de diferite fata de cea a altor membri ai gru­pului, ar avea rolul de a contribui la corectarea perceptiei §i lacrearea unei functionalitati nOffilale a relatiilor interpersonale.

o problema ramane insa deschisa: de ce apar la unii dintremembrii grupului imagini atat de diferite fata de cele ale altorpersoane §i chiar fata de cea a persoanei percepute? Noi am con­statat ca acest lucru se datoreaza, in principal, urmatoarelor douacategorii de cauze.

in primul rand, datorita capacitatilor reduse pe care Ie auunii membri din grup de a se manifesta in grup, de a actiona,de a se implica in rezolvarea sarcinilor colective, pe de 0 parte,dar §i capacitatilor minime ale celorlalti membri ai grupului dea aprecia, valoriza §i judeca comportamentele colegilor lor, pede alta parte. Astfel, a reie§it cu pregnanta faptul di persoanelemai rezervate, mai retinute, mai cenzurate §imai putin expresivecomportamental in grup sunt percepute mai putin bine decat celedeschise, extravertite, cu un grad crescut de sociabilitate §i co­municativitate. Deficitul de informatie in legatura cu 0 persoanaimpiedica cunoa§terea duecvata a acesteia. De asemenea, a reie­§it §i faptul ca persoanele cu 0 anumita complexitate cognitiva,

32

incordate, latent conflictuale, cu tendinte spre oscilatie compor­tamentala, spre dramatizare etc. realizeaza perceptii mult dife­rite fata de cele ale altor membri ai gn.j,pului. Se pare ca rezo­nanta pe care comportamentele exteriorizate in grup de membriisai este la aceste persoane cu totul alta dedit la cele care suntmai simple sub raport cognitiv §i afectiv.

in al doilea rand, neconcordanta de care vorbeam se dato­reaza comportanlentelor contradictorii manifestate de unele per­soane in cadrul grupului, fapt care favorizeaza seiectia unor ele­mente comportanlentale diferite ce vor fi introduse in imagineafinala a tipului de personalitate. Elevul C.V., de exemplu, semanifesta intr-un anume fel fata de colegul sau Z.C., fapt careil determina pe acesta sa-l considere ca apartinand tipului P

(orientat spre egalitarism), are un alt comportament fata de co-'legul G. I., care il face pe acesta sa-l considere ca apartinandtipului N (orientat spre izolare individualista) etc. Mai mult,chiar fata de unul §i acela§i comportanlent se manifesta atitudinidiferite, deoarece comportamentul dat este filtrat prin sistemulpropriu de imagini al evaluatorului, cu incarcatura sa personal a,specifica. Unul §i acela§i comportament al elevului C. V., depilda, este evaluat de un coleg intr-un fel, de un altul in alt fel,de un al treilea §i mai diferit, a§a incM elevul respectiv apareextrem de diferit reflectat in ochii fiecaruia dintre colegii sal.Se intelege de la sine ca 0 asemenea functionalitate a sistemelorde imagini s-ar putea solda cu nenumarate efecte negative. Deaici se degaja necesitatea formarii unor sisteme de imagini adec­vate, corecte, in acord cu particularitatile comportamentului ma­nifestat §i pe d'tt posibil §i cu intentiile care stau la baza lui.Acest lucru se poate obtine numai daca in cadrul procesului in­structiv-educativ a fost educata capacitatea de cunoa§tere, auto­cunoa§tere §i mai ales de· intercunoa§tere. In caz contrar yomasista la formarea unor imagini reciproc incorecte care vor ge­nera grave disfunctionalitati pe traseul relatiilor interpersonale.

Antrenarea elevilor in conceperea, organizarea §i desfa§ura­rea unor actiuni colective, oferirea cat mai multor prilejuri deexteriorizare autentica, netrucata, nemascata, neretinuta a trasa­turilor de personalitate, a conceptiilor §i atitudinilor, largirea ca-

33

drului de manifestare a comportamentelor interpersonale §i degrup (nu numai la §coala, in clasa, ci §i in alte contexte §i impre­juriiri sociale), atribuirea de responsabilitati sociale ce implicarealizarea dh mai multor contacte interpersonale, amlOnizare §iacomodare interpersonala, formarea §i practicarea unor compor­tamente activ-participative, sensibilizarea elevilor fata de pro­blematica umana, educarea lor empatica etc. sunt tot atatea cai§i mijloace de constituire a unor imagini (de sine, interpersonale§i de grup) adecvate, menite a duce la realizarea in conditii op­time a integriirii sociale a elevilor.

3. Modele explicativ-interpretative alecaracterului ~i relevanta lor educationala·

De§i astazi se scrie mai putin despre componentele persona­litatii §i mai mult despre personalitate ca realitate psihosocialacompleta, integrala, unitara, cu alte cuvinte, despre ceea ce s-anumit "omul total", nu trebuie sa pierdem din vedere di taria§i valoarea personalitatii totale este data de tiiria §i valoarea fie­ciireia dintre componentele sale. Una dintre acestea, cu rol esen­tial, fundamental in asigurarea conduitelor sociale ale omului,este caracterul, insuficient analizat, dupa parerea noastra, in li­teratura de specialitate. Dat fiind locul §i rolul central al carac­terului in structura integralii a personalitatii, regandirea §i rein­terpretarea lui se impune ca 0 necesitate.

Ca laturii relationala a personalitiitii, "responsabila" de felulin care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii,caracterul a fost definit cel mai adeseori ca 0 pecete sau am­prenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi alomului, ca 0 structura psihica complexa, prin intermediul ciireiase filtreaza cerintele externe §i in functie de care se elaboreazareactiile de riispuns. Intrucat caracterul exprima valoarea moralapersonala a omului, a mai fost denumit §i profilul psihomoralal acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consis­tentii §i stabilitate. Caracterul reprezintii configuratia sau struc­tura psihicii individuala, relativ stabila §i definitorie pentru om,cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul

35

cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relaliilor, orientarea ~i com­portarea potrivit specificului sau individual. EI determina ~i asi­gura totodata, din interior, concordanla ~i compatibilitatea con­duitei cu exigenlele ~inormele existente, promovate sau impusela un anumit moment dat de societate. Din aceasta perspectiva,caracterul a fost inleles ca ,,0 modalitate stabila de autoreglaj lanivelul problemelor mari ale vielii sociale, al raporturilor cu oa­menii" [1]. Indiferent daca interpretarea caracterului se face in­tr-o accepliune mai extinsa, ca schema logica de organizare aprofilului psihosocial general al persoanei, considerat din per­spectiva normelor ~i criteriilor valorice, sau intr-una mai res­transa, ca ansamblu inchegat de atitudini ~i trasaturi [2], ceeace apare pe prim-plan este proprietatea sa de sistem valoric ~iautoreglabil, de ansamblu organizat ~istructurat de trasaturi. Nueste yorba insa de orice fel de trasaturi, ci, a~a cum preciza incade muM vreme N. D. Levitov, de "totalitatea trasaturilor esen­fial-calitative [3] (subl. ns.) sau, cum arata mai recent Paul Po­pescu-Neveanu, de invarianfii ce intra in constitulia sa psiholo­gica ~i care permit anticiparea reacliilor viitoare ale individului[4]. Pe de alta parte, nu este yorba de trasaturi izolate, juxtapuse,a~ezate unele langa altele, in neoranduiala, ci de 0 sinteza, de 0inchegare armonioasa de insu~iri, de 0 structura bine definita[5]. Tocmai in virtutea unei asemenea structuri oamenii se dife­renliaza intre ei. Le Gall vorbea in acest sens de "singularitateaesenliala a fiecarui caracter" [6], termenul de singularitate avand

1 Paul Popescu-Neveanu, Personalitatea ~i cunoa~terea ei, Bucuresti, Editura Mi­litarii, 1969,pp. 134-135

2 M. Golu, Caracterul, in: M. Golu, M. Zlate, P. Golu, C. Manolescu, Psihologie.Manual pentru /icee de jilologie-istorie ~i ~tiintele natllrii, Bucure~ti, E.D.P.,1978, p. 226.

3 N. D. Levitov, Voprosi psihologhii haraktera, Moskva;Izd APN, 1.952, p. 15.

4 Paul Popescu-Neveanu, Subsistemlll relational-valoric ~i de alltoreglare, in:Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinea Crelu (sub red.), Psihologie ~colarii, Bu­cure~ti, Tipografia Universitiilii, 1987.

5 ~tefan Zisulescu, Caracterul, Bucure~ti, E.D.P., 1978, pp. 26-27. Vezi~i: A. Chircev, Caracterul, in: AI. Ro~ca (subl. red.), Psihologie generalii, Bucure~ti,E.D.P., 1976, p. 506.

6 A. Le Gall, Caracterologie des enfants et des ad~lescents, Paris, P.U.F., 1969,p.447.

36

aici inlelesul de individualitate. Sistemul caracterial, de~i are labaza 0 serie de premise naturale, este prin excelenla 0formafiu­ne psihica dobdndita in decursul vielii,.in contactul individuluicu multitudinea ~ivarietatea situaliilor ~i imprejurarilor de viala;de aceea, el il ~i define~te pe om ca membru al societalii. Incaracter "se manifesta esenla sociala a omului ~i se obiectiveazavaloarea lui morala" [7]. Datorita tuturor acestor proprieta}i,caracterul a fost considerat ca nucleu al personglitalii, care davaloare acesteia, prin subordonarea, controlarea ~i integrareatreptata a celorlalte componente, ca ~i prin valorizarea ~i valo­rificarea maximala a acestora.

Dupa cum se poate observa, acordul psihologilor asupra di­feritelor aspecte ale caracterului (natura, structura, funqii etc.)este atat de mare incat ele sunt tratate asemanator nu doar in

lucrarile ~tiinlifice sau in cursuriIe universitare, dar au patronsdeja ~i in manualele ~colare. Totu~i, la 0 analiza mai atenta, nueste greu sa descoperim un oarecare descriptivism, 0 in~iruirede informalii insuficient sudate intre ele. Acest fapt se face maiacut resimlit in domeniul caracterologiei, care i~i propune, dupacum se ~tie, sa inveiltarieze atitudinile ~i trasaturile, sa Ie imbineintre ele, sa clasifice caracterele, multe dintre lucrarile mai vechiale unor caracterologi (Malapert, Fouillee, Paulhan - in Franla;Kerschensteiner, Klages, Dtitz - in Germania; Shand, Roback- in Anglia) nuconlin, in cele din urma, decat 0 simpla co­leclie de trasaturi sau de tipuri caracteriale, chiar daca acesteapoarta denumiri diferite.

Pentru a explica iusa un caracter, trebuie indicat cum se for-f ,.meaza personalitatea cu toate aspecteIe ei: fizice, psihice ~i so-ciale [8]. Noi nu ne propunem sa aratam cum se formeazapersonalitatea, ci, pornind de la literatura de specialitate, sa ela­boram aiteva modele explicativ-interpretative ale caracteruluicare, pe de. 0 parte, surprind mai exact articulaliile interioare

7 Ursula Schiopu, M. Zlate, Rodica Demetrescu (coord.), DiCfionar enciclopedicde psihologie, Bucure~ti, Tipografia Universitiilii, vol. 1, p. 248.

8 M. Witrouw, R. Remouchamps, Le comportament hllmain. L 'homme dans sa so­cieri, Bruxelles, Editions Vie Ouvriere, 1970, p. 208.

37

dintre trasaturile caracteriale, iar, pe de alta parte, descifreaza

relevanla lor educalionala.

Modelnl balantei caracteriale ne-a fost sugerat de Paul Po­pescu-Neveanu, care considera ca "atitudinile exista doua catedoua, una opusa alteia ... niciodata nu se poate face cu seriozi­tate afirmalia ca 0 persoana oarecare ar dispune numai de unadintre trasaturile perechi, cea pozitiva sau cea negativa ... nuexista §i nu pot exista reduclii absolute la termeni singulari" [9].Sistematizarea trasaturilor caracteriale doua cate doua in perechicu poli opu§i este atat de larg intalnita incat nici nu mai trebuiestaruit asupra ei. Mai pUlin plauzibila, eel pulin la prima vedere,pare a fi afimlalia ca aceste trasaturi opuse (bun-rau, cinstit­necinstit, egoist-altruist etc.) se gasesc la una §i aceea§i persoa­na in proporjii §i amestecuri diferite. Ca a§a stau lucrurile inrealitate nu este insa greu de demonstrat. Se §tie, de pilda, cafricosul are §i el momente de curaj, ca lene§ul poate savar§i actede hiimicie, ca generosul poate fi egoist in anumite situalii. Insfar§it, la fel de adevarata este §i ultima afirmalie care precizea­za ca nu se pot face reduqii absolute la unul sau altul dintrepolii respectivi. Nu exista un om absolut bun, absolut generos,indiferent de condilii, de solicitari, de persoanele cu care se sta­bilesc relaliile, pentru ca 0 asemenea buniitate sau generozitatenelimitata ar echivala cu ... prostia.

Luand in considerare cele de mai inainte am putea afirmaca la na§tere trasaturile caracteriale se afla in pozilia zero, evo­lulia lor fUnd teoretic egal probabila. In realitate insa, individulva evolua spre un pol sau spre altul dupa cum reacliile sale vorfi intarite sau respinse social. Ne-am putea imagina 0 balanlacu doua axe san talere inclinandu-se cand intr-o parte, cand inalta §i'in cele din urma "stabilizandu-se" la unul sau altul dintrepoli, in funqie de natura, tipul, numarul §i valoarea situaliilorde viala parcurse de copil, de intarirea sau sanqionarea lor ex­terior-educativa, gratificarea sau condanmarea lor, de asimilareasau respingerea lor prin invalare. Daca un copil care daruie§te

9 Paul Popescu Neveau\!, op. cit.

38

altuia 0 jucarie este aprobat sau laudat de cei din jur, el are toate§ansele sa evolueze spre generozitate. Daca, dimpotriva, acela§icopil, pentru acela§i gest este admonestat, repro§andu-i-se ges­tul, el va evolua spre avarilie.

Procesul este, evident, mai complex, fUnd determinat atat de

numarul situaliilor pozitive sau negative cu care se intalne§te

copilul, cih §i de intarirea sistematica a unora sau altora dintreele. Cand numarul situatiilor §i intaririlor este egal (sa spunem,una pozitiva, alta negativa), copilul se afla intr-odispozilie ten­sional-conflictuala, echivalenta starii de disonanla cognitiva,

comportanlentul sau fiind fie de expectativa, de a§teptare a ceva urma, a ce se va repeta, fie de cautare activa pentru a depa§i

sau cel pUlin reduce disonanla pe care 0 traie§te. In aceasta si­tualie balanla este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze ..

Daca insa numarul situaliilor §i intaririlor pozitive il intrece

cu niult pe al celor negative (de exemplu, 10 din prima categorie

§i doar 2 din cea de-a doua), atunci evolulia spre polul pozitiveste evidenta, balanla dezechilibrandu-se in favoarea trasiiturilorcaracteriale bune. tn ambele cazuri, 0 trasatura iese invingatoare

§i devine precumpanitoare in conduita individului numai in ur­ma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei. Trasiitura invinsa nu dis­

pare insa, ci se pastreaza sub forma unor reziduuri, putand fireactualizata in diferite alte situ alii. Trasatura caracteriala este

insa prima, care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua, careare 0 manifestare intampliitoare in comportament. De asemenea,nu trebuie sa uitiim ca in provocarea luptei sau ciocnirii dintretrasaturi 0 mare s6mnificalie 0 au atat influenlele educative ex­

terioare, cat §i I3fopriile forle ale celui in cauza, care poate evitasau contracara influenlele negative ale mediulni §i cauta, apro­

pria, asimila pe cele pozitive; el se poate opune sau sustrageprimelor, Ie poate provoca sau chiar crea pe celelalte. In acestproces caracterul se schimba, dupa cum considerau Kovalev §iMeasi§cev, din "mod de reaqie, in mod de relalie" [10], reaqia

10 A. G. Kovalev, V. N. Measi§cev, Particularitii[ile psihice ale omului, voL LCaracterul, Bucure§ti, Editura de Stat Didacticii §i Pedagogicii, 1958, p. 110.

39

fUnd spontana, insuficient motivata §i controlata con§tient, pecfind relatia, stabila, con§tientizata, adanc motivata §i sustinutavaloric.

Modelul balanlei caracteriale are, dupa opinia noastra, 0 in­treita relevanta educationala:

1) arata §i explica mecanismul psihologic al formarii carac­terului,for{a motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in prin­cipal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea §i lupta lor. Dacadorim sa obtinem caractere tari, puternice, unit are, frumoaseeste necesar ca opozitia contrariilor sa fie dirijata, indrumata,chiar provocata deliberat uneori §i nu lasata sa se desfa§oare lavoia intamplarii. Educatia trebuie sa creeze un mediu in careelevul sa fie ferit de a alege comportanlente care sa-l indreptespre polul negativ;

2) sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca formiindu-se(din afara), nu doar ca rezultat automat §i exclusiv al determi­narilor sociale, ci §i ca autoformdndu-se (din interior), cu parti­ciparea activa a individului. Daca un anumit mediu social incu­rajeaza fOffilareaunor trasaturi negative, copilul sau adultul, prinmobilizarea resurselor psihice proprii (cuno§tintele acumulate,efortul voluntar, motivatia sociaia etc.), prin apropierea §i asi­milarea influentelor educative, Ie va contracara, reu§ind in felulacesta sa se automodeleze;

3) cond.uce spre stabilirea unei tipologii caracteriale. Ciindpe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi po­zitive, putem vorbi de un "om de caracter", in timp ce atuncicand precumpanitoare sunt cele negative, vorbim de un "omfara caracter", de fapt, cu un caracter negativ; cand balanta seafla in echilibru, aviind acela§i numar de trasaturi §i pe un taler§i pe altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit, con­tradictoriu.

Modelul cercurilor concentrice caracteriale i§i are origi­nea in conceptia lui G. W. Allport cu privire la insu§irile (tra­saturile) de personalitate clasificate in trasaturi comune (care ii

40

aseamana pe oanleni §i in virtutea carora aCe§tiapot fi compa­rati unii cu altii) §i trasaturi individuale, care pentru a fi maielar diferentiate de primele sunt denumite dispozilii personale(ele diferentiindu~i pe oameni unii de altii). Acestea din urmasunt de trei tipuri: cardinale (dominante, penetrante, cu semni­ficatie majora pentru viata oamenilor, cu influente directe asu­pra fiecarui act, oferind mari posibilitati in cunoa§terea §i afir­marea individului §i constituind, in fapt, "raqacina vietii");centrale (un grup ceva mai numeros, evidente; generalizate,constante, controland un mare numar de situatii obi§nuite, co­mune); secundare (periferice, mai putin active, exprimiind as­pecte mai putin esentiale de manifestare a individului §i aviindo existenta minora §i latenta) [11]. De§i informatiile cu privirela aceste dispozitii sunt sumare, saracacioase, din chiar caracte- 'rizarea lor rezulta ca sunt clasificate in functie de numarul §irolullor (dispozitiile cardinale soot putine la numar, una, doua,dar cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelaltein situatii deosebite; dispozitiile centrale sunt mai numeroase,dar intervin in situatii obi§nuite de viata; in sfiir§it, cele secun­dare sunt §i mai numeroase, dar, aviind mai mult 0 existentalatenta, controleaza mai putin comportamentul individului).

Clasificarea lui Allport ne-a sugerat dispunerea dispozitiilorpersonale (pentrll care noi yom pastra totu§i termenul de tra­sMuri) in trei cercuri concentrice; in cercul de la mijloc suntamplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale,iar la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare.Trasaturi caracteriale sunt doar primele doua, care dispun deconstanta, nu §i ultimele, cu manifestare episodica §i cu ecourislabe asupra comportamentului individului. Acestea din urma arputea reprezenta fie "reziduuri" caracteriale, adica trasaturi care,a§a cum precizam in modelul anterior, au ie§it invinse din cioc­nirile, conflictele §i contradictiile ce au avut loc, rara a dispareainsa cu totul, fie "potentialitati" caracteriale, adica tr~saturi afla­te in germe~e, dar care la un moment dat ar putea deveni active.

11 Gordon W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiifii, Bucure~ti, E.D.P.,1981, p. 366.

41

De aici trebuie sa intelegem ca trasaturile' aflate in cele trei cer­curi concentrice nu sunt fixe, imuabile, nu au un loc predestinat§i predeterminat, dimpotri va, ele au un caracter mobil, flexibil,putand trece, in functie de cerinte, situatii, imprejuriiri dintr-uncerc in altul. Daca la un copil frica constituie 0 trasiitura carac­teriala centrala, prin masuri educative adecvate am putea faceca ea sa-§i piarda din semnificatie §i sa devina 0 triisatura se­cundara. La fel cum, daca la un copil cinstea §i sinceritatea re­prezintii triisaturi secundare, acestea ar putea fi transformate, cutimppl, in triisaturi centrale. A§adar, nu este yorba doar de faptulca situatii diferite deelan§eaza intrarea in functiune a ooor trii­saturi diferite, ci chiar de transfoffilarea, convertirea trasaturilorcaracteriale negative in pozitive sau invers. Evident ca in acestproces rolul esential revine educatiei,. care poate dispune de 0serie de miisuri menite a contribui la "deplasarea" unor trasaturidintr-un cerc in altul. Prin educatie omul i§i dii seama de valoa­rea trasaturilor caracteriale, care sunt functie de inse§i situatiile,imprejuriirile, normele cu care intra in contact. Ceea ce era ac­ceptabil §i dezirabilla un anumit moment dat (la 0 anumita var­sta, de exemplu, in anumite tipuri de grupuri sociale etc.) devineintolerabil sau indezirabilla un alt moment dat, timp care poatefi personal, dar §i social, istoric.

Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta 0dovada a instabilitatii caracterului, ci una in favoarea plastici­tatii §i flexibilitatii, a marii lui capacitati adaptative.

Relevanla educalionala a modelului cercurilor concentricese concretizeaza in uffilatoarele:

1) modelul permite intelegerea mai exacta a comportamen­tului concret al omului datorat in esenta, pe de 0 parte, coexis­tenlei difetitelor triisaturi caracteriale (cu semnificatii, ponderi§i rolOOdiferite), iar pe de aIm parte manifestiirii lor diferenfiate,in functie de particularitatile situatiilor intalnite. Nu este totu§iexelus ca inferentele noastre asupra diferitelor trasiituri caracte­riale sa fie eronate (sa consideriim trasaturi asemanatoare cafiind diferite §i triisaturi contradictorii ca apartinand aceleia§icategorii), ajungand la ceea ce Allport numea pseudotrasaturi

42

sau pseudodispozitii, care soot judecati gre§ite, diagnostice su­perficial puse, provenite din fixarea atentiei doar pe aparente.Acest fapt invita la prudenta §i mai ales)a corectitudine in cu­noa§terea oamenilor, mai ales a copiilor §i elevilor.

2) modelul ofera posibilitatea expliciirii atat a dinamiciistructurii generale a caracterului, cat §i afiecarei trasaturi ca­racteriale in parte, dinanlica ce se poate matiifesta in ambelesensuri (fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale §iin finalla cele secoodare, fie invers). Daca yom lua in conside­rare §i valoarea triisaturilor care trec dintr-un cerc in altul, yomsesiza mai bine cum uneori caracterul parcurge etape pozitivein modelarea sa (transformarea unor trasaturi centrale negativein trasaturi secundare sau reactivarea §i convertirea celor secun- 'dare pozitive in centrale), in timp ce alteori el parcurge etapenegative (0 trasatura secoodarii negativa poate deveni cu timpulcentrala sau chiar cardinala). In acest caz, grija educatiei estede a "impinge" spre periferie trasaturile caracteriale negative §ispre centru pe cele pozitive;

3) modelul poate juca §i rolul unui instrument de valorizarea trasaturilor caracteriale, mai ales atunci cand nu cunoa§temsau nu suntem siguri de senmificatia detinuta de acestea. Deexemplu: timiditatea este 0 calitate sau un defect? Daca ea esteo trasatura cardinala, manifestata constant, pregnant §i puternicin conduita, influentandu-Ie pe toate celelalte, va fi elar ca re­prezinta un defect, §i inca gray. Daca insa face parte din randultrasaturilor secunda're, avand 0 existentii latenta .§iun rol minor(luand, practic, mai ales forma intimidiirii), chiar daca nu putemafirma cu certitudine ca reprezinta 0 calitate, yom §ti ca, oricum,ea nu este un defect evident. De aici deriva §i cerinta educa­tiv-formativa de a determina mai precis locul ocupat de 0 tra­satura in cele trei cercuri concentrice.

. Modelul piramidei caracteriale are la baza parerile mariimajoritati a acelor autori care considera ca esential pentru ca­racter este nu atat numiirul atitudinilor §i trasaturilor, ci modul

43

lor de orgarnzare, relalionare ~i structurare. H. Eysenck, deexemplu, era de parere ca relaliile dintre atitudini §i trasaturisunt cu mult mai importante decat ins~i atitudinile §i trasaturileluate fiecare in parte [12]. La randul sau Paul Popescu-Neveanuconsidera ca atitudinile se leaga, se inliinluie §i sunt condilionateunele de alte1e, formand un adevarat sistem (autocritica estecondilionata de simlul raspunderii, de exigenla falii de sine, demodestie, iar acestea de capacitatea de autocontrol §i incredereain realitate) [13]. "Ceea ce riimfme specific caracterului - scriaAna Tucicov-Bogdan -, care inglobeaza in fapt relaVi, atitu­dini ~i trasaturi, este sinteza acestora intr-un sistem ierarhic"[14]. Ideea ierarhizarii triisiiturilor caracteriale se impune de lasine. Noi anl considerat ca aceasta ierarhizare ia forma uneipiramide, care cuprinde in varf trasaturile esentiale, dominante,cu eel mai mare grad de generalitate §i pregnanla, iar spre bazatriisaturi din ce in ce mai particulare. Am presupus ca ~a cumexista 0 "pirarnida a conceptelor" (L. S. Vigotski), 0 "piramidaa trebuinlelor" (A. H. Maslow), tot a§a ar putea exista §i 0 "pira­mida a caracterului". Apoi, a~a cum noliunile de specie se su­bordoneaza noliunilor de gen iar acestea sunt incluse in cele in­tegratoare, tot a§a yom intalni 0 subordonare ~i integrare treptata§i a trasaturilor caracteriale. In sfar~it, a~a cum in piramida con­ceptelor fiecare concept reprezinta un nod de care se leaga toatecelelalte (subordonate, supraordonate sau aflate la acela~i myelde generalitate), tot a~a in piranlida caracterului fiecare trasaturade caracter va constitui un nod aflat in relalie cu toate celelalte.Spre deosebire insa de sfera conceptelor, cum bine arata PaulPopescu-Neveanu, unde relatiile dintre ele sunt log ice, deci ace­ea~i la toti indivizii, la nivelul triisaturilor caracteriale relaliilesunt extrem de variabile de la un individ la altul. Una poate fitrasatura dominanta a unui individ §i cu totul alta la un al doilea;ceea ce la unul este subordonat, la altul poate fi supraordonat.Tocmai de aici deriva specificul caracterial al fiecarui individ,

12 P.I. Eysenck, Les dimensions de la personnaliti, Paris, P .U.F., 1950, p. 36.

13 Paul Popescu-Neveanu, op. dc, p. 165.

14 Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generala §i psihologie sociaW, Bucure§ti,E.D.P., 1973, vol. n.,p. 219.

44

arhitectonica diferita de la unul la altul. De§i la prima vederenoul model ar fi identic cu cel al cercurilor concentrice, el pu­tand fi asemuit cu "ridicarea in spaliu" ~acestuia, in realitatelucrurile nu stau deloc a§a. In modelul anterior ierarhizarea erasugerata doar de suprapunerea celor trei ~ercuri sau straturi ca­racteriale unele peste altele, dar nu expres explicitata, neexis­tand relalii, legaturi nid intre trasaturile aparlinand unor cercuridiferite, nici intre cele aflate in interiorul fiecarui cerc, acesteadin urma fiind dispuse la intamplare, unele langa 'altele, in neo­randuiala. In noul model avem in vedere: legaturile dintre abso­lut toate trasaturile caracteriale, dispunerea tuturor intr-o anumitaordine, fapt care duce, implicit, la valorizarea lor; toate tipurilede relalii dintre trasaturi, §i anume relaliile de integrare succe-

. siva a unora in altele, de coordonare valorica, de competitivitate .~i excludere redprodi, de compensare; intensitatea acestor re­lalii, cunoscand faptul ca unele pot fi mai puternice iar altelemai slabe; caracterul relaliilor, unele dintre ele putand fi directe,altele indirecte, multiplu mijlocite de altele; gradullor de coe­renla, unele fiind mai strans legate intre ele ~i formand adevara­te "centre vitale" caracteriale sau definind caracterul cuiva, al­tele fiind dezlanate, oarecum insulare.

Consideriinl ca relevanla educalionala a modelului piranlideicaracteriale consta in:

1) ofera posibilitatea inlelegerii caracterului nu ca un simpluconglomerat de triisaturi, ci ca un sistem organizat ~i bine struc­turat, ceea ce va permite ca intervenlia educativa dintr-o anu­mita parte a sistemului sa se repercuteze direct (favorabil saunefavorabil) asupra"intregului sistem caracterial' §i indirect asu­pra personalitalii, deci ~i asupra celorlalte componente ale ei(temperament §i aptitudini);

2) conduce spre ideea diferenfierii mijloacelor aCfiunii edu­cative, data fiind marea diferenliere caracteriala dintre oameni;intr-un fel se va acliona asupra unui copil a carei piramidii ca­racteriala este in formare §i in cu totul alt fel asupra altuia cedtspune de 0 asemenea piramida, insa incorect formata, cu pre­dominanla trasiiturilor negative de caracter sau asupra altuia a

45

dirui piramida se afla intr-un pronuntat proces de destramare,eroziune, demolare.

Consideram ca cele trei modele explicativ-interpretative alecaracterului se depa§esc unul pe altul, reu§ind astfel sa-§i spo­reasca valoarea de cunoa§tere. Astfel, daca in primul este yorbadoar despre 0 singura trasatura caracteriala, cu aspectele ei con­tradictorii, in eel de-al doilea apar mai multe asemenea trasaturi,insa dispuse intr-o oarecare neoranduiala, mai ales in interiorulfiecarui cere, pentru ca in cel de-al treilea acestea sa se legeunele de altele, sa genereze structuri §i sisteme caracteriale, spe­cifice fiecarui individ in parte. Totodata, modelele propuse nunumai ca justifica, dar pretind cu necesitate interventia educatio­nala de evocare §i inwire cu perseverenta a acelor factori, con­ditii §i motive care conduc la formarea unui caracter unitar,echilibrat, dezirabil social, §i de a luamasuri, cu aceea§i perse­verenta, impotriva factorilor, conditiilor §i motivelor care ar pu­tea inclina balanta spre polul negativ, ar permite instalarea uneitrasaturi negative in calitate de trasatura cardinala sau ar nega­tiva §i deci dezechilibra piramida caracteriala.

MODELE TEORETICE ~I METODE

IN INVESTIGAREA PERSONALITATII~

In acest al doilea capitol reunim studiile publicate in trei ani .consecutivi ('87, '88, '89) referitoare la problematica teoreti­co-metodologica a personalitatii. In esenta, este yorba despredoua categorii de contributii aduse in studiul personalitatii: unadintre ele vizeaza concePlia asupra personalitatii §i Eu-lui, cea­lalta se amplaseaza in planul instrumentelor de cunoa§tere §i de­terminare a personalitatii §i Eu-lui. Avem in vedere, in primulrand, elaborarea unui model sintetic-integrativ al personalitaliicare se axeaza pe prezentarea mai int1i a "fatetelor" persona­litatii §i apoi pe structurarea lor in "tipuri" de personalitati, mo­del care este Uffilat deo metodologie conceputa cu scopul de­terminarii tipurilor de personalitate stabilite. In al doilea rand,avem in vedere concentrarea pe problematica Eu-lui consideratca nucleu al personalitatii. Propunem doua tipuri de abordari:una diacronica ce wmare§te evolutia istorica a 90nceptiilor re­feritoare la Eu, alta sincronica orientata pe surprinderea proble­melor nqdale ale Eu-lui, cele mai multe dintre ele controversate:natura psmica a Eu-lui, relatia dintre Eu §i con§tiinta, dintre Eu§i personalitate, tipurile de Euri. La fel ca §i in cazul anterior,insOlim comentariile teoretice cu 0 metoda de cunoa~tere a Eu­lui ~i personalitalii pe care conventional am denumit-o CSE("Cine sunt EO?"). In final, subliniem tripla utilitate a acesteimetode (de autocunoa§tere §i autodezvaluire, de cunoa§tere apersonalitatii, de educare a intercunoa§terii).

47

1. Un model sintetic-integratival personalitatii

A. PREMISE $1 IPOTEZE

De-a lungul timpului asupra personalitalii au fost elaborateo multitudine de teorii. Fie ca se numesc pozitiviste, psihanali­tice, personaliste, existenlialiste, umaniste, dinanliste, factoriale,socioculturale, fie ca interpteteaza omul ca fiinla re-activa saupro-activa1, fie ca se concentreaza asupra descoperirii §i inven­tarierii elementelor componente (uneori §iultime) ale personali­tatH (teoriile atomiste) sau asupra structurilor §i sistemelor aces­teia (teoriile structurale §i cele sistemice), in sffm;;it, fie ca au 0deschidere mai mare spre social, spre ceilalli oameni, spre con­tactele interpersonale §i grupale (teoriile psihosociale)2, toate,aproape fara excePlie, incearcii sa surprinda esenla personali­talii, originalitatea §i unicitatea sa. De§i in vederea atingeriiacestui leI se merge pe cai diferite, se folosesc conceplii §i me­tode diferite, ceea ce atrage dupa sine 0 varietate §i diferenliereextrem de mare a teoriilor respective, chiar neconcordanle §i

IC. S. Hall,G.Lindzey,Theories of Personality, NewYork,Wiley,1957(vezi~iediliaa2-aaparutain 1970);H.David,H.Bracken,Perspectives in Personality Theo­

ry, NewYork,BasicBooks,1957;J. M. Wepman,R.W. Heine,Concepts ofPerso­

nality, Chicago, Aldine publishing Co., 1963, pp. 113-330; Nathan Brody,Personality. Research and Theory, New York,London,AcademicPress, 1972,pp.7-152.

2 Analizadetaliataa acestorteoriiamIacut-ointr-oalta lucrare.VeziM. Zlate,Perspective de abordare a personalita{ii - implica{ii teoretice §i practice. "Revistadepedagogie",1986,nr.8.

48

contradictii, nu putem trece cu vederea ca fiecare teorie repre­zinta un progres, in raport cu precedenta. Este evident cii teoriilestructurale Ie integreaza pe cele atomiste,.depa§indu-Ie astfel, lafel cum cele psihosociale Ie concretizeaza, Ie umplu de conlinutpe cele sistemice. De asemenea, nu se poate neglija faptul cafiecare teorie completeaza 0 alta, temperandu-i excesele §i reali­zand, in cele din urma, un fel de echilibrare. Allport aprecia cade§i pozitivismul "a adus la lumina 0 mullime de data maruntein detrimentul unei conceplii coerente despre petsoana umanaca totalitate", a luat 0 serit? de "precaulii sanatoase" impotriva"speculaliei nedisciplinate", pentru care trebuie sa-i fim recu­noscatori3. Apoi, dad pozitivismul inclina spre fragmentare §iimpersonalitate, spre interpretarea omului ca un "reactor dez­me1l1brat", aceasta tendinla poate fi temperata de accentul pusde catre teoriile personaliste §i cele sistemice pe dispoziliile per­sonale §i unitate, pe interpretarea omului ca reprezentand 0"unitate creatoare"4.

In ciuda faptului ca teoriile asupra personalitalii se integrea­za, completeaza §i echilibreaza reciproc, nici una dintre acestea,luata in sine, nu este satisfaditoare. Astfel, teoriile pozitivisteinterpreteaza omul in termenii binecunosculi de sti1l1ul §i reaclieai behavioris1l1ului, neglijand interioritatea psihica a 01l1ului, inti1l1p ce psihanaliza, dimpotriva, se implica in structurile saleincon§tiente, accentuand excesiv determinismul intrapsihic. Pre­zenla unei asemenea situalii creeaza deruta §i neincredere.

$i totu§i, dificultatea in conceperea personalitalii provine nudin limitele fiecarei teorii in parte sau din aceea ca, de cele maimulte ori, 0 abordare a fost utilizata in detrimentul celorlalte.

Dupa parerea noastta, dificul1atea consta in insuficienta consi­derare, in analiza §i interpretarea perspnalitalii, a fnse:jiperso­nalitiilii. Psihologii, in incercarea de a inventaria cat mai multeele1l1ente componente ale personalitatH (indiferent dacii acestease numesc insu§iri, trasaturi, factori), in striidania de a depista

structurile, sistemele §i subsiste1l1ele personalitiilii (subsistemul

3 GordonW.Allport,Structura §i dezvoltarea personalita{ii, Bucure~ti,Edit.Di­dactica~iPedagogica,1981,p. 547.

4 GordonW.Allport,op. cit., p. 550.

49

cognitiv, subsistemul dinamico-energetic, cel afectiv-motivatio­nal etc.), ca §i in dorinta de a organiza personalitatea (In struc­turi, niveluri, dimensiuni), pierd, cel mai adeseori din vederetocmai personalitatea. Or, in personalitatea totala, integrala aomului - pe care 0 concepem din perspectiva filozofiei, pe deo parte, ca personalitate concreta, iar, pe de aWi parte, ca idealal realizarU - semnificatie au nu atat insu§irile, "configuratiilede tdisaturi", structurile, sistemele §i subsistemele personalWitii,ci modul particular de integrare §i utilizare comportamentalaa acestora. Astfel, 0 mare importanta are ce este omul in rea­litate, ce crede el ca este, ce dore§te sa fie, ce gande§te desprea/iii, ce considera ca gandesc allii despre el, comportanlentulsau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre acesteelemente sau de modul particular de integrare §i functionare aacestora. Se §tie din experienta cotidiana ca unii oanleni se com­porta a§a cum sunt, in timp ce altii, a§a cum i§i inchipuie casunt sau cum cred ca a§teapta ceilalti sa se comporte. Pe de altaparte, in relatiile interpersonale conteaza nu atat cum este omulin realitate, ci cum se manifesta el in contactele cu ceilalti, decinu atat insu§irile sau trasaturile sale ascunse, "tinute sub cheie",ci cele care se exteriorizeaza, care sunt Iacute "publice". Aceas­ta ne face sa credem cii in personalitatea totala a omului exista,de fapt, mai multe "fatete"5 ale acesteia. Astfel, am putea identi­fica: 1. personalitatea reaW (PR), a§a cum este ea in realitate;2. personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care in­dividul 0 are despre sine; 3. personalitatea ideala (PI), adicacea imaginata, cea dorita, cea pe care indi vidul aspita sa §i-oformeze; 4. personalitatea perceputa (PP), imaginea individuluidespre altii; 5. personalitatea proiectatii (PPro), adicii ce credeindividul ca gftndesc altii despre el; 6. personalitatea manifes­tata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament. Toateaceste "fatete" ale personalitatii nu detin 0 valoare in sine, ciaceasta apare din interactiunea lor. Relatiile de tip cooperator,

5 Termenul de "faleta" a personalitalii 11imprumutam de la R. F. Bales, eare vor­bea ehiar de "parti" ale personalitalii sau "subpersonalitali", ee eondue la in(elegereamai adeevatii a personalita(ii ~i a eonflietelor ei. Vezi R. F. Bales, Person£llity andInterpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1970, pp. II, 15.

50

conflictual sau compensator dintre ele vor conduce la acea con­

figuratie unica pe care 0 denumim personalitatea integraIa, to­tala a omului.

Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care 11propu­nem implica doua tipuri de demersuri: unul analitic, vizftnddescrierea §i caracterizarea succinta a fiecarei fatete a personali­

Hitii; altul sintetic, tintind spre surprinderea tipurilor de perso­nalitate reie§ite din interactiunea §i configurarea specifica a

componentelor desprinse. Aceasta §i este ceea ce ne propunemsa realizam in continuare.

B. ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATII

1. Personalitatea reala (PR) este constituita din ansamblul

proceselor, functiilor, tendintelor, insu§irilor §i starilor psihicede care dispune omulla un moment dat §i pe care Ie poate puneoricand in disponibilitate, fapt care Ii asigura identitatea §i du­rabilitatea in timp. Mai concret, ea cuprinde: totalitatea elemen­telor biologice, psihologice §i sociale, relationate §i integrateintre ele, ceea ce i-a §i determinat pe unii autori sa defineasciiomul (deci §i personalitatea sa) ca fiinta complexa biopsihoso­ciala: structurile de baza, fundamentale ale personalitatii, sinte­tizate de Kardiner in notiunea de· "personalitate de baza" , ca ex­presie a realitatii sodo-culturale concrete in care traie§teindividul, dar §i cele supraadaugate datorita multitudinii de sta­tute §i roluri concrete detinute §i puse in functiune de individ,incluse de Linton in a§a-numita "personalitate de statut"; com­

ponentele §i starile psihice profund con§tiente, rationale, dar §icele mai putin con§tlente (subcoll§tiente) sau pur §i simplu in­con§tiente6.

Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale

ale personalitatii, §i anume: dimensiunea intrapersonala, PSillO-

6 Deserieri ample ale aeestora pot fi gasite intr-o multitudine de lueriiri. Vezi

M. Ralea, T. Herseni, Introducere In psihologia socialii, Bucure~ti, Editura

~tiinlificii, 1969; A. Kardiner, The Individual and his Society, New York, Columbia

University Press, 1939; Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalitii]ii, Bueu­

re§ti, Editura ~tiinlifiea, 1968, p. 156; Sigmund Freud, Introducere In psihanaliza,Bueure~ti, Editura Didaeticii §i Pedagogicii, 1980.

51

individualii formata din totalitatea insu~irilor, predispozitiilor,atitudinilor, gandurilor ~i montajelor psihice proprii, specificeunei persoane date, izvorate din istoria ~i traseul destinului sau

individual, din trasaturile ~i structurile sale cognitive, motivatio­nale sau dinamico-energetice, distincte fata d~ cele ale altor per­soane; dimensiunea interpersonalii, psihosocialii formata din

acela~i ansamblu de insu~iri rezultate insa prin interiorizare, se­

dimentare ~i cristalizare, din contactele interpersonale ~i grupaleale individului, din confruntarea lui cu alte personalitati, cu altestiluri comportamentale7. In personalitatea particulara a omului

aceste dimensiuni nu sunt izolate, separate, ca ni~te etaje supra­puse, ci intr-o permanenta interactiune. Ele nu numai ca se in­

fluenteaza reciproc, ci se intrica, se "topesc" unele in altele, spe­cificul personalitatii derivand tocmai din modalitatea concreta- ~i foarte diferita de la individ la individ - de realizare a

unui asemenea proces. Experienta proprie, individuala, se im­plet~te, se armonizeaza sau se diferentiaza, se deta~eaza de ex­

perienta altuia sau altora; conceptiile, gandurile, atitudinile ~iopiniile intime se confrunta cu cele ale altor persoane, corec­

tandu-se sau adancindu-se; mentalitatile ~i prejudeca1ile origi­nate psihoindividual sunt intarite sau schimbate ~i "daramate"

psihosocial. De~i intre cele doua dimensiuni ale personalitaliireale exista 0 stransa interdependenta, nu este exclus ca una din­

tre ele sa dispuna de un fundament mai solid, devenind pre­cumpanitoare. La 0 persoana altruista, deschisa spre altii, sprecontactele sociale sincere, dezinteresate, va fi mai puternica di­

mensiunea interpersonal a, in timp ce la una egoista, egocentrica,orientata ~i centratii excesiv pe sine, pe propriile sale interese,

7 Cand un individ viziteaza singur 0 expozilie de pictura, i~i formeaza 0 parere

personala pornind de la cuno~tinlele de care dispune, de la experienla sa de viala maivasta sau mai limitata, de la propriile sale capacitiili de prelucrare intelectuala a infor­

maliilor sau de la starile sale afectiv-motivalionale momentane. Cand acela~i individ

viziteaza expozilia in compania unui specialist, care it invala sa Yam, sa distinga, iisugereaza noi piste de interpretare, ii creeaza stari afective putemice, it stimuleazii sa

gandeasca, el i~i va forma 0 cu totul alta parere personalii. fn primul caz este yorba de

o strllctura cognitiva datorata dimensiunii psihoindividuale a personalitalii, in celde-al doilea caz de 0 structura cognitiva datoratii dimensiunii psillOsociale a persona­litalii.

52

mai putemica este dimensiunea psihoindividuala. N-ar fi exclusca intre cele doua dimensiuni ale personalitatii sa se instaleze(temporar sau permanent) ~i 0 relativa c9ntrarietate sau chiar 0opozitie absoluta. Unele persoane sunt atat de altruiste, incat"uita de sine" sau se "sacrifica pe sine", in timp ce altele suntatat de egoiste, incat in afara de ele ~i de propriile lor interesenu sunt preocupate de nimic. Diverse deformiiri sau destructu­rari ale personalitatii au la baza, probabil, tocmai asemenea opo­zitii grave intre cele doua dimensiuni ale ei. A~aaar, personali­tatea reala a individului - reprezentata de ansamblul atributelorsale psihice existente obiectiv - este personalitatea sa netru­cata, nemascatii, cea care 11 caracterizeaza §i il reprezinta celmai profund, autentic, chiar daca el ~i-o cunoa§te sau nu, ~i-oaccepta sau nu, ~i-o exteriorizeaza sau nu.

2. Personalitatea autoevaluatii (PA) cuprinde totalitatea re­prezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sapersonalitate, incluse, de regula, in ceea ce se nume~te imagineade sine8. Cu alte cuvinte este yorba de felul cum se percepeindividul, ce crede el despre sine, ce loc i~i atribuie in raport cuceilalti. Imaginea de sine reprezintii un integrator ~i organizatoral vietii psihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor~i scopurilor (Aurora Perju-Liiceanu)9, ea este nucleul centralal personalitatii, reper, constanta orientativa a ei, element defi­nitoriu al statutului ~i rolului social (Nicolae Bogatu)1O. Contrarparerii unor autori care afirma ca imaginea de sine este 0 re­flectare (adecvatii sau eronatii) a personalitatii reale a individu­lui, a felului sau concret de a n, noi consideram ca aceasta se

origineaza nu doar "in personalitatea reala, ci ~i in alte fatete aleei. Uneori ea i~i trage seva din personalitatea ideala, alteori dincea manifestata sau din cea proiectata. Cercetarile de psihologie

80 analiza profunda a imaginii de sine (structura, funqii, rol, diagnostic) poate

fi gas ita in Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crea[ie, Bllcllre~ti, Editura Militara,1983; Vezi $i Tiberiu Pruna, Con~tii1lfa de sine, in: B. Ziirgii (coord.), Problemefun­damentale ale psihologiei, Bucure~ti, Editura Academiei, 1980.

9 Aurora Perju-Liiceanu, Cuno~terea de sine §i comportamentul autoevaluativ,"Revistade psihologie",m.1, 1981.

10 Nicolae Bogatu, Implica[ii psihosociale ale imaginii de sine, "Revista de psi­hologie", nr. 4,1981, p. 393.

53

sociaHi au aratat ca un copil care crede ca allii 11apreciaza cafiind simpatic, sociabil, va sfar~i prin a introduce aceste trasaturiin imaginea de sine; la fel, copii, mai pulin populari, se pre­luiesc ei in~i~imai pulin. De altfel, sub raport evolutiv, imagi­nea de sine cuno~te 0 traiectorie specificii. In copiliirie ea estemai pregnant dependenta de ceea ce individul ar dori sa fie ~imai pulin de ceea ce este in realitate, pentru ca la varstele maiinaintate ea sa se construiasca in funclie de ceea ce omul estesau a fost, de ceea ce el face sau a facut. Indiferent insa de"radacinile" sale, senmificativ pentru imaginea de sine rami'mecaracterul adecvat sau inadecvat al reflectarii pe care 11presu­pune. Nu credem ca imaginea de sine este automat eronata sauca ea nu reprezinta fidel realitatea. In fond, ea este in funetiede capacitatea de cunoa~tere de sine a omului. Or, dacii aceastacapacitate este formata ~i dezvoltata corespunzator, nu este ex­elus ca ~i imaginea de sine sa fie cat mai adecvata. Nu este maipulin adeviirat ca, in mod curent, mult mai raspandite sunt si­tualiile de supraapreciere sau de subapreciere a propriilorinsu~iri ~i trasaturi, de dilatare sau de ingustare nepermisa a lor,deci cele de deformare a imaginii de sine. De~i atat un tip deperceplie, cat ~i celalalt pot avea fiecare un rol pozitiv, stimu­lativ-formativ - dilatarea reprezentand tendinla de apropiere apersonalitalii reale de cea dorim, scontata a se obline in viitor,iar ingustarea 0 tendinla de .apreciere mai severa, mai criticii,deci mai obiectiva - ambele raman, in esenla, forme de reflec­tare eronata, care se cer a fi corectate cu timpul, pentru a asiguraadaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului inconjurator.

3. Personalitatea ideala (PI) este cea pe care individul do­re~te sa 0 oblina. Ea se refera nu la ceea ce este un individ inrealitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dorisa fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiectatain viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul ~i-lpropune sa-l construiasca in decursul vielii sale. Avand prin ex­celenla un caracter prospectiv, personalitatea ideala dispune deimportante forle ~i funclii stimulative. Ea 11impulsioneaza peindivid spre aCliune, spre cautarea, decelarea ~i relinerea celormai bune ~i favorabile conlinuturi informalionale, cai ~imijloa-

54

ce aClionale, forme psihocomportamentale care sa-i asigure 0cat mai rapidii ~i eficienta adaptare la solicitiirile mediului so­cial. Modelul de personalitate are valoare de scop ~i mai alesde ghid orientativ in raport cu conduita concreta a individului.El permite achizilionarea ~i punerea in funcliune anticipata aunor comportamente. De exemplu, daca un copil i~i propune sasemene cu taml sau sau cu 0 alta persoana din anturajul sauimediat, el va imita ~i traduce in propriul sau COl}lportanlenttra­saturile percepute ~i admirate la "modelul" sau, cu mult inaintede a ajunge la statutul (de varsta, profesional, familial etc.) alacestuia. Pe baza ~i prin intemlediul invatiirii sociale personali­tatea ideala are toate ~ansele de a deveni, de a se converti inpersonalitate reala. Sub raport educalional, problema esenlialaeste cea a valorii persoanei luate drept model de personalitate;a insu~irilor ~i triisaturilor ei psihocomportanlentale. Cu cat aces­tea vor fi mai "realiste", mai apropiate ~i in acord cu naturaintrinseca a persoanei date, cu atat probabilitatea convertirii lorin realitate va fi mai mare. Altfel, discrepanla marcata intre real~i dorit, intre potenlialitali ~i aspiralii, intre existent ~i dezirabil,ar putea duce, cu timpul, la instalarea unor deregliiri ~i pertur­biiri psihocomportamental ell.

4. Personalitatea perceputa (PP) cuprinde ansamblul repre­zentiirilor, ideilor, aprecierilor cu privire la allii. A~a cum indi­vidul i~i elaboreaza 0 imagine de sine, tot a~a el i~i fOffileaza ~io imagine despre aWi, care 11ghideaza in comportamentele salefalii de ace~tia. Dacii 0 persoana crede ca 0 alta este deschisa,sincera se va comporta ca atare cu ea, daca, dimpotriva, 0 con­sidera ca fiind nesincera, intriganta etc., va manifesta reticenlefala de ea. Se pare ca mecanismul esenlial al formiirii unei ase­menea imagini este atribuirea. Teoriile atribuirii formulate depsihologia sociala (Heider, Jones ~i Davis, Kelley etc.) au 0 ma­re relevanla pentru explicarea eil2. Imaginea despre altul ~i maiales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sunt in funclie,

11 Elemente referitoare la aceasta fateta a personalitatii pot fi gasite in Dumitru

Bazac, Idealul de viajii al adolescentului, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.12 Vezi Santion Pilaret, Teoriile atribuirii In psihologia sociala. Teoriilefunda­

mentale, "Revista de psihologie", ill. 4,1984.

55

·pe de 0 parte, de capacitatea persoanei cunoscute de a se exte­rioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de aWi parte, de capaci­tatea persoanei cunosciitoare de a descifra esentialul in infor-

'maliile care i se ofera. Din perspectiva problemei pe care 0tratam suntem inclinati sa credem ca 0 mai mare insenmatate 0are capacitatea din urma. Aceasta deoarece imaginea despre aWieste 0 creatie proprie a persoanei cunosciitoare, deci ea va fiinfluentata ~i va depinde maximal de posibilitatile ~i limite1epsi­hofiziologice ale celui ce cunoa~te, de scopul, motivatiile, aspi­ratiile sale, de felul de selectionare, organizare ~i structurare aindicilor perceptivi, influentate, la randullor, de ordinea perce­perii indicilor, de relevanta lor, de stiirile psihologice temporareale celui care petcepe, de atitudinile sau de caracteristicile per­sonale ale acestuia13. La fel de importante in aprecierea ce1or­lalti sunt ~i 0 serii de cli~ee sau stereotipii perceptive "ce defor­meaza judecata personala, impunandu-se ca un fel de adeviirobiectiv"14. Totodata, s-a demonstrat experimental ca sunt per­soane care in conditii de deficit informational cu privire la 0alta persoana, reu;;esc s-o cunoasca foarte bine datorita capa­citatilor perceptiv-discriminative cle care dispun, in timp ce al­tele, chiar in conditii de exces sau de abundenta a informatiilor,nu ating 0 asemenea performanta. Allport considera cii unii oa­meni dispun cloarde capacitatea de judecata stereotipa (sensibi­litate fata de un altul generalizat), in timp ce altii dispun de 0sensibilitate interpersonala. "Ne hazardiim sa emitem ipoteza ­scria el - ca cei mai buni evaluatori au ambele tipuri de abi­litati" 15.Perceptia altuia sau imaginea despre altul se inscrie caun "dat" (fapt) esential in personalitatea indiviclului, reglandu-inemijlocit re1atiile cu ceilalti. De~i in fazele initiale ale actelorinterpersonale ea este extrem de mobila, chiar fluctuanta, dato­rita mobilitatii ;;i fluctuatiilor situationale ale relatiilor ;;i com­portamentelor persoanelor implicate in relatii, cu timpul, anu­miti invarianti comportamentali ai altor persoane patrund in ea,

13 T. M. Newcomb, R. H. Turner P. E. Converse, Manuel de psychologie sociale,Paris, P.D.F., 1970,pp. 193~i unn.

14 Ion Radu, Psihologie ~colarii, Bucure~ti, Editurs §tiintificii, 1974,p. 221.15 Gordon W. Allport, op. cit., p. 500.

56

o cristalizeaza ;;i stabilizeaza, acordandu-i valoare de criteriu inconduite1e interpersonale.

5. Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansanlblul gan­durilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un indivicl caIe au, Ie nutresc, Ie fac ceilalti asupra sa. Ca 0 consttuctie prinexcelenta a indiviclului dat, ea este ceea ce Valeriu Ceau;;u de­num€;;te "imaginea de sine atribuita lumii"16, adicii ce crecl eucii gandesc altii despre mine. Raportata la planul r¥latiilor inter­personale, ea implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facutede 0 alta persoana (transparenta) sau de intregul grup (trans­patrundere) referitoare la sine, presupunand un gen de empatie,deci cletranspunere in starile psihice ale altcuival7. 0 asemeneaimagine este uneori expresia celor mai intime dorinte ale indi­vidului de a aparea in "ochii lumii", iar alteori reflexul imecliatal comportamentului celorlalti fata de persoana respectiva. Unelev poate crecle ca profesorul sau 11considera ca fiind inteli­gent, fie pentru ca el clore;;te nespus de mult acest lucru, fiepentru ca profesorul respectiv i-a atribuit de nenumiirate oriaceasta calitate. ~i intr-un caz ;;i in altul "imaginea despre sineatribuita lumii" il concluce pe indiviclul dat la e1aborarea ;;i pu­nerea in functiune a unor conduite cle expectativa, el a;;teptan­du-se ca ceilalti sa se comporte fata de e1corespunzator imaginiipe care el crede ca 0 au despre el. Or, a;;a Cunl afirma ValeriuCeau;;u, aceasta imagine este cea mai nesigurii - ;;i mai neveri­ficabila - ca valoare de cunoa;;tereI8. Ea ne face sa plutim inincertitudine, sa fim nesiguri, sa emitem conduite in contratimp.Nu este exclus totu;;i ca aceasta imagine sa se apropie de reflec­tarea veridica a ade.fiirului. Oricum ar fi, corecta'sau incorecta,imaginea de sine atribuita lumii este un veritabil reglator al con­duitelor interpersonale, cei doi parteneri trebuind sa tina seama~i de felul cum crede fiecare ca se reflecta in ochii celuilalt.

6. Personalitatea manifestatii (PM) este reprezentata de an­sanlblul trasaturilor ~i insu~irilor ce-;;i gasesc expresia in moda-

16 Valeriu Ceau~u, op. cit., p. 41.17 Ven Ciitiilin Marnali, IntercUlloO§lere,Bucure~ti, Editura §tiintificii, 1974,cap. Ill.18 Valeriu Ceau~u, op. cit., pAl.

57

IWitile particulare, proprii, specifice de exteriorizare §i obiec­tivare comportamentaUi. Prin continutul sau, personalitatea ma­nifestata este 0 constructie psihocomportamentala sintetica, de­oarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta apersonalitatii, fie toate fatetele articulate §i integrate intre ele.Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psi­hica a individului, cat §i de particularitatile §i "cerintele" situa­tionale in care aceasta actioneaza. Exista norme de grup, regulisociale care cer ca anumite comportamente sa se exteriorizeze,in timp ce altele sa fie retinute, inhibate; unele comportanlentesunt accept ate, altele nu; ceea ce este acceptat intr-un grup saui se permite unei persoane cu un anumit statut, ii poate fi refuzataltui grup sau altei persoane cu un alt statuto Personalitatea ma­nifestata este plIDctul de intersectie intre individual §i social,intre interioritatea psihica a individului §i normativitatea socie­tatii. Intr-o asemenea intersectie se pot produce confluente,armonizari, dar §i disocieri, dezacorduri, fapt care acordapersonalitatii totale a individului 0 traiectorie existentiala pro­prie. Oricum ar fi, personalitatea manifestata ramane fateta cucaracterul integrator cel mai pronuntat, cu deschiderea cea maievidenta spre social, cu crescute posibilitati de investigare §i cu­noa§tere obieetiva.

C. ABORDAREA SINTETlC-INTEGRATlV A A

PERSONALITATII

Cele de pana acum ne-auevidentiat faptul ca fatetele perso­nalitatii dispun de 0 natura, structura §i functionalitate proprii,distincte, care Ie individualizeaza pe unele in raport cu altele.Astfel, PR §i PM sunt fatetele "mai obiective" ale personalitatii,in timp ce toate celelalte sunt fatetele ei subiective; primele cinciar putea fi subordonate punctului de vedere substanfialist de de­scriere a personalitatii, ultima celui situalional - primul indi­cand continutul, osatura §i carnatia personalitatii, al doilea,modul ei de manifestare in relatiile §i situatiile sociale (JeanStoetzel)19; unele dintre fatetele personalitatii cuprind mai ales

19 Jean Stoetzel, La psychologie sociale, Paris, Flammarion, 1963,p. 158.

58

integratori cognitivi §i valorici (indeosebi sistemele de imaginiale individului), altele, integratori aptitudinali (eu precadere PR§i PM). Totodata, a reiel?it, implicit, ca fat~tele personalitatii nusunt izolate, separate unele de altele, ci ca, dimpotriva, se fntre­patrund, se presupun reciproc, se intersecteaza §i se convertescunele in altele. Datorita relatiilor de cooperare sau confiictualedintre ele, de prelungire a unora in altele sau de compensaTe alor, ca §i celor de asociere sau de discrepanla §i disjunclie va­lorica, personalitatea umana capata 0 "infati§are""i:lparte. Dacain cele de mai sus 0 asemenea infati§are globala unitara a per­

sonalitatii a fost doar sugerata, fiind implicata contextual §i incomentariile facute, dorim ca in continuare sa ne referim expli­cit la ea. A vem in vedere felul concret, particular cum se intricafatetele personalitatii unele in altele; cum se cristalizeaza §i so­lidifica in personalitatea umana, conducand, in cele din urma,la inchegarea unor tipuri de personalitate. Pentru aceasta estenecesar sa luam in considerare toate fatetele personalitatii, §i nu

doar pe unele dintre ele, fapt mai putin realizat in literatura despecialitate. Dupa cuno§tinta noastra exista incercari de corelaredoar intre doua, cel mult trei dintre fatetele personalitatii. Astfel,Valeriu Ceau§u, luandca punct de reper imaginea de sine, stu­diaza experimental sau pe baza unor aprecieri teoretice relatiadintre aceasta §i atributele reale ale personalitatii, dintre ea §iimaginea despre ceIalalt sau dintre imaginea de sine §i imagineade sine atribuita lumii2u. La randul sau, Nicolae Mitrofan cer­

ceteaza relatiile de eoncordanta §i neconcordanta dintre ceea ceel nume§te aspectul real al personalitatii (AR), imaginea de sine(IS) §i imaginea de sine atribuita. (ISA)21. In al doilea rand, este

necesar sa avem in )'edere §i finalitatea analizei intreprinse. Instudiile amintite, iritereseaza mai ales decelarea structurii §i

functiilor proprii ale diferitelor fatete ale personalitatii, indife­rent daca ele sunt analizate in sine sau in corelatie unele cu al­tele. Pe noi ne preocupa mai mult structura §i funcfiile perso­nalitalii globale reie§ite in urma relatiilor §i interrelatiilor dintrefatetele aeesteia.

20 Valeriu Ceau~u, op. cir., cap. I, cap. III, pp. 106 ~i urm.21 Nicolae Mitrofan, Eleval ~idezvolrarea personalitiitii lai, "Revista de pedago­

gie", nr. 9,1985.

59

Din aceasta perspectiva consideram ca in urma procesuluide intricare, cristalizare §i solidificare a fatete"1or personalitatii,apar urmatoarele tipuri de personalitate:

1. Tipul unitar ~i armonios dezvoltat, ce se caracterizeazaprin coerenta §i concordanta de sens a tuturor fatetelor persona­litatii. Este yorba despre omul a carui personalitate autoevaluata

este coneordanta cu cea reala; de cel care i§i construie§te per­sonalitatea ideala (dorita) in deplin consens cu posibilitatile de

.care dispune, evitand decalajele; de omul care i§i elaboreazaimagini corecte, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti; de

cel care anticipa corect gi'mdurile sau sentimentele altora despreel; in sfar§it, de omul care i§i manifesta in comportament toate

aceste fatete ale personalitatii sale, lli}a cum sunt ele tara aascunde, omite sau truca ceva. Toate acestea acorda persona­

litiitii respective integritate §i coristantii, permitandu-i sa traiascain armonie cu sine §i eu ceilalti (eu lumea).

2. Tipul instabil, caracterizat prin actiunea independenta, ne­

corelata §i nesistematica a fatetelor personalitatii. Acesta esteomul despre care in limbajul curent se spune: "nu §tiu ce saered despre el, 0 data se comporta intr-un fel, alta data in cutotul alt fel". Este yorba de 0 instabilitate generalizata, adicaatat intre fatetele personalitatii, cat §i in interiorul fiecareia din­

tre ele. Pentru primul caz, tipica este situatia cand imaginea desine uneori este concordanta cu personalitatea reala, alteori nu,

chiar dadi este yorba de una §i aceea§i trasatura; personalitateaideala este uneori intr-un "periculos" decalaj fata de personali­

tatea reala, in timp ce alteori ea se apropie de aceasta;imagineadespre altii se schimbii extrem de free vent, fiira motive inteme­

iate etc. Pentru eel de-al doilea caz, urmatoarea situatie ni se

pare a fi tipica: uneori imaginea de sine este mult §i nejustifieat

dilatata, in timp ee alteori aceasta este nepermis ingustata, ten­dintele de supraapreciere §i cele de subapreciere inlocuindu-se

cu rapiditate unele pe altele; uneori personalitatea reala se ma­nifesta in comportament, alteori nu, chiar daca situatia respec­tiva 0 cerecu necesitate. Personalitatea instabila i§i traie§te dra­

matic propria sa existenta, fiind, inacellli}i timp, greu acceptata

60

§i toleratii de ceilalti. Ea i§i creeaza §i creeaza §i celorlalti graveprobleme de adaptare §i integrare sociala, afectand eficienta gru­pului.

3. Tipul dedublat, cu ma};cante discrepante intre interior §iexterior, latent §i manifest, real §i imaginar, esenta §i aparenta.

La fel ca §i in cazul tipului instabil, dedublarea se poate realizaatat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat §i intre aces­

tea. Astfel, una poate sa fie imagiuea de sine aiq,dividului pecare acesta §i-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in

care crede, cu care este de acord §i cu totul alta imaginea desine pe care, dintr-un motiv sau altul, el 0 afi§eaza in afara; una

poate fi imaginea intima despre cineva §i cu totul alta cea facutacunoscuta acestuia sau celor din anturajul sau. La fel de drama­tice sau poate chiar mai dramatice sunt dedublarile dintre fatete­

Ie personalitatii care intervin, de regula, intre personalitatea re­ala §i cea manifestata, intre grupul de imagini ale individului(de sine, de altul, de sine atribuita lumii) §i personalitatea ma­

nifestata. Ace§tia sunt oamenii care una gandesc §i alta spun,

una gandesc, spun §i alta fac, unele Ie sunt atitudinile §i cre­

dintele reale §i altele cele miirturisite, exteriorizate. Permanentaduplicitate, mascare §i trucare in care se complac, daca este bine

ascunsa, poate asigura aeestor persoane 0 existentii satistaciitoa­

re, daca insa este descoperita de altii, conduce la consecinteneplaeute (tensiuni nervoase, crize §i drame interioare la persoa­na dedublatii; comportamente de marginalizare, §i uneori chiar

de suprimare a ei, la ceilalti).

4. Tipul accentuaf, caracterizat prin excrescel1ta uneia saualteia dintre fatetele personalitatii, care uneori Ie subordoneaza

. pe toate eelelalte, alteori, pur §i simplu, Ie anuleaza. Exista per­soane la care eonteaza ce sunt in realitate, nu ee cred ei sau altii

despre aceasta, de aceea toate fatetele personalitiitii vor fi "asi­milate" "absorbite", subordonate de personalitatea lor reala, de

erezullor "de a fi ei in§i§i". La alte persoane, dimpotriva, ima­

ginea de sine mult hipertrofiata, Ie absoarbe §i Ie subordoneazape toate celelalte. Imaginea excelenta pe care unele persoane§i-o fac despre ele insele, Ie orbesc, Ie fac, pe de 0 parte, sa nu

61

mai tina seama de felul cum sunt in realitate, iar, pe de altaparte, fie sa-i ignore pe altii, fie sa' considere (evident in moderonat) ca ace~tia au aceea~i parere buna despre ele pe care 0au ele insele. Acestea sunt persoanele "inchipuite" care i~i atri­buie insu~iri, calitati pe care nu Ie au ~i pe care nici altii nu iIe recunosc. Exista apoi persoane care neglijandu-se pe sine, secomporta a~a cum cred 'ele ca a~teapta altii sa se comporte. Intoate aceste cazuri se ajunge la 0 oarecare saracire, simplificare~i unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie descheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza ~iuneori chiar falsifica personalitatea. Asemenea persoane se credneintelese, ignorate, persecutate, lezate. De aceea, pentru a-~iapara personalitatea ultragiata ~i pentru a triii eel putin in armo­nie cu sine, i~i elaboreaza comportamente insinuante, agresive,mitomane, fac permanent apel la autoritate etc.

D. CONSECINTELE MODELULUI PROPUS1. in plan metodologic. Modelul sintetic-integrativ al perso­

nalitatii, pe care I-am elaborat, presupune conceperea unitara,integrala a personalitatii. Avem insa in vedere nu orice fel deunitate, ci unitatea in diversitate a personalitatii, concretizata inunitatea ~i diversitatea fatetelor acesteia, a relatiilor ~i interde­pendentelor dintre ele. Aceasta inseamna ca fatetele personali­tatii nu pot fi concepute independent unele de altele sau de in­treaga configuratie psihica a unei persoane, dar nici nu pot fireduse sau "topite" intr-o masa omogena, amorra, fara nici 0diferentiere interioara. Din contra, tocmai 0 asemenea diferen­tiere §i specializare, concomitent intrafatete ~iinterfatete, acordapersonalitatii un "spor" de unicitate. Ea este cea care conducela conturarea unor tipuri de personalitate, ce dispun de structuri~i functionalitati diferite, de grade diferite de originalitate, adap­tabilitate ~i eficienta.

2. in plan diagnostic. Diagnosticarea personalitatii totale, in­tegrale este 0 operatie destul de greu de realizat. De~i s-ar parea,eel putin la prima vedere, ca multitudinea de metode utilizate

62

in investigarea personalitiipi ne-ar conduce la descoperirea ~i des­cifrarea acesteia, in realitate asistam la pulverizarea ei, la sur­prinderea doar a unor aspecte, laturi, de fiecare data altele, infunctie de instrumentul utilizat. Apoi, mai multi psihologi, uti­liziind instrumente diferite, ar putea identifica "personalitati" di­ferite, chiar ~i atunci cand se raporteaza la unul ~i acela~i indi­vid. Modelul sintetic-integrativ al personalitatii pe care I-ampropus are in planul diagnosticarii acesteia urmatoa,rele doua ca­tegorii de consecinte: fie construirea unui instrument diagnosticnou, sintetic, care sa permita surprinderea integralii ~i dintr-odata a personalitatii; fie aplicarea mai multor instrunlente diag­nostice in masura sa furnizeze informatii despre fiecare fateta apersonalitatii, care sa fie mai apoi integrate de psiholog intr-oimagine unitara. Dupa cuno~tinta noastra nu exista elaborat incaun instrument sintetic de diagnosticare a personalitatii totale, ce­Ie mai multe dintre acestea reu~ind sa surprinda, uneori cu 0precizie mai mare, alteod cu una mai mica, doar 0 fateta a per­sonalitalii. Astfel, probele de laborator ~i testele proiective diag­nosticheaza personalitatea reala; inventarele sau chestionarelede personalitate surptind imaginea de sine; testul sociometriccare cuprinde ~i intrebiiri de motivalie a alegerilor §i respinge­rilor furnizeaza informalii cu privire la imaginea despre altii;testele de perceptiesociala adaptate ne indica imaginea de sineatribuita lumii; categoriile informational-comunicationale elabo­rate de Bales aratii cum se manifesta personalitatea (tensio­nal-conflictual; cooperator-adaptativ; ca solicitator sau ca furni­zor de informatii, opinii §i sugestii in grup). Totu§i, incercarilede elaborare a unor instrumente de diagnostic are a mai multorfatete ale personalitalii nu lipsesc cll desavar§ire. De exemplu,chestionarul de evaluare interpersonala, elaborat ~i utilizat deBales, conduce la obtinerea atat a imaginii de sine, cat ~i a ima­

ginii despre allii22. I?e~i elaborarea unui instrument diagnostic

22 Un acela!ji produs se poate obline ~i prin intermediul instrumentului propus denoi. Vezi M: Ziate, 0 noua metodii de diagnosticare a comportamentului interperso­nal, "Revista de psihologie", nr. 3 ~i 4, 1984.

63

sintetic ar fi extrem de utila, se pare ca, cel putin deocamdata,cea de-a doua cale de diagnosticare a personalitatii este maifructuoasa.

3. In plan interpersonal. Consideram ca modelul propus des­chide mari perspective in abordarea relatiilor interpersonale din­tre oameni, atat prin raportarea reciproca a fatetelor persona­litiitii partenerilor intrati in interactiune, cat §i prin raportareareciproca a tipurilor de personalitate descrise. De exemplu, ima­ginea de sine §i despre altul (despre B) a lui A, intrata in inter­actiune cu imaginea de sine §i despre altul (despre A) a lui B,duce la obtinerea mai multor tipuri de relatii interpersonale (decompatibilitate absoluta, daca ambely imagini sunt pozitive, deincompatibilitate, daca ele sunt inversate, adica A are 0 piirerebuna despre sine §i proasta despre B, iar B buna despre sine §iproasta despre A). De asemenea, putem explica §i anticipa multmai corect relatiile dintre doua persoane carora Ie cunoa§temtipul de personalitate, decat daca un asemenea fapt ar lipsi. In­tr-un fel interactioneaza tipul unitar §i armonios dezvoltat cu celaccentuat §i in cu totul alt fel cu cel dedublat. Se nascastfelarmonizari interpersonale sau, dimpotriva, conflicte §i tensiuni,se creeaza premisele functionalitatii normale, frre§ti sau mai putinnormale a relatiilor interpersonale.

4. In plan psihopatologic. Pe baza modelului propus credemca s-ar putea explica mai bine §i unele tulburiiri de personalitate,destrueturiiri sau involutii ale aeesteia. Disocierile din strueturaintema a diferitelor fatete ale personalitatii §i mai ales cele din­tre fatete ar putea eonstitui una dintre numeroasele eauze de or­din psihic ale tulburarilor personalitatii.

5. In plan educativ-formativ. Cunoscand componenta §istruetura personalitatii din persp~etiva sintetic-integrativa pro­pusa, yom putea eoneepe mai bine ansanlhlul mijloacelor §i ma­surilor de interventie edueativa in vederea formiirii adeevate, aamelioriirii sau corectiirii diferitelor insuficiente sau excreseentenedorite ale personalitatii. Tipul de personalitate care ne intere­seaza din punet de vedere edueativ este tipul unitar §i armoniosdezvoltat, a§a incat toate actiunile instructiv-edueative trebuiesubordonate obtinerii acestuia.

64

2. 0 metodologie pentru determinareatipurilor de personalitate

PROBLEMAIntr-un studiu anterior1 pornind de la premisa ca in perso­

nalitatea totala a individului importanta au nu atilt insu§irile,configuratiile de trasaturi, structurile, sistemele §i subsistemeleei, ei modul particular de integrare §i utilizare comportamen­taliia acestora, desprindeam §ase "fatete" ale personalitatii §ianume: personalitatea'reala (PR); personalitatea autoevaluata(PA); personalitatea ideala (PI); personalitatea perceputa (PP);personalttatea proiectata (PPro); personalitatea manifestatCi(PM). Luand apoi in considerare interaetiunea §i interdependen­ta lor reciproca, intersectarea, convertirea sau "topirea" unorain altele, am deseoperit patru tipuri de personalitate: unitar §iarmonios dezvoltat; instabil; dedublat; accentuat. Punandu-neproblema diagnosticiirii acestor tipuri de personalitate, avansamipoteza ca s-ar putea proceda in doua moduri: fie prin construi­rea unui instrument diagnostic nou, sintetic, care sa permita sur­prinderea dintr-o data a tuturor fatetelor personalitatii; fie prinapliearea mai multor instmmente diagnostice in masura sa fur­nizeze informatii despre fiecare fateta a personalitatii care sa fieapoi integrate de psiliolog intr-o imagine unitara. Aratam, tot­odata, ca prima modalitate - rara a lipsi. cu desavar§ire - este

1 M. Zlate, Un model sintetic - i~tegrativ al personalitiifii, "Revista de psiholo­

gie", 1987, nT. 1, pp. 5-16.

65

totu~i mai putin utilizatii, comparativ cu cea de-a doua. Una din­tre problemele apiirute chiar din momentul elaboriirii studiuluirespectiv a fost aceea a giisirii (in metodologia psihologicii) sauconceperii unei metode relativ simple ~i operative care sii ofere,pe de 0 parte, posibilitatea recoltiirii unor informatii despre toatesau despre dh mai multe fatete ale personalitiitii, iar, pe de altiiparte, sii conducii spre detem1inarea tipurilor de personalitatedescrise. Dacii in momentul publiciirii acelui studiu nu eram inposesia unor informatii cu privire la 0 astfel de metodii, astiizisuntem in miisurii sii propunem, cu titlu experimental, nu atat 0metoda, cat 0 metodologie de determinare a tipurilor de perso­nalitate, conceputii ca un ansamblu de tehnici diagnostico-inter­pretative cu 0 dezvoltare procesualii.

PREMISE

Ca punct de pomire am luat acele cercetiiri ce reu~eau siidiagnosticheze douii sau mai multe fatete ale personalitiitii. Ast­fel, H. Rodriguez Tome (1967, 1972)2, fiind interesat de sur­prinderea imaginii despre sine a unor adolescenti ~i a imaginiipe care ace~tia cred cii 0 au ceilalti despre ei (denumite de el"imagine proprie de sine" ~i "imagine socialii de sine"), ii punepe adolescenti in situatia de a-~i exprima, pe de 0 parte, piirereSlpe care 0 au in raport cu modul de manifestare la ei i~i~i a 22triisiituri comportamentale (vesel, sociabil, reflexiv etc.), iar, pede altii parte, piirerea pe care considerii cii 0 au altii (tatiil, ma-

'ma, prietenii biiieti, prietenii fete) despre ei. Obtine in final 0imagine proprie de sine ~i patru imagini sociale de sine care iioferii posibilitatea efectuiirii unor analize diferentiatorii ~i com­parative. 0 cercetare aproape identicii (cel putin ca metodii) afost organizatii de trei autori francezi (M. Gilly, M. Lacour,R. Meyer, 1971-1972)3 pentru a evidentia relatia dintre cele

2 H. Rodriguez Tome, Unite et diversiti de l'image de soi chez I'adolescents,"Psychologie franyaise", 1967, nr. 12, pp. 114-123; H. Rodriguez Tome, Le Moi etI 'Autre dans Laconscience de I 'adolescent, Neuchiitel, DelachauJ{ et Niestle, 1972.

3 M. Gilly, M. Lacour, R. Meyer, Image propre, images sociales et statut scola ire,"Bulletin de psychologie", 1971-1972, nr. 2S, pp. 792-806. Vezi ~i Maurice Reu­

chlin, Psychologie, Paris, P. U. F., 1977, pp. 338-341.

66

douii tipuri de imagini de sine (proprie ~i socialii) ~i statutul ~co­lar al elevilor. Printre insu~irile date spre apreciere se aflau unelelegate direct de activitatea ~colarii (inteligentii, memorie, atentie,rapiditate in activitatea ~colarii, sensibilitate fata de rezultatele~colare, fortii, sinceritate, politete, perseverentii - in total 12).De asemenea, printre persoanele din anturajul elevului ale ciiror .imagini despre sine trebuiau "ghicite" a fost introdus ~i profe­sorul. Atat in prima, cat ~i in cea de-a doua cerc€tare, apreciereainsu~irilor psiho-comportamentale se efectua cu "ajutorul uneiscale evaluativ~ (ce indica prezenta in mare masurii, intr-o oa­recare miisurii ~i in mica miisura a insu~irilor investigate) sauprin acordarea unui punctaj (10 puncte pentru nivelul inalt dedezvoltare al insu~irii avute in vedere, 5 puncte pentru dezvol­tarea ei medie, zero puncte pentru insuficienta dezvoltare sau 'i"

pentru lipsa ei). lata cateva exemple de intrebiiri. Pentru memo­rie: "Un copil care are memorie este cel care i~i reaminte~te cuu~urinta ceea ce a invatat sau ceea ce i s-a spus. Unui asemeneacopil ii acordiim 10 puncte. Celui care uita tot ii acordam zeropuncte, iar celui care i~i reaminte§te intr-o oarecare masurii iiacordiim 5 puncte". Pentm deschiderea sociala in munca §co­larii: "Unor copii nu Ie place sa lucreze singuri, ci impreunii cualtii, lor Ie acordiim 10 puncte. Altii, dimpotriva, preferii sa lu­creze singuri, lor Ie acordiim zero puncte ... etc.". Fiecare triisii­tura psiho-comportamentala era jnsotita de cinci intrebiiri: Catepuncte crezi cii iti acorda mama ta? Cate puncte crezi cii itiacordii taml tiiu? Dar cel mai bun prieten al tau? Dar profesorul?Tu insuti cate puncte ti-ai acorda? In astfel de cercetiiri sunt

surprinse douii din1)e fatetele personalitatii avut~ in vedere denoi: PA (personalitatea autoeva1uatii) §i PPro (personalitateaproiectata). Cu ajutorul chestionarului de evaluare inter-perso­nala fo10sit de Bales pentru determinarea tipurilor de persona­litate interpersona1ii4 sau pornind de 1a metoda propusa de noicu acela~i scops, dat fiind faptu1 cii subiectu1 riispunde la 0 serie

4 R. F. Bales, Personality arul Interpersonal Behavior, New York, Holt, Rinehartand Winston, 1970.

5 M. Ziate, 0 nouii metoda de diagnosticare a comportamentului interpersonal,"Revista de psihologie", 1984, nr. 3 ~i 4.

67

de intrebari atat in ·legatura cu sine, cat f?iin legatura cu ceilaltimembri ai grupului, se obtin tot doua fatete ale personalitatii:PA (personalitatea autoevaluata) f?iPP (personalitatea perceputa).In cercetiirile sale Valeriu Ceauf?u6 investigand atributele perso­nalitatii prin intermediul masuratorilor de laborator sau prinaplicarea unor chestionare reuf?ef?tesa furnizeze informatii pre­tioase referitoare la doua dintre fatetele personalitatii, f?ianume:PR (personalitatea reala) f?i PA (personalitatea autoevaluata).Dupa cum observam, chiar daca fatetele surprinse ale persona­litatii sunt de fiecare data altele, niciodata numarullor nu depa­f?ef?tecifra doi. Oricum ar fi, sugestiile furnizate de ele suntvaloroase f?imerita a fi retinute. Cum insa din punctul nostrude vedere mult mai importanta este corelarea tuturor fatetelorpersonalitatii in vederea desprinderii tipului final de personali­tate, propunem in continuare 0 metodologie care sa ne conducaspre realizarea acestui obiectiv.

o METODOLOGIE POSIBILA.

In vederea surprinderii celor f?ase fatete ale personalitatiipoate fi utilizata 0 metodologie relativ simpla f?ioperanta con­stand in urn1atoarele:

a. elaborarea ~'iaplicarea unui chestionar evaluativ §i auto­evaluativ ce contine intrebiiri referitoare la un numiir de trasaturi(insuf?iri)psiho-comportamentale ee urmeaza a fi apreciate depersoana investigata pe baza unei scari tip Liekert, in cinci si­tuatii de raspuns: in raport eu sine; eu idealul urmiirit; cu altii;eu propria persoana reflectata in altii; cu eomportamentul exte­riorizat, manifestat. Precizam ca numiirul trasaturilor (insuf?iri­lor) investigate poate fi extrem de mare. De exemplu, V. Ceauf?uintocmef?te0 lista cu 57 asemenea triisiituri de persoqalitate, nu­mite de el atribute, grupate in opt eategorii: dinamica neuto­psihica; constituirea f?iprelucrarea informatiilor; decizia; auto­controlul f?i autoreglarea; atitudini moral-sociale; aetiunea;motivatia f?ipropensivitatea; capacitatea de invatare-adaptare7.

6 Valeriu Ceau~u, Autocunoa~tere ~i crearie, Bucur~ti, Editllra Militara, 1983.7 Valeriu Ceau~u op. cit., pp. 26-27.

68

Evident, eu cat numarul acestor insuf?iri este mai mare, cu atatcref?teposibilitatea caraeterizarii complete f?iautentiee a perso­nalitatii. Este indicat insa sa fie seleetate trasaturile esentiale alepersonalitatii f?imai ales eele care pot fi miisurate prin probeobiective. Pentru exemplificare rediim un ehestionar evalua­tiv-autoevaluativ continand intrebari referitoare la nivelul deinteligenta.

CHESTIONAR DE EVALUARE ,sI AUTOEV ALUARE

Inteligenla. A fi inteligent inseanma a stabili rapid relatiiintre cuno§tinte, informatii §i mai cu seama "relatii intre relatii",a te adapta suplu §i eficient la situatiile no1. In legatura cu ni­velul inteligentei tale §i al altora te rugam sa raspunzi la urma­toarele intrebari:

1. Care crezi ca este nivelul tau de inteligenta? (Incercuie§teun numar de pe scara de mai jos care crezi ca ti se potrive§te)

ScazutMediuInalt

II1I1III11I

1

23 456 789

2. Ce nivel de inteligenta ti-ar placea sa ai? Scazut

MediuInalt

1

11IIIIII111

23 456 789

3. Ce nivel de inteligenta crezi ca au persoanele de mai jos? Scazut

MediuInalta. tatal tau I

III 1 1I 1I1~

23 456 789

b. mama ta 1

IIIIII1112

3 456 789c. prietenul tau L_. __I1IIIIII1I

23 456 789

d. prietena ta I1I1I1III1I1

23 456 789

4. Cum crezi ca iti este apreciat nivelul de inteligenta decatre urmatoarele persoane? Scazut

MediuInalt

a. de tatal tau I11II1IIII11

23 456 789

b. de mama taII11IIIIII1I

23 456 789

c. de prietenul tauI1

I1IIIII1I12

3 456 789

70

d. de prietena taScazut Mediu Inalt

I I I I 1 I I I 1 I

12345 6 1895. Cum te comporli, cum te manife§ti in situatiile concrete

de viata? Ca un om cu un nivel de inteligenta:Scazut Mediu Inalt

I I I I 1 1

123 456 789~

Dupa aceea§i schema se formuleaz~ intrebari §i pentru alteinsu§iri de personalitate. Fiecare intrebare subsumata unei in­su§iri urmare§te sa surprinda 0 fateta a personalitati1. Astfel, in­trebarea 1 vizeaza descoperirea personalitatii autoevaluate (PA),intrebarea 2 a personalitatii ideale (PI), intrebarea 3 a persona­litatii percepute (PP) , intrebarea 4 a personalitatii proiectate ~(PPro), intrebarea 5 a personalitatii manifestate (PM). Laintrebarile 3 §i 4, in functie de specificul subiectilor investigati,pot fi adaugate §i alte persoane: profesor, sot, sotie, §ef etc.;

b. investigarea fn laborator sau cu ajutorul unor teste a fn­su§irilor de persoftalitate avute in vedere. Pentru efectuareaacestor investigatii §i aplicarea testelor se urmare§te descoperi­rea nivelului real de dezvoltare al trasaturilor psiho-comporta­mentale, adica a fatetei personalitatii reale (PR). Este recoman­dabil ca testele sa fie aplicate pe fiecare persoana supusacercetarii dupa ce aceasta a raspuns la chestionarul de evaluare§i autoevaluare, §i nu inainte;

c. investigarea prin intermediul chestionarului sau a testelora altor persoane detdt cea a subiectului respectiv, fata de careacesta i§i expriIl)ase opiniile. Pentru a §ti daca parerea subiec­tului in cauza cu privire la nivelul de inteligenta al altor persoa­ne (tata, manla, prieten, prietena etc.) este corecta, va trebui sainvestigam nivelul de inteligenta al acestor persoane. De ase­menea, pentru a §ti dadi parerile subiectului cu privire la ce cre­de el ca gandesc altii despre el sunt adecvate, va trebui sa Ieadresam acestora urmatoarea intrebare: Ce parere aveti desprenivelul de inteligenta al fiului dvs. (pentru parinti), al prietenuluivostru (pentru prieteni). Daca dorim sa obtinem infoffilatii §i

71

mai complete putem aplica in intregime chestionarul de evalua­re ~i autoevaluare ~i pe aceste persoane, evident cu modificareaintrebarilor 3 ~i4. Asemenea investigalii au 0 mare semnificaliein raport cu subiectul cercetat deoarece pun in evidenla capaci­tatea sa de cunoa~tere a altora, a parerilor acestora despre el.Dat fiind insa faptul ca realizarea lor integraHi este deosebit dedificila, pot fi solicitate numai in masura posibilitalilor.

DEMERSURI DIAGNOSTICO-INTERPRETATIVE

Pentru a vedea in ce masura metodologia propusa de noi estefunclionala anl organizat 0 cercetare empirica pe trei grupe desubiecti: un grup de 35 elevi (clasa a XI-a), un alt grup de 20studenli (anul 1lI), in fine, un grup de 15 adulli Ontre 45-50ani). Subiectii erau diferenliali prin varsta, sex, nivel de pregati­re educalionala, dar ~iprin gradul de dezvoltare al personalitalii:la adolescenli personalitatea aflandu-se intr-un pronunlat procesde formare, de definire; la studenli acest proces fiind ceva maiavansat ~i stabilizat; la adul1i personalitatea fiind bine conturata(evident, nu ~i definitiv stabilizata). Amintim acest lucru de­Oarece repartizarea tipurilor de personalitate printre aceste treicategorii de varsta va fi, probabil, diferita. De exemplu, este maiplauzibil ca tipul de personalitate unitar ~i armonios dezvoltatsa fie intalnit in randul adullilor a caror personalitate este dejaformata, decat in cel al adolescenlilor a caror personalitate seafla in plin proces de inchegare §i stabilizare.

Insu~irile de personalitate pe care Ie-am avut in vedere sunturmatoarele: inteligenja, ca una dintre trasaturile cele mai sta­bile ale personalitalii ce-i confera acesteia suplelea ~i eficienlaadaptarii la mediu; creativitatea, ca dimensiune esenliaIa ~i sin­tetica a personalitalii care asigura omului saltul decisiv de lafiinla consumatoare de valori la fiinla creatoare de valori; ca­

pacitatea de memorare, ca insu§ire ce determina identitatea ~icontinuitatea eu-Iui, mi§carea acestuia in toate cele trei dimen­siuni temporare: trecut, prezent, viitor; capacitatea de atenlie,ca una dintre starile psihice de vigilenla, incordare, cautare ~ifixare ce se instituie intr-o condilie facilitatoare a activitatii ac­tuale a omului. Aceste jnsu~iri exprima, dupa parerea noastra,

72

cele mai importante disponibilitali ~i caracteristici ale fonduluidinamico-energetic, aptitudinal ~iatitudinal al unei persoane. Deexemplu, nivelul de dezvoltare al inteligenlei sau al creativitaliine poate furniza informatii cu privire la dinamica activitalii ~icapacitalilor de adaptare ale individului (fapt ce line de laturatemperamentala), la gradul de productivitate ~i eficienla al per­sonalitalii (ce este legat de componenta aptitudinala), la modulin care el este utilizat - pozitiv sau negativ -(ceea ce suge­reaza implicarea laturii atitudinale). Rapiditatea salt incetinealamemoriei, pastrarii ~i reactualizarii reprezinta nu doar 0 carac­teristica a memoriei, ci ~i a temperanlentului, la fel cum canti­tatea (volumul) informaliilor relinute ~i reactualizate este sem­nificativa pentru productivitatea ~i eficienla personalitalii, decipentru latura ei aptitudinala; ca,nd0 P~!.~9~~,.:?~~~~~,~!~§1,!~~'p,~£:.'te prolllisitl!:LiJ!<faClJt\{,3!£~sta.!l:l,l..est~.tl.!:L.J:)i:lt,l~1f~p'~>g~}]!~1!~9I.~:.~;~~~L,~ipIimaincdmaL.ll:u!I!.J~r~g,p[2mllJE§ih2t,l~2.@L_(Q~Si<?~tac!~!illJ).111."QmJJIlJi.

Pentru determinarea nivelului real al dezvoltarii acestor in-

su~iri anl utilizat diferite teste din arsenalul psihodiagnostic alpsihologiei. Astfel, au fost folosite cfUeva teste nonverbale deinteligenla (testul Sarton de inteligenla spaliala, adaptat dupaEysenck; matricile progresive Raven), teste de creativitate (frag­mente din testullui Torrance) §i teste obi~nuite de memorie ~iatenlie. Pentru surprinderea modului de reflectare in con~tiinlasubiectului a gradului de dezvoltare al acestor insu~iri am aplicatchestionarul descris mai inainte. Cea de-a treia etapa a metodo­logiei propuse, data fiind dificultatea realizarii ei, anl aplicat-ope uh numar restrans.ide persoane, dupa intocmirea profilelor depersonalitate, nivelul de dezvoltare al insu~irilor psihice aparli­nand persoanelor din anturajul subiectului investigat, ca ~i ima­ginile acestora despre subiectul in cauza avand 0 mare impor­tanla pentru inlelegerea mai buna a tipologiei propuse. Precizam~i faptul ca pentru a surprinde stabilitatea sau instabilitatea intimp a sistemului de imagini al subiectului, aplicarea chestiona­rului s-a facut de doua ori (la interval de trei luni de la 0 aplicarela alta).

73

In interpretarea datelor recoltate am pornit de la 0 serie desugestii prezente in literatura de specialitate. Astfel, H. Rodri­guez Tome (1972) considera ca "diferenta mare intre diferiteleimagini de sine formate de acela~;;isubiect constituie un pericolpentru echilibrul intern al personalitatii sale"8. Am presupus cadaca acest lucru este valabil pentru cele doua categorii de ima­gini avute in vedere de autorul citat (imaginea proprie de sine§i imaginea sociaUi de sine), el va fi cu atat mai valabil pentrucele patru tipuri de imagini descrise de noi. Cu cat diferenteledintre acestea vor fi mai mari §i mai variate in timp, cu atat este

mai probabil ca persoana respectiva sa apartina tipului de per­sonalitate instabil, dedublat sau accentuat. Totodata, consideram

ca daca diferenta mare dintre imagini este un pericol pentru per­sonalitate, asemanarea lor poate fi un mare avantaj pentru echi­librul sau interior. Aceasta inseamna ca este foarte probabil capersoanele la care intalnim concordanta sistemului de imaginisa apartina tipului de personalitate unitar §i armonios dezvoltat.Daca sistemul de imagini al subiectului investigat - analizat

prin compara~ea iJUaginilor intre de,. - .este raportat apoi atatla personalitatlfreala, cat §i la ceJ friJdifestata, atunci posibi­litatile de diagnosticare corecta a tipului de personalitate caruiaacesta ii apartine cresc simtitor. Tot Tome vorbe§te despre "ne­voia de coerenta" a personalitatii9. N-am putea oare presupuneca din moment ce unii oameni sunt instabili, dedublati sau ac­centuati comportamental, exista la ei §i 0 "nevoie" de instabili­tate, dedublare sau accentuare care, de§i paradoxal, Ie asiguraechilibrul intern al personalitatii sau optimismul lor comporta­mental? In sfflr§it, prin analiza noastra am incercat sa raspun­dem §i la 0 alta problema, §i anume la temerea pe care uniiautori 0 manifesta in legatura cu capacitatea chestionarului dea reda imaginea autentica a subiectului despre sine. Se sustineca in cercetarile care folosesc un asemenea instrument apare pe­ricolul ca subiectii investigati sa furnizeze 0 "imagine buna" de­spre sine. R. Perron, de exemplu, considera ca autoportretul nu

8 H. Rodriguez Tome, op. dt., p_ 69.9 Ibidem., p. 336.

74

releva decit un "eu declarat", un "eu prezentat altora", de obicei,altul decit cel real1O. S-ar putea' ca acest pericol sa apara intr-a­devar daca tehnica respectiva este aplicata singura. Daca ea este

insotita de 0 serie de alte modalitati de control, "dezavantajul"respectiv dispare sau se converte§te intr-unavantaj fiind capabilsa releve personalitatea autentica a subiectului. Consideriim cametodologia propusa de noi dispune tocmai de un astfel deavantaj.

Datele de cercetare de care dispunem sunt nunieroase. Pen­

tru a u§ura insa intelegerea yom simplifica la maximum prezen­tarea lor grafica. Astfel, in loc de a reda pe aceea§i figura re­zultatele obtinute la toate cele patru dimensiuni ale personalitatiiinvestigate, fapt care ar duce la 0 aglomerare a figurii respecti­ve, yom reda doar situatia unei singure insu§iri, subintelegfin- ~du-se ca la celelalte lucrurile se prezinta aproximativ la fel. Deasemenea, dat fiind faptul ca la a doua prezentare a chestiona­rului rezultatele sunt relativ acelea§i, cu exceptia tipului instabil,

nu Ie yom indica pe figuri. Vom nota pe ordonata nivelul dedezvoltare al insu§irii de personalitate investigate, iar pe abscisacele §ase fatete ale personalitatii. La fatetele PP §i PPro indicamcum se prezinta situatia in cazul fiecarei persoane (tata, mama,prieten, prietenii, sotie, §ef - notati cu majuscule), ca §i cali­tatea acestor imagini (corecte sau eronate).

Analiza rezultatelor ne-a condus la desprinderea a patru si­

tuatii tipice corespunzatoare celor patru tipuri de personalitateevidentiate.

1. 0 prima situatie 0 constituie aceea in care toate cele §asefatete ale personalita5ii sunt relativ concordante intre- ele, faptcare ne sugereaza apartenenta subiectilor respectivi la tipul depersonalitate ~mitar~i armonios dezvoltat In figura 1prezentiimprofilul unui subiect apartinand acestui tip de personalitate.

Se poate remarca faptul di subiectul respectiv detine un ni­vel de inteligenta mediu care atat in imaginea despre sine, cat§i in imaginea ideala despre sine apare apreciat aproximativ lafel. De asemenea, subiectul declarii ca in situatiile concrete de

10 R. Perron, Modtiles d'enfants, Enfants modtiles, Paris, P.D.F., 1971.

75

..IiiI

Subiect D.E. - adolescent

9

lnalt 8 76

Mediu 5 4

3Sdizut 2 11

PRIFAIPIIPMIPPIPPro

77

Fa1;etelepersollalitiltii

alta, fntre faletele personalitalii (cea mai flagranta esteaceea dintre PR, pe de 0 parte, §i PA, PI, PM, pe de alta parte,acestea din urma 0 data evoluand intr-unregistru (nivel inalt dedezvoltare), alta data in alt registru (nivel scazut sau mediu dedezvoltare). Instabilitatea comportamentala a subiectului iese inevidentii §i din faptul ca atunci cand are tendinla de a se sub­aprecia la unele falete ale personalitiilii, ii supraapreciaza peaWi, iar atunci cand se supraapreciaza pe sine ii subapreciazape altii. Comportanlentul sau inconstant nu Ie da posibllitateanici celodalli de a-§i forma 0 piirere adecvata despre el, faptevidenliat de schimbarea piirerilor acestora de la 0 aplicare laalta a chestionarului de evaluare §i autoevaluare.

3. 0 a treia situatie 0 reprezinta cea caracterizata prin mar­cante discrepanle mtre diferitele falete ale personalitalii, fapt carene-a Iacut sa credem di aceste persoane ar apartine tipului de

exemplu in interiorul faletei PA, 0 data subiectul crede ca dis­pune de un nivel de inteligenla inalt, alta data ca acesta ar fiscazut, el oscileaza deci intre tendinla de supraapreciere §i ceade subapreciere, in primul caz fiind yorba despre 0 dilatare aimaginii de sine, in cel de al doilea de 0 ingustare (contractare)a ei. La fel se petreclucrurile §i in interiorul personalitatii ideale(PI), 0 data subiectul dorind sa dispuna de un inalt nivel de in­teligenla, alta data de unul mediu. ~i in interiorulPP asistam laacela§i fapt: 0 data ceilalli sunt percepuli intr-un fel, alta datain alt fel);

Nivel de inteligen¥i

Subiect r.c. - student

9

inalt 8 76

Mediu 5 43

Sclizut 2 1

76

viala se manifesta ca un om dispunand de un nivel mediu deinteligenla. In ceea ce prive§te imaginea sa despre allii §i ima­ginea de sine proiectata in allii, intiUnim 0 relativa corespon­denla intre parerile sale despre allii §i piirerile altora despre el,fapt care evidenliaza capacitatea crescuta de cunoa§tere a celor­lalli §i a parerilor acestora despre sine. Este yorba despre 0 per­Nivel de inteligenla

PR PA I PI I PM I PP I PProFa1ctclepcrsonalitatii

soana care se manifesta a§a cum este §i este a§a cum se credeca este sau cum ar dori sa fie. Totodata, este yorba de un subiectcare dovede§te nu doar 0 buna autocunoa§tere, ci §i 0 capacitatecrescuta de intercunoa§tere. Situalia se prezinta la fel §i la cele­lalte insu§iri de personalitate, chiar daca ele nu evolueaza inacela§i registru. De exemplu, capacitatea de memorare evoluea­za in registru "grad inalt de dezvoltare", in timp ce capacitateade atenlie, in registrul "grad scazut de dezvoltare". Importanteste insa nu configuralia acestor falete ale personalitalii in regis­tre diferite, ci faptul ca ele sunt concordante unele cu altele,echilibrate.

2. 0 a doua situalie tipica descoperita a fost aceea care in­dica configuralia diferita, chiar contradictorie a celor mai mul­tor fatete ale personalitalii de la 0 aplicare la alta a chestiona­rului de evaluare §i autoevaluare, fapt care ne-a condus spreconcluzia ca subieclii respectivi apartin tipului de personalitateinstabil. In figura 2 prezentiim profilul de personalitate al unuiasemenea subiect.

Observam cu u§urinla existenla a doua tipuri de "instabili­tali": - una, in interiorul fiecarei falete a personalitalii (de

Subiect VL. - adolescenl

PIFAPR

Inalt H I~I liT.MeFe.Be(,

Medin 5 4

Scazut 2I

PM I PP I PPro

Faletele personalitalii

La subiectul din aceasta figura, faleta personalitalii autaeva­luate (PA) este atat de dezvoltata, hipertrofiata (camparativ cucea reala) incat apar doua categorii de efecte: pe de 0 parte,tendinla de desconsiderare §i ignorare a celorlalli, a caror inte­ligenta este in bloc §i aproape total devalorizata, pe de alta parte,credinla subiectului£a ceilalli il apreciaza ca fiind tot atat deinteligent precum se considera el insu§i, cand, in realitate ace§tiaii reflecta adecvat nivelul de inteligenla. In acest caz, este varbadespre un subiect "inchipuit" care i§i atribuie calitali pe care nuIe are §i pe care nici ceilal1i nu i Ie recunosc. La acest tip depersonalitate. situaliile pot fi mult mai variate. De exemplu, une­Ie persoane, de§i dispun de insu§iri de personalitate mediu dez­voltate, cred ca altii a§teapta de la ele sa se comparte ca §i candinsu§irile respective ar fi inalt dezvaltate, ca atare ele fac efar­turi deosebite pentru a se camporta in consecinla. In acest caz,

79

apreciaza exact nivelul de inteligenla al celarlalte persoane, ca§i parerile pe care acestea Ie au despre el, aceasta insearnna carealmente capacitalile sale intt;lectua1e sunt ridicate §i ca ima­ginea despre sine potrivit careia ar fi neinteligent este cel pulinsuspecta, probabil afi§ata tocmai pentru a masca sau ascundeadevarata persanalitate. Aici, contradiclia dintre P R §i P A, pede a parte, §i PP §i PPro pe de alta parte, este evidenta.

4. 0 a patra situalie a canstituie cea in care una dintre falete­Ie personalitalii este atat de dezvoltata, exacerbata~.chiar, incatIe "acopera" sau Ie anuleaza pe toate celelalte, aceste persaaneapaqinand tipului accentuat. Figura 4 infali§eaza tocmai un ase­menea profil de personalitate.

Nivel de inleligen\i1

persanalitate dedublat. Acest tip de persanalitate nu se relevaatat de u§ar ca primele daua, iar redarea lui grafica este §i maidificila. Intr-adevar, este greu sa redai discrej>antadintre interiar§i exteriar, latent §i manifest, real §i imaginar, esenla §i apa­renla. Incercam totu§i sa redam in figura 3 un prafil de perso­nalitate dedublata.

La fel ca §i in cazul precedent, dedublarea se produce atatin interiarul fiecarei falete a personalitalii, cat §i intre ele. Pentruprimul caz ne-am putea referi la urmatoarea situalie: daca su­biectul din figura 3 considera ca are un nivel sdizut de inteli­genla (in condiliile in care acesta este real ridicat), in schimb elcrede ca allii il apreciaza ca avand un nivel de inteligenla inalt(ceea ce este de altfel adevarat), aceasta s-ar putea datora fap­tului ca una este imaginea de sine pe care subiectul §i-o atribuieefectiv §i alta cea pe care el 0 afi§eaza in afara, judecata altarafacandu-se nu dupa cum se considera individul, ci dupa cum selasa el "descoperit", "descifrat". Aici, apare 0 dedublare intreimaginea de sine proprie §i imaginea de sine afi§ata. Cineva sepoate crede neinteligent, dar, dintr-un motiv sau altul, ii poatelasa sau face pe allii sa creada ca este inteligent. Pentru cel deNivel de inteligenta

91nalL 8 7

6Mediu 5 4

33cazut 2 1•

PRIPAIPIIPMIPPIPPro

78

Fatetele personalitatii

al doilea caz, tipica este dedublarea dintre personalitatea reala§i cea autoevaluata, subiectul fiind in mod obiectiv inteligent,dar crezandu-se neinteligent, probabil fie pentru ca nu se cu­noa§te suficient, fie pentru ca ii place sa se complaca intr-a si­tualie pasiva, de neangajare efectiva. Apai, din moment ce el

Tabelull

Repartizarea subiectilor pe tipurile de personalitate

81

Observam ca la eIevii adolescenti predomina tipurile depersonalitate instabile §i accentuate, fapt care ni se pare firescdeoarece personalitatea adolescentilor este in plin proces de for­mare, ace§tia aflandu-se intr-o necontenita cautare §i descoperi­re de sine; pe de alta parte, se §tie ca adolescentii sunt predispu§ila excese comportamentale, la extravagante. La studenti, balantainclina in favoarea tipului de personalitate unitar §i annoniosdezvoltat, fapt ce este in aco:t:dcu tendinta de stabilizare a per­sonalitatii la aceasta varsta. In sfar§it, la adulti intalnim tipuridin toate categoriile rara vreo predominanta deosebita, ceea ceeste in consens cu solicitarea multipla §i diversa a acestora inplanul vietii sociale, fapt care §i conduce la diversificarea lortipologica. Existenta unei asemenea repartizari pe varste a dife­ritelor tipuri de personalitate ne intare§te increderea in validita­tea instrumentului diagnostic propus.

CONSTATARI CONCLUZIVE

1. Metodologia propusa de noi, fiira a fi perfecta, ofera totu§isuficiente temeiuri in vederea diagnosticarii tipurilor de perso­nalitate. Analiza comparativa a diferitelor fatete ale personali­tatii ca §i umlarirea evolutiei lor in timp (prin aplicarea repetataa chestionarului de evaluare §i autoevaluare) ne-ar putea fumizasuficiente date pentru conturarea profilului de personalitate aldiferitilor indivizi sau macar pentru stabilirea tendintelor debaza ale personalitatii. Concordanta, echilibrul, armonizarea in­terioara a fatetelor personalitatii constituie un argument in fa­voarea existentei tipului unitar §i armonios dezvoltat, in timp cerelativa lor independ&mta,neconcordanta, discrepan1a sau exa­cerbarea.unor laturi devin 'semnificative pentru existen1a tipuri­lor instabile, dedublate, accentuate:

2. In afara diagnosticiirii tipurilor de personalitate metodo­logia propusa permite §i recoltarea unor altor infom1a1iipretioa­se cu privire la 0 serie de alte probleme de interes major, cumar fi: rela1iile dintre parin1i §i copii, profesor - elev, sot ­sotie, §ef - subordonat etc. - concretizate in imaginile pe care§i Ie fac unii in raport cu a11ii,in reciprocitatea sau disjunqiaacestora, in veridicitatea sau falsitatea lor, fapt ce are important a

Accentuat

11 (31,4%)

Dedublatlnstabil

Tipuri de personalitate

Unitar ~iarmoniosdezvoltat

2 (5,71 %)

Categoriide subiecti

80

fateta personalitatii proiectate este exacerbat dezvoltata subor­.donilndu-le §i chiar anulilndu-le pe toate celelalte. Acest fapt nueste neaparat neg·ativ. Cilnd cineva face eforturi pentru a secomporta a§a cum se a§teapta altii de a 0 face (parinti, profesorietc.) poate sa ajunga cu timpulla intrarea in posesie a unor com­portamente dezirabile. Altfel stau insa lucrurile cilnd fondul uneipersoane este bun §i ea are impresia ca ceilalti a§teapta sa. secomporte in contradiqie cu nomlele morale. Daca fateta perso­nalitatii proiectate va fi atat de dezvoltata incat 0 va determinasa se comporte ca atare, ea va ajunge la destructurarea persona­litatii sale. Exista apoi persoane la care nu conteaza decat fatetapersonalitatii reale, aceasta subordonilndu-le pe toate celelalte.o asemenea persoana, de regula, nu raspunde la intrebiirile 1,2, 3 §i 4 dJn chestionarul de evaluare §i autoevaluare sau declaraca nu 0 intereseaza ce cred altii despre sine, ci numai ceea ceeste ea in realitate. Analiza raspunsurilor la chestionar sau a pro­filelor de personalitate ne-ar putea releva §i alte variante ale ti­pului accentual.

De§i in acest studiu nu ne-am propus sa intram in analizaunor detalii, ci mai mult de a prezenta 0 metodologie de deter­minare a tipurilor de personalitate, credem ca este util sa anlin­tim §i reflartizarea tipurilor de personalitate pe grupele de su­bieqi investigati. 0 asemenea repartizare 0 redam in tabelul 1.

nu doar dintr-o perspectiva psihoindividuala, ci §i din una psi­hosociala, inter-relationala. Problemele intercunoa§terii pot filarg implicate in astfel de studii. Totodata se ofera posibilitateaanticiparii evolutiei personalitiitii. Mai sus ne-am referit la evo­lutia personalitatii spre insu§irea dezirabilitatii sociale sau spredestructurarea ei interioara.

3. Temerea unor cercetatori potrivit careia subiectul ar ma­nifesta tendinta de a furniza in "autoportret" 0 imagine bunadespre el, s-a dovedit a fi ne1:ntemeiata.Dupa cum am vazut,aprecierea nivelului de dezvoltare al diferitelor illSu§iri psihiceeste extrem de variata, imaginea de sine fiind uneori concor­danta cu realitatea, alteori hipertrofiata sau subapreciata. Chiardaca aceasta tendinta s-ar manifesta, ea ar putea fi u§or contra­caratii prin raportarea la fateta personalitatii reale a subiectului.

4. Metodologia propusa i§i spore§te §ansele de validitatedacii este aplicata atat pe subiectul avut in vedere, cat §i pe per­soanele din anturajullui imediat (tata, mama, prieten, prietenaetc.), de asemenea, daca urmiire§te nu un studiu de masa al per­sonalitatii, ci unul clinic, diferentiat, aprofundat, avand caobiectiv investigarea unicitatii fiecarei fiinte umane.

5. Una dintre limitele metodologiei propuse consta in faptulca nu permite stabilirea autentica a personalitatii manifestate(fateta PM). De§i ne-am straduit sa folosim 0 serie de expresiiverbale prin care sa diferentiem fateta PA (imaginea de sine) defateta PM (personalitatea manifestata), in primul caz subiectiitrcbuind sa spuna "ce cred despre ... ", iar in al doilea ;,cum semanifestO., CUlll se comporto. in difcrite situatii concrete", nu cre­dem ca am reu§it sa obtincm 0 diferentiere categorica mtre acestedoua planuri distincte (unul de ordin cognitiv, altul propriu-ziscomportamental). De aceea, subliniem necesitatea utilizarii unortehnici observative sau chiar experimentale suplimentare pentrua obtin~ un grad de certitudine mai mare.

6. a alta limita consta in faptul cii metodologia propusa nupermite surprinderea directa a laturii atitudinal-motivalionale apersonalitatii, care este U§Ofestompata, relevata §i sugerata oa­recum indirect. Cum am putea sesiza §i aceste aspecte de finele

82

din structura §i dinamica personalitatii, care sunt realmente esen­tiale? Adaugarea in chestionarul de evaluare §i autoevaluare aunei intrebiiri de tipul "de ce?" (mai ales la intrebiirile 2, 4, 5)ar fi oare suficienta? Deoacamdata nu §tim. Urmeaza ca princercetarile ulterioare' sa elucidam §i acest aspect.

3. Patru etape in evolutiaconceptiilor despre E U

Stabilirea modelului sintetic-integrativ al personalitatii ~i ela­borarea metodologiei de determinare a tipurilor de personalita­tel a ridicat in fala noastra 0 noua problema: care este elementulcentral, fundamental al personalitiiJii, ciirui fapt se datoreazaunitatea, instabilitatea, dedublarea ~i accentuarea personalitalii?In acord cu alli autori am ajuns la concluzia ca "nucleul" per­

sonalitalii il reprezinta Eu-l rara investigarea ciiruia n-am puteainlelege nici structura, nici rolul personalitalil. De altfel, cumulli ani in urma, Allport scria: "Psihologia personalitalii as­cunde 0 enigma teribila - problema Eu-Iui ... 0 teorie comple­ta a personalitalii nu poate ignora aceasta problema a naturiisubiective (simlite) a Eului, ci trebuie sa 0 abordeze"2. Para in­doiala cii 0 asemenea abordare este mai mult dedit necesara,numai ca in calea realiziirii ei apar 0 multitudine de dificultali.Unele dintre ele provin din chiar negarea existenlei Eului (princonsiderarea lui ca 0 abstraclie, 0 ipostaza, un principiu spiritualnecontrolat de nici 0 metoda ~tiinlifica - de behaviorism; prinplasarea lui in inco~tient - de psihanaliza; prin substituirealui cuo serie de sisteme impersonale - de neopozitivismul

1 Vezistudiilenoastre:Un model sintetic- integrativ al personalitiijii, "Revistadepsillologie",1987,1,pp.5-16;0 metodologie pentru determinarea tipurilor de per­sonalitate",Revista depsihologie",1988,1,pp.31-43.

2 G.W. Allport,Structura ~i dezvoltarea personalitiijii, Bucure~ti,EdituraDidac­tid!~iPedagogica,1981,p. 119.

84

structuralist)3. Altele, de fapt cele mai multe, din neconcordanlaterminologiei utilizate: Ego - in latina; Self, !, Me - in en­gleza; Je, Moi, Soi - in franceza; Eu, Mine, Sine, Sinea - inromana). Unii autori prefera sa diferenlieze Self-ul de Egou,allii folosesc un temlen in locul celuilalt4. Eul este insolit dediverse adjective care, pe langa preciziiri ~i diferenlieri, introduc~i distorsiuni. Anderson prefera conceptul de Eu imperial,Greenwald pe cel de Eit totalitar, iar polonezul Josef Kozielec­ki, nemullumit de ambele, propune un al treilea, Edl hubristic5.Shapiro apreciaza ca este necesar sa luiim in considerare nu doarEul, ci ~i sub-Eul (in special cel format in copiliirie)6. In sfir~it,Allport propune inlocuirea termenului de Eu (care cuprinde doaraspectele particulare ale acestuia) cu cel de proprium, conceptintegrator ~i mult mai cuprinzator decat primuF. Traducereaunei lucriiri dintr-o limba in alta introduce noi dificultiili. Selfullui James devine in traducerea franceza Ie Moi, in timp ce Selful

lui Mead devine le Sol. Nici diclionarele nu ne ajuta prea mult.Din unele termenul de Eulipse~te, iar in cele in care este pre­zent se da doar accepliunea psihanalitica8. Chiar 0 serie de lu­criiri care trateaza problematica Eu-Iui se refera in exclusivitatela perspectiva psihanalitica9. Toate aceste imprejuriiri introducdificultali, bareaza sau bruiaza abordarea ~tiinlifica a Eu-Iul. ~itotu~i aceasta trebuie intreprinsa. Dupa parerea noastra, liimuri­rea ei s-ar putea obline prin doua tipuri de demersuri investiga-

3 H. Ey, Con~tiinja, Bucure~ti,Editura ~tiintifica ~i Encic1opedica,1983,pp.257-258.

4 M. Sherif,Self concept, fn: lntemational Encyclopedia of tht!;Social Sciences,1968,vol. 14,NewYork,Mij,cMillanCompanyandFreePress,pp. 151-152.

5 J. Kozie1ecki,The Hubristic Self: A Decision Theory Aproach, Abstracts. Euro­peanAssociationof ExperimentalSocialPsychology,vnth GeneralMeeting,Varna- May19-23,1987,p.50.

6 S.B.Shapiro,Moi-meme en tant qu'instrument, in: J.T.F.Bugenta1(ed.),Psy­

chologie et liberation de I 'homme, Verviers,Marabout,Gerard,1973,pp.301-308.7 G.W. Allport,op. cit., pp. 120-135.8 Vezi:H. Pieron,Vocabulaire de lapsychologie, Paris,P.D.F., 1957,p. 226;

N. Sillamy,Dictionnairede lapsychologie, Paris,LibrairieLarousse,1967,pp.51;108,183-184;291.

9 De exemp1u:J. Delay,P. Pichot,Abrege de psychologie, Paris,Masson,1964,pp. 109;308;327;366;418;429;J.Bergeret(red.),Psychologie pathologique, Paris,Masson,1982etc.

85

tive: unul istoric, vizand schitarea principalelor achizitii, cat §ia progreselor §tiintifice realizate de-a lungul timpului; altul pro­blematizat, constand in analiza aspectelor controversate ale Eu­lui in vederea deceliirii unor puncte de vedere (relativ) unitare.In acest studiu ne propunem sa intreprindem abordarea istoricaa Eului. Dupa cate ne dam seama, conceptiile despre Eu au par­curs in evolutia lor patru etape: 1. psihofilosofica (pana la 1900);2. psihanalitica §i interactionista (intre 1900-1940); 3. "autono­mista" §i psihoumanista (intre 1940-1980); 4. psihosodala (din1980 pana in zilele noastre). Evident, este yorba de punctelenodale ale acestei evolutii care au reu§it sa atraga spre ele sausa-§i subordoneze 0 multitudine de conceptii elaborate de-a lun­gul istoriei.

Prima etapa (pana la 1900) caracterizam mai degraba prinpracticarea unei psihologii filosofice decat a uneia pozitive estedominata in Europa de numele §i lucriirile lui Bergson, iar inAmerica de cele ale lui James, ambii interpretand Eul prin pris­ma stiirilor de COll§tiinta§i a partilor lui constitutive.

Bergson, in Eseu asupra faptelor imediate de con$tiinft'i,pornind de la premisa existentei a doua forme de multiplidtatea stiirilor de con§tiinta (numerica §i calitativa), a doua aprederidistincte ale duratei (omogena, dar §i cu momente heterogene),a doua aspecte ale vietii cOll§tiente (unul cu elemente bi1le de­finite, altul in care succesiunea implica fuziune §i organizare),considera ca acestea din urma constituie eul fundamental, eulprofund, care nu are nid un raport cu cantitatea, starile de con­§tiinta din care este compus fiind calitati pure, forme interneindistincte. Cum insa omul traie§te in sodetate, actioneaza, folo­se§te limbajul, aceste stari de con§tiinta se multiplica, se trans­forma in lucruri sau in obiecte, deta§andu-se in felul acesta atiltunele de altele, cat §i de noi in§ine §i formand treptat un eusecund a carui ~xistenta are momente diferite §i se exprima incuvinte. Acesta este eul social, "refractat §i subdivizat, raportatla exigentele vietii sodale ... umbra Eului fundamental proiec­tata in spatiul omogen"10. De§i prin aceasta afirmatie s-ar parea

10 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de La conscience, Paris, FelixAlcan, 1926,pp. 97,178.

86

ca Bergson introduce fortat multiplidtatea numerica pe care ini­tial 0 respinsese, el atrage atentia ca in fapt este yorba de unul§i acela§i Eu care "trece insa in revista stari distincte §i carefixandu-§i in continuare atentia asupra lor, va face ca ele sa sedizolve unele in altele, a§a cum se tope§te un fulg de nea incontactul prelungit cu mana"ll. Si mai departe el scria: "Nu anlnid un interes de a introduce confuzia acolo unde ordinea este

lege, de a tulbura acest aranjament ingenios de fapte §i de avorbi de un "imperiu intr-un imperiu". 0 viata inte'tioara cu mo­mente distincte, cu stiiri net caracterizate, raspunde mai bineexigentelor vietii sociale"12. Aceasta, evident, pentru ca starileinterne pot fi denumite, exteriorizate §i obiectivate, antrenate incurentul vietH sodale. Dat fiind faptul ca mare parte din timpnoi traim exterior noua in§ine, mai mult in spatiu decat in timp, ,mai mult pentru lumea exterioara dedit pentru cea interioara, .perceperea propriului nostru Eu (este yorba despre Eul funda­mental) devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca ,,0fantoma decolorata", deci ca Eu social. Distinctia dintre celedoua "tipuri" de Euri va fi productiva sub raport §tiintific eafiind preluam mai tarziu §i de alti cercetatori.

William James, in lucrarea sa fundamentala, Principii depsihologie (1890), face pentru prima data distinctia dintre Eu caobiect al cunoa$terii §i Eu ca subiect al cunoa§terii, deci intrecel ce este cunoscut §i cel care cunoa§te, introducand, totodata,o viziune complexa in interpretarea Eului care este analizat intermeni de piirti constitutive, ca suma totala nu doar a ceea ceindividul considera despre sine (despre corpul sau sau despretrasaturile §i abilitatile sale spirituale), ci §i despre fanlilia, prie­tenii, activitatile sale. "In sensul cel mai larg - scria el - cu­vantul Eu desenmeaza tot ceea ce un om recunoa§te ca fiind alsau, nu numai corpul §i facultatile psihice, d §i imbracamintea,familia, prietenii, operele de arta, toate aceste obiecte dandu-iacelea§i emotii"13. Ca atare, Eul este analizat dupa urmatoareaschema: elementele sale integrante (Eul material; Eul social; Eul

11 Ibidem, p. 105.12 Ibidem, p. 105.13 W. James, Precis de Psycho logie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929,p. 228.

87

spiritual); sentimentele §i emoliile provocate de Eu sau con§tiin­la valorii sale (mullumire, nemullumire, orgoliu, suficienla, va­nitate, amor propriu, modestie, umilinla etc.); actele prin care

Eul tinde sa se afirme §i sa se apere (instinctele de conservare,de expansiune, apiirare etc.). Prin raportarea Eului §i la alte ele­mente dedit cele corporale §i spirituale, ca §i prin viziunea sa

complexa asupra structurii acestuia, Jan1es a anticipat §i facili­

tat, totodata, alte concepte ce vor fi introduse mai tarziu in psi::hologie (conceptul de "grup de referinlii", elaborat de Sherif;conceptul de "proprium" propus de Allport).

A doua etapa (intre 1900-1940), psihanalitica §i intera~lio­nista, este sustinuta in Europa de Sigmund Freud §i continuatoriisai, iar in America de George Herbert Mead, care au elaboratconceplii contradictorii §i totu§i complementare dintr-un anumitpunct de vedere.

Dat fiind faptul ca opera §i cooceptia lui Freud sunt indeob­

§te cunoscute, nu yom starui in amiinunt asupra lor. La Freudl4,Eul apare prin diferenlierea Sinelui in contact cu realitatea ex­

terna, el este un fel de excrescenla a Sinelui. Atat sub raportstructural, cat §i funqional, Eul este 0 veriga intermediara intreSine §i realitatea exterioara: pe de 0 parte, Eulline sub control

tendin1ele instinctive, brutale ale Sinelui; pe de alta parte, ob­serva lumea exterioara I;)icauta cele mai propice ocazii de satis­facere a tendinlelor incon§tiente. Eul este, al;)adar, subordonat in

totalitate Id-ului §i realitalii externe. In loc sa Ie domine, este

dominat; in loc sa Ie controleze, este control at. EI indepline§teordinele imperative §i impulsive ale Id-ului cautand supape ac­ceptabile de satisfacere 'a lor injsau prin tealitatea externa. Aflat

intre Id I;)irealitatea externa el este strivit de ambele. Rolul pre­

car al Eului in raport cu cele doua instanle este sesizat de insu§iFreud care, in lucrarea Inhibilie, simptome ~i angoasa (1926),arata ca Eul ,,face pe mortul" pentru a nu intra in conflict cu

Sinele sau cu Supra-Eul. ~i totu§i, in ultima sa lucrare (Abrissder Psychoanalyse, 1938) Freud considera ca una dintre func-

14 S, Freud, Introducere In psihanaliza. Prelegeri de psihanaliza. Psihopatologiavierii cotidiene, Bucure§ti, Editura Didacticii §i Pedagogica, 1980.

88.

liile esenliale ale Eului este cea de a elibera omul din constran­gerile incoll§tientului. "Eul trebuie sa expulzeze Sinele" sau"Acolo unde se afla Sinele, el trebuie facut sa devina Eu" ­

proclama Freud inlelegand, in cele din urma, ca sensul existen­lei umane sta tocmai in autoconstructia Eului, a ciirui menire

e;ste de a aboli §i depa§i incon§tientul. Din pacate, a§a dupa cumconstata Ey, "aceasta necesitate a ramas in opera sa litera moar­Hi"15.

In ceea ce prive§te evolulia concepliilor despre Ell in aceastaperioada pe continentul american, lucrurile nu sunt atat de sim­ple cum par la prima vedere. Muzafer Sherif, la care ne-am maireferit, aprecia ca au existat ani de relativa neutilizare §i lipsade respect fala de conceptul de Eu, care se inscriu exact intrelimitele pe care Ie avem in vedere. Or, dad am lua in conside­rare numai contribulia lui G. H. Mead la cercetarea problema­ticii Eului (intr-o lucrare mai restransa, The Social Self (1913)§i mai ales intr-una mai ampla, celebra Mind, Sefl, and Society(1934)) §i ar fi suficient pentru intreaga perioada. Este de mirarefaptul ca Sherif trece cu atata ul;)urinla peste contribulia magis­trala a lui Mead la studierea problematicii Eului, cu atat maimult cu cat acesta inaugura 0 noua perspectiva de abordare aEului, §i anume pe cea interactionista. Nemultumit de behavio­rismul naturalist §i mecanidst al lui Watson I;)i fructificand 0idee mai veche a lui Baldwin ("Eul §i alter-eul se nasc impre­una"), Mead ca reprezentant al behaviorismului social s-a orien­

tat spre analiza unor fenomene psihice (conl;)tiinla, spiritul, Eul),interpretate nu ca substante, ci ca functii psihice ce se nasc inprocesele sociale, in asumarea §i jucarea rolurilor, in comunica­rea interpersonala §i de grup. Dupa piirerea noastrii, contribuliilemajore aduse de Mead in studiul Eului se drcumscriu urmatoa­rei problematici:

- suslinerea cu tiirie a originii sociale a Eului (el nu existade la na§tere, ci se constituie progresiv in experienla §i activi­tatile sodale, nefiind altceva decat altul internalizat, iar expe­rienla sociala, rezultatul asumiirii §i j-uciirii rolurilor, ca procese

15 H. Ey, op. cit., p. 277.

89

integrate in viata sociala). Eul se na~te ca urmare a "reciproci­tatii perspectivelor" dintre Eu ~i Altul, dintre Eu ~i Mine, dintreEu ~i Altul generalizat, adica societatea. Gmul sesizeaza, preia~i interiorizeaza din societate, in urma asumiirii ~i jucarii roluri­lor, experientele, atitudinile ~i simbolurile semnificative ale altora,ale gr.upurilor sociale in care traie~te transformandu-Ie, astfel,in experiente ~i atitudini proprii. "Structura Eului unei persoanereflecta modelul general de comportament al grupului social ca­ruia iridividul ii apartine"16, scria Mead. Prin aceasta, autorulamerican a eliberat psihologia de "individualism", a amplasat inlocul con~tiintei inehise, orientata exclusiv spre sine insa~i, con­~tiinta desehisa, orientata spre altii, spre experienta lor sociala;

- precizarea mecanismelor psihologice prin care se con­struie§te Eul, mai important fiind eel al comunicarii. Cu ajutorulei, realizata prin gesturi simboliee transformate in limbaj, indi­vidul intra in relatie nu numai eu altii sau cu societatea, ci ~i eusine insu~i. in felul acesta se preia, se interiorizeaza experientasociala ~i atitudinile altuia generalizat, formandu-se Eu!' in vir­tutea comunicarii realizata eu altii, omul devine con~tient de elinsu~i, constituindu-se ca obiect pentru sine, deci ca Eu. in eon­~tientizarea de sine, locul central 11 ocupa gandirea, proeeseleinteleetual-cognitive. Prin formularea acestei idei, Mead se di­ferentiaza de Janles ~i Cooley care consider au ca fundanlentulEului se afla in experienta afectiva, in sentimentul de sine."Esenta Eului, arata Mead, este de ordin cognitiv, ea rezida inconversatia prin gesturi interiorizate care constituie gandirea"17.De~i sublinierea rolului comuniciirii ca instrument in formareaEului, a gandirii, a actiunii reflexive ca fundament al Eului re­prezinta un ca~tig important, nu trebuie sa pierdem din vederefaptul ca neglijarea aspectelor motivationale de personalitate nueste in masura sa ofere 0 imagine completa asupra Eului. Re­ducerea actiunii sociale la comunicare ~i a comuniciirii la lim­baj, identificarea simbolurilor cu toate "expresiile" conduce,dupa cum remarca Gurvitch, spre rationalism, fapt confirmat,

16 George Herbert Mead, L'esprit, Ie soi et la sociiti, Paris, P.U.F., 1963,p. 139.17 Ibidem, p. 147.

90

de altfel, de conceptia lui Mead asupra "altuia generalizat" carepierde din vedere diferentele sociale dintre oameni ~i prefigu­reaza identificarea soc\etatii cu 0 ratiune universalal8;

_ conturarea proprietaJilor Eului: de a fi obiect pentru elinsu~i, fapt care II diferentiaza de alte obiecte ~i corpuri; de a fi.relational, in sensul ca nu exista dedit in relatie cu ceilalti mem­bri ai grupului cu care intra in interactiune; de a fi un ansamblude atitudini sociale preluate de la ceilalti membri ai societatii;de a fi unic, chiar daca interiorizeaza experienta conl'unitatii careeste aceea~i pentru toti - el nu este incompatibil de a avea pro­pria sa individualitate, modelul sau unic - aratii Mead - de­oarece fiecare Eu reflecta un aspect, 0 latura din realitate, cepot fi diferite de cele reflectate de un alt individ.1n fapt, fiecareEu reflecta din punctul sau de vedere unie. A~adar, originea so­ciala, constitutia ~i structura comuna a Eului nu exclud variatiile~i diferentele, nu interzice individualitatea distincta a fieciiruiEu, dimpotriva, 0 presupun; in sfar~it, proprietatea de a fi 0 for­ma de adaptare care se "atinge" nu doar pe sine, ci ~i ambiantasociala care 11 ajuta sa se organizeze. Tot acest ansm,nblu de pro­prietati este in masura de a preciza mai bine atat natura, cat ~ispecificul Eului in raport cu alte formatiuni psihiee;

_ operarea distincliei dintre Mine, Eu, Sine. Minele estefiinta biologica a omului, ansamblul de atitudini bine organizat~i structurat in individ ca Uffilarea contactelor lui interpersona­Ie, deci atitudinile altora pe care ni Ie asumiim noi in~ine. Euleste reactia organismului (a Minelui) la atitudinile altora. Mine­Ie este un personaj conventional care existii intotdeauna ~i per­mite individului sa intre in experienta ahora; Eul este 0 formade adaptare a Minelui la solicitiirile sociale, prin care se aducmodificiiri atat Minelui, cat ~i societatii. Reactia Eului poate ficomuna, obi~nuita, conformista, dar ~i noua, deosebita, novatoa­re in raport cu cele de pana atunci; primele exi~ta in experientasociala a individului, celelalte nu; unele conserva existenta indi­vidului, altele 0 schimba, 0 modifica. Eul poate "dispune", a~a­dar, de Mine, insa nu la intamplare. "Exista, scria Mead, un con-

18 Georges Gurvitch, in: G. H. Mead, op. cit., pp. IX-X.

91

II

Ii

trol social care stabile§te limitele, fixeaza conditiile care ii permitEului sa utilizeze sau sa dispuna de Mine ca mijloc d~ realizarea scopurilor comune"19. Cand actiunile Eului scapa de sub con­trolul social se ajunge la degradarea Eului. Minele ~i Eul suntaspecte distincte, lnsa corelative. Am putea spune ca Minele estestructura care se exprima in Eu, iar Eul, expresia structurii. Celedoua concepte sunt foarte apropiate de ceea ce in psihologia so­ciala denumim statut ~i roI. Minele ~i Eul constituie impreunaSinele, adica personalitatea individului. Rolul activ revine insaEului care, a~a cum aratam, duce la schimbarea concomitenta aSinelui ~i a Mediului social, dar ~i la degradarea acestora;

- introducerea conceptului de Eu total. Pentru a determinao asemenea realitate Mead vorbe~te de existenta unui Eu unifi­cator sau Eu complet, compus dintr-o serie de patti sau fateteelementare, din Euri elementare. Un asemenea Eu total se defi­ne§te in raport cu comunitatea din care face parte individul, cusituatia in care el se gas~te, cu ansamblul relatiilor pe care Ieintretine ~i Ie traverseaza. Daca procesele sodale sunt unitare,atunci ~i Eul va fi unitar; daca, dimpottiva, procesele socialesunt dezorganizate, disociate, atunci ~i Eul va fi disociat, dedu­blat. Structura Eului reflecta, a~adar, structura societatii, a gru­pului. Mai mult decat atat, chiar modul de exteriorizare at Euluiva fi determinat de specificul proceselor sociale. De regula, seexprima acea fateta a Eului care este necesara, corespondent atipului de relatii sodale in care este implicat individuI. "Existao mare diversitate de Euri corespondente diferitelor relatii so­dale"2o, scria Mead. Cfind unitatea Eului complet se distruge,cfind Eul se disodaza sau se dedubleaza in Euri elementare, da­torita disolutiei proceselor sociale, atund yom asista la degra­darea personalitatii.

Am stiiruit mai mult asupra contributiei lui Mead deoareceea reprezinta momentul de varf nu numai in raport cu proble­matica Eului, d chiar cu intreaga psihologie de pfina atund ~icu cea care va urma. Intr-adevar, conceptia lui Mead nu este

19 G. H. Mead, op. cit., p. 179.20 Ibidem, p. 121.

92

doar noua ~i pertinenta sub raport ~tiintific, mai ales prin orien­tarea ei spre social, dar ~i deschizatoare de noi piste investiga­tive ce se vor dovedi productive peste ani21.

A treia etapa Ontre 1940-1980), pe care am ntlln1t-o "auto­nomista" ~i psihoumanista, este reprezentatii de ceea ce s-a nu­mit "psihologia Eului" (ego psychology) ~i "psihologiaumanista".

Continuatorii lui Freud, nemultumiti de faptul cii aeesta i~iconcentrase atentia aproape in exclusivita.te asupra Sinelui, apulsiunilor inco~tiente, ramanfind· prizonierul inc'0~tientului,~i, mai ales nesatisfacuti de totala dominare ~i subordonare aEului de Sine sau de realitatea· externa, deplaseaza eentrul degreutate tocmai pe analiza Eului, considerat ca fiind esential instructura personalitatii. Dat fiind faptul cii se postuleaza auto­nomia Eului atat in raport cu celelalte structuri de personalitate,cat ~i in raport cu realitatea, psihologia practicata de ei a fostdenumitii psihologia Eului (ego psychology). Printre fondatoriiacestei orientiiri ar putea fi considerati H. Hartman, R. M. Loe­wenstein ~i E. Kris, iar printre sustiniitorii ei: D. Rappaport, G.Klein, B. Gill, R. R. Holt, R. White. Punctul de pornire al "psi­hologiei Eului" 11reprezinta articolullui H. Hartman PsihologiaEului §i problema adaptarii, publicat in 1939, imediat dupamoartea lui Freud22. De~i in interiorul acestei orientiiri existanumeroase variante, pozitia lor generala este aceea~i. In esentaeste yorba despre considerarea Eului ca dispunand de 0 inde­pendenta, de 0 autonomie in raport cu celelalte formatiuni alepersonalitatii, dar ~i cu mediul inconjurator. Eul este autonomatat prin originea, cat ~i prin functionarea sa, adica prin felul incare i~iutilizeaza sursele de energie de care dispune. Cat pri­ve~te originea Eului,,acesta este inniiscut, ca ~i Sinele, dar se vadiferentia treptat de eI. Astfel, daea intr-o stare initiala aparatele

21 in perioada pe care 0 analizam, in Romania, aparea in 1927lucrarea luiC. Radulescu-Motru, Personalismul energetic, ce continea idei originale cu privire la

Eu §i personalitate. Dat fiind faptul ca ea nu promova nici 0 conceptie psihanalitidi,nici una interactionista, ci era mai degrabii reflexul intarziat (la noi) al perioadei ante­

rioare, nu ne vom opri acum asupra ei, ci ii vom fructifica ideile intr-un alt context.22 Vezi M. Reuchlin, Psycho logie, Paris, P.U.P., 1977,p. 306;E. Promm, Texte

alese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983,pp. 418-428;Catherine B. Clement,P. Bruno, L. Seve, Pentru 0 critica marxista a teor.iei psihanalitice, Bucure§ti, Editu­

ra Didacticii §i Pedagogicii, 1975,pp. 81-87.

93

specifice Sinelui (pulsiunile) exista amestecate cu cele specificeEului (capacitatea de a percepe, inviita, memoriza, gandi, actio­na), mai tarziu, ca Uffilare a formarii unor aparate achizitionate(deprinderi, mecanisme de aparare etc.), Eul i§i va capata 0 totmai mare autonomie. Daca in prima faza, este prezenta 0 "au­tonomie primara" a Eului, in cea de-a doua, putem vorbi despreo "autonomie secundara" ce permite organismului adaptarearationala la mediul inconjuriitor. Funqia esentialii a Eului este,a§adar, cea de adaptare. Accentul pus pe adaptare deriva din

conceptia mai general a a acestei orientari potrivit careia psiha­naliza nu este altceva decat 0 psihologie generala, ca atare ea

trebuie sii-§i puna inprimul rand problema adaptiirii. Cat pri­ve§te planul functional al Eului, autonomia acestuia apare dinfaptul ca el i§i utilizeaza energia, de care dispune de la na§tere§i pe care 0 pastreaza in propriile sale structuri sau intr-un re­zervor de "libidou neutralizat", cu scopuri independente de ori­

ginile sexuale §i agresive, dat fiind faptul cii aceste scopuri nupresupun cu necesitate 0 reducere a tensiunii. De altfel, Hartmanvorbe§te de existenta unei "sfere fara conflicte a Eului". Psiho­

logii Eului nu pun accent in dezvoltarea acestuia pe tensiuni,conflicte, opozitii, ci pe existenta unui continuum ierarhic deforte §i structuri prezente la toate nivelurile ierarhice. In felul

acesta dialectica lui Freud este inlaturatii §i inlocuita cu cre§te­rea organica in interiorul unei structuri ierarhice. Dadi la Freud

fortele irationale determinau vointa §i limitau funqionarea Eu­lui, la noua orierttare, vointa §i energia libidinalii "desexuali­zatii" alimenteaza Eul pentru ca acesta sa poatii functiona nor­mal.Prin capacitatea sa de selectivitate in raport cu solicitarilemediului (care nu este neapiirat orientat spre reducerea tensiu­nii) Eul i§i dobande§te autonomia §i falii de acesta. Unii autori

(P. A. Bertocci §i mai ales J. MacMurray) merg §i mai departecu autonomia Eului considerandu-l ca 0 forta central a in cadrul

personalitiitii, ca un fel de entitate care cunoa§te, dore§te, se

striiduie, vrea. MacMurray, de exemplu, in cartea sa, The Selfas agent (1957), ajunge la concluzia cii Eul este centrul energieipersonale. Pe buna dreptate, Allport arata ca "dacii admitem Eul

ca 0 forta separatii care cunoa§te, vrea, dore§te suntem in pericolde a crea 0 personalitate in cadrul personalitatii. .. de a postula

94

"un omulet in piept" care trage sflorile"23. De aceea, probabilcii nu considerarea Eului ca "un factor intern care conduce din

umbra" reprezinta solutionarea complicatelor probleme psiholo­gice ale individului, ci integrarea lui in structurile pers(;malitatii.Contributii importante §i mult mai echilibrate la problematicaEului aduce §i Erik Erikson care introduce conceptele de egoidentity §i ego qualities, primul punand accent pe identitatea desine (mai ales a adolescentilor), celalalt pe calitatile ce-i permitomului sa se opuna §i sa triumfe asupra hazarduliyi, sa depa­§easca crize1e sociale §i sa-§i dezvolte personalitatea24.

De§i "psihologia Eului" a devenit, dupa cum constata ErichFromm, "cea mai influentii §i mai prestigioasa in interiorul mi§­carii psihanalitice"25, observam ca ea nu-§i propune depii§ireapsihanalizei, ci doar completarea §i revizuirea ei. Mai mult decatatat, nu este yorba de 0 revizuire de fond, dialecticii, cum 0 de- 'nume§te Fromm, ci de una ortodoxa, adica a spiritului sau, §inu a conceptelor. "Ortodoxia conserva invataturile in forma lororiginala, Ie apara de critici §i de polemici, dar Ie "reinterprete­aza", pune accentul pe lucruri diferite sau opereaza adaugiri pecare pretinde a Ie fi gasit deja in cuvintele maestrului "26. 0 revi­zuire severa a sistemului freudian, 0 scoatere din "criza a psi­hanalizei" ar fi constat tocmai in coborarea adanca in structurile

incon§tientului, in sondarea fenomenelor patologice pe care Ieproduce societatea tehnologicii cibernetizatii, care au luat loculimpulsurilor sexuale de care vorbea Freud. Conformismul "psi­hologiei Eului" i-a determinat pe unii anali§ti s-o taxeze ca re­prezentflnd "un regres in raport cu esenta psihanalizei" (E. Fromm)sau ca 0 "etapa sterilizantii §i regresiva" (S. Nacht). A§a staulucrurile daca "psihqlogia Eului" este raportata la psihanaliza;daca 0 raportam insa la problematica general a a Eului trebuiesa retinem §i sa apreciem eforturile facute pe directia surprin­derii unitatii, coerentei §i continuitatil Eului, ca §i pe cea a su­blinierii functii10r adaptative ale acestuia.

23 G. W. Allport, op. cit., pp. 138, 146.

24 Vezi: L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, Personality. Theories: Basic assumptions,Research, and Applications, New York, McGraw-Hill Book Company, 1976, cap. 3.

25 E. Fromm, op. cit., p. 418.26 Ibidem, 424.

95

Prin jurul anilor '50, '60 incepe sa se contureze §i sa intrepe scena confruntarilor §tiintifice 0 rtoua orientare psihologica,§i anume "psihologia umanista", considerata chiar de catre fon­datorul ei (A. H. Maslow) ca reprezentaud cea de-a "treia foqainpsihologie", alaturi de psihanaliza §i behaviorism. Daca pimaacum Eul fusese negat sub diferite forme (de behaviorism §i psi­hanaliza) sau hipertroflat (de "psihologia Eului"), de data aceas­ta se incearca redimensionarea locului §i rolului lui in structurapersonalitatii. Daca paua acum se pusese un accent excesiv peEul angoasat, nevropat, psihopat, de data aceasta este luat inconsiderare Eul omului normal, al unui om ce este membrul

unei anumite societati, ce traie§te in diverse tipuri de grupurisodale, ce este implicat §i nevoit sa faca fata unei multitudinide relatii sociale. In sfilr§it, daca pana nu de mult Eul era inter­pretat dintr-o perspectiva predominant teoretica, de data aceastape prim plan trec preocuparile de ameliorare a existentei Euluiintr-o lume hipertehnicizata §i cu numeroase ptobleme sodale,politice, economice, demografice §i mai ales umane. Dat fiindfaptul ca in alte studii am analizat pe larg contributiile §i limitele"psihologiei umaniste", nu vom mai starui aici in amanunt asu­

pra lor. In ceea ce prive§te Eul, in esenta, este vorba de accentulpus pe eforturile ce trebuie depuse (individual §i social) pentrua se ajunge laforme superioare de Euri, implicit de personalitatisau modalitati existentiale. Se vorbe§te astfel despre Eul auto­actualizat (Maslow), ded despre Eul care ajunge la realizareade sine, faza in care el traie§te 0 "experienta de varf", adicaviata omului este dominata de valoarea perfectiunii, succesului,implinirii, calmului, satisfactiei, lini§tii interioare, pe de 0 parte,§i lipsita de team;!, de anxietate, frustrari §i insatisfactii, pe dealta parte, de asemenea, despn. Eul autentic (Rogers), adica de­spre Eul a§a cum este in realitate, netrucat, nemascat saudisi­mulat. Atingerea stadiului de Eu autoactualizat sau de Eu au­

tentic ~u se poate obtine insa in arice fel de societate, iata dece sustinatorii psihologiei umaniste au fost nevoiti sa lege con­ceptul de Eu de conceptul de societate, considetaud ca numaiintr-o societate Eu-psihica s-ar putea ajunge la 0 deplina reali­zare a personalitatii umane. Nu trebuie trecute cu vederea nici

96

unele contributii metodologice aduse de psihologii umani§ti instudiul Eului.· Rogers preia Q technique, introdusa de W. Ste­

phensen (1953) pentru studierea Eului individual, 0 adapteazanecesitap,lor terapeutice sub fOffi1aa ceea ce el nume§te Q Sort §imasoara diferentele dintre perceperea Eului real §i Eul ideaI27;H. A. Otto (1963) introduce §i folose§te tehnica intitulata "ex­

perienta Minerva" sau recuperarea cOll§tienta a experientei pozi­tive28; R. W. Coan (1974) trece in revista 0 multi~udine de in­strumente folosite in investigarea unor caracteristici a ceea ce

el nume§te "personalitatea optimala" (printre care §i tehnica"Cine sunt Eu?")29.

De§i psihologia umanista i§i are scaderile ei, nu trebuie satrecem peste eforturile depuse in vederea surprinderii caracteru­lui unitar al fiintei umane §i a nevoii realizarii de sine - ideice devin un laitmotiv al psihologiei contemporane30.

A patra etapa (incepaud cu 1980 paua in prezent), psihoso­ciala, se caracterizeaza printr-o expansiune extraordinara a pro­blematicii Eului in perimetrul preocuparilor §tiintifice. Faptul

cel mai spe?taculos 11 reprezinta insa redescoperirea Eului decatre psihologia sociala. De la Mead, fondatorul conceptiei in­

teractioniste asupra Eului, psihologia sociala nu s-a mai opritdedt cu totul accidental asupra acestuia. Incepand insa cu anii

'80 0 avalan§a de lucrari i§i face resimlita prezenta nu doar in

psihologia sociala generala, ci §i in cea experimentala. In 1980D. M. Wegner §i R. R. Walacher editeaza 0 importanta lucrareasupra Eului in psihologia sociala; in 1985 Ph. Shaven editeazao alta cu titlul Eul, situafiile §i comportamentul social, care tra-

27 L. A. Hjelle, D. J. Ziegler, op. cit., pp. 315-317.

28 H. A. Otto, Experience Minerve: premier compte reMu, in: J ,T.F. Bugental, op.

eit., pp. 155-163.29 R. W. Coan, The Optimal Personality, New York, Columbia University Press,

1974,pp.140-144,

30 In aceastii perioadii, in psihologia romaneasca, Eul nu este abordat distinct, ci

integrat unor altor probleme mai generale. Astfel, el se regase~te in problematica cu­noa~terii de sine, in cea a devenirii persoanei sau in cea a frustraliei. Vezi. V. Pavelcu,[nvitaIie la eunoa§tere de sine, Bucur~ti, Editura 1}tiinlifica, 1970; E. Pamfil, D.Ogodescu, Persoanii ~i devenire, Bucure~ti, Editura 1}tiinlificii ~i Enciclop~dica,1976; T. Rudica, Eu ~ieeliilalt, la~i, Editura Junimea, 1979.

97

teaza despre natura personalitatii, a Eului §i a situatiilor sociale,despre formele cunoa§terii de sine §i ale increderii in ea, despreefectele interactiunii dintre persoana §i situatie asupra deciziilor,comportamentelor altruiste, sanatatii, perceptiei §i evaluiirii al­tora. In anii imediat urmatori, alti autori (K. J: Gergen, 1986;Krysia Yadley §i Terry Honness, 1987) publicii lucriiri intere­sante pe problematica Eului31, iar cei doi din urma, de exemplu,publica un volum integrativ, interdisciplinar, cu participare in­ternationala in care analizeaza implicatiile Eului §i Identitatii inprocesele emotionale, comportamentele sociale, perturbiirile psi­hologice ale personalitatii. La fel de interesate de problematicaEului sunt §i revistele de specialitate. Senmificativ din acestpunct de vedere ni se pare a fi faptul ca "Journal for the theoryof Social Behaviour" publica in doi ani consecutivi (1985,1986) numere tematice speciale cu un titlu generic graitor de lasine: Redescoperirea Eului in psihologia sociald. Implicalii teo­retice $i metodologice. La fel, British Journal of Social Psycho­logy i§i consacra unul dintre numere (3 pe 1986) relatiei dintre .individ §i societate, continand studii cu privire la Eu32. Manifes­tarile §tiintifice internationale i§i sporesc §i ele interesul pentruproblematica Eului, interpretata dintr-o perspectiva psihoso­ciala. De exemplu, la cea de-a 7-a Conferinta generala a Aso­cialiei Europene de psihologie sociala experimentala (Varna,19-23 mai 1987) problematica Eului a constituit obiectul uneisesiuni tematice cu titlul Eul $i conceptul de Eu, la care au pre­zentat comuniciiri psihosociologi din Franta, Polonia, Olanda,Italia, Bulgaria33.

31 D. M. Wegner, R. R. Walacher (Eds.), The Self in social psychology, New

York, Oxford University Press, 1980;P. Shaven (Ed.), Self, situations, and SocialBehavior, "Review of Personality and Social Psychology", 1985,vol. 6;K. J. Gergen,

Theory of the Self: Impasse and evolution, in: L. Berkovitz (Eds.), Advances in expe­rimentalsocialpsychology, New York, Academic Press, 1986;K. Yadley, T. Honess(Eds.) , Selfand Identity. Psychosocial perspectives, New York, John Willey, 1987.

32 The rediscovery of self in social psychology: Theoretical and metlwdologicalimplications, "Journal for the Theory of Social Behaviour". Special Issue, 1985,vol. 15(3);1986,vol. 16(1); The individual-society interface, British Journal of So­cial Psychology. Special Issue, 1986,vol. 25(3).

33 Vezi n.ota 5pp. 19,45,50,62,94.

98

In ce consta, de fapt, aceasta redescoperire a Eului de catrepsihologia sociala, ce anume a impulsionat-o? Mai intai, nece­sitatea interpretdrii situalionale $i interrelalionale a Eului, ra­portat la viala §i relaliile colective ale oanlenilor §i nu doar lacomponentele interioare ale vietii psihice. Mai apoi, nevoia de­plasdrii centrului de greutate spre implicaliile practice ce vi­zeaza direct viala §i existenta concreta a oanlenilor. De dataaceasta, cercetatorii se intreaba nu atat ce este Eul, ci care esterolullui in viata personala §i sociala a oamenilor. De exemplu,Jean-Paul Codal (Franla) incerca sa raspunda in comunicareaprezentata la cea de-a 7-a Conferinta generala a E.A.E.S.P. launele intrebiiri, de tipul: cum modi fica referirea la sine modulde percepere a mediului fizic §i social; cum afecteaza autorefe­rinta procesele de comparare sociala §i de comportament34? J.B. Pryor §i J. D. Day, editoriilucriirii Dezvoltarea cogniliei so­dale, apiiruta in 1985, aratau ca de§i de pe vremea lui Jamess-a crezut ca Eul joaca un rol deosebit in procesele psihologice,cercetarile recente s-au intors la acest concept teoretic cu intre­biiri mai calificate: cand sensul Eului unei persoane are impor­tanta?; cand atitudinile §i valorile personale, concepliile despremoralitate, nOliunile despre corectitudine influenleaza gandirea§i comportamentul ?35 Schimbarea de optica este evidenta a§aincat nu mai staruim asupra ei. In al treilea rand, redescoperireaEului de psihologia sociala a fost impulsionata de necesitateaie$irii ei din propria matcd §i raportarea la alte domenii de cer­cetare. Or, in momentul de fala, intersectia dintre psihologia so­ciala §i psihologia genetica s-a dovedit a fi de mare interes §tiin­tific, una dintre cele.mai promitatoare direclii de cercetare indomeniul cunoa§terii sociale. D. K. Lapsley §i S. M. Quintanaaratau ca psihologia sociala trateaza categoriile ei teoretice ca~i cand acestea n-ar avea nici 0 istorie ontogenetica §i nici 0promisiune pentru dezvoltarea viitoare, iar psihologia geneticaabia de curand a inceput sa cerceteze bazele sociale ale dez-

34 J. P. Codol, Selfcentering schemas and asymmetry phenomena in social com­parisonprocesses. Vezi nota 5, p. 19.

35 J. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.), The Developement of Social cognition, New York,Berlin, Springer-Verlag, 1985,p. VI.

99

voltarii ontogenetice. Pentru a remite 0 asemenea situalie, psi­hologia sociala ar trebui sa devina mai genetica, iar aceasta dinurma mai psihosociala. Studiul autorilor citati, sugestiv intitulatTeme integratoare in teoriile sociale ~i genetice ale Eului, seinscrie in coordonatele comuniunii celor doua planuri, fapt cepermite elaborarea lUlei conceptii complete asupra Eului36.

De§i redescoperirea Eului de catre psihologia sociala este as­tazi 0 realitate, argumentele invocate fiind credem suficient deconvingatoare, ea n-a avut totu§i loc pe 0 cale fireasca, ci oare­cum pe una ocolita. Aceasta i-a §i determinat pe unii autori savorbeasca despre redescoperirea "inadvertenta" a Eului in psi­hologia sociala. Susan Hales care a publicat in 1985 un articolcu titlul de mai sus, arata ca multe rezultate obtinute in cer­cetiirile de psihologie sociala experimentala nu se incadrau inparadigmele existente, ceea ce i-a determinat pe diver§i autorisa Ie explice prin invocarea nevoii de stimulare a Eului la su­biectii investigati care prezentau fala de alti subiecli din expe­riment sau chiar fata de experimentator imagini de sine favora­bile. Pe aceasta baza, validitatea experimentelor psihosocialedin anii '60 a fost contestata, precipitandu-se astfel 0 "criza aconfidentei". Se conchide ca motivul de organizare a imaginiidespre sine nu este numai un puternic reglator al comportamen­tului, ci §i un element esential implicat in intreaga cercetare din§tiintele sociale37. Aceasta i-a §i determinat pe psihologii socia Iisa se orienteze asiduu asupra cercetarii imaginii de sine §i a ro­lului ei in comportamentele personale §i interrelationale ale oa­menilor.

Alaturi de redescoperirea Eului de catre psihologia sociala,etapa pe care 0 avem in vedere se mai caraeterizeaza §i printr-omare expansiune a problematicii Eului in alte domenii ale psi­hologiei. Daea in domeniul psihiatriei §i psihologiei patologicesau medicale ea era prezenta, acum capata 0 amploare §i maievidenta, Eul fiind eoneetat cu cele mai diverse fenomene, cum

36 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative 171emesin Social and Developmen·tal Theories of Self, in: J. B. Pryor, J. D. Day, op. cit., p. 153.

37 Hales Susan, The inadvertent rediscovery of self in social psychology, Journalforthe theory of Social Behaviour, 1985,voL 15(3),pp. 237-282.

100

ar fi: anxietatea, stressul, depresia, obsesiile, fobiile, peiturbarile

psihosomatice. Se vorbe§te chiar §i despre un Eu alcoolie, de­spre diviziunea §i restabilirea lui, ca §i despre faptul ca dramele§i conflictele interne ale a1coolicului reflecta dihotomiile §i con­tradictiile din societate38. Mai senmificativ este faptul ca disci­pline psihologice mai putin interesate in treeut de problematicaEului devin astazi maximal preocupate de studiul ei. Psihologia

vfu'stelor, psihologia handicapatilor, psihologia etnolQgica §i com­parata au introdus in preocuparile lor §tiintifice problematicaEului. 0 simpla rasfoire a revistei "Psychological Abstracts" peanul 1987 ar putea fi graitoare din aeest punct de vedere. latadoar diteva titluri: Efectul varstei asupra coneeptului de Eu (lacopii pre~colari); Eulla tinerii delineventi; Stima de sine la eo­piii handieapati; Conceptul de Eu la copiii nigerieni; Studiul f

comparativ al Eului la femei ~i barbati; Conceptul de Eu 1afe­meile sedentare etc., etc. In eforturile generale de cercetare aEului trebuie incadrate §i cele ale psihologilor romani. Eul ~ilumea este titlul unui capitol dintr-o lucrare publicata de Valeriu

Ceau§u in 198339.0 asemenea eferveseenta ideatica nu este de­sigur conjuncturala, dimpotriva, ea reflecta nevoia §tiintei psiho­log ice de autoperfectiune §i mai ales de autoimplicare in rezol­varea complicatelor probleme umane pe care Ie ridicii impactulomului eu revolutia tehnieo-§tiinlifica, insotit de modificarea sen­sibilitatii, raliunii, mentalitatilor §i eomportanlentelor sale, im­plicit a Eului sau.

Sumara treeere in revista a eonceptiilor referitoare la Eu ela­

borate de-a lungul timpului (paeat ea multe altele, mai putinstructurate §i influente in epoca, multe alte nume de autori ­Titchner, Ausubel, Janet, Wallon, Piaget etc. - n-au putut fiamintite) ne-a conturat nu doar campul problematic al Eului, ci

§i amploarea §i eomplexitatea sa; nu doar cumulativitatea cer-

38 Vezi R. Scwarzer (Ed.), The Self in Anxiety. Stress and Depression (Advances

in psychology, 21),1984;N. Cheshire, H. Thomae (Eds.) Self Symptoms and Psycho­

therapy, New York, Willey, 1987;N. K. Denzin, The Alcoholic Seslf, London, SagePublication Ltd, 1986.

39 V. Ceau~u, Autocuno~tere §i crea{ie, Bucure~ti, Editura Militara, 1983,cap. III.

101

cetarii (§tiintei) psihologice, ci §i progresul realizat de ea, inno­idle aduse prin trecerea de la un autor la altul, de la 0 conceptiela alta; nu numai starea de fapt existenta la un moment dat, ci~i directiile probabile de evolutie (confirmate sau infirmate, pa­rasite sau preluate, ignorate sau redescoperite); nu doar 0 sumade idei, ci ~i articulatiile intre ele apiirute firesc ca urmare acontinuitatii logice sau in urma opozitiei, a ciocnirii dintre pozi­tiile adverse, asociate cu procese de comparare ~i decantare; nunumai problemele in legatura cu care exista un oarecare acordal cercetatorilor, ci §i cele controversate. La 0 analiza mai atentaam putea constata ca acestea din urma sunt chiar mai numeroasededit primele. lata de ce consideriinl ca pentru a elucida cat maicomplet problematic a Eului este necesar sa se staruie in conti­nuare tocmai asupra unor asemenea controverse care, de§i ori­ginate in trecutul §tiintei, nici pana astazi nu §i-au gasit solutio­narea definitiva. Ne propunem ca acest lucru sa-l facem cu unalt prilej.

4. Locul ~i rolul Eului in structurapersonalitatii: probleme controversate

Cre§terea interesului cercetatorilor pentru problematica Eu­lui este generata, dupa piirerea noastra, mai intfii de nevoia cau­tiirii unui concept integrator in teoria personalitatii §i mai apoide necesitatea liimuririi cat mai complete §i adecvate a acestuia,in acord cu cuceririle actuale ale §tiintei psihologice §i indeosebicu a ramurilor ei aplicative. ,si cum realizarea acestui deziderateste destul de dificila, se recurge la emiterea unor alternativesau ipoteze contradictorii, la retinerea ~i negarea altora, astfelincat intentia initia1ase transforma in cele din urma in contrariulei. In loc de unitate intalnim diversitate, in loc de convergenta,

apar puncte de vedere divergente, in loc de armonizarea ideilor,asistiim la absolutizafea sau unilateralizarea lor. Acest fapt a re­

ie§it cu pregnanta din evolutia conceptiilor despre Eu schitataintr-un alt material1. Cum insa analiza istorica, diacronica, i§i

are dezavantajele ei, in acest studiu ne propunem sa abordiimfrontal, sincronic problematic a Eului insistand asupra unor con­troverse (mai vechi sau mai noi) cu intentia de a surprinde maiexact locul §i rolul Eului in structura personalitatii.

1 M. Ziate, Patru etape In evolufia conceptiilor despre EU, "Revista de psiholo­

gie", or. 3, 1988.

103

! I

EUL ,sI NATURA SA PSIHICA.

Unul dintre psihologii umani§ti, C. E. Moustakas (1959), con­sidera intr-o lucrare dedicaUi Eului di"este mai u§or sa simliEul dedit sa-l define§ti"2. ,si totu§i definiliile n-au lipsit §i con­tinua sa nu lipseasca. Ele sunt insa atat de diverse, cu accenteatat de diferite, incat par a fi descurajatoare. In continuare re­dam cateva dintre ele.

"Eul este un luptator pentm scopuri ... Eul nu este dedit gandireamomentului, intotdeauna diferita de gandirea imediat anterioara"(W. James, 1890)3; "Eul ramane ve;mic simtire subiectiva... Eul estesimpre comtma tuturor oamenilor, dar in limitele con§tiintei individuale,caci el este un fapt de con;;tiinta, trait ;;i actual" (Constantin Radules­cu-Motru, 1927)4; "Eul este entitate unica, personaj ascuns privirii dinafara, agent al actiunilor noastre originale ;;i libere" (Vasile Pavelcu,1946)5; "Eul este ceva de care stmtem imediat con§tienti, regiunea,calda, centrala, strict personala a vietii, tm fel de nucleu al fiintei noas­tre" (G. W. Allport, 1981)6; "Eul este forma suprema a fiintei noastrecon;;tiente ; con;;tiintareflexiva constituitamtr-tm sistem de valori propriipersoanei ; forula problematica a fiintei noastre con;;tiente" (H. Ey,1963)7; "Eul este 0 combinatie de con;;tiinta ;;i de alegeri" (1. T. F.Bugental, 1965)8; "Eul este un sistem central al personalitatii care sedezvolta in patru directii: a ceea ce noi dorim pentru noi in;;ine, a ceeace noi credem ca datoram altora ;;i lumii in general, a expresiei noastrepersonale ;;i a capacitatii de a ne autorealiza, a autoevaluarii" (Char­lotte Buhler, 1967)9; "Eul este con;;tiinta de sine, nucleul sistemuluipersonalitatii, care cuprinde cuno;;tintele ;;i imaginea de sine, atitudi­nile con;;tiente sau incon;;tiente fata de valori" (Paul Popescu-Nevea-

2 C. E. Moustakas (Ed.), The Self; explorations in personality growth, New York,

HaIfer, 1956, cap. I.W. James, Precis de Psychologie, Paris, Marcel Riviere, Editeur, 1929, p. 278.

4 C. Radu1escu-Motru, Personalismul energetic, Bucure~ti, Editura Casei ~coale­lor, 1927,p.68.

5 Vasile Pavelcu, Cunoa§terea de sine §i cunoa§terea personalitiitii, Bucure~ti,Editura Didactica ~i Pedagogica, 1982, p. 268.

6 G. W. Allport, Structura §i dez:voltarea personalitii{ii, Bucur~ti, Editura Didac­

tica~i Pedagogica, 1981, p. 119.Henri Ey, Con§tiinfa, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1983,

pp. 55, 257, 295.

8 J. T. F. Bugental, The search for autenticity, New York, Holt, Rinehart andWinston, 1965, p. 204.

9 Charlotte BUhler, La vie humaine dans la totaliti, in J.T.F. Bugental (Ed.), Psy_chologie et liberation de I 'homme, Verviers, Gerard, 1973, p. 114.

104

nu, 1978)10; "Eul este individualitate con;;tienta de sine ;;i afirmata ...sediul ansamblului de motivalii, perceptii, a con;;tiintei ;;i aqiunilor,care conditioneaza adaptarea la mediu ... nu este 0 entitate fizica, ci unprodus" (Norbert Sillamy, 1980)11; "Eul desenmeaza sediul con;;tiin­tei, persoana" (Madeleine Grawitz, 1983)12; "Eul este obiect al pro­priei sale ctmoa;;teri ;;i evaluari ... reglator al memoriei ;;i al biografieipersonale" (D. K. Lapsley, S. M. Quintana, 1985)13; "Eul este centra­rea psihic:i a insului, nuclearizarea psihica a acestuia, autoreflectareasa in propria-i con;;tiinW' (Ion Alexandrescu, 1988)14.

Din multitudinea unor asemenea puncte de vedere se contu­reaza cel pUlin trei modalitali distincte de definire a Eului; prinsublinierea locului §i rolului lui in structura personalWilii; prinstabilirea proprietalilor lui; prin referiri la componenla §i struc­tura lui psihica. Nu este deloc greu sa observam ca·in legaturacu primele doua modalitali de definire a Eului exista 0 mai mare f

concordanla de pareri, marea majoritate a autorilor relevand 10­cuI §i rolul sau central, de nucleu al personalitalii, unitatea, sta­bilitatea lui etc. Domeniul eel mai controversat 11reprezinta na­tura psihica a Eului, aici oPliunile fiind nu doar relativ diferite,ci §i extrem de contradictorii. Eul este simlire sau gandire? emo­lie sau reflexie? - iata marea intrebare care i-a preocupat pecei mai mul1i autori. In ciuda diversitalii de pareri nu este insagreu sa sesizam §i ceea ce este constant, invariant in concepliile§i definiliile amintite. Astfel, majoritatea lor, daca nu chiar toa­te, precizeaza ca Eul este fapt de con§tiinla, dar nu orice fel decOfi§tiinla, ci 0 con§tiin¢ reflexiva, insolita deci de gandire.Apoi, de§i se vorbe§te de con§tiinla imediata sau de con§tiinlasuperioara, se arata ca in cazul Eului este yorba despre con­§tiinla de sine. In sfar§it, de§i se fac referiri la 0 serie de tendinlefundamentale, variate prin natura §i finalitatea lor, nu se uita sa

10 Paul Popescu-Neveanu, Dic{ionar de psihologie, Ilucure~ti, Editura Albatros,1978,pp.248"249 ..

11 Norbet Sillamy (Ed.), Dictionnaire encyclopedique de psycho logie, Paris, Bor­das, 1980,pp. 759-760.

12 Madeleine Grawitz, Lexique des sciences sociales, Paris, Dalloz, 1983, p. 254.

13 D. K. Lapsley, S. M. Quintana, Integrative Themes in Social and Developmen­tal Theories of Self, in: 1. B. Pryor, 1. D. Day (Eds.). The Development of SocialCognition, New York, Springer-Verlag, 1985, p, 155.

14 Ion Alexandrescu, Persoanii, personalitate, personaj, Ia~i, Editura Junimea,1988, p. 53.

105

se specifice ca esential pentru individ este intentionalitatea sa,orientarea spre realizarea scopurilor. Daca la aceasta adaugam§i momentul alegerii, al optiunii deci al deciziei care implicaratiunea yom intelege §i mai bine ca tendinta general a este dea se conserva con§tiinla §i gdndirea in structura psihica a Eului.Chiar §i acei autori care credeau ca "Eul ramane ve§nic simtiresubiectiva" sau ca la "riidacina unui Eu abstractie se afla un Eusimtire, intuitie", considera ca in urma procesului de "limpezi­re" a Eului de elementele primitive, acesta "prinde schelet" §ise transforma intr-o forma superioara. "Eul ie§it din con§tiintaintuitiei clare ne va da persoana energetica, a profesionistuluide vocatie", in timp ce Eul simtire da structura mistica a omuluiprimitiv, care este ca un polip lipsit de vertebre - era de parereConstantin Riidulescu-Motru15. lata deci cum gandirea, reflexi­vitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omulse cunoa§te pe sine, se gande§te pe sine, apar ca elemente pri­mordiale ale Eului. In felul acesta se padituie§te insa prin uni­lateralizare §i se intra in contradiqie cu datele furnizate de psi­hologia genetica sau de cea patologidi. Prima arata ca pana ase ajunge la Eul reflexiv, con§tient de sine, se parcurg 0 seriede faze initiale, preparatorii in care factorii de ordin afectiv auo mare importanta. Cea de-a doua precizeaza ca atunci candstructurile superioare ale personalitatii se altereaza, functionaleraman cele afective. Nu este intamplator faptul ca unii autorisesizand lipsa suportului motivational-atitudinal din structurapsihologica a Eului s-au orientat tocmai asupra acestuia. Muza­fer Sherif (1968) definea Eul ca fiind ,,0 formatiune dobanditain preparatia psihologica a individului, constand din atitudini in­tercalate pe care individul le-a dobandit in relatia cu propriulcorp §i partile sale, cu capacitatile sale, cu obiectele, cu persoa­nele, familia, grupurile, valorile\sociale, scopurile §i institutiilecare definesc §i reglementeaza modul sau de relationare cu elein situatii §i activitiiti concrete"16. Cand Eul, adica aceasta "con­

stelatie de atitudini" (angajanlente, pozitii personale, acceptari,

15 c. Riidulescu-Motru,op. cit., pp.60-65.16 MuzaferSherif,Self Concept, in: International Encyclopaedia of the Social

Sciences, voL14,NewYork,McMillanCompanyandFreePress,1968,p. 153.

106

respingeri, expectatii reciproce, identificari cu persoane, valori,scopuri etc.), intra in activitate, atunci comportamentul doban­de§te direqionalitate pozitiva sau negativa, devine mai consis­tent §i selectiv. De§i 0 asemenea interpretare a Eului este supe­rioara multora dintre cele amintite ea nu a capatat teren decat 0data cu "redescoperirea" Euh,li de catre psihologie. In momentulde fata Eul este conceput ca organizator al cunoa§terii §i careglator al conduitei dispunand insa, atat intr-un ~az, cat §i inaltul, de 0 puternica baza afectiv-motivationala. Este studiat ro-lul Eului, in procesele de prelucrare a informatiilor, se fOffilU­leaza teorii asupra Eului in care locul central il au emotiile §iprelucrarea precoll§tienta a informatiei, se analizeaza proceseleEului (inteligenta reflexiva, "pierderea" Eului in lumi imaginate,utilizarea particulara a mecanismelor de aparare) bazate pe im- f

plicarea concomitenta a aspectelor cognitive, afective §i motiva­tionale17. A. Pratkanis §i A. G. Greenwald (1985)18, rezumandcercetarile din ultima decada privitoare la Eu ca "organizator alcunoa§terii", constata ca acesta este interpretat in termenii a pa­tru caracteristici: 1. Eul este 0 structura de cunoa§tere; 2. con­tinutul acestei structuri variaza de la 0 persoana la aha; 3. Euleste un focar al perspectivei afective; 4. Eul dispune de fatetedifuze (publice, personale §i colective), fiecare contribuind laperspectiva afectiva a Eului. Toate aceste caracteristici sugerea-za ca Eul este 0 schema atitudinala centrala, complexa, specificpersonala. Dupa parerea autorilor, considerarea Eului ca orga­nizator al cunoa§terii ar putea aduce date noi, contribuind astfel

la lamurirea multor probleme care inainte pareau a fi ciudate.H. Markus (1987)19 analizand structura Eului, actiunile lui (fi-

17 H. Marcus,K. Sentis,The Sejl in iliformation processing, in: J. Su1s(Ed.),Psychological Perspectives on the Self, Lawrence.Erlbaum,Hilsdale,1982,voLI; S.Epstein,The implications of cognitive-experential self-theory for research in social­psychology and personality; G. E. Swanson,The powers and capabilities of selves.

Social and collective approaches, Journalfor theTheoryof SocialBehaviour,1985,voL15(3),pp.283-310,respectiv331-354.

18 A.Pratkanis,A.G.Greenwald,How shall the Selfbe conceived, JournalfortheTheoryofSocialBehaviour,1985,voL15(3),pp.311-329.

19 H. Marcus,W. Elissa,The dynamic self-concept: A social psychological per­spective, AnnualReviewofPsychology,1987,voL38,pp.299-337.

107

xarea scopurilor, pregiitirea cognitiva pentru aqiune, ciclul ci­bernetic), procesele intrapersonale mediate de Eu (prelucrareainformatiilor, reglarea afectelor, motivatiei) §i proceselor infor­mationale (perceptia sociala, alegerea situatiei §i a partenerului,strategiile de interactiune) ajunge la concluzia ca Eul este 0structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglareacomportanlentului. Conceptul de Eu, apreciaza el, apare in lite­ratura de specialitate ca 0 componentii critica a sistemului afec­tiv §i cognitiv al individului. La randul sau, Susan Hales (1986)20,intr-un studiu incitant referitor la necesitatea regandirii proble­maticii psihologiei, sustine opinia ca teoriile §i cercetarile vii­toare care nu vor lua in considerare consecintele motivationaleale proceselor autoreflexive §i experientelor afective insotitoare,vor fi inadecvate. Remarcam cum imagine a unilaterala sau celmult compozita a Eului, bazata pe ansambliiri de fragmente, estedin ce in ce mai mult piirasita §i inlocuita cu imaginea lui glo­bala, complexa, unitara.

~i totu§i 0 intrebare persista: care este natura psihica a Eu­lui? Dintre toate teoriile formulate in psihologia sociala cea carear raspunde mai bine la intrebarea de mai sus este, dupa parereanoastra, teoria constructelor personale a lui G. Kelly. Dupa cumse cunoa§te, constructul este 0 imagine, un model allumii, undiscriminant creat de persoana, care da sens §i directionalitatecomportamentului. Spre deosebire de concept care reflectii ceeace este invariant in realitate, constructul este 0 reprezentare per­sonala a lumii, folosita pentru a-i da sens, p~ntru a 0 anticipa,un fel de "unealta spirituala" prin care discriminam, organizam§i anticipam realitatea. "Bun" sau "rau", "inteligent"-"prost", "cumsunt"-"cum a§ vrea sa fiu", "demn de incredere"-"nedenm deincredere", "cum obi§nuiam sa fiu"-"cum sunt acum" etc. ­reprezinta constructe personale care, dupa opinia lui Bannister,"nu sunt ni§te simple moduri de etichetare a universului nostru,ele sunt cai de incercare de a-I intelege §i de a-I anticipa"21.

20 Susan Hales, Rethinking the business of psycllOlogy, "Journal for the Theory ofSocial Behaviour", 1986, vol. 16 (1), pp. 57-76.

21 D. Bannister, 0 noud teorie a personalitii{ii, in: B. M. Foss (Ed.), Orizonturinoi In psihologie, Bucure§ti, Editura Enciclopedicii Romiinii, 1973, p. 425.

108

Interrelationate intre ele, constructele dau na§tere unui sistemde constructe, unei retele complexe, ierarhice §i extrem de per­sonale. Daca sistemul notiunilor este aproximativ acela§i la di­

feriti indivizi, dat fiind faptul ca notiunile reflecta esentialul dinrealitate, sistemul constructelor este diferentiat de la un individla altul. De exemplu, unii dintre noi am putea asimila §i subor­dona constructul de "inteligent-prost" constructului de "bun-rau",

in tinlP ce altii nu. Pastrand proportiile §i asumandu-ne riscurileoriciirei comparatii, am putea considera ca Eul este dn constructsintetic ~i personal care izvora~te din sim[ire, urea la reflexie~i se exprima in conduita, fiind susrinut permanent afeetiv-mo­tivarional. Prin intermediul unui asemenea construct individulse eoneeptualizeaza pe sine ins~i, se evalueaza §i i§i anticipacomportamentul. Prin termenul de construct aplicat la Eu viziimnu doar produsul obtinut la un moment dat, ci chiar procesul

prin intermediul caruia el se obtine. A vem in vedere mai alesproeesul de sintetizare, de implicare §i integrare succesiva a di­feritelor componente ale vietii psiliice pana la nivelul con§tiinteide sine, adicii pana la Eu.

EUL ~I CON~TIINTADaca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de

cel de con§tiintii, intre ele existand un adevarat abis (pentru "Sar­tre, de exemplu, Eul nu este nici formal, nici material in con­

§tiinta, ci in afara sa, in lume)22, psihologii, psihiatrii, psihana­li§tii, dimpotriva, manifestii tendinta de a Ie identifica, de a Ieconsidera ca fiind sinonime. Ca nici una dintre aceste pozitii nu

este corecta, nu e prea greu de demonstrat. Mult mai in acordcu realitatea ar fi sa consideriim Eul §i con§tiinta ca fiind dis­

tincte, totu§i complementare, existand concomitent de-a lungul

intregii vieti cOll§tiente a individului. Constantin Radulescu­Motru a sesizat acest fapt inca din 1927. "Eul se produce inlaun­

trul cOll§tiintei §i devine un factor important in pliimiideala aces­teia, dar nu se identifidi cu con§tiinta intreaga. Con§tiintei Ii

22 J. P. Sartre, L 'imagination, in: "Nouvelle Encyclopedie philosophique", 1936.

109

riimilne 0 activitate §i dincolo de Eu... Biologice§te, cOll§tiintaprecede Eul. .. Para Eu insa ea ar fi fost lipsita de un pretiosinstrument de adaptare ... Eul este un transformator al con§tiin­tei §i nu COll§tiintaintreaga"23. Caracterul transformator al Euluiin raport cu con§tiinta este evidentiat de doua dintre proprietatilelui: Eul este lipicios, adica se identifica u§or cu diverse stari decon§tilnta; totodata, el este §i organizator deoarece in momentulin care s-a lipit de 0 stare de con§tiinta, 0 §i organizeaza, adica:introduce i.tiea ordinea subiectiva. La rilndul sau, Allport, dupace definea Eul ca nucleu al personalitatii, scria: "con§tiinta estet;nai larga .de.catl!ul, personalitatea mai larga decat con§tiinta,organismul mai larg decat personalitatea"24. Dar poate nicaierirelatia dintre Eu ~i con§tiinta nu este prezentata mai bine §i maisugestiv decat la Ey. Ganditorul francez luilnd ca punct de ple­care fiinta con§tientii arata cii inaintea ei exista 0 subiectivitateconfuza, 0 simtire, un camp de experientii, in timp ce la un nivelsuperior de dezvoltare al ei exista Eul ca "rezultanta structural a§i istorica a ei", deci ca 0 subiectivitate con§tienta de ea insa§i,care integreaza experienta trecuta a individului. "Numai deve­nind con§tienta de ea insa§i con§tiinta devine stapana pe expe­rienta sa, prin obiectivarea in propriul Eu"25. Eul se afla deci

nu la baza fiintei noastre con§tiente, ci in "varful verticalitatii"acesteia, ceea ce justificii definirea lui ca 0 "forma superioarade con§tiinta". Nu trebuie sa deducem de aici ca intre subiecti­vitatea confuza care precede fiinta con'?tienta §i subiectivitateaclara care apare ca urrnare a procesului evolutiv al cOil§tiinteiar exista 0 prapastie. Ey intelege ca Eul, de§i are riidacini in'

subiectivitatea confuza, nu se dezvaluie deplin dedit in reflexie.Individul se ridica prin cunoa§terea de sine la con§tiinta de sine.Dar chiar ajuns in formele sale superioare sau in formele ultimeale organiziirii sale, Eul conserva primele lui configurari ca peni§te conditii ale propriei §i permanentei sale constructii, ori cabaze preistorice ale fiintei sale. Se degaja din cele de mai sus

23 C. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 66-68.24 G. W. Allport, op. cit., p. 119.25 H. Ey, op. cit., p. 60.

110

ideea ca Eul este 0 constructie treptata, realizata in timp, bazatape integrari succesive ale starilor anterioare in cde superioarecare devin premise sau conditii pentru acestea din urma. Tot­odata, trebuie sa intelegem ca celelalte fomle ale cOll§tiintei(con­

§tiinta obiectelor, a altor persoane) capata 0 nouii infiiti§are §ifunctionalitate 0 data cu aparitia Eului. Sunt create astfel pre­misele raporturilor dintre sine §i altul, a relatiilor interpersonale,ca legaturi psihologice, con§tiente §i directe dintre oameni. Insfar§it, prin integrarea succesiva in sine a experientelor trecute,Eul i§i spore§te nu doar "puterile" sale de influentare §i dirijarea cOil§tiintei, ci i§i creeazii propriul sau sistem de informatii §ide valori. A§a incat in trecerea omului de la subiectivitatea di­fuza la subiectivitatea cOll§tientii de sine trebuie sa vedem nunumai un simplu proces de aparitie a Eului, cj unul de autofor­mare, autoconstructie a Eului, care evidentiaza traiectoria axio­logica a persoanei. Din acest punct de vedere, Eul ne apare cafiind nu doar un simplu nucleu al personalitatii, cum 11conside­ra Allport, sau ca un simplu sistem central al ei in interpretareaCharlottei Buhler, ci ca un adevarat sistem de valori. A§adar,dad la inceput individul se confunda cu propria sa experienta,pe parcurs, 0 data cu aparitia Eului, el §i-o controleaza §i valo­rizeaza.

Rezumilnd, putem afirma urmatoarele: con§tiinta este infra­structura Eului, in timp ce Eul este suprastructura con§tiintei;cOll§tiinta conduce la aparitia Eului, reprezentilnd una dintrepremisele sale fundamentale, Eul este creator de 0 noua con­§tiintii, in sensul ca 0 data apiirut ridica con§tiinta la un nivelsuperior de vivacitate, optimalitate §i adaptabilitate. Eul i§i trageseva din con§tiintii, gesteazii in cadrul ei, i§i sudeaza treptat pro­priile-i componente, dar 0 §i controleaza, introduce ordinea, iiintegreaza starile, experiente!e, ii da un sens, 0 directioneaza,iar in cele din urma 0 depii§e§te.

EUL ~I PERSOANA/PERSONALITATEA~i in legatura cu relatia dintre Eu §i persoana/personalitate

au aparut cele doua binecunoscute pozitii contrare, de confun-

111

dare §i de distingere a lor. Pentru Titclmer (1910) "termenul de

Eu ... desemneaza combinatia particulara a talentuIui, tempera­mentului §i caracterului, altfel spus, a constitutiei intelectuale,emotive §i active, care constituie un spirit individuaI"26, cu alte

cuvinte, el este identic cu personalitatea. La Guilford (1955) per-'sonalitatea este 0 construqie bazata pe Eulliber, ceea ce duce

in finalla confundarea ei cu EuP. Cat prive§te separarea Euluide personalitate, aceasta este intalnita mai ales la filosofi. Ma­

deleine Grawitz, prezentand acceptiunea filosofica a Eului, aratadi acesta este "personalitatea profunda a individului"28, deci nu

toata personalitatea, ci doar cea profunda. Nici in psihologie nulipsesc insa interpretaxile relativ asemanatoare. S. L. Rubinstein(1957), de exemplu, nota: "Fiecare persoana este subiect in sen­

suI "Eu-Iui", dar notiunea de persoana, in contextul psihologiei,nu poate fi redusa la notiunea de subiect in acest sens specific,ingust"29. Cand se refera la sensul notiunii de subiect in sensrestrans, deci ca Eu, Rubinstein are in vedere subiectul activi­

tatii con§tiente, voluntare. Or, arata el, continutul psihic al per­soanei uman.e nu este epuizat de motivele activitatii con§tiente,el mai cuprinzand diversitatea tendintelor care nu au devenitc01l.§tiente, ca §i stimularile activitatii involuntare.

Separarea Eului de persoanajpersonalitate i§i are originea,dupa paxerea noastra, lntr-o controversa ceva mai veche, §i anumein incercarea diver§ilor psihologi de a raspunde la intrebarea:

Eul este anterior sau posterior personalitatii? P. Janet, 1. Piaget,H. Wall on, care au studiat evolutiaontogenetica a copilului, auraspuns faxa nici un dubiu: Eul este ultima achizitie a vietH psi­hice, el seafla Ia sfar§itul §i nu la inceputul evolutiei psihice30.

Riiduiescu-Motru este §i el Ia fel de categoric: Eul premerge

26 E. B.Titehner,Manuel de Psycho logie, Paris,FelixAlean,1922,p. 558.271. P. Guilford,Personality, NewYork,1959,pp. 4-5.28 MadeleineGrawitz,op. eit., pp. 253-254.29 S. L. Rubinstein,Existenia ~i co~tiinia, Bueure§ti,Editura§tiintifieii,1962,

p.348.

30 P. Janet,L 'evolution psyehologique de la personnalite, Paris, 1929;1. Piaget,Na~terea inteligeniei la eopi!, Bueure§ti,EdituraDidaeticii§i Pedagogicii,1973;H. Wallon,Evoluiia psihologiea a eopilului, Bueure§ti,EdituraDidaetieii§iPedago­gicii,1975.

112

personalitatii; bunul simt ne spune ca Eul este anterior persona­litatii; Eul este sc1mburele catalizator al personalitatii, femlentul§i nu tiparul ei, el are 0 putere reglatoare, dar nu constitutiva.In sfar§it, nu trebuie trecuta cu vederea nici 0 alta conceptie,de§i pare a fi curioasa §i gratuita, potrivit careia Eul nici nu estenecesar personalitatii, el putand lipsi rara ca personalitatea sa seresimta. Titclmer nota, de exemplu, ca in experienta sa proprienu a intillnit Eul nici in gandirea con§tienta, concentrata, nici infaptele con§tiente care corespund rutinei de fiecare ii,mai mult,nici chiar in situatiile presupuse a da na§tere Ia con§tiinta desine in sensul controlului de sine. Concluzia lui este ca Eul este

ceva accesoriu §i ca el nu apare in viata con§tienta a omuluidecat ca un "vizitator fortuit"31. Prima dintre aceste conceptiieste criticata pentru ca in locul Eului psihologic, al Eului sim­tire, pune Eul moral, confunda Eul cu con§tiinta. Cea de-a doua,pentru ca nu este consecventa cu ea insa§i. Motru considera, depilda, ca "personalitatea noastra de astiizi este produsul plamaditdupa legile fixate de istoria omenirii. Eul nu face decat sa de­termine ceea ce demult era pregatit sa se desfa§oare. Eul cheamala viata personalitatea"32. Or, dadi Eul cheanla personalitatea laviata inseanma ca aceasta este anterioara Eului. Cea de-a treiaconceptie este invinuita de "daltonism suftetesc" (cum e posibilca unii sa fie torturati de Eu, iar altii sa nu-l cunoasca deIoc?!),de faptul di inlocuie§te Eul psihologic cu Eul metafizic.

Revenind la relatia dintre Eu §i persoanajpersonalitate, con­sideram ca ea este asemanatoare celei dintre Eu §i con§tiinta.Fara a fi identice, Eul §i petsoanajpersonalitatea nu sunt nicidespartite, ci intr-o continua interactiune §i interdependenta.Faptul ca ele nu coincid, nu reprezinta unul §i acela§i lucru, nupoate fi tagaduit. Eul este doar nucleul personalitatii, doar unfapt de con§tiinta individuala, pe cand personalitatea se extindein mediu, i§i trage §i i§i interiorizeaza numeroasele sale elemen­te sociale, profesionale, chiar cosmice. lata cat de bine era in­tuita distinctia dintre Eu §i persoanajpersonalitate de catre Radu­lescu-Motru: "Personalitatea se cristalizeaza in jurul Eului, dar

31 E. B.Titchner,op.eit., pp. 558-559.32 C. Riidulescu-Motru,op. cit., pp. 102-103.

113

in structura sa in afara de Eu se cuprind ~i alte elemente sufle­te~ti. Eul este licarirea de fulger care dezvaluie incotro mergeanticiparea sufletului. Personalitatea este ma§inaria solida caremijloc~te realizarea anticipatiei. Eul traie~te in clipita actua­litatii, personalitatea in durata trecutului. Unul este momentul,celalalt vectorulforfei"33 (subl. ns. - M.Z.). Dar in afara acestordiferente fire~ti, ceea ce trebuie subliniat in primul rand esteunitatea ~i interdependenta dintre Eu ~i persoanajpersonalitate."Para Eu - scria in continuare Radulescu-Motru - personali­tatea omului ar fi 0 sistematizare oarbii de tendinte, asemanatoa­re instinctelor; tara personalitate, Eul omului ar fi un caleidos­cop fiira valoare"34. lar concluzia lui era fiira nici un dubiu: Eul

~i personalitatea trebuie sa mearga impreuna. Dinamica Euluiinfluenteaza dinamica personalitatii, ridicarea lui echivaleaza cu

ridicarea personalitatii pana la nivelul principiilor morale ~iideale, in timp ce coborarea lui inseamna, in cazuri mai grave,disolutia personalitatii. De asemenea, nivelul de dezvoltare alEului influenteaza nivelul de dezvoltare al personalitatii: dndEul este mai dezvoltat, mai amplu, cre~te gradul de con~tienti­zare, de adancire a gandirii, se amplifica posibilitatea de direc­tionare a intregului comportanlent al persoanei; dnd insa Euleste mai putin dezvoltat, persoana are impresia ca nu ~!ie cineeste, ce vrea, este derutata. A~adar, Eul ~i personalitatea suntconsubstantiale, se formeaza ~i evolueaza concomitent. Nu nena~tem nici cu Eu, nici cu personalitate, ci vom dobandi Eul,vom deveni personalitati. Nu este deloc intamplator faptul caomul devine personalitate atunci cand ajunge la con~tiinta desine, deci cand se formeaza ca Eu, ~i nici faptul ca degradareaEului duce inevitabil ~i invariabil la degradarea personalitatii.

Pe de aIta parte, Eul stabile~te 0 baza contextuala ~i 0 per­spectiva maiampla de interpretare a persoaneijpersonalitatii.Putem considera ca Eul confine ~i exprima persoanajpersonali­tatea: 0 contine in sensul ca ii poseda corpul, numele, obiectele,activitatile, trebuintele, dorintele, aspiratiile, sentimentele, con­vingerile, valorile, rolurile sociale; 0 exprima in sensul ca of ace

33 Ibidem, pp. 67-68.34 Ibidem, p. 68.

114

cunoscuta in afara, altora, lumii; 0 define~te din interior, sim­tind-o, gandind-o - ~i 0 reprezinta in exterior, implicand-o ac­tional ~i social. Mai recent cognitivi~tii din psihologia social ainterpreteaza Eul ca "sistem dinanuc de atribuiri autoreferente"(V. M. Convington, 1985)35, acestea din urma fiind activate nudoar de consideratii rationale, ci ~i de nevoia superioara de aobtine acceptarea Eului in forma unei persoanejpersonalitaticompetente, valoroase. Aceasta duce, in final, la conceperea Eu­lui ca mijloc de. promovare a comportamentelor acceptate so­cial. Deschiderea Eului ~i a personalitatii catre altii, catre socie­tate este evidenta. Implicarea sociala a individului este maximaldependenta de gradul de distinctivitate a Eului personal in raportcu Eul altora. Maria Jarymowicz (1987)36 arata ca dad autodis­tinctivitatea lipse~te, atunci individul este tentat sa ~i-o caute, sase centreze pe sine, sa devina egocentric limitandu-~i astfel gra­dul de implicare sociala. Dad, dimpotriva, ea este prezenta, seinstituie intr-o conditie necesara a decentrarii, fapt care facilitea­za implicarea sociala.

EUL ~l TIPURILE DE EURl ~l DE PERSONALITATELa unul ~i acela~i individ exista un singur sau mai multe

Euri? - iata 0 alta problema indelung controversata, care per­sista ~i in prezent. Aparent ea este simpla, raspunsul celor maimultor autori convergand spre acceptarea ideii ca ar exista maimulte Euri. Dificultatile incep de indata ce se incearca inventa­

rierea ~i desemnarea lor. Parcurgerea literaturii de specialitatearata ca Eurile sunt c1asificate §i diferentiate intre ele dupa:

a. caracteristicile ~iproprietatilor lor: consistente ~i incon­

sistente (Rogers, 1951); complet sau total actualizate §i incom­plet sau partial actualizate (Maslow, 1954); stabile §i fragile(Pavelcu, 1970); slabe §i putemice (Hare, 1986)37;

35 M. V. Convington, The role of self-processes in aplied social psychology, Jour­

nal for the Theory of Social Behaviour, 1985,vol. 15(3),pp. 355-389.36 Maria Jarymowicz, Self-distinctness and social involvment, in: Abstracts. Eu­

ropean Association of Experimental Social Psychology, vrrth General Meeting, Var­na, May 19-23,1987,p. 45.

37 C. Rogers, Client-centered therapy, Boston, Hougton Miffilin, 1951;A. Mas-

115

b. locul ~i rolul lor in planul vieIii personale ~i sociale aindividului: Eul profund, fundamental care exprima intimitateapsihica a inclividului §i Eul social, superficial, cu rol de rapor­tare §i implicare a individului in viata sociaUi (Bergson, 1888);individual (egoist, temporal) §i spiritual (Eul valoare), adica su­

biectul ce se poate gandi pe sine cu aceea§i obiectivitate ca §ipe altii, in el avand loc identificarea subiectului cu valoare §irecunoa§terea sa in valoare (Pavelcu, 1946); Eul intlm - formatdin valorile carora indi vidulle acorda cel mai mare credit, aces­

tea mnd fundamentale pentru el; Eul social - care inglobeazasistemele de valori impartite de individ cu alte grupuri sodale,cum ar fi valorile de clasa, profesionale etc.; Eul public - an­gajat in contactele umane sau in activitatile in care automatis­mele sunt suficiente (Lewin)38.

Clasificarea lui Lewin este deosebit de interesanta deoarece suge­reaza dinamica Eurilor. Acestea nu sunt statice, constante, ci intr-uncontinuu proces de restrangere sau de dilatare, in flmctie de particu­laritatile sociale, de trasaturile de personalitate ca §i de gradul de dis­tanla sociala. De exemplu, unele persoane sunt deschise fala de altelechiar in planul Eului intim, in timp ce altele sunt repliate pe ele insele,aparandu-se §i inchizandu-se in ele insele, chiar in planul Eului public.La introvertit Eul social se estompeaza §i toata personalitatea lui esteabsorbita de Eul intim. Din raliuni total opuse, Eul social este aproapeinexistent la extravertili la care Eul public acopera tot spaliullor vital.

c. structura luipsihologica interna (sistemul de imagini pre­supus): Eul subiectiv - imaginea de sine a inclividului; Eul re­flectat - imaginea de sine reflectata in altii in functie de pare­rile lor (Florian Znanniecki, 1920); Eul autentic - diferit de

ma§tile pe care Ie poarta inclividul sau de personajele pe care Iejoaca; el este eel pe care individul l-ar putea avea daca §i-aractualiza mnta unica purtata in interiorul sau; Eul ideal - ceea

ce vrea sa fie sau vrea sa para pentru a raspunde la a§teptari, a

low, Motivation and Personality, New York Harper et Row, 1954; V. Pavelcu, lnvi­ta{ie la cunoa:jterea de sine, Bucure§ti, Editura :;ltiintifica, 1970;R. Harre, Selves in

talk, Britisch Journal of Social Psychology, 1986,vol. 25 (3),pp. 271-272.38 H. Bergson, Essai sur les donnees immediates de la conscience, Paris, Felix

Alcan, 1926,pp. 97,178;V. Pavelcu, op. cit., la nota 5.,p. 287;Apud: Bernard Mail­hiot, Dynamique et genese des groupes, Paris, L'Epi, 1968,pp. 73-74.

116

fi acceptat de altii, a face fata presiunilor mediului sau; Eul ac­tual - ceea ce este in prezent, un fel de compromis intre aspi­

ratiile profunde §i presiunile mediului spre uniformitate; este unEu sclerozat deoarece multe dintre resursele individului nu au

fost inca actualizate (Bernard Mailhiot, 1968); Eul ideal - ca

proiectie a imaginii de sine, a§a cum persoana gande:;;te ca artrebui sa fie (Paul Popescu-Neveanu, 1978); Eul imaginar (ter­menul este nefericit ales, fiind yorba, de fapt, despre imagineade sine a inclividului, cum crede ca este); Eul aspiratie sau do­

rinta (cum ar vrea sa fie), Eul real - cum este (Liviu Antonesei,1987)39.

d. interpretarea lor in termeni de "parte" sau "intreg ","element" sau "totalitate": Eul total :;;iEul elementar - de fapt,

Patti ale primului (Mead, 1934); Eul vigil, treaz, care apare instarea de veghe §i Eul oniric, clin timpul sonmului - ambeledand na:;;tere Eului total, care este un Eu divizat :;;itotu:;;i unitar(Jean Guillaumin, 1979); Eul totalitar, prin care se sugereaza or­ganizarea interioara a Eului, dar §i rolullui in controlul structu­rilor cognitive ale subiectului §i a istoriei sale personale (Green­wald, 1980)40.

Caracterul totalitar al Eului este evidenliat de trei proprietiiti aleacestuia: egocentricitatea - consta in faptul ca infomlalia care pri­ve§te Eul ocupa 0 pozilie privilegiata in memorie: se §tie ca fiecarepersoana memoreaza mai bine actiunile proprii dedit pe cele ale altora;benefectanfa - termen inventat de autor pentru a desemna prin el ten­dinla omrilui de a-§i considera Eul eficace §i competent, fapt ce seremarca in urmatoarele: reamintirea succeselor §i nu a e§ecurilor; ac­

ceptarea responsabilitalilor care conduc la succese §i nu la e§ecuri; ne­garea tendinlei de a face rau cuiva; exarcerbarea tendinlei de a se iden­tifica cu victorio§ii §i de a se dezafilia de pagubo§i; conservatorismulcognitiv - adica rezistenla la schimbarea manifestata prin intermediula doua procese: cel al confirmarii - tendinta de a selecta §i retine

39 Apud: Adrian Neculau (coord.), Comportament:ji civiliza{ie, Bucure§ti, Editu­

ra :;>tiintifidi§i Enciclopedicii, 1987,p. 60;B. Mailhiot, op. cit., p. 147-148;P. Popescu­Neveanu, op. cit., p. 249;Liviu Antonesei, Autocuno~terea:ji intercunoa:jterea, in:Adrian Neculau, op. cit., pp. 162,168.

40 G. H. Mead, ['esprit, Ie soi et la societe, Paris, P.D.F., 1963,pp. 121-122;1. Guillaumin, Le reve et Ie Moi, Paris, P.u.F., 1979,p. 83;Apud: J. B. Pryor, 1. D.

Day,op. cit., p. 160.

117

informatiile care confirma ipotezele, credintele, opiniile persoanei; eelal "rescrierii memoriei" - eel mai ciudat proces al Eului totalitar,dupa cum 11considera automl, ce consta in schimbarea continuturilormemoriei, concomitent cu intiirirea ~i mentinerea iluziei ca nimic nus-a schimbat.

e. criterii combinate care Ie reunesc aproape pe toate celede mai inainte. Merita a fi menlionata in acest sens intuilia degeniu a lui James care a facut 0 clasificare cvasicompleta a Euri­lor "strangand" la un loc mai multe criterii. El vorbe§te de exis­tenla unui Eu material, a unui Eu spiritual §i a unui Eu social,care reunite dau Eul natural, de fapt Eul total al individului.Eurile nu sunt insa statice, ci intr-o continua mi§care, ceea ceduce la ierarhizarea lor dupa principii morale sau la rivalitatealor, la aparilia unor conflicte. In aceste situalii din urma estenecesar ca Eul cel mai adevarat (real, am spune noi, sau auten­tic), cel mai tare, cel mai profund sa "aleaga un numar §i sa-§ijoace viala", intrarea lui in acliune soldandu-se cu volatilizareatuturor celorlalte Eurl. Cum insa James inlelege ca Eul nu poatefi interpretat in sine, ci raportat la dimensiunea timp, el arata cadaca raportam Eul la prezent int~Unimun Eu actual, imediat,definit; daca 11raportam la viitor, atunci intalnim Eul virtual,indepartat, nedeterminat. El considera chiar ca individul tindesa avantajeze intotdeauna Eul virtual, tocmai pentru a-I depa§ipe cel actua141. R. C. Wylie (1984), tot dintr-o perspectiva sinte­tizatoare, stabile§te §ase tipuri de Euri: Eul personal; Eul social;Eul ideal vizavi de cel personal; Eul ideal vizavi de cel social- §i doua tipuri de evaluare a Eurilor reie§ite din combinareasitualiei 1 cu 3 §i 2 cu 442.

~i acum sa revenim la intrebarea formulata mai inainte:exista mai multe Euri sau doar unul singur? In ceea ce ne pri­ve§te, consideram ca daca Eul este nucleul personalitalii, siste­mul ei central, daca el este consubstanlial personalitalii, aparand§i devenind 0 data cu ea, in sfar§it, daca el conline §i exprimapersonalitatea, nu se poate ca intre el §i personalitate sa nu exis-

41 W. James, op. cit., pp. 228-252.42 R. C. Wylie, Self-concept, in: R. 1. Corsini (Ed.), Encyclopedia of Psychology,

New York, Jo1m Wiley, 1984,p. 283.

118

te 0 stransa interacliune, ca structura §i funclionalitatea lui sanu fie corespondenta structurii §i funclionalitalii personalitalii.lata de ce credem ca a§a Cunl intr-unul §i acela§i individ nu exis­ta mai multe personalitali, ci una §i aceea§i personalitate ce con­line insa "falete" diferite, tot a§a intr-una §i aceea§i personalitatenu exista mai multe Euri, ci doar unul singur care dispune, larandullui, de "falete" distincte43. Mai mult decat atat, credemca intre structura personalitalii §i structura Eului exista 0 sime­trie perfecta. A§a incat la cele §ase "falete" ale -'personalitaliiasociem §ase "falete" ale Eului, §i anume: 1. Eul real (cum este);2. Eul autoperceput (cum crede ca este); 3. Eul ideal (cum arvrea sa fie); 4. Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalp); 5. Eulreflectat (cum crede ca 11percep aWi); 6. Eul actualizat (cum semanifesta). ~i a§a cum combinarea specifica a "faletelor" per­sonalitalii conduce la configurarea unor tipuri de personalitate,probabil ca tot a§a modul particular de combinare a "faletelor"Eului va determina aparilia unor tipuri de Euri, cu profile pro­prii. Nu exista numai personalitali unitare §i armonios dezvol­tate, instabile, dedublate, accentuate, ci §i Euri unitare §i armo­nios dezvoltate, instabile, dedublate, accentuate. Corespondenlastructurala §i tipologica dintre Personalitate §i Eu evidenliaza §imai pregnant interdependenla lor. Pe aceasta baza yom inlelegeca daca 0 personalitate este instabila aceasta se datoreaza fap­tului ca nucleul ei - adica Eul - este instabil.

Cercetarile recente au pus in evidenla faptul ca discrepanleledintre diferitele "falete" ale Eului (prezente indeosebi in Eurileinstabile, dedublate §i accentuate) coreleaza cu 0 serie de vul­nerabilitati emolionale interpretate ca stari psihologice negative,de disconfort psihic ale personalitalii. De exemplu, E. T. Hig­gins (1987)44 arata ca discrepanlele dintre Eul real §i Eul idealse asociaza cu aparipa unor emolii raportate la respingeri, deza­magiri, insatisfaqii, in timp ce discrepanlele dintre Eul real §i

43 Acela~i punct de vedere it intalnim ~i la Ion Alexandrescu care scrie: "Eul fizic,

Eul social ~i Eul etic nu-s decat fa\ete ale Eului total, care este EUL". Vezi op. cit.,

p.64.44 E. T. Higgins, Self- discrepancy; A theory relating self and affect, Psychologi­

cal Review, 1987, vol. 94 (3), pp. 319-340.

119

Eul "a§teptat" (corespondent Ia ceea ce ar trebui sau s-ar cuveni

sa fie) duce la instal area unor stari emolionale negative de tea­ma, frica, agitalie. A§adar, trecerea pe prim plan a anumitor "fa­lete" ale Eului, acoperirea intregii scene existenliale de catre ele,armonizarea sau dimpotriva discrepanla lor afecteaza profund(pozitiv sau negativ) personalitatea §i comportamentul sau.

CONCLUZII

1. Conceperea Eului ca mnd un construct psihic complexderivat din interpenetrarea elementelor cognitive, afectiv-moti­valionale §i atitudinale, depa§e§te interpretarea lui unilateral aprin reducere fie la simlire, fie la refIexie.

2. Considerarea Eului ca existaud consubstanlial cu perso­nalitatea, formarea §i devenirea lui producandu-se concomitentcu formarea §i devenirea personalitalii, depa§e§te modalitateaveche de interpretare a lui ca mnd anterior sau posterior perso­nalitalii.

3. Postularea punctului de vedere potrivit caruia Ia unul §iacela§i individ exista un singur Eu, cu "falete" diferite, interco­relate intre ele, linte§te spre sublinierea unitalii relative a perso­nalitalii, contrar pulverizarii §i fragmentarii ei intr-o multitudinede Eurl.

4. Existenla unei simetrii intre structura §i tipologia perso­nalitatii §i structura §i tipologia Eului ofera un cadru mai larg§i mai dialectic de explicare §i interpretare a ambelor realitalipsihologice.

5. C S E ("CINE SUNT EU?") - 0 proba decercetare ~i cunoa~tere a Eului~i a personalitatii

1. PREMISE

In investigarea Eului §i a personalitalii au fost utilizate cuprecadere inventarele de autoapreciere, chestionarele de perso­nalitate, scalele de interapreciere §i mai ales testele proiectivecare permit 0 abordare analitico-sintetica a personalitalii, astructurilor ei manifeste sau latente, dominante sau subordonate,a tendinlelor, aspiraliilor, intenliilor §i motivatiilor ascunse, as­pecte greu, daca nu chiar imposibil, de depistat prin intemlediultestelor psihometrice. Se considera insa ca de§i aceste instru­mente furnizeaza informatii relevante care pot fi interpretate §iin termenii "calitatii Eu-Iui", de cele mai multe ori au fost ina­decvat proiectate, incluzaud itemi ce nu corespundeau concep­tului de Eu. De aceea, a fost necesara orientarea tot mai insis­tenta spre descoperirea sau cel putin adaptarea §i perfectionareaunor instrun1ente care sa diagnosticheze mai direct calitaple Eu-Iui.In 1950, F. J. T. Bugental §i S. L. Zelenl au imaginat 0 proMcare consta in solicitarea subieclilor investigali sa formuleze treiraspunsuri la intrebarea "Cine e§ti tu?". In 1954, M. H. Kuhn§i T. S. Mc. Partland2 au diversificat proba ceraud subieclilor

1 1. F. T. Bugental, S. L. Zelen, Investigations into the Self-concept: I The W-A- Ytechiniques, Journal Personalily, 1950, 18, 483-498.

2 M. H. Kuhn, T. S. Me. Partland, An empirical investigation of Self-Attitudes,American Sociological Rewiew, 1954, 19,68-75.

121

sa corn.pleteze, intr-un timp de 15 minute, 20 de spatii care ince­peau cu formularea "Eu sunt. .. ". Proba este cunoscuta in lite­ratura de specialitate sub denumirea de TST - Twenty State­ments Test (testul celor 20 de propozitii) sau WAY - WhoAre You? (Cine sunteti voi?). In 1974, R. W. Coan3 modificaintrucatva tehnica propunand subieqilor sa formuleze cat maimulte raspunsuri, in doua minute, la intrebarea "Cine e§ti tu?".Tot el arata insa ca cei investigati ar putea raspunde §i la alteintrebari, cum ar fi: ce vreau de la viata?; care sunt cele maiimportante lucruri pe care Ie fac?; dar cele pe care Ie-am facut?;ce gandesc altii despre mine?; exista lucruri despre mine pe carealtii nu Ie inteleg?

In linii mari aceste probe sunt asemiipatoare putand fi inca­drate in categoria testelor proiective de completare. Diferenteledintre ele apar in ceea ce prive§te: modul de formulare a cerinteiprobei (raspunsuri la 0 intrebare sau completarea unor incepu­turi de fraze); numarul de raspunsuri solicitate, implicit, limita­reafnelimitarea numiirului raspunsurilor (trei, 20 sau cat mai mul­te); limitareafnelimitarea timpului de elaborare a raspunsurilor(2 minute, 15 minute, fara restrictii de timp). Dupa parerea noas­tra aceste diferente pot conduce la aparitia unor disfunqiona­litati. Astfel, modul de formulare a sarcinii influenteaza monta­jul psihologic al subiectului. Cand acesta este intrebat direct"Cine e§ti tu?" n-ar fi exclus sa apara un reflex de aparare sausenzatia ca este obligat din afara, de 0 alta persoana sa se in­trospecteze, fapt ce ar putea bloca mecanismele de proiectie.Apoi, cerinta de multiplicare a nunlarului raspunsurilor l-ar pu­tea stresa pe subiect, l-ar determina sa repete anumite raspun­suri, fie intr-o forma identica, fie in una u§or modificata sau sainventeze trasaturi care nu-i apartin. In sfar§it, atat limitarea nu­marului de raspunsuri, cat §i a timpului deformulare a lor creea­za conditii restrictive cu efecte negative asupra procesului deautodezvaluire. Se §tie ca in conditii de fortare, de impunereactivitatea psihica este mai putin productiva. In ceea ce ne pri­ve§te, consideram ca important in asemenea probe este sa seobtina cooperarea subiectului, cointeresarea lui, astfel incat sar-

3 R. W. Coan, The optimal personality. An empirical and theoretical analysis,New York, Columbia University Press, 1974.

122

cina formulata sa nu i se mai para ca fiind impusa, apoi, liberta­tea de actiune, chiar spontaneitatea aqiunilor lui pentru a-I de­bloca de orice retineri, baraje, inhibitii. Am considerat ca ase­menea efecte pot fi obtinute prin aplicarea unei probe pe careconventional am denumit-o C S E ("Cine Sunt Eu?")4.

2. PROBA C S.E ("CINE SUNT EU?") - CERINTEMETODOLOGICE .,

In esenta, proba consta intr-o compunere pe care subieqiitrebuie s-o faca despre ei in§i§i.

Instructajulverbal adresat subieqilor este urmatorul:"Va rog sa elaborali0 compunerecu titlul "Cine SlilltEu?". Imagi­

nati-va ca fiecare dintre voi ~i-aformulat 0 asemeneaintrehare ~itre­buie sa raspundiiin scris la ea. Relatati dl! mai multe lucruri desprevoi, a~acum va ~titi,a~acum ~idit va cunoa~tetipana acum. Lucrarilesunt anonime,nu Ie semnati. Daca totu~icineva vrea sa Ie senmezeeste liber s-o faca. Puteti sa va elaborali lucrarile acasa, cand doritivoi, cu rugamintea ca dupa ce le-ati terminat sa mi Ie predati. Dacacineva nu poate sau nu vrea sa scrie despre el este liber sa n-o faca.Inaintede a va incepelucrarileva rog sa notati care este prima voastrareactie fatiide intrebareade mai sus, cum 0 considerati,ce stari traitiin legaturacu ea."

In acest instructaj verbal sunt cuprinse nu nunlai principalelecerinte metodologice ale probei, ci §i modalitatile de solutionarea lor. Printre acestea enumeram:

- crearea la subiect a sentimentului, convingerii sau celputin a "iluziei" ca el insu§i §i-a formulat intrebarea, iar cel carei-a pus-o n-a fost decat ecoul propriilor lui intentii (se obtineprin invitarea subiectului de a-§i imagina ca singur §i-a formulatintrebarea) ;

- evitarea furnizarii oricaror sugestii in legatura cucon­tinutul propriu-zis al raspunsului, pentru a se inlatura contami-

4 Proba a fost prezentata pentruprima data public in mai 1988. Vezi: M. Zlate, 0probii de autocuno~tere. cunoa~tere ~i intercuno~tere, in: Tineret, educalie, parti­cipare, Bu~teni 25-27 mai 1988. Centrul de cercetiiri pentru problemele tineretului,vol. IV, 482-492.

123

narea sau centrarea subiectilor pe cele sugerate (de aceea li secere sa scrie "cat mai multe lucruri despre ei");

- asigurarea anticipata a sinceritiitii riispunsurilor (care seobtine prin garantarea anonimatului lucriirilor);

- e1iminarea tuturor conditiilor restrictive de elaborare ariispunsurilor: de timp, de loc, de continut sau de formii a redac­tiirii, care tinte~te spre trezirea ~i anlplificarea mecanismelor deproiectie ale subiectului (se obtine prin recomandarea elaboriiriilucriirilor acasii, cand existii nu numai timpul fizic necesar, ci ~icel subiectiv propice);

- incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei salede a nu fi mai prejos decat altii, de a nu-~i periclita statutul(formularea din instructaj care ii dii posibilitatea de a nu raspun­de "dacii nu poate sau daca nu vrea" tinte~te spre obtinerea unuiefect invers, de angajare in proM, de sporire a sentimentului deresponsabilitate) ;

- insistarea asupra necesitiitii de a se preciza "prima reac­tie" fata de intrebarea formulata (aceasta reprezentand 0 "capca­na psihologicii" prin care subiectul este "impins" sa se angajezein proM nu doar intelectual-cognitiv, ci ~i afectiv-sentimental).

3. 0 STRATEGIE DE PRELUCRARE ~I INTERPRETAREA REZULTATELOR RECOLTATE PRIN APLICAREAPROBEI C S E

Una dintre probleme1e cu care ne-am confruntat imediatdupa conceperea probei a constituit-o cea a descoperirii unormodalitati de prelucrare ~i interpretare a rezultatelor obtinuteprin aplicarea ei.

Un prim demers intreprins I-a constituit consultarea literatu­rii de specialitate pentru a vedea in ce miisurii asemenea moda­litiiti exista ~i mai ales care este valoarea lor de diagnostic. Uniipsihologi manifesta 0 oarecare indoiala in legiitura cu posibili­tatea cunoa~terii personalitatii prin tipul de probe la care ne-amreferit mai inainte. G. W. Allport, de exemplu, comentand tes­tele propuse ·de Bugental, Kuhn ~i Mc. Partland, scria: "Ce anu-

124

me trebuie facut cu aceste riispunsuri nu este clar, dar in une1ecazuri ies la iveala informatii importante privind identificiirile~i imaginea de sine"5. Personologul american are numai partialdreptate. EI apreciazii corect ca aceste teste ne-ar putea ajuta lasurprinderea "identificiirilor ~i imaginilor de sine" ale subiec­tilor, dar gre~e~te atunci cand afirma cii "nu este clar" ce s-arputea face cu astfe1 de raspunsuri. Kuhn ~i Mc. Partland im­piirteau riispunsurile subiectilor in douii categorii: consensuale(in legaturii cu care consensul membrilor societiitiieste maxim)~i subconsensuale (mai vagi, mai imprecise, care implica inter­pretiiri personale variate). Coan introduce patru criterii in ana­liza riisptmSurilor recoltate: fluenta Eului (numiirul total de riis­punsuri); variabile1e de consens (apreciate comparativ cunumiirul total de riispunsuri); reliefarea identitatii de sex; iden­titatea de nume. Louis Zurcher (1972)6, aplicand testul WAY,a stabilit existenta a patru tipuri de riispunsuri: propozitii de tipA (contin caracteristici generale sau particularitiiti de ordin fi­zic); propozitii de tip B (se refera la caracteristicile statutuluisocial actual al subiectului); propozitii de tip C (cuprind carac­teristicile de ordin psihic ale individului); propozitii de tip D(includ identificiiri mai complexe, chiar de ordin filosofic, culumea, natura, societatea). Dominanta unui tip de propozi1iiprintre toate ce1e1alteindica prezenta la subiect a unor tendinteaccentuate. De exemplu, dominanta propozitiilor de tip A evi­dentiaza prezenta unor tendinte egocentrice, narcisiste. Ursula~chiopu ~i Maria Garboveanu (1975)1, ducand mai departe ana­liza lui Zurcher, clasificii raspunsurile subiectilor in: descriptive,evaluative, reflectate, conditionate, restrictive, situative. Dupamodul de exprimare al subiectilor propozitiile pot fi: simple,dare, directe; complexe, ample; impregnate de simboluri filo­sofice; incoerente, evazioniste, exaltate etc. Semnificative sunt,dupa autoare, ~i contrazicerile care apar fie intre propozitii, fie

5 G. W. Allport, Structura ~i dezvoltarea personalitiifii, Bucur~ti, Editura Didac­

tidi §i Pedagogicii, 1981, p. 411.6 A. Louis Zurcher, The mutable Self, Futurist, 1972, 5, 181-185.

7 Ursula Schiopu, Maria Garboveanu, Caracteristici manifeste ~i latente diag­

nostice fntr-un test proiectiv verbal, "Revista de psihologie", 1975,3,279-291.

125

in cadrul uneia ~i aceleia~i propozitii. Asemenea contradictii re­flecta gradul de maturitatefimaturitate al personalitatii. Multedintre aceste modalitiiti de prelucrare ~i interpretare a rezultate­lor obtinute prin aplicarea testului WAY sunt semnificative ~ipentru proba conceputa de noi, ele fiind, a~a cum se va vedeamai departe, preluate ~i integrat~ corespunzator punctului nostrude vedere.

Un al doilea demers pe care I-am intreprins in vederea gasi­rii unor modalitati de prelucrare ~i interpretare a rezultatelor,mult mai in acord cu specificul probei noastre, I-a constituitaplicarea probei C S E pe un numar de 591 subiecji8 ~i analizaprofunda a compunerilor recoltate.

In urma coroborarii constatarilor fiicute in cele doua demer­

suri investigative am ajuns la stabilirea unei strategii de prelu­crare ~i interpretare a raspunsurilor obtinute la C S E, bazata petrei tipuri de analiza ~i mai multe modalitali de valorizare, pecare 0 prezentiim in continuare.

Analiza preliminara vizeaza cercetarea inceputului compu­nerilor in care subiectii i~i precizeaza "prima reactie" fatii deintrebarea formulata. Din acest punct de vedere, importante pen­tru cercetator sunt: "calificativele" acordate intrebiirii; reactiilestarnite de intrebare in subiect; familiarizareafnefan1iliarizareasubiectului cu procesul autocunoa~terii (daca ~i-a mai pus saunu intrebarea respectiva, de cate ori, cand, in ce imprejuriiri?).

Pentru toate aceste "variabile" redam in continuare exemplificaridin compunerile recoltate denoi.

"Calificative" acordate intrebarii: "ciudatii ~i totu~i inteligenta", "de­licata", "cheie", "obsedanta", "absurdii", "incurcata", "fireasca", "pusala timp", ,,stupidii", "de nepatruns", "cea mai dificila din cate am auzit",

8 Subiectii erau diferiti intre ei prin: varsta (adolescenti, adulti); sex (masculin,

feminin); statut social (elev, student, cadru didactic); nivel educational (elevi din cla­sele IX-XII, studenti din anii I, III, IV, cadre didactice cu peste 10 ani vechime in

invatamant); profile de specializare (filologie-istorie, mecanica, constructii, pedago­gic, chimie, rnatematicii- fizicii, electrotehnicii, constructii de ma§ini - la elevi; ma­tematicii, rnaternaticii-fizica, profil didactic, mecanicii-informatica, filosofie-istorie

-la studenti; matematicii -la cadrele didactice); locul unde i~i desf:l.~oarii activita­

tea (Bucure~ti, I3§i, Craiova, Targov~te, Pite~ti, Coste~ti - pentru elevi §i studenti,diferite judete din sudul tiirii - pentru profesori).

126

"deosebit de dura", "cea mai interesanta, dar ~i cea mai grea", "sen­sibila", "scum, dar enigmatica", "bizara", "cumplita", "in flIDctie demomentul in care ti-o pui ea este ca lIDpumn in plexul solar sau cao compresa care-ti racore~te fruntea cuprinsa de febra" etc.

Reactii starnite de intrebare in subiecti: uimire, mirare, emotieputemica ("auzul acestei intrebari imi strabate inima ~i simt cum imicr~te pulsul"), indoiala ("dlnd am auzit intrebarea prima reactie a fostca nu voi ~ti niciodata cine sunt Eu"); regret ("sincer sa fiu nu mi-ampus-o niciodata, dar sunt sigura cii trebuia s-o fac mai de mult"), ezi­tare, descumpanire, inhibare ("sunt total blocat in fata ei", "nu reu~escsa-mi revin"), suspiciune ("de ce mi se pune oare intrebarea, cum saraspund la ea ca sa nu dezamagesc ~i nici sa nu spun lucruri false"),ranirea orgoliului ("mi-e ciudii ca altcineva decat eu mi-a pus aceastaintrebare").

Gradul de familiarizare cu intrebarea: "nu mi-a venit niciodata inminte", "ma ~tiu; ma cunosc, m-am mai analizat ~i alta data, imi esteu~or sa vorbesc despre mine", "iam 0 intrebare pe care mi-am pus-ode multe ori, dar al carei raspuns nu I-am gasit inca", "mi-am pus-ocand aveam 14 ani", "mi-o pun ori de cate ori ma aflu la 0 rascrucede drumuri in viatii", "mi-o pun mai ales in momente de insatisfactiepersonala" .

"Calificativele" asociate intrebiirii scot la iveala unele parti­cularitati ale subiectilor, cum ar fi: sensibilitatea sau opacitateafata de procesul autocunoa~terii, complexitatea sau simplitatealor cognitiva, profunzimea sau infantilismul gandirii, supletea,mobilitatea sau inertia ~i rigiditatea conduitelor intelectuale. Deasemenea, ele sunt transparente in raport cu nivelul de cuno~­tinte, de instructie ~i educalie, cu unele inclinatii (spre abstrac­tizare, spre "dran1atizare", spre mininializare etc.). "Reactiile"exprimate de subiecti scot la ivealii nu nUllai unele stiiri afectivesituative, dar conduc ~i spre concluzii in plan cognitiv privindcon~tientizarea semnificaliei intrebiirii, a necesitatii de a efectuamai des astfel de autoobservatii ~i autoanalize. Riispunsurilecare vizeazii gradul de familiaritate cu intrebarea dispun de 0dubUi semnificatie: pe de 0 parte, ele exprimii viziunea subiec­tului asupra posibilitatilor cunoa~terii de sine (corectii, realistiisau u~or exaltatii, teribilista, infatuatii); pe de alta parte, pot firetinute in vederea coreliirii lor cu rezultatele obtinute in urmaefectuarii analizei primare. Teoretic pot aparea patru situatii:1. subiecti care declara cii ~i-au pus de multe ori intrebarea res-

127

pectivii, cii se cunosc bine §i care realizeazii compuneri realmen­te interesante, adancite, multilaterale, proband astfel concordan­ta dintre propriile capacitiiti de autocunoa§tere §i traducerea lorin fapt; 2. subiecti care declarii acela§i lucru, dar care redacteaziilucriiri simple, sumare, siiriiciicioase, ceea ce evidentiazii 0 di­latare a imaginii referitoare la posibilitiitile de autocunou§tere;3. subiecti care declarii cii i§i pun pentru prima datii intrebarearespectivii, cii nu se cunosc, dar compun lucriiri ample, bogate,complexe, fapt care aratii cii au tendinta de a-§i subaprecia po­sibilitiitile deautocunoa§tere; 4. subiecti care declarii cii §i-aupus pentru prima datii intrebarea respectivii, cii nu se cunosc de­loc sau aproape deloc §i care confirmii aceasta prin compunerileredactate, ceea ce reliefeazii viziunea lor realistii asupra posibili­tiitilor de autocunoa§tere §itraducerea lor in fapt. Asemenea si­tuatii aratii fie existenta unor personalitiip armonioase, echili­brate, fie a unora inconstante, incongruente, cu contradictii §iconflicte intre planul real §i cel aspirational, intre "declaratii" §i"realiziiri". In esentii, regiisim aici relatia (de concordanWne­concordantii) dintre capacitatea de autocunoa§tere §i capacitateade autodezviiluire9.

Analiza primara presupune efectuarea a douii categorii de

demersuri investigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei)cunou§terii de sine; evaluarea lor pe baza unor criterii.

Analiza de continut efectuatii asupra celor 591 compuneri

ne-a condus spre stabilirea a 27 de teme §i 52 de subteme ale

cunoa§terii de sine. Dat fiind faptul cii temele §i subtemele cu­

nou§terii de sine sunt numeroase §i cii exemplificarea lor ar ne­

cesita mult spatiu tipografic, ne multumim doar cu prezentarea

denumirii §i semnificatiei lor in cunoa§terea personalitiitii.

1. Identitatea (1.1. nume; 1.2. vdrsta; 1.3. sex; 1.4. ocupa­fie). Expri!llii nevoia de afi§are, implicit de consolidare a iden­

titiitii ca premisii ce va asigura unicitatea persoanei, nevoia de

9In literatura de specialitate se considera ca printre factorii autodezvaluirii, capa­citatea de autocunoa~tere ocupa un lac important. Vezi: 1. D. Goodstein, Virginia M.Reinecker, Factors affecting Self-Disclosure: A review of the literature, in: B. A. Ma­her (Ed.), Progress in Experimental Personality Research, New York, San Francisco,London, Academic Press, vol. 7,1974.

128

apartenentii §i de identificare cu un grup de varstii, sex sau ocu­pational. .

2. InfaNarea jizica. Gferii informatii despre Eul fizic carepoate fi dilatat sau contractat, acceptat sau respins, anumite de~fecte sau imaturitiiti fizice reprezentand deseori punctele "febri­

le", "nevralgice" ale existentei individului.3. Trasaturile psihice (3.1. temperamentale; 3.2. aptitudina­

le; 3.3. caracteriale; 3.4. tendinfe psihonevrotice). Furnizeazii

informatii cu privire la Eul psihic (spiritual), triisiiturile pozitive

sau negative fiind un fel de "pulsatii" ale personalitiitii ce-i daufortii §i stabilitate sau 0 sliibesc §i dezagregii. Exprimii tendinteleacute spre autocunou§tere, autostiipanire §i autodirijare, ca §imobilizarea resurselor psihice in vederea sporirii fortelor §i po­

tentelor adaptative. Pot fi transparente §i pentru anumite tensiunisau complexe psihice.

4. Rezultatele la fnvafatura sau fn munca. Relevii disponibi­

litiitile pentru activitatea de inviitare §i mundi, atitudinile fatiide performantele obtinute. Sunt transparente §i pentru anumitetriisiituri caracteriale (sinceritate, autoacceptare, nevoia de auto­

depii§ire etc.).

5. Preferinfe, dorinte (5.1. vocafionale; 5.2. de tlmp liber;5.3. minore, de moment; 5.4. profundc, ..de mare pi rptaivCf).Evidentiazii nivelul dezvoltiirii intelectuale, extensia, bogiitia §i

profunzimea intereselor, multitudinea sau unilateralitatea preo­

cupiirilor, adecvarea sau nonadecvarea propriilor p')sibilitiiti,

realismul sau romantismullor, gradul de implicare in realizarea

lor practicii.

6. Sistemul relafional (6.1. cu parinlii; 6.2. cu colegii; 6.3.cu prietenil]. Scoate la ivealii disponibilitiitile sociorelationale,nevoia de afiliere §i integrare socialii, potentialul interrelational(crescut sau scazut), sensibilitatea §i sl(lectivitatea interrelatio­nalii, profunzimea sau superficialitatea, precaritatea relatiilor.

7. Opinii ~i experienfe (7.1. legate de prima iubire; 7.2. le­gate de casatorie). Exprima nevoia de intimitate, de implinire§i realizare prin altul, de evaluare a stiirilor afective complexe,de protejare sau de simulare a intimitiitii. Din judeciitile abso-

129

lutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendin­tele spre reverie, exagerarea exigentelor, exclusivism.

8. Cautarea de sine. Reliefeaza: nevoia acuta de autodesci­frare; existenta unor disponibilitati in acest sens; exigente spo­rite fata de sine; con§tientizarea complexitatii §i dificultatii pro­cesului autocunoa§terii.

9. Unitatea persoanei. Evidentiaza nevoia de unitate, coe­ren¢ §i stabilitate psihocomportanlentala, tendinta de echilibrarecu sine §i cu lumea, nevoia de confort psihic, corelata cu ceade evitare a disonantelor creatoare de disconfort.

10. Unicitatea persoanei (10.1. cotl.}tientizarea ei; 10.2. ne­con~tientizarea unicitajii). Traduce aspiratia de diferentiere §isingularizare, stilul §i modul personal de viata, ca §i orientarilevalorice.

11. /zolarea ~i inchiderea in sine. Este transparenta pentrutendinta de interiorizare §i autoanaliza, dar §i pentru dificultatide adaptare §i integrare sociala. In subtext ascunde tensiuni cres­cute in planul adaptativ, potential'scazut de relationare sociala.

12. Adaptarea ~i integrarea sociala (12.1. implicare ~ipar­ticipare socialCieficienta; 12.2. dijicultaji de adaptare ~i inte­grare socialii). Arata disponibilitatile pentru invatarea §ijucarearolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale, de par­ticipare la viala soclalii. Este semnif1cativa pt:ntru atitudinile deevaluare, sustinere §i intelegere a comportamentelor altora, cIar§i pentru relativa fragilizare a potentialului adaptativ, scotancllaiveala eomportamente de deruta, de pasivitate.

13. Atitudini faja de viaja ~i problemele ei (13.1. realiste;13.2. romantice). Scoate la suprafata: existentajnonexistentaunor atitudini ferm conturate, a unui sistem evaluativ §i auto­evaluativ, persistenla unor conduite specifice etapelor depii§itesau avansul accelerat spre statute §i roluri noi, maturitatea ingandire sau u§orul infantilism cognitiv §i eomportanlental.

14. Valoarea autocuno~terii, reacjiile provocate de ea (14.1.certitudinea autocunoa~terii; 14.2. certitudinea lipsei autocu­noa~terii; 14.3. indoiala ~i nesiguranja; 14.4. nihilism, nefncre­dere totalCiin posibilitajile cunoa~terii de sine). Evidenliaza dis­ponibilitali pentru introspectie, pendularea intre diverse starieontradictorii (certitudinejincertitudine; ignoranlajinfatuare; nar-

130

cisismjautoflagelare; subjsupraaprecierea posibilitalilor de auto­cunoa§tere), ceea ce ar putea echivala fie cu nerealizarea perso­nalitatii, fie eu aparilia unor surse de tensiune psihica sau defrustrare; nemcredere in forlele proprii; deruta §i deriva in falaeomplexitalii cunoa§terii de sine.

15. Devenirea personalitatii. Exprima nevoia de sehimbare,sursele, factorii, condiliile devenirii, implicarea in acest processau expectativa in fata lui.

16. Nevoia de autoperfecjionare ~i autodepii§ire'(16.1. vaga,imprecisa; 16.2. direcjionatii). Evidenliaza trebuinta de schim­bare calitativa de eonlinut §i de nuanla a personalitalii, dorinlade a se schimba in' bine, nu oricum.

17. Atitudinea faja de sine (17.1. autonemuljumire; 17.2. in­satisfacjie fnsojita de descurajare; 17.3. autoacceptare ~i re­semnare; 17.4. revoltCi~i respingere; 17.5. fncredere; 17.6. pro­iectare a trasaturilor pozitive). Exprima 0 certa "reorientare"catre sine, obi§nuinta cu introspeclia, cu analiza subiectiva baza­ta pe sisteme de eriterii, nevoia de autocunoa§tere autentica, dar§i existenla unor u§oare tendinle de exibilionism, autoetalare,autoflatare sau autoec1ipsare.

18. Filtrarea personalCi a ideilor, aCjiunilor, evenimentelor.Exprima nevoia de personalizare, de implicare personala, nuprin intermediari sau prin imprumut ideatic §icomportamental.

19. Nevoia de autenticitate. Reliefeaza trebuinla individuluide a fi el insu§i, de a-§i elabora un sistem cognitiv §i axiologicpropriu. Transpar din ea aspecte. subtile ale valorii personale, ca§i tendinlele de respingere a masciirii, trucarii personalitatii.

20. Sistemul orientativ de valori (convingeri ~i credinje).Arata existenla unor motivatori superiori ai comportamentului,suplelea intelectuala, posibilitali crescute privind realizarea unorgeneralizari proprii, reie§ite din experienlele traite.

21. Marile intrebCiri~iframdntari specifice vdrstei sau per"soanei fn cauza. Evidenliaza complexitatea cognitiva, uneorisunt transparente pentru aspiratiile personale §i sociale, alteoritraduc vagi tendinle de sofisticare, de poza §i mimetism, pentrua lasa 0 impresie buna.

22. Conflicte ~i contradicjii. De la caz la caz, semnifica fra­gilizarea, inconstanla §i incongruenla psihocomportamentala sau

131

marea suplele cognitiva, angajarea personalitalii in procesul de­venirii sale dialectice. Upsa lor arata stagnarea, plafonarea per­sonalitalii.

23. ldealul de sine (23.1. sensul viefii; 23.2. scopul viefii;23.3. modelul sau prototipul ideal). Evidenliaza capacitatea per­soanei de a se proiecta, de a se orienta ~i focaliza intr-o anumitadireclie, ca ~i procesul formarii idealului de sine.

24. Sistemul de imagini despre alJii (Eul reflectat). Exprimanevoia autodefinirii prin raportarea la allii, capacitatea de a seaprecia pe sine de pe poziliile altora, de a emite judecali de va­loare, dar ~i de a fi dependent de allii.

25. Statutul persoanei In lume (25.1. certitudinea statutului;25.2. incertitudinea lui). Scoate la iveala trebuinla stabilizariistatutelor, dobandirii unora noi sau depa~irii celor vechi.

26. Eul (26.1. definirea Eului; 26.2. locul Eullli In structurapersonalitafii; 26.3. funcfiile Eului; 26.4. fafetele Eului; 26:5.relaJiile dintre fafetele Eului; 26.6. devenirea Eului; 26.7. cu­noa~terea Eului; 26.8. semnificafia cunoa~terii Eului). Pune inlumina capacitatea de autocunoa~tere (fina, profunda, diferen­liatii), de abstractizare ~i generalizare psihologidi, u~urinla de aopera cu noliuni ~i concepte psihologice abstracte, indemauareade a patmnde in intimitatea vietii psihice ~i de a realiza corelaliisubtile.

27. Tipurile de personalitate (27.1. unitar ~i armonios dez­voltat, 27.2. instabil; 27.3. dedublat; 27.4. accentuat). Aceastatema reiese fie din intreaga compunere a subiectului, fie dinunele fragmente concentrate ale ei, fiind relevanta pentru abili­tatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitalii, pentrujudecarea ei dupa esenla ~i nu dupa aparenla.

Anexa 1 prezinta cateva exemple de compuneri elaborate de5 subiecli.

Evaluarea celor 27 de teme ~i 52 de subteme ale cunoa~teriide sine se realizeaza dupa urmatoml sistem de criterii:'

- completitudineajincompletitudinea lucdirilor (numarultemelor ~i subtemelor conlinute) care evidenliaza fie capacitateasubiectului de a se adapta tara dificultate sarcinii de autoforare,spiritul activ de cooperare, dorinla expresa de autocuno~tere,

132

un grad mare sau mijlociu de transparenla psihica, ceea ce coin­cide cu 0 mai buna funclionare a mecanismelor de proieclie, fiereticenla, netransparenla psihica, redusa cunoa~tere de sine, spi­ritul opozant, superficialitate, platitudine, oboseala, fapt care re­leva funclionarea defectuoasa a mecanismelor de proieclie saublocarealor (Ursula ~chiopu, Maria Garboveanu10);

- dominanla temelor (frecvenla unora dintre ele in raportcu totalul general) indica punctele de maxim inter~s ale proce­sului autocunoa~terii, trasaturile caracteristice, chiar definitoriiale subiectului; 0 dominanla exagerata ar putea fi coincidentacu anumite tendinle exclusiviste sau chiar psihonevrotice, tra­ducand diverse tensiuni latente ale procesului adaptativ;

- conlinutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspectelecantitative pe cele calitative, furnizaud informalii cu privire lanatura, geneza, valoarea, devenirea personalitalii ~i a insu~irilorei, la incarcatura cognitiva sau afectiv-motivalionala a compu­nerilor, la gradul de angajare in sarcina, la ecoul celor redactatein con~tiinta subiectului;

- coerenlalincoerenla compunerilorreleva fie nivelul inaltde dezvoltare aI gaudirii, consecvenla ei, capacitate a de triere ainformaliilor, spiritul intelectual clar ~i feml, cursivitatea expri­marii, u~uliIl~ Iulantuirii logicc §i expresive a ideilor, pl.lLiiI~acorelarii ~idiferenlierii acestora, fie lipsa de suplele intelectJlala,nedirectionalitatea inteligenlei, neclaritatea inlelegerii sarcinii,insuficienla concentrarii ~i selectivitalii gaudirii;

- contradicfiile ~i contrazicerile sunt semnificative pentmlogica ~i profunzimea gandirii, pentm consecvenla ~i adevarulei, prezenla lor indica superficialitatea ~i inconsecvenla gaudirii,ce traduc diverse dezechilibrari psihice, dezvoltari dizarmoniceale personalitalii, existenla unor tendinle accentuate sau agre­siv-Iatente; predominanla lor echivaleaza cu dezvoltarea near­monioasa a personalitalii sau cu imaturitatea ei;

- relevanla insu~irilor ~i trasaturilor descrise pentm per­soana in cauza, fapt care ajuta la identificarea rapida a subiec-

10 Ursula .schiopu, Maria Giirboveanu, op. cit., p. 283.

133

tului (dlnd acesta nu-§i transcrie numele), la utilizarea datelor

in procesul edudirii capacWilii de intercunoa§tere; cum gradulde relevanla a insu§irilor §i trasaturilor psihice este diferit, in­tinzandu-se de la "foarte relevante" pana la "irelevante", in­seamna ca implicit aflam §i diversele intentii ale subiectului (dea se lasa u§or descoperit, de a impiedica acest proces, de a in­duce in eroare).

Analiza secundara urmare§te stabilirea manierei generale deredactare a lucrarilor senmificativa fie pentru alte insu§iri §i tra­saturi decat cele fumizate expres prin temele §i subtemele auto­cunoa§terii, fie pentru unele tendinle ascunse ale subiectului ceconstituie un potenliallatent (pozitiv sau negativ) care oricandar putea deveni insa manifest, actual. Noi am desprins §ase ma­niere generaie de redactare a lucrarilor, pe care Ie redam §iexemplificam in continuare:

1. maniera autoanalizei §i autoprezentarii reci, obiective, in­colore, cu fn§iruirea oarecum seaca a informaliilor;

2. manierafilosofarii, uneori profunda, aheori sterila §i pue­rila, uneori personala, originala, implicativa, alteori imperso­nala, mimetica, deta§ata;

3. maniera exaltarii poetice, presarata cu metafore, alegorii,comparalii, chiar cu redarea in versuri; .

4. maniera laconica, cu raspunsuri vagi, stereotipe;5. maniera tip" eschiva ", de eludare a raspunsului, de aba­

tere de la subiect;

6. maniera tip" amalgam ", combinata, cu prezenla a 2, 3sau chiar a tuturor celorlalte.

Redam diteva exemple sugestive pentru fiecare dintre aceste "ma­niere". 1. "Sunt lIDbaiat de 18 ani, sincer, corect, con§tiincios, dar §iu~or rezervat §i timid. Imi place sa am prieteni, de§i nu §tiu sa mi-ifac. A§ dori 0 atmosfera vesela in jurul meu. lubesc muzica u~oara,distracliile in general. A§ vrea sa devin pictor". 2. "Sunt un corp inmi§care, un corp in timp. Fiecare vede in mine altceva, mai mult saumai pulin din altceva, dar vede CEVA. Acest "ceva" reprezint EU pen­tru fiecare dintre El. Singurullucru pe care-l vedem tOli (§i EU ~i El)se datoreaza oglinzii. In mine insa nu pot vedea totul (a§ fi totu~i su­biectiv). Deci EU reprezint in cele din urma prezenla fizica §i cea spi-

134

rituala. Intrebarea este insa in ce proportie? Raspunsulla ea depindede moment. ~i, de fapt, esenlial este ca sunt intre El, §i fiecare dintreEl este un EU". 3. "Sunt un simplu muritor care viseaza sa fie pri­mavara marti§or impletind cele doua culori, puritate §i dragoste, varagraul copt §i trandafir cerand curcubee ~i ploaie; toamna fenigel ~ifnmza de aur, aspirfind spre neantul de jos, iar iama fluture muritorde zapada ce cade pe pamantul peren". Sau: Sunt un atom, intre apa,cer ~i pamant/Sunt nirnic §i totu~i ceva eu sunt/Slmt 0 fnmza abia-n­mugurita a unui pom/Am fost, sunt ~i voi fi un OM". 4. "Nu §tiu?","Cine §tie", "Un baiat caruia nu-i place sa invele", "Sunt ca or\carealta", "Sunt un om". 5. "Nu cred ca are mare importanta cine sunt,destul ca eu insumi cred ca ma cunosc foarte bine". 6. "Nu ~tiu cinesunt. Totu§i daca stau sa ma gandesc cred ca sunt un complex de sen­timente ~i trairi ce formeaza inveli§ul spiritual al Terrei. Sunt 0 fataobi~nuita cu nimic deosebita de ceilalli, 0 adolescenta care se gande§tela viitor. Parafrazandu-l pe Garcia Lorca, a§ putea spune ca slmt ceamai activa fiintii din cate cunosc pentru ca, de fapt, sunt 0 contempla­tiva care i§i impune activitatea. Sunt 0 persoana care "Mi-am scrisnumele cu pa§ii/Pe despletitele carari ale timpului/~i am pomit sprev~nicii/De mana cu aripa curcubeului".

Acest tip de analiza furnizeaza informalii cu privire la: gra­dul de familiarizare al subiectului cu procesul autocunoa§terii

(daca §tie sa se autoanalizeze §i sa se autodezvaluie, dad poatesa-§i converteasd starile subiective difuze in ganduri clare §ilucide, dad i§i cunoa§te partile "tari", §i partile "slabe", daddispune de intenlia corijarii insu§irilor negative); firea subiectu­lui (daca este 0 fire ralionala sau una sensibila, realista sau poe­tic-visiitoare, daca este §i ramane ancorat in concret §i cotidian

sau daca se avanta pe culmile abstractului cuprins in gandul fi­losofic); atitudinea falii de procesul autocunoa§terii (daca mani­festii prudenla, rezerve sau, dimpotriva, se "arunca" nesabuit §ifara discernamant in el).

4. PREZUMTII ~I COMENT ARIIProba C S E (Cine Sunt Eu?) se incadreaza in randul celor­

lalte probe §i metode care i§i propun sondarea personalitalii(metoda biografica, autobiografia, studiul jurnalelor de insem­nari personale §i a altor documente personale). Asemanarile ei

135

cu toate acestea provin din modalitatea de interpretare a rezul­tatelor recoltate. In esenta, este yorba despre 0 analiza de con­tinut efectuata pe baza unor grile sau a unor unitati tematice.

Psihologul gennan H. Thomaell a folosit in analiza biografiilorpatru categorii tematice (fonnale, cognitive, existentiale, de telmica aexistentei), subdivizate in 29 unitati tematice. Unele dintre temele cu­noa~terii de sine stabilite de noi ar putea fi asemanate cu cele elaboratede psihologul gennan, dar nu identificate cu ele. Astfel, tema 3 (trasa­turilepsihice) acopera unele dintre "categoriile cognitive" ale lui Thomae- inchis-deschis; prietenos-du~manos; revendicativ-increzator in ~an­sa; puternic-slab; iubit-antipatizat; autonom-dependent - multe dintreacestea fiind trasaturi temperamentale sau caracteriale, dar se refera ~ila alte aspecte care depa~esc cadrul tematic al psihologului gennan.De asemenea, tema 23 (idealul de sine) ~i tema 25 (statutul propriu inlume) au unele corespondente cu subdiviziunea numita "tematizare"din cadrul categoriilor formale sau cu subdiviziunea numita "creativa"din tematica existentei deoarece se refera la organizarea activitatii invederea realizarii unor scopuri sau a realizarii de sine, dar fumizeaza~i multe alte infonnatii despre capacitatile aspirational-proiective alepersoanei investigate. In sfar~it, tema 5 (preferinte, dorinte) ~i tema 6(sistemul relational) are asemanari cu doua dintre subdiviziunile tema­ticii existentei, ~i anume cu "activarea existentei" ~i "integrarea so­ciala", dar sunt mult mai analitice decat acestea. Dupa opinia noastra,semnificatie au.nu atat temele in sine, care la un moment dat ar puteafi chiar identice, ci maniera de prelucrare ~i interpretare a lor.

Deosebirile dintre proba propusa de noi ~imetodele amintiteprovin din substanta ~i continutul datelor prelucrate. Dad me­toda biografica ~i metoda studiului jurnalelor de insemnari suntprin excelenta evenimenjiale, centrandu-se asupra succesiunii e­venimentelor din decursul vietii unui individ, din care apoi cer­cetatorul extrage 0 serie de concluzii asupra "sensului vietH" ~ia "individualizfuii" persoanei respective, C S E este 0 probacomprehensivii, axata pe surprinderea efectelor concentrate ~isolidificate - in trasaturi psihocomportamentale - ale eveni­

mentelor traite de persoana. a asemenea diferentiere ~pare atatin raport cu variantele clasice ale metodei biografice, cat ~i cuvariantele mai noi ale acesteia. Avem in vedere cauzometria,

11 H. Thomae, Das lndividium und seine Welf, Giitingen, Hogrefe, 1968.

136

propusa de E. 1. Golovahna ~i A. A. Kronik (1984)12, bazataexpres pe inventarierea evenimentelor din viata individului ~ipestabilirea relatiilor dintre ele (dintre evenimentele-cauza ~i eve­nimentele-consecinta sau dintre evenimentele-scopuri ~i eveni­mentele-mijloace). Chiar dad prin analiza unor asemenea de­pendente, pe baza intocmirii unor cauzomatrici §i cauzograme,faptele de conduita pot fi nu doar evidentiate, ci ~i explicate,dand posibilitatea, a§a cum arata Elena Mare (1987)13, surprin­derii logicii drumului vietii parcurs de 0 persoana, esentiala pen­tru cauzometrie ramane inventarierea evenimentelor vietH. Dacain metoda biografica specificul persoanei apare conturat in urmaanalizei intreprinse de cercetator, ca urmare a studierii inlantui­rii evenimentelor, in proba noastra acest specific este surprins§i relevat de insu§i subiectul care se autodezvaluie. La aceastase adauga apoi §i propria "descoperire" a cercetatorului, carepermite ca intelegerea §i interpretarea persoanei sa fie mult maicompleta §i exacta.

La fel ca arice test proiectiv, proba piopusa de noi ridicaunele probleme privind fidelitatea §i validitatea ei. De obicei,fidelitatea se obtine printr-o noua retestare, numai ca, in acestecazuri, coeficientii de fidelitate sunt extrem de scazuti. Aplica­rea repetata a TAT-ului da. coeficientii de fidelitate de 0,77, aRosenzweig-ului intre 0,65-0,73. Din acest {>unct de vederesuntem de acord cu Andrei Cosmovici care afirma ca "proba defidelitate prin retestare 0 consideram ffua sens in cadrul testelorproiective, intrucat atitudinea subiectului se schimba de obicei:fie este mai degajat datorita acomodfuii cu situatia dupa 0 primatratare, fie, dimpotriva, aplicarea repetata a aceluia§i test ii tre­ze~te banuieli §i apare 0 cre§tere de tensiune, 0 sporire a vigi­lentei"14. Daca lucrul acesta este valabil pentru testele proiecti-

12 E. 1. Golovalma, A. A. Kronik, Psihologhiceslwe vremia licinosti, Kiev, Nau­

kovo dutka, 1984.13 Elena Mare, 0 varianta a metodei biografice fn studiul personalitafii, "Revista

de psihologie", 1987,3,198-206.14 Andrei Cosmovici,. Cu privire la clasificarea "unitafilor tematice" dupa H.

Thomae, "Revista de psihologie", 1985,4,p. 273.

137

ve in general, el devine cu amt mai semnificativ pentru probanoastra. Ar fi un nonsens sa a~teptam ca un subiect sa se auto­dezvaluie la fel la 0 noua repetare a probei, aceasta nefiind po­sibil deoarece personalitatea sa este in plin proces de formare~i schimbare. Nu-i mai putin adevarat ca aplicarea testului peaceea~i persoana la intervale mari de timp ar putea evidentia,pe langa constantele (invariantii) personalitatii, aparitia unor noiinsu~iri psihocomportamentale, a unor mutatii in evolutia per­sonalitatii. Zurcher, citat mai inainte, aplicand testul WAY laun interval de 13 ani, din pacate nu pe aceia~i subiecti, a des­coperit 0 schimbare evidenta a "dominantelor" personalitatii.A~adar, nu mentinerea autoportretului de la 0 aplicare la alta aprobei constituie regula, ci tocmai modificarea, schimbarea luiin acord cu modificarea ~i maturizarea personalitatii. SeptimiuChelcea (1985)15 arata ca in studiul documentelor personaleproblema esentiala care se ridica este aceea a autenticitatii celordecIarate. In proba noastra chiar §i neautenticitatea dec1aratiilorare 0 mare importanta, deoarece ea ar putea reflecta fie 0 per­sonalitate instabila, fie una dedublata, in acest ultim caz pe primplan trecand masca protectoare a individului.

In ceea ce prive§te validitatea, aceasta poate fi obtinuta re­lativ u~or ~i apreciata mai c1ar. H. Thomaedand spre apreciereacee~i biografie mai multoI persoane a obtinut 0 mare concor­danta intre evaluatori (de 83,5%). Asemanator, Andrei Cosmo­vici 16a obtinut (intr-un caz particular) 0 concordanta crescutaa parerilor unor subiecti care au avut de evaluat biografia uneipersoane, folosind categoriile lui Thomae. Ne putem a§tepta caun asemenea rezultat sa He obtinut ~i in cazul probei noastre.

O~mparativ cu alte metode. de investigare a personalitatii(ancheta pe baza de chestionar, convorbirea, interviul etc.), pro­ba C S E prezinm 0 serie de avantaje. Din acest punct de vederene exprimam acordul cu cele declarate de Paul Thompson

15 Septimiu Chelcea, Documentele sociale fn investigafia socioumaru'i, In: Semni­

ficafia documentelor sociale, Bucure~ti, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, 1985,p.54.

16 Andrei Cosmovici, Mariana Ca1uschi, Adolescentullfi timpul sau fiber, 1a~i,Junimea, 1985, p. 80.

138

(1980), care se referea insa la autobiografie (recit de la vie)."Fata de empirismul cantitativ grosier al anchetei pe baza dechestionar, scria el, fata de agregarea de date, reprezentand 0sectiune transversala In care toate referintele temporare ~i per­sonale sunt eliminate, autobiografia ofera informatii care prinnatura lor formeaza 0 totalitate coerenta §i bogata in experientasociala reala"17. Asemanator, consideram ca C S E ofera posi­bilitatea detectarii modalitatii de structurare reala a personalitatiipana la un anumit moment dat. Ea furnizeaza informatii despregradul de autocunoa§tere ca §i despre sensul evolutiei ei ulte"rioare.

5. CATEVA CONCLUZII

1. Proba propusa de noi reprezintii un test de descripJie,analiza §i elaborare proiectiva, prin excelenla comprehensiv."Cufundandu-se" In sine, subiectul se autodescopera; exteriori­zandu-se, I;;iproiecteaza, uneori chiar fara sa vrea, nu doar ten­dinlele, motivatiile §i trasaturile dominante, dar ~ipe cele ascun­se, nu doar pe cele recunoscute, con~tientizate, ci ~i pe cele maiputin co~tientizate; analizandu-se §i descriindu-se, progreseazain cunoa§terea de sine. Prin toate acestea se creeazii premiseleautoformarii, autoeducatiei, prin intermediul carora personalita­tea este ridicata la cote valorice superioare.

2. C S E dispune de valente diferite: ea poate fi considerataca 0 proM de cunoa§tere psihologica (de persoana care studia­za, cerceteaza 0 alta persoana), ca proM de autocunoa§tere (desubiectul in cauza care se autodezvaluie); ca proba de edu;carea capacitalii de intercunoa§tere (m acest caz putandu-se proce­da astfel: Se cite§te 0 compunere a unui elev In fata celorlaItimembri ai grupului carora li se cere apoi sa "ghiceasca" cuiapartine; procedandu-se de mai multe ori In acest fel se poateeduca, forma capacitatea de intercunoa~tere).

17 Paul Thompson, Des nfcites de vie a l'analyse du changement social, CahiersIntemationaux de Socio1ogie, 1980, LXIX, p. 250.

139

3. Proba C S E, in cele trei ipostaze ale ei, i:;;ireleva 0 mul­tipla utilitate: cognitivii (decla1l§eaza autocunoa§terea, spore~tecantitatea ~i calitatea cuno~tintelor despre sine ~i altii, verificaveridicitatea ~iautenticitatea autocunoa~terii ~i ititercunoa§terii);predictivii (pe baza informatiilor recoltate, atilt cel in cauza, cat~i cel care beneficiaza de datele aflate, pot anticipa sau prefiguraevolutia comportamentului, calitatilor ~i defectelor celui care seautodezvaluie); formativii (ofera posibilitatea exersarii ~i edu­carii capacitatii de autocunoa~tere, cunoa§tere ~i intercunoa~terepsihologica) .

Anexa 1.

Prezentam cateva exemple de "compuneri" pe tema "Cinesunt Eu?" redactate de dive~i subiecti.

Cazull. Elev, 17 ani, c1asa a XI-a, Liceul de Filologie-lstorie.

"Bineinteles ca nu ma incearca vreo senzatie de uimire infata intrebarii de mai sus. E 0 intrebare pe care con~tient sauincon~tient mi-o pun aproape clipa de clipa. Daca nu cumva main~e1,mi s-a recomandat sa mentionez prima mea reactie in fataacestei intrebari. A fost intr-adevar yorba de uimire, dar numaila adresa persoanei de la care-mi venea intrebarea.

Acum cateva zile am intrebat-o pe mama: "Cine e~ti tu?",la care ea mi-a raspuns printr-o palma, probabil pentru a matrezi la realitate. Ea era Ea ~i gata. Eu sunt Eu. Unic, bineinte1es!

Mult timp am crezut ca oamenii sunt foarte asemanatori, casunt sau buni sau rai. Apoi, deci de la varsta de I an, mi-amdat seama ca nu exista oameni buni ~i oameni mi, ci ca oameniisunt cand buni, dnd rai ~i, in general, actioneaza fie din inte­rese, fie instinctual. Deci de pe atunci sunt eu filosof. Eu suntdoi. Un Eu interior ~i altul exterior. Parerile despre viata, despreoameni ~i mai ales despre tine insuti sunt mereu ace1ea§i, darmereu Ie ilustrezi altfel. Eu sunt doi. Un Eu neschimbator, incatam impresia ca este v~nic ~i un Eu in schimbare, un Eu pre­zentat lumii, un Eu care nu este acela~i in relatiile cu doi oa-

140

meni, ci cu fiecare om este altfel, a~a cum ~i celalalt i~i schimbaexteriorul pentru mine, astfe1 indit ce1e doua Euri exterioare sase imbine perfect, ca doua jumamti ale aceleia§i portocale.

Cum consider ca sunt? Nu m-am intrebat niciodam. Pentruca dintotdeauna ~tiu cum sunt. ~tiu ca am intotdeauna dreptate_ exceptiind momentele in care ma in~el. Pentru mine insumi-.care sunt singurul care ma cunosc - reprezint. aproape per­fectiunea. Ma iubesc. Pentru ca (nu, nu sunt narcisist), pentruca ma cunosc ~i deci ~tiu ce valoare reprezint. Consider ca suntun om imperfect, dar unul din cei mai aproape de perfectiune.Nu e lipsa de modestie cand spun asta pentru ca, scriind, amimpresia ca vorbesc cu mine insumi. Din punct de vedere cae­racterologic, spuneam, sunt de-a dreptul extraordinar. Dar ­am uitat sa mentionez - numai in solitudine. Sunt poate preabun. ~i prea ... ~i prea ... ~i prea ... ? Nu, in nici un caz. Defectenu am. Dedit uneori.

Am afirmat ca ma cunosc extraordinar de bine. ~i, intr-ade­var, ma autoanalizez in fiece secunda. lmi ~tiu dinainte fiecemi~care. 1n afara de momente1e in care nu ma pot controla, dinlipsa de timp.

Dintotdeauna am vrut sa fiu eu insumi. Nu reu~escintotdea­una ~i de aceea sunt nemultumit. A~ vrea deseori sa fiu un felde print care salveaza 0 "frumoasa din padurea adormita" darde teama ca dupa aceea tot ce mi-a~ dori mai mult ar fi ca "fru- .moasa" sa fie din nou mai adormim dedit un te1evizor in lipsacurentului electric, renuntla incercarea de a evada din realitateamonotona printr-un asemenea mod. A~a cum sunt acum, sunt 0radacma prielnica care, prin munca, sper, sa devina arbore intreg.

P.S. Dad a~fi riispunsmaine la aceastiiintrebare, raspunsulmeuar fi fast altuL 1?itot astfel peste douazeci de ani, cand a~ fi vrut sami se puna intrebarea.A~fi dat probabilun riispunsmult mai conclu­dent. Acum insa... cine sunt Eu? Cred ca s-a remarcat ca sunt baiat,am, evident, 17 ani, 2 luni, 28 zile ~i sunt in c1asaa XI-a la LFI:·

Cazul2. Eleva, 18 ani, clasa a XII-a, Liceu de constructii.

"Deoarece am ajuns acum la varsta adolescentei vreau sa vadesminui cateva trasaturi ale caracteruhri meu, ale persoanei me­Ie. Sunt 0 fam pot spune careia ii place frumosul, binele, iubescoamenii din jur, pe cei intelegatori. Sunt putin timida, imi place

14J

sa ajut pe cei din jur, dar sa fie ni~te persoane care sa te inlelea­ga. Sunt hamica, cuminte, nu-mi place sa fiu privim cu ochi rai.Sunt pulin ambilioasa, sincera ~i uneori zgarcim. Imi place sainval, sa fiu eleva, sa respect pe cei in varsta. Nu-mi place sama cert cu nimeni, evit aceste certuri."

Cazul3. Elev, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul de Filologie-Istorie.

"Dificil de raspuns mai ales cand ai varsta de 17 ani, varstaadolescenlei, intr-un fel a varsta problema. Sincer sa fiu intre­barea m-a cam luat ~i nu prea pe nepregatite, pentru ca am re­flectat cateodata asupra Eului meu. Pot sa spun, analizand rea­list, ca ma incadrez in a~a-zisele "cadre" ale acestei varste.Sufletul mi-e bantuit uneori de intrebari contradictorii asupraviitorului, care se imbina deseori cu sentimente nedeslu~ite.Sunt biliat, sunt in clasa a XII-a ~i ma pregatesc pentru Filologiedar, ca sa fiu sincer, imi place mai mult istoria, numai ca anu­mite condilii ma impiedicii sa ma orientez spre ea".

Cazul4. Studenta, 20 ani, anul III, Facultatea de Matematica.

"Eu sunt a fata de 20 de ani, la fel ca toate celelalte. Nu maevidenliez cu nimic in nici un domeniu. Nu fac nimic deosebit.Ma supar pentru lucruri care de obicei ii supara pe oameni ;;ima bucur pentn! lucruri care de obicei ii bucura pe oameni. Inviala mea nu au aparut niciodata evenimente deosebite care saatraga atenlia cuiva, care sa preocupe mai multa vreme pe cine­va (bineinleles, afara de mine). Cine sunt Eu? Un om ca toliceilalli, preocupam de problemele marunte de fiecare zi. Uneorisunt fericim, alteori nu. Uneori imi spun ca sunt a norocoasa,alteori ma mir ce ghinionista pot fi. Uneori simt ca traiesc, al­teori mi se pare ca viala trece pe langa mine. Eu sunt un amfara aspiralii prea inalte. Asta e!"

Cazul 5. Eleva, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul Pedagogic.

"in sfa~it! intrebarea atat de mult ~teptam a sosit. In fine,"cei mari" s-au decis sa afle ce ne friimanm pe noi! Este un pas,un PAS spre mai bine.

142

Cine sunt Eu? Nu pot fi decM EU, a fata de 17 ani ~ijumata­te, in pragul afirmarii care, in sf~it, are prilejul sa vorbeasca.Sunt una dintre acele fiinle ce nu dezvaluie secretele, sau dacaa fac, 0 fac pe sfert. Intr-un fel sunt inchisa, insa toli care macunosc afirma ca sunt volubila, prietenoasa, "direcm", chiar

;;trengantii. De ce nu? Este ;;i asta un mod de a-li ascunde timi­ditatea. Chiar cu acest prilej mi-atn schimbat inclinalia scrisului,

pentru a nu fi recunoscuta. Bine, dar e anonima lucrarea(velispune!). Nu va co~trazic, dar e mai bine sa-li iei 0 masura deprecauliune.

Nu cred c-am fost suparata niciodata pana acum (in adevara­tul sens al cuvantului). Riid mereu, sunt tiinara ;;i daca nu radacum, mai mrziu am sa ma ingr~. Poate cii bucuria acestui testm-a mcut sa-mi pierd ;;i fariima de seriozitate ~i melancolie careva fi in lucrarile colegilor mei. ~i ce daca?! Doar eu puteam

scrie a~a. Am relalii de colegialitate cu toate fetele din clasa ~icu Iulian (singurul nostru biliat) ;;i oriunde merg intru in yorbacu oricine, daca-mi face placere.

Cateodam.ma i~el, foarte rar! Am spus ca-mi place fizicul,dar nu m-am referit la ochi alb~tri (ii am ~i eu), parul blond,

buze senzuale (gen Alain Delon), prefer stilul Humphry Bogart

~i, de ce nu, Gheorghe Visu ~i Claudiu Bleanl. Am numai aprietena adevarata ~i un prieten (idem). Pe amandoi ii iubesc lafei. Amandoi ma considera un copil pus pe nazbatii, cu inm­

li;;are nepotrivim. Doar nasul nu se conformeaza aerului "sfant"al figurii mele.

Preocuparile mele sunt multiple: tenis, muzica (arice gen),

pictura, film ~i, in fine, TEATRUL (adevarata pasiune). Nu mavoi face actrila. Prefer ceva mai aproape de pamant. Meseria deinvalatoare mi se potrive~te. lmi plac copiii, daca s-ar putea ~vrea sa am 0 sum, dar sa nu trec varsta de 30 de ani.

Cel mai tare m-a impresionat ~i ma va impresiona cuplul

Jenny-Oliver (din Love story). Veli spune - "ah!, iar chestiaasta?". Pun pariu cii nici 60% din cei ce-au citit cartea n-au in­

leles adevaratul ei secret. ~i daca e secret nu trebuie spus (cidoar aflat pe cant propriu, altfel n-are farmec). Cea mai frumoa­sa actrila, dupa mine, a fast Sharon Tate, cea mai bunii canta-

143

reata de muzica u~oara - Kim Wilde ~i de opera Maria Callas.Ca muzica populara prefer melodiile ardelene~ti ~i in specialcum canta Dumitru Fiirca~. Lucrul pe care-l detest este acela dea mi se da "sfaturi prietene~ti"! Nu ascult dedit de doua per­soane: TATA ~i MAMA.

Imi place sa inot ~i ador soarele (mai ales pe plaja). Dintreanimale iubesc leii ~i tigrii ~i mi-e frica de ... gaini (asta ester).Nu ma imbrac in pas cu moda (de la Paris, de la Berlin, de laNew York). 0 prefer pe a mea, cea din Drumul Taberei, e maifrumoasa, mai nationala. ~titi ce-mi doresc pentru urmiitorii cinciani? Sa nu ma miirit ~i sa nu ma cert cu actualul meu prietenpe cardl plac (retineti nuanta) la nebunie. Are un stil... perso­nal (norma1!).In eel de al cincilea an vreau sa-l cooosc pe RobertRedford ~i sa-mi cumpar "Guernica" lui Picasso. Nu radeti!, eperfect adevarat §i serios. Urati-mi succes (pauza doua minute).Multumesc! Buna ziua!"

Cele 5 "autoportrete" sunt extrem de variate intre ele, ofe­rind po~ibilitati mai mari sau mai mici de interpretare psiholo­gica.

Caracteriziirile 1 ~i 5 redau adolescenta in toata "splendoa­rea" ei, cu teribilismele, extravagantele sau chiar bizareriile ei(sa ne amintim de "filosoful de I an", de "cei 100 de copiii", dedorinta fetei de a-I cunoa~te pe Redford sau de a-~i cumpiira"Guernica"), cu optimismul ei debordant, dar ~i un pic exagerat("nu m-am supiirat niciodata"), cu absolutiziirile ei ("sunt sin­gurul care ma cunosc"), dar ~i cu analiza lucida, cu discerna­mantul profund, ambele insotite de 0 mare capacitate de auto­cuno~tere ("Eusoot doi. .. ") sau de inclinatie spre metafora ~ichiar spre maxima ("soot imperfect, dar cel mai aproape de per­fectiune"; "soot radacina prielnica ce va deveni arbore intreg").

Caracteriziirile 2 ~i 3 aproape ca descumpiinesc ~i prima in­trebare pe care odecla~eaza in minte este: "doar atat?". In timpce in caracteriziirile 1 ~i 5 se fac referinte la peste 10 teme aleautocunoa~terii, in cele pe care Ie avem in vedere nu apar decat2, cel mult 3 dintre acestea. Fata din caracterizarea 2 relateazadespre preferintele ~i trasaturile caracteriale pe care crede ca Ie

144

--~-

poseda, iar biiiatul din caracterizarea 3 ofera cateva date perso­nale, optiunile profesionale ~i contradictiile de care este cuprins.In aceste conditii probabil ca subiectii respectivi, punandu-~i totmai des intrebarea "Cine sunt Eu?", vor reu~i sa con~tientizezecat mai multe despre ei.

Caracterizarea 4 deceptioneaza, daca avem in vedere ~i var­sta persoanei respective. In fata ei imediat ne vin in minte cu­vintele lui Octavian Goga: "De multe ori privind in sufletul tauti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase ~i cu u~ileinchise. 0 mana necunoscuta a scris pe 0 hartie, in colt, la poar­ta: Plecat fiira adresa." Concluzia care se degaja de aici cred caeste suficient de clara: daca vrem sa ne cuno~tem mai bine estenecesar sa ne deschidem ,u~ile ~i obloanele casei noastre sufle­te~ti, sa patrundem in ea, sa ne analizam gandurile, sentimente­Ie, actiunile, sa ne cantarim calitatile ~i defectele, sa ne punemordine in ele, piistrand ceea ce merita ~i azvarlind ce este vechi,uzat, nefolositor. Mai mult decat atat, este utila deschiderea u~i­lor ~i obloanelor casei noastre suflete~ti nu doar pentru noi, ci~i pentru altii, deoarece numai astfel ne yom "vedea" mai binepe noi i~ine. Sa ne reamintim ca n-am venit pe lume cu 0oglinda in mana, ci cii mai intai ne oglindim in altul, pentru caabia apoi, prin intermediul ~i cu ajutorul acestuia, in noi in~ine.

6. Ipostaze ale unei probe de cercetare~i cunoa~tere a personalitiitii

Intr-un alt atticol [1] propuneam 0 probii de cercetare §i cu­nOa§tere a Eului §i personalitiitii, denumita conventional C S E("Cine sunt Eu?") care consta, in principal, in elaborarea decatre subiecti a unei compuneri scrise despre sine. Totodata,precizam tipurile de analiza §i criteriile evaluative utilizate inprelucrarea §i interpretarea compunerilor redactate de cei inves­tigati. De§i din descriptiile fiicute reie§eau oarecum implicit §ivalentele probei respective, ne propunem ca in acest material Sastiiruim expres asupra lor. Din aceastii perspectiva consideriimca in functie de persoana care elaboreaza compunerea, ca §i decea care 0 utilizeaza, de intentia §i finalitatea folosirii ei, probaC S E apare in trei ipostaze: ca probii de autocun6a§tere §i auto­dezvaluire; ca probii de cunoa§tere psihologica; ca probii de edu­care a intercunoa§terii.

1. C S E - CA PROBA. DE AUTOCUNOA~TERE~I AUTODEZV ALUIRE

Din literatura de specialitate se §tie ca autocunoa§terea (cu­noa§terea de sine) este una dintre formele cele mai dificile alecunoa§terii umane. ~i aceasta din mai multe considerente. Inprimul rand, pentru ca obiectul cunoa§terii este realitatea psihica

1 M. Zlate, lnovarii metodologice privind cercetarea §i cunoa§terea personalitarii,"Revista de pedagogie", 1989, m. 10.

146

a individului uman, mult diferita de realitatea fizica, chimica,biologica etc. Este infinit mai u§or sa cunoa§tem forma, culoa­rea, marimea, greutatea, duritatea, asperitatea, compozitia unuiobiect fizic decat propriile noastre ganduri, sentimente, intuitii,scopuri, tendinte, motivatii, aspiratii, insu§iri temperanlental-ca­racteriale etc. In al doi-Iea rand, datorita faptului ca subiectulface parte din obiect, ceea ce inseanma ca obiectul cunoa§teriieste subiectul insu§i. Daca in celelalte forme ale cunoa§teriiumane unul este obiectul de cunoscut §i altul subiectul cunos­cator, in domeniul cunoa§terii de sine obiectul §i subiectul seidentifica, fapt care implica dedublarea acestuia din urma in ac­tul cunoa§terii. In al treilea rand, deoarece in domeniul celorlalteforme ale cunoa§terii umane suntem instruiti §i instrumentati,invatati cum sa Ie realizam, ne sunt transmise §i formate con­cepte, teorii, legi, dispunem de metode specifice ce sunt insu§ite§i exersate in §coala, in timp ce in fata cunoa§terii de sine neaflam relativ descoperiti, nedispunand nici de concepte, niCi deinstrunlentele necesare realiziirii ei. In sfar§it, cunoa§terea de sineeste mai dificilii decat alte forme ale cunoa§terii umane, pentruca §coala nu ofera suficiente prilejuri elevului de a face probaexistentei ei. Procesul instructiv-educativ centrat pe evaluareacuno§tintelor transmise, a capacitatilor formate, este mai putininteresat de ceea ce gande§te elevul despre sine, de faptul dacael se cunoa§te sau nu, daca dispune de capacitatea de a se au­toevalua adecvat, de a se autodezvalui.

Tot din literatura de specialitate §tim ca autocunoa§terea,de§i dificila, este extrem de profitabila pentru subiectul care 0realizeaza, pentru activitatea sa §i pentru colectivitatea in careacesta traie§te. Vasile Pavelcu [2] concepea cunoa§terea de sinenu ca autocontemplatie, nu ca narcisism, nu ca' un act de inchi­dere in sine ci, dimpotriva, ca 0 deschidere catre sine, ca unefort de investigare, intelegere §i explicare a Eului §i persona­litatii in vederea stapanirii lor. Cunoa§terea de sine faciliteazaorientarea §i dirijarea optima a propriilor posibilitati, spore§tecapacitatea de ameliorare §i corectare a trasaturilor de persona-

2 Vasile Pavelcu, lnvitaIie la cUnoa§terea de sine, Bucure~ti, Editura §tiin(ifica,

1970, pp. 1 ~iurm.

147

litate, indeosebi a celor negative, permite realizarea armoniei 1;)iprogresului personalitatii. Ea ofera bucuria descoperirii 1;)iauto­descoperirii, rnirajullumii spirituale, fascinatia luarii in stapani­re a propriului comportament devenind, astfe1, 0 adevarata forta .existential a 1;)iactionala.

A1;)astand lucrurile, pe buna dreptate ne putem intreba: cumI-am putea deterrnina sau ajuta pe elev sa se introspecteze pen­tru a ajunge la cunoa1;)tereade sine; ce ar trebui intreprins'pentrua grabi 1;)ifacilita procesul autocunoa1;)terii1;)iautodezvaluirii?Mijloacele care ne stau la indemana in vederea realiziirii acestordeziderate sunt, desigur, multiple 1;)ivariate. Consideriim insa caunul dintre ele il reprezinta chiar proba sugerata de noi. Intr-a­devar, solicitand elevul sa elaboreze in scris 0 compunere de­spre sine in care sa noteze tot ce 1;)tiedespre sine, ~a cum secuno~te 1;)i,mai ales, a1;)adh se cuno~te, nu facem altceva de­cat sa-l determinam sa se "cufunde" in sine, sa se disece, sa-1;)idecanteze piirerile, sa-1;)icon1;)tientizezetendintele 1;)itrasaturiledominante, dar 1;)ipe cele latente, pe cele recunoscute 1;)imartu­risite public, dar 1;)ipe cele ascunse, nemarturisite uneori nicisie1;)i,pe cele agreabile, dar 1;)ipe cele dezagreabile. Uneori, pro­ba C S E este poate primul prilej oferit elevului de a se gandimai serios la sine. Multi dintre subiectii n01;)trimarturiseau cadin miile de intrebari pe care 1;)iIe-au formulat vreodata, intre­barea "Cine sunt Eu?" nu le-a venit niciodata in minte. Incer­cand sa raspunda la ea, ei au fost obligati sa se "autoforeze", sase "scormoneasca" pe dinauntru, sa-1;)iconverteasca stiirile su­biective difuze in ganduri (cat mai) clare 1;)ilucide. Daca pentrucei care nU-1;)imai pusesera niciodata intrebarea respectiva probaa avut darul de a-i ajuta pe directia primelor clarificiiri 1;)icon­1;)tientizari,pentru cei care §i-o formulasera de nenumarate ori,fiind deci obi1;)nuiticu ea, proba C SEa reprezentat un mijlocde aprofundare 1;)isistematizare a informatiilor despre sine, im­plicit, de progres in autocunoa§tere.

Valoarea probei C S E de instrument declall§ator al proce­sului autocunoa1;)terii1;)ifacilitator al obiectivarii ei este evidenta,de aceea nu mai staruim asupra ei. Dintr-o perspectiva educatio­nala, problema care se ridica este aceea a convertirii ei intr-un

148

instrument de educare a posibilitii1ilor autocunoG.§terii1;)i de ob­!inere a unui progres treptat in acest domeniu. Simpla citire deditre profesor, in fata clasei, a 2-3 compuneri elaborate fie dee1evii clasei sale, fie de elevi din alte clase, compuneri diferen­tiate intre ele prin gradul de extensie, complexitate, profunzime,relevanlii etc. i-ar putea ajuta pe elevi sa cOll§tientizeze 0 mul­titudine de aspecte implicate de autocunoa§tere la care fie ca nuse gandisera deloc, fie ca Ie minimalizasera semnificatia. Caleacea mai sigura insa de educare a capacitatii de autocunoa§tereo constituie aplicarea repetata a probei. Se poate proceda indoua moduri: 1. aplicarea nedirijata a probei; 2. aplicarea diri­jata a acesteia. Prima modalitate presupune investigarea elevilordin timp in timp, la intervale mai mici sau mai mari, dupa unan §colar, dupa un ciclu §colar etc., fara a furniza nici un fel deindicatii in legatura cu continutul propriu-zis al compunerilor •despre sine. Analiza ulterioara a compunerilor facuta de profe­sor aratii daca elevul a facut sau nu progrese in cunoa§terea desine (daca s-a schimbat atitudinea falii de acest proces, daca s-ainmultit numarul temelor autocunoa§terii, daca profunzimeaanalizelor este mai evidenta etc.). Cea de a doua modalitate estemai elaborata, putand fi conceputa 1;)iaplicata m mod diferentiat,repetarea implicand nu doar 0 simpla dirijare, ci §i sporirea gra­delor de dificultate. Ea ar putea imbraca urnlatoarele fornle ac­tionale:

a. solicitarea elevilor de a elabora compuneri despre sineprin considerarea cat mai multor teme ale autocunoa$terii. Pen­tru a facilita acest proces, profesorul atrage atentia elevilor caate cunoa§te pe tine nu inseamna doar a-ti nota numele, varsta,sexul, cateva trasaturi de personalitate sau cateva activitati pre­ferate, ci infinit mai mult. Cu acest prilej pot fi in§irate §i co­mentate celelalte teme ale autocunoa§terii, sugerandu-se ca re­ferirea in autoportretizari la cat mai multe dintre acestea,precizarea modului personal de a fi in raport cu ele, evitareaunilateraliziirilor, a reductiilor simpliste la uria-doua teme, echi­valenta cu saracirea imaginii de sine, constituie criterii impor­tante ale profunzimii §i autenticitatii cunoa§terii de sine;

b. sfatuirea elevilor. de a transjorma temele §i subtemele cu­no~terii de sine intr-o grila utilizabila ori de cate ori i§i son-

149

deaza personalitatea. Diferite variante de raspuns la una sau altadintre temele autocunoa§terii pot fi convertite in inttebiiri la careurmeaza sa se raspunda. De exemplu: care este atitudinea meafata de propria-mi inrati§are fizica (ma plac, ma detest, ii acordo mare importanta, 0 ignor, imi fac din "perfectionarea" sau"valorificarea" ei un scop in viata?). Sau: ce parere am desprepiirintii md (ii admit, ii dispretuiesc, ii doresc intotdeauna langamine, ii "exploatez" la maximum, vreau sa scap cat mai repedede tutela lot?). Cu cat va raspunde mai sincer la asemenea in­trebiiri, fiira autoin§elari, mascari, ifose desuete, cu atat elevulva ajunge sa-§i cunoasca mai repede §i mai bine propriul Eu;

c. sugerarea elevilor de a elabora, in timp, cate 0 compunerede sine statatoare pentru fiecare tema a cunoG§terii de sine.De§i aceasta modalitate actionala este cea mai complexa §i di­ficila, se pare ca ea este cea mai productiva. Aceasta, deoarecepresupune inaintarea treptata in procesul autocunoa§terii, de lasimplu la complex, de la aspectele exterioare, oarecum de su­prafata, spre aspectele profunde, autentice, de la aparenta, laesenta. Ea creeaza nu doar obi§nuinta §i placerea elevului de ase introspecta, dar conduce §i la sporirea capacitalilor sale deautocunoa§tere §i autointelegere, soldata cu amplificarea incre­derii in sine.

Aplicarea repetata a probei C SEduce concomitent §i laeducarea capacitalii de autodezvaluire a elevilot, fapt, cum ara­tam, negIijat deseori in procesul instructiv-educativ.

2. C S E - CA PROBA. DE CUNOA~TEREPSIHOLOGICA.

Profesorul are nu doar indatorirea de a §ti ce §i cat cunoa§teelevul despre fenomenele naturale §i sociale, cat de bine §i-ainsu§it cuno§tintele transmise, ci §i ce §i cat §tie despte sine in­su§i, cat de bine sau cat de superficial se cunoa§te pe sine. Cucat educatorul va cunoa§te mai profund elevul ca realitate psi­hica (spirituala, comportarnentala), cu atat i§i va desfa§ura inconditii optime rolurile sale instructiv-educative. De altfel, ca­

'pacitatea de cunoa§tere <psihologica a elevilor, pe care trebuie

150

s-o delina educatorul, este considerata de speciali§ti [3] ca re­prezentand una dintre aptitudinile pedagogice esenliale ale ca­drului didactic. 0 multitudine de aspecte psihocomportamentaleale elevului, cum ar fi: vorbirea, scrierea, angajarea in activitate,gestica, expresivitatea emolionala etc. 11pot ajuta pe profesor sadescifreze realitatea psihica mai profunda §i uneori mm impre­vizibilii a elevului. Cum at putea insa profesorul sa decelezeimaginea despre sine a elevului, daca acestase cunoa§te sau nu,cat de profund sau cat de superficial se cunoa§te, dh de aproapesau cat de departeeste de propria-i esentii, ce crede, ce gande§tedespre propria sa personalitate? Desigur, unele metode cum arfi convorbirea, biografia, autobiografia asistatii, studiul documen­telor personale Uurnale de insemnari, scrisori etc.), sunt mij­loace deosebit de utile. Proba C S E s-ar putea incadra §i ea inrandul acestora. Analiza cantitativa §i calitativa a compunerilor .despre sine elaborate de elevi (a primei lor reaclii fala de intre­barea formulata, a temelor §i subtemelor autocunoa§terii, a ma­nierelor generale de redactare a lucriirilor) - care constituieadeviirate grile explicativ-interpretative - spore§te considerabilinformatia profesorului despre obiectul §i subiectul aqiunilorsale instructiv-educative. Dupa piirerea noastra, proba C S E arepentru profesor urmatoarele valenle:

a. ofera acestuia prilejul de a descoperi aspecte, laturi, tra­saturi noi ale eIevilor pe care pana la acea data nu Ie cuno§tea(nu pUlini au fost profesorii care parcurgand compunetile ela­borate de elevii lor marturiseau ca au descoperit un univers fas­cinant, ca unii elevi Ii s-au relevat sub 0 aWiinfiili§are decat ceacunoscuta de ei, ca despre multi dintre ei n-ar fi biinuit niciodataca au 0 asemenea imagine despre sine);

b. il conduce pe profesor la restructurarea vechii sale imaginidespre elev, procesul testructurativ evoluand fie spre imboga­lirea §i ampIificarea imaginilor §i informaliilor anterioare, fiespre corectarea lor, in ambele cazuri schimbarea semnificalieiimaginii profesorului despre elev fiind benefica (se combat in

3 AI. Ro~ca,B. Zorgo, Aptitudinile, Bucure~ti,Editura ~tiintificii, 1972, p. 113,vezi ~i: Nicolae Mitrofan, Aptitudinea pedagogicii, Bucure~ti, Editura Academiei,1988.

151

felul acesta efectele negative ale unei posibile erori perceptive,~i anume a inertiei perceptiei sociale, datorata ramanerii in urmaa imaginii perc~ptive fata de evolutia comportamentului);

c. constituie un important mijloc de control -li verificare aimaginii profesorului vizavi de imaginea elevului despre sine,nu doar in ceea ce prive~te corectitudinea sau incorectitudineaei, ci ~i in ceea ce priv~te extensia, profunzimea ~i autenticita­tea acesteia (fapt care 11poate ajuta pe profesor la selectarea ~iutilizarea mai riguroasa a mijloacelor de interventie instructiv­educativa). Pe langa aceste valente directe, proba C S E i~i re­leva ~i 0 alta dubla utilitate, ea putand fi convertita atat intr-unmijloc de diagnosticare a capacWitii de cunoa~tere psihologicaa profesorului, cih~i intr-unul de antrenare ~i educare a acesteia.Un pedagog sovietic (F. N. Gonobolin [4]) pentru a determinacapacitatea profesorilor de a-~i cunoa~te elevii, a formulat ele­vilor 0 serie de intrebiiri, le-a consemnat raspunsul, apoi a in­vitat profesorii care predau la clasa respectiva sa spuna cum araspuns fiecare e1ev. A descoperit trei categorii de profesori:unii care au "ghicit" aproape toate raspunsurile; altii care Ie-au"ghicit" in proportie de jumatate; in fine, altii care n-au pututindica corect nici macar unul dintre raspunsurile elevilor. Celetrei categorii de profesori reprezinta tot atatea exemple care ilu­streaza dezvoltarea inegala a aptitudinii de cunoa~tere psiholo­gica a profesorilor. Asemiinator s-ar putea proceda ~i cu probanoastra. Daca s-ar cere profesorilor care predau la 0 clasa saidentifice elevii, evident, nu dupa scris, de~i ~i acest criteriu esteimportant, ci dupa continutul compunerilor elaborate, yom de­scoperi, probabil, acele~i categorii ca mai sus. Personal am in­talnit unele cadre didactice care i~i identificau cu u~urinta elevii,dar ~i altele care se aflau in imposibilitatea de a realiza macarcateva identificari corecte. "Descoperirea" rapida a elevilor careau elaborat compuneri devine cu amt mai semnificativa cu catuneori elevii incearca prin diverse modalitati (fumizarea unorinformatii false despre sine ~i despre cei din anturajullor ime­diat, schimbarea scrisului etc.) sa induca in eroare. lata unexemplu sugestiv: 0 eleva din clasa a Xl-a nota in compunereaei: "Trebuie sa incep cu afirmatia ell.sunt singura la parinti, ceea

.4 F. N. Gonobolin, Apud: AI. Ro~ca, B. Zorgo, op. cit., p. 114.

152

ce-mi convine enorm. Nu-mi imaginez cum ar fi fost sa am 0sora sau un frate mai mic sau macar de acee~i varsta cu mine;dragostea piirintilor pentru mine ar fi trebuit impiirtita in doua,-garderoba (bogata, ce-i drept) mi-ar fi apartinut pe jumatate~.a.m.d. Sunt egoista (dar ~i sincera, nu?)". Pe marginea acestuifragment, profesoara care I-a citit a notat: "Nu, nu e~ti sincera.~tii bine ell.mai ai 0 sora." Acee~i profesoara a notat cu mareexactitate numele fiecarei eleve pe compunerile elaborate, faptcare demonstreaza capacitatea de cuno~tere psihologica dez­voltata a acesteia.

Cum aratam ceva mai inainte, proba C S E are pentru pro­fesor nu doar valoarea unui instrument de diagnosticare a pro­priei sale capacitati de cuno~tere psihologica, ci ~i pe aceea aunui mijloc de exersare a acesteia. Capacitatea de cunoa~terepsihologica este inegal dezvoltata ~i deci inegal productiva.Aceasta nu inseamna insa ell.profesorii cu 0 capacitate de cu­no~tere psihologica mai putin dezvoltata nu ~i-o pot forma ~iamplifica. Dimpotriva, acest lucru este intru totul posibil, prinutilizarea frecventa a exercitiului. Pus in situatia de a efectuacat mai multe identificari ale elevilor care au elaborat compu­neri despre ei i~i~i, profesorul i§i va perfectiona treptat capa­citatea de cunoa~tere psihologica a elevilor. Semnul distinctival maturizarii acestei capacitati il reprezinta identificarea rapidanu doar a elevilor din clasa la care un profesor este diriginte, ci~i a celor cu care el are contacte mai rare, sporadice.

3. C S E - CA PROBA DE EDUCARE A CAPACITATIIDE INTERCUNOA~TERE

Dat mnd faptul ell.in cadrul procesului instructiv-educativimportanta este nu numai cunoa~terea elevilor de catre profesorsau a elevilor de ei in~i§i, ci §i a elevilor intre ei, de asemenea,dat mnd faptul ell.elevii. sunt deficitari tocmai in ceea ce pri­ve§te cunoa~terea lor reciproca, sugeram transformarea probeiC S E intr-un mijloc de educare a capacitatii de intercunoa~tere.o asemenea transformare are ca fundament teoretico-metodolo­gic conceptia lui Gh. Zapan [5] care a stat la baza elaborarii

5 Gh. Zapan, Cunoa§terea §i aprecierea obiectivii a personalitiifii, BUcUfe§ti, Edi­tura §tiintifica ~i Enciclopedica, 1984, pp. 293-330.

153

metodei aprecierii obiective a personalitatii. In cazul nostru, de~iin conditii diferite, este yorba tot despre educarea capacitatii deapreciere, mai bine spus de interapreciere. Sub raport practic­.actional se poate proceda astfel: profesorul cite~te, in fata celor­lalti, compunerea elaborata de un elev, atragand acestuia atentiade a nu se "demasca" prin nimic, apoi cere elevilor clasei sanoteze pe 0 foaie de hartie nume1e elevului a carui autoportre­tizare cred ca a fost citita. (La randul sau profesorul poate faceacee~i operatie.) Dupa ce se recolteaza raspunsurile ~i elevul a

carui autocaracterizare a fost cititii se "desconspira", anuntandca a lui a fost lucrarea prezentata, se vede in ce masura apre­cierile celorlalti au fost corecte sau nu. Dadi elevii se cunoscfoarte bine intre ei, atunci vor "ghici" cu u~urinta despre cine afost yorba. Daca, dimpotriva, intercunoa~terea este precara, riis­punsurile vor fi extrem de variate ~i neconcordante, fiecare elevindicand pe un altu!. Se poate organiza apoi 0 discutie asupracauzelor care au facilitat sau perturbat intercuno~terea, acesteatinand atat de particularitatile subiectului a carei autocaracteri­zare a fost citita, cat ~i de cele ale auditorilor, evaluatorilor. Inprincipal, aceste cauze sunt urmatoarele:

a. gradul de transparenfii al "subiectului care urmeaza a fievaluat. Este Ijtiut faptul ca unii oameni au capacitatea de a fur­niza mai multe informatii despre ei, fiind, de aceea, foarte trans­parenti, altii, in schimb, redau mai putine informatii despre eiin~ilji, fiind mai opaci, mai greu de descifrat. Se intelege de lasine ca mult mai uljor va putea fi identificat un elev care a facutreferiri in compunerea sa la mai multe teme Ijisubteme ale auto­cuno~terii, decat un altul care a"fost mai "zgarcit" cu infor­matiile, nereferindu-se decat la 2-3 teme f?isubteme ale cuno~­terii de sine. Nu trebuie sa pierdem din vedere nici faptul caunii elevi fumizeaza nu imaginea reali!, autentica pe care 0 audespre ei in~if?i,ci imaginea consideratii de ei convenabila pen­tru altii. Nici tendinta de disimulare nu Ie este intotdeauna strai­na, dCf?iaceste fenomene sunt mult mai des inllilnite la adultidecat la copiii f?iadolescentii care, in virtutea particularitatilorlor de varsta, sunt mult mai tentati de a spune adevarul despreei in~if?i(atat cat 11cunosc); .

154

b. gradul de relevanta al informatiilor furnizate, unele dintreele fiind foarte relevante, in timp ce altele mediu ~i slab rele­vante sau chiar irelevante. Se f?tie din psihologia generala caatunci cand dintr-un obiect fizic lipsesc insuf?irileputernic rele­vante, acesta nu mai este ,perceput ca tare, ci ca un alt obiect.Daca, dimpotriva, lipsesc insuf?irile irelevante sau cele slab re­levante pentru obiectul respectiv, acesta va fi perceput ca atare.Pornind de la aceasta legitate, pe care 0 consideriim valabila ~ipentru perceptia sociala, deci pentru perceptia semenului, putemimagina doua modalitati actiona1e: in una dintre ele se cite~teautoportretizarea unui elev din care, in mod deliberat, au fostomise informatiile cu un mare grad de relevanta, cerandu-seapoi identificarea elevului ciiruia ii apartine lucrarea respectiva;intr-o a doua modalitate actionala, se cite~te 0 autoportretizaredin care se omit unele informatii irelevante sau slab relevantepentru persoana in cauza. Se va constata ca efectele sunt ace­leaf?ica ~i in cazul perceperii obiectelor fizice. Adica, in primulcaz elevul despre care este yorba va fi greu identificat, in timpce in cel de al doilea caz nu se vor intanlpina nici un fel dedificultati. Ne-am convins de aceasta intr-un experiment orga­nizat cu studentii anului IMatematica-Fizica, dupa un semestrude studiu, cand procesul intercunoa~terii se afla intr-o faza in­cipienta. Am citit studentilor autocaracterizarea unei studentedin care am omis cateva informatii relevante. Cerandu-Ie apoisa identifice studenta respectiva am constatat ca s-au intampinatmari dificultati. De indata ce am furnizat ~i informatia relevanta,pretextand ca am uitat s-o citesc (era yorba despre anumite par­ticularitati de pronuntie ale studentei respective: "Cand am venitaici aproape toti radeau - ori de mine, ori de accentul meu demoldoveanca. Atunci m-am suparat f?imi-am zis ca n-o sa mi-lschimb niciodata, chiar daca va fi posibil"), identificarea s-a fa­cut extrem de u~or. lata deci ca in procesul intercuno~terii 0mare importantii 0 are nu numai numarul temelor sau subteme­lor cunoaf?terii de sine care figureaza in lucrarea unei persoane,ci ~i gradul de relevanta al informatiilor furnizate. De aceea,analiza cantitativa trebuie neaparat corelata cu analiza calitativaa informatiilor.

155

c. abilitatea celor eare evalueaza de a diseerne ~i sesizaesenfialul, de a identifiea rapid ~i core,et earacteristicile perso­nale, diferenfiale. a asemenea imprejurare ne atrage atenlia asu­pra faptului di in procesul intercunoa~terii 0 mare importanla 0au persoane1e care se afla in re1alie, atat cea care este cunQscuta,cat ~i cea care cunoa~te. Aceasta din urma ar putea dispune deo capacitate de cuno~tere mai mare sau mai mica, cu 0 funclio­nalitate diferita depel).dent de particularitalile situaliei, fapt careva afecta profund procesul intercuno~terii. Astfel, sunt persoa­ne care, chiar in condilii de deficit informalional, reu~esc sa rea­lizeze identificari rapide, dar ~i persoane care, chiar in condiliide exces informalional fac identificari eronate. in afara capa­citalii de gandire, de relalionare supla ~i profunda a informalii­lor, de stabilire a relalii10r de la cauza la efect, in procesul per­cepliei ~i evaluarii sociale (interpersonale) intervin ~i alp factori.G. W. Allport [6] stabilea chiar 10 asemenea factori ce i~i spuncuvantul, faciliffind sau perturband perceplia sociala. in anumitecondilii determinate ei duc chiar la aparilia unor iluzii percep­tive. Indulgenla exageram in perceplia ~i evaluarea unei persoa­ne, prudenla excesiva, efectul de hallo, simplificarea nepermisa,stereotipia etc. sunt tot atatea erori ce ar putea surveni in pro­cesul interaprecierii.

Discutand cu e1evii cauzele care influenleaza (pozitiv saunegativ) intercunoa~terea, profesorii Ie con~tientizeaza nu doarcomplexitatea acestui proces, dar Ie fumizeaza ~i 0 serie de in­formalii ~i procedee psihosociale care i-ar putea ajuta in opti­mizarea intercuno~terii ~i interaprecierii. Daca se procedeazain acest fel de mai multe ori, asigurandu-se fiecarui elev ~ansade a identifica pe colegi ~i de a fi identificat, la randul sau, deceilalli colegi ai sai, se va obline un progres sigur in educareacapacitalii de intercuno~tere ~i interapreciere. Concomitent,profesorul, supus aceluia~i procedeu, ~i va verifica propriile saleinformalii sau intuilii despre e1evi, se va exersa in cunoa~tereaelevilor sai. Se vor crea astfel premisele deschiderii ~i inchiderii,totodata, a triadei: autocuno~tere, cunoa~tere, intercuno~tere- convertite in procedee de educalie ~i autoeducalie.

6 G. W. Allport, Structura §i dezvoltarea personalitiitii, Bucur~li, Edilura Didac­lid §i Pedagogicii, 1981, pp. 502-507.

156

NIVELURILE PERSONALITATII

Multa vreme personalitatea a fost abordata. dintr-o perspec­tiva aproape exc1usiv intrapsihica. Ce1ebra structura tripartita aei care se axeaza pe investigarea naturii psihice a componente1orpersonalita1ii (temperament, aptitudini, caracter) ~i a re1alii1ordintre ele sm marturie in acest sens. Cu timpul insa personali­

tatea a inceput sa se "deschida" ~i spre alte dimensiuni decatce1e psihice. Mai intai ea s-a deschis spre dimensiunile biologi­ce (anatomo-fiziologice) ~i chimice, aparand in felul acesta ne­voia de integrare organismiea, dupa cum se exprima Julius See­man (1982), funclionarea optirnala a acestor subsisteme ducandla coerenla ~i la maximizarea performanle1or intregului sistem.Mai apoi, personalitatea s-a deschis ~i mai pregnant spre lume,spre realitatea fizica ~i sociala inconjuratoare ea fiind interpre­tata de Joseph Nuttin (1985) ca 0 struetura bipolara Eu-Lume.Totodam, au inceput sa fie sesizate ~i nivelurile funcfionale alepersonalitafii ..in afara celui intrapsihic, s-au conturat inca douaniveluri distincte, ~i anume: nivelul interpersonal ~i nivelul trans­personal. Prirnul a fost sesizat ~i fundamentat teoretico-metodo­logic depsihologul american R. F. Bales care in 1970 intr-unadintre lucrarile sale (Personality and Interpersonal Behavior)lansa in luthea psihologilor conceptul de personalitate interper­sonala §i 0 metoda de diagnosticare a comportamentului intet­personal. Cel de al doilea nivel a Iacut obiectul de studiu al uneiorientari psihologice, a~a-numita psihologie transpersonala, apa­ruta tot prin anii '70 in cadrul psihologiei umaniste americane,ca 0 excrescenla a ei. Acestor doua niveluri funclionale ale per-

157

sonalitalii Ie-am dedicat in 1984 §i 1985 studiile pe care Ie pre­zentiim in capitolul de fala. Dupa cum se va putea constata, ni­velul interpersonal ne-a interesat mai ales sub raport metodolo­gic, el sugeraudu-ne noi posibilitali de analiza §i interpretare arezultatelor decat ceIe propuse de Bales, §i chiar variante diag­nostice diferite de ale psihologului an1erican. Cel de al doileanivel, cel transpersonal, ne-a intrigat atilt prin ineditullui, cih §iprin unele puncte nevralgice. Tocmai de aceea I-am abordatdintr-o perspectiva critidi. Un coleg, cu largi deschideri catretranscendental §i transpersonal, mi-a repro§at ca am fost preadur cu psihologia transpersonalii. Se prea poate. Prin anii ' 80insa, imediat dupii lovitura de gralie data psihologiei romaue§tide cuplul megaloman, una dintre pulineIe posibilitali de a facecunoscuta 0 concePlie psihologica, subliniez, psihologica, eraprezentarea ei insolitii de critica. Aceasta ar fi 0 explicalie plau­zibila §i mai ales comoda pentru mine, ea nu a fost insii singura§i nici cea principala. Caud am scris critic despre psihologiatranspersonala ma aflam sub doua influenle, una ralionala, altaemolionala. Influenta ralionala 0 reprezenta autoritatea de ne­contestat a unui mare personolog american G. W. Allport, cares-a raportat critic la unele orientari din psihologia personalitaliiaparute la granila §tiinlei sau chiar dincolo de marginile ei §i pecare le-a §i numit, de altfel, "mahalalele psihologiei". Influenlaemolionala era provocata de circumstanlele anilor '80 §i deefectele lor asupra psihologiei §i psihologilor. Psihologia trans­personala apela (§i apeleaza) la 0 serie de tehnici printre care §imeditalia transcendentala care a fost folosita ca pretext pentrudesfiinlarea psihologiei §i marginalizarea psihologilor. Probabilca, in acel moment, analiza critica a psihologiei transpersonalea reprezentat pentru mine un fel de catarsis sau de defulare. Fiiradoar §i poate ca de atunci discursul critic la adresa psihologieitranspersonale s-a atenuat mult,.el nu a dispiirut insa. Atitudinearezervata pe care 0 am §i astazi fala de psihologia transper$onalaimi este confirmata §i intiirita de unele fapte care nu sunt deloccircumstanliale. Ultimul Congres International de Psihologie, eelde al 26-lea, desIa§urat intre 16-21 august 1996 la Montreal,Canada, a fost, a§ putea spune, mai mult decat rezervat fala de

158

psihologia transpersonala. In volumul rezumatelor lucrarilorprezentate la Congres (Vezi: International Journal of Psycho­logy, vol. 31, Issues 3-4, 1996) la indexul final de subiecte ter­menul de "transpersonal" sau de "psihologie transpersonala" nufigureaza. Am descoperit totu~i 0 <;omunicare pe aceasta temain interiorul volumului, insolitii insa de un semn de intrebare"Psihologia transpersonala in calitate de psihologie §tiinlifica:un vis imposibil?". G. Guindon §i J. Leahey de la UniversitateaLaval, Saint-Foy din Quebec (Canada), autorii ei, aratii ca psiho­logia transpersonala utilizeaza 0 metodologie "eclectica" amalga­maud cercetarile ~tiinlifice cu cele spirituale orientale, ezoterice~i psihoterapeutice §i recurgand la cuno§tinle multiple adeseoriireconciliabile. Considerand orientarea echivodi a cercetiirilor

din psihologia transpersonala este permis sa ne intrebiim, aratauei, daca ea poate aspira legitim la statutul de psihologie §tiin­lifica. Oricum problema riimane deschisa, doar viitorul aducan­du-i solulionarea.

1. Un procedeu de analiza acomportamentului interpersonal

In anul 1970, in lucrarea sa Personality and InterpersonalBehavior, Robert Freed Bales - profesor de relalii sociale la .Universitatea Harvard §i director al Laboratorului de Relalii So­ciale aparlinand aceleia§i universitali - aducea doua contribuliimajore pentru psihologia sociaIal. Prima se referea la punereain circulalie in literatura de specialitate psihologica a conceptu­lui de "personalitate interpersonala", iar cea de-a doua la ima­ginarea unei tehnici de determinare a unui asemenea tip de per­sonalitate.

Personalitatea interpersonala sau, mai bine spus, nivelul saudimensiunea interpersonala a personalitalii nu este altceva de­cat personalitatea individului Atjacum este ea v3.zuta de tOli cei­laW membri ai grupului, a§a cum se releva ea grupului in funcliede natura §i structura acestuia, de statutele §i rolurile membri­lor, do interactiunile care au loc intre participanli, de contribuliaadus3. de fiecare la realizarea scopurilor grupului. Importantaunui asemenea tip de personalitate este cu atat mai mare cu catea se constituie ca un rezultat al actiunii §i interactiunilor indi-

1 Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt,Rine hart and Winston, 1970.

160

vidului in cadrul grupului, aparand, in final, ca 0 sinteza a ceeace este tipic pentru individul respectiv, a ceea ce este comundespre el in mintea celorlalti membri ai grupului.

Este §tiut faptul ca unele grupuri permit sau faciliteaza ma­nifestarea anumitor laturi ale personalitalii, in timp ce altele nu

permit un asemenea fapt, chiar daca laturile respective sunt pre­zente la un individ §i el ar dori sa §i Ie manifeste in grup. Or,in dinamica concreta a grupului conteaza personalitatea mani­festata a individului, cea pe care acesta 0 face cunoscuta celor­lalti sau pe care grupul ii permite s-o exteriorizeze §i nicidecumpersonalitatea sau laturile latente, ascunse ale personalitatii, ex­primate, eventual, in afara granitelor grupului. In alte grupurieste posibil sa actioneze alte laturi §i trasaturi de personalitate,ceea ce permite ca alte dimensiuni ale personalitatii individuluisa intre in comportamentul sau interpersonal. Tocmai de aceea,Bales vorbe§.te despre personalitate in termenii "rolurilor degrup" ale acesteia. "Comportamentul unei persoane - scrie el,incluzand ceea ce face §i spune aceasta intr-un grup particular,a§a cum este el vazut prin perceptiile §i expectaliile tuturormembrilor grupului, ca §i prin expectatiile care rezulta de la elinsu§i, poate fi numit rolul sau de grup. Acest rol nu este acela§ilucru cu personalitatea sa. Personalitatea individului consista incaracteristicile sale ca fiinla totala"2. Tocmai acest rol 11repre­zinta, dupa Bales, comportamentul interpersonal sau "persona­litatea interpersonala" care "reflecta doar 0 faleta a personalitatiiindividului, .generata de un anumit grup particular, de structurasa §i de· rolul individului dat in cadrul grupului, de expectatiilepe care allii Ie au fala de el"3. Bales atrage atenlia asupra fap­tului cii nu intotdeauna putem fi siguri ca aceasta fatetii este cearealii, aut~ntica, ca ea ar fi cea care exprima eel mai bine per­sonalitatea data. Totu§i, cunoa§terea ei va permite intelegereamai buna a personalitalii particulare a individului, a conflictelorinterne ale acestuia, a relaliilor dintre personalitate §i rolurile degrup ale personalitatii.

2 Ibidem, p. 10.3 Ibidem, p. 11.

161

Tehnica de determinare a personalWitii interpersonale estefoarte laborioasa ~i Ie depa~e~te, din anumite puncte de vedere,pe cele traditionale. In procesul stabilirii ei Bales s-a lovit detrei categorii de dificultati: 1. persistenta ipotezeiclasice potrivitcareia in cadrul grupurilor sociale asistam la 0 distributie uni­dimensionala progresiva a statutelor ~i rolurilor indivizilor (insensul ca, in momente diferite, indivizii ar juca roluri diferite);2. tehnicile cunoscute (~i devenite clasice) de investigare a per­sonalitatii (chestionarele, inventarele, testele de personalitate)pun in evidenta 0 personalitate a~a cum este vazuta de ea fnsa§i~i nu a~a cum este vazuta de alrii; 3. cele mai multe dintre aces­te tehnici, fie ele bi- sau multidimensionale (Eysenck, Cattelletc.), opereaza cu trasaturi de personalitate puse pe acela§i plan.

Bales, analizand diferite tipuri de grupuri sociale, constataca personalitatea umana se specializeaza in raporturile interper­sonale pe direqia diferitelor seturi comportamentale care sunt,mai apoi, diferentiat distribuite in spatiul interpersonal. Deexemplu, utilizand tehnica observatiei sistematice pe baza cate­goriilor informational-comunicationale el a descoperit ca uniidintre membrii grupului se specializeaza pe direqia rezolvariiproblemelor ("speciali~tii tehnici ai sarcinii"), in timp ce altii sespecializeaza in crearea atrnosferei socio-afecti ve in cadrul gru­pului ("speciali~tii in problemele socio-afective")4. DesigUt'insacaspecializarea personalitatii in diferite tipuri de comportamen­te interpersonale este mult mai numeroasa decat cea stabilita ini­tial de Bales data fiind diversitatea structurilor ei factoriale ca~i datorita diversitiitii conditiilor psihosociale ale mediului ~icontextului in care evolueaza. Tocmai de aceea, Bales i~i pro­pune sa stabileasca ~i alte tipuri de personalitate, ~i alte roluride grup care sa exprime mai nuantat dimensiunea interpersonal aa personalitatii membrilor grupurilor sociale.

Cea de-a doua dificultate este depa~ita de Bales prin solici­tarea subiectilor sa evalueze 0 serie de trasaturi de personalitatesau de comportamente interpersonale nu doar ale lor proprii, ci

4 Robert Freed Bales, Interaction process alUllysis: a method for the study of smallgroups, Reading, Mass: Addison-Wesley, 1950.

162

~i ale celorlalti membri ai grupului. A~adar, subiectul trebuie sase autoevalueze dar sa ~i evalueze, sa se autoperceapa, dar sa ~iperceapa ~i sa aprecieze comportamentele interpersonale ale tu­turor celorlalti membri ai grupului. Un asemenea fapt nu esteposibil de realizat pe orice tip de. grup, in orice fel de grup,indiferent de faza lui de dezvoltare. Dimpotriva, el nu poate firealizat decat in grupurile care au deja 0 "istorie", un "trecut",care au fost deci formate ~i actioneaza mai de mult, in caremembrii se cunos~ bine unii pe altii tocmai in virtutea acestuifapt. De aceea, Bales recomanda aplicarea tehnicii sale pe ~a­numitele "grupuri auto-analitice competente", adica pe grupuricare dispun de un oarecare antrenament pe directia posibilita­tilor de observatie, patrundere, analiza ~i evaluare autentica adiferitelor tipuri de comportamente de grup, a dinamicii acestorcomportamente, care ~i-au cristalizat, totodata, 0 atitudine pozi­tiva ~i responsabilii cu privire la activitatea de apreciere ~i au­toapreciere.

In sfiir~it, cea de-a treia dificultate este depa~ita de Balesprin construirea unui model spatial tridimensional al persona­litatii interpersonale. Acest model cuprinde ~ase tendinte opusedoua cate doua, orientate in cele trei planuri spatiale: tendintelede dominare ~i supunere (reprezentand dimensiunea "superi­oara" - upward - D, ~i cea "inferioara" - downward - D);tendintele de conservatorism ~i radicalism (reprezentiind dimen­siunea "anterioara" - farward - F, ~i pe cea "posterioarii" ­bacward - B); tendintele de sociabilitate ~i cele de izolare (re­prezentiind dimensiunea "pozitiva" - positive - P, ~i pe cea"negativa" - negative - N)5.

5 In stabilirea aeestor tendinte Bales s-a bazat pe eontributiile aduse deja in litera­

tura de speeialitate de alti auton. Astfel, eele doua dimensiuni ale modelului bidimen­

sional eonstruit de F. Timothy Leary (1957) ~i anume, "dominantii spre supunere" ~i"dragoste spre ura" eorespund dimensiunilor "superior-inferior" ~i "pozitiv-negativ"

din modelullui Bales. La fel, dimensiunile spatiului tridimensional eonstruit de C. E.

Osgood (1957) ~i anume "bun spre rau", "illte spre lent", "puternie spre slab", ar pllteafi asociate eu dimensiunile "pozitiv-negativ", "treeere de la superior-inferior la infe­

rior-anterior" ~i "treeere de la superior-anterior la inferior-posterior" in modelulluiBales. Vezi: R. F. Bales,PersolUllity and Interpersonal Behavior ... pp. 52-53.

163

Din combinarea celor §ase tendinte apar 27 tipuri de perso­nalitiiti interpersonale, fieciirui tip corespunzandu-i una, douii sautrei din cele §ase tendinte. Tipurile de personalitate au un numece sugereazii directia valoricii a realiziirii comportamentului in­dividului in grup. De exemplu, tipul U: orientat spre putere §isuccesejavantaje materiale; tipul NF: orientat spre obiectivitate;tipul UNB: orientat putemic spre individualism §i recompenseetc. "Aceste tipuri - scrie Bales - sunt definite in temleniimodurilor in care persoana este perceputii §i evaluatii de ceilaltiin grup. Aceste perceptii §i evaluiiri depind de personalitatea sa,de comportamentul siiu §i de pozitia sa in grup, ca §i de aceeaa tuturor celorlalti membri ai grupului"6.

La baza stabilirii celor 27 tipuri de personalitate interperso­nalii stii 0 impresionantii muncii desfii§uratii de Bales impreuniicu colaboratorii siii (A. S. Couch, G. Kassebaun, P. Slater) pedirectia organiziirii rezultatelor unor vaste cercetiiri de analiziifactorialii a atitudinilor sau a perceptiei §i comportamentului in­terpersonal. in mod direct Bales folose§te §i dezvoltii douii tipuride analizii factorialii a personalitiitii descrise de A. S. Couch, §ianume: analiza "domenicii" (ce are in vedere studiul analiticfactorial §i corelational al personalitiitii pe bazii de teste de per­sonalitate scrise §i standardizate) §i analiza "interdomenicii" (ceare in vedere studiul analitic factorial §i corelationar al dome­niilor care apar la nivelul interpersonal, intr-o perspectivii in­tegratoare: percePtie §i atitudini interpersonale, comportamentinterpersonal, interactiune generatii §i primitii, valoarea interac­tiunii, continutul opiniilor, relatiilor interpersonale etc.). Maiales acest din urmii tip de analizii a fost dezvoltai>de Bales, uti­lizand §i alte metode decat cele propriu-zis factoriale §i·core­lationale7.

Modelul de personalitate propus de Bales condenseazii 0mare cantitate de informatii existente in cercetarea psihologicii§i reu§e§te sii integreze dimensiunea interpersonalii in structurageneralii, globalii a personalitiitii ..

6 R. F. Bales, op. cit., p. 4.7 Ibidem, p. 391 §i urm.

164

*

Pentru a vedea in ce miisurii modelul propus de Bales oferiiposibilitiiti autentice de cunoa§tere a rolurilor de grup, a com­portamentelor interpersonale, am intreprins 0 cercetare concretiipe mai multe categorii de grupuri sociale (§colare, de muncii,de sportivi, de cadre didactice universitare). Dat fiind faptul ciirezultatele obtinute sunt asemiiniitoare, Ie yom prezenta in conti­nuare doar pe cele reie§ite in urma investigiirii unui singur grupsocial.

Miirimea grupului pe care 11avem in vedere a fost de 9 per­soane (7 de sex masculin, 2 de sex feminin); membrii grupuluifiiceau parte din aceea§i categorie socio-profesionalii (cadre di­dactice universitare); se cuno§teau bine intre ei (unii de 10 ani,altii chiar de 20 de ani); desfii§urau impreunii nu doar activitatea •profesionalii ci §i alte genuri de activitiiti (social-politice, ob­§te§ti, educative etc.) care Ie-au permis tipuri de interactiunifoarte variate §i deci 0 cunoa§tere autenticii; aveau varste apro­piate (35-45 ani); in ierarhia grupului aveau aproximativ acelea§istatute §i roluri. Grupulla care ne referim poate fi considerat careprezentand un "grup autoanalitic competent" deoarece mem­brii siii erau abilitati in cunoa§terea problemelor personalitiitii §iale grupului, a relatiei dintre personalitate §i grup, a semnifi­catiei unor relatii, atitudini §i comportamente interpersonale. Deasemenea, membrii grupului investigat dispuneau de capacitateade apreciere §i autoapreciere obiectivii, puteau face abstractie deunele situatii relationale conjuncturale pentru a se ridica la per­ceperea §i evaluarea a ceea ce este tipic, caracteristic in perso­nalitatea fieciiruia dintre ei in raport cu grupul in care erau in­tegrati.

Tehnica de cercetare8 a constat in urmiitoarele:

- aplicarea chestionarului de evaluare interpersonalii (for­ma A) care solicita fieciirui subiect riispunsuri de "da" sau de"nu" la un numiir de 26 intrebiiri in legiiturii cu toti membriigrupului, inclusiv cu sine;

8 Date mai amanuntite vezi in: R. F. Bales, op. cit., cap.!. Vezi, de asemenea §i:Mielu Zlate, Camelia Zlate, CunoWjterea §i activarea grupurilor socia/e, Bucure§ti,Editura Politica, 1982, pp. 56-63.

165

- transcrierea codurilor, formate din una, doua sau trei li­tere corespunzatoare dimensiunilor rolurilor de grup stabilite deBales, la fiecare raspuns in parte;

- stabilirea (pe foaia de raspuns a fiecarui subiect) a frec­veniei literelor din codurile transcrise la raspunsurile date, pen­tru toti membrii grupului, inclusiv pentru sine, cu scopul de ase putea obtine ulterior imaginea pe care 0 are un anumit mem­bru al grupului despre fiecare dintre ceilalti;

- stabilirea pentru fiecare subiect in parte a frecventei li­terelor din coduri prin aditionarea rezultatelor de la toti membriigrupului, pentru a se obtine imaginea pe care 0 are grupul caintreg despre fiecare dintre membrii sai componenti;

- stabilirea tipului final de personalitate care implica: a.compararea doua cate doua a valorilor tendintelor opuse §i sca­derea celor mai mici din cele mai mari, cu asocierea la rezultatulobtinut a literei corespunzatoare valorii mai mari; b. ignorarearezultaielor nesenmificative §i deci neluarea lor in considerarein stabilirea tipului final de personalitate interpersonala (in gru­purile de pana la 12 membri nu se iau in seama rezultatele maimici de 3); c. combinarea intr-un "indice" sau "nume directionalfinal" a componentelor directiilor rfunase, pentru a se obtine ti­pul de personalitate interpersonal a; d. inscrierea datelor astfelobtinute pentru toti membrii grupului intr-un tabel centralizatorcare cuprinde urmatoarele rubrici: numarul de ordine sau initia­lele subiectilor; numarul evaluarilor primite de un subiect dinpartea tuturor membrilor grupului pentru fiecare directie; pozitiafinala reie§ita in urma scaderilor efectuate; tipul final de perso­nali tate interpersonala9.

In tabelul nt. 1 redam situatia generala obtinuta de noi pesubiectii grupului investigat, in doua variante: autoapreciere §iaprecierea grupului.

9 Caracterizarea celor 27 tipuri de personalitate poate fi gasita in partea a II-a alucrarii lui Bales (pp. 189-386). Creionarea succinta a acestor tipuri de personalitatese atla ~iin: Pavel Mure~an,inviifarea socialii, Bucure~ti, Editura Albatros, 1980,pp.l03-116.

166

Tabel nr. 1

Centralizarea rezultatelor obtinute pe grupul investigat

Nr. Numaml evaluiirilorPozitia finala

Tq:ul

sub.pentru fiecare direcpe final

I

A13U5D8P10 N8FlOB8U2N2BU

G

l02U54 D108P49 N69 F85 B48 U59 P16 BUPB

2

AlIU7D12 P5N8FlOB4U7P2BUP

G

10m41 DlOOP46N59 F88 B67 U54 P29 BUPB

3

A9U9D9P7N8F8B-2P-AVE

G

82 U68 Dl02P49 N81 F69 B14 U53 P12 FUPF

A

12 U6D9P6NlIF6B6U3P5FUPF4 G

99 U48 D98 P48 N80 F66 B51 U50 P14 FUPF

5

A14 U3DlIP5N8F10 BlIU6P2BUP

G

112U36 D93 P50 N69 F78 B76 U43 P9BUPB

6

AlIU7DlIP5N9F8B4U6P1 FUP

G

78 U66D93 P43 N69 F70 B12 U50 P1 BUP

A

12 U6D13 P5N5F13B6U8P8BUPB7 G

104U43 D100 P41 N69 F76 B61 U59 P7BUPB

8

A7U10 D12 P4NlIF5B3D8P6FDPF

G

97 U54 Dnosp41 N82 F62 B43 U64 P20 FUPF

9

A9U8DlIP4N10 F6B1 U7P4FPF

G

77U57 D84 P47 N76 F56 B27 U27 P20 FUPF

A = autoapreciereG = aprecierea gmpului

Se poate constata ca in imaginea grupului comportamentulinterpersonal al membrilor sai este diferentiat in trei tipuri depersonalitate: 4 subiecii din grup (1, 2, 5 §i 7) sunt apreciati caapartinand tipului UPB; orientat spre sprijin emotional §i entu­ziasm (social, expresi v, deschis, cordial, permisi v, bun specialistin problemele socio-afective ale grupului, emite §i genereaza in­teractiune in grup, este agreat, binecunoscut de ceilalii, generea­za afeciiune in grup, tinde spre sprijin emotional §i entuziasm);alii 4 subiecii din grup (3, 4, 8 §i 9) sunt apreciati ca apartinandtipului UPF: orientat spre solidaritate §i progres social (factorde progres relational interpersonal, provoaca inalta interactiunc

167

pozitiva in grup, orienteaza grupul spre realizarea sarcinilor, mi­liteaza pentru reunirea eforturilor membrilor grupului §i chiar agrupurilor, tinde spre putere, este prietenos, umanitarist, socia­bil, activ, dominator, abil in rol); in sfar§it, un membru al gru­pului (subiectul ill. 6) este apreciat ca apartinand tipului UP:orientat spre succes social (deschis, sociabil, tinde sa domine,dar este deschis, prietenos, se orienteaza spre succes, spre po­pularitate, incurajator in raport cu altii, are tendinta de a sesupraaprecia ca fiind cordial, personal §i valoros, manifesta un

inalt grad de responsabilitate social a, caracteristica sa interactio­nala este cererea §i emiterea de opinii).

Se remarca apoi existenta unei mari corelatii intre autoapre­

ciere §i aprecierea grupului. La trei dintre subiectii grupului (4,

6 §i 7) apare chiar 0 identitate intre felul cum se percepe §i se

evalueaza subiectul in grup §i felul cum este el perceput §i eva­

luat de ceilalti membri ai grupului. La restul membrilor grupului,cel putin una dintre dimensiunile tipului final de personalitate,

daca nu chiar doua, se regasesc in autoaprecieri. De exemplu,

subiectii 2 §i 5 care apartin tipului UPB in aprecierea grupului,

apar in autoaprecieri ca apartinand tipului UP; la fel subiectii 8§i 9 care apartin tipului UPF in aprecierea grupului, apar in au­

toaprecieri ca apartinand tipului DPF (orientat spre salvare prindragoste) sau tipului PF (orientat spre iubire altruista). lntre ti­

purile de personalitate interpersonala stabilite de grup §i celereie§ite in urma autoaprecierii exista, de cele mai multe ori, 0corespondenta sau sustinere reciproca. Dintre subiectii studiati

de noi, doar unul face exceptie, in sensu 1 ca tipul de personali­tate stabiiit de grup nu se potrive§te cu eel aparut in urma auto­

aprecierii, mai mult, aeeste tipuri intra in eontradictie unul cu

altul. Bste yorba de subiectul ill. 3 care in aprecierea grupuluiapartine tipului UPF (tip elar determinat, cu un profil distinct),

iar in autoapreciere tipului AVB: oscilant, mediu, pluridirectio­nal care presupune negarea sau, mai bine spus, anularea tuturor

celor 6 tendinte (este un tip nerelevant pe directiile spatiului in­terpersonal al grupului din care face parte, este un tip potential,posibil, dar greu de cunoscut).

168

In afara acestor constatari generale, cercetarea intreprinsa

ne-a OOt posibilitatea sa evidentiem §i alte aspecte interesantelegate mai ales de tehnica stabilirii tipului de personalitate §i derelevanta acestuia pentru grup §i pentru fiecare dintre membriisai. De§i Bales ne asigura ca "dimensiunea interpersonala" este,de fapt, acea fateta a personalitatii individului pe care 0 sesizea­za tori membrii grupului, acea fateta pe care individul 0 mani­festa in grup §i pe care ceilalti 0 percep §i 0 evalueaza ca atare,se pare ca lucrurile nu stau chiar a§a in realitate, cel putin lanivelul tehnicii de determinare a acestui tip de personalitate.

Pentru a vedea in ce masura tipul final de personalitate este

expresia perceptiilor §i evaluarilor tuturor membrilor grupului,noi am intreprins 0 analiza pe care Bales n-a realizat-o, §i anunle:stabilirea tipului de personalitate a fiecarui individ din gtupa.~acum apare el in imaginea personala a fiecarui membru algrupului. Adica, nu doar a§a cum apare subiectul ill. 1, deexemplu, in imaginea intregului grup, ci §i a§a cum apare el inimaginea subiectului ill. 2, in cea a subiectului ill. 3, a subiec­tului ill. 4 §i a§a mai departe. Pentru aceasta am intocmit un felde "sociograme" individuale care plasau in centru individul OOt(cu indicarea tipului de personalitate reie§it in urma aprecierii

grupului §i autoaprecierii), spre el indreptandu-se sageti ee re­prezentau pe ceilalti membri ai grupului §i parerea lor asuprasubiectului respectiv, concretizata in tipul de personalitate inter­

personala stabilita de fiecare. Aceste "sociograme" Ie prezentiimin figura ill. 1.

Din punctul de vedere al corespondenreidintre tipul final depersonalitate al unui subiect (in imaginea grupului) §i tipul saude personalitate particular (in imaginea fiecarui subiect al gru­pului) am desprins prezenta urmatoarelor situatii:

1. Situafia in care nici unul diTltremembrii grupului (inclu­siv el fnsu§i) nu-l vede pe unul dintre subiecri a§a cum apareel in tipul final stabilit de grup. Bste cazul subiectilor l' §i 3 din

grupul eercetat. Subiectul ill. 1, care apartine tipului UPB (orien­tat spre sprijin emotional §i entuziasm), este vazut ca apartinandurmatoarelor tipuri de personalitate: UP - orientat spre successocial (de 6 subiecti din grup); PB - orientat spre liberalism

169

permisiv (de 1subiect); UPF - orientat spre solidaritate 1;>ipro­gres social (de 1 subiect); U - orientat spre putere 1;>isuccesjavantaje materiale (1 subiect, de fapt, el insu1;>i).La subiectul 3,care apartine tipului UPF (orientat spre solidaritate 1;>iprogressocial), situatia este 1;>imai diferentiata: 2 subiecti din grup ilapreciaza ca apartinand tipului UP - orientat spre succes so­cial; 3 subiecti cred ca apartine tipului PF - orientat spre iubirealtruista; 2 subiecti (dintre care unul este el insu1;>i)il apreciazaca apartinand tipului AVE - oscilant, mediu, pluridirectional;1 subiect il considera ca apartinand tipului P - orientat spreegalitar~sm; 1subiect crede ca apartine tipului UPB - orientatspre sprijin emotional 1;>ientuziasm;·

2. SituaJia In care foarte pUIini membri ai grupului (1 sau2) apreciaza un subiect a:ja cum apare el in tipul final stabilitde grup. Subiectul 6, care in aprecierea grupului a aparut caapartinand tipului UP - orientat spre succes social, este apre­ciat la fel doar de unul dintre membrii grupului (de fapt, de elinsu1;>i).Aceear;;isituatie 0 intalnim 1;>iin cazul subiectului 7. Su­biectii 4 1;>i8, eare in imaginea grupului apartin tipului UPF ­orientat spre solidaritate 1;>iprogres social, sunt apreciati la felde cate doi dintre membrii grupului. La fel se petree lucrurile1;>icu subiectul 5 care apartine tipului UPB;

3. SituaJia in care mai mult de doi dintre membrii grupuluiapreciaza pe unul dintre subiecii exact O:jaCU11lapare el evaluatde catre grup. Este cazul subiectilor 2 1;>i9 care in apreciereagrupului apar ca apartinand tipului UPB 1;>i,respectiv, UPF 1;>Lcare sunt apreciati in aceea1;>imanierii de cate trei membri aigrupului.

Din punctul de vedere al numarului de tipari care sunt in­talnite la fiecare subiect in parte 1;>icare concurii la stabilireatipului sau final de personalitate, am sesizat prezenta a doua si­tuatii:

1. Situaiia In care In "formula" de personalitate a anui su­biect se intdlne:jte un namar relativ redus de tipari particulare,in afara celai stabilit de grup (sau concomitent ca el). Af;>a se

prezinta luerurile la subiectii 2 1;>i4. La subiectul 2, de exemplu,care apartine tipului UPB (in imaginea grupului), se mai adauga

170

tipurile: UP 1;>iUB - orientat spre succes social 1;>i,respectiv,orientat spre relativism valoric, iar la subiectul 4, care apartinetipului UPF, se mai adauga tipurile: UP, U, F, adica: orientatspre succes social; orientat spre putere 1;>isucces social; orientatspre convingerile conservatoare ale grupului;

2. Sitaaiia in care "formula" de personalitate a unui subiectdin grup conIine un numar de tipuri mai mare de 4, in afaracelui perceput:ji evaluat de grup. La subiectii 1,5 1;>i7, in afaratipului evaluat de grup, mai sunt intalnite alte 4 tipuri de per­sonalitate; la subiectii 3, 6 1;>i8, inca 5 tipuri de personalitate;in sfar-f?it,la subiectul 9, inca 6 tipuri de personalitate interper­sonala (in imaginile particulare ale membrilor grupului).

In sfar1;>it,din perspectiva coereniei interioare a tipurilor depersonalitate interpersonal a ale unuia 1;>iaceluiar;;i subiect, a§acum reies ele din aprecierile fiecarui membru al grupului §i maiales din perspectiva coerentei (corespondentei) dintre tipul finalde personalitate grupal §i tipurile stabilite de fiecaredintre su­biecti, am desprins existenta a doua situatii principale:

1. Situaiia de consonanla :ji concordaniavalorica intre ti­purile stabilite de grup :ji cele stabilite de fiecare membru al.grupului. A1;>ase prezintii lucrurile la majoritatea membrilor gru­pului, cu deosebire insa la subiectii 5 §i 8 care, de§i au 0 sttuc­tura tipologica mai variata, aceasta este convergenta. La subiec­tul 8, de exemplu, intalnim tipurile: UP - orientare spre successocial; PF - orientare spre iubire altruista; DPF - orientarespre salvare prin dragoste; U - orientare spre putere §i successocial; UPB - orientare spre sprijin emotional §i entuziasm ­toate foarte asemanatoare intre ele 1;>icontinand una sau chiardoua dintre dimensiunile bazale ale tipului final de personalitatestabilit de grup (care in cazul dat este UPF). Parcurgerea "por­tretului" psihologic §i psihosocial al acestor tipuri de compor­tament interpersonal evidentiaza marea asemanare dintre ele,atat in ceea ce prive§te continutul unor trasaturi de personalitate,cat §i in privinta sensului lor de manifestare 1;>ivalorizare in ca­drul grupurilor sociale;

2. Situaiia de disonanla, de neconcordania valorica Intre ti­pul final de personalitate stabilit de grup :ji tipurile particulare

171

Fig. 1. Aprecierea tipului de personalitate interpersonalii de catrefiecare membru al grupului

173

10 Oesigur nu ne a§teptiim ca in tipul fmal de personalitate sa fie reprezentatiifiecare ima.gine particulara, in individualitatea, in totalitatea ei. Credem insa ea ma­car unele dintre "elementele" ei componente ar trebui sa-§i gaseasea loeul in imaginea

grupului, sa fie eorespondente (ehiar §i numai in plan logic) eu eele eonlinute de tipulfinal de personalitate stabilit de grup.

Luand in considerare indeosebi prima situalie, dar intr-o

oarecare masura ~i pe cea de a doua, ne putem intreba dacii tipul

de personalitate al unor subiecli mai poate ·fi considerat ca 0expresie directa, nemijlocita a perceplii10r ~i evaluarilor intre­

gului grup, daca intr-adevar in el i~i gasesc expresia imaginilesau parerile tuturor membrilor grupului 10 sau daca, nu cumva,

tipul final de personalitate interpersonala este rezultatul unui ar­tificiu de calcul. Cu alte cuvinte, in ce masura tipul UPF al su­

biectului 3, de exemplu, reflecta perceplii1e §i evaluarile tuturor

membrilor grupului ~i a fieciiruia in parte?!

172

stabilite de fie care dintre membrii grupului §i mai ales fntreacestea din urma. Cel mai pregnant se observa acest lucru lasubiectul 9: UPF - in imaginea grupului, dar foarte diferit inimaginea fiecarui membru component al grupului. Astfel, elapare ca fiind: UP - orientat spre succes social; P - orientatspre egalitarism; UN - orientat puternic spre afirmare; DPB- orientat spre identificare cu cei neprivilegiati; AVE - osci­lant, mediu, pluridirectional; PF - orientat spre iubire altruista- unele dintre aceste tipuri fiind asemanatoare intre ele, con­

vergente (UP, PF), altele fiind, dimpotriva, in contradictie intreele (tipul AVE cu oricare dintre toate celelalte). Aceea~i situatie,de~i mai temperata, este intalnita ~i la subiectul 3 care, in afaraunor tipuri concordante intre ele (UPF cu UP, PF, P), contine~i tipul AVE aflat in disonanta cu toate celelalte.

o analiza globala a datelor de pana acum ne evidentiazaconturarea a doua situatii opuse:

- una in care "foffilUla" tipologica finala a unor subiecticontine sau, mai bine spus, provine dintr-o paleta tipologica ex­trem de variata §i interior - neconcordanta, intre tipul final depersonalitate stabilit de grup (prin aditionarea rezultatelor par­ticulare) ~i tipul particular de personalitate stabilit de fiecaredintre membrii grupului neexistand decil.t acorduri partia1e, deprincipiu, in realitate nici unul dintre membrii grupului neva­zandu-l pe individul dat a~a cum apare el in aprecierea finala agrupului (caz tipic subiectii 3, 9 ~i, mtr-o oarecare masura, 1).La subiectii 3 ~i 9, prezenta tipului AVE creeaza 0 contradictieintre aprecierea generala a grupului ~i cea personala a fiecaruimembru din grup, dar ~i intre aceste aprecieri din urma ~ tipulAVE intrand in contradictie cu oricare dintre toate celelalte ti­puri;

- 0 alta situatie 0 constituie aceea in care "formula" tipo­logica finala a unui subiect provine dintr-o paleta limitata detipuri §i mai ales interior-concordanta, bazata pe corespondentadintre imaginea grupului ~i cea a membrilor componenli, chiardaca aceasta nu este generalizatii la absolut toli membrii grupu­lui (cazuri tipice subiectii 2 ~i 4 care sunt evaluali de calivadintre membrii grupului exact in acee~i maniera in care aparin evaluarea finala a grupului).

o analiza atentii a "sociogramelor" prezentate in figura Uf. 1ne-a condus spre concluzia ca in anumite cazuri imaginea fie­carui membru al grupului se regase§te mai U§or in imaginea ti­pului final de personalitate (uneori integral, alteori partial), intimp ce la alte cazuri corespondenta este mai redusa sau lipse§tecu desavar§'ire.

Pentru primul caz am putea da ca exemplu pe subiectii 2 §i4. in cazul subiectului 2, fiecare dintre cele trei dimensiuni ce

intra in componenta tipului final de personalitate stabilit de grup(UPB) se regasesc la ceilaJti membri ai grupului in imaginile

lor particulare, fie chiar in aceea§i forma - deci, corespondentaintegraUi (3 dintre membrii grupului il apreciaza pe subiectul 2ca apaqimind tipului UPB); fie intr-o forma u§or modificata _

deci, corespondenta partiala (la 5 dintre membrii grupului se re­gasesc dimensiunile UP, iar la unul dintre ei dimensiunile UB).La subiectul 4, care apartine tipului UPF, corespondenta inte­grala apare la 2 dintre membrii grupului, iar cea paqiala la 7dintre ace§tia (la 5 se regasesc dimensiunile UP, la 1 dimensiu­

nea U, iar la un altul dimensiunea F). in aceste conditii putemconsidera ca intr-adevar tipul final de personalitate al celor doi

subiecti' este expresia modalitatii de percepere §i evaluare a tu­turor membrilor grupului §i a fieciiruia in parte.

Pentru eel de-al doilea caz anl putea da ca exemplu pe ori­care dintre ceilalti subiecti la care, alaturi de dimensiunile care

sunt incluse in structura tipului final. de personalitate, apar §ialtele (in aprecierile personale ale membrilor grupului). Situatiase prezintii astfel: la subiectul 1 apare dimensiunea F; la subiec­tul 3 apar dimensiunile B §i cele din tipul AVE; la subiectul 5se introduc dimensiunile F §i N; la subiectul 6 numiirul dimen­

siunilor introduse de aprecierile personale este mai mare: B, F,D; la subiectul 7 se adauga doar dimensiunea B; la subiectul 8

apar in plus dimensiunile D §i B; in sfar§it, la subiectul 9 apardimensiunile D, N, B §i cele corespunzatoare tipului AVE.Dupa cum putem observa, unele dintre noile dimensiuni intro­

duse sunt concordante cu cele prezente in tipul final de perso­nalitate stabilit de grup, in timp ce altele sunt total disonante.

La subiectul 6, care apaqine tipului UP, dimensiunile B §i F _

174

cand.sunt asociate cu dimensiunile U §i P '- sunt concordantecu tipul sau de personalitate stabilit de grup. in schimb, corefatiadintre dimensiunea D §i F care da fia§tere la tipul DF - orientatspre autocunoa§tere §i subiectivitate -, intra in relatie de ne­concordantii cu tipul UP stabilit de grup.

Bales, stabilind in mod logic corelatiile dintre directiile mo­delului sau spatial, deci intre tipurile de personalitate interper­sonala, a ajuns la concluzia ca intre aceste tipuri de personalitatepot exista urmatoarele tipuri de relatii: identitate; opozitie; core­latie pozitiva; corelatie negativa; corelatie zero; corelatie poziti­va mica ce poate fi'ignorata; corelatia negativa mica ce poatefi ignorati!o Daca luiim in considerare §i acest fapt yom constataca relatia de neconcordanta dintre tipul final de personalitatestabilit de grup §i acela§i tip final insa stabilit de fiecare membruin parte al grupului se aceentueaza. De exemplu, la subieetul 6intre tipul sau final UP stabilit de grup §i tipul DF stabilit dedoi dintre membrii grupului in aprecierile lor personale, existao corelatie negativa. De asemenea, la subiectul 9, intre tipul sauUPF stabilit de grup §i tipurile DPB §i UN stabilite de doi dintremembrii grupului, exista 0 eorelatie zero. A§adar, doi dintremembrii grupului, in primul caz, §i tot doi, in eel de al doileacaz au 0 piirere foarte personala despre eomportamentul inter­personal al subiectilor apreciati, mai mult decat atat, contradic­torie cu cea a eelorlaJti membri ai grupului. in ce masura piire­rea aces tor subieeti despre personalitatea subiectului evaluat seregase§te in tipul final de personalitate a§a cum apare el in eva­luarea intregului grup? Dupa parerea noastra, intr-o foarte micamasura, sau poate ehiar deloe. in acest punet tehnica de deter­minare a personalitatii interpersonale prop usa de Bales i§i dez­valuie una dintre marile sale slabiciuni. Se pare ca unele dintre

calculele de tip aditiv eontin 0 serie de vicii care nu permit lua­rea in considerare a tuturor piirerilor membrilor grupului inves­tigat in stabilirea tipurilor finale de personalitate. lata dece eon­sideriim ca, alaturi de analiza globala a tipurilor de personalitatea§a cum au aparut acestea ca urmare a aplicarii metodologieiindicate de Bales, trebuie introdus §i noul tip de analiza propusde noi care presupune eorelarea tipului de personalitate stabilit

175

de grup cu tipurile de personalitate particulare stabilite de fie­care dintre membrii grupului.

Un asemenea tip de analiza s-ar putea solda cu nenumarateavantaje.

Mai lntai, el ne-at putea furniza date prelioase cu privire lagradul de transparenla §i transpatrundere al membrilor grupu­lui. Patru situatii par a fi mai des intalnite: situalia caud subiec­tul apreciat are 0 mare capacitate de exteriorizare, concordantacu capacitatea mare de transpatrundere a celo! care apreciaza;.situalia in care subiectul apreciat dispune de mare capacitate deexteriorizare, dar cei care il percep nu dispun de capacitatea detranspatrundere a comportamentului sau; situalia in care subiec­tul perceput dispune de capacitali limitate de exteriorizare a pro­priilor sale intenlii, insoliili insa de capacitatea mare de trans­patrundere a comportamentelor sale de ditre cei care realizeazaperceplia; situalia in care incapacitatea de exteriorizare se aso­ciaza cu incapacitatea de transpatrundere. Dintre acestea, situa­:tiile 1 ~i 3 par a se solda cu efecte pozitive, in timp ce situaliile2 ~i 4, cu efecte negative. Probabil ca primele doua stau maiales la baza consensului membrilor grupului in legiitura cu tipulfinal de personalitate al unuia dintre ei, iar ultimele doua, labaza lipsei de consens.

Anallza propusa de noi scoate in evidenla ~i un alt aspectimportant a comportamentului interpersonal, pe care Bales il ne­glijase. Este yorba de caracterul dinamic §i contradictoriu alacestlil comportament. Faptul ca aprecierile personale ale unuitip de personalitate nu coincid cu aprecierile intregului grup, re­zultate in urma calculelor formalizate, arata ca un individ numanifesta in raport cu toli membrii grupului exact acela~i tip decomportanlent. Dimpotriva, fala de unii· el poate manifesta unanumit comportament, iar fala de altii un cu totul alt compor­tament. Subiectul 6, de exemplu, poate manifesta un anumit tipde comportament fata de subiectul 1, fapt care il determina peacesta din urma sa-l considere ca apartinand tipului P (orientatspre egalitarism), un lilt comportament fala de subiectul 3, ceeace il determina pe acesta sa-! considere ca apartinaud tipului UB(orientat spre relativism valoric) etc. Mai mult decat atat, chiar

176

fata de unul ~i acela~i subiect sau chiar fala de una ~i aceea~isitualie, insa in momente diferite, se pot manifesta atitudini ~icomportamente diferite, fapt care face posibila selectarea ~i reli­nerea doar a unoradintre ele (in momentul aprecierii), in vedereaintroducerii lor in tipul final de personalitate. A~adar, analizapropusa de noi evidenliaza caracterul mai constant al compor­tamentului unor indivizi in cadrul grupului (fapt care u~ureazarealizarea consensului in aprecierea tipului lor de personalitateinterpersonala), dar ~i caracterul relativ sau chiar foarte incon­stant al comportamentului altor indivizi din grup (fapt care ge­nereaza paleta mare de tipuri de personalitate percepute de cei­lalli membri ai grupului).

Analiza propusa de noi evidenliaza ~i un alt fapt senmifica­tiv. Prin intermediul ei putem determina nu doar trasaturile do­minante ale comportamentului interpersonal al unui individ, ci~i caile concrete de realizare, de punere in valoare a acestortrasaturi sau tendinle. In grupul nostru, fiind yorba de cadredidactice universitare, tendinla dominanili a tuturor este cea deorientate spre succes social (dimensiunile U §i P). Urmarindinsa cu atenlie graficele din figura ill. 1 yom constata ca fiecaresubiect se orienteaza spre realizarea succesului social in altmod, pe alta cale. Subiectul 1 - prin liberalism pemlisiv; 2 ­prin relativism valoric; 3 - prin egalitarism; 4 - prin conser­vatorism; 5 - prin entuziasm ~i solidaritate; 8 - prin iubirealtruista; iar 6, 7 §i 9 prin toate aceste cm, ba chiar ~iprin identi­ficarea cu cei neprivilegiali.

lata deci ca tehnica propusa de Bales pentru determinarea §ianaliza comportamentului interpersonal al oamenilor, a persona­litaW lor interpersonale, de§i valoroasa ~icu nenumarate valenlepozitive, este susceptibila de a fi imbunatalita, sporindu-i-se, infelul acesta, valenlele expliGative §i predictive. eu aceasta in­tenlie am imaginat §i noi procedeul de analiza propus in aceststudiu.

2. 0 nom'imetoda de diagnosticarea comportamentului interpersonal

Multa vreme psihologii au fost interesati de descrierea ;;i de­terminarea personalitatii umane, a triisaturilor ei dominante a;;acum apar ele in chiar imaginea celui care ;;i Ie evalueaza. Mairecent insa, 0 data cu dezvoltarea psihologiei sociale, s-a remar­cat faptul cii 0 mare importanta 0 are felul cum se raporteazaun individ la un altul in cadrul unui grup social. Totodata, sem­nificativ devine ;;i modul in care comportamentele concrete in­

teractionale, interpersonale ale unui individ sunt percepute ;;ievaluate de ceilalti membri ai grupului. Realitatea unor aseme­nea comportamente nu poate fi pusa la indoiala. Faptul ca fie­care individ i;;i pune in functiune diverse tipuri de comporta­mente (in care i;;i gasesc expresia deplinii anumite atitudini ;;itrasaturi de personalitate care ii sunt proprii) in dependent~ despecificul grupului in care se afla (de natura acestuia, statutul;;i rolul sau, statuturile celorlalti membri ai grupului, activitateadesfii;;urata, scopurile grupului, sistemul de interactiuni existen­te intre membrii grupului etc.) este un truism pentru psihologiasociala. Ceea ce s-a sesizat insa mai putin a fost faptul ca tocmai

un asemenea comportament perceput ;;i evaluat de ciitre ceilaltimembri ai grupului genereaza 0 anumita imagine in mintea fie­caruia dintre ei, imagine care determina comportamentul inter­actional concret. Daca un individ este activ, interesat, participa­tiv ;;i este perceput ;;i evaluat ca atare de toti ceilaJti membri aigrupului, atunci relatiile din grup vor fi normale, activitatea se

178

va desfa;;ura in bune conditiuni. Daca insa un individ este timid,retras, tacut, interiorizat ;;i aceste trasaturi sunt percepute ;;i in­

terpretate de ceilalti membri ai grupului ca ingamfare, atunci nudoar relatiile din interi0ful grupului vor avea de suferit, darchiar intreaga activitate ;;i productivitate a acestuia va fi afec­tata. A;;adar, in dinamica concreta a grupului 0 mare importantao are tocmai aceasta personalitate perceputii ;;i evaluata de cei­

laJti membri ai grupului ;;i mai putin cea "tinuta in secret", pas­trata "sub cheie" sau manifestata in "afara granitelor grupului".Un asemenea fapt esential a fost inteles de catre psihosociologulamerican R. F. Bales ;;i concretizat in conceptul de comporta­ment interpersonal perceput sau in cel de dimensiune, nivel in­

terpersonal al personalitatii.Deosebit de semnificativa ni se pare a fi ;;i consider,!-rea

acestui comportament ca reprezentand practic 0 fareta a perso­nalWitii globale, adica acea fateta care se manifesta in grupuldin care face parte individul la un anumit moment dat, in alt

grup fiind posibila manifestarea unei alte fatete, tocmai datoritafaptului cii altul este statutul ;;i rolul sau in acest grup. Un copilpoate fi dominator in grupul familial datorita stat1.itului sau decopil unic, rasfiitat etc. ;;i supus in grupul ;;colar datorita statu­tului ;;i rolului de subordonat pe care il detine. Aceasta ;;i ex­plica de ce unul ;;i acela;;i individ este evaluat diferit de diferitegrupuri, de ce parerile parintilor, de exemplu, nu coincid intot­deauna cu cele ale profesorilor. Ceea ce este ingiiduit;;i promo­

vat mtr-un grup social s-ar putea sa nu fie ingaduit in altul, faptcare genereaza manifestarea unor comportamente interpersonalediferite. Fara indoiala ca personalitatea totala, globala a indivi­dului se va forma tocmai in functie de felul in care se va realiza

sinteza concretii dintre diferitele tipuri de comportamente inter­

personale ale indivizilor, de ceea ce se repeta, ramane constantde la un grup la altul.

Bales dezviiluie insa nu doar 0 noua realitate care necesita

a fi luata in considerare, ci propune ;;i 0 metoda proprie, inte­

resanta ;;i valoroasa de determinare a particularitatilor ei. EI secentreaza pe cateva tendinte comportamentale opuse (domina­re-supunere; sociabilitate-izolare; conservatorism-radicalism) ma-

179

nifestate de individ in grup §i pe combinarea acestora in urmacareia stabile§te 27 tipuri de personalitate interpersonalii. Con­ceplia lui Bales cu privire la comportamentul interpersonal §imetoda propusii pentru determinarea lui sunt cunoscute din lu­crarea sa apiirutii in 19701 sau din alte lucrari publicate la noiin larii.2 De aceea, nu ne propunem sii stiiruim in amiinunt asu­pra lor. Ceea ce ne intereseazii este un alt aspect. In vedereaconcretiziirii lui este insii necesar sii aruncam 0 privire de an­samblu atat asupra concepliei lui Bales, cat §i asupra metodeipreconizate de el. Aceasta deoarece ambele, de§i au 0 va,loareteoreticii §i practicii considerabile, la 0 analiza mai atentii i§idezviiluie §i 0 serie de limite.

In ceea ce piive~te concepJia general-teoretica sesizam ur­miitoarele:

1. ea este expresia sau reflexul imediat al realitalii socialeamericane in aspectele ei specifice ~i contradictorii. Este u§orsa recunoa§tem in cele trei tendinle opuse aspecte caracteristicesocietiilii §i democraliei americane. Multe alte laturi importantede manifestare a individului in cadrul grupului sunt ignorate sausubestimate;

2. este mult prea deductiva ~i speculativa, in sensul cii in

stabilirea portretelor psihologice §i psihosociale ale fieciirui tipde personalitate, de§i se porne§te de la fapte observabile, se ape­leazii intr-o foarte mate miisura la deduqii, la construclii teore­tice, speculative. Acestfapt estemiirturisit de insu§i Bales: "Fie­care tip - scrieel - este, de fapt, un construct teoretic

I Robert Freed Bales, Personality and Interpersonal Behavior, New York, Holt,Rinehart and Winston, 1970. Preciziim faptul di incercarile de a earaeterizapersona­litatea §i tendintele sale de interactiune in grup nu sunt noi, nu ineep §i nu sfilr§ese euBales, de§i teoria §i metoda sa au avut §i au un larg ecou. La noi avem eel putin douametode interesante propuse de Gh. Zapan §i 1. Holban, ehiar daea la prima vedere ele

ar parea mai putin subtile. Vezi: Gheorghe Zapan, Metoda aprecierii obiective a per­sonalitiilii, "Analele Romano-Sovietice", Seria Psihologie-pedagogie, 1957, nr. 3,pp. 57 -87; Ion Holban, Testul sociometric de personalitate, in: Ion Hoban (coordona­

tor), Cunol1§terea elevului - 0 sintezii a metodelor,Bueure§ti, Editura Didactiea §iPedagogica,1978,pp.182-193.

2 Vezi Pavel Mure§an, fnviilarea socialii, Bueure§ti, Editura Albatros, 1980,pp.98-130.

180

abstract, un compendium factual care are multe inferenle §i sebazeaza pe un set de teorii referitoare la aspecte care pot fi aso­ciate impreunii din punct de vedere psihologic §i sociologic.Teoria generalii este bazatii pe fapte, dar ea merge mai departede fapte. Toate faptele posibile au fost incluse in construcliaintelectuala a tipurilor, iar acolo unde a fost necesar, golurileaufost umplute cu speculatii3" (subl. ns.). Fara indoiala, aceastaface ca uneori tipurile descrise sii-§i giiseascii corespondent inrealitate, alteori insii nu;

3. conceplia general-teoretica de caracterizare a tipurilor depersonalitate se bazeaza pe 0 serie de criterii relativ limitate,liisftnd de-o parte 0 multitudine de alte aspecte. Astfel, Balesstabile§te portretul psihologic al fieciirui tip de personalitate infunclie de: cum se vede individul pe sine §i cum 11vad altii pe .el; care sunt ideile §i valorile manifestate in grup; calitatea in­teractiunii sale; conflictele §i coaliliile/asocialiile cu altii; triisa­turile sale de personalitate; cum i§i vede parinlii; efectul asuprasatisfacliei grupului. Elnu se concentreazii insa asupra specifi­cului grupului in funqie de care toate aceste criterii pot varia §isuferi modificiiri marl. Una este, de exemplu, un grup de muncii§i alta unul distractiv; una este un grup de copii §i alta unul deadulli;

4. conceplia sa, mult prea formalizatii §i mult prea diagnos­tica, pierde din vederefazele funclionalitalii grupului, dinamica~i evolulia structurilor sale reale care duc la modificarea com­portamentului interpersonal §i deci a tipului de personalitate in­terpersonalii. Problema-formiirii,modeliirii §i chiar cea a schimbii­rii personalitatii in cadrul relaliilor sociale prezente in interiorulgrupului este ignorata.

In privinta tehnicii de determinare a dimensiunii interperso­nale a personalitiiJii putem evidenlia urmatoarele limite:

1. este mult prea complexa, mult prea laborioasii ~i compli­cata necesitand un timp indelungat §i 0 munca suslinutii atat dinpartea subiectului care trebuie sii riispundii la 26 intrebiiri in le­giitura cu fiecare membru al grupului (inclusiv cu sine), cat §i

3 R. F. Bales, op. cit., p. 4.

181

pentru cercetator care trebuie sa efectueze 0 multitudine de ope­ratii pentru a ajunge la stabilirea tipului final de personalitate;

2. este mult prea jormalizata. De exemplu, compararea prinnegare a unor tendinte de realizare a personalitatii percepute caopuse, de~i are meritul eliminarii unor efecte de centrare so­cio-perceptiva ce apar in procesul evaluarii interpersonale,ignora totu~i aspectele fundamentale conflictuale ~i contradic­torii ale personalitatii ~i comportamentului interpersonal. Deasemenea, regula arbitrar aleasa dupa care diferentele mai micide 3 constatate intre dimensiunile opuse (in cadrul grupurilormici de pana la 12 persoane) nu sunt luate in considerare instabilirea tipului final de personalitate nu capata, din partea au­torului, nici 0 justificare logica;

3. sebazeaza pe 0 serie de proceduri tehnice insuficient ar­gumentate. De exemplu, nu ne sunt furnizate informatii cu pri­vire la modalitatea de stabilire a codurilor ce se folosesc pentrufiecare raspuns de "da" sau de "nu" la cele 26 de intrebari alechestionarului de evaluare interpersonala. Nu este apoi claracontributia pe care ~i-o aduce fiecare dintre cele 26 de intrebarila stabilirea tipului de personalitate. De~i Bales afirma caun tipde personalitate reiese dintr-o singura intrebare (tipul U dinintrebarea nr. 1 - "prime~te multe interactiuni din partea celor­lalti?" -, tipul UP din intrebarea nr. 2 - "ii place sa fie infruntea grupului?" etc.), se pare ca in realitate lucrurile nu staudeloc ~a. Din procedeele recomandate de Bales reiese ca un tipde personalitate apare atilt din raspunsul la 0 intrebare directa,cat ~i din contributia pe care ~i-o aduc 0 serie de alte intrebariindirecte care vizeaza, in principal, 0 alta "tinta". Tipul U ­orientat spre putere ~i succes material -, de exemplu, se obtineprin raspunsul direct la intrebarea nr. 1 din chestionarul de eva­luare, dar ~i prin contributia pe care ~i-o aduc raspunsurile de"da" de la intrebarile indirecte 2-9 ~i cele de "nu" de laintrebarile indirecte 18-26. Este u~or de inteles de ce 0 persoanaCare raspunde prin "da" la intrebarea nr. 1 apartine tipului U,dar este mai greu de inteles de ce aceea~ipersoana care raspundeprin "nu" la intrebarea nr. 18, de exemplu, - "reu~e~te sa-i faca

182

pe altii sa inteleaga, sa simta ca ii admira?" - ap'artine aceluia~itip de personalitate;

4. necesita utilizarea unui material suplimentar suficient de

laborios pentru caracterizarea fiecarui tip de personalitate inparte. Intreaga parte a II-a a lucrarii lui Bales (pp. 189-386) estededicata stabilirii portretelor psihologice ~i psihosociale aleacestor tipuri de personalitate.

lata deci, 0 serie de limite care ne invita la reflexie.Intr-o prima etapa a investigatiilor noastre ne-am pus pro­

blema dadi nu cumva tehnica propusa de Bales pentru determi­narea comportamentului interpersonal este susceptibila de uneleameliorari. Constatand ca nu intotdeauna tipul final de persona­litate interpersonala a unui individ este expresia directa a pareri­lor fiecarui membru din grup despre el, ci mai degraba expresia .unor calcule aditive, formalizate, am propus, intr-un alt studiu,

un procedeu care sa elimine 0 asemenea deficienta4.Intr-o aIm etapa a investigatiilor noastre problema pe care

ne-am propus-o spre rezolvare a fost mult mai complicata. Ast­fel, con~tientizilnd faptul ca atilt conceptia, cih ~i tehnica lui Ba­les cu privire la comportamentul interpersonal dispune de unelelimite, dintre care cea mai grava este aceea ca prima este sim­plificatoare iar a doua mult prea complicata ~i laborioasa, ne-amintrebat daca nu cumva este posibila fmbogalirea concepliei cuprivire la comportamentul interpersonal ~i simplificarea tehniciide determinare a lui. Am considerat ca un asemenea lucru este

posibil.Solutiile propuse de noi au fost urmatoarele5:1. In plan general-teoretic am propus fmbogalirea celor ~ase

dimensiuni opuse cu alte careva specifice acliunii individului fn

4 M. Zlate, Un procedeu de analiza a comportamentului interpersonal, "Revista

de psihologie", 1984, nr. 2.5 Ca 0 sugestie, aceste solutii au fost prezentate pentru prima data la Sesiunea

~tiin\iflCa anualii a cadre10r didactice de la Pacultatea de Istorie-Filozofie din anul1980, apoi la 0 ~edin\a de comunicari a Sec\iei de psihologie sociala a AsociatieiPsihologilor din Romania (noiembrie 1981). Tot ca 0 sugestie (neinso\itii insa de cer­

cetari aplicative) solu\iile au fost prezentate ~i in: Mielu Zlate, Camelia Zlate, Cu­nol1§ferea §i activarea grupurilor sociale, Buc~ti, Editura Politica, 1982, pp. 67-72.

183

grup. Astfel, aliituri de tendintele de dominare-supunere, socia­bilitate-izolare, conservatorism-radicalism, intiilnite la Bales, amintrodus alte tipuri de comportamente opuse ce sunt desIa§uratede membrii grupului in cadrul interactiunilor necesitate de reali­zarea activitiitilor §i scopurilor grupurilor sociale. Acestea sunt:tendintele de cooperare sau de relinere de la cooperare (de in­dividualism): tendintele de a fi activ, participativ, interesat, cuiniliative sau, dimpotrivii, pasiv, indiferent, dezinteresat in ra­port cu problemele grupului; tendintele orientate sprefacilitareainteracliunilor pozitive, constructive dintre membrii grupuluisau cele de a fi tensional, conflictual, dezorganizator al grupu­lui; tendintele spre desIa§urarea unor comportamente creative,fnnoitoare sau non-creative, reproductive; tendintele orientatespre desIa§urarea unor comportamente altruiste, legate de rea­lizarea scopurilor grupului sau ale celorlalti membri ai lui sautendintele orientate spre realizarea doar a scopurilor proprii,egoiste, egocentrice; tendintele spre obiectivitate sau subiectivi­tate in aprecieri. Toate aceste tendinte exprimii mai bine, dupiipiirerea noastrii, multitudinea §i varietatea comportamentelor in­teractionale desfii§urate de oameni in cadrul grupurilor sociale.

Analiza celor 18 tendinte propuse ne evidentiazii diteva as­pecte importante ale lor:

a. unele au valoare pozitivii prin ele insele (sociabil, altruist,creativ, obiectiv, cooperator); altele insii i§i precizeazii valoareade indatii ce sunt asociate cu alte tendinte specificate. De exem­plu, activismul in cadrul grupului capiitii 0 valoare pozitivii daciise asociazii cu facilitarea interactiunii de grup. 0 persoanii poatefi activii in cadrul grupului, dar §i tensionalii, conflictualii, im­piedicand grupul de a se centra pe realizarea sarcinilor. In acestcaz activismul siiu trebuie interpretat ca fiind negativ;

b. sunt apoi tendinte care i§i precizeazii valoarea numai inraport cu alte criterii nespecificate dar care trebuie cunoscute decercetiitor. Conformismul nu este "bun" sau "riiu" in sine ci nu­mai in raport cu normele de grup acceptate de membrii grupului§i mai ales de valoarea lor pentru grupul respectiv. Conformareala unele norme de grup invecmte, retrograde este reprobabilii,in timp ce conformarea la unele norme valoroase, progresisteeste indicatii §i trebuie sprijinitii;

184

c. cele mai multe dintre tendintele specificate sunt absolutcontradictorii, cu exceptia uneia, sau douii, la care acest caractereste mai putin prezent. 0 persoanii care nu este facilitatoare ainteractiunii membrilor grupului nu este cu necesitate tensiona­Iii, conflictualii (§i invers), ea poatefi §i indiferentii; la fel, 0persoanii care nu este obiectivii in aprecieri nu este qu necesitatesubiectivii, ci poate avea §i pozitii ambigui, contradictorii, in­constante;

"d. la prima vedere, unele tendinte par a fi identice cu altele:izolare cu pasivitate; egoism cu individualism. In realitate, elecontin nuante care Ie diferentiazii. Astfel, izolarea este afec­tiv-relationalii, in timp ce pasivitatea este actionalii. 0 persoaniiretrasii, deta§atii afectiv, neimplicatii in relatii poate fi totu§i su­ficient de activii, insii in folosul siiu, nu al grupului. La fel, cumo persoanii pasivii, neimplicatii in actiune po~te fi foarte binerelationatii afectiv cu alte persoane din grup. Acela§i lucru 11constatam §i in legiituriicu celelalte doua tendinte: egoismul-ego­centrismul sunt direct relationale, pe cand individualismul este,in principal, actional. Un egoist ii folose§te pe ceilalti in pro­priul sau interes, pe cand un individualist ii ignora pe ceilaIti §iactioneaza singur.

Aceste particularitati ale tendintelor comportamental-inter­personale ne atrag atentia atat asupra complexitatii lor, cat §iasupra unor restrictii pe care trebuie sa Ie avem in vedere intimpul determiniirii lor.

2. In plan metodologic am propus 0 metoda simpla, accesi­bila ~i operativa, fn doua variante, pentru determinarea com­portamentului interpersonal.

Varianta 1: se cere fieciirui membru al grupului sa indicecare anume dintre cele doua tendinte comportamentale· opuseeste specificii tuturor celorlalti membri ai grupului, inclusiv sie§i.De exemplu, subiectul nr. 1 este dominator sau supus; sociabilsau izolat; conformist sau nonconformist; cooperator sau indi­vidualist? etc. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 1 redatain fig. 1.) Se procedeazii la fel cu toti membriigrupului. Pentrucaracterizarea finala a personalitatii vor fi luate in considerareacele tendinte care sunt indicate ca specifice pentru 0 persoana

185

de mai mult de jumatate dintre membrii grupului supu§i inter­aprecierii. Daca se obline egalitate, tendinlele sunt fie anulate,fie relinute pentru a fi verificate prin eealalta varianta care nepoate furniza informalii suplimentare.

Specific pentru aceasta varianta sunt urmatoarele aspecte:- se opereaza, la fel ca §i la Bales, pe baza exc1uderii uneia

dintre trasaturile-tendinle perechi (eel care apreciaza trebuie saopteze doar pentru una dintre tendinlele incluse in pereche);

- trasatura care intra in caracterizarea finala a fieciirei per­soane din grup se obline prin adresarea unei intrebiiri directereferitoare la aspectul sondat, spre deosebire de Bales la care,dupa cum am vazut, un tip de personalitate se obline atilt prinraspunsulla 0 intrebare directa, cat §i prin raspunsul la 0 seriede alte intrebari indirecte.

Varianta 2: se adreseaza fiecarui membru al grupului 9 in­trebari directe referitoare la cele 9 trasaturi -tendinle ale compor­tamentelor desta§urate in cadrul grupului, insolite de 0 scara

-(scala) de apreciere tip Lickert compusa din cinci intervale valo­rizate. (Vezi foaia de raspuns pentru varianta 2, redata in fig. 2.)Caracterizarea finala a personalitalii se face numeric prin reline­rea acelor tendinle care capata acordul mai multor membri aigrupului - §i valoric prin considerarea valorilor tendinlelor res­pective. in primul caz, daca intr-un grupde 10 persoane, 7 din­tre ele considera ca 0 anumita persoana dispune intr-o mare saufoarte mare masura de tendinta de a fi activ, atunci aceasta esteretinuta; daca insa 7 persoane indica faptul ca subiectul respec­tiv este intr-o foarte mica masura activ in cadrul grupului, aceas­ta insearnna, in fapt, ca el este inactiv, pasiv §i, ca atare, aceastatendinla va fi relinuta §i introdusa in caracterizarea finala a per­sonalitiilii. in eel de al doilea caz se face media aritmetica (nu­miirul total de puncte acordate impiirlit la numarul membrilorgrupului care au tacut interaprecierea) §i se valo1;izeaza astfel:ceea ce trece de 3 se reline ca trasatura dominanta pozitiva; ceeace se plaseaza la nivelullui 3 este anulat deoarece inseamna camembrii grupului au pareri foarte contradictorii despre persoanarespectiva; ceea ce este mai mic de 3 indica prezenla trasaturiloropuse celor inscrise in tabel.

186

1sT]13npTAlPUI

JO~IlJ;Jdoo;)ATP;J)qnsp;Jp;JJdll

U!AP;);J)qO

Apll;JJ;)-UONApll;JJ;)

;)p~u;J;)oZl;J

-~SToZltl

~sTn.nIVi:I.1

IllnPTlJuo;)E-+> Z

-]13UOTSUQ.L

S Hun p;)IlJQ~UTZ

i:I.1III JOlll~HplldE-<

ATsIldAPlldpPJlld

-AP;)V~sTUUoJU0;)-UON

~sTUUoJuO;)~IlIozT-sllnQ~nqllpossndnsJOlllUp:1l0aIfl'10dO~D

II.i;:mJaOS

-N<'l........I:i

187

I

188

.....

.....

S

....:lis:~~c.?

~~-§ \f"l

C/.l'<T

('")N..... as

.~tl::

•....~.OJ

N0'" p..

.s :§'S - ~ ~.~~"5

,~.~iJ 'n

i'ii.ELs

"ffi

.S~,~ .su-" OJ

~ .g •...~'EOJ ;..s

•...

.~.....~

~'" B'§.~

B'd;. ·fi

,OJ OJ ;E .~ E•...

!:l .s'@

;."'"

'tJ g~OJ'§,~ § '8.~'E§ (f) .~

00 tl -B0E '0 '"u .su

<0 u8

IIIII IIII~

.-I

::lU>c<l

N<:Ii

tU

'0Z

Proprii pentru aceastii varianta sunt urmatoare1e aspecte:_ prin aplicarea ei obtinem tiu doar prezenta la un subiect

dat a unor trasaturi dominante ale comportamentului sau inter­

personal, ci ~i gradul lor de manifestare, fapt care ne of era 0imagine mai exacta ~i mai complexa, totodata, despre locul ~irolul sau in cadrul grupului;

_ noua varianta ofera posibilitiiti mai marl de urmarire ~i

dirijare educationala a formarii ~i dezvoltarii comportamentuluiinterpersonal. Daca, de exemplu, 0 persoana este intr-o maremasura facilitatoare a interactiunilor pozitive din cadrul grupu­

lui, am putea intreprinde 0 serie de actiuni educative menite a-icr~te ~i mai mult acest rol; daca 0 alta este intr-o mica masuraactiva ~i participativa in grup, cunoscand acest fapt, am puteacr~te, prin actiuni educative adecvate, gradul sau de participare.

Prin inmultirea numarului tendintelor de evolutie a compor­tamentului interpersonal in cadrul grupului, ca ~i prin cele 2 va­riante metodice propuse pentru determinarea lui, tindem sa

ajungem nu atat la stabilirea unui tip de personalitate, ca la Ba­les, ci spre 0 caracterizare mai ampla a personalitiitii ca ~i sprestabilirea unui profil psihosocial al personalitaJii. Tipologia re­prezinta, lara indoiala, un instrument valoros, operativ in cerce­tiirile teoretice ~i aplicative. Ea are insa dezavantajul ca reducepersonalitatea doar la une1e aspecte dominante ale ei, 0 sara­ce~te ~i 0 gole~te adeseori de continutul ei concret, dinamic ~ifoarte bogat, pierzand din vedere alte laturi la fel de importante,care ar putea deveni dominante in alte contexte ~i la un alt mo­ment dat. De asemenea, tipologiile nu iau in seama, in suficientamasura, aspecte contradictorii de manifestare ale personalitiitii .Din'aceasta perspectiva, caracterizarea personalitiitii pe diverse­Ie ei laturi de manifestare sau stabilirea profilului personalitatii

ar putea suplini 0 asemenea deficienta. Acest fapt este cu atatmai necesar cu cat individul, chiar daca este egal cu sine insu~i,

nu este perceput ca atare de catre ceilalti. lata de ce, in structurapersonalitatii i~i vor face simtitii prezenta nu numai aspecte1ecomportamentale care se asociaza logic intre ele, ci ~i aspecte1ecomportamentale relativ contradictorii. Totodata, caracterizareaspre care tindem nu mai necesita (ca la Bales) apelulla un ma­terial anume redactat care sa prezinte ~i sa descifreze intelesulsimbolurilor folosite (adica ce inseamna UPF, F, NF etc.). Daca

189

la aceasta adaugam ~i faptul ca un asemenea material este greude procurat, yom inlelege ~i ~ai bine de ce modalitatea propusade noi este cu mult mai operativa.

tn continuare yom prezenta rezultatele unei cercetari empi­rice organizate cu scopul validarii metodei.

Investigaliile sistematice ale comportamentului interpersonalau fost efectuate asupra c"atorva categorii de grupuri sociale(~colare, de mund, de sportivi, de cadre didactice universitare).tn prezentul studiu yom relata rezultatele oblinute doar pe unuldintre aceste grupuri ~i anume pe grupul de cadre didactice uni­versitare. Aceasta din mai multe motive:

- in primul rand, pentru ca acela~i grup a fost investigat~i cu tehnica propusa de R. F. Bales6, iar intenlia noastra a fostaceea de a realiza un studiu comparativ al celor doua metode;

- in al doilea rand, pentru ca rezultatele oblinute pe toategrupurile investigate au fost relativ asemanatoare; cum pre zen­tarea lor detaliatii ar presupune prea mult spaliu tipografic, neyom concentra atenlia asupra unui singur grup urmand ca, atuncicand este cazul, sa facem trimiteri ~i la rezultatele oblinute ~iin alte grupuri.

Tehnica de lucru §i rezultatele ob1inute la varianta 1. Su­bieclii grupului investigat primesc cate 0 foaie de hartie ca ceaprezentata in figura nt. 1.

Instructajul care se face este urmiitorul: "in cadrul grupurilor so­ciale, in interacliunile concrete dintre membrii grupului in vederea rea­liziirii scopurilor comune, un membru al grupului poate manifesta uneledintre tendinlele comportamentale opuse, specificate mai jos. (Urmea­zii 0 scurtii descriere a celor 18 tendinle comportamentale opuse. Vezianexa 1). Cunoscand bine pe fiecare membru al grupului din care fa­celi parte, vii rugiim sii vii concentrali asupra fieciirei persoane pentrua surprinde ceea ce este esenlial in comportamentul ei manifestat ingrup; incercali sii vii amintili cum s-a comportat ea, ce atitudini a avut,ce triisiituri 0 caracterizeazii; stabilili cat mai clar ce gandili, ce credelidespre fiecare membru al grupului. Fili cat mai sinceri in riispunsuri;incercali sii vii deta~ali de subiectivism, de relaliile amicale cu uniidintre membrii grupului, de cele conflictuale cu alli membri ai grupu­lui. Fili cat mai obiectivi. Riispundeli cu aceea~i sinceritate atilt in le-

6 Vezi: M. Ziate, Un procedeu de analizii a comportamentului interpersonal, "Re­vista de psihologie", 1984, nr. 2.

190

giiturii cu ceilalli membri ai grupului, cat ~i in legiiturii cu dumnea­voastrii in~ivii. Puteli lucra in douii moduri: a. stabilili care dintre pri­mele douii tendinle comportamentale sunt proprii pentru fiecare dintremembrii grupului din care faceli parte; apoi care dintre urmiitoareledouii, ~.a.m.d.; b. stabilili la primul membru din grup care dintre cele18 tendinle comportamentale din perechile opuse Ii sunt caracteristice,apoi riispundeti la al doilea, la cel de al treilea etc., panii ce terminalitOli membrii grupului. Dacii nu vii puteli hotiiri asupra uneia dintretendinlele comportamentale opuse, treceli in dreptul lor un sernn deintrebare".

Rezultatele oblinute in urma aplicarii acestei variante pegrupul de cadre didactice universitare format din 9 membri Ieprezentiimin tabelul nt. 1. to acest tabel am notat numeric (al­din) tendinlele comportamentale specificate de mai mult dejumatate dintre membrii grupului - ~i numeric (cursiv) pe celecare apar la 0 majoritate simpla7.

Tabelul nr. 1Rezultatele obfinute la Varianta 1

TENDINTE:

Nr.

U.D.P.N.F.B.Ac.Pa.Fa.T.Al.E.C.Nc.O.S.CbI.sub. I

6 9 79 98978

2

6 9 57 8 57 6 6

3

666 78789 5

4

5 55 67 68 5 5

5

899 59 7556 5

6

59 67 5 75 5

7

59 7988 88

8

6 98888 97

9

6 657 78 76

7 Dat fiind faptul di grupul investigat era format dintr-un numar impar de membri

(9), a fost relativ greu de stabilit media lor. tn aceste condilii am considerat ca daca 5

dintre membrii grupului optau pentru 0 tendinla comportamentala, faptul era semnifi­

cativ pentru persoana respectiva ~i am incadrat acest numar in ceea ce am denumit"majoritatea simpla". Dadi mai mult de 6 membri din grup optau pentru 0 tendinla

compOltamentala, faptul era cu atat mai semnificativ ~i am incadrat numarul respectiv

in ceea ce am denumit "marea majoritate".

191

In prelucrarea §i interpretarea rezultatelor obtinute am folositdoua tipuri de analiza: a. mai intili am luat in considerare doarprimele 6 tendinte comportamentale care sunt folosite de Balespentru stabilirea tipului final de personalitate §i pe care Ie-amconservat §i noi; b. apoiam analizat toate cele 18 tendinte com­portamentale.

Primul tip de analiza a scos la iveala 0 serie de fapte inte­resante. Daca privim tabelul nr. 2 in care prezentam tipurile depersonalitate a§a cum apar ele in urma aplicarii metodologieilui Bales §i avariantei propuse de noi, yom constata 0 foartemare diversitate a tipurilor de personalitate. Astfel, daca prinmetoda lui Bales obtinusem doar 3 tipuri de personalitate (UPB- orientat spre sprijin emotional §i entuziasm: subiectii 1,2,5,7; UPF - orientat spre solidaritate §i progres social: subiectii3, 4, 8, 9; UP - orientat spre succes social; subiectul 6), prinaplicarea variantei propuse de noi obtinem 6 tipuri de persona­litate (daca luam in considerare majoritatea simpla) §i 8 tipuri(daca luam in considerare marea majoritate)8. ~i intr-un caz §i

Tabelul nr. 2Tipurile finale de personalitate oblinute dupa Bales

~i in Varianta 1

Tip final deTip final de personalitate dupa

Nr.personalitate

Varianta I

sub.dupa Bales

"majoritate"mareasimpJa"

majoritate"

I

UPB UPBUPB

2

UPB UPBUP

3

UPF DNFDNF

4

UPF UNFAVE

5

UPB UPBUP

6

UP DNFDF

7

UPB DPFPF

8

UPF UPFUPF

9

UPF UNBUN

8 tntr-u~ grup de munca format din 12 persoaue am obtinut 5 tipuri de personali­tate prin metoda lui Bales §i 10 prin metoda noastra.

192

in altul, tipurile finale de personalitate sunt foarte variate. Incazul majoritatii simple apar urmatoarele tipuri de' personalitate:UPB - orientat spre sprijin emotional §i entuziasm (subiectii1,2,5); DNF - orientat spre autosacrificiu pentru valoare (su­biectii 3 §i 6); UNF - orientat spre autoritate autocrata (subiec­tul 4); DPF - orientat spre salvare prin dragoste (subiectuI7);UPF - orientat spre solidaritate §i progres social (subiectul 8);UNB - orientat putemic spre individualism §i recompense (su­biectul 9). In cazul "marii majoritati" tipurile aparute sunt urma­toarele: UPB (subiectull); UP (subiectii 2 §i 5); DNF (subiectul 3);AVE - oscilant, mediu, pluridirectional (subiectul 4); PF ­orientat spre iubire altruista (subiectul 7); UPF (subiectul 8);UN - orientat putemic spre afmnare (subiectul 9).

Cercetand tabelullogic al corelatiilor dintre directiile mode- .lului spatial §i realizand 0 analiza comparativa intre tipurile depersonalitate obtinute prin metodologia lui Bales §i cele obtinuteprin metodologia propusa de noi, am obtinut rezultatele inscrisein tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3Tipuri de corelalii logice intre tipul de personalitate stabilit

. dupii Bales ~i dupa Varianta 1

COMPARATII tNTRE:

Tipuri de corelatiiBales §i VIBales §i VIMajoritatea

logice (majoritate(mareasimpla §i marea

simpla)majoritate)majoritate din V I

Identitate

423Sub. I, 2, 5,8

Sub. 1,8Sub. 1,3,8

Corelatie pozitiva

25- Sub. 2, 5Sub. 2, 5, 6,7,9

Corelatie negativa

12ISub. 6

Sub. 4,6Sub. 4

Corelatie zero

2- Sub. 7, 9-

C. zero san negativa

3.1mica-ignorata

Sub. 3, 7, 9Sub. 3-

C. zero san pozitiva

1mica- ignoram

Sub. 4--

193

Se poate remarca faptul di in cazul prime lor doua tipuri decorelatii, numai la 4 subiecti· intiHnim identitatea sau corelatiapozitiva dintre tipurile de personalitate, pe cand in cazul celor­laW 5 membri ai grupului corelatia este fie negativa, fie zerosau negativa mica/pozitiva mica ce poate fi ignorata. Aceastainseamna ca doar partial cele doua tehnici de lucru ne conducspre obtinerea acelora~;;i rezultate. Urmarind cel de-al treilea tipde comparatie Iacut (intre tipurile de personalitate rezultate princonsiderarea majoritatii simple §i marii majoritati) constatam cala 8 dintre membrii grupului intre tipurile lor de personalitateapar relatii de identitate sau corehitii pozitive §i numai in cazulunui singur subiect corelatia este negativa9. Existenta acestor re­latii apare nu doar din tabelul logic al corelatiilor stabilite deBales, ci §i din denumirile tipurilor respective. Astfel, fara preamulte investigatii ne putem da seama ca intre tipul PF - orien­tat spre iubire altruista §i tipul DPF - orientat spre salvare prindragoste exista 0 mare apropiere. In aceste conditii suntem ten­tati sa credem ca tipurile de personalitate interpersonala stabiliteprin metoda propusa de noi exprima mai adecvat comportamen­tul interpersonal real al subiectilor in cadrul grupului.

Cel de-al doilea tip de analiza intreprins, care a luat in con­siderare toate cele 18 tendinte comportamentale stabilite, ne-acondus spre 0 caracterizare mult mai ampla a comportarr'lentuluiinterpersonal, cat §i spre stabilirea unor profile de personalitate.Urmarind datele inscrise in tabelul or. 1 putem observa ca lafiecare subiect din grup tendintele comportamentului interper­sonal soot repartizate foarte diferentiat, ceea ce faciliteazaobtinerea unui portret psihosocial mult mai amplu §i mai bogatdecat cel obtinut prin aplicarea metodei lui Bales. Astfel, su­biectulor. 1 este nu doar dominator, sociabil, nonconformist, ci

§i foarte activ, facilitator al interactiunilor din cadrul grupului,altruist, creativ, obiectiv in aprecieri, cooperator, in timp ce su­biectul or. 9 nu este doar dominator, sociabil, conformist, ci §i

9 Aproximativ acelea~i rezultate le-am obtinut ~i intr-un grup de elevi constituitdin 25 persoane (LaIl dintre ei a apiirut primul tip de corelatie iar la 14 toate celelalte- pentru primele douii tipuri de comparatii, in timp ce la 22 dintre ei a apiirut primultip de corelatii ~i numai la 3 celelalte - pentru ultimul tip de comparatii).

194

activ, tensional in interrelatiile grupale, egoist, subiectiv in apre­cieri, individualist. Mai mult, subiectii care in varianta lui Balesse caracterizau· prin acelea§i tendinle, de data aceasta se dife­rentiaza suficient de mult intre ei. Spre exemplu, in varianta lui

Bales subiectii 3, 4, 8, 9 se caracterizau prin tendintele de do­minare, sociabilitate, conservatorism. lata insa ca de data aceas­

ta subiectul or. 3 se caracterizeaza prin tendintele spre supunere,izolare, conservatorism, la care se adauga: activ, facilitator alinteractiunii, altruist, creator, obiectiv in aprecieri, u§or indivi­dualist. Aceasta face ca intre el §i subiectul 4 sa existe doar 6tendinte comune, intre el §i subiectul 8 doar 5 tendinte comune,in fine, intre el §i subiectul 9, doar 3 tendinte comooe.

Pentru a sesiza §i mai bine asemanarile sau diferentele dintrediferitele "portrete" sau "tipuri" de personalitate obtinute in ur- .ma aplicarii variantei 1, am intocmit tabelul or. 4 in care redamnumarul tendintelor comune intre doi subiecti.

Tabelul nT. 4Numarul tendintelor comportamentale comune

intre doi subiecti

Sub. 1 23456789

1

75473663

2

5583455

3

667653

4

56344

5

4564

6

542

7

71

8

2

Desprindem de aici prezenta catorva situatii mai semnifica­tive:

a. situatia in care 2 subiecti din grup au foarte multe tendintecomportamentale comune in imaginea celorlalti membri ai gru­pului. De exemplu, subiectul 2 are 8 tendinte comune cu su­biectul 5; subiectul1 are 7 tendinte comune cu subiectii 2 §i 5;

195

subiectul 7 are 7 tendinle comune cu subiectul 8. Aceasta in­seamna ca ei apar ca fiind mai mult asemanatori in imagineacelorlalti membri ai grupului, decat diferili, chiar daca exista §i1-2 tendinle comportamentale specifice;

b. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiir

relativ echilibrat de trasaturi comune §i diferenliatorii. Spreexemplu, subiectul 5 are 4 tendinle comune cu subiectii 6 §i 9,celelalte 5 fiind diferite;

c. situalia in care 2 subiecli din grup dispun de un numiirfoarte mare de tendinle opuse, fapt care face ca ei sa fie foarteindividualizali unul in raport cu celalalt. Este cazul subiectului7 care are doar 0 singura tendinla comportamentala comuna cusubiectul 9, restul fiind opuse; sau cazul subieclilor 1 §i 2 careau doar 3 tendinle comune cu subiectul 6.

Faptul ca unul §i acela§i membru al grupului are mai multetendinle comportamentale asemanatoare §i mai puline diferitecu alli membri din grup ar putea avea 0 importanla deosebita

in dinamica concreta a grupului. EI ne-ar putea sugera consti­tuirea microgrupurilor §i a "coaliWlor" in cadrul grupului (si­milaritatea membrilor fiind unul dintre criteriile care stau la ba­

za asocierii lor) sau ar putea evidenlia specificul unor relaW §ifenomene de grup (opozilia trasaturilor duce mai curand la re­lalii tensionale, la fenomene de dezbinare, in timp ce asemana­

rea la relalii de simpatie, la cre§terea coeziunii grupului).Specificul portretelor psihosociale ale membrilor grupului

poate fi pus in evidenla §i prin construirea profilelor de perso­nalitate, a§a cum se poate constata §i din figura nr. 3. (Liniiledrepte au la capete tendinlele comportamentale opuse; numiirul

cercurilor concentrice exprima numiirul membrilor din grup;

celelalte linii arata numiirul de membri care au optat pentru 0anumita trasatura). Profilele oblinute sunt foarte variate. La uniisubiecp (1, 3, 5, 7, 8) ele sunt orientate spre dre'apta, ceea cearata predominenla trasaturilor pozitive in comportamentullor

interpersonal. La alli subiecti (caz tipic 9) orientarea este sprestanga, fapt care indica prezenta triisaturilor negative in com­portamentul lor interpersonal. Sunt apoi unii subieqi (2 ~i maiales 6) la care profilele conlin "varfuri" ~i intr-o direqie ~i in

196

aha, ceea ce ne aratii ca ei manifesta in grup un comportamentinterpersonal destul de contradictoriu. In sfa~it, la subiectul 4intalnim 0 repartizare oarecum echilibrata, in sensul ca membrii

din grup i§i impart in mod aproape egal opiniile intre tendinleleopuse, fapt care ar putea sa desemneze fie comportamentul ine­gal, contradictoriu manifestat de subiectul 4 in cadrul grupului,fie perceperea deformata (poate prea indulgenta sau prea critica)a acestuia de ciitre ceilalti memhri din grup. lata deci ca profi­

lele de personalitate ne pot furniza informalii suplimentare §ivariate in privinla caracterizarii comportamentelor interpersona­Ie manifestate in cadrul grupului.

Tehnica de lucru §i rezultatele obtinute la varianta 2. Fie­care subiect din cadrul grupului prime§te 0 foaie ca cea prezen­

tata in figura nr. 2.

Instructajul care se face este urrnatorul: "Pe foaia pe care ali pri­mit-o sunt notate in partea din stanga (pe verticala) cateva dintre ten­dinlele comportamentale pe care Ie poate manifesta un subiect in ca­drul grupului, iar in partea dreapta (pe orizontala) sunt in~irali membriigrupului din care faceli parte. Vi se cere sa spuneli in ce masura esteprezenta fiecare dintre tendintele norninalizate, Ia toli membrii grupu­lui. Daca 0 tendinla comportamentaia este prezenta Ia un subiect doarintr-o foarte mica rnasura, atunci treceli in dreptuIIui cifra 1, daca 0alta este prezenta intr-o mare masura, treceli cifra 4, ~.a.m.d. PuteliIucra in doua moduri ca ~i in varianta de mai inainte: fie pomind deIa 0 tendinla pentru a vedea in ce masura este prezenta Ia toli membriigrupului; fie pornind de la un subiect pentru a vedea in ce masura iisunt caracteristice toate cele 9 tendinle norninalizate".

Rezultatele oblinute Ie prezentiim in figura nr. 4 sub forma

unor profile individuale care exprima insa piirerea sau imagine agrupului despre respectivul subiect. Spre deosebire de variantaanterioarii in care cuno~team doar daca 0 tendinla este prezentasau absenta in comportamentul interpersonal al unui subiect, dedata aceasta ~tim in plus §i in ce masura se manifestii ea in in­

teracliunile de grup. De exemplu, in varianta 1, despre subiectul1 §tim ca este sociabil, activ, facilitator al interacpunii, altruist,obiectiv etc.; prin noua varianta aflam ca in comportamentul sauinterpersonal toate aceste tendinle se manifesta mtr-o maremasura, fiind deci dominante.

197

10rr

199

SUBIECTLlL8 SUBIECTLJL9

Fig. 3. Profilele psihosociale de personalitateob{inute in varianta 1

SlIDlECTUL 6

Rezultatele obtinute in noua varianta pot fi analizate §i in­terpretate in sine sau prin raportarea lor la cele obtinute in va­rianta 1 sau chiar prin aplicarea metodologiei lui Bales.

Daca le interpretiim in sine, atunci orientarea profilelor spredreapta sau spre stanga devine unul dintre indicatorii importantide analiza. Parcurgandprofilele prezentate in figura nt. 4 ob­serviim ca la unii subiecti ele sunt orientate pregnant spre dreap­ta (la subiectii 1, 5, 7, 8), fapt care indica prezenta mai multortendinte comportamentale pozitive, decat negative. La a1ti su­biecti (cazuri tipice 9, 6 §i intr-o oarecare masurii §i 2) profilelesunt orientate spre stanga, ceea ce evidentiaza prezenta maimultor tendinte comportamentale negative, decat pozitive. In

1011

7

o

STJflffiCTIJT.2

SOOIECTUL 4

B

75 __ •...

I-

SOOIECTUL 5

17 ,', 'fJ

-_ti

10

'5

16

14

'7

"

STJRTF.CTIJT.l

SOOIECTlJL 3

198

12J4. 1234 1234

dominator•.... •..•..

~ociabi1

...•..•I;::e'-"'-confOl'TTl'ist

C' fII' '-cooperant

...........•). ••activ

"It"- 'l.facilitator

I{1,( Ialtruist

ti~ .(creuli ••.

~~obiectiv

.rI• ••

1234512 45

dominator•

soeiabil

-~

confor1nist

«"coop~ranl

~i.lcliv

1.1

facilitator

"-altJuist

I.creath..'

I("'ubiediv

t'-.

10 Intr-un grup de sportivi format din 11 membri se pastreaza aproximativ acelea~i

propoqii: la 6 dintre ei apare confirrnarea totala; la 4 confirmarea paqiala ~i numai launul singur 1nt1HnimIipsa totala de confirmare.

201

sfar~it, exista ~i subiecti (3, 4) la care orientarea spre dreaptasau spre stanga este oarecum echilibratii, fapt care denota pre­zenta la ace~ti subiecti a unor comportamente fara excese.

Compararea rezultatelor obtinute in aceasta varianta cu celeobtinute in varianta 1 sau cu cele reie~ite din aplicarea metodo­logiei lui Bales scoate la iveala 0 serie de fapte interesante.

a. Daca pe baza primelor trei tendinte comportamentale son­date stabilim tipurile finale de personalitate, yom constata ca incele mai multe cazuri acestea concorda cu cele stabilite prin me­todologia lui Bales sau prin varianta 1. Astfel, in cazul a 4 su­biecti din grup concordanta este totala, in sensul ca obtinemexact acele~i tipuri: DNF (la subiectul 3); UP (la subiectul 5);DNF (la 6); DPF (la 7), iar la 3 subiecti ea este partiala, in sen­suI ca se confirma doar anumite tendinte: PB la subiectii 1 ~i 2din tipul UPB; PF la subiectul 8 din tipul UPF. Numai in cazula doi subiecti tipurile finale nu se confirma deloc (la subiectul4) ~i aproape deloc (la subiectul 9 - la care confirmata aparedoar 0 singura tendinta)10. Dat mnd insa faptul ca la marea ma­joritate a subiectilor obtinem prin noua varianta aproximativacele~i rezultate ca ~i prin cele folosite anterior, aceastaevidentiaza gradul ei crescut de validitate.

b. Daca luiim in considerare ansamblul tuturor celor 9 ten­

dinte comportamentale investigate prin varianta 2, constatam cain marea lor majoritate ele concorda cu cele stabilite in varianta1. LUCfulacesta reiese cu claritate de indata ce comparam dateledin tabelul ill. 1 cu cele din figura ill. 4. Sa urmarim, spre exem­plu, tendintele "sociabil-izolat" din tabelul ill. 1. Constatam casubiectii 1,2,5, 7, 8 sunt considerati ca mnd sociabili, iar su­biectii 3, 4, 6, 9 ca mnd izolati. In profilele din figura ill. 4subiectii 1,2,5, 7,8 apar ca fiind sociabili in mare masura,pecand subiectii 3, 4, 6 ~i 9 ca mnd sociabili intr-o mica masura,ceea ce inseamna ca, de fapt, ei sunt izolati. Acel~i lucru ilconstatiim ~iin legatura cu marea majoritate a ce10rlalte tendinte

SlffiTECTUl. 9

SUBIECTIJL6

SUBIEcrUL3SUBIECTUL2

SUBTFCTlJL 8

SUBIEcnrL5

SUBIECTUL 1

S UBIECTUL 4

SUBTECn)L 7

Fig. 4. Profilele psihosociale de personalitateobfinute in varianta 2

12345 I2345 45

domin.<'1tOl'

••11\

sueiubil

.-conformist

•coopenmt

,~ucliv

It :.facilitator

...) Jfaltruist

•.....•.••... I'.....

creativ

1)8....•obiecliv

• .-

200

comportamentale. Aceasta inseamna ca cele doua variante suntcomplementare ~i se verifica una prin alta.

c. Sesizam ~i existenta unor nepotriviri intre rezultatele obti­nute prin cele doua variante. Acestea sunt insa "localizate", insensul ca apar doar la unele dintre tendintele sondate (dominare~i cooperare) ~i doar la unii dintre subiectii din grup. In varianta1, subiectii 1,2,4, 8, 9 apareau ca fiind dominatori in interactiu­nile lor de grup. De data aceasta ei apar ca fiind dominatori

. "intr-o mica masurii", ceea ce inseamna ca, in fapt, ei manifestamai degraba tendinta spre supunere in cadrul grupului. La fel,subiectul 6 aparea in varianta 1 cu u~oare tendinte spre indivi­dualism, pe cand in noua varianta el apare ca fiind cooperator"intr-o oarecare spre mare masura". Dupa piirerea noastra acestedate nu Ie infirma pe cele obtinute prin varianta 1, ci Ie adan­cesc, Ie nuanteaza. In noua varianta subiectul evaluator este in­vitat sa realizeze aprecieri mult mai fine, mult mai diferentiatedecat in primul caz, fapt care il poate conduce spre precizareasau chiar spre corectarea imaginilor sale anterioare. Pe de altaparte, ll-ar fi exclus ca aceste aprecieri diferite sa se datorezecomportamentului contradictoriu, inconstant, situational al unormembri din cadrul grupului.

In ansamblu, noua varianta conduce spre individualiziiri ex­trem de mari ale comportamentului interpersonal aratand ca, inrealitate, subiectii dintr-un grup social se diferentiaza mult uniifata de altii, nu doar intr-o maniera foarte globala, ci ~i intr-unafoarte particularizata.

In concluzie, putem aftmla ca:1. tipul final de personalitate interpersonala poate fi obtinut

nu ftumai prin metoda propusa de Bales, ci ~i prin alte moda­litiiti, dintre care cea propusa de noi ar putea fi una dintre ele;

2. este mai plauzibil ca tipurile finale de personalitate obti­nute prin metoda propusa de noi sa fie mult mai reale, mult maiautentice ~i veridice, aceasta din eel putin trei considerente: a. elerezulta din optiunile directe, nemijlocite ale subiectilor asupraunor tendinte comportamentale opuse, expres formulate, ~i nuca urmare a unor analize factoriale, deductii logice sau calcule

202

formalizate; b. sunt mult mai diferentiate intre ele, fapt care estemai in acord cu realitatea comportamentala a individului in ca­drul grupului ~i cu reflectarea ei in 'imaginea comuna a mem­brilor grupului; c. dispun de 0 mai mare concordantii ~i coerentainterioarii, fapt reie~it atat din corelatiile logice dintre ele, cat ~idin denumirile lor;

3. metoda propusa ne conduce la stabilirea unor caracteriziirimai ample ale personalitatii sau ale unor profile psihosociale aleacesteia care iau in considerare atat aspectele constante ale per­sonalitatii, cat ~i aspectele ei contradictorii;

4. cele doua variante de determinare a comportamentuluiinterpersonal sunt congruente intre ele, sustinilndu-se ~i veri­ficandu-se reciproc; mai mult, cea de-a doua varianta aduce in­formatii ~i asupra gradului (a masurii) in care 0 tendinta com­portamentala este prezenta la un subiect;

5. tehnica propusa sugereaza ~i directia actiunilor educativece pot fi intreprinse in vederea orientarii sau ameliorarii com­portamentului interpersonal in cadrul grupurilor sociale.

ANEXA Nr.1.

CARACTERIZAREA TENDINTELORCOMPORTAMENTULUI INTERPERSONAL

Tendinle spre dominare: stapilnirea ~i subordonarea celor­laW; impunerea propriilor puncte de vedere insotita de ignorareacelor ale altor membri din grup; incercarea de a prelua condu­cerea grupului; manifestarea unor comportamente dure, autori­tare; multe interactiuni cu ceilaIti membri ai grupului;

Tendinle spre supunere: de a accepta, asculta, suporta ~i ase conforma influentei altor membri din grup; de a se lasa con­dus de altii; de a se subaprecia pe sine ~i a supraaprecia pe altii;de a fi interiorizat, stiipanit §i inhibat in reactii;

Tendinle spre sociabilitate: stabilirea rapida a contactelor in­terumane; individul este afectuos, prietenos, comunicativ, u~oradaptabilla situatiile noi; simpatizat ~i admirat de ceilalti mem-

203

bri ai grupului; creeaza interactiuni pozitive ~i 0 atmosfera pla­cuta in grup;

Tendinle spre izolare: de a se indeparta, de a se retrage dela viata grupului, de a fi singuratic, razlet, chiar instrainat degrup, cu putine relatii· cu ceilalti; tacut, lini~tit, necomunicativ,neprietenos, cu dificultati de socializare interpersonala; inhibat;

Tendinle spre conformism: de a interioriza, accepta ~i pro­mova cu strictete in comportamentul sau normele de grup, chiardaca acestea nu corespund intrutotul cu propriile sale convin­geri; respecta obiceiurile, traditiile grupului;

Tendinle spre non-conformism: de a nu fi de acord cu nor­mele grupului care nu sunt acceptate ~i nici respectate, dimpo­triva, de a fi neincrezator in structurile ~i normele grupului, dea milita pentru schimbarea ~i inlocuirea lor;

Tendinle spre activism: de a se implica cu u~urinta in actiu­nile grupului, de a participa direct, efectiv la realizarea lor, dea fi dinamic, energic, cu actiuni de impulsionare ~i de punerein mi~care a celorlalti membri din grup;

Tendinle spre pasivitate: lipsit de initiativa ~i interes; nu par­ticipa la actiune, este mai mult spectator dedit actor; renuntau~or la actiune, este inert, apatic, dezinteresat de sarcinile ~i rea­lizarile grupului din care face parte;

Tendinle spre facilitarea interacliunilor dintre membrii gru­pului: u~ureaza stabilirea relatiilor dintre membrii grupului atatin plan afectiv, cat ~i in plan actional; conduce grupul spre rea­lizarea obiectivelor sale; ajuta grupul sa-~i dep~easca momen­tele dificile; este iubit, agreat;

Tendinle spre tensionarea grupului: creeaza conflicte, ten­siuni afective, contradictii, dezbiniiri intre membrii grupului; ge­nereaza atmosfera de neincredere, suspiciune, impiedica ~i inde­parteaza grupul de realizarea obiectivelor sale; are relapi derespingere afectiva cu ceilalti;

Tendinle de altruism: manifestii dezinteres fata de sine, inschimb actioneaza in favoarea altora; este generos, prietenos,cald cu altii; i~i pune fortele sale la dispozitia altora; este animatde dragoste dezinteresata fata de semenii sai;

204

-Tendinle spre egoism: este centrat pe sine; ii prive~te pe altii

numai prin prisma propriilor sale sentimente ~i interese; ii folo­se~te pe ceilalti doar pentru a-~i realiza obiectivele sale; i~i exa­gereaza propria persoana, desconsiderand-o pe a celorlalti;

Tendinle spre creativitate: interesat de noutatea, originalita­tea ~i utilitatea sociala a actiunilor ~i mai ales a rezultatelor ac­tiunilor sale ~iale grupului; aduce informatii, opinii, sugestii noiin grup; propune rioi obiective, noi cai de realizare, contribuiela evolutia grupului;

Tendinle spre non-creativitate: manifesta in grup comporta­mente obi~nuite, comune, banale, cu caracter reproductiv; esteuniform ~i egal cu sine insu~i; nu se distinge prin rezultatelemuncii; nu are contributii importante in dinamica ~i evolutiagrupului;

Tendinle spre obiectivitate in aprecieri: este principial; ne­part.initor, impartial in aprecierea celorlalti ~i a grupului; inter­vine -nefalsificat in relatiile interumane; deta~at de impresiilepersonale, deformatoare;

Tendinle spre subiectivitate in aprecieri: este influentat inaprecierile pe care Ie face de ideile, sentimentele, convingerile,atitudinile sale personale; tentat spre deformarea realitatii; are.pareri absolutizante, emite judecati partinitoare despre altii ~ire­latiile' dintre ei;

Tendinle spre cooperare: colaboreaza, i~i da concursul il.la­turi de ceilalti la realizarea sarcinilor grupului; actiunile sale duela cre~terea gradului de participare a fiecarui membru al grupu­lui; este element de -unificare a eforturilor celorlalti;

Tendinle spre individualism: centrat pe realizarea individua­la a propriilor sale interese fiira ajutorul celorlalti; actioneazasingur cu propriile sale forte; interesele personale sunt ~i apre­ciate ~i puse inaintea celor ale grupului.

3. Psihologia transpersonala: analiza critica

Se pare cii epoca contemporanii este epoca "marilor proble­me" cu care se confrunta nu doar 0 tarii sau alta ci intreaga ome­nire. Descurajanta criza economica mondiala determinatii, inprincipal, de diminuarea resurselor materiale ale cre§terii §i dez­voltiirii economice, irationala curs a a inarmiirilor care pune inpericollini§tea §i pacea omenirii, impactul ultime10r doua revo­lutii tehnico-§tiintifice asupra vietii §i existentei concrete a oa­menilor" §i societatilor etc., etc. - sunt doar diteva dintre pro­bleme1e socio-economice §i mai ales socio-umane cu care se

confrunta lumea contemporana. Aglomerarea §i agravarea pro­blemelor vechi, aparitia altora noi §i acute, liirgirea ariei lor decuprindere i-au determinat pe speciali§ti din cele mai diversedomenii sii caute solutii pentru a depii§i dificultiiti create deomenirea insii§i. Cum multe dintre aceste probleme sunt de or­

din uman, sociopsihologic, in iure§ul ciiutiirii §i descopeririisolutiilor s-au implicat din ce in ce mai mult §i reprezentantii§tiinte1or socio-umane. Variante1e de "ie§ire din impas" propusede ei au fost extrem de diverse. De la solutiile mai vechi (curapsihanaliticii, psihodrama §i sociodrama propuse in primele de­cenii ale secolului nostru de reprezentantii psihanalizei sau de

cei ai sociometriei, s-a trecut, mai recent, la alte1e cu un gradmai mare de implicare sociala §i ideologicii. De exemplu, prinanii '50, '60 sustiniitorii a§a-numitei "psihologii umaniste" cre­deau cii solutionarea marilor probleme ale omului s-ar putea

206

realiza prin: cre§terea §i dezvoltarea psihologicii, educarea re­latiilor interpersonale, terapia "centratii pe client", grupurile deinmlnire, trecerea la un nou tip de societate denumit "societate

eu-psihicii". Chiar dadi n.u toate aceste solutii sunt autentice §ila fe1 de eficiente, multe dintre e1e fiind limitate, naive sau pur

§i simplu paleative in raport cu complexitatea crescandii a pro­blematicii socio-umane, ele au meritul de a fi atras §i centrat

atentia speciali§tilor §i nespeciali§tilor asupra necesWitii consi­deriirii cu luciditate §i simt de riispundere a omului §i nevoilor

sale in procesul ep:istentei §i constructiei sociale.lata insa ca mai recent (incepand cu deceniul opt §i conti­

nuand cu cel in care ne aflam) in peisajul solutiilor destinate a

ameliora sau rezolva complicatele probleme socio-psihologice

ale omului a apiirut una nu numai "curioasii", dar §i periculoasa .

prin consecintele insu§irii, practiciirii §i extinderii ei. Este yorbadespre a§a-numita psihologie transpersonala 0 noua orientarepsihologica ce-§i propune reevaluarea problematicii umane din­tr-un unghi de vedere propriu.

Psihologia transpersonala i§i incepe ofensiva oficiaUi inAmerica (California), in anul 1969. Se infiinteaza un institut, 0revista, 0 Asociatie de psihologie transpersonala; au loc confe­

rinte anuale sau chiar intemationale; se introduc cursuri depsihologie transpersonala in Universitati; se organizeazii chiarinviitiimant "post-universitar" in acest domeniu. Ce este insapsihologia transpersonala §i ce vrea ea? Care sunt intentiile, pa­radigmele §i "contributiile" noii orientari?

Transpersonal - inseamnii "dincolo de persoanii". Adicii,unde? Ce poate fi "dincolo de persoana", de psihologia ei?!.

Riispunsul este relativ simplu: dincolo de persoanii se afla rela­tiile interpersonale, se aflii societatea. Sii intentioneze noua orien­tare psihologica abordarea relatiilor interpersonale intr-o lumedificilii, bantuita de contradictii §i inegalitiiti, in vederea ame­lioriirii lor? Sa tinda psihologia transpersonala spre investigarea

sociemtii existente, cu t()ate racilele ei, pentru a propune un nouproiect de societate mai favorabila §i mai demna pentru fiintaumanii? Nicidecum! Intentiile psihologiei transpersolJ-ale sunt cutotul alte1e. lata-Ie: psihologia transpersonala nazuie§te sa ex-

207

-

tinda campul cercetarii psihologice pentru a include in el ariiale experientei §i comportamentului uman asociate cu 0 sanatate

optima §i bunastare, intr-un evantai larg al starilor de con§tiinta,unele dintre ele putand extinde limitele uzuale ale ego-ului §ipersonalitatii1. Directiile de investigare ale noii orientari reies§i mai bine in evidenta din scopurile declarate ale "Revisteidepsihologie transpersonala". Aceasta precizeaza caeste interesata

de publicarea cercetarilor referitoare la: procesul transpersonal,

valori §i situapi, cOfi§tiinta cosmica, sinergia individului §i a spe­ciilor, teoriile §i practicile relaxarii psihice, treptele spiritului,compasiune, cooperare transpersonala, realizarea §i autorealiza­rea trans~rsonala. Psihologia transpersonala este, a§adar, nemul­tumita de "partialitatea" psihologiei contemporane, de faptul caea se centreaza aproape exclusiv aSlJpra unor aspecte limitateale psihicului uman, §i nu intotdeauna asupra celor esentiale, caea nu exploreaza in totalitate §i in profunzime starile psihice ale

individului. De aici §i tendinta sa spre expansiune, spre integra­litate §i completitudine, spre extinderea campului sau de cerce­tare §i asupra altor zone mai putin sau chiar deloc investigate.

Despte ce este insa yorba mai exact? Psihologia transperso­nala plaseaza in miezul preocuparilor sale COll§tiinta umana pecare 0 considera a fi "dimensiunea central a care of era baza §icontextul tuturor experientelor", ea este "solul" §i "marea" mintiiuniversale - deosebindu-se, prin aceasta, de behaviorism care

o ignora sau de alte orientari psihologice contemporane carepun accent pe unele aspecte limitate ale ei. Con§tiinta poate fistudiata insa din mai multe puncte de vedere, §i anume: din per­spectiva conJinuturilor sale, dar §i din cea a pulsaliilor sale in­terioare; ea poate fi abordata sub raport cantitativ, identifican­

du-i-se un numar lirilltat de stari sau, dimpotriva, un numarfoarte mare, practic nelimitatde asemenea stari; in sfar§it, eapoate fi investigata §i din punct de vedere calitativ atunci cand

luam in considerare "nivelurile" sale de functionalitate. Exis­tenta acestor alternative antreneaza dupa sine problema optiunii

1 R. N. Walsh, F. Vaughan (Ed's), Beyond Ego-Transpersonal Dimensions inPsychology, Los Angeles: J. P. Tarcher, 1980.

208

pentru una saualta dintre ele. ~i psihologia transpersonala a op­tat:

1. fiind nesatisfacuta de faptul ca psihologia traditionala se

centreaza pe investigarea continuturilor con§tiintei, limitand infelul acesta aria cercetarii, psihologia transpersonala i§i depla­

seaza atentia spre "pulsatiile sale interioare", spre studierea"con§tiintei optime" care este mai larga §i in mod potential dis­ponibila in orice moment;

2. pornind de la premisa ca psihologia traditionala staruiedoar asupra catorva stari limitate ale con§tiintei (veghe, vis, de­lir, intoxicatie), neacordand nici un fel de atentie a§a-numitelorstari "alterate" ale con§tiintei, pe care Ie considera ca fiind chiar

periculoase §i cauzatoare de disconfort, psihologia transperso­nala i§i concentreaza eforturile tocmai asupra studierii stariloralterate ale con§tiintei, mult mai numeroase §i mult mai com­plexe decat primele; unele dintre starile alterate ale con§tiinteisunt potential utile, in timp ce altele sunt "superioare", in sensulca poseda toate posibilitatile §i potentele starilor nivelului pri­mar, normal, plus altele adaugate;

3. dat fiind faptul ca in studiul functionalitatii con§tiintei psi­

hologia contemporana pune un mai mare pret pe factorii §i con­ditiile exterioare - facilitatoare §i restrictive - ale formarii §iprogresului ei, psihologia transpersonala i§i propune sa aratecum pot oamenii, care sunt mult mai mult prin§i in capcana pro­

priei lor conditionari decat apreciaza ei, scapa de aceste "incor­setari interioare", cum pot ei sa se elibereze de ata§are, de exem­

plu, care este 0 forma de conditionare interioara, dar care aducenumai'suferinta ..

Pana aici lucrurile nu par a fi atat de grave. Faptul cii existao serie de "pulsatii" interioare ale cOfi§tiintei, de stari ale ei careau fost mai pupn studiate, dar care ar merita a fi mai serios

investigate, nu poate fi pus la indoiala. Faptul cii unele dintreaceste stari sunt inferioare, iar altele superioare, ca unele sunt

normale, iar altele alterate, nu poate fi negat. In sfar§it, faptulca existii 0 serie de "chingi" interioare care ne limiteaza §i ne

blocheaza comportamentele, iar uneori ne aduc suferinta, iara§i

nu poate fi tagaduit. Optiunea psihologiei transpersonale pentru

209

studierea §i investigarea lor §tiintificii n-ar trebui decat sa nebucure.

Chiar la acest prim nivel al optiunilor se desconspira insa §iintentiile noii orientiiri. Ea este foarte ingrijorata de conJinutu­rile cu care opereaza con§tiinta umana, mai ales de acelea carear pune in pericol insa§i existenta §i perpetuarea societatii ac­tuale. La fel de nelini§tita este psihologia transpersonala §i deata~area oamenilor la astfel de continuturi care ar aduce, dupaopinia ei, suferinta, neadaptare, nefericire. lata de ce, dislocareadin mintea oamenilor a continuturilor cOll§tiintei§i subminareaata§iirii de ele va reprezenta principalul §i adevaratul obiectivde atac al psihologiei transpersonale. Evident, nu §i acestea suntobiectivele miirturisite §i recunoscute de transpersonali§ti. Elesunt formulate in termeni generali, aparent §tiintifici, tocmai cuscopul de a induce in eroare. Ni se spune, astfel, ca psihologiatranspersonala urmare§te sa-i ajute pe oameni sa-§i descopere §isa-§i integreze con§tient pulsatiile experientei interioare (deci,

. numai "pulsatiile" experientei interioare, nu §i continuturile,ideile, valorile con§tiintei, acestea putand fi cu mult mai peri­culoase decat simplele "pulsatii" ale con§tiintei); sa-i .ajute peoameni pentm a se centra pe activitatea interioara care duce laautorealizare §i nu pe rezolvarea unor probleme particulare aleego-ului (nu pe problemele conditiilor normale de viata §imunca, pe cele ale fmstriirilor la care oanlenii sunt supu§i per­manent, pe cea a cre§terii agresivitatii pe plan social, a lipsei desecuritate individuala, a vidului spiritual spre care sunt impill§i,a insinguriirii sociale, pentru ca acestea sunt probleme "par­ticulare" ale ego-ului, putin importante §i semnificative pentmreprezentantii psihologiei transpersonale); sa-i sustina pe oamenipentru a-§i depa§i limitele propriei lor conditioniiri §i a-§i asumaresponsabilitati in vederea proiectarii vietii in armonie cu natura(de ce nu §i cu societatea?, oare nu pentru ca aceasta nu estecapabila §i poate nid interesata sa asigure 0 astfel de ,;armo­nie"?); sa-i ajute pe indivizi pentru a-§i cre§te §i perfectionasiinatatea pana la un nivel de dezvoltare optima, de armonie §iintegrare, dincolo deceea ce in mod obi§nuit se accepta a finormal (ce poate fi "dincolo de normal"?; §i de ce trebuie oareimpinse lucrurile dincolo de rtormal, de ce se promite mai mult

210

dedit se poate da in realitate?; pentm a stimula sau pentru aamagi?!).

Cum ar putea insa fi puse in disponibilitate toate potentia­litatile con§tiintei? cum am putea elibera individul de "cercul"prea straus al conditioniirilor interioare?; cum I-am putea ajutasa ajunga la trairea plenara, integrala, completa a stiirilor salede cOll§tiinta?Psihologia transpersonala riispunde: prin elimina­rea contractiilor defensive §i a obstacolelor interne; prin lini§ti­rea, calmarea §i relaxarea mintii; prin reducerea distorsiunilorperceptuale; prin controlul voluntar al starilor interne psiholo­gice §i fiziologice; prin autocunoa§terea §i transformarea inte­rioara; prin con§tientizare; prin expansiunea con§tiintei. Cuminsa acestea sunt deziderate care la randullor se cer a fi traduse

in fapt, psihologia transpersonala se grabe§te sa recomande §i 0serie de instrumente §i mijloace practice adecvate obtinerF lor,§i anume: psilioterapia transpersonala, relaxarea psihica, in careesentiale sunt 0 serie de tehnici preluate din diferitele filozofiireligioase orientale (budism, zen, yoga, sufism, tao etc.), droga­rea - indeosebi cu LSD, hipnoza profunda.

Prin toate aceste mijloace se spera sa se obtina exacerbareaemotivitatii oamenilor, impingerea lor spre tiirftmul necunoscutal unor experiente mistice, sadirea confuziei intelectuale, orbirea§i opacizarea con§tiintei lor, iar in cele din urma, anihilarea pro­priei lor personalitati. Practicand asemenea "mijloace" omul sesupune unui proces de dresaj, nemaifiind capabil de a formularationamente proprii ci doar de a Ie repeta pe cele ale altora,ganduri noi, d, cel mult, de a Ie relua pe cele vechi, el nu maieste in stare sa emita.judecati de valoare sau critice, de a con­testa, de a se opune, ci doar de a se conforma la ceea ce i sepropune §i impune. Se obtine, in final, un fel de robot programat§i condus din afara, un jalnic manechin, fiira gandire, vointa §isimtire proprie, golit §i siiracit de bogatia vietii sale spirituale.Acesta este modelul de om pe care ni-l propune psihologia tran­spersonala.

Ca a§a stau lucmrile apare §i mai elar in lumina din tehno­

logia recomandata de trartspersonali§ti pentru a fi utilizata invederea atingerii obiectivelor propuse. Dupa piirerea lor par-

211

-

curgerea a trei stadii este esenliala in acest seop. Primul stadiu,cel al identificarii, se refera la formarea capacitalii individuluide a-~i poseda emoliile, gandurile sau alte fenomene infrapsi­hice, de a fi responsabil de sine, de a-~i pune in mi~careaautorealizarea sau procesul de autoprofetie prin care experienla~i procesele sale psihologice valideaza realitatea. Cel de-al doi­lea stadiu, dezidentificarea, consta in debarasare<f progresiva acon~tiinlei de conlinuturile sale in general ~i de gandire in parti­cular, de ego, de conceplia despre sine, derivata din roluri, pose­siuni, activitali ~i relalii sociale. In sfar~it, cel de-al treilea sta­diu, al auto-transcendenrei, pernlite omului sa atinga un nounivel al co~tiinlei sale, sa ajunga la sanatatea extrema, sa po­sede "mintea universala" dincolo de orice limite de timp ~ispaliu. In acest stadiu omul trai~te 0 stare de mullumir.e, delini~te ~i calmare, de lipsa oricaror scopuri ~i dorinle, el trai~teo "experienla de varf", se simte "un dumnezeu".

lata exprimate, de data aceasta clar ~i fara echivoc, adevara­tele intentii ale psihologiei transpersonaliste. lata tipul de om pecare ni-l propune ea. Dar omul dezgolit de orice conlinut, de­posedat de orice rol, activitate ~i relalie sociala, frustrat de sco­puri ~i dorinli, mai este 0 realitate, 0 fiinla vie, sau 0 ficliune,o fantoma, un produs abstract al mintii infierbantate a transper­sonali~tilor?! ~i apoi cui, ar putea sa serveasca un asemenea omgeneral, abstract ~i... fictiv? Este 0 pura aberalie sa crezi caexista un om in afara timpului ~i spaliului istoric concret, inafara multideternlinarilor ~i multicondilionarilor socio-istoricegenerale ~i particulare. ~i totu~i, colaboratoriiZ noii orientari nuse sfiesc sa se jeneze de aberalii. Este apoi, mai mult decat cu­rios sa consideri ca procesele psihologice interne valideaza rea-

2 Este regretabil cii printre ace§tia figureaza nume cunoscute §i recunoscute aleunor psihologi americani, cum ar fi: A. H. Maslow, autorul unei interesante lucrari

despre motivatie §i personalitate; A. J. Sutich §i M. A. Vich, fondatorii revistei de

psihologie umanista §i redactorii unei lucrari dedicate acestei orientari psihologicecare, cu toate inconsecventele §i limitele ei, a avut marele merit de a fi concentrat

atentia cercetatorilor asupra problemelor omului contemporan. Regretabil, dar nu §isurprinzator, Maslow prin opiniile sale cu privire la "trebuinta de autoactualizare" §i

mai ales prin cele referitoare la "experienta de vart" traim de om, a deschis, intr-unfel, drumul psihologiei transpersonale.

212

-litatea ~i nu invers, realitatea fiind de fapt cea care valideazaexperienta ~i procesele psihologice. Este de-a dreptul pueril sacrezi ca tehnologia propusa de transpersonali~ti este 0 simplatehnica de relaxare psihica a individului, neimplicand nici 0concePlie despre lume §i via¢, fiind, cu alte cuvinte, neutra dinpunct de vedere ideologic. Ce poate fi "experienla de varf' dadnu 0 stare de nirvana, de plutire in vid, oblinuta de cele maimulte ori cu ajutorul drogurilor? D~ la descrierea unei asemenea"experienle de varf"3 ~i pana la practicile religioase promovatede unele secte nu este decat un pas. ~i transpersonali~tii I-aufacut, indemnandu-i ~i pe altii sa-l faca. lata deci ca, in realitate,tehnologia propusa de psihologia transpersonala nu este nici­decum neutra in raport cu atitudinea fala de lume ~i viala, ciadanc impregnatii de ea.

In paginile "Revistei de psihologie transpersonala" sau aleBuletinelor informative ale Asociatiei respective gasim ~i altecuriozitalii. De la atitudinea umana fala de animale, pana la per­spectiva transpersonala in n~terea prin cezariana, de la uniuneamistica la drogarea cu LSD, de la starile de cOll§tiin¢ alteratala teama de moarte, de la dimensiunea transpersonala in alcoo­lism, pana la educalia oamenilor pentru transcendenla, de ladezvoltarea organizalionala transpersonala, pana la problemapacii vazuta §i ea tot transpersonal - totul face obiectul studii­lor ~i articolelor publicate4. Graitor este nu doar conlinutul pro­blemelor tratate ci ~icantitatea studiilor ce se publica in legaturacu una sau alta dintre ele. 0 statistica simpla5 ne arata ca ma-

3 A. H. Maslow, New introduction: Religious. Values, and peak experiences,Journal of Transpersonal Psychology, 1970, vol. 2, ill. 2.

4 Pentru exemplificare rediim cateva titluri: Uniunea mistica - 0 interpretare bio­

logica (1969); Potentialitatile transpersonale ale hipnozei adfmci (1970); Fundamente§tiintifice pentru studiul cOll§tiintei alterate (1971); Buddha despre meditatie §i starilecOll§tiintei (1972); Psihoterapia asistam de LSD §i intalnirea cu moartea (1972); Edu­

catia pentru transcendenta (1973); 0 harta asupra altor regiuni ale spatiului interior(1974); Alterarea cOll§tiintei §i teama de moarte (1975); Yoga §i teama de moarte

(1976); Observatii relevante la 0 teorle unificata a meditatiei (1978); Dimensiunea

transpersonala in alcoolism (1979); Practica Zen §i psihoterapia (1982) etc.5 Din cele peste 170 studii publicate in revista de psihologie transpersonala in cele

16 volume (2 numere pe an), aparute intre 1969-1984, - 29 sunt de popularizare aobiectivelor §i scopurilor noii orientari (aparitie, dezvoltare, prelegeri, conferinte,

213

joritatea lor este dedicata tehnicilor de relaxare mental a careconduc la lini§tire, fericire, automultumire. De ce sunt insa su­prasolicitate aceste tehnici?6 Ele 11predispun pe om spre reve­rie, spre visarea cu ochii deschi§i, spre starile in care mintea saufantezia vagabondeaza "liber" §i "haotic". Or, reveria ca forma'a imaginatiei involuntare, necontrolate, 11rupe pe individ de rea­litate, in ea aparand de obicei scopuri, idealuri, dorinte irealiza­bile, il indepiirteaza de actiune, il apatizeaza, 11transforma intr-ofiinta pasiva, anosta §i anodina. Prin toate acestea ea are un ca­racter negativ, putand duce uneori, mai ales atunci cand esteprelungita, la forme grave de dezadaptare. Se pare ca tocmaiaceasta urmiiresc §i psihologii transpersonali§ti, sa-l smulga peindivid din realitatile §i contradictiile, incertitudinile §i dramelesocietatii in care triiie§te, sa-l abata de la actiunea concreta, re­volutionara de schimbare a unor asemenea realitati sociale. inultima instanta se tinde spre cantonarea individului in propriasa imaginatie, intr-o derulare sterila a gandurilor §i fanteziei salecare devin singurele mijloace de autosatisfacere. Implicatiile po­litico-ideologice, dar §i practic-actionale ale unor asemenea idei§ipractici sunt mai mult decat evidente. Privarea omului de con­tactul concret §i direct cu realitatea, ruperea lui psihologica deexterior, palirea §i ofilirea luciditatii ratiunii sale, interiorizarealui excesiva, pana la inchistarea in propriul sau eu, tintesc, incele din urma, atat spre marginalizarea sociala a individului, cat§i spre anihilarea sistematica a personalitatii sale. Neputand so­lutiona tarele structurale ale societatii contemporane, psihologiitranspersonali§ti momesc oamenii cu ;,surogate" de fericire, cupromisiuni precare §i de§arte.

bibliografii); 30 se refera la problematica con~tiintei (a starilor ei alterate, a stadiilar

pe care Ie parcurge in procesul transpersonal); 30 se concentreaza asupra psihoterapii­

lor (tipologia tehnicilor, baze teoretice, sfaturi practice); 44 au ca obiectiv problema

relaxiirii psihice prin intermediul meditatiei (tipologizare, dimensiuni ale experienteiconcrete, a celei initiale sau a celei de la copiii mici); 26 staruie asupra unar practici

religioase orientale); 11 fac referiri la educatia pentru psihologia transpersonala.

6 In volurnu11S, ill. 2 din 1983, Michael Murphy ~i Steven Donovan publica 0irnpresionanta bibliografie care contine nu mai putin de 776 titluri publicate intre1931-1983 asupra acestor tehnici.

214

-lmplicatiile politice §i ideologice devin §i mai concludente

de indata ce urmiirim felul cum abordeaza transpersonali§tii 0serie de probleme concrete de mare interes pentru oameni sauchiar pentru omenire, cum ar fl, spre exemplu, problema dez­voltarii organizationale sau cea a pacii.

Dupa cum este cunoscut, orice organizatie sociala este inte­resata pe de 0 parte, de a reduce barierele §i piedicile care blo­cheaza dezvoltarea potentialului sau uman, pe de alta parte, dea maximiza implicarea §i participarea membrilor sai la realiza­rea obiectivelor pe care §i le-a flxat. Aceasta este ceea ce inOccident poarta denumirea de "dezvoltare organizationala"(prescurtat O.D.). Spre deosebire de dezvoltarea organizational atraditionala al carei principiu de baza consta in maximizarea ini~tiativei resurselor organizatiei, dezvoltarea organizationala trans­personala7 - supranumita §i integrala -linte§te spre 0 aseme­nea expansiune a con§tiintei individului §i organizaliei incat sase obtina cele mai inalte, profunde §i extinse niveluri ale starilorde sanatate optimale §i de realizare a potenlialului uman, uneledintre aceste "niveluri" avand chiar capacitate a de a extinde li­mitele obi§nuite ale felului cum,.este vazuta lumea, existenta,ego-ul, personalitatea. Dupa piirerea transpersonali§tilor, ea ofe­ra un cadru de referinta mai cuprinzator in randul teoriilor §ipracticilor occidentale. Aceasta din doua considerente: in primulrand, pentru ca solicita utilizarea §i integrarea a patru moduriprin care invatiirn (1. empiric - prin senzatii; 2. conceptual ­prin intelect; 3. meditativ - prin supersensibilitate; 4. afectiv- prin emotii); in al do!lea rand, pentru ca recomanda dezi­dentiflcarea de continuturlle con§tiintei in vederea realiziirii sa­natatii §i productivitatii optime. lata cum §i in acest domeniuaceea§i teama de continuturile cOll§tiintei Ii face pe transperso­nali§ti sa recomande debarasarea omului de ele. Totodata, ac­centul cade nu pe modalitatile cunoscute de invalare (senzoriala,

7 Robert W. Johnston, A synoptic comparison of trans personal psychology tradi­

tional organizational development and transpersonaVintegral organizational deve­lopment, Association for transpersonal psychology, Fall Newsletter 1982, pp. 11-14.

215

conceptual a ~i afectiva) ci pe unele mai putin obi~nuite. Trece­rea "dincolo de persoana", dincolo de sensibilitatea sau co~tiin­ta normala a omului, se pare ca este obsesia majora a psiholo­giei transpersonale. Daca aceasta "trecere" ar oferi ceva concret,convingator ~i util, atunci ar putea fi acceptata. Din pacate, ea11 impinge pe om spre 0 lume a umbrelor ~i himerelor care nu-ipoate u~ura cu nimic viala cotidiana.

Cat prive~te abordarea transpersonala a pacii8, ni se spuneca 0 persoana care a parcurs stadiile transpersonale, a carei con­~tiinla nu mai este polarizata ~i focalizata numai pe lumea obi~­nuita, se afla, inevitabil, intr-o stare de pace; sursele anibitiei,geloziei, invidiei, insecuritatii sunt date la 0 parte ~inu mai exis­tii nici 0 baza pentru agresiune ~i razbunare, sunt inlaturate cau­zele interioare ale razboaielor, persoana devenind receptiva fatade energiile pa~nice ale taramurilor transpersonale; ea iradiazapace in mediul personal, afectand vietile altora; starea de pacenu este de pasivitate, ci de folosire a sinelui, a energiilor salein slujba unor scopuri transpersonale. A~adar, este yorba de bi­necuvantata "pace interioarii". Dar unde este pacea sociala ~iinternationala?, unde este pacea omenirii? Este suficienta focali­zarea con~tiintei pe 0 "aM lume" (care alta daca nu aceasta incare triiim?) pentru a se ajunge la pacea universala? Iluzii de­~arte!

Nu trebuie sa fim derutati de faptul ca sustinatorii noii orien­tari, cu exceptia catorva, par a fi "ilu~tri necunoscuti", oricumnume ce nu figureaza in circuitul international al psihologiei.

Nu trebuie sa ne liisiim indu~i in eroare de frecventa maimare in paginile revistei de psihologie transpersonala doar acatorva dintre ei. Practic, doar numele a 2-3 autori sunt intaInitemai des9. (Sa fi nimerit ceilalti din intamplare in aceasta "afa-

8 Donald Keys, Peace, a transpersonal perspective, Association for transpersonalpsychology, Summer Newsletter, 1983,pp.1l-13.

9 Din cei peste 130 autori care au publicat in revista intre 1969-1984 (individual

sau in colaborare) - 100 apar 0 singura data; 19 de doua ori; 9 de trei ori; 2 de patruori; 1 de dnd ori; 1 de ~ase ori; 1 de ~apte ori; I de opt ori; 1 de 10 ori. Mai frecvent

apar numele unor autori ca: John We1wood, Roger N. Walsh, Daniel Goleman, RamDass.

216

cere" sau sa se fi liimurit pe parcurs de adevaratul ei sens, deadevaratele ei intentii ~i scopuri ~i sa fi renunlat?!).

Sa nu luam lipsa de receptare europeana a psihologiei trans­personale (pana acum doar in Germania a aparut in octombrie1982, la Freiburg, 0 revista care. a tradus 10 articole americane,

·fara nici un fel de comentariu) drept argument impotriva noiiorientari.

Samanla a fost aruncata ~i ea poate incolti oricand ~i oriun­de. Important este sa n-o lasam sa incolteasca.

Un bine cunoscut personolog american, Gordon W. Allport,intr-una dintre lucrarile sale, ttadusa ~i in limba romana (Struc­tura §i dezvoltarea personalitaJii), referindu-se la unele dintreincerciirile mai vechi de a "citi" caracterul dupa tot felul de."semne", Ie eticheta foarte duro lata ce scria el: "Datorita lipseiunei ~tiinte adecvate a personalitatii, oamenii au fost totdeaunao buna prada pentru ghicitori, numerologi, chiromanti, frenologi,astrologi ~i alli experli dubio~i care au 0 schema prefabricatapentru a va spune ce simtiti sau cum se va comporta viitoruldumneavoastra angajat sau logodnica. ~arlatania ~i superstiliainfloresc. Dar mahalalele psihologiei nu trebuie sa ne retina"1O.Din pacate insa nu numai atunci, pe la inceputurile psihologiei,cand lipsea 0 ~tiinla adecvata a personalitatii, oamenii au fostprada unor experli dubio~i. Nu numai atunci au inflorit §arlata­nia ~i superstitia, ci ele infloresc §i astazi cand §tiinta psihologiei§i mai ales cea a personalitiitii au cunoscut serioase progrese.Psihologia transpersonala poate fi considerata a fi una dintremahalalele moderne ale psihologiei care se complace in ambi­guitatea fantasmelor §i compromisurilor, a abdicarii de la §tiinta,care deruteaza ~i amete§te oamenii cu promisiunile Ia.cute. Eaeste emanatia directa a impasului istoric in care se afla societa­tea contemporanii, exprimand neputinla acesteia de a oferi solutiiautentice §i viabile pentru rezolvarea complicatelor ~i presante­lor probleme ale omului contemporan. Psihologia transpersonalii

10 Gordon W. Allport, Structura §i dezyoltarea personalita[ii, Bucure~i, EdituraDidacticii §i Pedagogica, 1981, p. 58.

217

-

crede di raul sacial contemparan, specific sacietatii de cansum,paate fi eradicat prin manipularea psihica rafinata a aamenilar,prin vialentarea catl§tiintei ~i persanalitatii lar.

Mai la taate arientarile aparute in psihalagie, pe langa une1eincansecvente, limite, cantradictii, erqri pat fi gasite ~i diferiteidei valaroase, chiar daca acestea nu sunt duse pana la capat,nu afera salutii veridice ale prablemelar respective, chiar dacaele sunt valaraase numai in intentie. La psihalagia transpersa­nala este insa greu de gasit ceva care sa reziste analizei ratia­nale, critice. D~i ideea extinderii cercetarii psihalagice ~i asu­pra altar zane ~i stari ale can~tiintei mai putin studiate estevalaraasa in sine, fe1ul cum sunt abardate acestea ~i mai alesfinalitatea dinperspectiva careia se intreprind cercetarile, anu­leaza valaarea patentiala a punctelar de parnire, a tuturor celar­lalte demersuri cagnitive realizate. Dintr-un anumit punct de ve­dere era apraape firesc, chiar necesar, sa se intample a~a,deaarece psihalagia transpersanala s-a dezvaltat nu in interiorul~tiinlei, ci la marginea sau dincolo de limitele ei. Psihalagiatranspersanala nu paate fi cansiderata ca a ~tiinta adevarata,de~i ea dec1ara ca i~i bazeaza ipateze1e pe rezultatele psihalagieiaccidentale ~i arientale, mai mult, chiar pe cele ale fizicii cuan­tice. In realitate, ea este a pseuda~tiinta, a arientare psihalagicacu pretentii ~tiintifice dar care, in fapt, recurge la intreg arsena­lul de cancepte, tearii, practici, tehnici a carar valabilitate estenula din punct de vedere ~tiintific. Imaginarul ~i dezirabilul suntluate drept existente reale, elucubratii1e ~i delirurile mistice re­prezinta madalitatile esentiale de rapartare la prablematicaumana, salutii1e aferite - care imping spre pasivitate saciala,spre acceptanta necanditianata a datului existential, madificarea~i schimbarea nefiind pasibile decat in interiaritatea psihica -,sunt nu numai false, dar ~i retragrade, tatal ineficiente. Omultrebuie sa fie fericit aici pe pamant, aici in aceastii viata, aici inaceasta sacietate, nu daar in imaginatia sa, in starile sale de re­verie. El trebuie sa fie fericit in existenta sa reala ~i catidiana,nu daar in timpul hipnazei, nu daar atunci cand este indapat cuLSD, nu daar atunci cand "mediteaza", cand se "relaxeaza psi­hic". Psihalagia transpersanala nu numai ca 11indeparteaza pe

218

-am de cunaa~terea ~tiintifica, dar ii insufla ~i a atitudine de ta­tala astilitate fata de ea.

D~i naua arientare psihalagica i~i revendica ~i i~i sustineinteresele sale umaniste, dec1arand ca este a psihalagie in fa­vaarea ~i spre bine1e omtilui, ea se teme de am, de gandirea ~ican~tiinta sa, de cantinuturile lor. Aceasta ~i face ca ea sa fie,practic, a psihalagie a depersonalizarii umane, am spune chiara unei ~acante depersanalizari, a dezicerii amului de sine, decantinutul gandirii sale, de inse~i nevaile sale perene. Ea preferaca laculluciditatii ~i ratiunii sa fie luat de man~trii zamisliti deimaginatia perturbata. Pe buna dreptate ne putem intreba: ce mairamane atunci cand se trece dincala de persaana? Nimic! Saupaate a "papu~a vie", un fel de Pinacchia care simte greu ~i nupricepe apraape nimic, care este in~elat, tras de ~i pe sfaara de •fiecare data. Paate de un asemenea madel de am au nevaie sus­

tinatarii ~i apalagetii capitalismului cantemparan, de aceea 11prapun ~i 11sustin cu atata fervaare.

Psihalagia transpersanala, in ciuda intentii1ar sale "dec1arat"umaniste, este a psihalagie a abandonului, a parasirii amului inmrejele prapriei sale ca~tiinte, prapriei sale subiectivitati, cand,de fapt, amul este implicat in mrejele sacietatii in care traie~te,a grupurilar ~i relatiilar pe care Ie traverseaza. Psihalagia trans­persanala ii induce amului ideea ca raul sal~lui~te in el, ca el~i can~tiinta sa sunt adevaratii inamici ai vietii nenaracite pecare a duce, ca numai prin eradicarea raului din sine el va devenifericit, satisflicut, multumit. Dar unde este raul pravacat de aaranduire nedreapta, cruda care Ie malfarmeaza can~tiinte1e, Iepervertesc ~i falsificii relatii1e, ii imping in bratele dedublarii, Iedeteriareaza viata persanala ~i pe cea saciala, calectiva?; undeeste raul ecanamic care praduce inegalitati ~i inechitati frapante,care ii lasa pe aameni sa maara de faame?; unde este raul idea­lagic care ii indactrineaza cu idei pe care nu Ie simt ca fiind alelar, ~i nici nu sunt, nu pravin ~i nu pat fi expresia intereselar ~idarintelar, aspiratiilar lar, dar pe care sunt abligati sa Ie accepte~i sa Ie traduca in fapt? Taate acestea sunt trecute sub tacere depsihalagia transpersanala, se intelege, desigur, ~i de ce!

219

•..

Psihologia transpersonatii promoveazii 0 conceptie §i atitu­dine a disperarii, a agiitiirii omului §i de "ultimul pai", fie el catde mic §i cat de subtire. Pentru cii, ce poate fi "relaxarea psi­hicii", drogarea cu LSD, practicile sectelor religioase etc., altce­va decat un astfel de "ultim pai"? Oare reprezentantii psiholo­giei transpersonale nu se intreabii ce se intamplii cu omul dupiice "efectul" apliciirii unor asemenea tehnici recomandate de eidispare? Ce se intamplii cu omul dupii meditatie, pentru cii omulnu poate medita tot timpul? Ce se intamplii dupii starea de dro­gare sau de hipnozii, pentru cii el nu poate triii tot timpul drogatsau hipnotizat? Ce se va intampla deci cu viata prezentii §i vii­toare a omului dupii ce el a fost supus canoanelor unor aseme­nea tehnici? Nu cumva va deveni dependent de ele, sclavul, ro­bul lor? Se pare cii acesta este scopul real, dar nemiirturisit, alpsihologiei transpersonale: de a da sperante de§arte oamenilorintr-o fericire mult visatii, ea vinde iluzii, de a-i face dependenti§i docili. Sub pretextul "atingerii" §i "triiirii" §i al altor stiiri alecon§tiintei, decat cele fire§ti, normale, psihologia transpersonaliitinte§te, practic, spre strivirea §i anularea tocmai a acestei con­§tiinte fire§ti §i normale, adicii a acelei con§tiinte care reflectiirealitatea inconjuriitoare fidel, constructiv, responsabil §i lucid,cu finalitatea schimbiirii sau cel putin a amelioriirii ei.

Ca teflex imediat al realitiitilor din lumea capitalistii, ca in­strument de justificare sau de mentinere a unor astfel de reali­tiiti, psihologia transpersonalii nu poate fi - §i nici nu trebuie- confundatii cu psihologia §tiintificii interesatii de imbuniitii­tirea §i innobilarea veridicii a fiintei urnane §i a existentei sale.

Psihologia transpersonalii care nu este nici in interesul prac­tic al oamenilor, nici in cel al psihologiei ca §tiintii §i care princoncluziile sale este nu numai anti§tiintificii ci §i retrogradii, nupoate fi acceptatii.

TENDINTE IN CERCETAREA

PERSONALITA.TII

In orice §tiintii, mai devreme sau mai tarziu, incep sii prindiicontur, sii se maturizeze §i chiar sii se acentueze sau, dimpotrivii, .sii se atenueze §i apoi sii disparii anumite tendinte. Psihologiapersonalitiitii este poate cel mai propice teren pentru aparitia §idisparitia unor asemenea tendinte. Noi avem in vedere nu doartendintele actuale din psihologia personalitiitii, ci tendintele care,pe miisura trecerii timpului, au inceput sii se accentueze. Douiidintre acestea vor fi prezentate in acest capitol. Prima tendintiiriispunde "foamei" de eficientii personalii §i socialii §i consta indeplasarea atentiei psihologilor de la studiul "topologiei" sau"morfologiei" personalitiitii la studiul eficientei ei. Introducereaconceptului de "personalitate optimalii" reprezintii chintesentaacestei tendinte. Individul §i societatea sunt preocupati nu depersonalitate in general, nu de orice tip de personalitate, ci doarde personalitatea eficientii, maturizatii psihologic §i social, ca­pabilii a se insera prompt in viata social ii, farii dificultiiti. A douatendintii se amplaseazii in plan metodologic, ea vizand renovareamodalitiitilor de abordare a personalitiitii, abordarea factorialiitrecand pe prim plan. Pulveriziirii personalitiitii intr-o multitu­dine de triisiituri, factori etc. i se riispunde cu nevoia de sintezii,de restrangere a variatiei psihocomportamentale a personalitiitiila un numiir relativ lirnitat de factori, capabilii insii a condensain ei intreaga bogiitie a personalitiitii. Este a§a-numita orientare"Big-five" din psihologia americanii care a devenit la ora actua­Iii, a§a cum considerii unii comentatori, cea mai influentii mo­dalitate de abordare a personalitiitii.

221

*

223

1 Millot J. A., L 'art d'amiliorer et de peifectionner les hommes, Paris, L'impri­

merie de Migneret, 1801.

--Daca la inceput ideea perfectionarii omului in vederea spo­

ririi eficientei activitiitii sale, a imbogap.rii §i infrumusetiirii vietiilui a fost prezenta mai ales in opera filosofilor, cu timpul eapatrunde §i in gandirea psihologilor, pedagogilor §i chiar a me­dicilor. Procesele formarii §i sporirii eficienlei capacitatilorumane, indeosebi prin intermediul educatiei, incep sa fie anali­zate nu numai dintr-o perspectiva general-teoretica, nu doar cadeziderate, ci §i din una ceva mai concreta, legatii de nevoileimediate ale omului. Semnificativa din acest punct de vedere nise pare a fi lucrarea medicului J. A. Millot, publicata inca in'1801, cu un titlu sugestiv: Arta de a ameliora §i perfecfionaoamenii.1 In concePlia medicului francez adevarul ca educatiaeste mijlocul prin care poate fi perfectionat omul ramane neal­terat in integralitatea sa. "Omul este destinat sa-§i insu§easca§tiintele, dar el trebuie invatat sa gandeasca, sa reflecteze §i saaplice; el este 0 fiinta sociala, dar trebuie invatat sa-§i comunicegandurile, fie prin cuvinte, fie prin actiuni; el este 0 fiinta mo­rala, dar trebuie invatat sa faca binele ... numai educatia esteaceea care perfectioneaza facuWllile fizice §i morale" (Millot,1801, p. 18). ~i in alta parte citim: "Natura nu face oamenii nicibuni, nici rai, dupa cum spun unii morali§ti. Ea face fiinte maimult sau mai putin sensibile, mai mult sau mai putin active, maimult sau mai putin energice, mai mult sau mai putin inteligente.Educatia face restul, dezvoltandu-Ie capacitatile intelectuale"(p. 55). Intuind cu mare exactitate relatia dintre factorii ereditari§i factorii de mediu in formarea §i perfectionarea fiintei umane,Millot analizeaza rolul unor conditii organice (care intervinchiar inainte de na§terea copilului) §i mai ales a unor conditiiexterioare (de alimentatie, de igiena, de cre§tere §i educare acopilului) care contribuie la formarea §i dezvoltarea fizica §i

accentuarea treptata a tendintei trecerii de la studiul topografieipersonalitatii (sau a morfogenezei ei - cum ar spune Allport)la studiul eficienlei acesteia.

11'I

it~

1. De la topografia personalitatii lapersonalitatea optimala .

In ultimii cativa zed de ani asistam la accentuarea tot maipregnantii a unor tendinte in studiile despre personalitate. Astfel,de la prezentarea oarecum in sine a teoriilor personalitiitii, invederea stabilirii specificului acestora, se trece la analiza lor com­parativa, pentru a sublinia continuitatea §i progresul inregistratde la unele la altele, ca §i pentru a facilita 0 eventual a sintezaa lor; de la inventarierea componentelor personalitatii se trecela cautarea §i descoperirea "nucleului" ei, capabil a-i asiguraesenta §i identitatea, adaptabilitatea §i viabilitatea: de la viziuneaunilaterala, trunchiata asupra personalitatii se trece la viziuneaholista, complexa; in sfar§it, de la ceea ce am putea numi "topo­grafia" personalitatii se face saltulla studierea eficientei perso­nalitap.i.Aceastii ultima tendintii are, dupa parerea noastra, 0 im­portanta deosebita. Dezideratul eficientei asociat personalitatiireprezinta nu doar 0 problema axiologica, ci §i una ontologica,deoarece 0 personalitate rara valoare nici nu exista. (Ceea ceexista in asemenea cazuri este nu 0 personalitate, ci 0 "perso­nulitate", un vid aureolat artificial, 0 butaforie de prost gust, 0realitate, rudimentar dogmatica.) Cu timpul, intr-o lume a cau­tarilor §i eforturilor spre mai bine, referirea la personalitatea efi­cienta, optimala inceteaza a mai fi 0 problema de conjuncturaefemed §i perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes ma­ximal. De aceea, ne propunem ca in acest studiu sa stiiruim asupracatorva momente istorice mai semnificative menite a evidentia

222

moraUia copiilor. Chiar dadi unele sfaturi date de medicul fran­cez femeilor insarcinate ~i tinerelor mame sunt relativ simple,en un grad redus de conceptualizare, multe dintre ele de bunsimt, increderea sa in rolul educatiei, mai ales al educatiei mo­rale pe care 0 denume~te ,,~tiinta sublima care face din om fiintaperfecta" (p. 250), este cu atat mai semnificativa cu cat ea semanifesta in conditiile sustinerii, in epoca, a conceptiilor crea­tionaliste ~i·ineiste despre om ~i capacitatile sale psihofizice.

Secolul XX aduce cu sine 0 ~i mai mare nevoie de eficientaumana. Organizarea vietii sociale, dezvoltarea industriei, cre~te­rea rolului diferitelor colectivitati umane impun aproape cu ne­cesitate reorientarea spre factorul uman, spre ameliorarea ~i op­timizarea capacitatilor umane in vederea cre~terii randamentuluiactivitatii ~i u~urarii vietii cotidiene a omului. Lucrarile publica­te in primele 2-3 decenii ale secolului XX, de~i u~or naive, de~imai degraba descriptive ~i exaltate decat explicative ~i realiste,atrag atentia asupra a ceea ce ar trebui sa faca omul pentru a-~ivalorifica din plin potentele de care dispune sau pentru a-~i for­ma ~idezvolta altele noi. In Belgia, Paul Nyssens publica 0 seriede lucrari pe tema perfectionarii diferitelor capacitati psihice:Cum citim; Voinla; Memoria: cum 0 dezvoltam; Rezerva; Sen­sul valorii; Ordine §i metoda. Printre acestea, una publicata in1925, poarta chiat titlul de Efficience.2 Fiind convins ca "lumeaare nevoie de eficientii" (p. 59) ~i ca pentru a concilia doua exi­gente incompatibile in aparenta (cre~terea productivitatii muncii~i redl,lcerea numarului orelor de munca), este necesara atat "or­ganizarea generala a muncii", cat ~i "ameliorarea randamentuluimuncitorilor" (p. 187), Nyssens insista asupra calitatilor ~icapa­citatilor care pot fi achizitionate ~i dezvoltate, ca ~i asupra mi}loacelor a caror folosire ducela progres, la cre~terea valorii per­sonare, la atingerea scopurilor. Unele indemnuri formulate de el(completati-va instructia, perfectionati-va cuno~tintele de limba,manifestap inipativa, sporip-va competenta, delimitap-va respon­sabilitatile, dominati-va preocuparile, utilizati-va mai bine apti-

2 Nyssens Paul, Efficience, Bruxelles, Librairie de culture humaine, 1925.

224

-tudinile, antrenati-va efortul, cultivati-va discretia, fiti tenace etc.)vor fi nu numai retinute mai tarziu de psihologia organizatio­nala, dar li se va conferi 0 noua penetratie, noi nuante. Nyssensare ~i initiativa infiintarii unei edituri ~i a publicarii in colectia"Librairie de culture humaine" atat a propriilor lucrari, cat ~i pecele ale altor autori. Astfel, in 1931, apare in traducere, cu 0prefata semnata chiar de Nyssens, lucrarea lui Parkyn A. Her­bert intitulata Autosugestia.3 Autorul acestei lucrari este atat deconvins de rolul jucat de autosugestie in viata cotidiana, in for­marea caracterului, in re~itele, ca ~i in nereu~itele noastre, insurmontarea deranjamentelor fizice, in dominarea tulburarilormintale, in formarea obi~nuintelor ~i dezvoltarea concentrarii,in vindecarea timiditatii, a starilor de nervozitate, a fricii, egois­mului, in ameliorarea memoriei ~i dezvoltarea optimismului, ca~i in transformarea gandirii in actiune, incat recomanda ca ea safie "studiata, inteleasa ~i aplicata in toate circumstantele vietii"(p. 8). Numai in felul acesta ne yom putea servi eficace de ea~i ne yom ameliora din luna in luna, din an· in an sanatatea,fericirea, succesul. Aproximativ in aceea~i perioada, in Franta,Editura J. Oliven publica nenumarate lucrari consacrate acele­ia~i tematici. Charles Boudouin, animatorul Institutului Interna­tional de Psihologie ~i directorul revistei "Actiune ~i gandire",publica lucrarea La Force en nous4, in care analizeaza gandirea,actiunile ~i sentimentele umane susceptibile, gratie unei maristapaniri ~i dirijari, a fi modificate inspre binele nostru. Aceea~iidee a controlarii ~i orientarii diverselor capacitatii psihice uma­ne, cu scopul atingerii scopurilor formulate, 0 intalnim ~i in lu­crarea lui M. Wargnier, publicata in 1932, cu titlul sugestiv Versla vie heureuse5. Pornind de la ideea ca unele emotii ~i senti­mente, cum ar fi furia, nemultumirea, iritatia, frica, teama, tris­tetea, invidia, gelozia, ura etc. sunt destructive deoarece tulburafunctiile organice ~i mintale, diminueaza energia vitala ~i psi-

3 Parkyn A. Herbert, Autosuggestion, Bruxelles, Librairie de culture humaine,1931.

4 Boudouin Charles, La Force en nOIIS,Paris, J. Oliven, 1931.

5 Wargnier, M., Vers la vie hereuse. Le bonheur en soi, lajoie autour de soi, Paris,Editions J. Oliven, 1932.

225

-

hid, conduc la insucces, umbresc viata personala §i a celor dinjur, creeaza 0 atmosfera nefastapentru dezvoltarea copiilor, fa­vorizand expansiunea tendintelor inferioare, autorul recomandasuprimarea lor. Alte emotii §i sentimente, ca de exemplu, bucu­ria §i umorul, dragostea §i caritatea etc. fiind creatoare, "sursasanatatii, frumusetii §i fericirii" (p. 12), "chintesenta vietii noas­tre afective" (p. 43) se asociaza cu cre§terea energiei vitale, cuinfrumusetarea binefacatoare a anturajului, cu crearea unei at"mosfere de dragoste §i fericire in jurul copiilor, de aceea trebuieimbogatite, stimulate. Multa vreme, inca din Antichitate, omula fost mai degraba interesat de a imblfu1zianimalele, de a aservimateria, de a stapani fortele naturii, §i mai pulin sau chiar delocde a-§i aservi propriile sale dorinte, de a-§i stapani emotiile §isentimentele, pasiunile §i gandurile. Wargnier considera insa ca"nu este suficient de a cre§te energia afectiva §i intelectuaUi, tre­buie sa stiipane§ti aceasta energie pentru a 0 orienta spre 0 di­rectie determinata, pentru a atinge scopul dorit, a realiza un ide­al ales. Nu yom deveni bogati in sentimente §i ganduri decatcontrolandu-ne viata afectiva §i intelectuala ... ~tiinta fericiriiconstii in controlarea emotiilor" (pp. 100-10 1).

Am staruit asupra unor lucrari §i conceptii elaborate nu atatde psihologi, cat mai ales de ingineri, medici, in general de oa­meni de cultura, pentru ca vedem in ele ecoul inlediat al teoriilorformulate de marile orientari psihologice sau chiar anticiparealor. In fond, ideea orientarii, stiipanirii §i controliirii diferitelorfunctii psihice nu este altceva dedit reflexul ideii dirijarii com­portamentului, in vederea sporirii eficientei acestuia, elaboratade behaviorism. La fel cum ideea caracterului destructiv, dezor­ganizator §i dezadaptativ al unor emotii §i sentimente primare,inferioare, care due la tulburari mintale §i comportamentale, nureprezinta decat expresia concePtiei psihanalitice cu privire larolul incon§tientului in declall§area stiirilor obsesionale, a nevro­zeIor. Autosugestia, mai ales prin forma sa voluntara, care con­stituie "baza tuturor tratamentelor medicale" - dupa Cunl seexprima Parkyn -, ar putea fi asociata cu ultima faza a metodeipsihanalitice, ca metoda terapeutica, cand incon§tientul (in cazulde fata, emotiile §i sentimentele destructive) este asanat prin con-

226

--trolarea lui con§tienta. In insistenta asupra vietii fericite, a bu­curiei existentei, a obtinerii sanatatii §i succesului in viata, ve­dem 0 prefigurare a multora dintre ideile psihologiei umaniste.

Anii '50, '60 aduc 0 data cu dezvoltarea variantelor moderneale behaviorismului §i psihanalizei, §i mai ales 0 data cu aparitia§i afirmarea celei de "a treia forte in psihologie", adica a psi­hologiei umaniste, noi incercari de optimizare a personalitatiiumane. Descoperirea unor mijloace §i modalitati care sa con­duca la sporirea gradului de eficienta a personalitatii §i a aCliu­nilor umane devine un fel de obsesie coercitiva a cercetatorilor.Neobehavioristul B. F. Skinner in lucrarea Revolulia ~tiinlifidia inviiliimantului,6 aparutii in 1968, este preocupat de realizareaunei instruiri eficace, ca urmare, de ajutorarea elevilor pentru aajunge la un asemenea rezultat. In acest sens eI considera casporirea eficientei invatiirii s-ar putea obtine prin utilizarea rela­tiilor de intarire, adica a relaliilor dintre comportament §i con­secintele acestuia, prin model area comportamentului §i mentine­rea lui in vigoare. Intiirirea fiind un tip particular de consecinlaasigura pastrarea comportanlentului pe durata unei perioade pre­lungite. Procesul s-ar putea realiza in doua faze: mai intai prinstabilirea anticipata de catre profesor a comportamentului termi­nal, deci a comportamentului care urmeaza a fi, in ultima instan­!ii, oblinut; apoi, prin fornlarea §i instalarea comportamentuluiterminal cu ajutorul intaririi, adica pe baza modelarii comporta­mentului prin aproximatii succesive, deoarece "aparilia pe nea§­teptate a comportamentului nu are eficienta" (Skinner, 1971,p. 176). In vederea realizarii concrete a acestui ultim dezideratSkinner propune 0 multitudine de modalitali ce pot fi utilizate(fortarea fizica a comportamentului; intrebuintarea unor stimulicare declall§eaza raspunsul ce urmeaza a fi intarit; imitatia; re­producerea rezultatelor unui comportament; repetari neimitati­ve, prestabilite; sugerarea comportamentului etc.). Printre acestemodalitati cea mai eficace este considerata programarea com­plexa a comportamentului, implicit folosirea invalarii programa-

6 Skinner B. F., Revolufia §tiinfificii a rnviifiimantului, Bueure~ti, Editura Didae­tica ~i Pedagogica, 1971.

227

te (vezi pp. 176-190). Pomind de la premisa cii "in oricare alt

domeniu exigentele cre§terii produqiei ar atrage dupa sine inmod automat inventarea de echipamente care ar permite econo­misirea timpului de munca" (p. 29), Skinner se intreaba de ceacest lucru n-ar fi posibil §i pentru invatamant. In consecinta,pentru cre§terea rapida a eficientei activWHii de invatare, el pro­pune inventarea §i folosirea unor ma§ini de instruire, care ar fa­

cilita unora procesul de asimilare a cuno§tintelor, dar §i fructi­ficarea in mai mare masura a potentialului disponibil al elevilor.Intentia autorului privind cre§terea eficientei activitatii de inva­tare, a comportamentului in general, este evidenta, pentru a maiinsista in amanunt asupra ei.

Acelea§i intentii Ie intalnim §i la neofreudi§ti. Erich Fromm,unul dintre cei mai reprezentativi neofreudi§ti, in lucrarea sa So­

cietate alienata §i societate sanatoasa,7 aparuta in 1955, respin­gaud unele teze freudiste (incompatibilitatea dintre societate §icivilizatie, adaptarea omului la societate etc.) militeaza pentrudefinirea starii de sanatate mental a in termeni de adaptare a so­cietatii la nevoile omului, in cei ai rolului pozitiv sau negativpe care 11joaca societatea in acest sens. "Ca individul se bucuriisau nu de siiniitate mentala - scria Fromm -, aceasta nu de­

pinde mai intai de el, ci de structurile societiitii. Dadi societateaeste sanatoasa, ea favorizeaza capacita1i1e umane de dragoste,de muncii creatoare, de rationare §i de obiectivitate; ea il ajutape om sa dobandeasca sentimentul individualitalii, bazat pe for­ta lui productivii. Daca societatea este bolnava, ea produce osti­litate, neincredere; ea transforma omul in instrument utilizat §iexploatat de catre altii, atrofiaza con§tiinta lui de sine, excep­mnd miisura in care el se supune altora sau devine un automat"(Erich Fromm, 1983, p. 98). Fromm intreprinde nu numai 0 cri­

tica virulentii a societatii contemporane caracterizatii prin fixatiisau regresiuni spre stadii de dezvoltare invechite, inadecvate,bazate pe alienarea omului, pe degradarea sa caracteriala, pepierderea individualitiitii sale, ci propune §i 0 serie de modalitiitide depii§ire, de iC§ire din impasul unor asemenea situatii. Dupa

7 Fronun Erich, Texte aLese, Bucure§ti, Editura Politica, 1983.

228

opinia lui, dezvoltarea capacitatilor de iublrc. §i de creatie aleomului, eliberarea lui de legaturile incestuoase cu clanul §i cu

pamantul, amplificarea sentimentului identitatii fundamentat peexperienta de sine ca subiect §i ca agent al propriilor sale forte,

stiipauirea realitiitii interne §i externe, dezvoltarea ratiunii §iobiectivitiitii etc. sunt tot atatea mijloace prin care ar putea fi

obtinuta sanatatea mental a, insanato§irea societatii, implicit,cre§terea eficientei umane.

Dar parca niciunde grija pentru sporirea eficientei persona­

litatii, pentru cre§terea §i dezvoltarea ei nu s-a manifestat cu maimulta pregnan¢ de cat la psihologii umani§ti. A. H. Maslow, inlucrarea MotivaJie §ipersonalitate (1950, 1970)8 §i Carl Rogers

in majoritatea lucrarilor sale, dar cu deosebire in doua dintreele: Terapia centrata pe client (1954) §i Dezvoltarea persoand(1961)9 staruie cu precadere asupra necesitatii punerii in valoare

a intregului potential uman pentru cre§terea fortelor personali­tatii, ameliorarea relatiilor interpersonale §i optimizarea vietii degrup. Deviza lui Maslow "ceea ce un om poate, el trebuie safie, deoarece existii 0 tendinta ca fiecare sa devina autoactualizatin ceea ce este el potential. .. sa devina ceea ce este capabil safie" (Maslow, 1970, p. 46), ca §i convingerea lui Rogers ca a fi

plenar tu insuti in calitate de fiin¢ umana "este un proces pozitiv,constructiv, realist §i demn de incredere" (Rogers, 1966, p. 134)sunt semnificative din acest punct de vedere. Dupa Maslow con­

ditia personalitatii eficiente, a sanatatii sale psihice, 0 reprezintaautorealizarea, indeplinirea metanevoilor, indeosebi a ultimei

trebuinte din celebra sa "piramidii a trebuintelor". Omul ajunsin acest stadiu capata 0 serie de caracteristici care 11disting de

altii. El are 0 mai bum percepere a realitatii; dispune de un mai

mare grad de acceptare a sinelui, a altora, a naturii; manifestamai multa spontaneitate, simplitate, firesc §i naturalete; este

centrat pe probleme; este animat de deta§are, autoirorue, inde­pendenta fata de cultura §i mediu; poseda 0 mai mare capacitate

8 Maslow A. H., Motivation and Personality, New York, Harper et Row Publi­

shin; Co. 1970, second edition.Rogers Carl R., Le dtiveloppement de Lapersonne, Paris, Dunod, 1966.

229

-

voluntarii, un mai pronunlat gust pentru activitate; se distingeprin prospelimea aprecierilor; intreline relalii interpersonale maiprofunde cu altii, fiind capabil de 0 mai mare capacitate de afi­liere, fuziune, identificare: face discriminiiri mai fine intre mij­loace §i scopuri, intre bine §i riiu; beneficiaza de simlul umoru­lui, este mult mai creativ. Ajuns in faza satisfacerii trebuinleide autorealizare, omul traie§te 0 "experienlii de vatf", se simteun Dunmezeu, fiind dominat, pe de 0 parte, de valoarea per­fectiunii, succesului, implinirii, satisfactiei, calmului, lini§tii su­flete§ti, toate bazate pe dobandirea complexitiilii §i autenticitiiliiumane, pe de altii parte, de lipsa temerii §i anxietalii, a dorin­lelor §i scopurilor (Maslow, 1970, pp. 149-180). Pentru Rogers,condilia personalitiilii eficiente 0 reprezinta maturizarea ei psi­hiea. A§a cum omul autorealizat descris de Maslow dispune deo multitudine de noi caracteristici psihocomportamentale, tot a§a§i persoana descrisa de Rogers ajunsa la "maturitatea psiholo­gicii maximala" capiitii 0 serie de calitiili: ea i§i triiie§te plenarsentimentele; i§i poate alege liber comportamentele sigure §i au­tentic satisfiiciitoare; dispune de capacitatea de a fi propriul soucriteriu, propriul siiujiltru; se angajeazii deplin in procesul pro­priei sale jiinlari §i deveniri; i§i modificii §i reorganizeazii con­ceplia despre sine insu§i, capiitand 0 atitudine pozitiva falii desine; manifestii maturitate comportamentalii in raport cu allii; i§iincorporeazii in structura Eului experienta trecutii, altiidatii refu­zata etc.) Rogers, 1966, pp. 51, 52, 59, 61, 74, 141 etc.). Prin"exteriorizarea sentimentelor", prin "utilizarea constructiva §icritica a potenlialitiililor siiniitoase de care dispune", prin "des­coperire §i utilizarea ciiilor de evolulie in conformitate cu natura§i esenla sa", prin "eliberarea de formele comportamentalevechi, ineqiale", ca §i prin "adaptarea unor comportamente noi,flexibile" - omul i§i poate miiri extrem de mult eficienla, in­scriindu-se activ §i plenar in fluxul existenlial. Psihologia uma­nista nu se mullume§te insii numai cu formuliiri §i explicaliiteoretice, ci incearcii sii-i furnizeze omului §i instrumentele prininternlediul ciirora acesta sii se poatii autorealiza §i maturiza,propunand chiar 0 tehnologie a schimbiirii. Terapia centrata peclient, bazatii pe spontaneitatea §i intuilia empaticii a psihotera-

230

peutului, pe efortul lui de a-§i inlelege clientul in unicitatea §isingularitatea lui, ca §i pe ajutorarea acestuia pentru a ajunge lacon§tiinla de sine, la ideea responsabilitiilii, astfel incat sii de­vina, in final, 0 "noua" persoana, aliituri de grupul de fntalnirecentrat pe dezvoltarea personala, pe inlelegerea sinelui §i a al­tuia, pe descifrarea sensului propriilor comportamente desfii§u­rate in grup, a efectelor acestoraasupra altora, pe dezvoltareacapacitiilii de exteriorizare autenticii a sentimentelor etc., suntdoar douii dintre tehnicile de schimbare propuse de psihologiaumanista. Meritii a fi relinutii §i ideea lui Maslow potrivit ciireiaautorealizarea §i maturizarea psihicii nu pot avea loc in orice felde condilii, in orice tip de societate, ci numai intr-un mediu so­cial suportiv, facilitator, in care oamenii sa se poatii manifestapotrivit naturii lor, sa devinii din ce in ce mai allocentrici. 0asemenea societate este denumita de psihologul american "so­cietatea Eu-psihica". De§i psihologia Ulllanistii este contradicto­rie in esenta sa, de§i ea dispune de 0 serie de limite, a§a cUlllariitam in alte studii (M. Zlate, 1983),10 ea ramane una dintreorientiirile psihologice maximal interesate de imbogiilirea natu­rii umane, de schimbarea, reimprospiitarea §i renovarea stiluluirelaliilor interpersonale, de ameliorarea mediului de viala al oa­menilor, de furnizarea unor instrumente de schimbare - §i toateacestea pentru a-I ridica pe om panii la nivelul condiliei salesuperior umane, pentru a-i cre§te eficienta comportamentului §ia-i infrumusela existenla.

In acest context de efervescentii ideaticii generat de orien­tarile psihologice tradilionale sau de variantele lor moderne, ca§i de altele noi abia apiirute, chiar unele persoane mai pulin spe­cializate in psihologie incep sa fie tot mai interesate de optimi­zarea §i ameliorarea comportamentului profesional, de reu§ita inprofesiune sau in viala. Semnificativii din acest punct de vedereni se pare a fi lucrarea lui James T. Mangan, apiirutii in 1966,cu un titlu §ocant, lnvalatia "va vinde ", pe care editorul francez11piistreaza doar ca subtitlu, titlul traducerii franceze fiind Arta

10 Zlate M., Inconsecvenrele ~i limitele umanismului "psihologiei umaniste ", "Re­vista de psihologie", 1983, tom. 29, ill. 2.

231

I

de a reu§i11• Autorul american pome§te de la ideea ca existadoua sisteme de reu§itii: sistemul de merit, bazat pe cuno§tinte,priceperi, capacitati, pe invatare §i munca asidua, §i sistemul de"a ajunge" (in sens de a reu§i, a parveni), care este "arta de aface spuma, de a face sa fii cumpiirat la pretul corect, este sis­temul de a te pune in valoare, ate valoriza, a-ti da importanta,a deveni cineva" (Mangan, 1970, p. 19). Primul sistem, consi­dera autorul, §i-a pierdut de mult valoarea, el nu a depa§it peretii§colii, fapt demonstrat de imprejurarea ca in multe sectoare deactivitate in frunte se afla nu cei capabili, dimpotriva, subordo­natii lor sunt mult mai dotati dedt ei. De aceea, el este tentatsa acorde 0 mai mare importanta celui de-al doilea sistem pentruca "cei care il practica i§i largesc viata, se simt dinamici §ieficace; intr-o lume in care majoritatea oamenilor sunt insigni­fianti acest sistem procura 0 bucurie superioara" (p. 19). Ceidotati nu reu§esc in viata datorita faptului ca nu-§i fructificaposibilitatile de care dispun, lasandu-§i-Ie sa se consume interiorfiira vreaun profit nici pentru ei, nici pentru altii. Ceilalti, inschimb, poseda arta de a se pune in valoare, ca una dintre pre­misele sau conditiile esentiale ale reu§itei. Opt calitati sunt ne­cesare pentru a te pune in valoare: a §ti sa te exprimi; a §ti sapromiti; a dispune de curaj, de indrazneala; a §ti sa comunici;a fii diplqmat; a §ti sa fii familiar; a fi serios; a §ti sa convingi.Intreaga lucrare este dedicata analizei acestor calitati §i mai alesmodului de dobandire a lor. Chiar daca multe dintre "sfaturile"autorului dovedesc ca este adeptul dictonului "scopul scuza mij­loacele", semnificatia lucriirii constii in faptul ca din ea se de­gaja increderea optimista a autorului in posibilitatea de achizi­tionare, de dobandire prin invatare §i munca a calitatilor careasigura reu§ita comportamentului. "Arta de a te pune in valoarenu este simpla, ea cere efort, energie, rabdare, refacerea vietiidupa alte linii de conduitii, achizitionarea unor noi insu§iri, noiaptitudini, uneori pornind chiar de la zero, familiarizarea cu ideistraine, care din instinct au fost refuzate pana la un moment da1.Nici 0 calitate nu poate fi achizitionatii tara luptii apriga" (p. 13).

11 Mangan James T., L 'art de riusir, Paris, Les editions d'Organisation, 1970.

232

De pe acelea§i pozitii este respinsa §i ideea celor care sustin capentru a te pune in valoare ar fi necesareo serie de dispozitiinaturale. "Fals! - exclama autorul. Arta de a te pune in valoarenu este innascuta, ci se invata" (p. 14). Pentru a demonstraaceasta §i totodata pentru a-I ajuta pe oameni sa-§i inregistrezeprogresul in achizitionarea insu§irilor necesare artei de a reu§i,Mangan imagineaza chiar §i un chestionar de autoevaluare carecuprinde cele opt insu§iri, cu diverse subdiviziuni, notate fiecarecu un anumit numiir de puncte. In urma practiciirii zilnice aexercitiilor indicate, ca §i a autoevaluiirii din timp in timp a re­zultatelor obtinute s-ar putea constata daca s-a facut sau nuvreun progreso De§i chestionarul propus de autor nu este sufi­cient de bine elaborat sub raport metodologic, el ar putea firetinut ca 0 sugestie in vederea construirii unui instrument util. •Ideea centrala a lucriirii lui Mangan care se degaja cu marepregnan¢, chiar daca adeseori insuficient fundamentata teoreti­co-§tiintific, este aceea a perfectioniirii omului in vederea cre§teriipotentelor sale, a impliciirii lui cat mai eficiente in viata profe­sionala §i cotidiana. Solutia nu este insa cea imaginata de autor.Importanta este asocierea celor doua sisteme §i nu disocierealor. Trebuie invatati sa se puna in valoare cei care merita, caredispun de cuno§tinte, priceperi, calitati personale §i anihilati cei­lalti care de§i nu dispun de nici 0 baza informationala §i apti­tudinala se gasesc in varful piramidei organizationale.

Incepand cu anul 1970 tendinta de a vorbi nu despre oricefel de personalitate, ci despre personalitatea eficienta incepe sase accentueze §i mai mul1. De la analiza §i descrierea oarecumin sine §i pentru sine a personalitatii, in care probleme, cum arfi: natura, geneza §i structura personalitatii sunt predominante,se trece la analiza modului de exteriorizare §i manifestare com­portamentala a personalitatii. Ceea ce intereseaza in primul randeste nu atat ansamblul insu§irilor depersonalitate, cat valoarealor comportamentald. Problema amelioriirii §i perfectionarii in­su§irilor personalitatii in vederea cre§terii eficientei manifestiiriilor in diverse tipuri de comportamente profesionale ale omului(de invatare, de munca, de creatie, de conducere etc.), ca §i incele cotidiene (interpersonale §i grupale) trece pe prim plan.

233

Cercetatorii incep sa manifeste tot mai pregnant nazuinta spreperfectibilitatea fiintei umane. a trecere sumara in revista acatorva lucrari aparute imediat dupa 1970 poate fi relevanta dinacest punct de vedere. John Passmore publica in 1970lucrareaThe Perfectibility of Man1Z, in care se refera la perfectionareaomului de-a lungul diferitelor etape istorice paoa in zilele noas­tre, .de la vechii greci pana in prezent, de la cre~tinism ~i orto­doxism la heterodoxism, de la rena~tere la cuno~terea rational a,de la anarhism, utopie, comunism, psihanaliza pana la evolutio­nism. Primul capitol allucrarii sugestiv intitulat Peifecliune §iperfectibilitate creioneaza cadrul teoretic al problemei abordate,opereaza distinctii, ofeca sugestii metodologice. De~i lucrareaeste scrisa de un filosof, de pe pozitiile filosofiei, ea poate fiutila ~i celui care studiaza psihologia personalitatii deoarece iifurnizeaza date, interpretari, explicatii cu privire la profilul psi­hic, la structurile de personalitate ale oamenilor din diverse epociistorice, ca ~i la saItul progresiv racut de la 0 epoca la aIta, dela 0 modalitate de abordare a omului la alta. Tot in 1970, ClaudeDuval ~i Yves A. Michaud publica lucrarea Eficacitatea perso­nalii13 in care accentul cade pe considerarea unor factori psi­hoindividuali in asigurarea reu~itei. Ei considera, de exemplu,ca temperamentul reprezinta cheia activitatii personale deoareceeste stabil. De aceea, spun autorii, necesitatea cunoa~terii aces­tor resurse este primul imperativ al optimizarii personale. Totceea ce se achizitioneaza in decursul vietii nu are valoare, soli­ditate decat dadi este construit pe fundamentele temperamentu­lui. Autorii sunt de parere ca temperamentul este un fel de ma­terial brut care vine sa fasoneze istoria familiala, apartenentasociala, peripetiile vietii individuale. Constataod ca in calea rea­lizarii unor comportamente eficiente apar 0 serie de obstacole,de factori perturbatori, cei doi autori propun ~i unele remedii.De pilda, observand·caeficienta scazuta a activitatii umane sedatoreaza incapacitatii omului de organizare ~i consumare ratio-

12 Passmore John, The Perfectibility of Man, New Yark, Scribner's, 1970.13 Duval Claude, Michaud Yves, A., L 'efficacite personnelle, Paris, Les Editions

d'Organisation, 1970.

234

nala a timpului disponibil ei propun un test de utilizare eficientaa timpului. AIte remedii vizeaza ameliorarea planului interper­sonal, a vietii de grup etc. Melvin L. Weiner se arata a fi la felde interesat de problematica optimizarii ~i ameliorarii activitatii~i existentei umane. EI publica in 1973 lucrarea Personality:The Human Potential14, axata pe analiza celor mai complexeprobleme cu care se confrunta omul intr-o lume a tehnologiei~i intr-o civilizatie aflata la rascruce. Anxietatea ~i crizele vietii,constrangerile repetate, drogurile, sinuciderea, homosexualita­tea, relatiile conjugale, sarcina ~i avortul, moartea parintilor,starile de panica, conflictele de munca, comportamentele anti­sociale etc. constituie tot atatea semne de intrebare carora omul

trebuie sa Ie dea un raspuns acceptabil pentru a-~i construi demnexistenta. Autorul propune noi modalitati terapeutice bazate pe .sinteza psihologiei Eului cu teoria dezvoItarii cognitive a luiPiaget. Totodata, el cheama psihologia sa-~i delimiteze mai cIarlocul in lumea tehnologiei ~i sa-~i aduca contributia la solutio­narea relatiei dintre predestinarea omului ~i responsabilitatea saindividuala. In 1974 Richard W. Coan introduce conceptul depersonalitate optimalii (intr-o lucrare cu acela~i titlu: The opti­mal personality: An empirical and theoretical anaZysis)15oare­cum asemanator conceptelor de adaptare, normalitate, maturitate,sanatate mentala, autoactualizare etc., utilizate de psihologia uma­nista, dar muIt mai bine conturat decat acestea. Dupa autor, per­sonalitatea optimala este aceea care dobaod~te 0 experienta"dulce", "moale", rara asperitati, se descurca bine in munca sa,in relatiile sociale, ajunge la 0 stare interioara de bine. Perso­nalitatea optimala dispune de 0 consistenta intraindividuaUi(motivationala, cognitiva, expresiva etc.) caracterizata prinadaptarea interioara a individului, in sensul ca acesta este liberde conflictele interne, motivationale sau de con§tiinta. a aseme­nea personalitate obtine succesul in confruntarea cu problemelevietii carora Ie face fata, apeland la functiile sale intelectuale,

14 Melvin L. Weiner, Personality: The Human Potential, New York, PergamonPress Inc., 1973.

15 Coan R. W., The Optimal Personality: An empirical and theoretical analysis,New York, Columbia University Press, 1974.

235

••

la abilWitile creative. Personalitatea optimala ~tie, de regula, sa­~i utilizeze productiv potentialitatile intelectuale de care dispu­ne. In acest caz, actualizarea se refera la disponibilitatea de autiliza oricare abilitate intelectuala, spre deosebire de alte teorii(indeosebi de cea formulata de Maslow) in care potentialul ac­tualizat este exclusiv motivational. In sfar~it, personalitatea op­timala poseda 0 con~tiinta superioara celei obi~nuite, comune;ea manifesta deschidere catrc experienta, catre relatiile sociale,capacitate ce este insa corelata cu tendinta spre autonomie, caun element-cheie al unui asemenea tip de personalitate. Autorulne atrage atentia asupra faptului ca unele dintre aceste caracte­ristici sunt independente, altele par a fi necorelate: unele se ex­clud reciproc, in timp ce altele sunt incompatibile doar in anu­mite situatii. Astfel, uneori trebuie sa alegem intre autonomie ~iinteractiuni sociale pozitive; in mod similar situatiile implicatede stabilitate ~i consistenta interioara nu pot fi mentinute dacacineva este spontan, deschis la 0 noua experienta; perceptia cal­ma, stabila, lini~tita este incompatibila cu deschiderea ~i intere­suI social; un nivel inalt de autoconstanta poate sa preceada unnivel inalt de autoestimare (Coan, 1974, cap. II). Spre deosebirede alti autori care concep maturitatea, sanatatea mental a ca uncontinuu, Coan arata ca importante sunt ~i contrastele senmalate.Sintetizand caracteristicile personalitatii optimale, Coan arata caacestea sunt: trebuinta spre flexibilitate; experienta Eului; flexi­bilitatea relatiilor interpersonale; flexibilitatea relatiilor dintregeneratii; trebuinta spre unificare, spre unitate (pp. 202-229).Nu este greu sa deducem ca in conceptia lui Coan realizareamaximala a acestor caracteristici acorda personalitatii un carac­ter suplu, dinamic, eficient. Dar personalitatea optimala presu­pune nu doar realizarea maximala a potentialitatilor, ci ~i utili­zarea flexibila a modurilor variate de experienta ~i de actiune.Conceptia lui Coan cu privire la personalitatea optimala se ca­racterizeaza prin concretete umana ~i realism eficace, ea expri­mand increderea autorului in posibilitatea omului de a ajungela forme superioare de autoorganizare ~i implinire. Autorulamerican nu numai ca nu a diminuat resursele cuprinse in con­ceptiile care accentueaza nevoia de eficienta a omului, dar le-a

236

tonifiat imprimandu-le 0 noua acuratete ideatica, ~i deschizand,totodata, calea spre 0 abordare experimentala.

In ultimii ani s-au tacut eforturi ~i pe directia descopeririiunoI' indicatori in stare a masura gradul de eficienta al persona­litatii. Insertia sociala angajanta ~i responsabila, implicarea di­recta in profesiune, folosirea deplina a disponibilitatilor, diver­sificarea stilurilor de viata, realizarea aspiratiilor ~i idealuriloretc. sunt astfel de indicatori. Mai mult dedit atilt, s-a propus

infiintarea unei noi ~tiinte - antropomax:imologia - centratape studierea capacitatilor latente ale omului ca ~i a mijloacelorde actualizare, concomitent cu folosirea lor adecvata in momen­te de eforturi intense. De~i asemenea propuneri vin din parteapsihologilor sportivi, care considera ca in sport intervin astfelde "momente", ele pot fi generalizate ~ipentru alte situatii (exa-·mene, concursuri profesionale, artistice etc.). S-a sugerat crearea~i investigarea profunda a unor zone de educalie prioritara(ZEP) sau a unor grupuri de ajutor psihopedagogic (GAPP)menite a contribui la optimizarea conditiei educationale, profe­sionale ~i existentiale a omului, implicit, la cre~terea eficienteipersoanlitatii sale (Edith Piat, 1983).16 In psihologia romaneas­ca preocupari pentru studierea personalitatii eficiente intiUnim

. la S. Chelcea~i Adina Chelcea (1977)17 care enumera printrefactorii sporirii eficientei: stabilirea prioritatilor, cultivarea ima­ginatiei creatoare, deprinderea lecturii rapide ~i a invatiirii te­meinice, elaborarea in colectiv a deciziilor etc. Valeriu Ceau~u(1983)18 considera ca autocuno~terea, racordarea dintre imagi­nea de sine ~i atributele reale ale persoanei contribuie la opti­mizarea relatiilor individului cu sine insu~i, cu lumea. Noi in­~ine (M. Zlate, 1988)19 militiim pentru promovarea armoniziirii

16 Piat Edith, Les GAPP, groupes d'aide psychopedagogique, Paris, ESF, 1983.

Vezi §i: *** Ecoles en transformation. Zones prioritaires et autres quartiers, Paris,Harmattan,1983.

17 Che1cea Septimiu, Chelcea Adina, Elemente de psihologie a muncii eficiente,

Bucure§ti, Editura Politica, 1977.

18 Ceau§u Va1eriu, Autocunot1§tere §i creafie, Bucure§ti, Editura Militara, 1983.

19 Zlate M., Omulfafii Infafii eu lumea, Bucure§ti, A1batros, 1988.

237

§i echilibriirii structurilor de personalitate - ca 0 conditie fun­damentala a optimumului acesteia -, §i evitarea discrepantelordintre esenta §i aparenta, intentii §i realizari, yorba §i fapta caresunt tragice atat pentru existenta cotidiana a individului, cat §ipentru destinul sau social. Dupa opinia lui Adrian Neculau(1989)20 implicarea individului in anumite tipuri de relatii in­terpersonale (indeosebi in cele de cooperare), ca §i integrarealui in grup, care constituie un mediu §i mijloc de formare a per­sonalitatii, spore§te potentele §i fortele acestuia, implicit a efi­cientei actiunilor lui.

Dupa opinia noastra, procesul complex al devenirii "intrupersonalitate" §i mai ales cel al devenirii "intru personalitate op­timala" ar implica, printre altele:

- eliberarea personalitatii de sub imperiul stagniirii §i in­chistiirii, mortificiirii §i improvizatiilor, alterarii §i chiar anuliiriiei, concomitent cu diversificarea §i valorizarea maximala a per­sonalitatii ca opuse tendintelor de uniformizare §i simplificarerudimentarii a ei;

- descoperirea, omologarea §i introducerea in circuitulvietii a adevaratelor personalitati, a adeviiratelor valori, ce secer a fi triate §i distinse de falsele personalitati, de cele ale ve­leitarilor, oportuni§tilor §i impostorilor;

- instituirea unor repere valorice ferme, capabile a contra­cara §i descuraja falsul §i imitatia, respectul simulat §i evaluareaoamenilor in termeni invariabil superlativi, confuzia valorilor §iretorismul ca elogiere demagogica a nulitatilor;

- amplificarea resurselor reflexive §i autoreflexive ale 0­mului in vederea cre§terii eficientei cunoa§terii in general, dar§f al cunoa§terii de sine care poate fi transformata intr-o ade­viiratii forta existentiala §i actionala;

- dinamizarea tuturor disponibilitatilor §i capacitatiloromului §i nu doar a unora dintre ele; trecerea lor din virtualitatein realitate, din stare latenta in stare manifesta, §i mai ales ges­tiunea lor rationala;

20 Neculau Adrian, A triii printre oameni, Ia~i, Junimea, 1989.

238

-- eliminarea simulacrelor de competitie care conduc la a­

mestecul valorilor, la uniformizarea lor, mai mult, la estompareaadeviiratelor valori;

- radicalizarea procesului formiirii §i devenirii personali­tatii prin schimbarea profunda, din temelii, a relatiilor sociale,a mentalitatilor §i prejudeciitilor, a practicilor sociale nefaste, deasemenea, prin eliminarea compromisului, a stiirilor de supunereoarba, umilire, lingu§ire §i servitute, a actiunilor discretionale,a adormirii cOll§tiintei cu vorbe goale, a ciilciirii in picioare ademnitatii umane.

2. BIG-FIVE - 0 tendinta accentuata in*cercetarea personalitatii

1. PREAMBUL

Abordarea diferitelor tendinte prezente in studiile desprepersonalitate constituie una dintre preocuparile noastre majoredin ultimii ani. Avem insa in vedere nu orice fel de tendinte, cidoar pe cele numite de noi accentuate. Sunt accentuate tendin­tele importante, semnificative, care produc modificari de esentaintr-un domeniu al cunoa§terii, preparand trecerea spre un noumod §i nivel de intelegere al ei, spre elaborarea unor noi para­digme menite a impinge §tiinta intr-un stadiu superior al dez­voltarii ei, §i nu cele care provoaca schimbiiri de suprafatii, apa­rente, doar de limbaj, deci nu cele care aduc doar 0 renovareconceptuala. De asemenea, sunt tendinte accentuate cele dura­bile, persistente in timp, care se asociaza cu schitarea sensuluievolutiei viitoare a cunoa§terii sau a unei probleme particulare,cele care lasa urme adfulci in conceptia §i metodologia cerce­tarii, §i nu cele efemere, care apar §i dispar cu iUleala fulgeruluinelasand nici un fel de urma. In sfi'tr§it,constituie tendinte ac­centuate cele autentice, dezirabile, care exprima nu numai ade­varul cunoa§t~rii, ci duc, prin rezultatele lor, la ameliorarea §ioptimizarea existenlei umane, la sporirea potentialitatilor crea­toare §i actionale ale omului, §i nu cele pseudo§tiintifice aparutela marginea §tiintei sau dincolo de limitele ei, initiate de per-

* Comunicare prezentata la Conferinta Nationala de Psihologie, Bucure§ti, 1994.

240

soane dubioase care se sustrag controlului §tiinlific competent§i care se soldeaza cu efecte inacceptabile. Tedintele accentuatesunt generate de noile solicitari §i cerinte adresate §tiintei decatre societate, ca §i de acumularea problemelor nerezolvate, aexplicatiilor limitate sau eronate, a unor metode insuficient pusela punct.

Parcurgand studiile despre personalitate am constatat ca ast­fel de tendinte accentuate ar putea fi considerate urmatoarele:trecerea de la prezentarea oarecum in sine a conceptiilor §i teo­riilor personalitatii la analiza lor comparativa; saltul Hicut de lainvestigarea invelioJuluiexterior, protector al personalitatii ladescoperirea nucleului ei care ii asigurii esenta, identitatea,adaptabilitatea §i viabilitatea, acest "nucleu" nefiind altcinevadedit Eul; ascensiunea de la viziunea atomar-asocialionista •asupra personaliilitii la viziunea holist-integralista asupra ei; de­plasarea centrului de greutate de pe investigarea structurii sautopografiei personalitatii spre surprinderea eficienlei persona­litatii, a optimalitatii ei. Acestei ultime tendinte accentuate i-amconsacrat chiar un' studiu special 1. Una dintre cele mai recentetendinte accentuate in abordarea personaliilitii, dar care incepesa se accentuez~ tot mai pronuntat, consta in trecerea de la des­criptia §i analiza personalitalii in termeni numerooJi§i diveroJiladescriptia §i analiza ei in termeni mai pUlin numerooJi§i relativasemanatori intre ei. Asupra acestei ultime tendinte, care constapractic in trecerea de la studiul analitic la studiul sintetic al per­sonalitatii, ne yom opri in continuare.

2. BIG-FIVE - 0 noua tendinta in studiul personalitatiiDupa cum este cunoscut, cel mai adeseori personalitatea a

fost abordata in termeni de trasaturi, acestea din urma mnd luatefie in expresia lor de "proprietati dispozitionale" (Allport), fiein cea de "factori" (Cattell). Atacul conceptului de triisatura adus insa la declinul interesului in studiul analitic al personalitalii

I Vezi: Mielu Zlate, De la topografta personalitii{ii la personalitatea optimalii,"Revista de psihologie", 1990, lIT. 2.

241

in termeni de trasaturi. La aceasta se adauga §i un alt factorfavorizant §i anume multiplicarea excesiva a numarului trasatu­rilor (factorilor) de personalitate, fapt care a condus la formareaunei imagini compozite asupra personalitatii §i mai ales la "pul­verizarea" unitatii ei.ln sfar§it, nu trebuie sa uitam nici circum­stantele sociale, mai ales in tarile cu regimuri totalitare, care auingradit nu numai studiul personalitatii, ci §i afirmarea ei. Cutimpul insa, datorita schimbarii campului teoretic §i metodolo­gic al psihologiei, dar §i a contextului propriu-zis social, a in­ceput sa se imadacineze credinta in faptul ca descriptia perso­nalitatii n-ar fi at~hde dificila dupa cat ar parea, de asemenea,credinta ca 0 asemenea descriptie s-ar putea realiza apeland laun numar relativ limitat de trasaturi dispozitionale sau factori. .S-a afirmat chiar nevoia elaborarii unei taxonomii a trasaturilor

de personalitate comparabila ca functionalitate cu sistemul pe­riodic al elementelor chimice (Goldberg, 1981)2. Studiile deanaliza factoriala au condus spre acreditarea ideii ca esentialipentru structura personalitatii ar fi cinci factori. In tabelul 1 re­dam intr-o forma sintetica cele mai reprezentative contributii pedirectia descrierii §i analizei personalitatii in "cinci factori".

Se poate remarca faptul ca de§i nu exista un acord unanimin denumirea factorilor, consensul autorilor in ceea ce prive§tecontinutul psihologic al acestora este destul de mare.

Primul factor - extraversia - arata capacitatea de orien­tare a personalitatii catre exterior, modul de implicare in actiu­ne, sociabilitatea persoanei. Exista un mare acord al a:utorilorindenumirea §i specificarea continutului lui.

Cel de-al doilea factor - agreabilitatea - prinde in el di­ferentele individuale relevate de interactiunea sociala (prietenie,placere) §i se refera indeosebi la calitatile emotionale ale per­soanei §i la comportamentele ei prosociale.

Cel de-al treilea factor - c01l§tiinciozitatea - vizeaza modulconcret, caracteristic al individului de a trata sarcinile, activi-

Z L. R. Goldberg, Language and individual differences: The search for universalsin personality lexicons, in L. Wheeler (Ed.), Review of Personality and Social Psy­chology, Beverly Hills, CA: Sage, 1981, vol. 2.

242

tatile, problemele care apar in viata lui. DC§iel ofera 0 imaginemai putin clara, cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina,responsabilitatea sociala.

Cel de-al patrulea factor - stabilitatea emolionalii - esteperceput in consens de marea majoritate a cercetatorilor ca reti­nand diferentele individuale referitoare la caracteristicile emo­tionale ale unei persoane (calm, multumit, emotiv, neemotiv),dar §i la diferitele dificultati emotionale ale oamenilor (anxie­tate, depresie, iritabilitate etc.).

TabelullSituatia sinoptiii a celor 5 facton ai personalitiitii

AUTORULI

IIIIIIVVFACTORII

Fiske

autoexpresiedaptabilitateconformi-controlcuriozitatea

(1949)

socialiitateemotionalintelectului

Cattell

exviacortertiafortaanxietateinteligentii

(1957)supereului

Tupes !ii

motionalitatChristalextraversieagreabilitatedependentii culturii

1(1961)

e

Norman

extraversieagreabilitatecon§tiin-

emotiona-culturii(1963)

ciozitatelilate

Borgatta

afirmarepliicereresponSIl-emotiona-inteligentii(1964)

bilitatelilate

Smith

extraversieagreabilitateputereaemotiona-subtilitate

(1967)caracteruluilitate

Costa !ii

con§tiin-McCraeextraversieagreabilitateciozilate

neuroticismdeschidere

11985) Hogan

sociabilitatepliicere

pruden¢adaptareinteligentii(1986)

§i alllbitie

Lorr (1986)

IItractienivelulstabilitateindepen-

Interpersonal socillliziiriilIutocontrol

emotionaliidentii

iiDigman

extraversieamabilitateputereaneuroticismintelect

(1988)rellliziirii

PeabodY!iiGoldberg

puteredmgostemunciiIIfectintelect

II (1989)

243

Al cincilea factor-- cultura sau illtelectul- arata diferitele

aspecte ale funcpilor intelectuale (creativitate, inventivitate, des­chiderea la experienta etc.).

Noul model de descriptie §i analiza a personalitatii a fostnumit BIG-FIVE ("MareIe cinci") §i a suscitat un interes imensdin partea cercetatorilor. La ora actuala descrierea pcrsonalitatiiin "cinci factori" este, in opinia unor autori, "foarte prolifica,daca nu chiar cea mai prolifica"3.

3. IPOTEZELE MODELULUI

Modelul BIG-FIVE porne§te de la trei categorii de ipoteze:lexicale, structurale, ierarhizatoare.

Ipotezele lexicale sugereaza ideea ca cele mai importante di­ferente individuale in tranzactiile umane sunt encodate in ter­meni singulari aflap in una sau mai multe limbi din lumea in­treaga. Consultarea dictionarelor devine modalitatea principalade estimare a numarului termenilor capabili a descrie trasaturilede personalitate. Astfel de demersuri au fost facute inca de

Fr. Galton (1884), apoi de Allport §i Odberg (1936), Cattell(1943), Norman (1967) etc.4. Pentru denumirea trasaturilor de

personalitate au fost utilizate: verbe (care arata "ce face" 0 per­soana), adverbe (informeaza asupra felului "cum face" ceva 0anumita persoana), adjective (la acest nivel descriptiile deve­nind proprieiliti, calitati inerente fiintei individului §i exprimand"de ce" se comporili ea intr-un anume mod), substantive (tra­saturile fiind substanpalizate §i recunoscandu-li-se 0 existentaproprie, care la randul ei poate fi calificata). Verbele of eraputine informatii despre 0 personalitate, ele referindu-se maiales la tematica comportamentului, §i nu la modalitatea acestuia.

3 Barbara Krahe, Personality and Social Psychology. Towards a Synthesis, Lon­

don, Sage Publications, 1992, p. 42.

4 Vezi: F. Galton, Measurement of Character, "Fortnightly Review", 1994,36;

G. W. Allport, H. S. Odbert, Trait-names: A psycholexical description of personality:

Basic traits resolved into clusters, "Journal of Abnormal and Social Psychology",1943, 38; W. T. Norman, 2800 personality trait descriptors: Normative operating

characteristics for a university population, Ann Arbor, Departament of PsychologyUniversity of Michigan, MI, 1967.

244

Adverbele furnizeaza informatii nu numai despre comporta­

ment, ci §i despre 0 oarecare coerenta interioara a acestuia, per­

mitilnd compararea comportamentelor §i raportarea lor la normepentru a deduce constanta, generalitatea, universalitatea acesto­ra. Modul adjectival §i substantival de denumire a trasaturilor

de personalitate sunt cele mai productive: primul deoarece faceabstractie de situatia in care 0 persoana se comporta intr-un anu­

me fel §i atribuie trasatura respectiva intregii ei fiinte; cel de-aldoilea, pentru ca face abstractie nu doar de comportamentulunei persoane, ci §i de trasaturile ei comportamentale care suntsubstantializate, in acest caz trasatura capatilnd 0 oarecare auto­nomie, pc baza ei putandu-se explica comportamentul unei per­soane (Huber, 1992)5. Cercemri asupra personaliilitii avand ca

punct de pornire ipotezeIe lexicale au fost efectuate de De Raad;Mulder, Kloosterman, Hofstee (1988), De Raad, Hoskens

(1990) etc.6.Potrivit ipotezelor structurale, ceea ce conteaza in descrierea

personalitatii §i mai ales a structurii ei este nu numarul trasatu­rilor denumite prin diferiti tenneni, ci natura relatiilor dintre tra­

saturi, capabila a conduce la construirea unei reprezen~ri struc­turale a descriptorilor personalitatii. Corelapile dintre ace§ti"termeni-trasaturi" au fost stabilite prin intermediul analizei fac­toriale §i a diverselor ei metode §i procedee (metoda analizei in

componente principale, metoda analizei centroide, analiza dedusteri, rotatiile oblice etc.)?

Ipotezele ierarhizatoare vizeaza organizarea ierarhica a ter­menilor ce denumesc trasaturi in interiorul aceluia§i factor cu­

prinzand in el sute §i chiar·mii de trasaturi. Din perspectivaacestor ipoteze, domeniile sau factorii modelului Big-Five sunt

localizati la cel mai i:nalt nivel de organizare.

5 Informatii suplimentare vezi in Winfrid Huber, Introduction d la psychologie de

lapersonnaliti, Bruxelles, Pierre Mardaga, editeur, 1992, pp. 50-54.6 B. De Raad, E. Mulder, K. Kloosterman, W.K.B. Hofstee, Personality - des­

criptive verbs, "European Journal of Personality", 1988, nr. 2; B. De Raad, M. Hos­kens, Personality - descriptive nouns, European "Journal of Personality", 1990, nr. 4.

7 Informap.i suplimentare vezi in loan Radu §.a., Metodologie psihologicii §i ana­

liza datelor, Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1993, pp. 130-150,231-254.

245

Se poate observa cum cele trei categorii de ipoteze se inliin­tuie ~i se integreaza unele cu altele. Astfel, ipotezele lexicalesunt integrate de cele structurale, iar acestea din urma sunt in­tegrate de ipotezele ierarhizatoare. Rezulta, in final, un constructintegrator care este personalitatea umana. Este elar ca cei careau propus modelul Big-Five nu au avut intenlia de a goli ~i sa­raci personalitatea, de a reduce bogalia ei doar la un numiir limi­tat de trasaturi. Mai degrabii ei au cautat sa elaboreze un cadru~tiinlific in care sa se organizeze diferenlele individuale care ca­racterizeaza oamenii.

4. Repere istorice ~i dezvoltiiri actualeDupa opinia noastra, dinamica cercetarilor care au condus

la postularea modelului Big-Five poate fi subdivizata in trei eta­pe distincte: 0 etapa preistorica, ce presupune efectuarea unorstudii relativ independente unele de altele ~i cu 0 alta finalitate,dar care totu~i reprezinta premise importante pentru inchegareanoii orientiiri; 0 etapa istorica propriu-zisa, centrata aproape inmod exclusiv pe investigarea adilncita a personalitalii din per­spectivanoului punct de vedere; etapa dezvoltarilor actuale ca­racterizata prin incercarile de perfeclionare ~i renovare a cer­cetiirilor.

Etapa preistoridi. lnceputurile cercetiirilor asupra factorilorde personalitate sunt legate de numele lui Thurstone ~i Cattell.Primul, inca din 1934, dand 60 de adjective la 1300 evaluatoripentm a caracteriza 0 persoana pe care 0 cunosc bine, ~i apli­cilnd apoi analiza factoriala, a ajuns la coneluzia ca personali­tatea poate fi explicata prin 5 factori independenli8. Din pacate,el nu a staruit asupra acestor demersuri ~i, mai tarziu, in 1951~i 1953, reanalizilnd ~i rotilnd cele 3 scale-chestionare elaboratede Guilford, a descoperit existenla a 7 factori cu ajutorul caroraar putea fi descrisa personalitatea, mai exact 0 latura a ei ~i anu­me temperamentul. La randullui, Cattell (1943, 1947)9 pomind

8 L. L. Thurstone, The vector fo mind, "Psychological Review~, 1934,41.9 R. B. Cattell, Confirmation and clarification of primary personality factors,

"Psychometrika~, 1947,nr. 12.

246

IiII~

de la cei 4500 termeni-trasaturi ai lui Allport, a dezvoltat un setde 35 variabile bipolare, fiecare pol cuprinzilnd un set compozitde adjective ~i fraze. Factorializilnd corelatiile dintre variabilepe baza procedeului rotatiei oblice, Cattell a pretins ca a iden­tificat cel pulin 10 factori oblici. Mai tarziu, cilnd variabilele luiCattell, dar ~i cele ale altor cercetatori, au fost reanalizate s-aremarcat ca numai 5 factori s-au dovedit a fi utili in descrierea

personalitatii. Extrem de sugestiv din acest punct de vedere estestudiullui D. W. Fiske (1949)10. Niciunul dintre ace~ti autorinu s-au recunoscut a fi initiatorii noului model: Thurstone, pen­tru ca ~i-a parasit analiza initiala orientilndu-se spre alte tipuride probleme ~i studii; Cattell, pentru ca ~i-a negat in mod con­stant patemitatea noului model, d~i el era considerat de altii cafiind "tatal intelectual" al Big-Five-ului; Fiske, deoarece nu ~i:aurmat cercetarile initiale, el ramilnand, dupa cum il nume~te unautor, "descoperitorul accidental al modelului Big-Five" (Gold­berg, 1993)11.

Etapa istoricii propriu-zisii. Adevaratii descoperitori ai mo­delului Big-Five sunt considerati a fi Tupes ~i Christal (1958;1961)12 care, analizilnd un numiir de studii dedicate dezvoltiiriifactorilor lui Cattell, au gasit 5 factori ai personalitatiil3. De laacea data ~i pilna astazi modelul Big-Five a trecut prin faze deascensiune, de critica, de diversificare, de accentuare. Nenuma­rati autori (Borgatta, 1964; Smith, 1969 etc.) au confirmat prinpropriile lor cercetari temeinicia concluziilor lui Tupes ~i Chris­tal. Curios este faptul ca unii dintre propunatorii noului modelau fost ~i primii lui critici, in limp ce unii critici au contribuit

10 D. W. Fiske, Consistency of the factorial structures of personality ratings from

different sources, "Journal of Abnormal and Social Psychology~, 1949,44.

11 L. R. Goldberg, The Structure of Phenotipic Personality Traits, "American

Psychologist~, 1993,18,1.12 E. C. Tupes, R. E. Christal, Stability of personality trait rating factor obtained

under diverse conditions USAF W ADC, Technical Note No 58-61.Lakland Air

Force Base, TX: U.S. Air Force, 1958.13 Studiile lor au fost retipiirite in 1992,cu un editorial apreciativ redactat de R. R.

McCrae §i O. P. John, §i ell 0 introducere datorata lui Christalinsu§i, care trece inrevista studiile realizate intre 1954-1961eu 0 validitate predictiva pc termen lung.

Vezi: "Journal ofPersonality~, 1992,60.

247

la succesul acestuia. Dintre cei care §i-au manifestat indoiala cuprivire la validitatea noului model relinem cateva nume. Maiintai pe cel allui W. T. Norman, numit de Goldberg "primulcritic serios al modelului Big-Five". De§i prin primele lui studiiNorman a confirmat modelul Big-Five, mai apoi, in urma unuiprogram intensiv de cercetari constand in extinderea corpuluitermenilor adunali de Allport, in clasificarea lor (stari, trasaturi,roluri), in sfar§it, in colectarea informaliei normative in legaturacu un numar de 2800 noi termeni descriptivi a trasaturilor depersonalitate, §i-a manifestat scepticismul fala de modelul Big­Five. EI era convins cii personalitatea poate §i trebuie sii fie de­scrisa mult mai cuprinzator. Cel de al doilea critic al modeluluiBig-Five, dupa expresia aceluia§i Goldberg, a fost J. M. Digman.Incepand din 1963 §i pana in prezent, prin cercetiiri succesive,el a ajuns la un numar mai mare de factori decat 5. Mai intiii,reluand cercetiirile lui Cattell, a gasit 8 factori oblici, unii dintreei diferili de cei ai lui Cattell. Apoi, adaugand noi variabile lasetul folosit inilial, obline 10 factori, unii dintre ei diferili decei ai lui Cattell, dar chiar §i de cei descoperili de el in cerce­tarea anterioarii. Analizand comparativ personalitatea copiluluicu cea a adultului, el concluzioneaza ca existii cel pulin 10 fac­tori in personalitatea copilului §i mult mai numero§i in perso­nalitatea adultului. Concomitent cu tendinta de multiplicare anumiirului factorilor intalnim §i tendinla diminuiirii lui. D. Pea­body (intre 1963 §i 1989) realizand seturi variate de 4 itemi ceconlineau intelesuri descriptive §i evaluative (de exemplu: gene­roo, econom, extravagant, zgarcit - primele 2 trasaturi fiinddezirabile, celelalte 2 indezirabile; perechea 1-3 sugerand pier­derea iar perechea 2-4 relinerea, acumularea) §i intre care su­biectul urma sa faca inferenle, a descoperit 3 factori ai perso­nalitalii (0 dimensiune a evaluiirii generale §i 2 dimensiunidescriptive). Astfel de cercetari §i concluzii au creat insa 0 si­tualie contradictorie. Modelul cu 3 factori a lui Peabody era"elegant §i frumos", pe cand Big-Five-ul se dovedea a fi ineste­tic §i un "adeviirat co§mar"14.Asistiim, totodata, la proliferarea

14 L. R. Goldberg, op. cit., p. 29.

248

-modelelor Big-Five, fapt care I-a determinat pe John (1990) saconsidere ca interpretarea Big-Five este departe de a fi univoca.De aceea, nu de pUline ori ariita el, suntem nevoili sa ne in­trebiim: "care Big-Five"?, "ale cui sunt cele 5 trasaturi"?15. Nu­mele trasiiturilor tinde sii prezinte amestecuri de factori, locali­zarea factorilor devine instabila, giisirea unor denumiri univocepentru trasaturi este dificila. Cu toate acestea, pauii in momentulde falii s-au conturat doua tipuri de modele Big-Five: 1. cel dez­voltat de McCrae §i Costa (1985; 1987) §i operationalizat inNoul Inventar de Personalitate (NEO-PI)16; 2. cel bazat pe ipo­tezele lexicale §i operationalizat intr-un set de factori provenilidin studiile unora dintre autorii deja citali (Norman, Peabody,Digman, Goldberg). Facand 0 analiza comparativii a acestor douamodele, Goldberg enumera cateva asemaniiri (acela§i numiir de •factori; acela§i conlinut al factorilor), dar §i unele diferenlieriexistente intre ele (localizarea factorilor I §i IT fiind sistematicrotata conduce la efecte diferite; de exemplu, "ciildura" este 0falii a extraversiei in NEO-PI, intimp ce in modelullexical eaeste 0 falii a agreabilitiitii; factorul V este conceput ca "deschi­dere la experienla" in NEO-PI §i ca "intelect" sau "imaginatie"in modelullexical. Dupa opinia autorului citat, aceste diferenteprovin din chiar istoria noului inventar de personalitate, el fiindconceput initial ca un chestionar ce masura extraversia, neuro­ticismul §i deschiderea la experienlii17.

Etapa dezvoltiirilor actuale. Cercetarile recente se concen­treaza pe evidenlierea mai pregnanta a relatiilor mtre variabilelefactorilor §i intre factorii in§i§i. In continuarea celor doua mo­dele Big-Five prezentatemaiinainte.seinscriu modelele cir­cumplexe considerate a fi continuiiri §i adanciri ale primelor. Inaceste modele vectorii-trasaturi sunt caracterizati prin pozilia lor

15 O. P. John, The "big-five" factor taxonomy: Dimensions of Personality in the

natural language and in questionaires, in L. A. Pervin (Ed.), Handbook of Persona­lity: Theory and Research, New York, Guilford, 1990, p. 78.

16 P. T. Costa, Jr., R. R. McCrae, The NED Personality Inventory manual, Odessa,

FL: Psychological Assessement Resources, 1985;R. R. McCrae, P. T. Costa, Jr., Va­lidation of the ftve-factor model of personality across instruments and observers,"J oumal of Personality and Social Psychology", 1987,52.

17 L. R. Goldberg, op. cit., p. 30.

249

-..

-

251

IV+neinvidios

V+

Fig. 1 - Factorul IV §i Factorul V.

\."\Mic.,;

'i,e\O':l

nerVOSIV-

POS;jC

posesjv

deci 10 circumplexe bidimensionale formate prin luarea ca bazaa 2 factori cate 0 datil. Planurile circumplexe sunt impartite insegmente de 300 fiecare, introducand factori aditionali la <, de300 §i de 600 la fiecare din factorii de baza (vezi fig. 1). Modelulprezentat pemlite §i construirea unei matrici conceptuale dinfactorii Big-Five-ului atat pe verticala, cat §i pe orizontala. EInu este diferit de Big-Five in ceea ce prive§te structura internaa personalitatii, ci reprezinta doar 0 integrare a traditionalului

v+

Big-Five cu modelul circumplex bidimensional al personalitatii.Dupa opinia autorilor, dat fiind faptul ca modelul AB5C consi­dera trasaturile ca factori combinati, el contine un fel de dina­mism care lipse§te Big-Five-ului. De asemenea, AB5C dispunede un mare potential integrativ §i corectiv depii§ind astfel cele­lalte modele. Totu§i, nici acest model, de§i extrem de complex

250

18 1. S. Wiggins, Circumplex models of interpersonal behavior, in L. Wheeler(Ed.),op. cit., vol. I, 1980;D. Peabody, L. R. Goldberg, Some determinants offactor

structures from personality-trait descriptors, "J oumal of Personality and Social Psy­chology", 1989,57; G. Saucier, Benchmarks: Integrating affective and interpersonal

circles with the Big-Five personality factors, "Journal of Personality and Social Psy­chology", 1992,62.

19 W.K.B. Hofstee, B. De Raad, L. R. Goldberg, Integration of the Big-Five andcircumplex approches to trait s.tructure, "Journal of Personality and Social Psycho­

logy", 1992,63.

unghiulara lntr-un spatiu factorial bidimensional. In esenta, mo­delele circumplexe permit centrarea pe variabilele interstitialedintre polii factorilor. Factorii sunt dispu§i de-a lungul unui cercca puncte de interseqie, obtinandu-se astfel structuri bi-sau tri­dimensionale. Intentia acestor modele este de a sparge unidi­mensionalitatea §i de a ie§i din ea. Cele mai cunoscute modelecircumplexe sunt cele elaborate de Wiggins (1980), Peabody §iGoldberg (1989) pentru factorii I, II §i III, §i cel allui Saucier(1992) pentru factorii I, II §i IVI8. Modelele circumplexe prinnatura lor furnizeaza mult mai numeroase oportunitati pentruidentificarea clusterelor de trasaturi (cluster = ciorchine) care,din punct de vedere semantic, sunt coezive. Totu§i, ele nu aco­pera decat un subset din spatiul trasaturilor. De asemenea, inloc de a arata 0 raspandire a trasaturilor deasupra unei pozitiiunghiulare, ele tind sa lase spatii goale. Depii§irea acestor limitese poate obtine prin integrarea modelelor Big-Five cu modelelecircumplexe intr-un circumplex cu 5 dimensiuni. Penttu a seajunge la 0 asemenea structura complexa mai intai se ia 0 sferacu 3 axe. Vazuta din centrul ei, sfera arata ca un cer instelat cuun numar de galaxii reprezentand clusterele de trasaturi, precum§i 0 serie de spatHmoomult sau mai putin goale continfuldcatevastele izolate. Modelul complet ar cere extinderea acestei struc­turi pe cea de a patra §i a cincea dimensiune. In locul unui cir­cumplex cu 5 dimensiuni, Hofstee, Raad §i Goldberg (1992)19propun.o Partiala liberalizare a structurii simple. Modelullor,numit AB5C (Abridged Big-Five dimensional circumplex), esteun circumplex prescurtat cu cei 5 factori, fiecare trasatura fiindcaracterizata de incarcatura unui subset format din 2 din cei 5factori. Fiind 10 astfel de subseturi, modelul AB5C cuprinde

-

1+soc4'tbil

risipiLor

ll+

253

5. COMENTARII ~I CONCLUZIISuslinatorii modelului Big-Five pomesc de la convingerea

ca identificarea unui numar relativ limitat de factori ai persona­litalii constituie un scop dezirabil pentru dezvoltarea unui cadruunificator de analiza. Modelul ofera, de asemenea, premiselerealizarii unui consens ~i in ceea ce priv~te interpretarea fac­torilor. Exista, de aceea, 0 multitudine de suporturi pentru a de­monstra generalitatea lui. lata cateva dintre acestea:

• a avut numeroase consecinle metodologice, permitand ela­borarea unor instrumente de investigare a personalitiilii (NEO-PIdemonstreaza chiar 0 mare congruenla cu cele mai eficientescari de personalitate);

• arata importanla celor 5 factori inexplicarea actelor com­pozite (cercetatorii au demonstrat existenla unei corelalii cres­cute cu evaluarile Iacute de alte surse, cum ar fi tatal, mama,prietenii, alte persoane intervievate);

• are 0 mare sfera de aplicabilitate, putand fi utilizat atat inexplicarea personalitiilii copiilor, cat ~i a adullilor;

• este aplicabil nu doar pe vorbitorii unci singure limbi (pevorbitorii de engleza), ci ~i pe cei care vorbesc alte limbi;

• permite studierea relaliilor dintre structura personalitalii §istarea de bine psihologica a oamenilor (extraversia se asociazacu bunastarea psihologidi, in timp ce nevrotismul are efecte ne­gative);

II-

Fig. 2 b - ePl (in exteriorul) §i BPI (in interiorul)circumferinfelor rotate cu 41°

1+sociabil

tisipitorextravertarogant

voroore\schimootor

11+

previzibil

lini~tittimid

introvert

rezervatsmgur1-

252

11-

Fig. 2 a - ePI (in exteriorul) §i BPI (in interiorul)circumfennfelor nerotate.

20 J. A. Johnson, Multimetod Replication of the AB5C Model. Paper presented ofthe Sixth Conference, European Association for Personality Psychology, Groningen,June, 18 1992.

,,'jicuprinzator, nu este lipsit de unele limite. Jol;mA. Johnson20,in comunicarea sa prezentata la cea de-a 6-a conferinla a Aso­ciatiei Europene de Psihologia Personalitalii (Groningen, iunie,1992), considera ca atat Big-Five-ul cat §i AB5C sunt centratemai mult pe structura limbii §i mai pulin pe structura personali­talii oamenilor reali, ele echivaleaza trasaturile-termeni cu inse~itrasaturile reale. Or, nu intotdeauna trasaturile-adjective sunt inmod necesar echivalente cu structura trasaturilor reale. Pentru a

surprinde structura reala a personalitalii, ca 0 replica la modelulAB5C, el propune utilizarea mai multor metode: evaluarea sca­lelor cu 49 adjective bipolare (BARS), California PsychologicalInventory (CPI), Hogan Personality Inventory (HPI). Analizelecomparative ~i corelalionale a rezultatelor oblinute prin aplica­rea acestor "multimetode" pe doua categorii de populalii (ame­ricani ~i germani), in condiliile rotiirii sau nerotarii factorilor,I-au condus pe autor la formularea unor concluzii interesantereferitoare la cunoa~terea personalitalii. Un exemplu de compa­ralii Iacute de autor prezentiim in fig. 2a ~i 2b.

- --

• a generat studii interesante legate de relalia dintre ereditate~imediu in structura ~idinan1ica personalitiilii (John C. Loehlin,1992 a unniirit miisura in care cele 2 categorii de variabile ­mediu ~i ereditate - sunt prezente in fiecare factor);

• a oferit un set extins ~i folositor de dimensiuni care carac­terizeazii diferenlele individuale, dimensiuni ce pot fi miisuratecu 0 mare fidelitate ~i cu 0 validitate impresionantii; luate im­preunii, aceste dimensiuni caracterizeazii structura personalitii1ii;

• are nu numai 0 valoare metodologicii, ci ~i una practicii,fiind utilizat in prediclia performanlelor, deci in seleclia profe­sionala.

Toate aceste "suporturi" ale modelului i-au determinat peunii autori sa considere ca Big-Five-ul ar fi cheia ce permiteinlelegerea personalitalii ~i mai ales a structurii ei.

Din pacate, modelul conline ~i unele limite.• Cea mai agravantii dintre ele ni se pare a fi absenla unei

conceplii teoretice din care a fost derivat.•Lipsa concordanlei intre autori in ceea ce prive~te denumi­

rea ~i numarul factorilor, localizarea lor spalialii ~i, cu precade­re, interpretarea lor, este 0 ahii limita majora a modelului.

• Analiza factoriala ca 0 procedura statistica fumizeazii in­formalii asupra numarului factorilor extra~i pe baza structuriicorelationale a itemilor considerali, dar nu spune nimic despresemnificalia psihologicii a factorilor. Or, dupa cum se ~tie, rolulpsihologului abia de aid incepe.

• 0 intrebare formulata de Barbara Krah6 sugereaza 0 altalimitii: factorii din Big-Five sunt constructe psihologice aparli­nand descripliei persoanei sau ei reflecta doar semantic 0 relalieexistentii in limba din care derivii? Autoarea este de parere ciieste greu de suSlinut ca relatia dintre factori spune intr-adevarceva despre caracteristicile psihologice concrete ale unei persoa­ne date. In schimb, ea reflectii proprietiilile inerente ale limbiiimp~ite de toli membrii. Concluzia ei este ca factorii cupr~iin Big-Five "au 0 contribulie potenliala in explicarea diferen­lelor individuale dintre oameni"21.

21 Barbara Krahe, op. cit., p. 49.

254

Cu toate aceste limite, modelul Big Five ~iderivatele lui (mo­delul circumplex ~i modelul AB5C) constituie una dintre celemai importante tendinteAaccentuate prezenta la ora actuala In psi­hologia personalitatii. lnainte de a imbrati~a sau de a respingemodelul respectiv sunt necesare cercetari suplimentare, inclusivpe populatia romaneasca.

3. Psihologia pozitiva~i conceptia ei despre personalitate

1. PREMISE

In ultima decada a secolului XX, anii '90, au Inceput sa apa­ra in America 0 serie de studii ~i chiar monografii de specialita­te referitoare la 0 problematica relativ inedita pentru psihologiatraditionala. Probleme cum ar fi: speran{a, pliicerea, dorin{a, fe­ricirea, optimismul, starea de bine subiectivii, /n{elepciunea, con­.~tiin{a viitorului, experien{a optimalii, autodetenninarea, adap­tabilitatea, curajul, vigoarea, starea de excelen{ii etc., etc. devinsubiecte predilecte pentru unii cercetatori. Sa dam doar catevaexemple: M. Csikszentmihalyi (1990) publica 0 carte des pre psi­hologia experien{ei optimale; M.E.P. Seligman (1991), creatorulteoriei "neajutoriirii invii{ate", formulata prin anii '80, editeazade data aceasta 0 lucrare dedicata invii{iirii optimismului; C. Pe­terson ~i L.M. Bossio (1991) sunt interesati de siiniitate ~iopti­mism; D.G. Buss (1994), consecvent principii lor sale evolutio­niste, se apleaca asupra dorin{ei, interpretata dintr-o perspectivaevolutiva; c.R. Snyder (1994) scrie despre psihologia speran{ei;D. Lubinski, C.P. Benbow (1995) se pronunta asupra dezvoltii­rii optima Ie a talentului; K.A. Ericsson (1996) incearca sa evi­dentieze ciiile excelen{ei; L.G. Aspinwall (1998) regande~te ro­lul pozitiv al afectelor in auto-reglare; Diener ~i colaboratorii sai(1999), D. Kahneman (1999) sunt preocupati de starea de binesubiectivii ~i de psihologia hedonistii etc., etc. 1 Nu este yorbadoar despre 0 "ingriimiidire" de carti, articole ~i studii pe 0 pro-

I CSIKSZENTMIHALYI, M. (1990), Flow: The Psychology of optimal expe­rience, New York: Harper &Row; SELIGMAN, M.E.P. (1991), Learned optimism,

256

blematidi relativ comuna, ci ~i de preocupari serioase pe direc­tia conceptualizarii unor termeni folositi, pe cea a e1aborarii unorinstrumente de "miisurare" a optimismului, fericirii, starii de binesubiective. Foarte frecvente sunt Incercarile psihologilor de a for­mula ~i mai ales de a reformula unele probleme de cercetare, dea ridica altele noi care urmeaza a fi avute In vedere. Binelnteles

ca nu lipsesc nici discutiile contradictorii dintre cercetatori, for­jarea unor concepte, postularea unor relatii fiind Insotita dedispute ~i controverse. Sa ne referim la un singur exemplu. In1999 (octombrie) Csikszentmihalyi a publicat un incitant articol(Dadi suntem atilt de bogati, de ce nu suntem fericiti?) In carestipula existenta unei relatii ambigui Intre stare a ambientala ~istarea de bine subiectiva, articol care a starn it un val de reactii

~i discutii contradictoriPToata aceasta efervescenta ideatica, teoretica ~i metodologi­

ca, culmineaza cu aparitia unui numar tematic al revistei Ame­rican Psychologist, editata de Asociatia Psihologilor Americani(APA), dedicat In Intregime cercetarii fericirii, exce1entei ~i func­tionarii umane optimale, cu alt!3 cuvinte, noii orientari aparuteIn psihologia americana pe care initiatorii ei au numit-o psiho­logie pozitivii.3 Numarul se deschide cu un studiu introductivsemnat de M.E.P. Seligman ~i M. Csikzentmihalyi (PositivePsychology: An Introduction), care prezinta coordonatele noiiorientari ~i furnizeaza, totodata, 0 serie de informatii referitoare

New York: Knopf; PETERSON. c., BOSSIO, L. M. (199\), Health and optimism,New York: Free Press; BUSS, D.G. (1994), The evolution of desire: Strategies ofhu­

man mating, New York: Basic Books; SNYDER, C.R. (1994), The psychology of

hope: You can get there jimn here, New York: Free Press; LUBINSKI, D., BEN­BOW, C. P. (1995), "Optimal development of talent: Respond educationally to indi­vidual differences in personality", Educational Forum, 59, 381-392; ERICSSON, K.A. (1996), The road to excellence, Mahwah, NJ: Erlbaum; ASPINWALL, L. G.(1998), Rethinking the role of positive ajJect in se(t~regulation, Motivation and Emo­tion,22, 1-32; DIENER, E., SUH, E., LUCAS, R. E., SMITH, H. L. (1999), "Sub­

jective Well-being: Three decades of progress", Psychological Bulletin, 125,276-302;KAHNEMAN, D. (1999), Objective happiness In: KAHNEMAN, D., DIENER, E.,SCHWARZ, N. (Eds.), Well-being: The .f{wndations of hedonic psychology, New

York: Russell Sage Foundation.2 CSIKSLENTMIHALYI, M. (1999), "If we are so rich, why aren't we happy?",

American Psychologist, 54, 821-827.3 Vezi: "Special Issue on Happiness; Excellence and Optimal Human Function­

ing", American Psychologist, 55, 1.2000, 5-183.

257

...

la fiecare studiu publicat In revisHL Fara a intra In nici un fel deamanunte, prezentam Intr-o maniera pur ~i simplu enumerativastudiile semnate de diferiti autori: Evolutiafericirii (D.M. Buss);Dezvoltarea individuala din perspectiva bio-culturala (F. Mas­simini ~i A. Delle Fave); Bunastarea subiectiva: $tiintafericirii.~i0 propunere pentruun index national (Ed. Diener); Viitoruloptimismului (C. Peterson); Fondurile, prietenii $i cerdinta oa­menilor fericiti (D.G. Myers); Teoria autodeterminarii $iJacili­tarea motivatiei intrinseci dezvoltarii sociale $i bunastarii (R.M.Ryan ~i E.L. Deci); Autodeterminarea: tirania libertatii(B.Schwartz); Mecanisme mentale adaptative: rolullor intr-opsihologie pozitiva (G. E. Vaillant); Resurse psihologice, iluziipozitive # sanatate (S.E. Taylor ~i altii); Starile emotionale $isanatateafizica (P. Salovey ~i altii); lntelepciunea: 0 meta-ana­liza (pragmatica) pentru orchestrarea mintii $i virtutii in direc­fia excelentei (P.B. Baltes ~i U.M. Standinger); Starile excelen­tei (D. Lubinski ~i C.P. Benbow); Creativitatea: aspecte cogni­tive, personale, evolutive .~isociale (D.K. Simonton); Originile.~i.finalurile supradotarii (E. Winner); Catre 0 psihologie a dez­voltarii pozitive a tineretului (R.W. Larson).

o problematica atat de noua ~idiversa, ~ocanta chiar pentruabordarile traditionale din psihologie, nu putea sa nu sUlrneascainteresul, curiozitatea ~i reactiile psihologilor. A~a In cat, exactpeste un an, aceea~i revista publica In primul sau numar 0 mul­titudine de opinii, cele mai multe dintre ele critice, la adresa pro­blemelor, sugestiilor ~i solutiilor "psihologilor pozitivi"4 Pestedoar un numar American Psychologist reia discutia asupra psi­hologiei pozitive, inserand In paginile sale un grupaj de ~ase noistudii.5 Dupa cum se poate observa cu u~urinta, asistam nu doarla un simplu "foc de paie", ci la 0 angajare ferma a unoI' psiho­logi pe directia regandirii ~irenovarii problematicii psihologiei,mai mult, pe cea a conturarii unei noi orientari teoretice ~iaplicative In domeniul vast al psihologiei.

De~i coordonatele "noii" psihologii s-au conturat cat de catchiar din cele de mai sus este neeesar ea, In eontinuare, sa ras­

pundem mai direct la cateva Intrebari: ee este psihologia poziti-

4 Vezi: American Psychologist, 56, 1,2001,75-90.S Vezi: American Psychologist, 56, 3, 2001, 216-263.

258

va?; care Ii este obiectul?; ee scopuri are?; ce problematica stu­diaza?; cu ce instrumente?; prin ce se diferentiaza ea de alteorientari psihologiee? Data fiind complexitatea noii orientari psi­hologice, ea ~i informarea noastra (totu~i) limitata, yom sehitaIn eele ee urmeaza doar raspunsurile de prineipiu, urmand ca in­formatii mai extinse ~i poate mai profunde sa fie aehizitionate Inviitorul apropiat.

2. CE ESTE $1 CE URMARE$TEPSIHOLOGIA POZITIVA?

La Intrebarea "Ce este psihologia pozitiva?", raspunsul eelmai competent ni-I of era Seligman ~i Csikszentmihalyi, de nu­mele carora se va lega, In mod sigur, noua orientare. Psihologiapozitiva, arata ei, este 0 ,,$tiinta obiectiva a experientei subiec-'tive, a caracteristicilor individuale pozitive .~ia institufiilor po­zitive care promite sa imbunatateasca calitatea vietii $i sa pre­vina patologiile care apar dind viata este brutala $i lips ita desens ... 0 $tiinta $i 0 profesie care va ajunge sa fnteleaga $i sacontruiasca factori care sa pennita indivizilor, comunitatilor $Isocietatilor sa f/?floreasca"6.Aproximativ la fel definesc psiho­logia pozitiva ~i alti autori. "Psihologia pozitiva nu este nimiemai mult decat studiul ~tiintifie al forte1or ~i virtutilor umaneobi~nuite, normale."7

Aparitia psihologiei pozitive este legata din punet de vedereistoric de situatia creata de eel de-al doilea razboi mondial. DacaInainte de aceasta eonflagratie mondiala psihologia era mult maieehilibrata In planul problematieii investigate, ca ~i In eel al ofer­telor de solutii, ea avand misiunea de a vindeca bolile mintale,de a cre$te productivitatea $i fmplinirea vietii, In fine, de a iden­tifica $i alimenta marile talente, dupa eel de-al doilea razboimondial psihologia s-a centrat exc1usiv pe prima misiune, igno­randu-le aproape total pe celelalte doua. Faptul nu a fost eu to­tul arbitral', dimpotriva, el a fost determinat de Imprejurari insti­tutionale ~i economice bine circumserise. Riizboiul sfaramase

6 SELIGMAN, M.E.P., CSIKSZENTMIHALYI, M. (2000) "Positive Psycho­

logy: An Introduction", American Psychologist, 55, I, p. 5.7 SHELDON, K. M., KING, L. (2001), "Why Positive Psychology is Neces­

sary", American Psychologist, 56, 3, p. 216.

259

vietile oamenilor, Ie stricase creierul ~i mintea, Ie tulburase ~ichiar anulase obiceiurile, Ie deviase directiile vietii, ii traumati­zase. Or, toate acestea trebuiau reparate ~i vindecate. A~a incat,psihologia s-a transformat curand intr-o ,,~tiinta a vindecarii".Doua imprejurari au contribuit direct la aceasta. In 1946 s-a in­

fiintat Administratia Veteranilor, ocazie cu care su!e de psiho­logi au aflat ca pot trai din tratarea bolilor mintale. In anul ime­diat urmator, 1947, s-a infiintat Institutul National pentru Sana­tate MintaLa - bazat insa intotdeauna pe un model al bolii, deaceea, dupa cum considera cei doi autori citati, mai bine ar fi fostintitulat Institutul National pentru Boala Mintala -, academii­Ie afland di pot obtine subventii daca cercetarile lor vor fi orien­tate spre patologie. In felul acesta, centrarea excesiva pe boaHi~i pe repararea stricaciunilor s-a asociat iremediabil cu neglija­rea cercetarii implinirii individuale ~i comunitare prospere aomului. 0 asemenea orientare a fost, oricat ar parea de ciudat,~i benefica, constituind un fel de "rau necesar", care a grabitcon~tientizarea situatiei ca inacceptabila. Psihologii au inceputsa-~i formuleze tot mai frecvent 0 serie de intrebari: nu cumvaalaturi de repararea ~i vindecarea stricaciuniLor ar trebui con­struite .yi Insu.yirilepozitive ale omului?; tratamentul Inseanuulnumai restabilirea a ceea ce a fost stricat sau .yi susrinerea aceea ce este bun?; domeniuL psihologiei este constituit doar destudiu/ patologiei, slabiciunii ~i stricaciunii sau ~ide studiul nor­maUtatii, puterii ~i virtufii? Sustinatorii psihologiei pozitive in­clina sa dea 0 mai mare crezare orientarii teoriei ~ipracticii psi­hologice spre investigarea, construirea ~i amplificarea fortelorpozitive ale oamenilor. Ca urmare, teoriile dominante care nuvad in individ decat un simplu receptacol care receptioneaza ~iraspunde la stimuli, se modi fica In favoarea considerarii acestu­ia ca un factor activ de decizie, cu alegeri ~i preferinte persona­Ie, cu posibilitatea de a deveni sigur de sine, eticient sau, In con­ditii ostile, neajutorat ~i tara speranta. Practicienii au Inceput sarecunoasca faptul ca cele mai bune rezultate din cabinetele lors-au obtinut referitor la amplificarea fortelor clientiloqi nu atatIn ceea ce prive~te repararea dereglarii acestora. Psihologiarecurge treptat la 0 renovare conceptuala ~i metodologica, la di­versificarea campului tematic al investigatiilor, la cercetarea em­pirica a unor noi "realitati" pe care le-a denumit optimism, spe-

260

ranta, stare de bine subiectiva etc. Nu numai psihopatologia (te­oretica ~i practica) a favorizat 0 asemenea reorientare, ci ~i altediscipline psihologice. De exemplu, practicienii psihologiei so­ciale cognitive s-au orientat mult prea mult asupra investigariitendintelor, amagirilor, iluziilor, punctelor slabe ~i erorilor fiin­tei umane. Problematica a~a-numitelor credinte sau cognirii ira­tionale a invadat In ultima vreme campul de cercetare al acesteidiscipline. De asemenea, psihologii evolutioni~ti sau cei din do­meniul psihologiei economice au luat demult In calcul suvera­nitatea egoismuLui. Teoreticienii managementului pragmatic auaccentuat, la randullor,frica de disparitie, de moarte, ca factorce influenteaza relatiile organizationale. Orientarea psihologilorspre negativ este pusa In evidenta ~i de comportamentele ~ieti­chetarile pe care ei Ie fac. De exemplu, daca un participant la 0.cercetare I~i rememoreaza viata ~iconcluzioneaza ca este un ommai bun decat era Inainte, unii psihologi se grabesc sa etichete­ze acest lucru ca fiind 0 iluzie folositoare, 0 deform are tempo­rara, 0 simpla strategie de reglare emotionaIa. Cand un subiectcare participa la 0 cercetare I~i percepe partenerul ca fiind maibun decat el, acest fapt este interpretat ca modalitate proiectivainversa a sa de a-~icre~te respectul de sine. Cand 0 persoana aju­ta 0 alta persoana, psihologii se grabesc sa gaseasca beneficiulegoist din acest act, incapabili fiind sa accepte existenta altru­ismului.8 Fara IndoiaIa ca aceste exemple sunt Ingro~ate, ele re­u~esc Insa sa sugereze ideea ca atunci cand intervin tendintelenegative, psihologii sunt Impiedicati sa inteleaga multe procese,rezultate ~i puteri umane importante. Or, psihologia pozitiva seangajeaza tocmai pe directia Inlaturarii unor asemenea bariere.

Psihologia pozitiva W propune trei mari obiective:• de a trece de la repararea (vindecarea) oamenilor, la con­

struirea calitatilor pozitive ale acestora. "Obiectivul psiho­Logieipozitive este sa Inceapa sa acceLerezeschimbarea aten­riei psihologiei de la preocuparea exclusiva de a repara lu­crurile reLedin viata, Laa construi, de asemenea, caUtatipo­zitive."9 Intrebarile pe care ~i Ie pune psihologia pozitiva suntde tipul urmator: "Care este natura functionarii eficace a fi-

H SHELDON, K. M., KING, L., ofJ. cit. p. 216.9 SELIGMAN, M.E.R., CSIKSZENTMIHALYI, M, Of'. cil. p. 5.

261

intei umane?"; "Ce anume din fiinta umana se aplica adap­tarilor evolutioniste ~i ce anume este dobandit, achizitionat?";Cum se explica faptul ca, In ciuda tuturor dificulHitilor, ceimai multi oameni reu~esc sa traiasca 0 viata demna avand,totodata, scopuri bine definite?" etc.

• de a valida experien{ele pozitive (stareade bine, multUlnirea~i satisfactia - pentru trecut; speranta ~i optimismul- pen­tru viitor; dezvoltarea ~i fericirea - pentru prezent). La nivelindividual este yorba de trasaturi pozitive personale: capaci­tatea de dragoste ~i vocatie, curaj, deprinderi interpersonale,sensibilitate estetica, perseverenta, iertare, originalitate, con­~tiinta viitorului, spiritualitate, talent deosebit, Intelepciune.La nivelul grupului, este yorba de virtuti civice ~i de institu­tii care Indreapta individul catre un spirit civic mai dezvol­tat: responsabilitate, maturizare, altruism, moderatie, toleran­ta, spirit etic.

• de a preveni. De~i acest obiectiv a stat In atentia psihologi­lor pe perioada Intregului ultim deceniu, interesul pentru eJs-a recentrat mai ales spre smr~itul lui, In 1998 avand locConventia de la San Francisco a Asociatiei PsihologilorAmericani care s-a centrat pe problematica preventiei. Cumpot psihologii sa previna problemele de depresie, abuzul desubstante, schizofrenia In randul persoanelor vulnerabile ge­netic sau care traiesc In medii ce Ie alimenteaza asemenea

suferinte? Cum pot psihologii sa previna violenta ucigatoa­re din ~coli pentru copiii care au acces la arme sau care nusunt suficient supravegheati de parinti? ~irullntrebarilor arputea continua. Seligman ~i Csikszentmihalyi considera caceea ce psihologii au Invatat timp de 50 de ani este ca mo­delul bolii nu a adus psihologia mai aproape de prevenireaacestor probleme serioase. Dimpotriva, spun ei, cei mai im­portanti pa~i In prevenire au venit In sens larg din perspec­tiva axata pe competenta construita sistematic, nu pe corec­tarea sJabiciunii. Psihologia pozitiva trebuie sa arate ca exis­ta forte umane care actioneaza ca tampoane i'mpotriva bo­Iii mintale (curajul, con~tiinta viitorului, morala, speranta,onestitatea, capacitatea de a patrunde In interior etc.). "Mul­te dintre sarcinile de prevenire din acest nou secol vor fi dea crea 0 noua ~tiinfa a fortei umane a carei misiune sa fie

262

,l~.

I~

a lnfelege ~i a lnvata cum sa dezvoltam aceste virtufi la ti­neri." 10

Daca acestea sunt obiectivele psihologiei pozitive, care sunt,atunci, temele ei de investigatie? Dupa cum ne spun cei doi au­tori ~i dupa cum reiese din chiar numarul tematic aJ revistei ame­ricane, acestea ar fi urmatoarele:• cercetarea experientei pozitive. Psihologia pozitiva trebuie sa

raspunda la 0 Intrebare cheie: "ce face ca un moment sa fiemai bun dedit urmatorul?" Solutiile formulate de sustinato­rii psihologiei pozitive sunt numeroase ~i, evident, diverse: ca­litatea hedonica a experientei curente (Kahnemm), starea debine subiectiva (Diener), experienta optima (Massemini ~i Del­le Fave), optimismul (Peterson), fericirea (Myers), autodeter­minarea (Ryan ~i Deci), emotiile pozitive (Taylor ~i altii); •

• investigarea personalitatii pozitive, aceasta fiind interpretataca 0 entitate autoorganizata, autodeterminata ~i adaptata. Tre­buie sa precizam ca este yorba despre personalitatea omuluinormal, obi~nuit, ~i mai ales, dupa cum precizeaza unii au­tori, a omului mediu. Aceasta Inseamna ca psihologia poziti­va se centreaza nu pe investigarea extremelor spectrului exis­tentei umane (anormalitate sau derizoriu, la un pol, Inzestra­re exceptionala, ie~ita din comun, la ceJalalt pol), ci pe a seg­mentului de populatie existent Intre cele doua extreme. Eaeste interesata nu de fericirea unui singur individ sau a tutror,ci de fericirea celor mai multi.

• cunoa~terea ~·icontralarea contextului social In care se for­meaza experientele ~i personalitatile pozitive. Se Intelege dela sine ca nu orice mediu are efecte benefice asupra persona­litatii ~i activitatii umane. Psihologia pozitiva I~i propune in­vestigarea medii lor comunitare ~i institutionale pozitive din­tr-o dubJa perspectiva: pe de 0 parte, a cunoa~terii lor, pe dealta, a construirii acestora. Diferiti factori, cum ar fi relatiilesociale (Myers), normele culturale (Schwartz), activitatile vo­luntare (Larson), familia (Winner), cu un cuvant, mediul so­cial ~i ecologic adevarat, sunt considerati caintervenind Inprocesul formarii ~i modeUirii atat a experientei pozitive, cat~i a personalitatilor pozitive.

10 Ibid, p. 7.

263

--

Dupa cum se poate u~or remarca din cele de mai sus, In cen­trul psihologiei pozitive se afla un nou tip de personalitate ~i anu­me personalitatea pozitiva, ea fiind, pe de 0 parte, purtatoarea~i creatoarea unei experiente pozitive, pe de alta parte, cea caresuporta influentele contextelor culturale In care este amplasata,formandu-se tocmai dependent de ele. De aceea este imperiosnecesar sa ne Intrebam: care sunt caracteristicile esentiale aleacestui tip de personalitate? Prin ce se individualizeaza ea In ra­port cu alte tipuri de personalitate (maturizata -In terminolo­gia psihologiei umaniste a lui Maslow ~i Rogers; optimala -Interminologia lui Coan)?

Studiile ~i cercetarile Intreprinse de reprezentantii psiholo­giei pozitive conduc catre stabilirea urmatoarelor trasaturi alepersonalitatii pozitive:

• Sentimentul subiectiv de confort interior sau starea debine interioara (well-being) care se refera la ceea ce oameniigandesc ~i la ceea ce ei simt fata de vietile lor; din punct devedere psihologic implica operatii de evaluare (anteriora) apropriei existente ~i concluzii (finale) de ordin cognitiv ~i afec­tiv (Edward Diener)ll; ceea ce In limbajul ~tiintific este nu­mit prin termenul de well-being, In limbajul cotidian este nu­mit prin termenul de fericire - ca stare de mu1tumire sufle­teasca determinata de 0 serie de factori printre care am puteaIncadra: dezvoltarea economica, venitul, credintele, relatiilede ordin personal, tendinta spre asociere ~i grupare (DavidMyers);12

• Optimismul ca trasatura dispozitionala care mediazarelatia dintre evenimentele exterioare ~i interpretarea lor su­biectiva; contine componente cognitive, emotionale ~i motiva­tionale; este Iegat de un scop, de 0 a~teptare sau de 0 atribui­re cauzaIa, contine 0 "aroma emotionala", este, In acela~i timp,motivat ~i motivator (Christopher Peterson)13; dispune de gra­de diferite: oamenii cu un grad Inalt de optimism tind sa deti-

11 DIENER,E. (2000), "SubjectiveWell-Being.TheScienceof Happinessanda Proposalfora NationalIndex",American Psychologist, 55, I, pp.34-43.

12 MYERS,D.(2000), "TheFunds,Friends,andFaithof HappyPeople",Ame­rican Psychologist, 55, 1,56-67.

U PETERSON,C. (2000), "TheFutureof Optimism",American Psychologist,55, I, 44-55.

264

0..

I

na stari de spirit sau dispozitionale suflete~ti bune, sa fie per­formanti, sa se bucure de 0 sanatate fizica ~i psihica mai buna;nu trebuie pierdut insa din vedere faptul ca "optimismul poa­te costa daca este prea nerealist"; In legatura cu optimismul,psihologii pozitivi ~i-au formulat Intrebari de genul: optimis­mul este un aspect implicit al naturii umane sau doar 0 sim­pIa trasatura interindividuala?; sensu] optimismului este oaremai bogat decat conceptua]lzarea lui actua]a In termeni cog­nitivi?; sunt optimismu] ~i pesimismu] reciproc exclusivi?; careeste relatia dintre optimism ~i realitate ~i care sunt costuri]ecredinte]or optimiste atunci cand se dovedesc a fi false?; cumpoate fi cultivat optimismu]?; exista diferente cu]tura]e In ceeace prive~te optimismu]?

• Autodeterminarea sustinuta de satisfacerea unor ne ....voi cum ar fi: nevoia de competenta, nevoia de ata~ament; ne­voia de autonomie; dind aceste nevoi sunt satisfacute existen­

ta individu]ui se afla Intr-o conditie de motivare intrinseca, e]fiind capabi] de a-~i Indeplini potentia]itatile ~i apt de a veniprogresiv In Intampinarea unor preocuparl mai inalte; este vor­ba nu de satisfacerea accidenta]a a nevoi]or, ci de satisfacerea

lor de-a lungu] Intregii vieti, pentru ca individu] sa experimen­teze un sens continuu a] integritatii ~i starii de bine; de aseme­nea, nu este yorba de satisfacerea doar a uneia dintre e]e, ci atuturor: a~a cum oamenii nu pot trai doar ell apa, dar Tara man­care, tot a~a ei nu pot trai decat daca I~i satisfac toate ce]e treinevoi psihologice fundamentale (Richard M. Rian, EdwardL. Deci)14; tendinta spre autodeterminare are Insa nu doar efec­te pozitive ci, In anumite conditii, ~i negative deoarece ea dana~tere In plan psihologic ]a un efect de tiranie, un exces delibertate putand duce ]a insatisfactie ~i depresii; povara res­ponsabilitatii pentru alegeri]e libere, autonome, devine adeseamult prea grea conducand In fina]]a insecuritate ~i reg rete,deoarece pentru multi oameni a]egerea individual a nu este nicia~teptata, nici dorita; de aceea, 0 mare importanta 0 are "do­borarea mitului Iibertatii individua]e ~i stabi]irea constrange-

14 RYAN,R. M.,DECI,E.L. (2000), "Self-DeterminationTheoryandthe Fa­cilitationof IntrinsicMotivation,SocialDevelopment,andWell-Being",AmericanPsychologist, 55, 1,68-78.

265

-rilor culturale care sunt necesare pentru ca vietile oamenilorsa fie satisfacatoare ~i pline de sens" (Berry Schwartz)15;

• fnfelepciunea ca 0 capacitate de organizare cognitiva ~imotivationaIa a informatiilor ~iexperientelor cu scopul de a atra­ge ~iIncuraja obtinerea succesului; este vazuta ca integrarea ce­lor mai bune credinte subiective ~i legi ale vietii care au fost se­lectate ~i decantate prin experimentarea vietii de mai multe ge­neratii; este definita ca un "sistem expert de cunoa~tere privitoa­re la solutiile pragmatice fundamentale ale existentei" (Paul Bal­tes, Ursula Standinger)16;

• Creativitate ~i talentul ca trasaturi ce asigura obtinereaexcelentei, a unor performante deosebite In activitatile Intreprin­se; fenomene precum automotivarea, atitudinea suportiva, culti­varea, mentinerea ~idezvoltarea excelentei sunt temele predilec­te ale autorilor care s-au ocupat cu studiul acestor trasaturi (Da­vid Lubinski, Camilla Persson Benbow)17;

• Apararile mature axate pe gasirea ~i practicarea solu-!ilor proactive, creatoare care 11 propulseaza pe om spre 0 viatafericita ~ide succes; defensele adulte (altruismul, refularea, umo­rul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cele pro­movate de psihanaliza care fac din om mai degraba 0 victima de­cat un Invingator; ele mai degraba sintetizeaza ~i atenueaza de­cat sa nege sau sa deformeze sursele de conflict ale comporta­mentului uman; apararile mature reduc conflictul ~i disonantacognitiva, ofera un timp mental pentru diminuarea schimbarilordin realitate ~idin imaginea de sine atunci cand acestea sunt "for­tate", "bruscate" ~i"obligate" a se schimba, de asemenea, elepotolesc, domolesc conflictele de con~tiinta (George Vaillant).18

Dupa opinia noastra ce\e ~ase caracteristici / trasaturi ale per­sonalitatii pozitive ar putea fi reduse la trei ~i anume: bunasta-

15 SCHWARTZ, B. (2000),"Self-Determination", American Psychologist, 55,1,79-88.

16 BALTES, P. B., STAUDINGER, V. M. (2000),"Windom. A Metaheuristic

(Pragmatic) to Orchestrate Mind and Viltue Toward Excellence", American Psycho­

logist, 55, I, 122-135.17 LUBINSKI, D., BENBOW, C. P. (2000),"State of Excellence", American

Psychologist, 55,I, 137-150.IS VAILLANT, G. E. (2000),"Adaptive Mental Mechanisms. Their Role in a

Positive Psychology", American Psychologist, 55,I, 89-98.

266

rea spirituala, autoreglarea, performanfa, prima constituind va­riabila intermediara care se interpune Intre intrari ~i ie~iri, ceade-a doua mecanismul transformator ~i de autosustinere, iar ul­tima, finalitatea spre care tinde personalitatea.

Cunoa~terea trasaturilor personalitatii pozitive va avea 0 marevaloare. Mai Intai, ea va ajuta ~tiinta cum sa lupte ~i mai ales saprevina suferintele de ordin mental, In aceea~i masura ca sufe­rintele fizice. Apoi, ea Ii va ajuta pe psihologi sa Invete cum saconstruiasca acele calitati care sa ajute oamenii ~icomunitatile,nu doar sa Indure ~i sa supravietuiasca, ci sa ~i Infloreasca. Deasemenea, psihologia pozitiva militeaza pentru utilizarea dife­rentiata, situationala a acestor trasaturi. De exemplu, ni se atra­ge atentia ca oamenii ar trebui sa recurga la optimism nu ori­cand, ci doar atunci cand viitorul poate fi schimbat prin gandirepozitiva, spre deosebire de situatia In care este loc de Indoiala~icand mai nimerita este speranta. Exemplul dat sugereaza ideeapotrivit careia eficienta comportamentala a unei trasaturi de per­sonalitate depinde nu de intrarea ei singulara In funqiune, ci nu­mai de modul de corelare cu alte trasaturi. De aceea, una dintreproblemele cu care se confrunta cercetarea psihologiei pozitiveeste aceea a determinarii conditiilor /factorilor/ situatiilor de uti­lizare flexibila ~ieficienta a trasaturilor de personalitate.

Intr-un plan mai general, cercetarile psihologiei pozitive arputea avea efecte benefice In cel putin doua directii :• vor face viafa oamenilor mai sanatoasa ftzic, dandu-Ie tot

ceea ce psihologii atla despre efectele starii de bine a mintiiasupra corpului;

• vor reorienta psihologia la cele doua misiuni neglijate ale ei- a face oameni normali mai puternici ~i mai productivi ~ia actualiza potentialul uman cel mai Inalt.Deasupra tuturor acestora sta Insa un scop ~imai generos: a-i

face pe oameni sa Inteleaga ca viafa merita aft traita.

3. CONTINUITATI ~I DIFERENTIERICare este locul psihologiei pozitive printre celelalte orientari

psihologice, prin ce se individualizeaza ea In raport cu alte mo­duri de gandire relativ asemanatoare?

267

Prin anii '50 a fost lansat conceptul de gandire pozitivlL Nor­man Vincent Peale, publica In 1953 0 lucrare intitulata chiar "ThePower of positive thinking" (Puterea g(mdirii pozitive), iar In1961 0 alta (Positive thinking for a time Like This) centrata peaplicatiile practice ale gandirii pozitive. "Ganditorul pozitiv" dis­pune, dupa Peale, de capacitati cum ar fi: forta de a Invinge In­frangerile; capacitatea de a nu se teme de nimic; eliberarea defrica; arta de a trai fericit cu ellnsu~i; achizitionarea stimei desine normale; capacitatea de substitutie, de a nu gandi nicioda­ta In termeni deficienti, lacunari; diminuarea resentimentelor;creativitate; gasirea posibilitatilor de rezolvare chiar ~i In celemai grele ~i negre situatii; putinta de a selecta ~i ierarhiza difi­cuItati1e etc.19 Aceste capacitati ~i Inca multe altele au fost re­luate, adancite ~i incluse In modalitati de actiune practica de altiautori (vezi: Vera Peiffer, 1999; Irina Holdevici, 1999)20. Pe bunadreptate ne putem Intreba prin ce se deosebe~te caracterizareagandirii pozitive facuta de Peale, sau de Peiffer de unele dintretrasaturile personalitatii pozitive descrise de psihologia poziti­va? Ce este optimismul, propus de psihologia pozitiva, daca nuaItceva decat 0 forma tipica de gandire pozitiva? De altfel, Sche­ier ~i Carver (1995) II descriau ca atare, insistand asupra roluluiacestuia asupra starii fizice a individului.21

Apoi, nu este deloc greu sa observam asemanarea izbitoaredintre unele idei ale noii orientari ~i ideile mai vechi lansate cuani In urma de psihologia umanista. Omul stapan pe sine, sigurde sine ~i multumit, eficient, satisfacut, traind 0 stare de bine su­biectiva descris de psihologia pozitiva nu este oare omul proac­tiv al psihologiei umaniste, care I~i ia destinulln propriile salemaini, se autoconstruie~te ~i autoactualizeaza? Experienta pozi­tiva a psihologiei pozitive nu seamana foarte mult cu dezvolta-

19 Vezi:PEALE,N.V.(1953),The Power of Positive Thinking, World's,Kin­gswood,Surey;Vezi~itraducereain Iimbafrancezll:La pensee positive, Les Edi­tionsUn mondedifferent,Itee,Quebec,ed. a 12-a.Vezi~itraducereain Iimbaro­mana:Forta gundirii pozitive, CurteaVeche,Bucure~ti.

211 PEIFFER,VERA(1999),More Positive Thinking, Element,Boston.Massa­chusetsHOLDEVICI,IRINA,(1999),Gundirea pozitivii, $tiinlll~iTehnica,Bucu­re~ti.

21 SCHEIER,M. E, CARVER,C. S. (1995/1996),"On the Powerof PositiveThinking:The Benefitsof BeingOptimistic",Psychology Annual Editions, TheDushkinPublishingGroupInc.

268

I

I

l

rea personala a psihologiei umaniste? Personalitatea pozitiva de­scrisa de psihologia pozitiva se diferentiazaprin ceva de perso­nalitatea sanatoasa, maturizata din punct de vedere psihologic a

psihologiei umaniste? in fine, mediul social adevarat la care serefera sustinatorii psihologiei pozitive este cu ceva mai prejos demediul existent In a~a-numita "societate eu-psihidi" creionatade psihologii umani~ti? Prea multe coincidente, prea rilUlte ase­manari!

Sa ne referim ~i la alte fapte care nu tin neaparat de 0 orien­tare sau alta din psihologie. Relativ recent, In 1995, Daniel Go­leman22 a fundamentat In psihologia americana conceptul de in­tetigenta emotionata, sensul autentic al acestui conceptfiind bineintuit de traducatorul cartii lui Goleman In limba franceza carea adaugat la titlul original un subtitlu extrem de sugestiv: "Cum.potfi transformate propriile emotii In inteligenta". $i mai recent,In 1999, Vinciane Despret, de la Universitatea din Liege (Bel­gia), a publicat 0 carte cu un titlu metaforic, dar la fel de inci­tant: "Gis emotions qui nous fabriquent" (Aceste emotii care nefabrica) In care insista asupra rolului pozitiv al emotiilor In via­ta cotidiana, chiar ~i a emotiilor considerate prin definitie ca fi­ind negative.23 Sa ti avut cuno~tinta Goleman ~i Despret de pos­tulatele psihologiei pozitive?, sa fi facut ei psihologie pozitivafara sa ~tie?

Cele de mai sus ne conduc spre 0 singura Intrebare: care estenoutatea ~i originalitatea paradigmelor lansate de psihologia pozi­tiva? Oricat ar parea de ciudat, cei care au propus ~i sustinut nouaorientare sunt con~tienti de faptul ca ideile lor nu sunt deloc origi­nale. lata ce scriu ei textual:"Recunoa~tem ca psihologia pozitivanu este 0 idee noua. Are multi precursori distin# ~i nu pretindemca sustinem idei originate."24 $i atunci, care este diferenta dintrepsihologia pozitiva ~i alte orientari sau moduri de gandire existen­te In psihologie? Ne spun tot reprezentantii ei, chiar cei doi autoricitati anterior: precursorii psihologiei pozitive au e~uat lntotdeau­na In ceea ce prive~te un corp de cercetari cumulative, empirice.

22 Vezi:GOLEMAN,D. (2001),lnteligen{a emo{ionali1. CUlteaVeche,Bucu­re~ti.

23 Vezi:DESPRET,VINCIANE(1999),Ces emotions qui nousfabriquent, In-stitulSynlhelabopourla progresde la connaisance.

24 SELIGMAN,M.E. P.,CSIKSZENTMIHALYI,M.,op. cit .. p. 13.

269

pentru a Ie sus!ine ideile. A~adar, dad reprezentantii altor orien­tari psihologice cu idei relativ asemanatoare s-au centrat mai ales

pe probleme, pe aspecte explicativ-interpretative ~i nu pe cercetariempirice, psihologia pozitiva Intreprinde vaste ~i minutioase inves­tigatii de teren, culege ~i sistematizeaza date, face analize compa­rative, chiar de ordin transcultural, se lanseaza In elaborarea unor

instrumen'te de diagnoza, Ie valideaza, pune la punct metodologiisofisticate de cercetare, identifica variabilele, Ie coreleaza, Ie inter­preteaza cu proceduri statistico-matematice complicate. De exem­plu, Scheier ~i Carver au imaginat un instrument de masurare a op­timismului (Life Orientation Test-LOT), Peterson ~i Seligman aupus la punct instrumente de masurare a stilului explicativ (Attribu­tional Style Questionnaire - ASQ; Content Analysis of VerbationExplanations - CAVE), primul fiind bazat pe auto-raport, cel de-aldoilea pe analiza de conti nut. Au fost concepute ~i aplicate scalede masurare a fericirii (Myers), a starilor de bine subiective (Die­ner) etc. Contributiile la metodologia de investigare ~i cercetarileIntreprinse se pare ca reprezinta cel mai mare ca~tig al psihologieipozitive. Totodata, ele eonstituie argumentul eel mai pertinent pedirectia diferentierii psihologiei pozitive de psihologia umanista.De~i generoasa viziune umanista a faeut 0 promisiune enorma ~i aavut un efeet puternic asupra eulturii In general, ea nu a adus In­tr-o mai mare masura 0 baza empirica eumulativa solida ~i s-a spartIn nenumarate mi~cari de autoqjutorare terapeutica cu reguli pro­prii. "in careva dintre ipostazele sale - ne spun Seligman # Csik­szentmihalyi - psihologia umanista a empatizat cu sinele, a incu­rajat autocentrismul, care au scazut interesul pentru bunastareacolectiva. Viitorul va decide daca aceasta a fost din cauza faptu­lui ca Maslow ~i Rogers aufost inaintea vremurilor lor, pentru caaceste fisuri erau inerente in viziunea lor originala, sau din cauzaurma~ilor lor prea, entuzia,~ti."25Acesta este paragraful din studiullui Seligman ~i Csikszentmihalyi care a stamit cele mai multe re­actii negative. Nici teoria ~i nici practica psihologiei umaniste, no­teaza contestatarii, nu se concentreaza decat Intr-o maniera limita­

ta asupra sinelui narcisic sau a realizarii individului. Dimpotriva,teoria autorealizarii lui Maslow include responsabilitatea fata dealtii. Rogers, de asemenea, a fost masiv preocupat de dezvoltarea

25 Idem, O[J. cit .• p. 7.

270I

I

I

Il

relatiilor interpersonale. Mai mult decilt atat, ni se spune, psiho­logia umanista are 0 filosofie ~i 0 deschidere catre puncte de vede­re alternative, ea pretuie~te relatia, dialogul, Intelegerea ~i promo­varea bunastarii altora.26

Sa Insemne aceasta ca psihologia pozitiva nu are nici 0 con­tributie teoretica semnificativa? Greu de crezut un asemenea fapt.De altfel, intuind 0 astfel de critica, unii autori au "sarit" In aju­

torul psihologilor pozitivi~ti. De pilda, McLafferty ~i Kirylo pro­pun un cadru teoretic acoperitor pentru 0 psihologie pozitiva,sustinut de teoriile psihanalitice, existentiale, umaniste ~i "trans­personale".27 Ei cred ca fiecare dintre aceste teorii se Intalne~teIn modul de abordare a emergentei personalitatii ~i a compatibi­lizarii ei cu un centru transcendent (spiritual). Un alt autor, In­

grijorat de "aparenta lipsa de principii psihologice cauzale care.sa poata ghida domeniul emergent al psihologiei pozitive In stu­diul acestuia asupra functionarii optimale a omului"28, propuneanaliza unora dintre problemele psihologiei pozitive pornind dela 0 serie de principii cauzale. "Sunt convins ca [aceste princi­pii] au potentialul de a ajuta psihologia pozitiva sa Inteleaga maibine ~i sa sublinieze dinamica functionarii psihologiei umane,natura ~i sursa sanatatii mentale, sursa plasticitatii ~i a fortei, aingredientelor active ale schimbarii."29

In ceea ce ne prive~te, consideram ca psihologia pozitiva dis­pune deja de unele contributii In plan teoretic. De pi Ida, de 0imensa valoare teoretica este conceptul de selec!ie psihologicaintrodus de psihologia pozitiva. Indivizii, fiind implicati In se­lectia de obiecte, create de ei sau de altii, I~i definesc propria lorindividualitate. Iar atunci cand la selectiile proprii se adauga ~i

selectiile Tacute de a1tii, se formeaza viitorul culturii. Fausto Mas­simini ~i Antonella Delle Fave30 fac precizarea ca selectia psi-

26 BOHART, A. C., GREENING, T. (2001), "Humanistic Psychology and Po­

sitive Psychology", American Psychologist, 56, I, p. 81.27 McLAFFERTY JR., C. L., KIRYLO, J. D. (2001), "Prior Positive Psycholo­

gists Proposed Personality and Spiritual Growth", American Psychologist, 56, I,pp.84-85.

2R KELLEY, T. M. (2001), "The Need for a Principle - Based Positive Psycho-

logy", American Psychologist, 56, I, p. 88.29 Ibid.30 MASSIMINI, F., DELLE FAVE, A. (2000), "Individual Development in a

Bio-Cultural Perspective", American Psychologist, 55, I, pp. 24-33.

271

hologidi este motivata nu numai de presiunile adaptarii ~i supra­vietuirii, ci ~i de nevoia de a reproduce experientele optime.Atunci cand este posibil ~i necesar, spun ei, oamenii aleg com­portamentele care Ii fac sa se simta In plina putere, competenti~i creativi. Conceptul de selectie psihologica, Impreuna cu celde selectie naturala ~icel de sistem viu, ca unitate deschisa, ba­zata pe autoorganizare ~i orientata intrinsec spre entropie nega­tiva ~i complexitate (ordine ~i integrare) - gratie schimbuluicontinuu de informatii cu mediul exterior (socio-cultural) - adu­ce 0 solida fundamentare viziunii lansate de psihologia pozitiva.

4. LA CE NE PUlEM A$lEPTA?Para IndoiaIa, la 0 expansiune # mai mare a psihologiei po­

zitive. Daca motto-ul noii orientari este "viata merita a fi trai­ta", sau "trebuie sa existe motive pentru ca viata sa merite a fitraita" este de a~teptat ca problematica ei sa se diversifice, cametodologia sa se perfectioneze, In fine, ca impactul ei asupraexistentei individuale ~i comunitare a omului sa fie tot mai pu­temic. Seligman ~iCsikszentmihalyi avanseaza spre sfar~itul stu­diului lor 0 predictie privind psihologia In noul secol: "Presupll­nem ca psihologia pozitiva din acest nOlisecol va permite psi­hologilor sa lnfeleaga !ii sli construiasca acei factori care per­mit indivizilor, comunitatii # societatilor sa lnfloreasca. "31 Pen­tru aceasta psihologia ~ipsihologii urmeaza sa raspunda la 0 su­medenie de noi ~i dificile Intrebari: ceea ce face ca oamenii safie fericiti In doze mici atrage dupa sine 0 satisfaqie Intr-o can­titate mai mare prin subsumare?; cat de mult trebuie Intarziata(continuata) satisfactia imediata pentru a cre~te ~ansele unei dez­voltari a sentimentului de bine interior de durata?; este oare po­sibila dezvoltarea unei biologii a experientei ~i a trasaturilor po­zitive care sa identifice elementele neurochimice ~i anatomiceimplicate In buna dispozitie, realism, capacitate anticipativa, re­zistenta la tentatii, curaj, gandire flexibila?; exista sentimente debine interior la nivel de comunitate?; oare prea muIte trasaturipozitive nu creeaza 0 personalitate fragila, u~or de sfaramat?;prin ce mecanisme trasaturile pozitive atenueaza depresia, schi-

:1, SELIGMAN. M. E. P., CSIKSZENTMIHALYI, M. op. dr. p. 13.

272I

I

Il

zofrenia, abuzul de substante?; ce relatie exista Intre trasaturile~i experientele pozitive (optimismul, fericirea) ~i realism? Pen­tru a raspunde la asemenea Intrebari prin cercetari empirice adec­vate nu este neaparata nevoie de crearea sau inventarea unor"energii" sau ,forte" noi, ci doar de redirectionarea energiilor!itiinfifice existente. Metodele ~i laboratoarele actuale care, vre­me de 50 de ani, au servit pentru studiul tulburarilor ~i boliIormintale ar putea fi utilizate cu succes In vederea Intelegerii, ma­surarii ~i construirii caracteristicilor (trasaturilor) pozitive carefac ca viata sa merite a fi traita. Premisele transferabilitatii exis­ta deja, urmeaza doar ca ele sa fie aplicate inteligent ~i profita­bi!. 0 impresionanta lucrare de aproximativ 400 de pagini, edi­tata de Edward E. Chang (Optimism and Pesimism: Implicationsfor Theory, Research and Practice) aparuta In 2001, vine parca,sa dea raspuns la unele dintre Intrebarile formulate ceva mai Ina­inte. Ea ofera nu doar fundamentele empirice pentru cele douaconstructe, ci ~ianaliza factorilor culturali, biologici, psihologiciai optimismului pentru terapie. Este de presupus ca asemenea lu­crari sa apara din ce In ce mai frecvent.

5. SCURTE CONCLUZIIa. Psihologia pozitiva revine la binele din om, la latura po­

zitiva a acestuia. Ea I~i propune sa echilibreze balanta cercetari­lor psihologice, balanta dezechilibrata de investigarea aproapeexcJusiva dintr-o perspectiva psihopatologica ~i psihoterapeuti­ca propusa de disciplinele respective. Psihologia pozitiva facesaItul de la viziunea reparatorie spre cea constructiva a caracte­risticilor ~i trasaturilor psihice.

b. Personalitatea pozitiva, propusa ~i caracterizata de psiho­logia pozitiva, este robusta, complexa, flexibila, cu capacitatiadaptative ~idefensive mature. Ea se insera mai bine In contex­tul lumii Inconjuratoare, fiind capabila de a prelua selectiv influ­entele acesteia, de a Ie procesa responsabil, mai mult, de a con­strui mediile comunitare ~i societale care ~i sunt nu doar nece­sare, ci ~i favorabile propriei dezvoltari.

c. Psihologia pozitiva este valoroasa prin relntoarcerea laomul concret, real, empiric, la ceea ce este putemic In el, In ve­derea construirii acelor forte ~i virtuti psihice care sa-i permita

273

a trai demn. Nu se poate treee Insa eu u~urinta peste 0 oarecareinconsistenta teoretica a ei, peste faptul ca mai mult reia idei lan­sate de altii, dedit sa propuna idei noi, originale. Apoi, psiholo­gia pozitiva, de~i are un scop formativ, constructiv, ~ianume con­struirea personalitatii pozitive, este centrata mai mult pe diagno­za trasaturilor acestei personalitati, decat pe construirea lor caatare. Or, daca vrem ca omul sa fie adaptabil ~i eficient, el tre­buie format ea atare de timpuriu ~i ajutat sa-~i mentina acestedisponibilitati la cote Inalte de funetionare.

d. Chiar daca psihologia pozitiva a starnit ~iva starni In con­tinuare controverse dure, ea se va institui Intr-o orientare demnade interesul ~tiintific al cercetatorilor.

I

I

I

I

f

II

6

Pentru informatii legate de colectiile noastre ~idetalii despre cartile disponibile ~i despre Editura

Trei va invitam sa vizitati pagina noastra:

www.edituratrei.roPentru comenzi sau mesaje ne puteti contacta ~i prin

telefon sau fax la numarul: 021/2245526,sau e-mail: comenzi@edituratrei.ro

Aaparut la Editura Trei

Dictionar de

psihanalizo

(Dictionnoire de 10

psycho no lyse )Elisabeth Roudinesco

$i Michel PlanLibrairie Artheme Fayard

ISBN: 973-94I9-96-81094 paginiFormat 17 x 24 emPret: 799 900 lei

Comparativ cu celelalte doua dictionare de psihanaliza traduse dupa1990 in Iimba romanii, Dictionarul elaborat de Elisabeth Roudinesco ~i

Michel Pion (prima editie, 1997, a doua, 2000) an:~cateva particulari­tati care-l fac indispensabil pentru cei interesati de psihanalizii.

Spre deosebire de excelentul vocabular alpsihanalizei de 1. Laplan­che ~iJ. B. Pontalis, care se concentra doar asupra termenilor freudieni,

Dictionarul de psihanalizii publicat de Editura Trei cuprinde termeniice\or mai importante orientari contemporane, inclusiv freudismuI. Un

alt avantaj al prezentului dictionar este cii multe din articolele sale sunt

dedicate celor mai importanti psihanali~ti clasici ~i contemporani, 0 par­

te dintre ei necunoscuti in Romania. De asemenea, cititorul poate giisi

in dictionar nu numai tenneni ~ipersonalitiiti ale psihanalizei, ci ~iope­re fundamentale prezentate intr-o fonnii esentializatii, precum ~i tiiri undepsihanaliza s-a implantat, printre care ~i Romania.

Editura Trei va of era urmatoarele titluri, Inca disponibile lamomentul tiparirii acestei carti. Daca doriti sa comandati una saumai multe dintre cartile Editurii TREI, marcati In lista de mai josacele carti pe care doriti sa vi Ie trimitem prin po~ta, cu plata laprim ire (ramburs, la oficiul po~tal de care apartineti).

Pentru preturile actualizate la zi, precum ~i oferte speciale de ulti­ma ora cu reduceri sau gratuitati va rugam sa vizitati pagina noastrade internet www.edituratrei.ro sau sa ne contactati prin telefon,e-mail sau fax.

Editura I~i rezerva dreptul de a modi fica pretul cartilor In functiede rata inflatiei.

CheltuieIiIe de expediere prin po~ta sunt suportate de editura.Cartile comandate ~i neprimite considerati-le epuizate Intre timp.

Biblioteca de psihanalizao Opere. vol. I Eseuri de psihanaliza aplicata. S. Freud 149000o Opere. vol. /I Nevroza la copit. S. Freud 149 000o Opere. vol. /II Psilwlogia incon.ytielltului. S. Freud 149 000o Opere. vol. IV Studii despre societate .yireligie. S. Freud 249 000o Opere. vol. V Inhibi{ie. simptom. angoasl1. S. Freud ]49000

o Opere. vol. VI Studii despre sexualitate. S. Freud ]49 000

o Opere. vol. V/I Nevroza. psihoza. pel1'ersiune. S. Freud 149 000

o Opere. vol. VIII. Comicul Si umoruL. S. Freud 149 000

o Opere. vol. IX. Intelpretarea viselOl; S. Freud 299000

o De la pediatrie Lapsihanaliza. Opere J. D.W. Winnicott ..............•....... 299 000

o Convorbiri psihanalitice cu pl1rin{ii. Opere 2. D.W. Winnicott 119 000

o lntroducere In psihanaliza .fi"eudiana .yipost-freudiana.Vasile Dem. Zamfirescu 149000

o intreMri despre ziua de maine. Jacques Derrida

~iElisabeth Roudinesco 149000

o Cioran In oglinda. incercare de psihanaliza.

Valentin Protopopescu 119000

o De ce .Ie tem biirbatii defemei? Jean Coumut.. .149 000o Dicrionar de pSihU/;aliza. Elisabeth Roudinesco,

Michel Pion '" 799 000

o Psihanaliza .~isexualitateafeminina. Jacques Andre I 19 000

o Doi giganri: lung .~iSteinaConfruntare $i sinopsis. Gerhard Wehr 149000

o Psihanaliw artei $i a creativitarii.Janine Chasseguet-Smirgel 149000

o Psihologia eroticiifeminine. Wilhelm Stekel... 149 000

o PsillOlogia eroticii masculine. Wilhelm Stekel... 149 000

o La ce bun psihanaliza? Elisabeth Roudinesco 119000

o Psihanaliza.~i istorie. Tanarul Luther; Erik H. Erikson 149000

o Jacques Lacan. Schira unei vieri. istoria unui sistem degandire. Elisabeth Roudinesco 199000

Psihologie practidio Cum sa te aperi de stres, Patrick Ugeron 149 000

o Cum sa te la.ri dejil/nat, Dr Henri-Jean Aubin,

Dr Patrick Dupont, Prof. Gilbert Lagrue 149000o Cum sa te cas{ltore.yti. Toate strategiile pentru feme!

$i biirbari, Henri Brunei 149 000

o Cand parinrii se despart. Cum sa prevenim sqterinrele copiilm;Fran~oise Dolto, 119000

o Cum sa te relaxezi repede .riplacut. DOIUlzeci .ri doua de rerete"ejiciente $i delicioase", Henri Brunei 149000

o Cum sa spui nu. Acasa. la serviciu. prietenilO/; In viafa de zi cu zi.Marie Haddou 149 000

o Cum sa ne lini.rtim copilul care plange zi .yinoapte. Sfaturi pentru

parinri epuizari, Mauri Fries 119 000

o Cum sa fim fericiri In cuplu. Intimitate. senzualitate. sexualitateDr. Gerard Leleu 149000

o Cum sa ne exprimam emoriile .ri sentimentele.Fran~ois Lelord, Christophe Andre I89000

o Cum sa Jim fericifi In cuplu. intre fidelitate ·riinjidelitate. Dr. Gerard Leleu .149 000

o Cum sane purtam cu personalitarile dificile.Fran~ois Lelord, Christophe Andre 149000

o Cum sa te iube$ti pe tine pentru a te Intelege mai bine

cu ceilalti. Fran~ois Lelord, Christophe Andre 149000

o Cum sa neutralizati agresorii •. refii .ri lmaele din viata voastra.Reca.rtigati-va puterea personala. George H. Green, Carolyn Cotter 149000

o Cum .1(1 gdndim cO/'ect $i ejicient. Nigel Warburton I 19 000

I.1

"

II

"

il

o Cum sa explicam iubirea copiilor nostri.Nicole Bachat'an, Dominique Simonnet.. 79 000

Romane psyo Nascut a doua oara. din tata psihanalist. Gerard Haddad 189 000o Luni dejiere. Pascal Bruckner 149000

o Hotii deji·umusete. Pascal Bruckner 149000

o Cuvinte care elibereaza. Romanul unei psihanalize.Marie Cardinal '" 149 000

o Analiza mortala. Jean-Pierre Gattegno 149 000

o Vlrimul port. Olivier Rolin 99000

Psihologieo Eul,yi personalitatea. Mielu Zlate 149 000o Manual de psihodiagnostic. Hermann Rorschach 149 000

o Introducere In analiza jungiana. Mihaela Minulescu 149000o PsillOdrama Balint? Anne CaIn I 19 000

Filosofieo Fi/o.w!fia incoll.rtientului. "hI. I. Vasile Oem. Zamfirescu 119 000

o Filosofia incon.rtientului. Vol. 1/. Vasile Oem. Zamfirescu 119 000

o intre logiea inimii .yi logiea mintii. Vasile Oem. Zamfirescu 149 000o in ciiutarea sinelui. lumal despre Constamin Noiea.

lumalul unei psihanalize, Vasile Oem. Zamfirescu 119 000

o Thomas Mann. Ion lano~i 99 000

o Conjecturi.yi injirmari. Cre.rterea cltnoa.~terii stiinNfice.Karl R. Popper 199000

o Filos(!fie sociala.rijilo.w!fia .ytiintei. Karl R. Popper 149 000o Omul resemimentului. Max Scheler 99000

o Dictional' deji/oS(!/ia cunoasterii. vol. 1/. *** 199000

o Introducere Inji/osojia .rtiintelor sociale. Martin Hollis I 19 000o Cat de liber e.rti? Problema determinisll'lului. Ted Honderich 119 000

Ideea europeanao EI!fiJria perpetua. Pascal Bruckner. 149000

o Respectul. De la stimala deferenfa. 0 pmblemade nuanta. Catherine Audard 149000

o Onoarea. Marie Gautheron 149000

o inlupta cu statui. Sebastian Haffner 99000

o Mondializarea dincolo de mituri. Serge Cordellier.. 119 000o Gandind Eumpa. Edgar Morin 99 000o Gradina nedesavarsita. Tzvetan Todorov 119 000

Proteuso Mizeria pmsperitarii, Pascal Bruckner.. 119 000o Capel/unii anonimi, Pascal Bruckner 119000

o Sexualitatea seeo/u/ui XX. 0 istorie, Angus McLaren 199 000o Durerea, Marguerite Duras 119 000

o Soc!obi%gia, Edward O. Wilson 399 000o lubireafitlge/; Marie-Noelle Schurmans, Loraine Dominice 149 000o Franz joseph, Jean-Paul Bled 199 000

Repere in publicitateo Feric!rea ca obligarie, Psilw/ogia $I soc!%gia publieitarii,

Fran~ois Brune 149000

o Publicitate .yipsi/wnaliza, D.L. Haineault, J.Y. Roy 149 000

Editura Trei pentru piticio Bu/gara~ de pril1lavarli. Povestea iepUl'({~u/ui~iaric!u/ui,

Paul Stewart, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000o Ce-ri aduc! aminte,

Paul Stewart, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000o Cadou de ziua ta,

Paul Stewmt, Chriss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000

o Dorinra lepura.yu/uiPaul Stewmt, Chliss Ridell (varsta 4-10 ani) 139 000