Referat la disciplina

Economie si globalizare

Dolarul american versus euro

Lupta pentru dominatie sau competitivitate?

Dolarul american versus euro

Lupta pentru dominatie sau competitivitate?

Scurt istoric

DOLARUL

Istoria dolarului american începe cu mai bine de 300 de ani in urma, de pe vremea când StateleUnite ale Americii nu erau decât un grup de colonii. La 5 februarie 1690, Colonia Massachusetts aintrodus unităţi de valoare pentru a putea finanţa expediţiile militare. După aceea, la scurtă vreme şialte colonii au adoptat această formă de plată. Cuvântul dolar şi semnul arhicunoscut în întreaga lumesunt, deci, mult mai vechi decât naţiunea şi valuta americană. Bancnota americană, în forma eiconcretă, a văzut lumina zilei pentru prima dată în urmă cu peste 200 de ani, în timp ce cuvântul dolar este mai vechi de o jumătate de secol. Denumirea de ˝dolar˝ vine de la cuvântul ˝taler˝ care la începutulsec. XVI în regiunea Germaniei, desemna moneda de argint. Talerul a avut o mare circulaţie în Europa.În Anglia, talerul a fost numit la început ˝daler˝, apoi ˝dalar˝ pentru ca în variantă finală să devină˝dolar˝.

În 1785, la doi ani după încheierea războiului de independenţă a coloniilor engleze din Americade Nord (1755 – 1783) şi cu doi ani înaintea adoptării Constituţiei, Congresul SUA, la propunerea luiThomas Jefferson, a hotărât ca unitatea monetară a confederaţiei dă fie dolarul. Zece ani mai târziu,toate statele americane au primit dreptul de a tipări dolari pe hârtie. Timp de 141 ani, valoarea legală în aur a dolarului fixată în 1792 s-a menţinut ceea ce constituie un record de longevitate. În 1913 s-aînfiinţat Sistemul Rezervelor Federale. Necesităţile de finanţare generate de primul război mondial şi participarea SUA a determinat o creştere inflaţionistă a preţurilor de 12% (1913 – 1920). În 1934, după patru ani de criză economică, venitul naţional al SUA s-a redus cu 50%, masa monetară a fost supusăunei crude deflaţii, cu 15 mil. şomeri. Preşedintele Roosevelt a hotărât devalorizarea drastică a monedeicu 41% precum şi suprimarea convertibilităţii interne în aur. După al doilea război mondial, dolarul american a pierdut 33% din puterea de cumpărare.

În sec al XX-lea, funcţiile internaţionale ale dolarului s-au cristalizat şi dezvoltat în ciuda unor evenimente şi conjuncturi asemenea celor expuse mai sus. Devenind mijlocul de rezervă şi de plată celmai răspândit în relaţiile dintre state, dolarul a întrecut lira sterlină care timp de două secole funcţiona de fapt, ca monedă internaţională. Forţa crescândă a dolarului începând cu 1940 s-a bazat pe stabilitatea sa relativă faţă de aur şi faţă de celelalte monede sprijinite pe forţa economică, militară şi financiară a SUA. Pornind de la acest fapt şi de la inexistenţa altei monede comparabile cu caracter internaţional SUA au reuşit să impună dolarul ca pivot al sistemului monetar internaţional creat la Bretton Woods.Din punct de vedere economic, anume aici s-a născut imperiul american.

Dolarul american nu era in întregime convertibil in aur, dar a fost deschis convertirii in aur doar pentru guvernele străine. Aceastaa promovat dolarul in postura de valută a rezervelor lumii. Ceea ce a fost posibil deoarece în timpulcelui de-al doilea război mondial, Statele Unite furnizaseră provizii si echipamente aliaţilor lor, cerând aur în schimb, şi astfel au acumulat o cantitate semnificativă din aurul lumii. Un imperiu nu ar fi fost posibil dacă, în urma aranjamentului de la Bretton Woods, cantitatea de dolari era limitată la cantitatea disponibilă

de aur, astfel încât să fie posibilă convertirea dolarilor înapoi în aur.Acordurile de laBretton Woods au adus o eră de stabilitate generală a ratei de schimb ce a durat peste 20 de ani. În bazaacestui sistem, monedele erau legate de dolar şi le era permisă fluctuaţia numai în limita unui procentsub sau deasupra valorii prestabilite. Fluctuaţiile extreme ale ratei de schimb distorsionează preţurile pe piaţă, provoacă anumite confuzii în rândul consumatorilor, împiedică dezvoltarea comerţuluiinternaţional şi stânjenesc investiţiile. Dolarul era singura monedă convertibilă în aur, prin aceastadevenind şi pe planul legii mondiale moneda dominantă în raport cu celelalte monede ale ţărilor aderente la sistem.

La sfârşitul anilor `60 începutul anilor `70 devine evident faptul ca Guvernul american nu aveasă-şi răscumpere dolarii în aur ca urmare a devalorizării lor, aceasta fiind consecinţa a 2 factori primordiali: inflaţia creată de creşterea preţurilor importurilor (în special petrol) şi costurile războiuluicu Vietnam. Astfel în 1972 – 1973 a fost realizat un acord cu Arabia Saudită conform căruia americanii urmau să sprijine Casa Saud, iar aceasta urma să accepte doar dolari americani în schimbul petrolului.În scurt timp restul ţărilor OPEC au urmat Arabia Saudită şi acceptau în schimbul petrolului doar dolari, în acest mod SUA menţine dominaţia dolarului pe piaţa mondială, care devenise convertibil în petrol.

În anii `80 R. Reagan pune capăt celei mai mari dezordini cunoscute vreodată de economia americană prin manipularea dobânzii pe care Sistemul Rezervelor Federale a impus-o peste 20% atunci când în statele occidentale nu depăşea 10%. Capitalurile externe au fost atrase pe piaţa americană astfel încât cererea de dolari creşte spectaculos. Odată cu aceasta creşte şi oferta de valute occidentale avândca efect cea mai mare scumpire a dolarului. Erau păgubite astfel toate celelalte ţări, inclusiv cele occidentale pentru că importul de petrol şi materii prime al acestora, care se efectua în dolari, a devenit implicit mai scump. Politica dobânzilor mari în SUA a avut ca efect exportul de şomaj şi inflaţie dinSUA către alte ţări.În anii `90 influenţa dolarului creşte considerabil. Astfel în 1995 peste 380 miliarde USD seaflau în circulaţie în întreaga lume, două treimi din ei aflându-se în afara hotarelor SUA. Peste 5 ani, înanul 2000, cantitatea banilor aflaţi în circulaţie era de 540 miliarde, iar conform ultimelor date statisticerealizate de către Sistemul Rezervelor Federale, în 2008 pe piaţa mondială externă a SUA circulă circa800 miliarde USD

În cei peste 30 de ani scurşi de la renunţarea la etalonul aur – dolar, valuta americană a trecut prin trei crize care a marcat fiecare din cele trei decenii, iar astăzi suntem martorii celei de-a patra crize,consecinţele căreia se simt pe plan mondial. În principiu, toate căderile dolaruluiau fost legate deistoria deficitului bugetar al SUA şi au avut efecte nocive asupra economiei mondiale. Potrivit unor specialişti, adepţi ai teoriei elasticităţii, scăderea cursului valutei americane cu 10% ducea la o reducerea ritmului de creştere economică a Europei cu 0,5% pe an.

Astăzi . dolarul continuă să fie principala valută de rezervă in zona Pacificului şi a Asiei, iar inalte ţări, cum ar fi Timorul de Est, Ecuador, Salvador, dolarul american este monedă oficială.Dolarul este principala monedă pe piaţa globală, fiind valuta preferată în tranzacţiile cu petrol şiaur, iar marile corporaţii ale lumii îşi listează preţurile în aceeaşi valută.

EURO

Încă de la faza de proiect, ideea unei monede unice, care să deservească teritoriul statelor semnatare ale Uniunii a fost mai mult decât binevenită. Diferenţele de paritate între ţările statelor membre, povara unor calculaţii şi recalculaţii în funcţie de ţările străbătute în

concediu sau în călătoriide afaceri, diferenţele de comisioane din diferitele sisteme bancare şi nu în ultimul rând dificultateaunor proceduri care tindeau din ce în ce mai mult înspre simplificare administrativă, au făcut din ideeamonedei Euro ca un simbol al Uniunii.Practic, ideea unei monede comune a apărut încă din 1968, odată cu introducerea UniuniiVamale. Realizarea Sistemului Monetar European, în 1979 şi semnarea, în 1986, a Actului UnicEuropean, care a consacrat cele patru libertăţi de mişcare (a persoanelor, capitalului, serviciilor şi bunurilor) au însemnat paşi importanţi în realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht(semnat la data de 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezintă baza legală amonedei unice. Tratatul validează Uniunea Monetară Europeană şi stabileşte etapele de realizare aacesteia, precum şi criteriile de convergenţă pe care trebuie să le îndeplinească Statele Membre care vor să participe la zona Euro. Astfel, în 1994 au demarat pregătirile în vederea realizării monedei unice,care să înlocuiască monedele naţionale ca monedă de cont, începând cu 1999, şi fizic, din 2002.Moneda va deveni astfel una din modalităţile prin care se demonstrează că unitatea este mai puternică decât diversitatea în spaţiul european, simbol al apartenenţei la acelaşi sistem şi punct dereper pentru orizontul unor interese comune.

Iniţial, numele generic pentru moneda europeană era ECU-ul (European Currency Unit), însănumele care s-a impus atât pe piaţă, cît şi în conştiinţa oamenilor este cel de euro. ECU-ul nu aconstituit niciodată reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de măsură monetară,un nume generic care fluctua în raport cu monedele ţărilor europene. Însă el a constituit, cu siguranţă,una din etapele hotărâtoare care au dus la apariţia monedei unice europene. După câteva luni de discuţii, Consiliul European de la Madrid a decis în decembrie 1995 numele viitoarei monede –EURO

În februarie 1997, Comitetul Monetar a înaintat o propunere finală cu privire la denominarea şi specificaţiile tehnice ale monedelor euro (diametru, greutate, culoare , compoziţie etc.) În măsură mare s-a ţinut cont de cerinţele şi necesităţile societăţilor şi instituţiilor care vor accepta monedele euro pentru plăţi. Pentru recunoaşterea monedelor euro a fost necesară includerea unor caracteristici unice.

Pentru evitarea fraudelor, s-a avut în vedere luarea tuturor măsurilor de siguranţă la confecţionarea şi structurarea monedelor euro.

Organizaţia Internaţională de Standardizare a stabilit abrevierea oficială pentru euro ca fiind EUR şi care va fi folosită în toate scopurile: financiar, commercial, contabil, etc.

Simbolul grafic pentru euro este inspirat din litera grecească epsilon a civilizaţiei greceşti şi totodată din prima literă a cuvântului Europa. Cele două linii paralele orizontale care taie litera respectivă semnifică stabilitatea euro.

Începând cu 1 ianuarie 2001 euro a apărut pe piaţă mai întâi sub forma banilor de cont iar ţările care făceau parte din zona euro au început să afişeze preţurile la produse şi servicii în moneda naţională dar şi în euro. Dar la 1 ianuarie 2002 euro a luat şi forma fizică circulând în paralel cu moneda naţională a statelor participante la zona euro. De la această dată toate preţurile, facturile, cecurile, contabilitatea, plăţile şi salariile agenţilor economici şi

populaţiei au fost denominate şi a început decontarea în euro. Aceasta a durat timp de şase luni după care euro a ajuns singurul mijloc de plată în ţările care l-au adoptat.

Introducerea monedei EURO de la 1 ianuarie 1999 a fost precedată de adoptarea Regulamentului 1103/97, prin care s-au prevăzut dispoziţiile referitoare la înlocuirea vechii monede commune ECU cu EURO. Dispoziţiile se referă la: 1

- de la 1 ianuarie 1999, toate referirile la ECU, utilizate în contracte şi alte instrumente juridice, au fost înlocuite cu EURO, utilizându-se pentru conversie raportul 1/1 (1 ECU =1 EURO);

- au fost stabilite rapoartele fixe de schimb, valabile de la 1 ianuarie 1999;- au fost definite regulile de rotunjire.

Prin realizarea uniunii monetare şi circulaţia unei monede unice începând cu 1 ianuarie 1999 capătă substanţă unul dintre obiectivele majore ale Uniunii. Moneda unică se adresează numai acelor state semnatare ale „Tratatului” şi care aplică o politică monetară unică privitoare la o monedă unică şiau un institut de emisiune al acesteia de tipul băncii centrale autonome care să sintetizeze şi să ducămai departe reuşitele modelului autorităţii monetare independente de fluctuaţiile politice şi electorale şiavând rol integrator într-un sistem fiduciar regional cu un loc propriu, bine definit şi important înfluxurile mondializate actuale. La câteva luni după debut singura certitudine în rândul conducătorilor europeni a fost aceea că migraţia către euro a fost un succes din punct de vedere tehnic şi că eforturiletrebuiau intensificate pentru a asigura succesul pe termen lung al noii monede pe care se întemeiazăuniunea monetară

Dacă euro este rezultatul unor acţiuni politice, obiectivele economice au jucat şi ele un rol important, chiar dacă unul secundar, încă de la început. Fondatorii euro consideră că proiectele din Europa ar fi promovat mult mai greu dacă noua monedă avea o bază economică slabă.. De fapt, în mijlocul acestei diversităţi politice, obiectivele economice nobile au apărut drept cele mai obişnuite răspunsuri la întrebarea „De ce fac ei acest lucru?". în conformitate cu Raportul Werner din 1970, în care Uniunea Economică şi Monetară a fost pentru prima dată propusă în mod oficial, „Uniunea (monetară) va asigura creşterea şi stabilitatea în interiorul Comunităţii şi va spori contribuţia pe care aceasta o poate aduce la echilibrul economic şi monetar din lumea întreagă, transformând Comunitatea într-un pilon de stabilitate"2. Tratatul din 1992 asupra Uniunii Europene prezintă şi el drept obiectiv principal „ridicarea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, precum şi coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre".3

Lansarea monedei europene unice, euro, este considerată cea mai importantă revoluţie monetarădin istorie. Euro a reuşit să devină un rival serios pentru dolarul american pe piaţa mondială într-untermen destul de scurt, zona euro devenind a doua economie a lumii ca mărime.

Euro versus Dolar

Multă vreme, aproape toată lumea a crezut că dolarul este moneda principală, carefixează cursul celorlalte monede.Crearea monedei unice nu a modificat decât progresiv

1 DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora , Monedă,Bănci şi Politici Monetare, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 150 2 Ibidem1

3 CHABOT Christian citat după Tratatul UE, art.2- Monedă Europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000,p.35

viaţa cotidiană a europenilor, bulversând funcţionarea sistemului financiar internaţional, ce nu a mai cunoscut un asemeneaeveniment din 1971, când a avut loc trecerea la cursurile flotante.

Raportul de forţe monetar internaţionale s-a schimbat, dolarul fiind ameninţat pentru prima dată dupa mai mult de 50 de ani.În termen de putere internaţională euro va seconda dolarul:

-ponderea UE în comerţul mondial este sensibil mai mare; -rezervele în valută au crescut; -pieţele acţiunilor sunt mai largi decât cele ale Japoniei.

Zona euro a devenit o superputere economică comparabilă ca mărime din multe punctede vedere cu SUA

Un mod de a privi importanta monedelor este sa vedem in ce masuraacestea sunt folosite ca puncte de referinta pentru alte tari. Lucrarile, privind regimul ratei de schimb, s-au concentrat pe clasificarea de facto a acestor regimuri. Ele au confirmat perceptia potrivit careia dolarul este mai interesant si mai larg folosit ca moneda de referinta decat euro. Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff au listat 45 de tari (in afara de Statele Unite) care folosesc, isi stabilesc cursul valutar si isi coordoneaza moneda in functie de dolar in perioada 1999-2001. Prin comparatie, ei listeaza doar 29 de tari (din afara zonei euro) care au ca referinta moneda euro. In plus, 11 dintre tarile excluse din lista sunt, in mod clar, ancorate la dolar, fata de numai trei tari ancorate la euro.

Eduardo Levy-Yeyati si Federico Sturzenegger listeaza 99 de tari care aveau dolarul ca moneda de referinta in 2000, incluzand 31 de tari fixate la dolar si 21 cu regimuri intermediare. Ei listeaza si 17 tari din afara zonei euro ancorate la marca germana, incluzand sapte cu regimuri fixe si una cu regim variabil. In ceea ce privestefrancul francez, 19 tari il foloseau ca moneda de referinta, dintre care 15 aveau regimuri fixe si una regim variabil. Numai doua tari aveau ca referinta euro, dintre care una cu regim variabil. In total, studiul a gasit 52 de tari ancorate la dolar si 33 ancorate la marca, franc si euro. Raportul Anual asupra Reglementarilor si Restrictiilor Ratelor de Schimb al FMI pentru 2004 arata un echilibru mai puternic: 28 de tari ancorate la dolar si 24 ancorate la euro.

O noua abordare. Cercetarea facuta de David Cobham, de la Universitatea Heriot-Watt, aduce o noua abordare. Aceasta analizeaza tendintele ratelor de schimb, si nu pozitiile monetare declarate. Cercetarea foloseste trei masuri pentru tendintele ratelor de schimb, in anumite perioade. Perioada noiembrie 1998-iunie 2001 este caracterizata printr-o apreciere puternica a dolarului si o depreciere a euro. Iulie 2001-decembrie 2004 arata exact opusul (o apreciere puternica a euro si o depreciere a dolarului). Ianuarie 2005 - decembrie 2006 este o perioada de stabilitate - cursul euro/ dolar a fluctuat, dar a ajuns intr-un punct apropiat de cel de pornire.

Mai multe tari sunt ancorate la euro, decat la dolar, potrivit rezultatelor cercetarii. Lucrurile nu se schimba pentru ancorele puternice si foarte puternice in perioadele luate in considerare, indiferent daca euro s-a apreciat sau nu. Daca excludem perioada 1999-2001, mai multe monede par sa fie ancore slabe pentru dolar, dar puternice si foarte puternice pentru euro. Diferenta dintre studiile anterioare si acesta nu este ca mai multe tari au euro ca moneda de referinta, ci ca mai putine sunt ancorate la dolar decat se credea. Ancorele stabile pot fi considerate acele monede care au ramas ancorate fie la euro, fie la dolar, atat in perioadele de apreciere, cat si in cele de depreciere (1999-2004).Ancore stabile pentru dolar. Acestea intra in doua categorii: tari mici din emisfera vestica si tari din Orientul Mijlociu. Principalele exceptii sunt China, Malaezia si (in categoria ancorelor slabe) India, Mexic si Vietnam. Ancore stabile

pentru euro. Acestea se impart in trei grupuri: membrii UE, alte tari europene din apropierea UEsi tarile din CFA (zona francului african). Exceptiile sunt Noua Zeelanda si tarile din Zona Monetara Comuna din Sudul Africii (ancore slabe).

Previziuni. O concluzie secundara a cercetarii este ca tarile ancorate la dolar sunt mai dispuse sa-si schimbe politica decat cele ancorate la euro. In primul rand, doua tari ancorate puternic la dolar in 1999-2004 erau doar ancore slabe in 2005-20064.

In final, proeminenta dolarului, ca moneda globala, ar putea fi amenintata. Euro a fost acceptat peste tot, iar forta si stabilitatea sa relative pot sustine o eventuala dominare.

Utilizarea monedei euro într-o zonă economică şi comercială echivalentă cu cea a SUA diminuează costurile de informare şi de tranzacţionare. Cei care fac comerţ cu UniuneaEuropeană sunt stimulaţi şă-şi factureze livrările şi să plătească în euro, importurile şiexporturile europene ne mai fiind afectate de riscul de schimb şi de acoperirea acestuia.

Dolarul a beneficiat de criza din zona euro, de statutul de valuta de refugiu si in special de politica monetara neutra stabilita de Rezerva Federala pe termen lung. Lichiditatea, stabilitatea si panica globala vor sustine tendinta de apreciere si in prima parte a anului, accentuand totodata speculatiile unei normalizari a politicii monetare inainte de termenul stabilit, jumatatea lui 2013.

Atentia va fi indreptata apoi spre problemele de deficit pe care SUA le are si pe care piata inca le ignora, concentrandu-se pe zona euro, probleme ce vor fi scoase in relief pe

masura ce ne apropiem de alegerile din luna noiembrie.

Astfel, potrivit estimarilor analistilor de la Admiral Markets, cel mai optimist scenariu pentru dolar este un avans de inca 7-8% pana la finalul lui aprilie – inceputul lui mai.

Care va fi insa costul incercarilor oficialilor europeni de a salva regiunea si euro? Aceasta este intrebarea fara raspuns ce se reflecta in vanzarea masiva de moneda europeana, de la investitorii pe termen lung, la speculatorii de zi cu zi.

Astfel, in pofida problemelor pe termen lung, temerile ca UE sau euro nu vor supravietui se vor disipa, in sensul ca pretul se ajusteaza deja si panica depaseste gravitatea situatiei. Viziunea pentru euro nu este atat de pesimista pe cat se vehiculeaza, in cel mai rau caz se va stabiliza la 1.21 fata de dolar in urmatoarele 4-5 luni si vor fi reveniri substantiale la 1.37-1.40 in acest an.

Dolarul american a reprezentat, zeci de ani la rand, o moneda universala. Acest statut a avut un impact benefic asupra economiei Statelor Unite si a oferit guvernului o influenta globala extraordinara. Astazi, peste 60% din rezervele monetare internationale, la nivel global, sunt in dolari. Dar la orizont se intrevede schimbarea. Presa din SUA a tacut malc, vizavi de urmatoarele atentionari, in timp ce marile economii ale lumii s-au pus de acord sa se indeparteze de dolarul american, pe scena schimburilor internationale.

Multe tari producatoare de petrol au inceput sa isi vanda marfa in alte monede decat dolarul american, o adevarata amenintare la adresa sistemului "petrol-dolar", care a dominat economia globala timp de peste patru decenii. Marile institutii internationale, precum ONU si FMI, au prezentat analize ample, despre necesitatea realizarii tranzitiei de la dolarul american la

4 Robert A. Mundell si zonele monetare optime-Prof. univ. Al.Tasnadi, Lector univ. dr. Claudiu Doltu

o noua moneda internationala de schimb.

Dominatia dolarului este amenintata si transformarile sistemului global de schimburi comerciale vor afecta economia SUA. Multe din aceste schimbari au fost alimentate in mod voit de China. China este a doua cea mai mare economie a lumii si pana in 2016, va depasi America. De fapt, un economist a estimat ca economia Chinei va fi de trei ori mai mare decat cea a SUA, pana in 2040.

Potrivit lui Michael Snyder, de la The Economic Collapse, China nu va sta deoparte, dupa ce va deveni cea mai mare putere economica a lumii, dorind sa fie influenta in cat mai multe sectoare (financiare sau nu). In ultimii ani, China si alte economii emergente, precum Rusia, au incheiat acorduri discrete, pentru a se debarasa de dolarul american. Suprematia acestuia nu mai arata ca in filmele de la Hollywood. De fapt, americanii sunt indusi in eroare si nu vor sa recunoasca in ruptul capului ca dolarul nu mai este ce a fost.

Snyder spune ca pe masura ce economia SUA va continua sa evolueze sub asteptari, dolarul american isi va reveni tot mai greu si isi va pierde statutul de cea mai populara moneda din lume. Istoria financiara a lumii se schimba si americanii nu au habar de asa ceva. Iata zece motive pentru care dominatia dolarului american s-ar putea sa se apropie de sfarsit.

1. China si Japonia renunta la dolarul american, in cadrul schimburilor bilaterale - In urma cu cateva luni, a doua cea mai mare economie a lumii, China si a treia economie globala, Japonia, au incheiat un acord prin care isi vor promova propriile valute (in detetrimentul dolarului american), in cadrul schimburilor comerciale. Acest acord are o importanta uriasa, dar a fost ignorat de presa americana, obisnuita cu eroii din "Nascut pe 4 iulie".

Iata ce scria BBC despre intelegerea celor doua mari puteri: "China si Japonia au dezvaluit o serie de strategii, prin care vor sa promoveze schimburile comerciale in propriile valute, pentru a reduce costurile companiilor si a incuraja tranzactiile bilaterale. Acordul va permite firmelor sa schimbe monedele chineze si japoneze dupa bunul plac. In prezent, investitorii din China si Japonia sunt nevoiti sa cumpere dolari americani, pentru a-i schimba apoi in moneda dorita. Astfel, platesc o serie de comisioane usturatoare."

2. Tarile BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) doresc sa foloseasca propriile monede, atunci cand realizeaza schimburi comerciale intre ele - BRICS continua sa isi incordeze muschii "financiari". Un nou acord va promova utilizarea propriilor lor monede, in detrimentul dolarului american.

Iata ce scrie presa din India: "Cele cinci economii emergente din BRICS - Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud - vor sa isi promoveze propriile monede in cadrul tranzactiilor financiare si comerciale. Cele doua acorduri, care vor permite obtinerea de credite in moneda tarii respectiva, pentru companiile din BRICS, vor fi semnate in prezenta liderilor celor cinci state. Acordurile vor majora volumul schimburilor comerciale, care a crescut deja cu 28% in ultimii ani; totusi, acesta se situeaza la 230 miliarde dolari, sub potentialul celor cinci tari".

3. Acord intre Rusia si China - Rusia si China folosesc propriile monede pentru schimburi comerciale de circa un an. Presedintii celor doua puteri au militat puternic pentru o noua moneda de circulatie internationala, in care sa fie convertite rezervele, pentru a submina dominatia SUA.

4. Popularitatea in crestere a monedei chineze in Africa - Care este cel mai mare partener de schimburi comerciale al Africii? Nu este America. In 2009, China a devenit cel mai mare partener al Africii si chinezii cauta sa se extinda in zona. Un raport al celei mai mari banci din Africa, Standard Bank, arata urmatoarele: "Ne asteptam ca schimburile comerciale sino-africane sa ajunga la 100 miliarde de dolari - pana in 2015". China pare hotarata sa schimbe modul in care sunt realizate schimburile comerciale internationale. In prezent, circa 70.000 de companii chineze folosesc renminbiul pentru a realiza tranzactii peste hotare.

5. Acord intre China si Emiratele Arabe Unite - China si Emiratele Arabe Unite au decis sa "ingroape" dolarul american si sa utilizeze propriile valute, in cadrul tranzactiilor petroliere. EAU este un jucator mic, dar o amenintare serioasa la adresa sistemului "petrol-dolar". Ce se va intampla in Orientul Mijlociu cu restul statelor producatoare de titei? Ramane de vazut.

6. Iran - Iran este una din cele mai agresive tari, cand vine vorba de debarasarea de dolarul american, pe plan comercial international. De exemplu, India va cumpara titei din Iran, platind in aur. Tensiunile intre SUA si Iran nu se vor stinge curand, astfel incat Iranul va continua demersul de marginalizare a dolarului.

7. Parteneriatul intre China si Arabia Saudita - Cine importa cel mai mult petrol din Arabia Saudita? China. China a importat 1,39 milioane barili de petrol pe zi din Arabia Saudita in luna februarie, marcand o crestere de 39%, fata de perioada similara a anului trecut. Arabia Saudita si China si-au unit eforturile pentru a construi o rafinarie uriasa de petrol in Arabia Saudita si liderii ambelor tari vor sa isi extinda schimburile comerciale. Cat timp va mai sta Arabia Saudita alaturi de SUA, in conditiile in care China devine cel mai bun client al sau?

8. Organizatia Natiunilor Unite militeaza pentru o noua ordine financiara - ONU doreste o alternativa la dolarul american, in care sa fie convertite rezervele valutare ale lumii. Un raport ONU expune ideea unui "sistem global valutar nou", in care SUA sa nu mai detina painea si cutitul. "Ar trebui infiintat un nou sistem financiar global, care sa nu se mai bazeze pe dolarul american".

9. Fondul Monetar International militeaza pentru o noua moneda internationala - FMI a publicat mai multe analize, in care nu ezita sa solicite o noua moneda internationala, care sa inlocuiasca dolarul american. Un raport FMI arata ca noua moneda s-ar putea numi Bancor; de asemenea, ar trebui infiintata o noua banca centrala, care sa emita aceasta valuta. "O noua valuta internationala, denumita bancor, emisa de o banca centrala, ar oferi o stabilitate, in conditii grele ale economiei. Importanta acestui demers nu poate fi pusa la indoiala", arata analiza FMI.

10. Unele tari urasc SUA - Atitudinea mondiala vizavi de SUA s-a schimbat semnificativ in ultimii ani. In urma cu cateva decenii, SUA reprezenta un vis frumos. In prezent, tot mai multi considera SUA un cosmar. Chiar si in Europa, americanii au inceput sa fie tratati cu raceala. Multi americani poarta sepci cu steagul canadian, pentru a nu fi umiliti in calatorii (sau cel putin asa scrie Michael Snyder, de la blogul The Economic Collapse).

America a devenit nepopulara, ca si dolarul american. "Lepadarea de dolar va aduce schimbari in stilul de viata american. Cand acest tsunami economic va lovi America, recesiunea din 2008 va parea o mica groapa in drum. Americanii vor avea de infruntat situatii foarte

neplacute, se vor lupta cu inflatia, dobanzi uriase la ipoteci si masini si costurile alimentelor vor creste, precum si ale hainelor si carburantilor", subliniaza, intr-un articol, analistul Michael Payne.

Cei mai multi americani nu realizeaza cat de mic este pretul benzinei la ei acasa, comparativ cu alte tari ale lumii. In unele state europene, soferii platesc de doua ori mai mult pentru a-si alimenta masinile. Bineinteles ca si taxele joaca un rol esential in aceasta ecuatie, dar sa nu omitem importanta dolarului american, utilizat in spectrul tranzactiilor cu petrol.

In prezent, SUA consuma un sfert din volumul mondial de petrol. Economia americana se bazeaza pe "capacitatea de a transporta ieftin bunuri si servicii, pe distante mari". Dar daca pretul la benzina se va tripla? Dincolo de acest aspect, daca dominatia dolarului va lua sfarsit, guvernul SUA va intampina mari probleme, in vederea finantarii datoriei sale. Momentan, exista o cerere uriasa pentru dolari si parti din datoria SUA, din moment ce tarile lumii sunt nevoite sa isi tina rezervele in moneda americana, pentru binele ecosistemului international de schimburi comerciale.

Dar daca situatia se va schimba? Daca apetitul pentru dolari si datoria SUA se va diminua? In prezent, sistemul financiar mondial orbiteaza in jurul SUA. O schimbare poate aduce fie o aterizare usoara, fie una abrupta, pentru SUA. In mod evident, conchide Snyder, traim un moment oportun pentru posibila dezicere de dolarul american, pe plan global. Cand se va produce aceasta mare schimbare? Vom vedea.

Când doi se bat, în războiul dintre euro i dolar, câ tigător iese... aurulș ș

Încă de la apari ie, moneda euro se luptă cu dolarul american pentru suprema iaț ț mondială. Din păcate pentru ambele valute, criza începută în 2007 ajută doar aurul să se aprecieze.

România nu renun ă la euro, cu inta stabilită 2015. Inclusiv actualul guvern a aprobatț ț Programul de convergen ă care prevede adoptarea monedei europene în 2015. Totu i,ț ș condi iile macroeconomice i valutare globale se vor modifica până în momentul respectiv,ț ș ceea ce înseamnă că nu tim exact cum va arăta moneda euro atunci când o vom adopta noi. ș

Între valuta europeană i dolarul american se duce un război încă din momentulș apari iei fizice a euro. Războiul are ca intă domina ia valutară globală, zonă în careț ț ț americanii sunt încă stăpâni. Dar nu mai sunt stăpâni absolu i, a a cum erau la începutulț ș secolului. Mai exact, în 2000, procentajul ocupat de dolar în rezervele valutare globale era de 70,5%, iar în 2011 a coborât până la 62,1%, conform datelor FMI. Euro a urcat de la 18,8%, în 2000, până la 27,6%, în 2009, pentru ca în 2011 să coboare până la 25%.

Unele teorii economice, mai ales cele bazate pe „efectul de re ea“ (resț pectiv re eaua deț comer exterior), arată că domina ia unei monede va va fi zdruncinată doar de ocuri sau crizeț ț ș extrem de puternice; în absen a acestora, moneda respectivă î i va păstra pozi ia chiar i dupăț ș ț ș ce economia emitentă va deveni instabilă. Astfel, schimbarea necesită mul i ani i presupuneț ș apari ia unei economii cel pu in la fel de mari i de stabile. ț ț ș

Valutele se „luptă“ în deprecieri

Evident, în domina ia unei monede contează mult i decizia băncilor centrale. Iar aiciț ș intervine, în ultimii ani, aurul. Dolarul american domină încă pia a interna ională, iar euroț ț rămâne pe un trend de cre tere, chiar dacă a fost încetinit de criză; cu toate acestea, ambele zoneș economice, SUA i euro, au probleme importante. Ceea ce înseamnă că băncile centrale cautăș alternative.

În fapt, războiul din ultimii ani s-a purtat pe modelul „care economie este mai slabă“. Nici nu apucau americanii să se lămurească ce se întâmplă dacă limita procentuală a datoriei publice în PIB nu este majorată, că europenii din Uniune găseau noi crize financiare prin actele vreunui membru. Practic, nici nu apuca dolarul să se deprecieze după vreun anun de „relaxareț cantitativă“ (quantitative easing ), că euro devenea indezirabil din cauza unor datorii publice ce nu mai pot fi achitate.

Monedele „apropiate“ celor două, în sensul că depind mai mult sau mai pu in de ele, nuț au putut profita de situa ie, drept pentru care s-au depreciat la rândul lor. Inclusiv leulț românesc, care a fost, totu i, suficient de stabil după 2009. De profitat a profitat aurul, care aș ajuns la cota ii-record, de peste 1.800 de dolari pe uncie (28,35 grame).ț

Băncile centrale cumpără aur

„Este perfect de conceput că euro va înlocui dolarul american ca valută de rezervă sau va fi tratat ca având o importantă egală cu aceasta“, spunea Alan Greespan, fostul ef al Federalș Reserve, în septembrie 2007. Simulările făcute de economi ti indicau ca dată pentru previziuneaș lui Greenspan anul 2020, însă erau precizate două condi ii: ca Danemarca i Marea Britanie săț ș adopte euro, iar dolarul să rămână pe trendul de depreciere.

Criza pornită în 2007 a dat peste cap prognozele, iar în condi iile în care se vorbe teț ș despre supravie uirea euro nu se mai pune problema domina iei. Cel pu in teoretic. Deoareceț ț ț euro rămâne o monedă importantă, cu o stabilitate mai mare decât cea a dolarului i cuș diriguitori (BCE) mai stric i decât omologii americani (FED). Iar dacă facem un pas în spate iț ș privim situa ia în ansamblu, nu doar prin prisma dificultă ilor particulare ale unor state, oț ț monedă precum euro dispare chiar mai greu decât a fost necesar ca să apară.

Metalele pre ioase, i mai ales aurul, rămân în schimb investi ii stabile i de refugiu peț ș ț ș termen lung. Criza nu modifică proprietă ile chimice i fizice ale aurului, iar de metal va fiț ș nevoie în continuare. Dar trendul de apreciere pe care se află cota ia în ultimii ani nu esteț condus doar de aversiunea la risc a investitorilor, ci i de slăbiciunea monedelor de hârtie.ș „Când doi se bat, al treilea câ tigă“ - proverbul se aplică i în acest caz. Cota ia aurului aș ș ț coborât de la 1.800 de dolari pe uncie până la circa 1.600 de dolari, dar în prezent a revenit pe cre tere, până la 1.662 dolari/uncie în primul trimestru. ș

De altfel, cererea de aur va continua. Anul trecut, cererea globală s-a ridicat la peste 4.000 de tone de aur, foarte aproape de nivelul-record din 2010. Printre cumpărători se numără i multe bănci centrale, în special cele din Asia (China, India, Coreea de Sud), care dau dovadăș

de o încredere tot mai redusă în dolar i euro. Iar războiul domina iei se mută acum dinș ț teritoriul rezervelor în cel al activelor, adică al obliga iunilor i bondurilor pe care statele leț ș de in. ț

62% este procentajul pe care îl ocupă dolarul american în rezervele interna ionale, înț 2011, în scădere de la 71%, în 1999.

Banca Mondial : Domina ia dolarului va lua sfârşit pân înă ţ ă 2025. Urmeaz un sistem tripolară

Un raport recent al Băncii Mondiale arată că dominaţia dolarului în sistemul monetar internaţional va lua sfârşit până în 2025. De asemenea, raportul mai arată că sistemul actual va fi schimbat cu unul tripolar, format din moneda americană, euro şi yuanul chinezesc, conform AFP.

"Cel mai probabil scenariu pentru sistemul monetar internaţional este un sistem multiplu de valute, centrat în jurul dolarului, euro şi yuanului", se arată în raport.

Potrivit acestui scenariu, dolarul va pierde poziţia dominantă până în 2025, lăsând loc unui rol sporit la nivel internaţional al euro şi yuanului.

"Creşterea rapidă a economiilor emergente a dus la redistribuirea centrelor economice puternice între ţările dezvoltate şi cele aflate în dezvoltare. Ne aflăm cu adevărat într-o lume multipolară", a declarat economistul şef al Băncii Mondiale, chinezul Justin Lin.

De asemenea, conform estimărilor, până în anul 2025, jumătate din creşterea economiei mondiale va fi asigurată de ţări emergente precum Brazilia, China, Coreea de Sud, India şi Rusia.

Concluzii

În ciuda faptului că au existat foarte muli critici ai monedei europene care spuneau ca aceasta nu are nici o sansă în faă dolarului i că acest experiment va fi un eec, putem spune că euro este un succes, acum, la mai mult de 10 ani de existenă. Pe de altă parte au existat si multi optimiti care afirmau că acest succes va fi foarte rapid si că în scurt timp de la aparitia sa va detrona dolarul.

Atractivitatea monedei euro este în continuă cretere pe pietele financiare internationaledar dolarul continua sa aiba un rol foarte important pe pietele asiatice acolo unde euro joaca doar un rol timid. Acesta din urma va trebui sa castige teren pe aceste piete pentru a putea spera la o pozitie privilegiata, asa cum o are dolarul in prezent.

Viziunea pesimista asupra dolarului nu trebuie neglijata, dar avand in vedere situatia actuala, este mult mai fondat un punct de vedere optimist asupra dolarului. Existau ipoteze cum ca, datorita crizei finaciare inca de actualitate, dolarul va pierde teren infata monedei unice. In realitate lucrurile nu sunt cu mult schimbate fata de cum erau inainte de inceperea crizei. Acest lucru se datoreaza faptului ca Europa a fost lovita aproape in aceeasi masura de criza cum au fost lovite si Statele Unite. Daca este sa dam crezare celor mai pesimiste previziuni fata de dolar si celor mai optimiste fata de moneda unica europeana, putem conclude ca cea din urma, aflata pe un vizibil trendascendent va surclasa dolarul undeva in urmatorii 15-20 de ani.

Din punctul meu de vedere este clar că euro a devenit, încă de la lansare, principalul concurental dolarului în economia mondială, dar nu putem evalua exact modul şi ritmul în care va avealoc fenomenul de înlocuire a dolarului cu euro, în supremaţia fluxurilor mondiale.Personal cred că unul din aspectele ce trebuie într-un fel clarificate ţine de o provocare majoră:euro va fi utilizat pentru noi tranzacţii (adică pe baza ritmului de creştere a tranzacţiilor îneconomia mondială) sau va înlocui dolarul în anumite segmente? Dacă euro va fi utilizat progresiv în funcţie de ritmul de creştere al comerţului internaţional de exemplu, nu vor apare probleme majore. Dacă operatorii vor prefera să renunţe la dolar pentru euro atunci presiunile de pe pieţele valutare ar putea duce la prăbuşirea dolarului, cu efecte catastrofale pentrueconomia mondială. De aceea putem afirma din start că discontinuitatea pe care o provoacă introducerea euro în comportamentul operatorilor internaţionali, poate duce la efecte negative pentru stabilitatea economiei mondiale, în lipsa cooperării internaţionale

BIBLIOGRAFIE

1. Robert A Mundell si zonele monetare optime-Prof.Univ Al.Tasnadi, Lector Univ.dr.Claudiu

Doltu

2. Monedă,Bănci şi Politici Monetare + DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora , , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 150

3.Economie Mondiala –Ion Ignat , Spiridon Pralea ,Ed.Sedcom Libris 2006

4.UE, De la piata comuna la Moneda Unica , Ion Ignat ,Ed. Economica, Buc 2002

5. Europa Monetara, SME,UEM,Moneda unica, MEME Inst.European,1999

BIBLIOGRAFIE VIRTUALA

www.capital.ro

www.afp.com

www.mediafax.ro

www.manager.ro/articole/analize/analiza:-10-motive-pentru-care-dolarul-nu-mai-

este-ce-a-fost-17621.html