Evolutia Orasului Tg Mures

7/23/2019 Evolutia Orasului Tg Mures

1/5

1EVOLUTIA ORASULUI TARGU MURES

Municipiul Targu Mures (fig. 1) este situat in centrul Transilvaniei, in zona de contact a trei

regiuni naturale: Campia Transilvaniei, Podisul Transilvaniei si zona forestiera a Muntilor

ulcanici si a Subcarpatilor Interni. Totodata el se afla in culoarul Muresului, intr-o zona de

interferenta a unor importante drumuri comerciale, fapt care a favorizat evolutia sa.

Din punct de vedere topografic, orasul este situat pe ambele maluri ale raului Mures, cea mai

mare parte a teritoriului sau fiind situat pe malul stang, unde se afla si zona veche a

municipiului.

Pozitia geografica favorabila permite legaturi convenabile, atat feroviare cat si rutiere, cu toate

regiunile tarii, fapt dovedit inca din antichitate prin existenta unui drum roman care pornea din

Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) si continua de-a lungul raului Mures, avand ramificatii spre Targu

- Mures si Cluj - Napoca.

Din perspectiva geologica, substratul municipiului face parte din bazinul tectonic al

Transilvaniei, avand un caracter sedimentar.

Dealurile care marginesc orasul au o altitudine medie de 500m si spinari aliniate, ce semnaleaza

prezenta domurilor gazeifere. Orientarea lor este NV-SE pe bordura Podisului Transilvaniei.

Principalul dominant al retelei hidrografice a orasului este raul Mures, denumirea sa provenind

de la termenul dacic Maris.

El constituie unul din factorii cei mai determinanti in aparitia si dezvoltarea orasului si alocalitatilor inconjuratoare, asigurand hrana si apa necesara locuitorilor, punerea in miscare a

morilor, transportul plutelor etc.

1Evolutia orasului Targu Mures in secolele XIV - XVII


2/5

Orasul Targu - Mures a constituit din cele mai vechi timpuri, un leagan de civilizatie umana.

Exista dovezi care atesta vechimea, permanenta si continuitatea civilizatiei, incepand din epoca

neolitica si pana in perioada feudala timpurie (sec IX-XIV), cand apar primele mentiuni

documentare ale orasului. Aceste dovezi variaza de la obiecte de piatra, intre care topoare,

fragmente ceramice, celturi de bronz de tip transilvanean, doua bratari de aur provenind din

prima epoca a fierului, doua tezaure monetare, constand din monede dacice de tip Mediesu

Aurit si denari romani republicani de argint (fig. 4).

Intre anii 1296 1304 apar primele mentiuni scrise referitoare la existenta orasului Targu -

Mures (fig.9 - 10), acesta avand statutul de targ si denumirea de Novum Forum Siculorum

(Targul Secuilor). O insemnare din Analele Franciscane, in 1316, arata ca la Targu - Mures

(Forum Siculorum) se afla una din cele patru manastiri franciscane din Transilvania. Incepand cu

anul 1332, in Registrele de dijme papale denumirea orasului apare simplu, sub numele de

Novum Forum in anul 1332 si Novoforum Siculorum in anul 1333, aceste denumiri evidentiind

totodata functia orasului si anume aceea de targ al secuilor. In 1360 orasul apare mentionat in

documente sub denumirea de Zekuluasarhel, in 1370 Zekelwasarhely, in 1470 Wasarhel, iar

la 29 aprilie 1616 principele Gabriel Bethlen declara localitatea oras liber regesc, cu rang de

municipiu, si oficializeaza denumirea de Maros-Vasarhely adica Targu-Mures.

Dupa cum am mentionat anterior, orasul Targu-Mures avea functia de targ in sec.XIV, in zona

strazii Marton Aron (care pana in jurul anului 1700 poarta denumirea de Oborul vechi de

animale) se afla vechiul targ, unde pe langa animalele aduse spre vanzare, se adunau si vitele

destinate ca tribut regilor. Aceasta functie se pastreaza pana in anul 1616, cand localitatea

devine municipiu, cu rang de oras liber regesc, avand dreptul de a-si construi ziduri si bastioane

de aparare, echipate cu tunuri, pusti si alte instrumente de lupta. Astfel, constructia sistemului

defensiv al cetatii duce la diferentierea celor doua parti ale orasului si anume: partea inchisa cu

ziduri, considerata ca orasul interior, si partea situata in exteriorul zidurilor(Holstadt). Prin

construirea cetatii, cu ziduri de piatra si lemn, localitatea devine oras cu cheie, adica oras

inchis, beneficiind de anumite privilegii politice si economice.


3/5

Din punct de vedere urbanistic, orasul cuprindea, in prima faza, o mica intindere de teren de pe

platoul celei de-a doua terase a raului Mures, cunoscut si sub denumirea de Platoul Cetatii. In

secolele XIV-XV, limitele orasului erau conturate de strazile Avram Iancu, Mitropolit Andrei

Saguna, Mihai Viteazul, Borsos Tamas, partea superioara a strazilor Bolyaisi Marton Aron, iar

orasul avea o suprafata de cca. 36ha(fig.17 - 18). Partea ce constituie actualul centru civic nu

exista in acele vremuri, deoarece terenul era supus revarsarii Muresului si a paraielor ce aluviau

de pe versantele dealurilor invecinate. La cumpana secolelor XV-XVI, partea de jos a orasului a

fost degajata de aceste ape, explicandu-se astfel aparitia timpurie a pietii Petofi, ca piata

centrala a orasului, si mai apoi a cladirilor din partea nordica a pietii Trandafirilor si a celor din

strazile Revolutiei si Calarasilor (fig. 19 - 20). In anul 1554, este edificata casa Kopeczi Tamas,

din strada Revolutiei nr.1, constructie ce a rezistat pana in zilele noastre, constituind azi cel mai

vechi edificiu al orasului. In ceea ce priveste suprafata orasului, aceasta era considerabil mare in

anul 1350 31ha comparativ cu suprafetele altor orase precum Sibiu (55,1ha) sau Brasov

(31,6ha), avand in vedere caracterul aproape rural al localitatii, evidentiat printr-o dispozitie

mai afanata a constructiilor realizate in marea lor majoritate din lemn sau paiata, acoperite cu

paie sau sindrila exceptie faceau bisericile si casele unor cetateni mai instariti si existenta

gospodariilor si a terenurilor cultivate in preajma cladirilor de locuit.

In comparatie cu alte orase transilvanene, Targu-Mures-ul isi incepe istoria urbana in plin Ev

Mediu. Procesul de cristalizare urbana incepe in secolul XV, odata cu construirea edificiilor de

cult situate pe Platoul Cetatii si a bisericilor din zona strazii Bolyai. Are loc o dezvoltare

aglutinara a orasului si o extindere polinucleara, formandu-se astfel trei nuclee la nord, est si

sud de biserica si numeroase pajisti intravilane.

Strazile si ulitele, in cea mai mare parte erau inguste si intortocheate, fara a avea aliniamente

rectilinii pe distante mai mari, configuratia lor fiind determinata in buna masura si de relief.

Nominal, strazile sunt pomenite ceva mai tarziu, primele fiind cele din zona veche a orasului,

apoi cele din zona mai noua. Cea mai veche denumire de strada este Sfantu Nicolae, aflata in

partea superioara a strazii Bolyai, dupa numele bisericii invecinate, mentionata in anul 1511. La

sfarsitul secolului XVI reteaua stradala a centrului istoric poate fi considerata conturata, ea


4/5

pastrandu-se pana in zilele noastre, cu exceptia strapungerilor din perioada moderna, iar orasul

apare ca o localitate relativ dezvoltata economic si cultural.

Inceputul secolului XVII se dovedeste a fi o perioada nefasta, atat pentru orasul Tg. Mures, cat

si pentru locuitorii sai (fig.21 - 22). Datorita unor conflicte armate sunt distruse cladirile din

vechea fortificatie, fosta biserica Sfantu Nicolae si Biserica unitariana, precum si numeroase

locuinte. Se formeaza brelele de mestesugari, iar municipiul se transforma intr-un important

centru mestesugaresc.

De-a lungul deceniilor aspectul orasului cunoaste semnificative transformari: cetatea este

reconstruita, sunt realizate o serie de alte cladiri, cu unul sau doua niveluri, in mare parte din

materiale durabile, strazile si pietele se contureaza si se stabilesc principalele zone ale orasului.

Piata Petofi, principala zona a orasului vechi, este legata direct de noul centru in curs de

formare. Cel mai important monument care domina piata este ansamblul arhitectural al cetatii.

Alte zone importante sunt piata Bolyai, avand acelasi perimetru ca si azi, piata Sfantu Nicolae,

dominata de biserica cu acelasi nume, si piata Trandafirilor.

Inca din secolul XVI orasul incepe sa se extinda, cuprinzand o parte din teritoriile satelor

invecinate. Astfel se ajunge in scurt timp la formarea unui domeniu rural al orasului, fenomen

intalnit in mai multe orase transilvanene. Primul sat ce intra in posesia Tg.-Mures-ului este

Micesti. La sfarsitul secolului XVI orasul ajunge sa cuprinda o suprafata locuita de cca. 96ha(fig.

11).

Referitor la preocuparile de ordin edilitar si cetatenesc, trebuie mentionata constructia podului

peste Mures in anul 1608. Au existat preocupari de asigurare cu apa potabila pentru locuitorii

orasului, fie prin captarea izvoarelor naturale, fie prin realizarea de fantani o asemenea

fantana cu ghizd din lemn este realizata in anul 1613, in incinta cetatii orasului.

In ceea ce priveste arhitectura militara a orasului, aceasta nu are valoarea celor din orasele

Brasov, Sibiu sau Cluj Napoca. Evolutia cetatii (fig. 33) de la Targu Mures cuprinde doua

perioade: prima, corespunzatoare fortificatiei din secolul XV; a doua, cetatea din secolul XVII.

Vechea fortificatie avea un plan pentagonal neregulat si o suprafata de cca. 5800 mp. Din acea


5/5

constructie s-au pastrat fundatiile zidurilor, pe latura de vest a cetatii si pe latura sudica,

precum si doua turnuri patrate, pe latura vestica ce au fost inglobate in incinta secolului XVII.

Cele doua turnuri pastrate in intregime sunt Turnul Mic(fig. 32 - 33), cunoscut si ca Bastionul

lui Bathory, situat la coltul de nord vest al fortificatiei, si turnul ce se juxtapune bastionului

blanarilor, construit in anul 1629, situat la coltul de sud est. Ambele turnuri au forma

patratica, iar cel de pe latura vestica are trei niveluri. Potrivit tipologiei sale, fortificatia ar fi

trebuit sa mai aiba un turn, la coltul de nord est, insa acesta nu a mai fost realizat, optandu-se

pentru suprainaltarea si transformarea vechii capele franciscane in fortareata. In secolul XVII se

construieste noua cetate (fig. 34), avand intarituri de diferite forme, tot mai evoluate, incepand

cu bastionul portii, care inca mai poarta amprenta sistemului medieval incetatenit, cu guri de

pacura, groapa capcana si terminand cu bastionul croitorilor sau al macelarilor, care au un

puternic sistem defensiv. Ca arhitectura, intregul ansamblu poata amprenta renasterii tarzii,

vadind o intarziere fata de restul Europei, dar cu o aliniere la principiile moderne.

In cadrul arhitecturii religioase, principalul edificiu de cult pastrat de-a lungul veacurilor este

biserica cu manastirea franciscana (fig. 44 - 43) din incinta cetatii medievale, cunoscuta azi ca

biserica reformata. Edificiul religios pastrat cuprinde biserica, cladirea fosteimanastiri

franciscane, capela si turnul clopotnita, care au constituit nucleul de dezvoltare a intregului

ansamblu de mai tarziu.

Documents

Evolutia Orasului Tg Mures