Exercitiul Fizic Terapeutic

Exercitiul Fizic TerapeuticExercitiul Fizic Terapeutic

Exerciţiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu structură completă, atât în plan structural cât şi procedural , cu rol în urmărirea şi realizarea obiectivelor kinetoterapiei.

EFT este format din trei elemente:

Poziţia de start şi mişcările efectuate din această postură, denumită “activitate”-A

Tipul de contracţie musculară: izometrică, concentrică, excentrică, denumită “tehnică”-T

Elementele declanşatoare cu scop facilitator sau inhibitor-EATE -Şcolii de Kinetoterapie din Boston

Principii de bază ale exerciţiului terapeuticExerciţiile se execută lent, fără bruscări, ritmic

Exerciţiile trebuie să se bazeze pe poziţii de start stabile, solide, menite să faciliteze travaliul muşchilor si să permită apoi o recuperare cât mai bună a acestui travaliu

Progresivitatea exerciţiilor va fi lentă, de la stadiile cele mai joase de forţă musculară, redoare sau incoordonare spre exerciţiile care cer forţă, amplitudine sau coordonare aproape normale.

Nu se vor sări aceste etape !

exerciţiile de tonifiere musculară să se execute întotdeauna pe toată amplitudinea de mişcare articulară posibilă

Cu cit un exerciţiu a cerut o contracţie musculară mai intensă, cu atît pauza de relaxare care urmează va fi mai lungă, pentru refacerea circulaţiei.

exerciţiu trebuie să se execute în limitele maxime posibile ale unghiului de mişcare a segmentului intra în acţiune toate fibrele musculare, iar amplitudinea mişcării se va menţine sau va redeveni normală

Poziţia de start I. Poziţii fundamentale Ortostatică: poziţia este verticală, bărbia orizontală,privirea înainte, umerii

coboriţi, braţele atârnă pe lîngă corp, cu palmele „privind" coapsele, degetele flectate ; genunchii întinşi, picioarele „privesc" drept înainte, uşor îndepărtate. Tot corpul este relaxat.

“ În şezând" : subiectul este aşezat pe un scaun, a cărui dimensiune

trebuie să asigure flexia şoldului şi genunchiului la 90° ; genunchii uşor îndepărtaţi, picioarele, pe podea, „privesc" înainte ; capul, trunchiul şi braţele, ca la poziţia ortostatică.

„În genunchi” : totul ca la poziţia ortostatică pînă la genunchi, pe care corpul se sprijină, fiind uşor îndepărtaţi ; picioarele sînt în flexie plantară maximă ; dacă poziţia este luată la marginea patului sau saltelei, picioarele sînt în afară, în poziţie intermediară.

Culcat (decubit) : cînd este dorsal, picioarele sînt apropiate, avînd vîrfurile in sus ; membrele superioare de-a lungul corpului, cu palmele privind coapsele, sau pe suprafaţa de sprijin cînd încep exerciţiile ; în general, capul se sprijină pe o pernă mică.

„În atârnat" : picioarele, în flexie plantară, nu ating solul; corpul stă drept, braţele susţin corpul şi sînt întinse ; mâinile care prind bara pot avea poziţii pronate sau supinate, în funcţie de caz.

II. Poziţii derivateOrtostatismmembrele superioare ridicate (braţele pe lîngă ureche, palmele „se

privesc") trunchiul înclinat înainte (coloană dreaptă, flexie din şold cât permit

ischiogambierii) aplecare în faţă (flexie şi de coloană, şi din şolduri, cu membrele „în

atârnat") înclinare laterală (combinată de obicei cu mâna ipsilaterală în şold)

stând în unipodal (piciorul liber în aer sau pus pe un suport, fără a fi încărcat)

stând cu picioarele îndepărtate

stând cu picioarele “în linie", unul înaintea celuilalt

stând pe vârfuri

stând „în fandat" (în faţă sau în lateral)

stând „în ghemuit"

ŞezândSchimbând poziţia braţelor

Schimbând poziţia trunchiului: trunchiul aplecat pe coapse (coapsele apropiate, braţele atârnă prin lateral de coapse) trunchiul aplecat, între coapse (coapsele îndepărtate, braţele

atîrnă, prin lateral de coapse) şezând pe podea, trunchiul aplecat în spate şi sprijinit de braţe, membrele inferioare întinse

Schimbând poziţia picioarelor: cu genunchii depărtaţi (picioarele „privesc" înainte) călare pe scaun (bancă) şezînd pe podea, cu genunchii întinşi (picioarele flectate plantar sau cu degetele la zenit) Şezând pe podea, cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol) şezînd pe podea, cu gambele încrucişate

„În genunchi" : Schimbând poziţia braţelor"— vezi variantele posturii ortostatice Schimbând poziţia trunchiului: „patrupedia" (poziţia pronată pe genunchi), cu variantele ei Schimbând poziţia picioarelor genunchii îndepărtaţi şezutul pe călcâie (picioarele în flexie plantară sau cu glezna la

90) pe un genunchi

postura culcat: decubit dorsal, ventral (poziţie pronă) şi lateral Schimbând poziţia braţelor — a se vedea variantele posturii ortostatice Schimbând poziţia picioarelor picioarele îndepărtate (genunchii întinşi, degetele la zenit) cu genunchii îndoiţi şj bazinul ridicat cu membrele inferioare drepte, ridicate la zenit poziţia laterală, cu genunchii flectaţi

„în atârnat" : Schimbând poziţia picioarelor

cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol sau în aer) cu picioarele în sprijin pe o bară inferioară şi corpul arcuit înainte

Schimbând priza mâinilor, se realizează câteva variante posturale :

— apucând cu mâinile în pronaţie

— apucând cu mâinile în supinaţie ,

— apucând cu o mână supinată şi alta pronată

— apucând cu palmele faţă în faţăCele mai frecvente posturi utilizate în cadrul metodelor de facilitare sunt:

decubit lateral, decubit ventral cu sprijin pe coate, poziţia şezând, patrupedia, “în genunchi”, ortostatismul

Tipurile de contracţii musculare

Contracţii izotonice: concentrice, excentrice

Contracţii izometrice

Pentru promovarea unui tip de contracţii au fost imaginate o serie de tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă

Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă uşurarea sau accelerarea răspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din muşchi, tendoane şi articulaţii şi stimularea extero şi telereceptorilor

Tehnicile FNP se împart în funcţie de cele 4 stadii ale controlului motor: mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată, abilitate

Tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă(FNP) de bază sau fundamentale:

priza mâinilor presiunea manuală pe masa musculară/ tendoane reprezintă mecanism de facilitare a contracţiei musculare trebuie să fie fermă, dar să nu producă durere sau să împiedice amplitudinea completă de mişcare

comenzile şi comunicarea. Comenzile trebuie să fie ferme, clare,scurte, pe înţelesul pacientului având rol stimulant asupra activităţii urmărite. În cazul pacienţilor care prezintă dureri, comenzile vor fi mai blânde. Pacientul va urmări cu privirea în permanenţă mişcarea, deoarece controlul vizual poate el însuşi înlocui controlul proprioceptiv.

Întinderea. Ca tehnică, fiziokinetoterapeutul execută tracţiunea (alungirea muşchiului) care provoacă reflexul de contracţie şi în acel moment pacientul îşi începe mişcarea

tracţiunea - favorizează mobilitatea compresiunea favorizează stabilitatea

rezistenţa maximală se raportează la forţa actuală a pacientului, determinând o iradiere a influxului nervos de la grupele musculare puternice din cadrul unei scheme de mişcare spre grupele slabe.

secvenţialitatea normală a acţiunii musculare .Antrenarea controlului motor se începe cu componenta proximală. Începutul oricărei acţiuni de mişcare îl face mişcarea de rotaţie, după care intră în mişcare segmentul distal, apoi cel proximal.

Întărirea. Creşterea forţei musculare se poate obţine prin: ”iradierea” influxului nervos de la musculatura puternică spre cea slabă (de obicei componenta proximală este mai puternică decât cea distală) iradierea de la un membru sănătos către membrul bolnav-rezistenţa se aplică de la segmentele mai puternice spre cele mai slabe. (schemele de extensie-flexie ale membrului sănătos pot induce iradierea pe membrul slab) reflexele de bază tonice ale gâtului şi cele labirintice, reflexele primitive de flexie şi extensie, reflexele de postură şi echilibru vizualizarea directă a mişcării

Tehnici FNP speciale cu caracter general Inversare lentă

Inversare lentă cu opunere

Contracţii repetate

Secvenţialitatea pentru întărire

Inversarea agonistică

Inversarea lentă Contracții concentrice ritmice agoniști + antagoniști, pe toată

amplitudinea, fără pauză între inversări

Rezistență maximală

Prima mișcare – musculatura puternică

Explicații neurofiziologice:

Legea ”inducției succesive” Sherrington- o mișcare e facilitată de contracția imediat precedentă a antagonistului ei

Rezistența reflex Golgi inhibiție motoneuron m. Antagonist și facilitare prin acțiune reciprocă agonist

Acțiune inhibitorie a cel. Renshow pt motoneuron antagonist

Agoniștii se întind în timpul contracției antagonist facilitare prin impulsuri de la receptorul secundar Ruffini de la niv fus muscular

Inversare lentă cu opunere Variantă a IL + Contracție izometrică la sfârșitul amplitudinii fiecărei

mișcări

Explicație neurofiziologică:

Izometria de la sfârșitul mișcării recrutare motoneuroni a mușchiului Fusul neuromusc . continuă trimiterea impulsurilor nervoase facilitatoare , deși apare reflex Golgi și activitatea cel Renshow care încearcă să blocheze

Contracții repetate

• Mușchii schemei de mișcare, forță 0/1

Segment în poziție de eliminare a gravitației, m. alungit, se fac întinderi rapide, scurte ale agonistului, ultima întindere însoțită de comandă verbală de contracție, mișcării voluntare apărute i se opune rezistență maximală

Sincronizarea comenzii înainte de ultima întindere a.î. să se sumeze contracția voluntară cu efectul reflexului miotatic

• M. De forță 2/3

Contracție izotonică cu rezist. pe toată amplitudinea, din loc în loc întinderi rapide, scurte

• M de forță 4/5 fără forță egală peste tot

Contracție izotonică până la golul de forță unde se face izometrie, apoi relaxare, apoi întinderi rapide, scurte agonist, apoi se reia contr. izotonică cu rezist. maximală trecându-se peste golul de forță

Înainte de CR, se pot face contr. izot. pe m. antagon. pentru a facilita prin inducție succesivă m. agonistă

explicație neurofiziologică:

reflex miotatic

rezistența facilitare sistem si aferențele primare ale fusului recrutări de motoneuroni

facilitare prin comenzi verbale ce răspunsul prin sistemul reticular activator

Secvențialitatea pentru întărire când un component dintr-o schemă de mișcare este slab

contr. izom. maximă în pct. ”optim” al m. puternice (m din lanțul kinetic ce efect aceeași diag. Kabat, de obicei proximal), sau același m. de partea contralaterală

când c. izom s-a maximalizat se menține și se adaugă c. izotonică a m. slabe

pct ”optim” pt m flexori = zona medie, pt m extensori = zona scurtată


fenom. iradierii de la nivelul motoneuronilor m puternice spre moton m slabe

creșterea recrutărilor de motoneur. și datorită rezistenței aplicate

facilitare prin comenzi verbale

Inversarea agonistă cont. concentrice pe toată amplitud + c. excentrice progresive

(amplitud)

explic neurofizilogice:

c. excentrică promovează și întinderea extrafusală și cea intrafusală influx aferențe fusale

recrutări motoneuroni și datorită rezistenței

facilitare prin comenzi verbale

Tehnici FNP speciale pentru promovarea mobilităţii Iniţierea ritmică

Rotaţia ritmică

Mişcarea activă de relaxare opunere (MARO)

Relaxare- opunere

Relaxare- contracţie

Stabilizarea ritmică

Inițierea ritmică hipertonie și hipotonie

mișcări lente ritmice, pasiv, pasivo-activ și activ pe toată amplitudinea unei scheme de mișcare

hipertonie – scop – obținere relaxare

hipotonie – scop – menținerea memoriei kinestezice și păstrarea amplitudinii de mișcare

după IR se poate trece la IL


comenzi verbale cu rol inhibitor asupra tonus m. hipertonă

echilibrare tonus agonist-antagonist în timpul mișcărilor pasivo-active

întindere alternativă agonist-antagonist facilitator musc hipotonă

m hipertonă întinderile se fac lent (reflex miotatic)

Rotația ritmică Hipertonie cu dificultăți de mișcare activă

Rotații ritmice stg-dr pasiv sau pasivo-activ în artic cu mișcare osteokinematică de rotație – SH, CF; pasiv în artic fără mișcare osteokinematică de rotație

Explic neurofiziologică:

Comenzi verbale cu rol inhibitor asupra tonus m hipertonă

Mecanoreceptorii locali articulari și periarticulari declanș inhibiția motoneuron m

MARO (mișc activă de relaxare opunere) Hipotonie musculară ce nu permite mișcarea

m slabă în zona medie spre scurtă, unde există forță ”mare” – c. izom, când c. izom e maximă se solicită relaxare bruscă, apoi FT mișcare spre zona alungită + întinderi rapide + c izot cu rezistență pe toată amplitudinea

Explicație neurofiziologică: C izom în zona scurtată facilitare motoneur și C izom crește activitatea buclei aferențele primare ale fusului vor conduce la recrutări de motoneur suplim Reflex miotatic C izot cu rezist facilitare sistem

Relaxare opunere (hold-relax)Când amplitud unei mișcări este limitată de hipertonie

Durerea este cauza limitării mișcării

2 variante: antagonistă (m hiperton)și agonistă (m ce face mișcarea limitată)

Izometrie în punctul de limitare a mișcării 5-8 sec apoi relaxare lentă, apoi se poate repeta izom sau pacientul trece activ de pct de limitare (c. izot fără rezist)

Comanda ”ține, nu mă lăsa să mișc”

Mișcarea FKT spre c. excentrică fără realizare

Explic neurofiziol RO antagonistă : Izom lungă și repetări multiple oboseala unități motorii , m se relaxează Excitare circuit Golgi impulsuri inhibitorii Cel Renshow scad activit motoneuroni Comanda verbală

Explic neurofiziologică RO agonistă: Izom agoniști inhibiție reciprocă pe antagonist Recrutare noi motoneuroni crește forța m

Relaxare-contracție Hipertonie

Antagonist

La punctul de limitare a mișc se realiz o c. izom pe m hiperton și o c. izot lent, pe toată amplitudinea de mișcare de rotație din articulația respectivă (pasiv, pasivo-activ, activ și activ cu rezist)


izom antagonist oboseală unități motorii scade tensiunea în mușchi

excitare circuit Golgi impulsuri inhibitorii autogene

celule Renshow scad activit motoneuroni

recept articulari excitați de rotație rol inhibitor pentru motoneuronii (efect de relaxare pentru m periarticulari)

Stabilizarea ritmică limitările de mobilitate date de contractura musculară, durere, redoare

postmobilizare

c izom pe agoniști și antagoniști în punctul de limitare a mișcării, fără relaxare între contracția agonistului și antagonistului

2 variante: simultană și alternativă

comanda verbală: ”ține, nu mă lăsa să mișc”

tehnica simultană

mușchii ce sar o articulație proximală sau distală celei afectate

tehnica alternativă

priză în brățară cu împingere spre o direcție și direcția opusă de către FKT cu alternare rapidă


cocontracția facilitare motoneuroni și , crește recrutarea de unități motorii (c izom)

izom pe m ce realizează mișcarea limitată inhibiție reciprocă pentru antagonist

izom antagonist oboseală unități motorii tensiunea mușchiului scade

excitare circuit Golgi impulsuri inhibitorii

descărcări celule Renshow scad activitatea motoneuronilor m antagoniști

Tehnici FNP pentru promovarea stabilităţii

Contracţia izometrică în zona scurtată

Izometrie alternantă

Stabilizare ritmică

Tehnici FNP pentru mobilitatea controlată

Inversare lentă

Inversare lentă cu opunere

Contracţii repetate

Secvenţialitate pentru întărire

Inversarea agonistică

Contracția izometrică în zona scurtată c izom repetate, cu pauză între repetări, la nivelul de scurtare a

musculaturii

pe musculatura tuturor direcțiilor de mișcare


refacerea sensibilității fusului neuromuscular în zona scurtată unde recept secundari Ruffini mai ales de la nivelul musc tonice generează impulsuri inhibitorii pt motoneuronii , acest lucru trebuie combătut a.î. impulsurile facilitatorii de la nivelul cortexului să nu fie ”anihilate”, și se reface capacit m de a realiza o contracție eficientă în zona de scurtare

Izometrie alternantă contracții izometrice scurte, alternative, agoniști și antagoniști, fără să

se schimbe poziția segmentului și fără pauză între contracții

în toate punctele arcului de mișcare și pe toate direcțiile de mișcare articulară

dacă nu se poate trece de la CIS la IZA, se face ILO cu scăderea amplitudinii de mișcare

explicație neurofiziologică

cocontracția facilitare motoneuroni și , crește recrutarea de unități motorii (c izom)

receptorii articulari rol în stabilitatea posturilor cu încărcare (telescoparea)

c izom maximă .....explic ca la RO

Stabilizarea ritmică pentru refacerea stabilității se realizează în toate punctele arcului de

mișcare, pe toate direcțiile de mișcare articularăStabilitate

după efectuarea cocontracției din postură neîncărcată se trece la poz de încărcare și se repetă succesiunea tehnicilor CIS-SR

Tehnici FNP pentru promovarea abilităţii

Progresia cu rezistenţă

Secvenţialitatea normală

Progresia cu rezistență opoziția făcută de FKT locomoției (târâre, patrupedie, mers în

ortostatism)


opoziția la mișcare creșterea recrutării de motoneuroni și la o excitare mai mare pe aria motorie cerebrală a zonelor implicate în comanda musc necesare

Secvențialitatea normală

urmărește coordonarea componentelor unei scheme de mișcare care are forță adecvată pentru executare dar secvențialitatea nu e corectă (nu e de la distal la proximal sau grade de contracție inadecvate în raportul agonist – antagonist)


învățarea unor engrame corecte de mișcare presupune învățarea și repetarea mișcărilor de la distal spre proximal

rezistența maximă la fiecare componentă a mișcării globale crește recrutarea de motoneuroni și excitare mai mare arie motorie cerebrală a zonelor implicate în comanda m necesare cu inhibarea consecutivă a mușchilor neimplicați

„Elementele" facilitatorii sau inhibitoriiElemente proprioceptive1. Întinderea întinderea rapidă se realizează în zona alungită a muşchiului, cu

rol de a facilita contracţia, având la bază reflexul miotatic (efect +) întinderea prelungită are un efect inhibitor pentru agonişti,

receptorilor periferici din organul tendinos Golgi, precum şi din fusul muscular prin aferenţele secundare. Fibrele Ib de la organul tendinos Golgi, prin întinderea tendonului un răspuns autogen inhibitor (pentru agonişti şi sinergişti) şi unul facilitator (pentru antagonişti)-facilitare reciprocă. Acţiunea inhibitorie este mai accentuată pe muşchii tonici decât pe cei fazici (efect -), la cei fazici efecte facilitatorii ale aferențelor secundare

2. rezistenţa (fiziokinetoterapeut, greutatea corpului, mecanic sau prin gravitaţie) facilitarea contracţiei prin recrutare de motoneuroni alfa şi gama.asociere rezistență +întindere pe m hipotoni prăbușire tonus m (impulsuri inhibitorii de la aferențele secundare ale fusului) trebuie crescute impulsurile de la recept primari ai fusului

3. vibraţia pe corpul muscular, pe tendonul lui, cu rol facilitator asupra muşchiului agonist şi inhibiţie muşchi antagonistrecomandat vibraţia pe muşchiul alungit (sumarea efectului cu reflexul miotatic) şi să poziţionăm capul pentru declanşarea reflexului tonic al gâtului.

Date tehnice: vibraţia de 100 Hz nu trebuie să depăşească 60 secunde nu trebuie repetată prea des într-o zi trebuie evitate zonele dureroase şi în generale acele zone contraindicate şi la masaj.

Nu se recomandă în sindromul de neuron motor central, ataxie, atetoză sau Parkinson, copii mic Trebuie evitate reliefurile osoase

4. telescoparea sau compresiunea - presiuni ferme pe suprafeţele articulare, fie prin posturare: ortostatism pt MI, patrupedie pt MS, fie de către fiziokinetoterapeut, printr-o împingere cu mâna dinspre distal spre proximal-creşterea stabilităţii-Nu se indică în proces inflamator dureros articular

5. tracţiunea, inversă telescopării, kinetoterapeutul tracţionează în ax, se asociază cu tehnici de mobilizare articulară- fiind implicaţi pe de o parte mecanoreceptorii articulari, iar pe de altă parte întinderea muşchilor periarticulari (reflexul de întindere)- mărirea amplitudinii de mişcare

6. acceleraţia liniară sau angulară are la bază funcţia sistemului vestibular- receptori (canale semicirculare, otoliţii saculei ) nv vestibular nc vestibulari cale vestibulospinală laterală, medială măduvă- tract vestibulospinal lateral: otoliţi motoneuroni musc extensoare membre- tract vestibulospinal medial: canale semicirculare impulsuri excitatorii şi inhibitorii musc axială

7. rostogolirea ritmică şi balansarea ritmică în plan orizontal sau vertical au rol inhibitor asupra tonusului muscular (relaxare), intervenind prin intermediul sistemului vestibular, diminuând impulsurile venite prin sistemul reticular activator. (pendularea, legănarea, rularea )

II.Elementele exteroceptive: atingerea uşoară se realizează manual sau cu un calup de gheaţă

deasupra corpului muscular mai ales la musculatura feţei şi pentru musculatura distală a

membrelor la adulţi. La restul segmentelor nu are valoare Aplicare imediată a contrarezistenţei pentru întreţinerea

contracţiei periajul –M. Rood (răsp optimal după 30-40 min)- se face pe

suprafaţa tegumentară funcţională sau pe tegumentul de deasupra muşchiului care urmează să fie stimulat. Periajul se face de la proximal spre distal.

Periajul este folosit în trei scopuri: scăderea intensităţii durerii, creşterea sensibilităţii reflexului miotatic şi pentru reducerea

sudoraţiei în zonele distale ale membrelor. Cu prudenţă la copii mici şi reg paravertebrală (poate influența

lanțul ganglionar simpatic, contracția m respiratori) și pers cu afecţ neurologice importante, contraindic în musc spastică

temperatura , prin utilizarea excitantului cald, rece sau neutru, influenţează contracţia musculară, în funcţie de zona de aplicare, suprafaţă, durată.

Căldura neutră (Rood) pentru relaxare şi scăderea durerii (creșteri moderate ale fluxului sangvin)

Local (şal, blană) – 20-30 min General – băi 34-35 t de 45 - creșteri în alungirea țesuturilor de 2% din

lungimea inițială frigul – reduce edemul, spasmul muscular, spasticitatea și

durerea frig vasoconstricție inițială, reducerea metabolismului tisular,

descreșterea vitezei de conducere nervoasă, reducerea răspunsului aferențelor musculare, vasodilatație secundară și o creștere a forței musculare după tratament

crioterapia ce nu scade temp tisulară locală pot produce vasodilatație generalizată și reducerea senzației de durere (reducerea excitabilității aferențelor musculare și reducerea spasmului muscular)

în spasticitate crioterapia nu are efect de lungă durată Margaret Rood – 2 tehnici de stimulare cu gheață: 1. ”C-icing” – presare cuburi de gheață 3-5 secunde pe

pielea de deasupra m – stimulare fibre nv tip C cu prag înalt de excitabilitate creștere activitate eferențe - efectul de stimulare are maxim de eficiență după 30-40 min de la aplicare

2. ”A-icing” – lovituri rapide și puternice cu cubul de gheață pe tegumentul ce acoperă mușchiul de stimulat activare fb nv cu prag de excitabilitate scăzut A contracție musculară

C-icing precede A-icing

tapotarea uşoară paravertebrală se realizează prin lovirea uşoară cu podul palmei laterovertebral, de la cervical spre lombar., cu o mână pe o latură a coloanei, cu cealaltă pe cealaltă latură, 3-4

minute. Efectul este de scădere a tonusului muscular paravertebral şi totodată, prin stimularea lanţurilor ganglionare simpatice, de relaxare generală.

III. Elemente combinate proprioceptive şi exteroceptive

contactele manuale Exteroceptorii pielii deasupra muşchi determ efect facilitator durată, locul de aplicare şi presiunea exercitată. Dacă scopul exerciţiului este mobilitatea, atingerea va fi uşoară

sau intermitentă. Contactul prelungit facilitează un răspuns de postură, prin plasare mâinii deasupra agoniştilor.

Dacă scopul este cocontracţia, plasarea contactului manual se va face cât mai difuz, deoarece este necesară facilitarea atât a agoniştilor, cât şi a antagoniştilor.

presiunea pe tendoanele lungi . dacă se menţine ferm o presiune cu mâna sau policele de la ambele mâini pe tendonul lung al unui muşchi contracturat sau cu tonus crescut de durere o scădere a tensiunii din zona presată, iar după mai multe repetări, se poate obţine o relaxare locală. în caz de hipertonii. Nu se utiliz în hipotonii Obiect dur în palma hemiplegicului, sprijin cu palma pe o suprafaţă pt flexori pumn şi degete. Poziţia patrupedă reprezintă ea însăşi o modalitate de presiune pe tendoanele lungi.

Elemente telereceptiveNv cranieni subst reticulată (sinapsă) căi reticulospinale motoneuroni

spinali (facilit, inhibiţie) văzul, cu rol în coordonare şi pentru refacerea memoriei

kinestezice. auzul, cu rol în învăţarea rapidă tehnicilor, ritmare sonoră mişcări

comenzi clare, scurte, repetate c izoton – ”trage”/ ”împinge” c excentrice – ”rezistă” c izometrice – ”ține” relaxare voluntară – ”lasă moale”

olfacţia, mai ales pentru musculatura feţei şi prin influenţarea sistemului nervos vegetativ.

Intensit acustice mari, culori vii, imagini mişcătoare cresc stimularea motoneuroni

Muzică lentă, linişte relaxareElementele interoceptive Compresiunea sinusului carotidian,

efectul depresor asupra tensiunii arteriale rol de scădere a tonusului muscular. Acest efect se obţine prin flectarea capului şi poziţionarea lui

mai jos decât trunchiul/ patrupedie prin aplecarea capului se utilizează la copii în combin cu pendularea

Documents

Exercitiul Fizic Terapeutic