BoulFabul
Un bou ce de la munc venea cam obosit,Trecnd pe lng moar,
aude-un glas optit;Cum Veta lu Spoitu i zise lui Mihai:- Dac tceai,
vecine, filozof rmneai...
Rmase cu-acest murmur n cap i n urechi,n timp ce ochi de vaci, l
priveau perechi-perechi.El, important i sobru, deh! bou cu
greutate,Gndea, privind de sus cum le-ar fi mngiat pe toate;Dar nu
rosti o vorb, decis fiind s facO nemaipomenit impresie: s tac!
Lui i plcea Joiana, cu ochii lunguiei,i coada, nfoiat, cu art,
pe scaiei;Dar i Rozina, vaca cea nou i rocat,C-avea pe vino-ncoace:
era vac-nclat...
Fcu o strategie, cu mintea lui de bou:- V-art eu cine mis, cci
de-acum sunt boul nou!
Veni Joiana, prima, i l privi mieroas,Clipind din gene grele i
lungi, de vac gras;Apoi veni Rozina glezne mici, crupa sus -(l
urmrea demult ea, visnd, cu gndul dus)Cu ugerul bombat, la parad,
pe trotuare,Privea timid, n jos, de ziceai c-i vac mare.
Stteau gur cscat i ateptau un semn,n timp ce dnsu-n sine, i
zise:- Voi fi demn!Privi la vaca unu, apoi la vaca doi,Apoi calc n
balt, stropind n jur noroi...
Morala, dragii mei, este foarte trist: Of,Nu orice boulic, ce
tace,-i filozof.
