Familia parentală versus familia

monoparentală

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS”

FACULTATEA DE ISTORIE,FILOSOFIE SI TEOLOGIE

Sectia SOCIOLOGIE

Student:

FAMILIA• Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala

in toate societatile. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune".

• Familia poate fi parentala sau monoparentala• Sintagma “familie monoparentalã” defineşte un tip de familie

formatã dintr-un pãrinte şi copilul sau copii sãi.• Termenul familie parentala este poate mai adecvat, el afirmand

normalitatea sociologica , fiind constituit din doi adulti (barbat-femeie) si copiii sai

Familii biparentale

• familii biparentale, în care există ambii părinţi; la rândul lor, acestea pot fi formate din părinţii naturali ai copilului (copiilor) sau pot fi familii mixte sau reconstituite, dacă părinţii au mai fost căsătoriţi şi au divorţat sau şi-au pierdut partenerul. Ei vin cu proprii copii în noua căsătorie, dar pot avea şi copii comuni.

Familii biparentale• Familiile reconstituite întâmpină o serie de dificultăţi pe care trebuie să le

depăşească şi care provin din pierderile suferite anterior formării lor. Cele mai frecvente obstacole sau probleme întâlnite de familiile reconstituite sunt:

• neacceptarea părintelui vitreg de către copil (copii) din simplul fapt că îl percepe ca „înlocuindu-l″ pe cel natural;

• copilul poate considera că părintele său natural îi oferă mai puţină atenţie şi iubire după recăsătorire, mai ales dacă părintele nu explică diferenţa dintre iubirea parentală şi cea conjugală;

• neacceptarea copilului de către părintele vitreg;

• conflicte fraterne dintre copiii proprii ai celor doi parteneri şi/sau copiii proveniţi din căsniciile lor anterioare.

Familii monoparentale

• familii monoparentale, în care unul dintre părinţi nu există, copilul sau copiii fiind crescuţi doar de un singur părinte. Lipsa unui părinte se poate datora decesului acestuia, divorţului sau alegerii unei persoane de a deveni părinte unic, prin naşterea unui copil conceput prin fertilizare in vitro sau cu un partener care nu va lua parte la creşterea copilului, sau prin adopţia unui copil.

Familii monoparentale

• Cele mai multe familii monoparentale se datorează divorţului părinţilor sau decesului unui partener. In plus, cele mai multe familii monoparentale sunt cele formate din mamă şi copil (copii), această stare de fapt având motive naturale, dar şi raţiuni culturale (justiţia consideră că mamele sunt părinţi mai potriviţi pentru copii, deşi nu întotdeauna este aşa).

Familii monoparentale

• Părinţii singuri sunt puşi în situaţia de a educa singuri copilul, dar, de regulă, ei apelează şi la persoane din familia extinsă (bunici, alte rude, bone etc). Există însă o diferenţă între mamele singure şi taţii singuri. De asemenea, ele tind să preia şi rolul tatălui, ceea ce se întâmplă foarte rar în cazul bărbaţilor părinţi singuri

Familii monoparentale

• In aceste familii este foarte evidentă:

• modificarea regulilor – de exemplu, mamele singure au uneori tendinţa de a deveni mai autoritare, mai rigide în aplicarea regulilor, încercând să suplinească lipsa tatălui;

• modificarea graniţelor dintre membrii şi subsisteme – de exemplu, graniţele dintre părinte şi copilul unic sau copilul cel mare tind să devină difuze, transformând relaţia lor fie în una de prietenie exagerată, fie în una de parteneriat;

• modificarea întregii structuri familiale – adică subsistemul adulţilor este redus la un singur adult. De aceea, vor exista lacune în modelarea intimităţii erotico-sexuale, ceea ce va determina dificultăţi în manifestarea intimităţii la copii atunci când ei se vor implica într-o relaţie de parteneriat şi în viitoarea lor familie.

Familia cu un singur parinte

• O familie monoparentala formata din mama si copilul sau este receptata drept vulnerabila, si poate deveni cu usurinta o victima a lipsei de resurse, marginala. Asupra acestui tip de familie se transfera imaginea de neajutorare, de dezorientare.

• Parintele singur isi urmareste deficitar interesele personale, ca si pe cele ale copilului pe care il are in ingrijire. De aceea sunt posibile incoerente in traseul educational al acestuia,

• Un copil cu un parinte singur vor accepta cu usurinta compromisuri.

Familia parentala

Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului, din următoarele puncte de vedere :

1. Fizic 2. Intelectual 3. Moral 4. Estetic

Familia parentala

• 1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizică a copiilor. Ea asigură hrana şi îmbrăcămintea copiilor, îi fereşte de pericole, le lasă timp de joacă, le crează condiţii cât mai bune de odihnă şi se îngrijeşte de sănătatea lor.

• 2. Dezvoltarea intelectuală. În cadrul familiei copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul, precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie.

• 3.Educaţia morală a copiilor. În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de lucrurile încredinţate.

• 4. Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor, cântecul păsărilor, verdele câmpului etc.), cu viaţa socială (tradiţii, obiceiuri străvechi etc.)

Familia trebuie să fie un colectiv sănătos, adică în componenţa sa să existe toţi membrii care alcătuiesc în mod normal un asemenea colectiv (doi părinţi), între aceştia să fie relaţii de înţelegere, respect, întrajutorare, să trăiască în deplină armonie, să duca o viaţă cinstită, onestă. Opiniile celor doi părinţi referitoare la copil trebuie să fie convergente iar părinţii trebuie să fie un bun exemplu, având în vedere cât de puternic este spiritul de imitaţie la copii.

BIBLIOGRAFIE

• http://articole.famouswhy.ro• http://www.a1.ro• http://psihoconsultanta.wordpress.com• http://www.garbo.ro• http://www.roportal.ro• http://www.studentie.ro