Fişă de lucru: PROCESELE PSIHICE SENZORIALE I. SENZAŢIILE Citiţi textul de mai jos: Rolul senzaţiilor în viaţa psihică 1. Ne propunem în cele ce urmează să facem o verificare a sistemului

dumneavoastră psihic. Să presupunem că ne aflăm undeva, în spaţiu, în secolul 50, în afara

planetei Pământ, de pe care am plecat în secolul XXI. Nici unul dintre noi nu are corp fizic; cu toţii suntem nemuritori. Cu toţii căutăm ceva care să ne intereseze, să ne atragă atenţia, să ne stimuleze curiozitatea. Ne dorim să avem din nou un corp, aşa cum aveam cu câteva mii de ani în urmă.

Vă oferiţi să fiţi subiect în cadrul unui experiment: mintea vă va fi în-corporată într-un sistem şi tot ceea ce veţi simţi va fi artificial: nimic din ce-ea ce veţi vedea, auzi, gusta, mirosi sau pipăi nu va fi real, ci va fi creat prin stimulări artificiale produse pe computer.

Sunteţi acum pe Pământ. Sistemul a început să funcţioneze. Toate amintirile pe care le aveţi din

trecut, toate amintirile legate de prieteni, familie şi munca pe care aţi desfă-şurat-o sunt artificiale şi au fost inserate în mintea dvs. acum câteva momen-te. Viaţa pe care credeţi că o duceţi, corpul pe care credeţi că îl aveţi au fost alese acum câteva clipe de către un computer. Vi se pare ceva familiar?

Dacă nu, dacă simţiţi că doar citiţi un fragment dintr-un manual de Psi-hologie şi dacă sunteţi ceea ce credeţi că sunteţi, atunci sistemul funcţionea-ză corect. Tocmai am primit informaţii de la mintea dumneavoastră care ara-tă că nu credeţi că ceea ce vi s-a spus este adevărat. Aceasta arată că siste-mul funcţionează corect.

Sistemul va continua să trăiască o viaţă de muritor care se va sfârşi cu „moartea” dumneavoastră. În acel moment, de fapt, sistemul va dispărea şi veţi realiza cine sunteţi de fapt. Veţi realiza că aţi participat cu mult curaj la un experiment dificil.

Dacă această introducere v-a iritat într-o anumită măsură deoarece v-a făcut pentru câteva clipe să nu mai ştiţi cu siguranţă cine sunteţi, atunci veţi realiza cât de mult ne bazăm pe simţurile noastre în interpretarea a ceea ce este real.

2. Aşa-numitele experimente de deprivare senzorială arată de asemenea importanţa senzaţiilor pentru viaţa psihică. Imaginaţi-vă ca sunteţi pus într-un uriaş bazin cu apă (deci nu aveţi senzaţia propriei greutăţi corporale), în-tr-un costum de scafandru (lipsa senzaţiilor tactile), într-un întuneric absolut

(lipseşte, deci, orice senzaţie vizuală) şi cu urechile astupate. Cum credeţi că v-aţi simţi? Subiecţii care au participat la astfel de experimente timp de mai multe ore în şir au experimentat stări extrem de neplăcute: dezorientare, ne-linişte, somnolenţă, pierderea simţului realităţii, iritabilitate, anxietate care merge până la panică şi fenomene halucinatorii vizuale, auditive etc. De ce credeţi?

Toate informaţiile despre lume vin către noi prin intermediul simţurilor

noastre. Simţurile noastre sunt cele care ne furnizează informaţiile de care avem nevoie pentru a interpreta evenimentele şi a anticipa viitorul. Ele ne fac să simţim plăcere sau durere. Ele ne avertizează asupra eventualelor pe-ricole şi ne ajută în orientarea în mediul ambiant.

Definiţi senzaţiile! Definiţie: Senzaţiile sunt cele mai simple procese psihice – procese

psihice elementare – adevărate unităţi de viaţă psihică .................................. Completaţi spaţiile libere! Tipuri de senzaţii Primim din mediul extern şi intern următoarele tipuri de senzaţii: • senzaţii vizuale (care ne informează despre luminozitatea şi culorile

obiectelor, fiind rezultatul acţiunii undelor electromagnetice asupra analiza-torului vizual);

• senzaţii auditive (...................................................................................) • senzaţii tactile – care pot fi la rândul lor: .......................................................................... ..........................................................................

Fişă de lucru: SENZAŢIILE

Cum apar senzaţiile? Aţi văzut filmul Matrix? Acolo, o întreagă civilizaţie era făcută să crea-

dă că duce o viaţă nereală, doar prin faptul că fiecare individ care se năştea era plasat în matrice, acolo unde i se produceau diferite stimulări ale simţu-rilor pe care creierul le interpreta drept senzaţii reale. Oamenii considerau deci că trăiesc numai datorită informaţiilor pe care le primeau prin interme-diul organelor de simţ.

Este un bun exemplu despre modul în care simţurile construiesc viaţa psihică şi o dovadă vie a importanţei senzaţiilor pentru interpretarea realită-ţii.

Deci, senzaţiile apar datorită..................................................................... Enumeraţi toate senzaţiile apărute în timpul orei de psihologie, grupân-

du-le în: 1. senzaţii exteroceptive: – vizuale .................................. – auditive ................................. – gustative ............................... – ............................................... – ............................................... 2. senzaţii proprioceptive: – poziţia ................................... – mişcările ............................... – senzaţii de ............................. 3. senzaţii interoceptive: – organice ................................ – durere .................................... Completaţi spaţiile libere: Analizatorii ce deservesc sistemul psihic uman sunt: – analizatorul cutanat (pielea ca imens câmp receptor) – analizatorul vizual (ochiul) – analizatorul ............................ – analizatorul ............................ –analizatorul ............................. – analizatorul ............................ Enumeraţi care ar putea fi urmările pierderii simţului gustativ de către

toţi oamenii. Notaţi şi cele mai bizare consecinţe! (brainstorming individual)

Fişă de lucru PERCEPŢIA Interpretaţi textul de mai jos, după ce completaţi spaţiile libere: „Cu toţii, fiecare în parte, credem că vedem lucrurile aşa cum sunt, că

suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu aşa cum es-te, ci aşa cum suntem noi sau chiar cum am fost condiţionaţi s-o vedem. (...) oricât ar fi de sinceri şi de limpezi la minte oamenii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienţei anterioare.

Nu înseamnă că faptele nu există. În cadrul demonstraţiei doi indivizi, având condiţionări diferite, privesc împreună o a treia imagine. Amândoi privesc acum aceleaşi obiecte care sunt identice – linii negre şi spaţii albe – şi amândoi pot certifica aceste realităţi. Însă interpretarea acestora de către fiecare persoană rezultă din experienţele ........................................................

(Stephen R. Covey, 1994) Caracterizaţi imaginea perceptivă: a. .................................................. b. .................................................. c. .................................................. d. .................................................. e. .................................................. f. .................................................. Legile percepţiei (exemplificaţi): ................................................................................................................... Formele percepţiei (notaţi comentarii personale): a. Percepţia spaţială a obiectelor ................................................................................................................... b. Percepţia timpului ................................................................................................................... c. Percepţia mişcării obiectelor ................................................................................................................... Completaţi: Percepţia timpului presupune folosirea a trei sisteme de referinţă: – timpul fizic (cosmic). Exemplu: un copac este perceput diferit funcţie

de anotimp – succesiunea anotimpurilor. – timp biologic. Exemplu: ....................................................................... – timp socio-cultural. Exemplu: .............................................................

Fişă de lucru PERCEPŢIA 1. Explicaţi de ce oamenii nu pot aprecia înălţimea obiectelor, la fel de

bine precum lungimea acestora. 2. Faptul că interiorul unui container pare mai voluminos privit din in-

terior decât din exterior este o iluzie perceptivă sau una optică? Argumentaţi răspunsul.

3. Este duminică. Sunteţi plictisit. Nu aveţi teme pentru luni. Afară plo-uă şi nu aveţi cum să ieşiţi la plimbare. Vă uitaţi în programul TV. Vă lumi-naţi la faţă. Se anunţă un film interesant cu actorul dumneavoastră preferat la ora 21. Vă uitaţi la ceas. E abia ora 12. Vă spuneţi în gând: „Ce mult mai este până atunci!”

Explicaţi cum se realizează percepţia timpului în situaţia dată. Menţionaţi şi factorii care intervin. 4. Propuneţi voi un exerciţiu colegilor.

Fişă de lucru PERCEPŢIA Citiţi textul cu atenţie şi completaţi spaţiile libere: Constanţa perceptivă Constanţa perceptivă se referă la o serie de fenomene întâlnite doar în

viaţa psihică a omului şi care nu sunt încă pe deplin elucidate. Termenul de constanţă se referă la o relativă stabilitate a percepţiei obiectelor cu care suntem familiarizaţi: deşi condiţiile în care percepem obiectele uzuale (dis-tanţa de la care le privim, unghiul în care suntem plasaţi faţă de ele sau lu-minozitatea ambianţei) se modifică, noi le percepem neschimbate. Această stabilitate se datorează în principal experienţei anterioare, dar şi mecanisme-lor de convergenţă a globilor oculari şi de modificare a curburii cristalinului.

Există trei tipuri de constanţă perceptivă: Constanţa mărimii constă în faptul că deşi mărimea imaginii unui obi-

ect pe retină se modifică în funcţie de distanţa la care ne aflăm de acel obi-ect, noi îl percepem ca având dimensiunile pe care i le cunoaştem. Constanţa mărimii ne este utilă în vederea obiectelor la mare distanţă.

Antropologul Colin Turnbull a realizat studii asupra pigmeilor de pe va-lea râului Congo, cunoscuţi ca „oameni ai pădurii”, deoarece îşi petrec în-treaga viaţă în pădure. Odată, a mers cu unul dintre ei, pe nume Kenge, în afara pădurii. Pentru Kenge, ieşirea în afara pădurii şi vederea unor întinderi vaste de câmpie era o experienţă cu totul nouă (pădurea în care crescuse el era atât de deasă, încât era greu să vezi mai departe de 90 de metri).

Când undeva, departe, pe câmpie, a apărut o turmă de bivoli, pigmeul a crezut că sunt furnici, arătându-se jignit când Turnbull a susţinut în continu-are că sunt bivoli. Cu toate acestea, a observat el însuşi că, pe măsură ce se apropiau de „furnici”, ele deveneau din ce în ce mai mari, până când au de-venit, într-adevăr, o turmă de bivoli. Kenge a fost şocat, încurcat, chiar spe-riat. Percepţia lui era diferită de a celorlalţi deoarece, petrecându-şi întreaga viaţă în pădure, nu îşi antrenase vederea la distanţă (iar proiecţia pe retină a bivolilor aflaţi la acea distanţă era într-adevăr de mărimea unor furnici) şi nu avusese ocazia să înveţe că obiectele apar cu atât mai mici cu cât se află la mai mare distanţă.

Mai târziu, când a văzut o barcă departe pe un lac, a crezut că este o bu-cată de lemn. Când s-a apropiat şi a văzut că are şi oameni în ea, a devenit foarte agitat, crezând că trebuie să fie ceva magic la mijloc şi şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce acasă, în pădurea în care a crescut.

Păţania lui Kenge: • evidenţiază modul de funcţionare a constanţei ......................................

• arată cum ne ajută constanţa .................................................................. • subliniază necesitatea unei experienţe perceptive cât mai variate şi

mai bogate. Constanţa formei Dacă ar fi să examinăm lumea doar pe baza imaginii proiectate pe reti-

nă, obiectele familiare şi-ar schimba constant forma, în funcţie de unghiul din care le privim.

Exemplu: Imaginea pe retină a unei mese este fie un trapez, fie un paralelogram,

fie un patrulater neregulat. Pentru ca imaginea pe retină a unei mese să fie dreptunghiulară (adică aşa cum o vedem noi de fapt) ar trebui să ne plasăm undeva deasupra mesei, chiar în centrul ei.

Există şi o constanţă a culorilor: obiectele sunt percepute ca ................. ..........................................................................................................................

Exemple: ..................................................................................................

Fişă de lucru REPREZENTAREA Completaţi spaţiile libere:

Reprezentarea este ...................................................................................

Caracterizarea imaginii în reprezentare: 1. mentală, secundară 2. intensitatea 3. în absenţa obiectului ................................................................ ................................................................ ................................................................ ................................................................ ................................................................ ................................................................

Tipuri diverse de reprezentări (amintiţi-vă cel puţin patru criterii de cla-sificare):

................................................................

................................................................

................................................................

................................................................ Realizaţi corespondenţa între afirmaţiile de mai jos şi tipul de reprezen-

tare implicat: 1. ne imaginăm care pot fi consecinţele reprezentări auditive unui accident rutier 2. recunoaştem când interpretăm greşit, .................................. ca tempo, o melodie 3. reprezentarea casei pe care vrem să .................................. ne-o construim

Explicaţi rolul reprezentărilor în procesul de formare a noţiunilor! Ca sprijin folosiţi un dicţionar.

Fişă de lucru REPREZENTAREA Citiţi cu atenţie versurile de mai jos şi arătaţi precizaţi la ce fel de ti-

puri de reprezentări face apel poetul: „Ieşi Zamfira-n mers isteţ Frumoasă ca un gând răzleţ Cu trupul nalt, cu părul creţ Cu pas uşor”

(George Coşbuc, „Nunta Zamfirei”) „Era în miezul zilelor de vară Şi soarele, din drumul lui de pară Îşi trimitea săgeţile aprinse Din brâul lui, din haina lui senină, Descopciate ţinte de lumină Cădeau sfărâmate-n pulbere de rază...”

(Octavian Goga, „Clăcaşii”) „Robit mereu de clipa care vine De ce vreau veşnic clipa cea de-acum Şi-aleg rodită s-o culeg cu mine Crin răsărit în pulbere de drum.”

(Al. Philippide, „Invocaţie”) „Gorunule din margine de codru, de ce mă-nvinge cu aripi noi atâta pace, când zac în umbra ta şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă”

(Lucian Blaga, „Gorunul”) „Peste vârfuri trece luna Codru-şi bate frunza lin Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună”

(Mihai Eminescu, „Peste vârfuri”)

Fişa de lucru REPREZENTĂRILE Citiţi cu atenţie versurile de mai jos! Precizaţi ce tip de reprezentări

sunt evocate de poet. „Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate’n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi Ziua ninge noaptea ninge, dimineaţa ninge iar! Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară; Soarele rotund şi palid, se prevede printre nori, Ca un vis de tinereţe, printre anii trecători

(Vasile Alecsandri, „Iarna”) Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania uşoară, care lasă urme albe Surugiul chiueşte; caii zboară ca doi smei Printr-o pulbere de raze, printr-un nour de scântei Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare,

Se văd insule de codri, s’aud câni de vânătoare Iar în lumea prunduită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriţă mică, pe o creangă de stejar.”

(Vasile Alecsandri, „Sania”

Fişă de lucru:

MOTIVAŢIA • Completaţi spaţiile libere 1. În psihologie a apărut ideea „optimului motivaţional”, adică a unei

intensităţi optime a motivaţiei care să permită obţinerea unor performanţe înalte sau cel puţin a celor scontate. De optimum motivaţional putem vorbi în două situaţii.

a. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) ....... de către ....... b. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) incorect de către

........ şi atunci ne confruntăm fie cu subaprecierea dificultăţii ........, fie cu

........ ei. 2. Nivelul de aspiraţie reprezintă stimulul motivaţional care ........ spre

realizarea unor progrese şi autodepăşiri evidente.

• Răspundeţi la cele două întrebări de mai jos, enumerând cinci răspun-suri la fiecare întrebare, şi precizaţi ce forme sau tipuri de motivaţie predo-mină.

1. Când învăţ, de ce învăţ? 2. Când nu învăţ, de ce nu învăţ?

• Completaţi „piramida trebuinţelor” făcută de psihologul american H. Maslow:

• Arătaţi ce precizări se pot face cu privire la trebuinţe: – o trebuinţă este cu atât mai improbabilă cu cât este mai continuu sa-

tisfăcută (ceea ce înseamnă că trebuinţa care motivează comportamentul es-te cea nesatisfăcută);

– o trebuinţă nu apare ca motivaţie decât dacă cea anterioară ei a fost ........, ceea ce sugerează existenţa unei ordini, a unei succesiuni în satisface-rea lor;

– apariţia unei trebuinţe noi, după satisfacerea alteia anterioare, nu se realizează ........

– cu cât o trebuinţă se află spre vârful piramidei, cu atât ea este mai specific ........ (acestea sunt mai puţin urgente, din punct de vedere subiectiv, însă satisfacerea lor produce fericire, gândire pozitivă, optimism).

• Precizaţi şi exemplificaţi sintagma „conflictul motivelor”!

• Cum motivaţi apariţia tendinţelor agresive la copiii străzii?

• Precizaţi care este rolul comenzii „trebuie”! în dezvoltarea unei per-sonalităţi tinere, a dumneavoastră.

• Individul uman face apel, conştient sau nu, la mai multe forme de a-şi motiva acţiunile, pe parcursul vieţii. Formele motivaţiei se structurează ca şi comportamentul omului, în perechi bipolare: comportamentul este fie bun, fie rău, după cum motivaţia este pozitivă sau negativă, intrinsecă sau ex-trinsecă, cognitivă sau afectivă

Căutaţi câte două exemple pentru reliefarea acestor forme motivaţiona-le!

• Stabiliţi o motivaţie extrinsecă şi apoi una intrinsecă pentru următoa-rele activităţi.

– citesc o carte ....... – joc tenis ....... – învăţ la limba română ....... – merg la activităţi sportive ....... – vizionez spectacole de teatru, muzică, film ....... – particip la olimpiadele şcolare, sesiuni de comunicări, concursuri ....... – merg cu clasa în excursii ....... – particip voluntar alături de reprezentanţi ai unor ONG-uri ....... – confecţionez o planşă, un material didactic ....... – învăţ la Psihologie pentru că .......

Fişă de lucru: AFECTIVITATEA

• Citiţi cu atenţie următorul text şi interpretaţi-l! „Stările afective sunt prezente în orice activitate umană, fiind strâns le-

gate de procedeele cognitive şi motivaţie. Cu o formulă mai generală, am putea spune că afectivitatea reprezintă rezonanţa lumii în subiect şi vibra-ţia subiectului în lumea sa”.

• Citiţi cu atenţie: Emoţiile sunt stări afective care traduc relaţia dintre persoană şi obiecte,

situaţii, evenimente. Ele au caracter situaţional şi pot fi declanşate de eveni-mente reale sau imaginate. Ele au funcţii specifice şi orientează comporta-mentul în direcţii bine determinate. Robert Plutchik susţinea că de-a lungul evoluţiei speciei umane au fost păstrate doar acele emoţii care asigurau su-pravieţuirea speciei. El a descris opt tipuri de emoţii primare şi opt emoţii secundare, derivate din cele primare. Emoţiile primare şi funcţiile lor sunt prezentate în tabel.

Tabelul celor opt emoţii primare al lui Plutchik, (după Dworetzky, 1988) Emoţia primară

Funcţia Comportamente specifice

Frica Apărare Comportamente orientate spre evitarea perico-lului: fugă, evitare sau orice modalitate de a se îndepărta de sursa pericolului.

Furia Distrugere Comportamente destinate să elimine o barieră în calea satisfacerii unei trebuinţe esenţiale: re-vendicări verbale, lovire, acte simbolice de dis-trugere – ameninţări, injurii etc.

Veselia Integrare Comportamente care presupun acceptarea unui stimul benefic din exterior: hrănirea, întâlnirea cu o persoană dragă sau afilierea la un grup. Acest tip de acţiuni „hrănesc” individul.

Dezgustul Respingere Comportamente destinate să elimine ceea ce es-te dureros, neplăcut: reacţii fiziologice – greţuri, vărsături – sau psihologice – dispreţ, sarcasm, ostilitate ca expresie a respingerii unei persoane sau a ideilor acesteia.

Acceptare (receptivitate sexuală)

Plăcere (reproducere)

Comportamente destinate să ducă la contactul cu fiinţe de sex opus: curtarea, flirtul, actul se-xual

Tristeţea Reintegrare Comportamente asociate cu pierderea a ceva sau a cuiva ce a constituit pentru individ o sursă de sprijin; în general este vorba despre semnale ce reclamă revenirea persoanei sau obiectului sau atragerea unui substitut pentru acestea: plâns, semnale de stres, comportament infantil etc.

Surpriză Orientare Reacţii comportamentale de a lua contact cu ce-va nou, nefamiliar: un zgomot puternic, un ani-mal nemaiîntâlnit, un teritoriu necunoscut etc. organismul trebuie să se orienteze rapid şi să se oprească din acţiune astfel încât organele de simţ să poată primi informaţii despre noul sti-mul.

Prevedere Explorare Comportamente destinat să pună organismul în contact cu aspecte multiple ale mediului: căuta-re, descoperire, adaptare, anticipare a eventuale-lor provocări din partea mediului etc.

Emoţiile secundare rezultă din combinarea celor primare două câte do-uă. Astfel:

• Emoţia de îndrăgostire rezultă din veselie şi acceptare; • Supunerea derivă din acceptare şi teamă; • Respectul este generat de teamă şi surpriză; • Dezamăgirea este dată de surpriză şi tristeţe; • Remuşcarea rezultă din dezgust şi tristeţe; • Dispreţul se naşte prin combinarea dezgustului şi a furiei; • Agresivitatea derivă din mânie şi prevedere; • Optimismul este generat de prevedere şi veselie.

Procesele afective superioare Sentimentele sunt trăiri afective: intense de lungă durată relativ stabile care iau forma unor atitudini afective ce se păstrează uneori chiar

toată viaţa care angajează întreaga personalitate.

Completaţi voi! Sentimentele pot fi: • ...............................

• ............................... • ............................... • ............................... Alegeţi din lista (tabelul) de mai sus emoţiile primare şi secundare trăi-

te de voi la şcoală în ultima perioadă (o săptămână) şi precizaţi în ce împre-jurări s-au produs ele.

Fişă de lucru: AFECTIVITATEA

Citiţi următoarele fragmente din opere literare şi precizaţi ce trăiri afec-tive sunt descrise:

„Eram însă atât de năuc, atât de desăvârşit mă predam durerii, încât nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt, real, despărţirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori re-vedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, şi o alungam. Nu ştiam pe ce să-mi fixez gândul şi alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coroniţa de iasomie, biblioteca, chandernagorul) pe care le contem-plam liniştindu-mă, dar îndată filmul se desfăşura către final [...] şi îmi aminteam iarăşi tot atât de acut şi de sfâşietor despărţirea mea de Maitreyi, şi trebuia să închid ochii, să mă mişc în pat, să oftez adânc, ca să alung gân-durile”.

(„Maitreyi” – Mircea Eliade)

„Să cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita? Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălai, căci singura mea rugă-i: uitării să mă dai”.

(„Despărţire” – Mihai Eminescu)

„În van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răguşit, tomnatic vrăjeşte trist un greier Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţin Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu. Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea curge Încet repovestită de o străină gură, Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, De-mi ţin la el urechea şi râd de câte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult!”

(„Melancolie” – Mihai Eminescu)

„Am avut o noapte sălbatică. De cum am rămas singur, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot întâmpina nici o rezistenţă. Zadarnic muşcam perna, zadarnic mă lo-veam să nu ţip. Spunea-m întruna: Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi...până nu mai înţelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic şi rămâneam năuc, cu faţa între perne, fără să ştiu ce s-a întâmplat cu mine, ce s-a rupt înlăuntrul meu, ce se petrece. Gândurile îmi alergau de la un fapt la altul fără nici o legătură. Îmi era, numai, spaimă să mă gândesc la

orice îmi putea evoca figura Maitreyi, în seara despărţirii. Ca să mă liniş-tesc, mă gândeam la moarte. Să mă înec în Gange şi să afle Sen cât de curat o iubeam pe Maitreyi. [...] Gândul morţii era singura alinare.”

(Maitreyi – Mircea Eliade) „Iartă-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Şi la ureche Uite-o floare (La oglindă – George Coşbuc)

Exemplu: cele mai cunoscute expresii emoţionale sunt: – mimica (ansamblul modificărilor expresive la care participă elemen-

tele mobile ale feţei: deschiderea ochilor, direcţia privirii, poziţiile succesive ale sprâncenelor, mişcările buzelor etc., prin intermediul cărora exteriorizăm bucuria, suferinţa, mâhnirea, descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza etc.)

Dacă ar fi să dăm exemple concrete pentru a sublinia această expresie emoţională, ar trebui să ne referim la aproape toată literatura, mai exact la întreaga proză realizată până în momentul de faţă. În special, trebuie să avem în vedere romanele de factură psihologică. În această privinţă, să nu uităm calităţile Hortensiei Papadat-Bengescu, cele ale lui Camil Petrescu şi nu numai. A descrie mimica personajelor create este o necesitate obligatorie, astfel încât cititorul să poată înţelege trăirile afective ale eroilor.

– pantomimica (ansamblul reacţiilor în care participă tot corpul: ţinuta, mersul, gesturile; mersul sprinţar, săltăreţ trădează bucuria, buna dispoziţie, pe când mersul încet, agale trădează tristeţe, supărare)

În această privinţă să ne gândim de exemplu la personajul lui M. Preda Ilie Moromete şi mai ales să ne gândim cât de bine îşi descrie autorul perso-najele din punct de vedere psihologic. E destul să amintim de diferenţa ce există între cele două volume ale „Moromeţilor”. Dacă, în primul, Ilie Mo-romete are o ţinută dreaptă, demnă, fapt care subliniază autoritatea acestuia, în ultimul volum eroul lui Preda se plimbă prin sat cu un mers agale, cu un corp adus parcă, lucru care trădează greutăţile ce l-au acaparat în ultima vre-me.

Un alt exemplu poate fi luat din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu: „Când se isprăvi jocul miresei, Briceag începu o Someşană piperată, în

care se amestecară bătrânii şi tinerii. Ion jucă iar cu Florica şi-n vălmăşagul

asurzitor se pomeniră curând aproape de uşă, unde era mai întuneric. Nu deschisese gura nici unul din ei; fata chiar nu îndrăznea să-l privească în ochi; el însă fierbea şi-şi încleştase degetele în şoldurile ei pline, uitând de tot de Ana, închipuindu-şi că Florica e mireasa lui... Deodată apoi îi şopti răguşit, cu ochii înflăcăraţi:

– Numai tu mi-eşti dragă în lume, Florică, auzi tu? Auzi? O strânse năvalnic la piept, scrâşnind din dinţi, încât fata se înspăimân-

tă şi se uită ruşinată împrejur. În aceeaşi clipă Ana tresări ca muşcată de viperă. Simţi că nădejdile ei

de fericire se risipesc şi că ea se prăvale iar furtunos în aceeaşi viaţă nenoro-cită. Se porni deodată pe un plâns amar, care să-i alunge presimţirile nemi-loase.”

(L. Rebreanu, „Ion”, în „Romane”, vol. I, Ed. Cartea Românească, 1986)

– modificările de natură vegetativă (amplificarea sau diminuarea rit-mului respiraţiei, vasconstricţia, vasodilataţia, creşterea conductibilităţii electrice a părului, hiper- sau hipotonusul muscular, modificarea compoziţi-ei chimice a sângelui sau hormonilor etc., soldate cu paloare, înroşire, tre-murături, lacrimi, transpiraţie, gol în stomac)

Astfel de descrieri, sau poate observaţii ale autorului, se întâlnesc foarte des pe parcursul creaţiilor ce aparţin genului epic, indiferent de întinderea operelor. Mai ales le întâlnim la personajele feminine: fete care roşesc fie datorită unor declaraţii de dragoste din partea celui iubit, fie datorită unor comentarii deplasate. Apoi, o simplă dovadă este apariţia frecventă a expre-siei: „simţi un gol în stomac”.

– schimbarea vocii (a intensităţii, a ritmului vorbirii, intonaţiei, tim-brului vocii etc.; după intonaţie, un „da” poate semnifica mai mult decât un „nu”).

Fişă de lucru:

AFECTIVITATEA • Vă amintiţi de ce aţi râs ultima dată? Dar când aţi plâns ultima oară,

care a fost cauza? Realizaţi liste cauzale pentru fiecare dintre stările afective propuse (râs / plâns)!

• Citiţi textul de mai jos: Foarte mulţi oameni care vorbesc două limbi arată că unele idei şi stări

afective pot fi mai bine transmise printr-o limbă decât cealaltă. Dar este oare adevărat că ideile, percepţiile şi exprimarea sentimentelor ne este modelată de către cuvintele limbii materne? Pentru a testa această ipoteză, s-a realizat un studiu în care comparau Dani, un popor de mici agricultori care trăiesc în Noua Guinee, cu persoane care vorbeau limba engleză. În limba Dani există doar doi termeni pentru culori. Mola pentru culori luminoase, calde, şi Mili pentru culori închise, reci. Dacă ipoteza lui Whorf ar fi fost adevărată atunci cei din cultura Dani ar fi trebuit să nu distingă culori pentru care nu aveau denumiri în limba lor. Cu toate acestea, s-a constatat că aceştia au realizat distincţii foarte fine de culori, deşi nu aveau cuvinte diferite pentru ele. Deci, percepţia culorilor nu a fost influenţată de limba vorbită (după Dwo-retzky, 1988). Experimentul nu elimină însă total ipoteza lui Whorf, deoare-ce este clară interdependenţa extrem de strânsă dintre gândire şi limbaj.

• Găsiţi un singur cuvânt prin care să acoperiţi încărcătura emoţională a peliculei Titanic; specificaţi apoi expresivitatea comportamentului persona-jelor: ce se citea pe chipurile lor.

– Din perspectiva relaţiilor afective ce s-au format între voi în clasă (simpatie, antipatie, marginalizare, toleranţă, conflict), daţi exemple de cel puţin trei colegi cu care vă aflaţi în astfel de relaţie. De ce credeţi că s-au format astfel de relaţii?

– Formaţi trei propoziţii cu cuvintele simpatie, empatie, antipatie. Defi-niţi termenii!

– Compuneţi o declaraţie de dragoste sau căutaţi în literatură (Exemplu: din scrisorile Veronicăi Micle către Eminescu).

Fişă de lucru: TIPURI TEMPERAMENTALE • Citiţi următoarele tipuri temperamentale şi stabiliţi ce tip tempera-

mental vi se potriveşte:

1. AMORFII – lipsiţi de energie – toleranţi datorită indiferenţei – concilianţi – fără spirit întreprinzător – adeseori manifestă o încăpăţânare pasivă, foarte tenace – neglijenţi – înclinaţi spre lene – puţin comunicativi şi reflexivi – indiferenţi la trecut şi viitor – lipsiţi de punctualitate – adesea aptitudini pentru muzică (execuţie) şi teatru

Valoarea dominantă: PLĂCEREA (ex. La Fontaine) 2. APATICII

– sunt închişi, plini de secrete orientaţi către propriul eu – sumbri, taciturni – tenace în duşmăniile lor – râd rar – nu cunosc explozia, vivacitatea – conservatori, robi ai obiceiurilor – nu le place să aibă prieteni – nu au spirit întreprinzător, inerţi – iubesc lumea interioară şi singurătate

Deşi viaţa socială îi lasă indiferenţi, sunt totuşi oameni oneşti, onorabili. Valoarea dominantă: LINIŞTEA 3. NERVOŞII

– dispoziţie variabilă – simt nevoia de emoţie, vagabondaj afectiv – putere de seducţie – inconstanţi în afecţiunea lor – impulsivi, violenţi, acţionează adesea în contradicţie cu principiile

enunţate – vor să uimească şi să atragă asupra lor atenţia – recurg uşor la minciună sau ficţiunea poetică – gust pentru bizar, oribil, macabru, în general pentru tot ceea ce es-

te negativ – muncesc aritmic şi numai în domeniul care le place – inconstanţi în afecţiunile lor, uşor de sedus şi de consolat

Valoarea dominantă: DISTRACŢIA, DIVERTISMENTUL (ex. Baude-laire, Ed. Poe)

4. SENTIMENTALII – emotivitate specializată, deoarece anumite categorii de evenimen-

te, chiar grave îi lasă indiferenţi – ambiţioşi, însă rămân în faza inspiraţiei – orientaţi spre lumea interioară (introvertiţi) – meditativi, timizi, nemulţumiţi – vulnerabili, scrupuloşi – indiferenţi, faţă de evenimentele externe – nesociabili, preferă singurătatea, ocolesc oamenii – individualişti – introversiunea îi conduce spre analiza permanentă a eului propriu,

proiectarea spre trecut – sentimentul naturii puternic dezvoltat – melancolia este starea lor normală, însoţită de resemnare – dragoste exagerată pentru animale

Valoarea dominantă: INTIMITATEA (ex. J.J. Rousseau, M. Eminescu)

5. FLEGMATICII – oameni ai deprinderilor, respectând legile, principiile – activitatea lor se reduce la dobândirea strictului necesar fără agita-

ţie – perseverenţi, adesea până la tenacitate – punctuali, obiectivi, ponderaţi – impasibili – egoişti – respect pentru semenii lor şi obiceiurile acestora cu condiţia ca

aceştia să nu vină în conflict cu ei – sunt oameni cu tabieturi – simţul umorului dezvoltat – zeflemitori – iubesc sistemele abstracte – examinează faptele şi reflectează asupra lor, nu se pasionează ră-

mân calmi şi caută să degajeze elementele cu sânge rece. Valoarea dominantă: LEGEA (ex. Im. Kant, G. Washington)

6. COLERICII – generoşi, cordiali, plini de viaţă – optimişti – vulnerabili – activitate intensă, variată, multiplă – deosebit de irascibili – simt permanent nevoia de acţiune, iniţiativă, noutate – aptitudine oratorică – deseori revoluţionari – antrenează şi pe alţii în acţiune – întregul lor comportament este dominat de extraversiune,

sociabilitate, de a se răspândi (deseori fără măsură şi fără gust) Valoarea dominantă: ACŢIUNEA (ex. V. Hugo, Mirabeau)

7. SANGVINICII – extravertiţi – buni observatori – au spirit practic – politicoşi, spirituali, ironici, sceptici – aptitudini de conducător, iniţiativă şi mare supleţe în spirit – indiferenţi, nu se implică afectiv, de aceea sunt greu de tulburat – optimişti – activitatea lor permite să domine situaţia, iar înfrângerea dificultă-

ţilor care le apar constituie pentru ei un amuzament – cunoaşterea legilor le permite aplicarea lor în mod inteligent

Valoarea dominantă: SUCCESUL SOCIAL (Montesquieu, Talleyrand)

8. PASIONALII – deosebiţi de ambiţioşi, dornici de succese, fiind permanent în ten-

siune – activitatea centrată pe un scop – au puterea de muncă ceea ce conduce la realizarea scopului pro-

pus – dominatori – apţi în mod natural pentru a comanda – îşi stăpânesc violenţa sentimentelor – sociabili, serviabili – ambiţioşi (dacă ambiţia este prea exagerată îşi pot crea duşmani) – iau în serios valori cum sunt familia, patria

Valoarea dominantă: OPERA DE REALIZAT (ex. Napoleon, Michel-angelo)

Fişă de lucru:

Particularităţile structu-rale ale caracterului

unitatea caracterului expresivitatea caracterului originalitatea caracterului bogăţia caracterului statornicia caracterului plasticitatea caracterului tăria de caracter

Ierarhizarea atitudinilor (după G. Allport)

1-2 trăsături cardinale 10-15 trăsături principale sute şi mii de trăsături secundare şi de fond

Fişă de lucru

1. Reţineţi principiile brainstorming-ului:

a. Daţi frâu liber imaginaţiei! b. Nu criticaţi ideile altora! c. Produceţi o cantitate cât mai mare de idei! d. Preluaţi ideile celorlalţi şi amplificaţi-le!

2. Răspundeţi la următoarele întrebări:

• Rândul I: Care sunt dimensiunile afirmării identităţii? • Rândul II: Argumentează că eşti adolescent! • Rândul III: Ce voi fi peste câţiva ani? Care este idealul meu? • Rândul IV: Examinaţi cu ochi critic efortul propriu de afirmare

a identităţii. Cum vă afirmaţi identitatea?

3. Completaţi spaţiile libere:

Identitatea psihosocială este rezultatul ............................. socialului (re-prezentat de grupuri, instituţii, colectivităţi) cu ..............................., reunind reprezentarea de sine şi de alţii.

4. În definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marisa Za-valloni, trebuie să luăm în considerare patru dimensiuni:

a. conştiinţa unei identităţi individuale; b. stabilirea caracterului personal, coerenţa în comportare; c. ................................................ d. ................................................

Fişă de lucru

Interpretaţi textul:

„Ulise este pentru mine prototipul omului, nu numai modern, dar şi al omului legat de viitor, pentru că este tipul călătorului hăituit. Călătoria sa este o călătorie spre centru, spre Ithaca, cu alte cuvinte, spre sine însuşi. El era un bun navigator, dar destinul – mai bine zis încercările iniţiatice din ca-re trebuie să iasă biruitor – îl constrânge mereu să-şi amâne întoarcerea aca-să. Cred că mitul lui Ulise este foarte important pentru noi. Fiecare dintre noi va avea ceva din Ulise, ca şi el, căutându-ne, sperând să ajungem, şi apoi, fără îndoială, regăsind patria, căminul, ne regăsim pe noi înşine. Dar, ca şi în Labirint, în orice peregrinare există riscul de a te pierde. Dacă reu-şeşti să ieşi din Labirint, să-ţi regăseşti căminul, atunci devii o altă fiinţă.”

Mircea Eliade, „Încercarea labirintului”

Fişă de lucru

REPREZENTĂRILE • Citiţi cu atenţie versurile de mai jos şi arătaţi la ce tipuri de reprezen-

tări face apel poetul::

„Frumoasă eşti... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta faţă. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţă.”

(Mihai Eminescu – Dormi) „Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate –, Azi, a murit chiar visul meu final. Şi ninge-n miezul nopţii glacial... Şi tu iar termuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jeratic –, Încet, cad lacrimi roze, de cristal.

(George Bacovia – Singur) „Frumoasa, ţi-s ochii atât de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste şesuri, acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.

(Lucian Blaga – Izvorul nopţii)

Fişă de lucru

• Comentează pe baza cunoştinţelor tale de psihologie următoarele afir-maţii:

1. „Reprezentarea e mai degrabă desen executat în interior, de fiecare dată când subiectul o evocă, decât fotografie ivită de-a gata dintr-un adânc misterios (memorie, subconştient)” (Vasile Preda, Explorarea vizuală)

2. „A înţelege pentru a-l perfecţiona, aceasta este adevărata menire a psihologiei” (Rubinstein, 1962, p. 352)

3. „Adevărata menire a psihologiei este de a contribui la asigurarea unei existenţe omeneşti, a unei conştiinţe demne, a unui «suflet» înaripat de idealurile nobile şi îndrăzneţe, însoţit de capacitatea de a le traduce în fapt” (Zlate, 1988, p. 321)

4. „Psihologia este un instrument practic al îndreptării, al redresării şi înălţării omului” (V. Pavelcu, 1982, p. 306)

5. „A fi conştient înseamnă a te adapta suplu la nevoile solicitării. Con-ştiinţa nu apare decât atunci când adaptarea individului uman nu se mai face automat, când se prezintă oricare dificultate care obligă pe individ să ţină seama de împrejurările subiective şi obiective printr-un proces special care este caracterizat tocmai printr-o erupţie a conştiinţei.” (Claparède, 1920)

6. „A fi conştient înseamnă a te putea autosupraveghea... A fi conştient înseamnă a-ţi putea povesti experienţa, limbajul fiind deci o calitate structu-rală a conştiinţei, o calitate prin care aceasta accede la umanitate... Conştiin-ţa este un ansamblu de reacţiuni ale individului la propriile lui acţiuni.” (Pierre Janet, 1928)

7. „Ar fi mai nimerit să interpretăm conştiinţa ca o activitate de înţele-gere, pentru că rolul ei este de a avea înţelesuri, de a integra un fenomen în-tr-un sistem de relaţii, de a realiza scindări, diferenţieri, opoziţii înlăuntrul conţinuturilor, la început omogene, pentru a ajunge în final, la noi sinteze” (Vasile Pavelcu)

• Interpretaţi următoarele texte:

„Umanitatea însăşi este o demnitate, aşadar omul nu poate fi folosit de către nici un om (nici de către altul, nici chiar de către el însuşi) doar ca mij-loc, ci întotdeauna numai ca scop, şi în aceasta constă demnitatea sa (perso-nalitatea), prin care el se ridică deasupra tuturor celorlalte fiinţe ale lumii ca-re nu sunt oameni, dar pe care totuşi le poate întrebuinţa; prin urmare, el se ridică deasupra tuturor lucrurilor” (Kant)

„A spune că omul este un amestec de putere şi slăbiciune, de lumină şi de orbire, de micime şi de grandoare nu înseamnă a-i face proces, ci a-l de-fini” (Denis Diderot – 1713-1784)

„Pentru a se împlini, omul trebuie să creeze” (Antoine de Saint Exupery) „N-am să ajung pe culme Se poate foarte bine Dar am să urc cât am să pot Prin mine!” (L. Blaga) „Omul îşi poate lua cunoştinţele numai de la om. Aşa cum bazinul se

umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul se modelează datorită su-fletului altui om.” (R. Tagore)

Fişă de lucru

• Ce concluzii credeţi că pot fi trase din faptul că principiul sociabilită-ţii nu e cuprins în natura umană?

• Ce înţelegeţi prin afirmaţia lui Rousseau că raţiunea, prin dezvoltarea ei treptată, a reuşit să înăbuşe natura?

• Arătaţi care este semnificaţia filozofică a următoarelor texte: a) „Natura umană, care trebuie presupusă, nu este o natură deja fă-

cută şi pe care prezenţa sociabilului ar putea să o modifice... Ea este un ansamblu de posibilităţi care nu se actualizează decât în contact cu socialul.” (M. Dufrenne)

b) „Esenţa umană nu este o abstracţie inerentă individului izolat. În realitatea ei, ea este ansamblul relaţiilor sociale.” (K. Marx)

• Cum am putea şti cum sunt oamenii „dincolo de ce au făcut ei înşişi”? Argumentaţi-vă răspunsul.

• Cum aţi putea răspunde la întrebarea: Ne naştem oameni sau devenim oameni?

• Arătaţi semnificaţia filozofică a următoarelor texte: a) „Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există, precum

există, şi a celor care nu există, precum nu există.” (Protagoras) b) „Omul este lup faţă de om.” (Th. Hobbes)

• Viaţa noastră pare şi este de neconceput fără tehnică, fără maşini. Le privim ca pe mijloace evident necesare vieţii, devenite între timp complet indispensabile. Maşinile sunt sclavii noştri neînsufleţiţi. Dar oare aşa stau lucrurile întotdeauna? Încercaţi să comentaţi textul următor:

„Omul va fi pentru maşini ceea ce sunt astăzi câinele şi calul pentru om. El va continua să trăiască, bineînţeles va cunoaşte în plus îmbunătăţiri şi probabil viaţa sa va fi mai agreabilă decât este astăzi, domesticită sub tri-umfala putere a maşinilor. [...] Dar, în ferocitatea lor, maşinile câştigă teren pe zi ce trece, zilnic suntem mai tributari lor, există din ce în ce mai mulţi oameni destinaţi să le servească, sclavi. [...] Rezultatul final nu este decât o problemă de timp.” (S. Butler)

• Citiţi următorul text din Antigona de Sofocle: „Multe minuni sunt pe lume, dar nici una ca inima omului minunată, el,

omul, care pluteşte dincolo de marca înzăpezită şi străbate dus de vânturile aducătoare de furtuni ale sudului, răscolind în fiecare an cu plugurile trase de cai pe zeiţa supremă, pe veşnica Geea.

Neamurile uşuratice ale păsărilor şi feluritele fiare sălbatice şi fiinţele

mării le prinde în ochiul plaselor sale – bărbatul dibaci, care prin iscusinţă stăpâneşte animalul de câmpie, ca şi cel de pe creste, care prinde calul de coamă şi îi pune jug lui şi nedomolitului taur de munte.

A învăţat şi vorba şi gândirea cea repede ca vântul şi stăpânirea legilor care îndrumă cetatea. S-a ştiut feri de ploi şi de îngheţuri, a făcut faţă la ori-ce şi nimic din ale viitorului nu l-a aflat nepregătit. Dar n-a învăţat încă să fugă de moarte, ştie în schimb să fugă de bolile necruţătoare.

Dăruit în meşteşuguri mai presus de speranţă, merge totuşi când spre rău şi când spre bine, amestecând legile pământului cu acele juruite zeilor.”

Conturaţi în scris imaginea omului, aşa cum autorul ne-o propune prin versurile sale.

Fişă de lucru

• Interpretaţi următoarele texte:

„Răzbunându-te te faci egalul adversarului tău – observă Francis Bacon – iertându-l te arăţi superior lui”.

„Cel ce nu iartă greşelile celui ce a greşit, acela – observă Neagoe Ba-sarab în ale sale Învăţături către fiul său Teodosie – îşi întoarce rugăciunile în blestem. Sabia care stă ascuţită şi gătită deasupra vrăjmaşilor celor nevă-zuţi, el însuşi şi-o înfige în inima sa, neştiind ispitirea unui lucru ca acesta.”

„Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic, slab şi fără vla-gă”. (Juvenal)

„Respectă-te pe tine însuţi, căci, dacă nu, respectul pe care-l dai altcui-va nu are nici o valoare.

Pune-ţi ordine în strădaniile zilelor tale, dacă nu, cei dragi ţie vor fi cu-prinşi în cursa propriei tale confuzii.

Cinsteşte-ţi sufletul, ai calm şi înţelepciune, meditează că eşti o parte din omenire, din însăşi viaţa, din materie, din toate stelele şi din eternitate. Numai atunci frumoasa şi perfecta ordine din propria ta fiinţă poate da firu-lui vieţii acea nouă bunătate, înţelepciune sau frumuseţe care hotărăşte ziua de mâine.” (Melvin Calvin)

Sunteţi de acord cu Marian Voiculescu că: inteligentul şi omul normal iartă şi merg mai departe?

„Că sunt bun nu mă fălesc dar nici nu mă osândesc; Şi-ascund tot ce-i de ruşine. Printre proşti de m-aflu tac; tac şi printre cei isteţi, nu pun preţ pe tot ce fac, şi altora n-arăt dispreţ.” (Lope de Vega – La Have de la honra)

• Ce-i determină pe unii oameni să promită cu uşurinţă şi, la fel de uşor, să nu-şi ţină cuvântul dat? Care este motivaţia acestei atitudini total lipsite de simţ moral? Sau care sunt oamenii în cuvântul cărora nu se poate avea încredere?

• În viziunea lui La Rochefoucauld, iluziile, aparenţele, măştile nu au ce căuta. Faima oamenilor mari – observa acesta – se cuvine întotdeauna măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o dobândi”.

– Comentaţi textul de mai sus.

– Căutaţi exemple de „oameni politici” care au faimă construită fo-losind mijloace neortodoxe.

– Credeţi că viaţa îi amendează pe cei care nu-şi merită faima?

• Citiţi următorul text: S-a constatat: credinţa perseverentă are efect benefic asupra dezvoltării

spirituale a fiinţei umane. Istoria culturii universale demonstrează cu prisosinţă acest adevăr. Nu

există personalitate de seamă din diversele domenii ale cunoaşterii umane care, printre alte calităţi, să nu se fi caracterizat şi prin capacitate de a perse-vera. Remarcabilul explorator polar norvegian F. Nansen (1861-1903), în anul 1893, a organizat o expediţie ştiinţifică în Arctica, cu rezultate deosebit de bogate. El a străbătut, cu vasul său Fram, bazinul arctic, până când, la 85°56’ latitudine nordică, câmpurile de gheaţă formate nu i-au mai permis continuarea călătoriei. În loc să cedeze şi să revină în ţară, Nansen, după ce a încredinţat vasul unui membru al echipajului care-l însoţea, a pornit spre pol pe banchiză, împreună cu F.H. Johansen, în sănii trase de câini, reuşind să atingă 86°14’ latitudine nordică – latitudine record pentru acel moment. Îmbărbătarea întru perseverenţă rostită de Nansen este semnificativă pentru concepţia sa despre reuşita într-o acţiune: „Ai izbutit? Continuă! N-ai izbu-tit? Continuă”.

Puteţi trage concluziile necesare pentru propria activitate? Daţi cel puţin două exemple de situaţii în care aţi fost perseverent.

Puteţi învăţa şi din eşecuri? Pot ele să stimuleze îndârjirea în hotărâ-rea de a atinge obiectivul propus? Daţi cel puţin două exemple de astfel de situaţii trăite de voi.

Putem confunda încăpăţânarea cu perseverenţa? De ce da, de ce nu? Argumentaţi!

• Citiţi textul de mai jos:

„Drumul lung începe acolo unde ai obosit”, observa sugestiv N. Iorga, referindu-se la caracteristica esenţială a tenacităţii. „Încăpăţânarea este doar o stăruinţă... într-un fel mărginit, izvorâtă exclusiv din dorinţa subiectului de a nu ceda din orgoliu sau de a nu reveni asupra unei decizii, chiar dacă a fost pripit luată. Ea trădează adesea furie brutală, trufie, îngâmfare, dispreţ, şi în orice caz, lipsă de ţinută morală.”

Mai trebuie amintită în acest context conduita de renunţare, dar un om normal dezvoltat şi sănătos sub raport psihic „nu renunţă decât la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil” (G. I. Brăileanu)

Răspundeţi la următoarele întrebări: – Aţi fost încăpăţânat în vreo situaţie? Care? Aţi regretat? – Daţi exemple de persoane sau personaje literare care sunt încăpăţâ-

nate. – Pentru un tânăr om de afaceri încăpăţânarea este bună? Motivaţi răs-

punsul! – Ce calităţi trebuie să aibă un tânăr întreprinzător?

Fişă de lucru Olimpiada de Psihologie, faza locală, Iaşi, 25 ianuarie 2003

Subiecte: I. Realizaţi un eseu (minimum 1 pagină) pe tema: „Importanţa memo-

riei individuale ca liant al personalităţii. Efectele amneziei / uitării.” 45 puncte

II. Comentaţi: a. Descifrarea simbolisticii visurilor se poate face numai prin analiza

acţiunilor, relaţiilor şi preocupărilor reale ale persoanei. b. Atenţia joacă rolul unei condiţii pentru buna desfăşurare a celorlalte

fenomene psihice. 30 puncte

III. Ataşaţi fiecărei însuşiri din coloana A conţinuturile specifice din coloana B. 1. analiza a. reţinerea unor elemente şi renunţarea la altele 2. sinteza b. realizarea claselor de obiecte şi fenomene pe baza

unor însuşiri comune 3. comparaţia c. reunirea părţilor într-un (nou) întreg 4. abstractizarea d. relevarea asemănărilor şi deosebirilor dintre obiec-

te pe baza unor criterii 5. generalizarea e. desfacerea unui întreg în părţile componente

5 puncte IV. Rearanjaţi fraza: Prealabile insuficiente înţelegerea cunoştinţelor dezavantajează.

5 puncte V. Care dintre cele trei variante propuse este desemnată de următoarele

formulări: – decodificarea informaţiilor a. rememorarea – desprinderea semnificaţiei obiectelor şi fenomenelor

b. receptarea

– stabilirea semnificaţiilor unui (unor) cuvânt (e) c. înţelegerea – raportarea noilor informaţii la cele anterioare

5 puncte

Fişă de lucru Olimpiada de Psihologie etapa judeţeană (municipiul Bucureşti), 19 februarie 2005 Subiecte: I. Stabiliţi, folosind exemplificarea, asemănările şi deosebirile dintre

oricare două forme ale atenţiei. 20 puncte

II. Determinaţi rolul motivaţiei şi voinţei în cunoaştere, activitate şi în construcţia personalităţii şi analizaţi corelaţiile dintre aceste doua procese psihice.

35 puncte III. Analizaţi în limbaj de specialitate profilul psihologic şi conduita

personalităţii prezentate în următorul text: „Fizicul lui Maiorescu nu era atrăgător, fără să fie antipatic. Banalitatea

siluetei lui se topea îndată ce începea să vorbească. Claritatea gândirii ele-gant conturată în preciziunea expresiei punea imediat stăpânire pe mintea in-terlocutorului dar nu reuşea să cucerească, de la început şi sufletul. între ce spunea şi ce simţea în realitate el, nu era o concordanţă perfectă. Şi această disonanţă pe care cu toată meşteşugită lui dialectică nu parvenea să o ascun-dă, crea în jurul lui o atmosferă de nedumerire, şi până la un punct de neîn-credere, care se limpezea numai încetul cu încetul. (...) Maiorescu exprima prin gesturi jumătate din gândirea lui; un «înţelegi d-ta» însoţit de o serie de semne tăiate în aer, un «ei, Filipescu...» urmat de o spirală desenată cu dege-tul arătător, în sus sau în jos după împrejurări, exprimau – însoţite şi de anu-mite intonaţiuni şi pauze – mai mult decât fraze întregi. Gestul lui Maiores-cu nu era gestul exuberanţei unui impulsiv, (...) era gestul studiat şi măsurat al omului stăpân pe dânsul care recurgea la acest mijloc de comunicare fi-indcă îi oferea o gamă mai subtilă de nuanţe şi îi permitea să spună «inex-pressis verbis» tot ce voia să se ştie fără să o fi zis.

Maiorescu nu a fost desigur un om de geniu şi poate chiar nici un om de talent. A fost însă în România omul cel mai inteligent şi cel mai înţelegă-tor din generaţia lui şi din cele care l-au precedat. Ajunsese în 1913 la o plenitudine de dezvoltare intelectuală şi morală care îl aşeza foarte sus în ie-rarhia noastră socială.”

(Constantin Argetoianu – Pentru cei de mâine amintiri din vremea celor de ieri)

35 puncte NOTA: Timpul de lucru efectiv este de 3 ore de la primirea subiectului

sau verificarea transcrierii sale la tabla. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Fişă de evaluare Unitatea de învăţare: PERSONALITATEA

• Împărţiţi simbolul inimii în patru cadrane. În primul cadran scrieţi trei calităţi umane care vă plac cel mai mult. În cadranul doi scrieţi trei lucruri pe care vreţi să le schimbaţi la pro-

pria persoană. În cadranul trei scrieţi trei lucruri, activităţi pe care ştiţi să le faceţi cel

mai bine. În cadranul patru scrieţi trei lucruri care aţi vrea să se spună despre

persoana voastră. Rugaţi un coleg / colegă cu care vă împăcaţi bine să completeze cele

patru cadrane notând părerea lui / ei despre tine. – Compară cele două răspunsuri – Există diferenţe între ele? – De ce? – Ce trebuie făcut în cazul în care există păreri diferite?

• Răspundeţi la următoarele teste-grilă: II. Când aveţi de luat o decizie delicată, cum reacţionaţi?

a. impulsiv; b. nu am dificultăţi deosebite în a decide; c. sunt încremenit, neştiind ce să fac; d. sunt fără forţă, nu am putere.

III. Cum vă comportaţi la discotecă, reuniuni? a. încerc să strălucesc înainte de orice; b. rămân retras, singur într-un colţ; c. particip la conversaţie şi animaţie şi dans.

IV. Aveţi sentimentul profund că ştiţi să vă bucuraţi de viaţă? a. fac un efort continuu pentru a avea un astfel de sentiment; b. sunt incapabil se un asemenea sentiment de plenitudine; c. ştiu să profit la maximum de partea bună a existenţei.

Fişă de lucru Olimpiada de Psihologie etapa judeţeană (municipiul Bucureşti), 22 februarie 2003

I. Prezentaţi un exemplu pe baza căruia să analizaţi modul în care me-diul social şi cultural influenţează apariţia, evoluţia şi manifestarea senti-mentelor.

20 puncte

II. Determinaţi rolul gândirii şi limbajului în cunoaştere, activitate şi în construcţia personalităţii şi analizaţi corelaţiile dintre ele.

35 puncte

III. Analizaţi în limbaj de specialitate profilul psihologic şi conduita personalităţii prezentate în următorul text:

„N. Steinhardt mă dă literalmente gata cu nemaipomenita lui capacitate de informaţie. Ştie tot, e la curent cu tot: microfizică, cibenetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai ştiu eu ce. Nu pot pricepe când are timp şi de unde face rost. Curiozita-tea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt ameţitoare. Citeşte cu o rapiditate electronică şi reţine totul temeinic (...) E de o vitalitate neîn-chipuită. Cu toate astea sănătatea lui e şubredă, ţine o dietă nemaipomenit de severă, o ţine cu habotnicie; (...) E mereu internat, ba pentru operaţie, ba pentru analize, ba pentru tratament; (...) Dar eu zic că aceste migraţiuni spi-taliceşti sunt încă o probă a vitalităţii lui fără pereche. Presupun o tenacitate, un optimism, o încredere ce nu dezarmează. (...) Sunt şi o dovadă de con-ştiinciozitate. Şi, poate, şi una din formele sociabilităţii. Şi mai cred că nu ar fi suportabile fără o rezervă solidă de bună dispoziţie (şi în definitiv de răb-dare, în ciuda agitaţiei lui). (...) Cunoaşte imens de multă lume (făceam adi-neauri aluzie la sociabilitatea lui), trimite cărţi poştale, ilustrate, felicitări, întreţine legături epistolare, nu uită aniversările, nu omite parastasele. (...) Face servicii, intervine, solicită pentru alţii, rareori ratează o expoziţie, o conferinţă, un concert. Nu stă locului; ca şi Alioşa Karamazov, face într-o singură zi atâtea vizite cât nu face altul într-o săptămână.”

(Alexandru Paleologu – Alchimia existenţei) 35 puncte

Notă: Timpul de lucru efectiv este de 3 ore de la primirea subiectului sau verificarea transcrierii sale la tablă.

Fişă de lucru: CARACTERUL I. Comentaţi următorul text:

Omul nou ca ideal social constituie un concept de prospectare ce se consideră că nu este doar produsul vieţii sociale, ci şi cel ce va constitui o societate dorită.

Condiţia umană fiind implicată într-un determinism foarte complicat, există o marjă foarte mare şi continuă de prospectare a „adolescentului nou”, deoarece schimbarea şi progresul reprezintă dimensiunea cu care se alimen-tează.

Interesează distanţa dintre omul real, concret, cu toate caracteristicile sale, şi idealul de om promovat de societate, distanţa dintre imaginea omului nou conturată social pentru un grup sau o entitate largă socială şi aceea a al-tora.

Un aspect central legat de personalitate se constituie din structurile de caracter.

Aceste caracteristici fac parte din nucleul de bază al personalităţii şi de-vin parametri semnificativi ce trebuie luaţi în considerare pentru definirea ei şi pentru aprecierea evoluţiei sale viitoare.

II. Prezentaţi concepţia psihologului Allport privind personalitatea.

III. Vă prezentăm mai multe tipuri de personalitate. Cărui tip de perso-nalitate aparţii?

Realist desfăşoară activităţi ce impun forţă fizică are o organizare motorie bună nu are deprinderi verbale şi de relaţionare este nesociabil preferă activităţi care nu solicită manipularea ordonată şi sistematică

a obiectelor îi displac activităţile sociale şi educaţionale

Intelectual activităţi care implică investigaţii creative asupra fenomenelor fizice,

biologice, culturale încearcă să înţeleagă şi să organizeze lumea îi plac sarcinile ambigue, este orientat spre abstract acţionează competenţe ştiinţifice îi displac activităţile persuasive, sociale, repetitive

Artistic preferă relaţionarea personală indirectă, printr-o autoexprimare pro-

prie mediului artistic activităţi nestructurate care presupun manipularea materialelor pen-

tru a crea forme artistice noi domenii: muzical, lingvistic, arte plastice, literar îi displac activităţile ordonate, sistematizate, administrative, de afa-

ceri Social activităţi de predare şi terapeutice, care implică informarea, pregă-

tirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane îi plac lucrurile sigure are deprinderi verbale şi de relaţionare este orientat social achiziţionează competenţe în stabilirea unei bune relaţionări cu alte

persoane Întreprinzător utilizează deprinderile verbale în situaţii care-i furnizează ocazii de

vânzare, dominare, conducere preferă acele activităţi în care solicită alte persoane pentru atingerea

scopurilor sale achiziţionează competenţe de lider, de persuasiune, de relaţionare in-

terpersonală Convenţional-conformist are o structură verbală formală preferă activităţile în care să aleagă cifrele alege rolurile de subordonat este loial puterii preferă activităţile care solicită manipulări ordonate şi sistematizate

ale datelor îi displac activităţile nestructurate, nesistematizate şi artistice

STRUCTURA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

ETAPE ALE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII Alegeţi răspunsul corect! 1. Dezvoltarea cognitivă a fost studiată de:

a. Jean Piaget b. Sigmund Freud c. Lawrence Kohlberg d. Erik Erikson.

2. Dezvoltarea scurtă reprezintă: e. filogeneza f. ontogeneza g. antropogeneza

3. Influenţele normative de vârstă sunt: e. determinări istorice sau socioculturale comune indivizilor care tră-

iesc în acelaşi timp şi loc f. determinări biologice sau sociale comune indivizilor la o anumită

vârstă g. orologiul biologic h. orologiul social

Daţi exemple de influenţe normative de vârstă. 4. Domeniul afectiv al dezvoltării a fost studiat cu precădere de:

a. Jean Piaget b. Pierre Janet c. Henri Wallon d. John Bowlby e. Sigmund Freud

5. Care dintre următorii sunt factori ai ontogenezei: a. cohorta b. mediul c. educaţia d. nişa de dezvoltare

6. Mediul ca factor al dezvoltării include: a. factorii genetici b. elementele mediului natural c. mediul social d. uterul matern – pentru stadiul prenatal

7. Educaţia este: a. o activitate specifică tuturor speciilor prin care se susţine dezvoltarea b. o activitate specializată şi conştientă c. o activitate intenţională şi sistematică

8. Influenţa educaţiei asupra dezvoltării se deosebeşte de cea exercitată de ereditate şi de mediu prin:

a. caracterul sistematic b. caracterul substimulativ d. caracterul superprotectiv e. intenţionalitate f. caracter conştient

9. În teoria lui L. Kohlberg, moralitatea preconvenţională este caracterizată de:

a. „este bine ceea ce cred eu” b. este bine ceea ce îmi aduce beneficii c. este bine ceea ce adultul cere şi recompensează d. este bine ceea ce este consfinţit de lege

10. Moralitatea hedonismului naiv este caracteristică: a. etapei de vârstă 4-10 ani b. etapei de vârstă 11-15 ani c. adolescenţei

11. Moralitatea postconvenţională: a. are drept repere datoria faţă de lege şi statutul în grup b. are drept repere angajamentul civic şi propria conştiinţă c. beneficiile obţinute şi propria conştiinţă Caracterizaţi pe scurt acest nivel de judecare a moralităţii.

12. Cristian a fost prins copiind la examen. El este foarte jenat gândindu-se ce vor spune colegii săi despre aceasta. El se plasează astfel în stadiul mora-lităţii:

a. preconvenţionale b. bunelor relaţii c. ordinii şi a datoriei d. contractuale Argumentaţi.

13. Bătrâneţea este caracterizată în teoria lui Erik Erikson de achiziţia pola-ră:

a. încredere/neîncredere b. intimitate sau izolare c. integritate/disperare d. generativitate/stagnare

14. Cuplul de achiziţii identitate/confuzie caracterizează: a. adolescenţa b. primul an de viaţă c. tinereţea d. vârsta adultă

15. Crizele de dezvoltare sunt, conform teoriei lui Erik Erikson: etape care trebuie evitate datorită potenţialului lor distructiv noile achiziţii ale dezvoltării perioade cu resurse formative deosebite 16. În teoria lui Erik Erikson, orientarea dezvoltării spre o direcţie optimă sau nu depinde de:

a. posibilităţile individuale de adaptare b. etapa de vârstă c. calitatea solicitărilor mediul social d. posibilităţile cognitive individuale

17. Stima de sine la debutul adolescenţei: a. cunoaşte o creştere fără precedent b. scade c. nu constituie o preocupare pentru individ în această perioadă de vâr-

stă Argumentaţi.

18. Nivelul stimei de sine depinde de: a. aprecierea propriei valori b. performanţele obţinute în activitate c. aprecierea anturajului

Completaţi spaţiile libere! 1. Structura nişei de dezvoltare cuprinde: ........................................................ .......................................................................................................................... 2. În teoria lui L. Kohlberg, în cadrul moralităţii bunelor relaţii binele este .......................................................................................................................... 3. Conceptul de tendinţă seculară desemnează: .............................................. .......................................................................................................................... 4. Pubertatea este: ............................................................................................ Teme 1. Este corectă afirmaţia lui Ralph Linton „Educaţia înseamnă transforma-

rea individului uman în fiinţă culturală”?” Argumentaţi răspunsul. 2. Realizaţi un eseu cu tema „Eu: ereditate-mediu-educaţie” care să sur-

prindă dezvoltarea voastră până la acest moment.

PROCESELE PSIHICE ŞI ROLUL LOR ÎN EVOLUŢIA PERSONALITĂŢII

PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE GÂNDIREA

Alegeţi răspunsul corect!

1. Gândirea este procesul psihic prin care:

a. Stocăm informaţii b. Extragem însuşirile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor c. Evocăm obiecte, fenomene, situaţii care nu mai sunt prezente

2. Chuck Spezzano, psihoterapeut britanic, afirma despre conflictele inter-personale: „Există întotdeauna o cale de rezolvare dacă ştii să priveşti lucru-rile dintr-o altă perspectivă”. El promovează astfel:

a. gândirea convergentă b. gândirea divergentă. c. Algoritmii.

Argumentaţi alegerea făcută. 3. Care dintre următoarele reprezintă etape în rezolvarea problemelor:

a. formularea problemei b. formularea ipotezelor c. elaborarea strategiei euristice sau algoritmice, în funcţie de tipul de

problemă d. verificarea

4. Gândirea convergentă utilizează preponderent: a. strategiile euristice b. algoritmii De ce?

5. Gândirea divergentă se bazează pe strategii a. algoritmice b. euristice Argumentaţi, definind strategiile algoritmice şi euristice.

6. Pentru fiecare însuşire de mai jos căutaţi să găsiţi cât mai multe obiecte care posedă calitatea respectivă:

• alb • costisitor • simpatic • elastic • mobil

Ce tip de problemă este aceasta? Ce strategii rezolutive implică ea? De ce? 7. Ce tip de strategii de rezolvare a problemelor folosesc computerele:

a. euristice b. gândirea divergentă c. algoritmice d. gândirea convergentă

8. Pe ce operaţii ale gândirii se bazează natura optimistă sau pesimistă a oa-menilor:

a. generalizare b. abstractizare c. concretizare d. comparaţie. Argumentaţi alegerea făcută, definind fiecare operaţie a gândirii în par-

te. 9. Profesorul arată clasei mai multe planşe: una reprezintă un şoarece, alta un iepure, iar a treia o veveriţă. Unul dintre elevi spune: “În toate aceste planşe sunt reprezentate rozătoare”. Ce operaţie a gândirii a folosit:

a. comparaţia b. abstractizarea c. concretizarea. d. sinteza Argumentaţi răspunsul ales.

10. Mihai le-a făcut greutăţi profesorilor de matematică la admiterea la fa-cultate: când aceştia i-au corectat teza, au constatat că el oferise la o proble-mă o soluţie cu totul diferită de cea pentru care fusese construit baremul de corectare – dar perfect valabilă. Aceasta deoarece:

a. are o gândire convergentă b. memorează mecanic c. are o gândire divergentă d. foloseşte strategii algoritmice de rezolvare a problemelor 11. „Eu nu mă intimidez niciodată” – afirmă Ovidiu. Totuşi, prietenii

ştiu că au existat momente când acesta s-a intimidat – mai ales în faţa per-soanelor învestite de el cu o anumită autoritate. Lauda sa se bazează pe:

a. o abstractizare b. o comparaţie c. o analiză d. o generalizare

Completaţi spaţiile libere!

1. Înţelegerea constă în .................................................................................... 2. Comparaţia este acea operaţie a gândirii care presupune ...........................

...................................................................................................................... 3. Forma algoritmică a operaţiilor instrumentale se caracterizează prin:

....................................................................................................................., în timp ce forma euristică se caracterizează prin ........................................ ......................................................................................................................

4. Raţionamentul este ...................................................................................... 5. Modelul gândirii în viziunea lui Guilford cuprinde ....... categorii de com-

ponente, şi anume ........................................................................................

Teme

Ce se înţelege prin caracterul mijlocit al gândirii? Argumentaţi de ce gândirea ocupă locul central în sistemul psihic uman. Definiţi şi descrieţi noţiunea. Care dintre disciplinele şcolare utilizează preponderent algoritmii? Dar

strategiile euristice? Explicaţi ce înseamnă că înţelegerea este de fapt o sinteză! Comentaţi afirmaţia: „Nu există un lucru / Pe care să-l numeşti problemă

/ Care să nu poarte un dar pentru tine/ În mâinile sale” (Richard Bach) din perspectiva procesului de rezolvare a problemelor.

LIMBAJUL Alegeţi răspunsul corect! 3. Emil îi povesteşte lui Octavian cum a fost în vacanţă. Octavian foloseşte în această situaţie:

a. limbajul intern b. limbajul activ c. limbajul pasiv. Argumentaţi alegerea.

4. A transforma elementele limbii în elemente ale limbajului înseamnă: a. a le înţelege b. a integra suportul lor fizic c. a integra latura lor semantică

5. Limba este studiată de: a. psihologie b. ştiinţele comunicării c. lingvistică d. teoria generală a comunicării

6. Limba în raport cu comunicarea este: a. instrument b. suport c. codul comunicării d. canalul de comunicare

7. Limbajul este: a. un sistem de semne şi reguli logico-gramaticale b. relaţia de schimb între sistemul psihic şi mediul său c. un instrument de codificare şi transmisie a informaţiei

8. Limbajul verbal: a. presupune operarea cu noţiuni, judecăţi, raţionamente b. se dezvoltă prin interiorizarea limbii într-un mod specific, individual c. operează prin imagini

9. În ontogeneză limbajul pasiv: a. este precedat de limbajul activ b. este urmat de limbajul activ c. se dezvoltă în acelaşi timp cu cel activ d. este mai bogat şi mai diversificat decât cel activ la vârsta adultă

10. Monologul şi dialogul sunt forme ale: a. limbajului intern b. limbajului verbal

c. limbajului oral d. limbajului nonverbal e. limbajului extern

11. Laringofonul permite: a. identificarea unui dialog interior b. captarea vibraţiilor coardelor vocale când ne adresăm cuiva c. măsurarea undelor cerebrale în timpul rezolvării unei probleme în

gând d. identificarea vibraţiilor coardelor vocale şi transformarea lor în cu-

rent electric 12. Fiind destinat unui receptor absent, limbajul scris trebuie să fie:

a. Spontan b. Complet c. Explicit d. Accesibil Explicaţi în ce constă fiecare dintre aceste caracteristici ale limbajului

scris. 13. Avantajul limbajului oral este că:

a. foloseşte noţiuni b. este însoţit de mimică şi gestică c. este influenţat de situaţie şi de stările subiectului vorbitor d. reflectă personalitatea vorbitorului Argumentaţi.

14. Cuvintele au un mare grad de libertate, ceea ce înseamnă că: a. pot fi folosite în noţiuni şi judecăţi b. pot fi utilizate în mai multe propoziţii c. cu un număr mic de cuvinte putem realiza multiple combinaţii posi-

bile

Completaţi spaţiile libere!

1. Limbajul scris apare şi se dezvoltă mai ...................... în ontogeneză decât cel ........................................., printr-un proces de ......................................

2. Monologul presupune ca subiectul care vorbeşte să aibă doar rol de ..............................................

3. Limbajul intern mediază atât ............................., cât şi .............................. 4. Limbajul intern devine principalul schelet şi suport al ............................... 5. În activitatea onirică intervine limbajul ...................................................... 6. Limbajul scris este mai ............................ din punct de vedere al regulilor

comunicării optime, iar elaborarea lui se desfăşoară relativ .......................

7. După natura sistemului-cod şi planul de desfăşurare delimităm: limba-jul............................................... şi limbajul ...............................................

8. Limbajul extern se realizează în ........... variante, care sunt ....................... ......................................................................................................................

Teme

1. Definiţi termenii: comunicare, limbă, limbaj, limbaj extern, limbaj intern. 2. Descrieţi schema-bloc unui sistem de comunicare caracterizând fiecare

dintre componentele lui.

MEMORIA Alegeţi răspunsul corect!

1. Dacă omul nu ar avea memorie: a. ar putea trăi pe baza percepţiilor şi senzaţiilor de moment b. ar trăi doar în prezent, bucurându-se de fiecare moment c. viaţa ar fi imposibilă Argumentaţi alegerea făcută.

2. Memoria: a. este procesul psihic care ne ajută să operăm cu reprezentări b. asigură întipărirea, stocarea şi reactualizarea informaţiei c. permite reproduceri şi recunoaşteri

3. Un test cu răspunsuri la alegere solicită mai mult: a. capacitatea de recunoaştere b. capacitatea de reproducere a informaţiei c. memoria de scurtă durată d. memoria de lungă durată e. memoria de lucru De ce?

4. Care dintre următoarele reprezintă trăsături ale memoriei: a. Selectivitatea b. Caracter activ c. Proces esenţial pentru desfăşurarea vieţii psihice d. Contextuală. Explicaţi în ce constă fiecare dintre variantele pentru care aţi optat.

5. Pentru a optimiza capacitatea de memorare a unui text: a. trebuie să ne placă foarte mult b. e suficient să îl repetăm de mai multe ori c. trebuie să îl înţelegem foarte bine Argumentaţi alegerea făcută. Ce altceva mai putem face pentru a îmbu-

nătăţi performanţele noastre mnezice? 6. Comparativ cu memoria de scurtă durată, memoria de lungă durată:

a. nu are nici o legătură cu ea b. are o capacitate limitată c. fixează şi permite accesarea a absolut tot ceea ce ni se întâmplă. d. Foloseşte criterii semantice.

7. Ioan a auzit dimineaţa când s-a trezit o melodie foarte ritmată care i-a plă-cut foarte mult şi pe care o tot fredonează de atunci. El a folosit:

a. memorarea logică

b. imaginaţia c. memorarea involuntară d. memorarea mecanică Argumentaţi alegerea făcută.

8. Cornel spune colegilor săi: „Eu, dacă nu înţeleg lecţia din clasă nu pot în-văţa acasă pentru teză. Cu atât mai puţin pot să învăţ pe de rost.” Aceasta deoarece:

a. el utilizează memorarea involuntară b. se bazează pe memorarea mecanică c. foloseşte memorarea logică

9. Memoria psihică: a. este sinonimă cu memoria biologică b. păstrează şi reactualizează informaţiile legate de maturizarea orga-

nismului ca entitate vie d. este proprie tuturor ţesuturilor şi celulelor din organism a. este un atribut exclusiv al creierului b. asigură păstrarea şi reactualizarea conţinuturilor proceselor psihice

dobândite în decursul vieţii individului 10. Stocăm cea mai mare parte a experienţei noastre de viaţă o prin interme-diul memoriei:

a. mecanice b. vizuale c. verbal-simbolice d. involuntare e. logice

11. Care dintre următoarele sunt procese ale memoriei: a. Volumul b. Reactualizarea c. Engramarea d. Fidelitatea f. Păstrarea

12. În procesul memorării voluntare intervin de asemenea: a. atenţia a. b motivaţia b. voinţa c. limbajul Explicaţi cum anume intervine varianta aleasă în procesul memorării

voluntare. 13. Memoria involuntară stochează informaţii:

a. Predominant vizuale

b. Imagistic-intuitive c. Importante pentru subiect d. Legate de scopuri şi mijloacele activităţii

14. Întipărirea involuntară: a. se desfăşoară spontan b. poate fi intenţionată sau neintenţionată c. este preferabilă memorării voluntare d. presupune existenţa unor procedee mnemotehnice

15. Memorarea mecanică: a. este specifică păstrării de lungă durată b. intervine în memoria de scurtă durată c. intervine în memoria de lucru d. este superioară memorării logice

16. Memoria de scurtă durată are o capacitate: a. nelimitată, reţinem aproape tot ceea ce ni se întâmplă b. limitată, de 7 elemente c. limitată, de 5 sau 9 elemente d. limitată, în ceea ce priveşte durata stocării, de aproximativ 15-20

secunde 17. Memoria voluntară funcţionează după principiul:

a. hedonic a. b lui „trebuie” să memorez. b. realităţii c. învăţării sistematice

18. Memoria semantică înseamnă: a. acea formă a memoriei care presupune integrarea informaţiilor în

scheme, operaţii, noţiuni b. acea formă a memoriei care ne permite să înregistrăm informaţii de-

spre diferitele episoade ale vieţii noastre c. forma memoriei care ne permite să reţinem pentru un scurt timp in-

formaţiile primită de organele receptoare 19. Memoria operaţională este:

a. memoria de lungă durată b. memoria mecanică d. memoria senzorială e. memoria de scurtă durată f. memoria de lucru

20. Completitudinea memoriei reprezintă: a. raportul cantitativ de volum dintre ceea ce memorăm şi ceea ce re-

producem

b. gradul de corespondenţă calitativă dintre ceea ce memorăm şi ceea ce reproducem

c. cantitatea de unităţi mnemonice care se poate reţine după o singură prezentare a materialului.

Arătaţi ce alţi indicatori ai memoriei sunt definiţi de variantele pe care le-aţi respins.

Teme

1. Definiţi unitatea mnemonică. 2. Imaginaţi cât mai multe strategii de optimizare a memoriei. 3. Arătaţi în ce constă caracterul pozitiv al uitării. 4. Arătaţi în ce constă caracterul negativ al uitării. 5. Realizaţi un eseu cu tema „Memoria – liant al personalităţii”.

IMAGINAŢIA

Alegeţi răspunsul corect!

1. Imaginaţia operează în domeniul: Realului Posibilului Noului

2. Imaginaţia este un proces: intelectual reglator al activităţii cognitiv de selectare, combinare sau generare de imagini cu sau fără corespon-

dent în experienţa anterioară a subiectului afectiv-motivaţional, cu un rol deosebit în susţinerea activităţii din punct

de vedere energetic 3. Spre deosebire de gândire, imaginaţia:

a. foloseşte operaţii mintale b. se încapsulează în reguli şi norme bine definite, riguroase c. este liberă de canoane, nu are limite d. se păstrează în universul cotidian e. operează şi în domeniul fantasticului

4. Ioana visează să devină medic şi se pregăteşte pentru aceasta. În care din-tre formele imaginaţiei de mai jos este inclus visul ei:

a. imaginaţia reproductivă b. nivelul intenţional-orientat al imaginaţiei c. visul de perspectivă Argumentaţi de ce aţi optat pentru una sau mai multe variante şi de ce

le-aţi respins pe celelalte. 5. Reveria:

a. înseamnă îndeplinirea fictivă a unei dorinţe individuale b. are rezultate ce prezintă importanţă pentru societate c. aparţine nivelului oniric al imaginaţiei

6. Imaginaţia creatoare este: a. forma cea mai complexă şi mai valoroasă a imaginaţiei deoarece du-

ce la progresul umanităţii b. forma organizată şi structurată a imaginaţiei subordonată unui scop

bine precizat c. combinarea unor elemente şi trăsături esenţiale luate de la diferite

lucruri şi reunirea lor într-un tot

d. activitatea mintală de generare a unor imagini şi combinaţii imagisti-ce care să reflecte posibilul, fără a avea corespondent în experienţa anterioară a subiectului

7. Amalgamarea presupune: a. o analiză b. o sinteză c. o comparaţie d. o particularizare Argumentaţi alegerea făcută.

Completaţi spaţiile libere!

1. Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează imaginaţia se organizează în adâncime pe câteva ....................................., şi anume: ....................................................................................................

2. Formele imaginaţiei se diferenţiază şi după conţinutul şi specificul acti-vităţilor umane. Astfel, se disting: ............................................................. ....................................................................................................................

3. Procedeele imaginaţiei sunt: ...................................................................... 4. Imaginaţia joacă un rol esenţial în activitatea umană, deoarece

....................................................................................................................

Teme

1. Analizaţi diferenţele şi asemănările dintre formele imaginaţiei intenţio-nal-orientate.

2. Descrieţi nivelele imaginaţiei. 3. Daţi exemple pentru fiecare dintre procedeele imaginaţiei. 4. Descrieţi viaţa unui om fără imaginaţie. 5. Explicaţi următoarea afirmaţie, arătând care este rolul specific al imagi-

naţiei în sistemul psihic uman: „În zadar se crede că imaginaţia este necesară exclusiv poetului; este o

prejudecată grosolană; imaginaţia este necesară chiar în matematică; desco-perirea calculului diferenţial şi integral nu ar fi fost posibilă fără fantezie.” (Lenin) 6. Identificaţi ce nivel al imaginaţiei intervine în următorul fragment.

„Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii Şi privind păienjenişul din tavan, de pe pilaştri Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri.

Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. Scârţâierea de condee dădea farmec astei linişti, Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei irişti, Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; Când suna... ştiam că Ramses trebuia să fi murit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea a II-a) 7. Descrieţi formele imaginaţiei şi arătaţi cum se manifestă ele în cazul

dumneavoastră. 8. Ce vise de perspectivă aveţi? Cum acţionaţi pentru a le îndeplini? 9. Analizaţi comparativ imaginaţia reproductivă şi imaginaţia creatoare,

arătând asemănările şi deosebirile dintre ele, precum şi modul în care ele interacţionează în actul creaţiei!

PROCESE REGLATORII

MOTIVAŢIA

1. Care dintre următoarele expresii pot reprezenta definiţii ale motivaţiei: a. Procesul psihic care ne impulsionează să acţionăm b. Procesul psihic care susţine activitatea c. Procesul psihic care semnalizează stările de necesitate şi activează

comportamentele de satisfacere a acestora d. Procesul psihic care reflectă relaţiile omului cu mediul exterior

2. Conceptul de motivaţie: a. se integrează în concepţiile internalist-deterministe ale psihologiei b. apare drept cauzalitate externă transpusă în plan intern c. ţine de orientarea externalist-deterministă în psihologie d. reflectă interacţiunea circulară subiect-mediu.

3. În explicarea comportamentului uman motivaţia răspunde la întrebarea: a. cum? b. ce putem face şi ce nu? c. de ce? d. ce ni se permite să facem şi ce nu?

4. Motivaţia semnalizează: a. doar stările de necesitate înnăscute b. doar stările de necesitate primare c. doar stările de necesitate dobândite d. doar stările de necesitate secundare e. toate acestea f. nici una dintre acestea, motivaţia este un proces reglator

5. Funcţii ale motivaţiei sunt: a. funcţia homeostatică b. susţinere-potenţare c. orientare-direcţionare d. optimizare şi dezvoltare e. selectare, activare şi declanşare

6. Reprimarea este: a. stoparea satisfacerii unei trebuinţe b. limitarea satisfacerii unei trebuinţe c. procesul de împingere înapoi în subconştient a unui conţinut motiva-

ţional considerat indezirabil d. procesul de înlăturare de la poarta conştiinţei a dorinţelor care nu pot

fi satisfăcute pe moment

7. Frustrarea: a are un rol pozitiv, între anumite limite. are întotdeauna un rol profund negativ când se acumulează exagerat de mult devine factor generator de tulbu-

rări psihonevrotice este sinonimă cu reprimarea este sinonimă cu refularea

8. Ordinea trebuinţelor în piramida lui Maslow este: a. fiziologice, de stimă de sine, iubire, securitate, cognitive şi de auto-

realizare b. fiziologice, securitate, iubire, stimă de sine, cognitive, estetice şi au-

torealizare c. autorealizare, fiziologice, estetice, cognitive, afective, securitate, sti-

mă de sine 9. Deviza lui Abraham Maslow era: „Ceea ce un om poate el trebuie să fie, deoarece există o tendinţă ca fiecare să devină autoactualizat în ceea ce este el potenţial... să devină ceea ce este capabil să fie.” Este vorba despre:

a. trebuinţele cognitive b. trebuinţele de stimă şi respect c. trebuinţa de autorealizare d. trebuinţa de afecţiune

10. Conform legii Yerkes-Dodson: a. cu cât creşte dificultatea sarcinii cu atât optimumul motivaţional tre-

buie să fie mai mare b. cu cât creşte dificultatea sarcinii cu atât optimumul motivaţional tre-

buie să descrească c. când optimumul motivaţional scade, scade şi performanţa e. intensităţile extrem ale motivaţiei pot avea rol frenator asupra per-

formanţei 11. Nivelul de aspiraţie:

a. este standardul pe care o persoană vrea să îl atingă într-o anumită sarcină.

b. este nivelul efortului făcut pentru a ne îndeplini aspiraţiile c. este expresia relaţiei dintre intensitatea motivaţiei şi eficienţa în acti-

vitate

Teme

1. Cum aţi descrie o persoană care şi-a îndeplinit nevoia de autorealizare? 2. Pornind de la ierarhia trebuinţelor a lui Abraham Maslow construiţi pro-

pria voastră piramidă a trebuinţelor, în funcţie de particularităţile proprii. 3. Arătaţi în ce constă rolul pozitiv al frustrării.

Completaţi spaţiile libere!

1. Orice stare de necesitate a omului are .......... laturi: una ..........................,

care constă în .......................................... şi alta ......................................., care constă în ..........................................

2. Motivaţia este legea .............................. a organizării şi funcţionării sis-temului personalităţii şi cauza ............................ a comportamentelor orientate spre scop.

3. Există ...... clase mari de motive şi anume:................................................. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

AFECTIVITATEA

Alegeţi răspunsul corect!

1. În modelul ideal al omului a. raţiunea trebuie să fie mai presus de afecte b. sentimentele trebuie să predomine c. atât sentimentele, cât şi gândirea ar trebui să se echilibreze reciproc Argumentaţi, descriind acest model ideal al omului din perspectiva

acestor două componente ale vieţii psihice şi a raportului dintre ele. 2. Care dintre următoarele sunt trăiri afective:

a. fermitatea b. pasiunile c. iubirea d. admiraţia e. perseverenţa f. recunoştinţa

3. Sunt manifestări comportamentale ale emoţiilor: a. modificările organice apărute ca urmare a emoţiei b. pantomimica c. trăirile afective d. expresia vocală e. mimica

4. Polaritatea proceselor afective derivă din: a. forţa sau încărcătura energetică a trăirii emoţionale b. importanţa acelei situaţii pentru subiect c. concordanţa sau discordanţa dintre dinamica actuală a stărilor interne

de motivaţie şi situaţiile externe d. capacitatea omului de a se adapta la un număr extraordinar de mare

de situaţii 5. Trăsăturile de bază ale proceselor afective sunt:

a. caracterul lor stenic sau astenic b. convertibilitatea c. ambivalenţa d. polaritatea e. intensitatea f. durata

6. Care dintre următoarele sunt procese afective primare: a. afectele b. tonul emoţional

c. emoţiile curente d. pasiunile e. trăirile afective de esenţă organică

7. Procese afective superioare sunt: a. cele patru emoţii şoc b. dispoziţiile c. pasiunile d. afectele e. sentimentele

Completaţi spaţiile libere!

1. Psihologul american R. Plutchik consideră că există opt emoţii de bază. Acestea sunt

a. teama b. surpriza c. ………………. d. ………………. e. ………………. f. ………………. g. ………………. h. ……………….

2. Psihologii au identificat patru emoţii şoc. Acestea sunt: a. ………………. b. ………………. c. ………………. d. ……………….

3. Din perspectiva manifestărilor procesului emoţional, orice proces emoţio-nal are o configuraţie complexă care implică:

a. ………………. b. ……………….. c. ……………….

4. La baza producerii reacţiei şi trăirii emoţionale stă interacţiunea dintre …………………………. 5. Expresiile emoţionale de ordin neurovegetativ şi motor îndeplinesc două funcţii principale: ……………… şi alta …………………………………

Găsiţi corespondenţele!

1. Marcaţi prin săgeţi corespondenţele între formele vieţii afective din co-loana A a tabelului de mai jos şi definiţiile din coloana B:

A B A1. Sentimente B1. Trăiri afective de scurtă durată cu intensitate

variabilă care exprimă reacţiile noastre la situaţiile cu care ne confruntăm

A2. Dispoziţii B2. Trăiri afective foarte intense şi stabile, de lungă durată, care antrenează întreaga personalitate

A3. Pasiuni B3.Trăiri afective complexe, stabile, de lungă durată şi de intensitate moderată

A4. Emoţii B4. Trăiri afective difuze şi generalizate de intensitate redusă care pot dura multă vreme dând o tonalitate vieţii psihice

2. Marcaţi prin săgeţi corespondenţele între aspectele răspunsului emoţional global din coloana A şi manifestările din coloana B:

A B A1. manifestări fiziologice B1. Comportamentul de surpriză A2. tipuri de comportamente globale

B2. Accelerarea sau încetinirea pulsului

A3. fenomenologia şi expresivitatea facială

B3. Pălirea sau înroşirea feţei

B4. Stimularea mecanismului parasimpatic

Teme

1. Descrieţi cum ar fi viaţa noastră psihică fără afectivitate. 2. Menţionaţi şi explicaţi asemănările şi deosebirile între sentimente şi pa-

siuni. 3. Explicaţi în ce constă rolul proceselor afective în activitatea umană.

VOINŢA

Alegeţi răspunsul corect!

1. Efortul voluntar: a. e înnăscut b. e o forţă spirituală pură, supranaturală, expresia unui principiu divin c. se formează în decursul vieţii individului

2. În actul volitiv importantă este: a. natura obstacolului care poate fi exterior sau interior b. reflectarea adecvată a obstacolului în lumea interioară a subiectului c. subaprecierea sau supraaprecierea obstacolului, după caz

3. După gradul de complexitate deprinderile pot fi: a. active şi pasive b. senzorio-perceptive, verbale, intelectuale, motorii c. de joc, de învăţare, de muncă, de conduită socială d. simple şi complexe

4. Proverbul popular „Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus” exprimă: a. teoria liberului arbitru b. teoria determinismului supraindividual c. relaţia dintre libertate şi voinţă

5. Fazele actului voluntar sunt: a. impulsul, lupta motivelor, supraaprecierea obstacolului, succesiunea

de operaţii de punere în practică b. impulsul, lupta motivelor, hotărârea de a efectua acţiunea corespun-

zătoare, execuţia, informaţia inversă d. impulsul, informaţia inversă, lupta motivelor, aprecierea adecvată a

obstacolului, execuţia în succesiuni de operaţii. 6. Calităţile voinţei sunt:

a. durabilitatea b. autocontrolul c. perseverenţa e. decizia adecvată f. fermitatea g. independenţa h. iniţiativa i. moderaţia

7. În raport cu conduita voinţa este un mecanism de: a. autoreglare b. autoguvernare

c. dirijare d. decizie e. acţiune

Completaţi spaţiile libere!

1. Voinţa este un proces psihici complex prin intermediul căruia omul

………………………………, în vederea………………………………. 2. Perseverenţa constă în ……………………………. 3. Autocontrolul presupune ……………………………………………….

Teme

1. Un proverb popular spune: „Voinţa e raiul omului”. Pornind de la

această afirmaţie caracterizaţi locul voinţei în sistemul psihic uman. 2. Daţi trei exemple de situaţii concrete din viaţa cotidiană în care intervine

voinţa. 3. Se dă următorul text:

„Demostene îşi umplea gura cu pietricele, se aşeza pe malul mării şi se străduia să-şi rostească cu glas tare discursurile, accentuând fiecare cuvânt şi repetându-l până reuşea să-l pronunţe corect. El izbuteşte să se facă auzit pe deasupra vuietului valurilor. Pentru a-şi normaliza respiraţia, el urcă şi co-boară în goană colinele din împrejurimi, recitând pasaje întregi. În plus, Demostene renunţă la orice contact cu lumea, izolându-se ca un sihastru şi, în acest scop, el şi-a clădit un bordei pe malul mării, pe care l-a mobilat sim-plu, cu o masă de scris şi un pat de odihnă. Pentru a înlătura orice ispită a oraşului, spune legenda, îşi rade jumătate din părul capului, căpătând o înfă-ţişare ridicolă, încât şi copiii care se joacă în apropiere fac mare haz pe so-coteala lui. La capătul acestor chinuitoare eforturi, Demostene a avut bucu-ria de a constata anularea defectului cauzat de ereditate. El devine, astfel, un mare orator, un adevărat „prinţ al cuvântului”. (Ghiaţă,1970)

Caracterizaţi calităţile voinţei lui Demostene precizând definiţia fiecă-reia. 4. Se dă textul:

„Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare ne amintim de oame-nii care veneau şi aduceau alinare celor de acolo, dându-le chiar şi ultima bucăţică de pâine. Poate că au fost puţini la număr, dar erau dovada vie a faptului că-i poţi fura unui om orice, mai puţin ultima dintre libertăţi – aceea de a-şi alege singur calea pe care să o urmeze în anumite împrejurări, pro-priul lui drum.” (Victor Frankl)

Comentaţi importanţa liberului arbitru în experienţa umană.

ATENŢIA Alegeţi răspunsul corect!

1. Atenţia este: a. procesul de optimizare a activităţii b. concentrarea şi focalizarea efortului mintal c. proces cognitiv superior

2.În raport cu celelalte procese cognitive atenţia este: a. fundalul, uneori frenator, pe care acestea se desfăşoară b. factor facilitator, optimizator al acestora c. un proces independent d. premisă, condiţie a desfăşurării optime a acestora

3. Baza fiziologică a atenţiei o constituie: a. reflexul de orientare b. reflexul necondiţionat c. instinctul de supravieţuire

4. Atenţia involuntară este: a. contemplaţia b. încordarea c. atenţia instinctivă Argumentaţi-vă opţiunea.

5. Sunt forme ale atenţiei voluntare: a. atenţia instinctivă b. silinţa c. preocuparea d. contemplaţia e. nici una dintre acestea

6. Mobilitatea este proprietatea atenţiei de: a. menţine concentrarea la nivel optim b. a urma ritmul şi dinamica activităţii de la un obiect la altul c. avea in grad de claritate

7. Calităţile atenţiei sunt: a. mobilitatea b. concentrarea c. perseverenţa d. stabilitatea e. distributivitatea

8. Prin distributivitatea atenţiei înţelegem: a. proprietatea atenţiei de a trece de la un obiect la altul

b. durata de menţinere a unui nivel optim de concentrare c. calitatea atenţiei de concentrare simultană asupra mai multor activităţi d. sfera de cuprindere a atenţiei

Teme

1. Prezentaţi comparativ atenţia concentrată şi atenţia distributivă, descri-ind rolul fiecăreia în activitate.

2. Scrieţi un eseu care să constituie un răspuns la întrebarea: „De ce avem nevoie de atenţie?”.

SISTEMUL DE PERSONALITATE DIFERENŢE INDIVIDUALE ÎN CONSTRUIREA ŞI

MANIFESTAREA PERSONALITĂŢII Teme 1. Folosind noţiunile învăţate la lecţia despre personalitate argumentaţi dacă este sau nu corectă, din perspectivă psihologică, afirmaţia: „Este un om cu personalitate”. 2. Citiţi cu atenţie următoarele combinaţii posibile de factori ai dezvoltării personalităţii:

a. ereditate favorabilă – mediu favorabil b. ereditate favorabilă – mediu nefavorabil c. ereditate nefavorabilă – mediu favorabil d. ereditate nefavorabilă – mediu nefavorabil.

Daţi câte un exemplu pentru fiecare din ele! 3. Clasificaţi factorii de personalitate din coloana B după criteriile din co-loana A:

A B a. Factori ereditari a. năzuinţe b. idealuri b. Factori de mediu naturali sau fizici c. convingeri d. trăsături de caracter c. Factori de mediu socio-culturali e. mentalităţi f. tipare comportamentale

g. temperament h. activism

i. introversie j. extroversie k.predispoziţii native 4. V-aţi aplicat propriei persoane zicala: „Omul potrivit la locul potrivit”? Pentru a vă argumenta răspunsul, completaţi referinţele personale:

a. curiozitate pentru ................................................................ b. priceperea mea de a ............................................................ c. setul de deprinderi în domeniul .......................................... d. calităţile mele native sunt ................................................... e. îmi place să.......................................................................... f. am încredere că pot să ......................................................... g. temperamentul, „firea” mea ................................................

Alegeţi răspunsul corect! 1. Personalitatea:

a. reprezintă viaţa psihică conştientă b. este alcătuită din mai multe compartimente disparate printre care şi

psihicul conştient; c. este alcătuită din mai multe compartimente intercorelate, nucleul său

central având natură psihică; d. este alcătuită din mai multe blocuri unitare ale căror element comun

este psihicul conştient; e. se prezintă ca un sistem de blocuri unitare psiho-somatic, psiho-

social, psiho-cultural. 2. Termenul personalitate provine din limba latină, unde persona înseamnă:

a. pecete b. tipar c. mască Ce ne spune aceasta despre personalitate?

3. În modelul psihanalitic de analiză a personalităţii, Sinele este: a. Superego-ul b. format din totalitatea normelor morale introiectate de individ c. nivelul inconştient al vieţii psihice d. sediul pulsiunilor e. sediul instinctului vieţii şi morţii

4. În teoria personalităţii propusă de Sigmund Freud, Eul: a. conţine totalitatea regulilor b. este un intermediar între Sine şi realitatea externă. c. se bazează pe principiul plăcerii d. pune în acţiune mecanismele de apărare

5.În modelul BIG FIVE, în analiza şi descrierea personalităţii sunt folosiţi cinci factori bipolari. Aceştia sunt:

a. extraversiune b. agreabilitate c. conştiinciozitate d. dependenţa de grup e. intelect f. optimismul g. stabilitatea emoţională

Completaţi spaţiile libere! 1. În teoria personalităţii elaborată de Freud Sinele ascultă de principiul

……………….., Eul de principiul ………………., iar Supraeul de prin-cipiul ……………………………

2. În teoria sa despre personalitate, Gordon Allport apreciază că la fiecare individ se pot descoperi 2-3 trăsături …………………………………., care domină şi controlează pe celelalte, apoi un grup de trăsături ………………………….., şi sute de trăsături …………………………..

3. Polul pozitiv al factorului agreabilitate din teoria BIG FIVE poate fi de-scris ca …………………, iar cel negativ ca ……………………………

TEMPERAMENTUL Alegeţi răspunsul corect! 1. Temperamentul grupează trăsăturile de personalitate:

a. cele mai greu accesibile b. cele mai uşor accesibile c. accesibile prin inventare de personalitate

2. Ce temperament ar putea să stea liniştit toată ziua să asculte problemele altor persoane şi să ofere un diagnostic imparţial?

a. colericul b. flegmaticul c. sangvinicul d. melancolicul

Argumentaţi. 3. Pentru o activitate de rutină aţi alege:

a. un sangvinic b. un coleric c. un flegmatic

De ce? 4. Într-o companie, pentru departamentul Relaţii cu publicul aţi alege:

a. un sangvinic b. un coleric c. un melancolic

Motivaţi alegerea făcută. 5. Cine este (sunt) autorul (autorii) tipologiei: forţă, mobilitate, echilibru:

a. Jung şi Eysenck b. I. P. Pavlov c. Hipocrate d. Gheorghe Zapan e. G. Heymans şi E.D. Wiersman

6. Temperamentul: a. reprezintă însuşirile care se referă la comportamentul exterior b. reprezintă însuşirile psihice şi fizice care îi permit omului să facă

anumite activităţi c. reprezintă caracteristica generală şi constantă a personalităţii d. reprezintă zestrea ereditară şi achiziţiile dobândite

Găsiţi corespondenţele! 1. Arătaţi cu ajutorul săgeţilor care dintre trăsăturile din coloana B sunt

specifice fiecărui tip temperamental:

A B a. Colericul a. vioi, vesel, optimist, uşor adaptabil b. Sangvinicul b. puţin rezistent la efort îndelungat, foarte exigent cu sine, necomunicativ c. Melancolicul c. liniştit, calm, stăpân pe sine, răbdător, tacticos, meticulos d. Flegmaticul d. energic, uneori impulsiv, activ, plin de iniţiativă, îndrăzneţ Teme 1. Argumentaţi necesitatea cunoaşterii temperamentului propriu. 2. Se dă textul:

«Într-o seară, când familia era adunată toată în sufrageria din casa fiicei noastre Lauren, Marita s-a hotărât să facă floricele. S-a ridicat brusc şi a ple-cat în bucătărie urmată de Randy, micuţul în vârstă de patru ani. Cam după zece minute micul Randy intră alergând în sufragerie cu ochii mari şi strălu-citori, ca farurile. „Veniţi să vedeţi floricelele! Zboară peste tot!” Am aler-gat la bucătărie să vedem floricelele explodând ca nişte rachete pufoase din vârful unui aparat de făcut floricele. Noi am înşfăcat toţi castroane şi am în-cercat să prindem floricelele pe măsură ce erau aruncate. Marita pusese prea mult porumb în aparatul nou pentru floricele şi plecase la baie, lăsându-l pe Randy să aibă grijă. Greşeala s-a transformat într-o petrecere plină de vese-lie în care noi toţi vânam floricele, iar micul Randy crede că acesta este sin-gurul mod de a face floricele din porumbul pe care îl are mătuşa Marita!»

Ce temperament are Marita? De ce? Descrieţi portretul ei temperamen-tal. 3. Se dă textul:

«Într-o seară, la ora şase, mama a anunţat: „Ieşim cu doamna Littauer la un restaurant select să luăm cina.”

Jenny, în vârstă de opt ani, a afirmat cu hotărâre: „Eu vreau pizza!” Chiar din momentul acela Jenny şi cu mine am ştiut că vom merge la o

pizza, dar mama trebuia să se arate puternică în faţa mea, aşa că a repetat, în timp ce o strângea pe Jenny de braţ, pentru a accentua: „Mergem la restau-rant, nu la pizzerie!”

Jenny s-a smuls spunând: „Nu mă ciupi. Eu vreau pizza.” Ochii ei au fulgerat-o pe mamă, iar victoria finală a fost clară.

Jenny s-a aruncat la podea şi a început să plângă. Fraţii şi surorile au alergat să întrebe: „De ce plânge Jenny?”

„Pentru că vrea să mergem la pizza.” „Atunci de ce nu mergem, să fie şi ea fericită?” „Ei bine, de acord. Mergem la pizza.” În acel moment Jenny a sărit repede în sus, m-a privit victorioasă şi am

mers cu toţii la pizza.» Identificaţi temperamentul lui Jenny. Descrieţi-i portretul temperamen-

tal şi arătaţi cum se manifestă aceste trăsături temperamentale în situaţia da-tă, analizând şi reacţiile celor din jur. 4. Bob Pierpoint, de la CBS, spunea despre Gerald Ford, fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii: „Jerry Ford este decent, prietenos, compătimi-tor. În ultimii douăzeci şi cinci de ani nu prea a avut idei noi sau progresiste, dar cred sincer că este un tip bun.” Scriitoarea Doris Goodwin l-a numit „plăcut, rezervat, rezervat, relaxat, agreabil, echilibrat, decent, onest, obiş-nuit”. Pur şi simplu americanul impecabil!

Identificaţi temperamentul lui Ford, subliniind avantajele şi dezavanta-jele pentru integrarea în activitate. 5. Se dă următoarea povestire:

«O femeie a condus o oră prin deşert sporovăind veselă cu prietena ei până să-şi dea seama că fiul ei de patru ani nu mai era în maşină pe locul din spate. S-a întors la staţia de benzină unde oprise ultima dată, iar acolo băie-ţelul ei îl ajuta pe omul de la pompa de benzină. Vânzătorul i-a fost recunos-cător că s-a întors, pentru că se apropia timpul să plece acasă şi nu ştia ce să facă cu noul lui asistent.»

Identificaţi temperamentul mamei, evidenţiind punctele forte şi puncte-le slabe ale portretului ei temperamental. 6. Având în vedere că orice tip temperamental prezintă şi avantaje şi deza-vantaje, arătaţi cum am putea preveni sau ameliora laturile negative ale unui temperament. Completaţi spaţiile libere! 1. În tabelul de mai jos completaţi punctele forte şi punctele slabe fiecărui

tip temperamental (minim 3, maxim 5):

Puncte forte Puncte slabe Sa

ngvi

nicu

l

Mel

anco

licul

Col

eric

ul

Fleg

mat

icul

Sang

vini

cul

Mel

anco

licul

Col

eric

ul

Fleg

mat

icul

APTITUDINILE

Găsiţi corespondenţele!

1. Stabiliţi (prin săgeţi) corelaţiile între coloana A şi coloana B: A B Aptitudinea tehnică comunicativitate

Spirit de observaţie Aptitudinea pentru matematică cunoaşterea şi înţelegerea copilului

Capacitatea de relaţionare Aptitudinea pedagogică tact pedagogic

Dexteritate manuală Aptitudini muzicale percepţie spaţială

Gândire tehnică Întipărirea şi reproducerea fidelă a

sunetelor Capacitatea de a generaliza datele,

relaţiile Capacitatea de a discrimina intensitatea

şi durata sunetelor Mobilitatea proceselor gândirii

Tendinţa spre claritate, simplitate şi economicitate

Atenţie distributivă Capacitatea de a face accesibil

conţinutul învăţării

2. Corelaţi corespunzător (prin săgeţi) elementele celor două coloane: A B Aptitudini senzoriale inteligenţa Aptitudini psihomotorii aptitudini matematice Aptitudini intelectuale aptitudini sportive Aptitudini generale dexteritate manuală Aptitudini speciale acuitate vizuală

Acuitate olfactivă Aptitudini tehnice Aptitudini artistice

Teme

1. Formulaţi un exemplu de activitate umană în care aptitudinile generale interacţionează cu cele speciale.

2. Ce performanţe aţi obţinut în activitatea şcolară? Identificaţi-vă cel puţin trei aptitudini şi comentaţi cum vă ajută acestea în activitate!

3. De ce rezolvarea problemelor de matematică este realizată de unii elevi cu mult efort şi, uneori, cu un program special de meditaţii, în timp ce alţii rezolvă aceleaşi probleme cu rapiditate, cu uşurinţă, găsind chiar şi căi originale de rezolvare? Cărui factor de personalitate se datorează fap-tul că aceştia din urmă găsesc căi originale de rezolvare?

4. Comentaţi: „Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă nu au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în in-activitatea lor.” (Theofil Simenschy)

5. „A-ţi petrece viaţa făcând altceva decât a-ţi realiza potenţialul înseamnă a o pierde total.” Comentaţi relaţia dintre aptitudini-capacităţi (înnăscut-cultivat) folosind această remarcă aparţinând muzicianului Mal Wal-dron.

Completaţi spaţiile libere!

1. L. Thorstone, pe baza testelor de inteligenţă identifica o serie de factori de grup în spatele factorului G, pe care îi numeşte „abilităţi primare” şi care ne permit înţelegerea conceptului de inteligenţă:

Comprehensiune verbală Fluenţa verbală Factorul ……………….. Factorul ……………….. Factorul ……………….. Factorul raţionament Factorul ………………..

2. E. Thorndike identifică trei tipuri de inteligenţă: o inteligenţă abstractă sau conceptuală ……………………………………… o inteligenţă ………………………….

3. „Oricât de multe am învăţa sau am şti lumea în care trăim ne oferă destule surprize, ne pune adesea în situaţii pe care nu le putem anticipa. Rezolvările situaţiilor neprevăzute sunt considerate a fi cele mai ……………….. pentru definirea comportamentului ……………………… ele presupun folosirea adecvată a informaţiilor în situaţii concrete. Oamenii se deosebesc prin felul

în care, pornind de la aceleaşi informaţii, în situaţii identice, obţin ……………………………” 4. Un comportament inteligent desemnează în egală măsură atât abilităţi …………………., specializate, cât şi aptitudini ……………………………. 5.Supradotarea intelectuală desemnează un nivel ……………… mai mare decât cel al ……………………….. 6. Creativitatea se referă la aptitudinea de a ………………….. care sunt si-multan ………………… şi la modalităţi noi în a exprima lucruri familiare. 7. Retardarea mintală se referă la un nivel intelectual situat semnificativ ………….. medie şi însoţit de ………………………. în comportamentele de adaptare la mediu.

CARACTERUL

1. Etimologic, termenul caracter provine din limba greacă şi înseamnă: a. pecete b. fire c. semn Explicaţi de ce aţi optat pentru o anumită variantă, definind astfel ter-

menul caracter. 2. Ca latură a personalităţii caracterul este:

a. Latura dinamico-energetică b. Latura valorică-relaţională c. Latura instrumental-executivă Argumentaţi.

3. Caracterul este: a. înnăscut b. neschimbat pe întreaga durată a vieţii c. în continuă schimbare şi evoluţie de-a lungul vieţii Argumentaţi-vă opţiunea detaliind conţinutul şi originile caracterului.

4. Caracterul presupune: a. însuşirea normelor sociale b. adoptarea unor modele de conduită c. existenţa unor atitudini

5. Componenta fundamentală a caracterului: a. este aptitudinea b. este atitudinea c. presupune a alege între valori sociale dezirabile şi cele indezirabile d. este orice poziţie a subiectului faţă de mediul exterior e. este înnăscută Argumentaţi alegerea sau respingerea fiecăreia dintre variante.

6. Trăsătura de caracter: a. este orice manifestare comportamentală b. se asociază totdeauna cu o valoare morală c. este durabilă în timp Ce alte elemente definitorii ale trăsăturii de caracter puteţi enumera?

7. Structura caracterului cuprinde: a. norme b. aptitudini c. trăsături de caracter d. atitudini Detaliaţi răspunsul ales, descriind astfel pe scurt structura caracterului.

Teme

1. Analizaţi relaţia voinţă-caracter. 2. Analizaţi relaţia atitudini-motive. Daţi exemple. 3. Analizaţi relaţia atitudini – pe de o parte – şi valori şi norme – pe de altă

parte – în formarea caracterului. 4. Descrieţi caracterul ca sistem. 5. Este corectă, din punct de vedere psihologic, expresia „om lipsit de

caracter”? Argumentaţi răspunsul. Completaţi spaţiile libere! 1. Completaţi şirurile de trăsături de caracter după modelul:

e. atitudini faţă de sine: modestie, orgoliu, .............................................. f. atitudini faţă de ceilalţi, faţă de societate: altruism, patriotism,

............................................................... g. atitudini faţă de activitate, muncă: respect, perseverenţă,

............................................................... 2. Primele cinci valori după care mă conduc în viaţă sunt:

………………………… ………………………… ………………………… ………………………… ………………………… …………………………

CONDUITA PSIHOSOCIALĂ

COMPORTAMENTE PRO ŞI ANTISOCIALE

Completaţi spaţiile libere!

1. Raportate la situaţiile sociale, atitudinile dobândesc un semn valoric po-zitiv (pro), negativ (contra) sau ……………….. la nivel individual, sis-temul atitudinal se organizează şi se structurează diferit, ceea ce face, de pildă, ca faţă de una şi aceeaşi situaţie socială diferite persoane să ………………………..

2. În cazul comportamentelor antisociale, răspunderea personală este mai mare când acestea au fost efectuate ………….., decât atunci când ele s-au petrecut fără ……………

3. Întregul mod de comportare a omului se structurează pe coordonate so-ciale şi prin raportare permanentă la criteriile, exigenţele şi etaloanele impuse de societate, la diferitele ei niveluri de acţiune: a. familial; b. ………… c. …………… d. organizaţional

4. Comportamentul social este ………………………… faptelor, actelor, ……………….., motorii, verbale, ……………….. prin care o persoană răspunde solicitărilor de ordin social sau acţiunii stimulilor ……………

5. Fiecare individ uman ……. …….. comportamentul partenerilor cu care interacţionează şi la rândul lui este influenţat de ……………….. parte-nerilor de interacţiune.

6. Empatia corespunde capacităţii de a sesiza trăirile altuia, de a ne identi-fica emoţional şi cognitiv cu ………………..

Alegeţi răspunsul corect!

1. În ansamblul comportamentelor care definesc un rol se pot diferenţia ur-mătoarele grupe: a. comportamente prescrise esenţiale b. comportamente proscrise c. comportamente acceptate d. comportamente permise sau indiferente e. comportamente interzise f. comportamente libere.

2. Comportamentul de ajutorare reprezintă o subcategorie în cadrul com-portamentului prosocial. El poate fi definit ca un act intenţionat efectuat: a. în folosul comunităţii b. în folosul altei persoane c. în folos propriu d. în folosul unui grup social e. în folosul unui orfelinat f. în folosul unui azil de bătrâni

3. Comportamentele prosociale desemnează o categorie foarte vastă de comportamente şi se referă la acte valorizate pozitiv de societate şi anu-me: a. comportament de ajutorare b. comportament altruist c. comportament egoist d. atracţia interpersonală e. prietenia f. duşmănia g. simpatia h. încrederea i. sacrificiul j. cooperarea k. competiţia

4. Instinctul este un model predeterminat d e răspunsuri la stimulii din me-diu, răspunsuri ce sunt controlate genetic. Orice instinct are următoarele caracteristici: a. este îndreptat spre un scop, sfârşeşte într-o consecinţă specifică; b. este benefic pentru individ şi pentru specie; c. este adaptat la mediul normal d. este prezent la toţi membrii speciei e. manifestarea lui nu diferă de la un individ la altul f. nu este învăţat pe baza experienţelor individuale g. nu se dezvoltă pe măsură ce individul se maturizează

Adevărat sau fals?

1. Următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false. Marcaţi răspunsul cores-punzător: a. Numeroase studii au demonstrat că adulţii, ca şi copiii, răspund în

mod empatic la suferinţa altora. b. Majoritatea studiilor arată că pentru fiinţele umane este neplăcut să-l

vadă pe altul suferind. c. Individul uman acordă ajutor din dorinţa de a scăpa de o emoţie ne-

plăcută, comportamentul de ajutorare fiind un comportament ce re-duce prompt starea de disconfort psihic.

d. Empatia nu este mediată de similaritate: empatizăm mai greu cu o persoană pe care o percepem ca fiindu-ne similară.

e. Oamenii săraci nu dau bai cerşetorilor, iar cei bogaţi o fac.

Găsiţi corespondenţele! Clasificaţi factorii comportamentului agresiv din coloana A după crite-

riile din coloana B: A B Aglomeraţia Factori personali Tipul de personalitate Zgomotul Sexul Factori de mediu Temperatura

Teme

1. Definiţi cu propriile cuvinte situaţia frustrantă. 2. În cele ce urmează aveţi două exemple de situaţii. Daţi încă cinci exem-

ple de astfel de situaţii. a. Vrem să cumpărăm o carte, dar nu avem bani. b. Vrem să luăm notă mare la examen, dar nu avem timp sufi-

cient să ne pregătim. 3. Furia este emoţia aflată în strânsă legătură cu agresivitatea, dar şi cu

frustrarea. Furia apare atunci când individul apreciază anumite eveni-mente ca ilegitime sau nejustificate. Daţi 3 exemple de astfel de situaţii!

RELAŢIILE INTERPERSONALE ŞI ROLUL LOR ÎN FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Completaţi spaţiile libere!

1. După natura lor relaţiile interpersonale au fost împărţite în trei categorii:

a. relaţii comunicative b. relaţii …………………. c. ………………………

2. Avem nevoie de prietenie pentru că ……………………………………. 3. Autodezvăluirea este …………………………………………………….. 4. Există ……. tipuri de autodezvăluire şi anume: ……………………… …………………………………….………………………………………… 5. Grupul uman se defineşte prin trei condiţii:

a. interacţiune şi comunicare b. ……………………….. c. …………………………

Alegeţi răspunsul corect!

1. Relaţiile interperceptive, care formează aşa-numita comunicare nonverba-lă, au drept conţinut oglindirea unei persoane în altă persoană şi se realizea-ză prin intermediul a o serie de stimuli:

a. vizuali b. tactili c. auditivi d. olfactivi e. sociali f. psihici g. psiho-sociali

2. Relaţiile simpatetice constau în atitudini pozitive sau negative de atracţie sau repulsie ale unei persoane faţă de alte persoane şi, corespunzător lor, în:

a. acte de alegere b. acte de preferare c. acte de respingere d. acte de comunicare orală e. acte de comunicare scrisă f. acte de voinţă

3. Din punct de vedere psihologic, atracţia interpersonală are drept predic-tori:

a. proximitatea spaţială b. frumuseţea fizică c. similaritatea d. complementaritatea e. reciprocitatea

4. Motivaţia de afiliere este prezentă şi în piramida trebuinţelor lui Maslow. Privind de la bază spre vârful piramidei ea urmează după:

a. trebuinţele de autorealizare b. trebuinţele de securitate c. trebuinţele cognitive d. trebuinţele fiziologice

5. Motivaţia de afiliere include: nevoia de intimitate nevoia de afiliere fuga de singurătate toate acestea

6. Sintagma „actor social” implică faptul că: a. individul joacă o serie de roluri în plan social b. personalitatea este o construcţie socială c. individul uman îşi construieşte edificiul personalităţii schimbând

permanent informaţii şi interacţionând cu ceilalţi 7. Personalitatea este o construcţie socială în care intră ca şi componente esenţiale:

a. motivaţia de afiliere b. semnificaţiile pe care actorul social le dă comportamentului său c. comportamentul pe care actorul social îl aduce pe scena socială d. semnificaţiile pe care ceilalţi le dau comportamentului actorului so-

cial

Adevărat sau fals? Următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false. Marcaţi răspunsul corespun-zător:

1. Conformismul este o schimbare în comportament sau în atitudini că-

tre poziţia grupului, ca rezultat al presiunii implicite a grupului. 2. Uniformitatea de comportament sau de atitudine poate indica singură

conformismul 3. Conformismul este un comportament prin care individul se supune

normelor de grup, în ciuda faptului că în forul lui interior el credere că ar trebui acţionat altfel.

4. În viaţa cotidiană termenului de conformism i se atribuie adesea co-notaţii negative.

5. Non-conformismul este o non-valoare. 6. Normalitatea psihosocială este conturată de majoritate – adică de

membrii ce respectă normele de grup.

Teme Se dă textul: „Cu mulţi ani în urmă, în prima zi a carierei mele de avocat, am intrat

cu emoţie în aglomerata sală de şedinţe a unui tribunal. Aveam recuzita completă – licenţa în drept, peruca, roba, tomuri de drept sub braţ şi aveam chiar şi un client (…), dar îmi lipseau câteva lucruri esenţiale. Primul, de o importanţă covârşitoare, era că nu aveam nici cea mai vagă idee unde anume ar fi trebuit să mă aşez. (…) Până şi clientul meu care părea familiarizat cu tribunalele, a ştiut unde să se aşeze. S-a îndreptat în grabă spre galeria pu-blicului cu aerul că e la el acasă în timp ce eu, avocata pe care el se baza şi de la care se aştepta să impresioneze Curtea, mă plimbam stingherită printre băncile avocaţilor cu speranţa că se va ivi un loc şi pentru mine. Dar nu s-a întâmplat aşa. Pe măsură ce timpul trecea, îmi doream tot mai mult să se caşte un hău şi să mă înghită. Al doilea lucru care mi-a lipsit a fost înţelep-ciunea de a cere ajutor. Mi-au fost de ajuns câteva clipe ca să nu-mi mai do-resc nici slujba, nici clientul; nu-mi doream decât să fug la mama. Toţi cei-lalţi păreau atât de siguri pe ei, de aferaţi, de de-ai casei, ori familiari. (…) Deodată, am prins privirea unuia dintre avocaţi. S-a apropiat şi mi-a spus: „Urmează-mă. Stai lângă mine şi totul va fi bine.” Aşa a şi fost. M-a prezen-tat tuturor cu delicateţe şi amabilitate. S-au strâns puţin pe bancă şi s-a mai făcut loc pentru o persoană. Acum eram de-a lor.” (Mary McAleese)

Comentaţi textul subliniind: rolul grupului în inserţia socială a personalităţii importanţa motivaţiei de afiliere rolul comportamentelor prosociale în integrarea socială a perso-

nalităţii.

ATITUDINILE SOCIALE ŞI EVOLUŢIA LOR

Alegeţi răspunsul corect!

1. Pe lângă semnul valoric, atitudinile se caracterizează şi prin dimensiunea intensităţii care va determina latura energetică a desfăşurării comportamen-tului social:

a. progresivă b. foarte puternică c. foarte slabă d. medie e. moderată f. puternică g. slabă h. mediocră

2. Caracteristicile principale ale atitudinii sunt: a. raportarea la obiect b. evaluarea obiectului c. durabilitatea d. flexibilitatea e. declanşarea unei predispoziţii pentru acţiune

3. Atitudinile sunt sociale pentru că: a. individul depinde exclusiv de mediul în care creşte b. individul se raportează la obiectele din mediu prin semnificaţia pe

care le acordă diferitelor instituţii şi realităţi sociale c. individul se raportează la mediu prin cunoaşterea obiectivă a situa-

ţiilor 4. Schimbarea de atitudine depinde de:

a. credibilitatea sursei b. atitudinile preexistente c. mediu d. expectanţele persoanei ţintă e. temperamentul celui care emite mesajul

5. Pentru ca sursa unui mesaj persuasiv să fie credibilă ea trebuie: a. să aibă temperament coleric b. să fie competentă în domeniul respectiv c. să fie demnă de încredere d. să emită mesajul de la un post de radio sau televiziune

Completaţi spaţiile libere!

1. Atitudinile au …… caracteristici fundamentale şi anume: ……………… ……………………………………………………………………………

2. Învăţarea atitudinilor este o parte a procesului de ………………………. şi se produce fie prin …………………., fie prin ………………………

3. Situaţia de influenţă schimbarea atitudinilor are …………… componen-te şi anume ………………………………………………………………

Adevărat sau fals? Următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false. Marcaţi răspunsul co-

respunzător:

1. Legătura dintre atitudine şi comportament nu este întotdeauna directă. 2. Comportamentul este influenţat nu numai de atitudini, ci şi de credinţele

noastre despre ceea ce alţii consideră că noi ar trebui să facem. 3. Multe dintre atitudinile oamenilor sunt produsul experienţei lor directe

cu obiectele. 4. Atitudinile se formează prin ceea ce psihologul american Albert Bandu-

ra a numit învăţare observaţională sau modelare. 5. Modelarea se referă la tendinţa indivizilor de a reproduce acţiuni sau ati-

tudini ale unor modele din viaţa reală. 6. Dacă avem cunoştinţă despre valorile persoanei, nu putem prezice atitu-

dinile ei cu privire la un obiect specific. 7. Valorile nu exprimă relevanţa pe care o are obiectul pentru individul

uman. 8. Atitudinile sunt înnăscute.

RĂSPUNSURI STRUCTURA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ETAPE ALE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII

1. a, c. 2. b. 3. b, c, d 4. d, e.

5. b, c. 6. b, c, d. 7. b, c. 8. a, d, e.

9. b, c. 10. a. 11. b. 12. b.

13. c. 14. a. 15. c. 16. a, c.

17. b. La debutul adolescenţei intervine o diversitate de schimbări în cele trei planuri – bio-psiho-social, care afectează ambele componente ale stimei de sine: aprecierea propriei valori şi calitatea susţinerii sociale. Acesta este efectul combinat al ambe-lor estimări. Autoevaluarea nu mai găseşte aceleaşi puncte de sprijin: ceea ce fuse-se important în etapa anterioară devine desuet, iar opţiunile noi sunt abia în faza de „testare”.

18. a, c. Completaţi spaţiile libere!

1. a. obiectele şi locurile accesibile copilului la diferite vârste; b. Răspunsurile şi re-acţiile anturajului faţă de copil; c. Cerinţele adultului vizând competenţele încura-jate, vârsta la care sunt solicitate şi nivelul de performanţă acceptat; d. Activităţile impuse, propuse sau îngăduite copilului.

2. ceea ce anturajul apreciază pentru a te considera de încredere, un băiat/o fată bun(ă).

3. accelerarea momentului debutului pubertar, asociată cu modificarea principalilor parametri ai dezvoltării fizice.

4. perioada caracterizată prin instalarea funcţiei reproductive şi a caracterelor sexuale secundare.

PROCESELE PSIHICE ŞI ROLUL LOR ÎN EVOLUŢIA PERSONALITĂŢII: PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE

GÂNDIREA

Alegeţi răspunsul corect!

1. b. 2. b. Terapeutul britanic promovează în acest fel gândirea divergentă. Aceasta este

eminamente explorativă, generativă, creativă, adică înseamnă exact ceea ce Spez-zano numeşte „să priveşti lucrurile dintr-o altă perspectivă”. Acest tip de gândire posedă flexibilitate, fluiditate şi originalitate.

3. a, c, d. 4. b. Gândirea convergentă nu foloseşte exclusiv algoritmii, dar ea tinde să reducă di-

versitatea la unitate: dintr-un număr iniţial de date se obţine un număr mic de pro-duse finale, deci nu putem vorbi de o preponderenţă euristică.

5. b. Algoritmul se defineşte ca succesiune bine definită de operaţii care conduce în mod necesar la obţinerea rezultatului preconizat. Forma euristică a gândirii se ca-

racterizează printr-o desfăşurare arborescentă, în evantai a căutărilor şi transformă-rilor.

7. c. 8. a, d. Generalizarea este acea operaţie a gândirii care presupune extinderea unui

principiu (a fi norocos sau a fi ghinionist, în acest caz) asupra tuturor cazurilor par-ticulare care posedă proprietăţile date („întotdeauna se întâmplă aşa”). Abstractiza-rea constă în relevarea şi reţinerea unor însuşiri sau relaţii esenţiale şi necesare şi în eliminarea altora. Concretizarea este operaţia de aplicare a noţiunilor, principii-lor şi legilor generale în analiza, interpretarea şi explicarea realului, în diversitatea laturilor şi formelor sale particulare. Comparaţia este acea operaţie a gândirii care presupune evidenţierea pe plan mintal a asemănărilor şi deosebirilor esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor pe baza unui criteriu.

9. b, deoarece profesorul relevă însuşirea esenţială şi necesară „rozătoare” a animale-lor de pe acele planşe, lăsând deoparte trăsăturile neesenţiale şi accidentale.

10. c. 11. d.

Completaţi spaţiile libere! 1. Desprinderea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor şi sensurilor cuvintelor, în

stabilirea corectă a legăturilor dintre fenomene, în formarea unor idei corecte despre natura şi semnificaţia lucrurilor.

2. evidenţierea pe plan mintal a asemănărilor şi deosebirilor esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor pe baza unui criteriu.

3. o succesiune determinată a secvenţelor, a cărei respectare conduce în mod necesar la obţinerea rezultatului preconizat.

4. o structură informaţională discursivă (desfăşurată) şi ierarhizată în care gândirea porneşte de la anumite date (judecăţi) şi ajunge la obţinerea altora noi (concluzii).

5. trei; operaţiile, în număr de cinci – evaluare, gândire convergentă, gândire diver-gentă, memorie, cogniţie; conţinuturile în număr de patru: comportamentale, se-mantice, simbolice şi figurale; produsele – în număr de şase: unităţi, clase, relaţii, sisteme, transformări, implicaţii.

Teme 1. Caracterul mijlocit al gândire este dat de faptul că ea nu operează direct asupra realităţii, ci asupra informaţiei furnizate de percepţii şi reprezentări. Ea presupune:

a. fie existenţa unei informaţii extrasă în prezent prin procesele senzoriale b. fie existenţa unei informaţii evocate din memorie

2. Atributul centralităţii gândirii în sistemul psihic uman este justificat de: a. calitatea ei de proces de cunoaştere de rangul cel mai înalt b. faptul că asigură accesul la esenţa lucrurilor, înţelegerea relaţiilor logice dintre

acestea, explicarea şi interpretarea lor, precum şi rezolvarea de probleme c. faptul că se bazează pe celelalte funcţii şi disponibilităţi ale subiectului şi acţio-

nează ca un adevărat mecanism de comandă şi control al celorlalte procese psihice, cărora le conferă dimensiunea raţionalităţii

d. faptul că trăsăturile şi funcţiile conştiinţei îşi găsesc expresia cea mai înaltă în structura şi dinamica gândirii, ceea ce a dus la considerarea ei ca primă coordonată de definiţie a omului.

6. A gândi înseamnă mai ales a rezolva probleme. Problema este domeniul predilect al pro-bării şi afirmării gândirii. Problema se defineşte ca obstacol de ordin informaţional-cognitiv pe care gândirea îl întâlneşte în drumul ei de la o situaţie iniţială către o situaţie finală. O problemă are atât o latură obiectivă, cât şi una subiectivă – dată de gradul de pregătire al subiectului în raport cu sarcina. Obiectiv, problema se caracterizează prin existenţa unor la-cune care, odată acoperite prin rezolvarea problemei ne îmbogăţesc cunoaşterea, ne lărgesc orizontul, iar gradul nostru de pregătire trece pe un nivel superior, fiind acum capabili să rezolvăm un spectru mai larg de probleme. De aceea, fiecare problemă rezolvată se dove-deşte a fi un dar pentru individ, furnizându-i un nivel superior de adaptare şi de integrare în lume.

Acest citat demonstrează încă o dată că rezolvarea de probleme este nu numai cadrul cel mai relevant pentru testarea şi afirmare a gândirii, ci şi modalitatea cea mai eficientă de dezvoltare a ei. LIMBAJUL

Alegeţi răspunsul corect!

3. c 4. a, c 5. c

6. a, b 7. b 8. b

9. b, d 10. c 11. d

12. b, c, d. Limbajul scris trebuie să fie complet, adică să conţină întreaga cantitate de informaţie pe care dorim s-o comunicăm, explicit să nu existe elemente care să suplinească unele cuvinte sau să întregească altele şi accesibil, adică formulările să fie clare şi simple.

13. b 14. b, c

Completaţi spaţiile libere! 1. târziu; oral; învăţare 2. emiţător 3. activitatea mintală; limbajul extern 4. activităţii mintale

5. intern 6. pretenţios; lent 7. extern; intern 8. două; oral şi scris

MEMORIA

Alegeţi răspunsul corect!

1. c. Fără memorie viaţa omului ar fi imposibilă. Am trăi într-un continuu prezent, incapabili să înregistrăm schimbările. Toate obiectele din jur şi situaţiile existenţiale ni s-ar părea absolut noi, necunoscute şi ar trebui să reluăm în fiecare moment procesul cunoaşterii unui obiect, fără a avea posibilitatea de a beneficia de experienţa anterioară şi de a folosi procedee de abordare şi de rezolvare a diverselor situaţii ce pot apărea. Am rămâne permanent prinşi în jocul încercărilor şi erorilor, iar adaptarea ar deveni practic imposibilă. Fără memorie nu am putea dispune de continuitatea conştiinţei în timp. Toate acestea demonstrează faptul că memoria este o condiţie indispensabilă a existenţei şi adaptării optime, a unităţii temporale a personalităţii.

2. a, b, c

3. a., d 4. a b, d. memoria este selectivă – înregistrăm şi păstrăm doar acele informaţii care

corespund într-un fel anume particularităţilor, intereselor şi scopurilor noastre. Es-te activă – dispune de operatori proprii pentru prelucrări, evaluări şi reorganizări logice ale materialului stocat. Este contextuală sau situaţională – înregistrarea şi stocarea materialului se realizează prin raportarea şi încadrarea în coordonatele spaţio-temporale date.

5. a, c. a - Faptul că un text ne place foarte mult amplifică posibilităţile noastre de a-l reţine şi de a-l reda la nevoie, deoarece motivaţia, în special cea intrinsecă, are un rol important în reţinerea unei informaţii pe o durată mare de timp. c – faptul că în-ţelegem foarte bine textul ne ajută de asemenea să reţinem deoarece intră în joc mecanismele memorării semantice, de organizare şi sistematizare a informaţiei, de integrare a informaţiei noi în sistemele de cunoştinţe deja existente, ceea ce asigu-ră o prelucrare profundă a datelor. Alte condiţii de optimizare a memoriei sunt: stabilirea unor puncte de reper, a unor asociaţii cu experienţa anterioară, a unui su-port extern – schemă, sublinieri, rezumarea scrisă etc., fixarea cu claritate a scopu-lui urmărit, repetarea de mai multe ori, respectându-se anumite reguli, acordarea de semnificaţii pozitive, de criterii de utilitate, crearea unui montaj pozitiv pe ter-men lung etc.

6. c, d. 7. c. Ioan a memorat involuntar, deci nu pentru că şi-a propus neapărat aceasta, ci

mai ales pentru că melodia îi place foarte mult. 8. c. 9. d, e. 10. d. 11. b, c, e. 12. a, b, c, d. a: Atenţia - cu trăsăturile ei semnificative: concentrarea, stabilitatea şi

mobilitatea - este solicitată în memorarea voluntară, deoarece subiectul îşi propune să se concentreze asupra a ceea ce trebuie să memoreze, să menţină această con-centrare la nivel optim mai mult timp şi să treacă succesiv de la un subiect la altul. b şi c: Motivaţia şi voinţa intervin prin prezenţa intenţiei, a scopului, care în me-morarea voluntară sunt totdeauna bine precizate, ea desfăşurându-se în toate fazele sale sub egida lui „trebuie” sau a lui „vreau”. Prezenţa scopului este dublată şi sus-ţinută de conectarea şi participarea activă a mecanismelor reglajului voluntar. Aici, rolul principal revine trăsăturilor voinţei, precum forţa, perseverenţa şi tenacitatea. d – memoria voluntară beneficiază de rolul reglator al limbajului verbal, mecanis-mele verbale având rol de mobilizare a resurselor interne în vederea memorării eficiente şi a reactualizării cât mai corect şi mai complet.

13. c, d. 14. a. 15. b, c. 16. c. 17. b, c, d 18. a. 19. d, e. 20. a. b este definiţia fidelităţii memoriei, iar c reprezintă definiţia volumului memo-

riei.

Teme 1. Prin unitate mnemonică se înţelege o entitate care trebuie memorată, păstrată şi re-

produsă ca atare, distinct. Într-un caz, aceasta poate fi reprezentată de o literă sau silabă, în alt caz de un cuvânt.

3. Caracterul pozitiv al uitării constă în faptul că ea este o funcţie la fel de importantă a creierului ca şi memoria. Prin intermediul ei, creierul face ordine în depozitul memorativ, scoţând din circuitul activ elementele pe care nu le mai foloseşte şi tre-cându-le în circuitul pasiv. Deci, între anumite limite, uitarea este un fenomen nor-mal, pozitiv şi necesar. În lipsa ei, am fi supraîncărcaţi de informaţii care nu ne mai sunt necesare şi am consuma o cantitate uriaşă de energie în efortul de a selec-ta doar pe cele care ne trebuie la un anumit moment. Uitarea are deci menirea de a evita supraîncărcarea depozitului memoriei şi de a asigura echilibrarea sistemului cognitiv al individului, precum şi adaptarea acestuia la noile cerinţe ale culturii şi civilizaţiei..

4. Caracterul negativ al memoriei este dat de faptul că adesea uităm chiar şi informa-ţii esenţiale, necesare, utile. În acest caz, uitarea devine un factor perturbator al ac-tivităţii şi trebuie combătută prin folosirea strategiilor de optimizare a memoriei.

IMAGINAŢIA

Alegeţi răspunsul corect!

1. a, b, c. 2. a, c, d. 3. c, e. 4. b, c. Visul Ioanei este un vis de perspectivă deoarece ea îşi proiectează propriul

drum de dezvoltare în concordanţă cu disponibilităţile individuale şi cu condiţiile obiective. Acceptăm varianta b – nivelul intenţional-orientat, deoarece este vorba despre o formă organizată şi structurată a imaginaţiei. Respingem varianta de răs-puns a – imaginaţia reproductivă, deoarece aceasta presupune obţinerea unor ima-gini ce au o corespondenţă în experienţa anterioară.

5. a. 6. a, b, d. 7. b. Amalgamarea este o sinteză deoarece ea presupune combinarea de elemente şi

trăsături luate de la diferite lucruri şi reunirea lor într-un tot.

Completaţi spaţiile libere! 1. niveluri funcţionale; a) nivelul oniric, concretizat în vise care sunt combinaţii mai

mult sau mai puţin haotice de imagini reactualizate din experienţa anterioară sau derivate din capacitatea premoniţială inconştientă a subiectului; b) nivelul reveriei, caracterizat prin desfăşurarea liberă, necentrată pe un obiect sau scop a procesului imaginativ, rezultatul final având importanţă doar pentru individ; c) nivelul inten-ţional-orientat, care reprezintă forma organizată şi structurată a imaginaţiei, subor-donată unui scop bine determinat.

2. imaginaţia artistică (literară, plastică, muzicală); imaginaţia tehnică, exprimată în inovaţii şi invenţii; imaginaţia ştiinţifică (manifestată în conceperea proiectelor de cercetare, în descoperiri etc), imaginaţia arhitectural-constructivă (care stă la baza creării unor forme şi stiluri noi în arhitectură şi construcţii), imaginaţia manage-

rială (care constă în activitatea de a căuta şi găsi modalităţi noi, mai eficiente de administrare a între prinderilor şi instituţiilor); imaginaţia politică (exprimată în intuirea tendinţelor din viaţa socială şi în abilitatea de a elabora programe şi mode-le noi de soluţionare a problemelor)

3. schimbarea proporţiilor lucrurilor; amalgamarea, schimbarea raporturilor cauza-le, completarea realităţii cu elemente de fantezie; personificarea sau antropomor-fizarea naturii.

4. este componenta centrală a creativităţii, aduce o contribuţie considerabilă la cu-noaşterea realităţii şi o „împinge” mai departe, în sfera posibilului, a fantasticului, fiind unul dintre factorii progresului culturii şi civilizaţiei umanităţii.

Teme 1. În abordarea acestei teme se poate folosi următorul tabel:

Deosebiri Asemănări Imaginaţia

reproductivă Imaginaţia creatoare

Sunt rezultatul unui proces de combinare de imagini

Presupune o co-respondenţă cu experienţa ante-rioară

Este cu atât mai eficientă cu cât este mai diferită de experienţa anterioară

Presupun existenţa in-tenţiei de a imagina; prezenţa scopului

Orientată spre prezent sau tre-cut

Orientată spre viitor

Lărgesc sfera cunoaşte-rii

Accent pe real Accent pe nou, posibil, inedit

Sunt adjuvante pentru activitate

Nu implică nea-părat pasiunea pentru creaţie

Este stimulată şi susţinută de elementele dispoziţio-nale ale personalităţii – motivaţia, pasiunea pentru creaţie etc.

Formele imaginaţiei intenţional-orientate

Rezultatul ambelor poate fi de folos socie-tăţii

Predomină combinarea de imagini

Predomină generarea de imagini noi

Acelaşi tabel poate fi utilizat şi în rezolvarea temei nr. 9.

2. Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează imaginaţia se or-ganizează în adâncime pe câteva nivele funcţionale şi anume: a) nivelul oniric, concretizat în vise care sunt combinaţii mai mult sau mai puţin hao-

tice de imagini reactualizate din experienţa anterioară sau derivate din capacitatea premoniţială inconştientă a subiectului;

b) b) nivelul reveriei, caracterizat prin desfăşurarea liberă, necentrată pe un obiect sau scop a procesului imaginativ, rezultatul final având importanţă doar pentru individ;

c) c) nivelul intenţional-orientat, care reprezintă forma organizată şi structurată a imaginaţiei, subordonată unui scop bine determinat.

PROCESE REGLATORII MOTIVAŢIA

Alegeţi răspunsul corect!

1. a, c. 2. b, d. 3. c. 4. e.

5. b, c, e. 6. c 7. a, c. 8. b.

9. c. 10. b, d. 11. a.

Completaţi spaţiile libere! 1. două; obiectivă; apariţia propriu-zisă a tensiunii în echilibrul iniţial al sistemului

organismului; subiectivă; semnalizarea şi reflectarea modificării obiective la nivel conştient pe baza căreia se comandă comportamentul corespunzător de satisfacere.

2. de bază; internă. 3. trei; 1) motive homeostatice al căror rol reglator constă în menţinerea echilibrului

biologic sau psihic; 2) motive de optimizare, al căror rol reglator constă în perfec-ţionarea organizării existente; 3) motive de dezvoltare, al căror rol se afirmă la tre-cerea sistemului de personalitate de la un nivel de organizare inferior la altul supe-rior.

AFECTIVITATEA

Alegeţi răspunsul corect! 1. c. 2. b, c, d, f. 3. b, d, e. 4. c

5. a, b, c, d, e, f. 6. a, b, e. 7. c, e.

Completaţi spaţiile libere!

1. tristeţea; dezgustul; furia; anticiparea; bucuria; acceptarea 2. groaza, furia, disperarea, bucuria explozivă. 3. modificările organice; manifestările comportamentale; trăirile afective 4. subiect şi situaţie. 5. adaptivă; de comunicare.

Găsiţi corespondenţele! 1. A1-B3; A2-B4; A3-B2; A4-B1. 2. A1 – B2, B3, B4; A2 – B1; A3 – nici o corespondenţă.

VOINŢA Alegeţi răspunsul corect! 1. c. 2. b. 3. d. 4. b.

5. b. 6. b, c, e, f, g. 7. a, b, c.

Completaţi spaţiile libere! 1. îşi mobilizează şi-şi canalizează forţele şi capacităţile fizice şi spirituale; învingerii

obstacolelor care apar în activitate. 2. menţinerea timp îndelungat a efortului în direcţia realizării scopului la nivelul de

perfecţiune impus de subiectul însuşi şi aşteptat de cei din jur. 3. conştientizarea, aprecierea şi adecvarea permanentă a tendinţelor, motivelor şi pro-

ceselor intelectuale, precum şi a acţiunilor concrete la anumite exigenţe, principii şi crezuri morale, politice, sociale etc.

ATENŢIA

Alegeţi răspunsul corect! 1. b. 2. b, d. 3. a. 4. nici un răspuns nu este corect. Atenţia involuntară înseamnă actul neintenţionat de

întoarcere a Eului către stimulii externi. 5. b, c, d. 6. b. 7. a, b d, e. 8. c.

SISTEMUL DE PERSONALITATE DIFERENŢE INDIVIDUALE ÎN CONSTRUIREA ŞI MANIFESTAREA PERSONALITĂŢII

Teme

2. a: g, h, i, j, k; b: -; c: a, b, c, d, e, f.

Alegeţi răspunsul corect! 1. c, d, e. 2. c. Persona era masca purtată de actorii teatrului antic pe scenă care le permitea

spectatorilor să înţeleagă şi să prevadă comportamentul celui de pe scenă. În ace-laşi fel, personalitatea unui individ permite celor din jur să înţeleagă şi să prevadă actele individului.

3. c, d, e. 4. b, d. 5. a, b, c, e, g.

Completaţi spaţiile libere! 1. plăcerii; realităţii; datoriei. 2. cardinale, principale, secundare. 3. simpatic, gentil, săritor, bun; suspicios, rece, dur, neiertător.

TEMPERAMENTUL

Alegeţi răspunsul corect! 1. b. 2. b. 3. c

4. a 5. b. 6. a, c.

Găsiţi corespondenţele!

1. a-d; b-a; c-b; d-c.

Teme 1. sangvinic. 2. coleric

3. flegmatic 4. sangvinic

APTITUDINILE

Completaţi spaţiile libere! 1. numeric; spaţial; memorie; percepţie. 2. o inteligenţă socială; practică. 3. reprezentative; inteligent; performanţe diferite. 4. practice; generale. 5. intelectual semnificativ; mediei populaţiei. 6. genera idei; noi şi valoroase. 7. sub; deficienţe.

CARACTERUL

Alegeţi răspunsul corect!

1. a şi c, termenul caracter înseamnă în limba greacă pecete sau semn. Caracterul de-semnează, deci, ceea ce este caracteristic fiecărui individ, modul său propriu de a fi şi de a se comporta în lume, un portret psihomoral.

2. b. Caracterul este latura relaţional-valorică a personalităţii. El se construieşte şi se manifestă în relaţiile omului cu mediul social, prin raportarea la valorile sociale şi morale ale societăţii.

3. c. Caracterul se formează în copilărie şi adolescenţă în special şi se poate schimba în decursul vieţii, ca urmare a integrării omului într-un sistem de relaţii sociale. Componenta sa înnăscută este dată doar de capacităţile intelectuale de a se raporta şi de a selecta valorile societăţii. Conţinutul caracterului este dat de întreaga expe-rienţă de viaţă a omului. El se formează prin interiorizarea normelor, modelelor şi valorilor unor grupuri umane.

4. a, b, c. 5. a – răspuns greşit, aptitudinea reprezintă latura instrumental-executivă a personali-

tăţii. b şi c – răspunsuri corecte. Componenta fundamentală a caracterului este ati-tudinea şi ea exprimă o poziţie a individului faţă de anumite aspecte ale realităţii, presupunând o opţiune, o alegere între bine şi rău, drept şi nedrept etc. d – răspuns greşit, nu orice poziţie a subiectului faţă de mediu este o atitudine, ci doar orienta-

rea conştientă, deliberată, persistentă în timp şi de o mare intensitate, susţinută de procese mintale de interpretare, valorizare şi argumentare. e – răspuns greşit, atitu-dinile se formează în decursul vieţii, pe măsură ce individul se integrează în siste-mul de relaţii sociale.

6. b şi c. Alte elemente definitorii ale trăsăturii de caracter: se exprimă cu o anumită intensitate, este definitorie pentru om, esenţială, determină un mod constant de manifestare a individului datorită stabilităţii ei în timp.

7. c şi d. Din punct de vedere structural caracterul cuprinde un sistemul atitudinilor şi sistemul trăsăturilor de caracter. Atitudinile pot fi clasificate în atitudini faţă de re-alitatea socială (atitudinea faţă de oameni şi faţă de societate, atitudinea faţă de ac-tivitate, faţă de natură, familie, patrie, ştiinţă, artă, tehnică etc.) şi atitudini faţă de sine (demnitate, respect de sine, modestie, mândrie, îngâmfare, aroganţă, subeva-luare şi supraevaluare sau apreciere realistă a propriilor posibilităţi etc.). trăsăturile de caracter: energia – exprimată în hotărâre, curaj şi spirit de iniţiativă, fermitatea, gradul de organizare a acţiunilor voluntare – care se exprimă în stăpânire de sine, spiritul de disciplină şi încredere în sine.

Teme

1. Răspuns: • Voinţa şi caracterul se află într-o strânsă interdependenţă. Cu toate acestea, ele nu

sunt realităţi identice. • Legătura strânsă dintre ele se reflectă în consolidarea trăsăturilor voluntare de ca-

racter, care reprezintă eforturile conştiente realizate de o persoană pentru a-şi atin-ge scopurile.

• Voinţa imprimă caracterului asemenea trăsături, dar caracterul mai presupune în plus şi o serie de trăsături izvorâte din .atitudini.

• Trăsăturile voluntare asigură traducerea în fapt a intenţiilor şi mobilizarea resurse-lor pentru a face faţă solicitărilor. Ele constituie componenta executorie a caracte-rului, în timp ce atitudinile reprezintă componenta orientativă a caracterului.

• Cele două componente pot cunoaşte grade diferite de dezvoltare. Când componen-ta orientativă e mai dezvoltată individul ştie ce trebuie să facă, dar nu are impulsul voluntar de a înfăptui ceea ce intenţionează. Când predomină componenta execu-torie, vorbim de un caracter dominat de voinţă, mai puţin preocupat de orientările atitudinale.

• Trăsături voluntare de caracter sunt: a. energia exprimată în hotărâre, curaj şi spirit de iniţiativă b. fermitatea: tăria voinţei şi perseverenţa în urmărirea scopurilor c. gradul de organizare a acţiunilor voluntare care se exprimă în: stăpânirea

de sine, spiritul de disciplină, încrederea în sine.

2. Atitudinea este o modalitate de raportare a individului faţă de anumite aspecte ale realităţii ce implică reacţii afective, cognitive şi comportamentale.

Motivul este un factor care declanşează activitatea individului, o orientează către anu-mite scopuri şi o susţine energetic.

Psihologul român Andrei Cosmovici consideră că atitudinea este întotdeauna expresia unui motiv. Aceeaşi atitudine poate ascunde motive foarte diferite. De aceea, importante sunt motivele care determină atitudinile.

În unele cazuri o atitudine poate constitui motiv al unei acţiuni, susţinând desfăşurarea ei pe o durată mai mare de timp. De exemplu, spiritul de iniţiativă ca atitudine faţă de acti-

vitate poate constitui motivul pentru care o persoană trece la îndeplinirea unui set prestabilit de acţiuni imediat după ce a realizat un plan al respectivei activităţi.

Alteori, un motiv care intervine repetat în declanşarea şi susţinerea unei acţiuni se poate constitui într-o atitudine, atunci când este susţinut de procese mintale de interpretare, valorizare şi argumentare. De exemplu, atunci când faptul de a dori să-şi demonstreze pro-priile calităţi este în mod repetat un motiv al activităţii individului în timp el se poate con-stitui într-o atitudine realistă faţă de sine.

3. Caracterul se construieşte prin raportarea permanentă la valorile şi normele sociale şi morale. El nu poate fi definit fără a face referire la valorile morale, fiind un adevărat pro-fil psihomoral al omului.

Definitorie pentru atitudine este referinţa implicită sau explicită la valori. Valorile servesc drept standarde abstracte, principii care organizează şi controlează atitudinile.

Atitudinile se formează prin interiorizarea valorilor şi a normelor grupului social din care face parte, în relaţiile permanente pe care individul le stabileşte cu factorii socializanţi: familia, şcoala, grupul de prieteni, locul de muncă, societatea în general etc.

Într-un grup norma reprezintă comportamentul dezirabil şi se obiectivează printr-o su-mă de reguli care, dacă sunt respectate aduc aprobarea socială, iar încălcate aduc blamul şi respingerea grupului respectiv. În efortul său de adaptare la aceste grupuri individul îşi con-struieşte caracterul, sistem de atitudini şi trăsături cu semnificaţie socială şi morală care îl defineşte ca membru al societăţii.

4. Caracterul desemnează un ansamblu de atitudini şi trăsături care determină o moda-litate relativ stabilă, constantă, de orientare şi raportare a omului la ceilalţi oameni, la socie-tate şi la sine. Dar el nu se prezintă doar ca un simplu conglomerat de trăsături. Acest an-samblu este un sistem organizat şi bine structurat.

Psihologii Paul Popescu Neveanu şi Mielu Zlate consideră că trăsăturile de caracter pot fi ierarhizate într-o piramidă caracterială. La fel cum există o piramidă a conceptelor descrisă în teoria lui L. S. Vîgotski, o piramidă a trebuinţelor aşa cum arăta A. Maslow, în acelaşi fel ar putea exista o piramidă a caracterului în care în vârf s-ar plasa trăsăturile esen-ţiale, dominante, cu cel mai mare grad de generalitate şi pregnanţă, iar spre bază trăsături din ce în ce mai particulare.

Gordon Allport arată că trăsăturile de caracter sunt de trei tipuri: cardinale (1-2 trăsă-turi care domină şi controlează pe toate celelalte, cu semnificaţie majoră pentru viaţa indivi-dului, constituind „rădăcinile vieţii”); centrale (sau principale – 10-15 trăsături destul de evidente, controlând un mare număr de situaţii obişnuite, comune); şi sute sau chiar mii de trăsături secundare (periferice – care sunt slab exprimate şi pe care subiectul nu le cunoaşte sau chiar le neagă). A cunoaşte pe cineva înseamnă a cunoaşte însuşirile cardinale şi centra-le din sistemul caracterial.

CONDUITA PSIHOSOCIALĂ COMPORTAMENTE PRO ŞI ANTISOCIALE

Completaţi spaţiile libere!

1. indiferent; să manifeste atitudini de semn diferit. 2. cu intenţie, deliberat; fără intenţie, involuntar. 3. b. şcolar; c. profesional. 4. totalitatea; reacţiilor afective; sociali.

5. influenţează; comportamentul. 6. o altă persoană.

Alegeţi răspunsul corect! 1. a, d, e. 2. b.

3. a, b, d, e, g, h, i, j. 4. a, b, c, d, f.

Adevărat sau fals?

a. A b. A c. A

d. F e. F

Găsiţi corespondenţele!

Factori personali: tipul de personalitate; sexul. Factori de mediu: zgomot, temperatura, aglomeraţia.

RELAŢIILE INTERPERSONALE ŞI ROLUL LOR ÎN FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Completaţi spaţiile libere!

1. interperceptive; relaţii simpatetice. 3. procesul prin care individul comunică altora informaţii mai mult sau mai puţin in-

time despre el. 4. două; autodezvăluirea personală; autodezvăluirea relaţională. 5. b: conştiinţa apartenenţei la grup; c: obiective şi scopuri.

Alegeţi răspunsul corect! 1. a, b, c, d. 2. a,c. 3. a, c, e. 4. b.

5. d. 6. a, b, c. 7. b, c, d.

Adevărat sau fals?

1. A 2. F. 3. A

4. A 5. F 6. A

ATITUDINILE SOCIALE ŞI EVOLUŢIA LOR

Alegeţi răspunsul corect!

1. b, c, e, f, g. 2. a, b, c, f. 3. b 4. a, b, d. 5. b, c.

Completaţi spaţiile libere!

1. patru; se raportează totdeauna la un obiect; sunt evaluative; sunt relativ stabile; sunt predispoziţii spre acţiune.

2. socializare; experienţa directă cu obiectele; interacţiunea cu ceilalţi. 3. patru; caracteristicile sursei de influenţă; mesajul; canalul de comunicare; caracte-

risticile ţintei. Adevărat sau fals?

1. A 2. A 3. F. 4. A

5. A 6. F 7. F. 8. F