Fiziologie Lp 1

7/30/2019 Fiziologie Lp 1

http://slidepdf.com/reader/full/fiziologie-lp-1 1/6

Fiziologie LP. nr.1

Transportul transmembranar

Transportul transmembranar presupune introducerea in celule a substanteinecesare activitatii celulare precum si eliminarea produsilor de catabolism sau utili

metabolic.In principiu, transportul transmembranar se realizeaza prin 2 tipuri de

mecanisme:

• transport pasiv care se supune legilor difuziunii si osmozei

• transport activ care se realizeaza impotriva gradientilor fizico-

chimici;Mai jos sunt prezentate principalele forme de transfer prin membrana luand

in considerare faptul ca acestea depind in primul rand de dimensiunile substanteitransportate.

I. Sisteme de microtransfer (permeatie moleculara continua)A. Sisteme de transport pasiv

1. Difuziunea simpla2. Difuziunea facilitata3. Osmoza4. Echilibrul Donnan5. Codifuziunea (difuziune cuplata)

B. Sisteme de transport activ1. Pompe active pentru electroliti si neelectroliti2. Contratransport si cotransport3. Microfagocitoza

II. Sisteme de macrotransportA. Endocitoza

1. Pinocitoza

a. Macropinocitozab. Micropinocitoza

2. FagocitozaB. ExocitozaC. Transcitoza



Fiziologie LP. nr.1

Osmoza

Definitie: difuziune apei prin membrane.In conditii normale fluxul net de apa este nul.Diferenta de concentratie a solvitilor nedifuzibili prin membrana va determina

o diferenta de concentratie transmembranara pentru apa. Aceasta va migra spremediul mai concentrat (efect osmotic). Apare astfel un flux net hidrictransmembranar, adica fenomenul de osmoza.Unitatea de masura: osmolul sau miliosmolul.

1 osmol reprezinta efectul osmotic ideal in care o solutie dezvolta o presiunede 22,4 atmosfere.

In conditiile unei membrane semipermeabile ce separa 2 lichide deconcentratii diferite presiunea osmotica (PO) este acea forta, pe unitatea desuprafata, care aplicata de partea cu concentratia crescuta a membranei, este

suficienta pentru a impiedica difuzarea apei dinspre solutia slab concentrata spreacea parte.Valoarea presiunii osmotice a sangelui este determinata de concentratia

substantelor difuzibile din plasma (disociabile: Na+ , K +, Ca2+ sau nedisociabile:glucoza)

Presiunea coloidosmotica (PCO) este presiunea osmotica conferitasangelui de proteinele din plasma.

Prin masurarea unor constante fizice (punct crioscopic, presiune de vapori,punct de fierbere) se poate determina presiunea osmotica.

Determinarea presiunii coloidosmotice se realizeaza cu ajutorulosmometrului.

Osmometrul este format dintr-un sac de colodiu fixat la partea inferioara a

unui tub gradat. Prin scufundarea sacului, in care s-a introdus plasma, intr-unrecipient cu apa, aceasta va patrunde in sac datorita presiunii coloidosmotice aproteinelor din plasma.

Se citeste nivelul la care ajunge apa in tubul gradat.Pentru a compara celulele d.p.d.v a presiunilor lor osmotice se poate folosi

urmatoarea clasificare a solutiilor:

• Izoosmotice sau izotone

• Hiperosmotice sau hipertone

• Hipoosmotice sau hipotone

Termenul de osmotic se refera la concentratia solutiei pe cand cel de tonic serefera la tendinta de a se umfla sau ratatina.

Solutiile izotonice sunt solutiile cu osmolaritate egala cu cea a mediului

intern (ser fiziologic 9‰). Daca o solutie este izotonica, de obicei, este izoosmotica.Celula ramane in acest caz nemodificata (nu exista miscari de apa).

Solutiile hipertonice, de obicei sunt hiperosmotice: au o concentratie de apamai mica decat citoplasma celulara si concentratie mai mare de solviti (substantecare se dizolva) ceea ce implica faptul ca apa va iesi din celula.

Solutiile hipotonice sunt hipoosmotice: au o concentratie de apa mai maredecat citoplasma celulara si concentratie mai mica de solviti, ceea ce implica faptul



Fiziologie LP. nr.1

ca apa va intra in celula, celula se va umfla aparand fenomenul de hidroliza (ex.:distrugerea hematiei).

Solutiile injectate in circulatie sau in tesuturi trebuie sa fie izotonice deoarecedaca nu se respecta aceasta conditie apare moartea celulara.

Trebuie mentionat faptul ca nu toate solutiile izoosmotice sunt izotonice.

Exemplu: cazul in care se prepara o solutie de glicerol si una de manitol care suntizoosmotice cu citoplasma nucleului.

Fiind izoosmotice au aceeasi concentratie de solviti si apa in ele ca si incitoplasma celulara. Glicerolul poate difuza prin membrana celulara in timp cemanitolul nu. Daca glicerolul difuzeaza in celula, va creste numarul de particulesolvite si va scadea apa in celula, deci apa va intra prin osmoza in celula facand-osa se umfle. Concluzia : solutia de glicerol este izoosmotica si hipotona. Manitolul nupoate intra in celula. De aceea nici apa nu va intra in celula. Concluzia : solutia demanitol este izoosmotica si izotona.



Fiziologie LP. nr.1

Rezistenta globulara

Hematia este un osmometru perfect.Membrana hematiei poate fi traversata de apa, CO2, anioni mici (Cl, PO4

3-. HCO3-),

uree, glucoza si este impermeabila la proteine, intermediari metabolici fosforilati.In mediul hipertonic, hematia se contracta, iar in mediul hipotonic apare

fenomenul de hemoliza si distrugerea hematiei.In mediul hipotonic, hematiile prezinta o anumita rezistenta cunoscuta sub

numele de rezistenta globulara.Pentru investigarea rezistentei globulare se face testul rezistentei osmotic

globulare: se determina :• Concentratia la care incepe hemoliza unei suspensii de hematii – rezistenta

globulara minima

• Concentatia la care hemoliza este totala – rezistenta globulara maxima

Gradul de hemoliza se apreciaza prin intensitatea colorarii solutiilor produsa decatre hemoglobina pusa in libertate.

Rezistentei globulare minime a hematiilor ii corespunde inceputul colorarii inrosu a mediului hipotonic, iar rezistentei globulare maxime ii corespunde colorareaanaloaga cu cea produsa de apa distilata.

Determinarea rezistentei globulare prezinta importanta practica deoareceaceasta rezistenta a hematiilor fata de mediile hipotonice cloruro-sodice este

cuprinsa intre anumite limite care se modifica in starile patologice.

Determinarea rezistentei globulare

Se folosesc 2 tehnici pt. determinare:1. Dilutia cu picatura (pipete Pasteur)2. Dilutia cu pipeta gradate (pipete gradate)

Materiale necesare:

• eprubete serologice: 22 pentru tehnica diutiilor cu picatura si 21 pentru

tehnica dilutiilor cu pipeta gradat• stativ pentru eprubete

• solutie NaCl : 7‰ pentru prima tehnica si 10‰ pentru a doua tehnica

• apa distilata

• pipette Pasteur (prima tehnica) sau pipete gradate (a doua tehnica)

• sange venos

Tehnica de lucru:



Fiziologie LP. nr.1

Se pregatesc dilutiile de solutie NaCl in eprubetele serologice asezate instativ cu pipeta gradate sau cu pipeta Pasteur conform tabelelor corespunzatoare.

Metoda dilutiilor cu picatura – Picaturile de apa distilata si solutia deNaCl 7‰ se pun cu aceeasi pipeta pentru a nu exista diferente intre picaturi. Finalrezuta un volum total de 35 picaturi NaCl 7‰ de concentratie cunoscuta.

Metoda dilutiilor cu pipeta gradata – Se ia de fiecare data cate 1 ml NaCl10‰ din care:

1-a oara se pun 0,70 ml in Ep.1 si 0,30 ml in Ep.212-a oara se pun 0,68 ml in Ep.2 si 0,32 ml in Ep. 20

Se continua in acelasi mod, scazand cantitatea de NaCl 10‰ dinspre Ep.1 spreEp.21 si crescand-o de la Ep.21 spre Ep.1 cu 0,02 ml. Se procedeaza, in sens invers,identic cu apa distilata. Final rezulta in fiecare eprubeta care 1 ml NaCl 10‰ deconcentratie cunoscuta.

Se agita eprubetele pentru omogenizare fara a le schimba ordinea in stativ.Se recolteaza sange prin punctie venoasa si se pune in fiecare eprubeta (la

ambele tehnici), cu o pipeta Pasteur uscata, cate o picatura de sange astfel incat sa

nu cada pe peretii eprubetei ci in solutia continuta.Se agita usor pentru dispersarea hematiilor in solutia cloruro-sodica.

Citirea se face:o dupa 3 ore la temperatura camerei

o dupa 2 ore la 370C

o dupa 24 de ore la +40C

o dupa 30 min. daca se centrifugheaza eprupetele.

Inceputul hemolizei (rezistenta minima a hematiilor) este determinate decolorarea minima in rosu a lichidului supernatant. In eprubeta urmatoare rezistentei

minime colorarea este mai intensa. In eprubeta in care nu a avut loc hemoliza(hematiile sunt depuse la fundul eprubetei) solutia supernatanta este incolora.Rezistentei maxime ( hemoliza totala) ii corespunde prima eprubeta in carecolorarea devine maxima, urmatoarele prezentand aceeasi intensitate de culoare.

Rezistenta globulara reprezinta concentratia solutiei cloruro-sodice pentruinceputul hemolizei (rezistenta minima) si hemolizei totale (rezistenta maxima).

Valori normale:1. rezistenta minima : 0,46 – 0,422. rezistenta maxima : 0,38 – 0,34

Valori patologice:

Rezistenta globulara scade in : icterul hemolitic congenital (hemoliza initiala 0,70 – 0,50 %

NaCl)

intoxicatii cu benzen

hepatita endemicaRezistenta globulara creste in:

o talasemie

o dupa hemoragii acute datorita rezistentei crescute a eritrocitelor

tinere



Fiziologie LP. nr.1

o anemia Biermer

o icter mecanic

o anemii feriprive

o dupa splenectomie

Documents

Fiziologie Lp 1