FONDURILE STRUCTURALE

IN UE

Ghidul actorilor dezvoltarii regionale

UNIUNEA EUROPEANA

Proiect finantat prin PHARE

EURO INFO CENTRE RO 822

CONSTANTA

CAMERA DE COMERT, INDUSTRIE, NAVIGATIE SI AGRICULTURA CONSTANTA

INFORMEST – Centrul de Servicii si Documentare pentru Cooperarea Economica Internationala, Gorizia, Italia

EURO INFO CENTRE IT 388

FRIULI – VENEZIA GIULIA

Ghidul Fondurilor Structurale Ghidul actorilor dezvoltarii regionale

GHIDUL FONDURILOR STRUCTURALE Ghidul actorilor dezvoltarii regionale

CUPRINS

1. Introducere 2. Ce sunt Fondurile Structurale?

2.1. Principiul coeziunii economice si sociale 2.1.1. Baza legala si principalele obiective 2.1.2. Procesul de extindere a Uniunii Europene: provocari si oportunitati

2.2. Asistenta structurala: instrumentele de finantare

2.2.1. Fondurile Structurale 2.2.2. Fondul de Coeziune

2.3. Asistenta structurala: interventiile

2.3.1. Obiective prioritare 2.3.2. Initiative Comunitare 2.3.3. Actiuni Inovative 2.3.4. Instrumente de pre-aderare

2.4. Proceduri de programare

2.4.1. Principii de baza ale programarii 2.4.2. Prioritatile orizontale 2.4.3. Procesul de programare 2.4.4. Procesul de implementare

2.5. Beneficiari tinta

2.5.1. Regiuni defavorizate 2.5.2. Zone cu dezavantaje specifice 2.5.3. Grupuri sociale vulnerabile 2.5.4. Autoritati locale si regionale

2.6. Resurse bugetare

2.6.1. Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune 2.6.2. Rezerva de performanta 2.6.3. Rate maxime ale contributiei financiare

3. Experienta italiana

3.1. Privire de ansamblu asupra Fondurilor Structurale in Italia 3.1.1. Zone eligibile pentru Fondurile Structurale 3.1.2. Initiative Comunitare 3.1.3. Politica de dezvoltare rurala 3.1.4. Proceduri de programare

3.2. Caracteristici cheie si exemple de succes ale utilizarii Fondurilor Structurale

pentru dezvoltarea locala 3.2.1. Principiul parteneriatului si implementarea sa

3.2.2. Concentrarea sanselor egale 3.2.3. Informatii asupra asistentei oferite de Fondurile Structurale 3.2.4. Dezvoltare durabila 3.2.5. Dezvoltare teritoriala integrata 3.2.6. Pacturi teritoriale, o noua forma a dialogului social descentralizat 3.2.7. Finantarea proiectului

4. Politica de dezvoltare regionala in Romania

4.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania 4.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale 4.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu UE: Politica regionala si coordonarea

instrumentelor structurale

4.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania 4.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala 4.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar

4.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania

4.3.1. Unitati administrative regionale 4.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional 4.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national 4.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor strcuturale 4.3.5. Structuri consultative

4.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania

4.4.1. Planul National de Dezvoltare 4.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare 4.4.3. Colaborarea cu partenerii sociali si economici 4.4.4. Procesul de programare

4.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in Romania

4.5.1. Surse financiare nationale 4.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

5. Glosar de termeni 6. Anexe

6.1. Surse de informare 6.1.1. Surse de informare privind Fondurile Structurale 6.1.2. Surse de informare privind politicile de dezvoltare regionala in Romania

6.2. Documente relevante 6.2.1. Documente relevante pentru Fondurile Structurale 6.2.2. Documente relevante pentru politicile de dezvoltare regionala in Romania

1. Introducere

Uniunea Europeana ar putea fi atractiva pentru tarile candidate datorita prosperitatii sale. Cu toate acestea, disparitatile in ceea ce priveste Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor intre cele 15 State Membre actuale si, in particular, intre regiuni, sunt considerabile si se vor adanci odata cu procesul de extindere. Intr-o Uniune Europeana formata din 25 de tari, o patrime din totalul populatiei va locui in regiuni cu un PIB pe locuitor sub 75% din media Uniunii Europene, si din acestia, 6 din 10 cetateni vor fi in regiuni din tarile candidate. Intr-o Uniune Europeana de 27 state, circa 80% din cetatenii care locuiesc in regiuni cu PIB-ul pe locuitor sub pragul de 75%, vor fi din tarile candidate.

Dupa extinderea UE, procesul de eliminare a disparitatilor intre regiuni va dura, probabil, zeci de ani, motiv pentru care politica UE de coeziune economica si sociala este atat de importanta.

Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene destinate promovarii coeziunii economice si sociale si a solidaritatii. Fondurile Structurale reprezinta un important complement al politicilor nationale si, atat direct cat si printr-un efect de parghie, contribuie la dezvoltarea armonioasa a UE ca intreg, precum si la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanta pentru a obtine o crestere durabila a pietei muncii si a concurentei.

Adoptarea Agendei 2000 si, in consecinta, definirea reglementarilor Fondurilor Structurale pentru perioada 2000-2006 unde se pune un mare accent pe contributia Fondurilor Structurale la imbunatatirea situatiei pe piata muncii, implica o mai mare mobilizare din partea tuturor actorilor sociali si a factorilor cheie. In scopul de a maximiza rolul si contributia Fondurilor Structurale in promovarea coeziunii economice si sociale si in intarirea dezvoltarii locale, principiul parteneriatului trebuie sa fie in primplanul interventiilor Fondurilor Structurale si in centrul intregului proces de planificare, implementare, monitorizare si evaluare a actiunilor si programelor care primesc sprijin de la Fonduri.

Scopul prezentului Ghid este de a constientiza actorii institutionali, sociali si economici din Romania asupra obiectivelor Fondurilor Structurale, de a furniza informatii privind procedurile de programare si implementare, de a constientiza publicul asupra elementelor orizontale care trebuie integrate in toate programele, cum ar fi sansele egale si dezvoltarea durabila, precum si de a sprijini activitatile organizatiilor implicate in pregatirea si implementarea strategiilor de dezvoltare la nivel regional sau local.

Ghidul defineste baza legala a principiului coeziunii economice si sociale al Uniunii Europene, explica principiile cheie ale politicilor structurale Europene si examineaza reglementarile aferente perioadei curente de programare 2000-2006 a Fondurilor Structurale. Ghidul este integrat prin prezentarea practicilor transferabile si a studiilor de caz din experienta trecuta si prezenta Italiana si Europeana, care poate fi o sursa de inspiratie pentru operatorii din Romania in actiunile lor viitoare. De asemenea, pentru a facilita comparatia cu situatia actuala din Romania si a scoate in evidenta drumul pe care il mai are de parcurs tara noastra, ghidul cuprinde si informatii asupra politicilor romanesti de dezvoltare regionala, a insitututiilor si instrumentelor finanicare care asigura implementarea acestora.

2

2. Ce sunt Fondurile Structurale?

2.1. Principiul coeziunii economice si sociale

2.1.1. Baza legala si principalele obiective

Coeziunea economica si sociala este unul din principalele obiective ale Uniunii Europene. Asa cum este definita de articolul 158 al Tratatului Comunitatilor Europene, coeziunea este necesara pentru promovarea “dezvoltarii armonioase generale” a Comunitatii si cere o reducere a “disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate”, inclusiv pentru zonele rurale.

Conform articolului 159, Comunitatea actioneaza prin Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune si alte instrumente financiare, pentru sprijinirea atingerii acestor obiective generale. Sarcinile, obiectivele prioritare si organizarea Fondurilor Structurale sunt definite de Consiliu, la propunerea Comisiei Europene si cu asentimentul Parlamentului European. Astfel, Tratatul contine prevederi pentru coordonarea politicilor economice, implementarea politicilor Comunitare, in particular a Pietei Unice, precum si pentru utilizarea Fondurilor Structurale existente (Fondul European pentru Orientare si Garantare pentru Agricultura, Sectiunea Orientare; Fondul Social European; Fondul European pentru Dezvoltare Regionala si Instrumentul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului) si a Fondului de Coeziune.

Versiunea originala a Tratatului de la Roma – care a intrat in vigoare in anul 1958 - nu face nici o mentiune explicita despre Fonduri Structurale sau despre politici regionale comunitare. Abia dupa ce Comunitatea s-a confruntat cu prima extindere si cu crizele economice din anii ’70, in care atentia sa a fost orientata serios catre problemele regiunilor, au fost inaintate propuneri pentru dezvoltarea unei politici in acest domeniu. De atunci, Fondurile Structurale au suferit diferite reforme care au facut ca politicile regoinale sa ocupe o pozitie din ce in ce mai importanta printre activitatile Uniunii Europene, s-au formulat principii si reguli cheie care acum pregatesc Fondurile Structurale pentru Uniunea Europeane a secolului 21, inclusiv pentru extinderea catre Europa Centrala si de Est.

Daca privim inapoi in detaliu la principalii pasi catre politicile europene regionale si structurale de azi, putem vedea cum acestia au fost puternic influentati de extinderile progresive ale Uniunii catre noi State Membre.

Inceputul unei politici regionale europene poate fi identificata catre anul 1957, cand cele sase State Membre originale (Franta, Germania, Italia si Benelux) au semnat Tratatul de la Roma. La cererea Italiei, Tratatul a constatat ca exista disparitati considerabile intre nivelurile de prosperitate ale diferitelor regiuni (Articolul 130), fiind unul dintre motivele pentru infiintarea Bancii Europene de Investitii, ce ar putea fi considerata un instrument al politicii regionale.

O politica regionala larg europeana a devenit vizibila abia dupa negocierile de aderare ale Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii, in 1973. Atat in Danemarca cat si in Irlanda, zonele rurale aveau probleme de ramanere in urma ca devoltare fata de zonele similare din alte State Membre, cele doua tari reusind sa obtina o Directiva a Zonelor Defavorizate la nivel european, care sa permita Statelor Membre sa favorizeze zonele montane, zonele depopulate sau alte zone defavorizate. O asemenea atentie asupra zonelor rurale nu era, insa, de interes pentru Marea Britanie, care incepuse sa se confrunte cu probleme de reconversie industriala in regiunile cu mine de carbuni si otelarii din centru si nord. Acest tip de probleme nu erau mult diferite de cele din regiunile carbonifere puternic industrializate din Lorena, Franta, din sudul Belgiei si din regiunea Ruhr, Germania. Toate aceste situatii au facut ca, dupa mai multe incercari, in 1975, sa se infiinteze Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF). ERDF are ca scop corectarea principalelor decalaje din Comunitate, rezultate din preponderenta agriculturii, din schimbarile industriale sau somajul structural. Evident, zonele miniere puternic industrializate, ca cele din Marea Britanie, erau intre principalele regiuni tinta. Imediat dupa aderarea sa, Marea Britanie a devenit a doua beneficiara a ERDF, dupa Italia, dar la mare distanta de Franta si Germania. Promovarea inovatiei si a dezvoltarii infrastructurilor au fost principalele obiective ale ERDF la acel moment.

Extinderea catre Grecia (1981), Portugalia si Spania (1986) a sporit substantial disparitatile regionale din Uniune. Marimea Fondului European de Dezvoltare Regionala a trebuit sa creasca considerabil, iar politica regionala a fost inclusa ca o competenta oficiala a Uniunii Europene, prin Actul Unic European. Volumul crescut al Fondurilor Structurale a facut imediat ca managementul numeroaselor proiecte individuale sa

3

devina problematic. Aceasta situatie a incurajat pregatirea de programe, folosirea fondurilor pe baza pentru strategii specifice de dezvoltare economica regionala si a planurilor multi-anuale. In timpul anilor ‘80, urmand exemplele inovative din Marea Britanie si, in special, din Scotia, s-a trecut la realizarea de strategii si planuri de dezvoltare regionala, ca baza pentru programele Uniunii Europene din intreaga Europa.

Imediat dupa aderarea tarilor mediteraneene, in pregatirea Actului Unic European (‘proiect 1992’), dezbaterea despre cei care castiga si cei care pierd in UE s-a intensificat. Pregatirile pentru o Piata Unica Europeana care sa promoveze libera miscare a bunurilor, serviciilor, capitalului si fortei de munca, au evidentiat clar ca regiunile si grupurile mai slabe reprezinta un risc. Ca raspuns la aceaste amenintari s-a trecut la coordonarea variatelor Fonduri Structurale. Comisia Europeana a propus o reglementare cadru pentru reforma acestor Fonduri, astfel incat Fondul European de Dezvoltare Regionala (ERDF), Fondul Social European (ESF) si Sectiunea de Orientare din Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura (EAGGF) sa fie coordonate si integrate. Reglementarile, aprobate in 1988, constau intr-o perioada de operare de cinci ani (1989-1993) pentru care au fost stabilite cinci obiective generale. Obiectivele 1, 2 si 5b au fost explicit regionale in natura lor si adresate regiunilor ramase in urma, zonelor in reconversie industriala si zonelor rurale. Cele trei Fonduri au fost combinate prin Cadrul de Sustinere Comunitara (CSF) si Programele Operationale (OP).

Cu toate acestea, Statele Membre mai sarace de la periferia Europei, in special din Sud, nu erau satisfacute de aceste eforturi sporite de redistribuire a fondurilor. Mai mult, pregatirile pentru Tratatul asupra Uniunii Europene, mai bine cunoscut ca Tratatul de la Maastricht, a deschis calea catre o uniune monetara care sa reprezinte faza urmatoare a procesului de integrare. Tarile mai bogate si localizate mai central au fost considerate ca fiind intr-o pozitie mai buna pentru a beneficia de Uniunea Monetara decat tarile mai sarace si mai periferice. Cu scopul de a echilibra rezultatul spatial al Uniunii Monetare, aceste State Membre periferice au negociat mai multi pasi catre asa numita coeziune economica si sociala. Ca rezultat, Tratatul asupra Uniunii Europene include un angajament special in acest sens, in Articolul 130a, in care se declara: “Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a lipsei de progres a regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor regionale”. In acelasi timp, prin Articolul 130d, a fost infiintat un Fond de Coeziune care sa furnizeze fonduri pentru dezvoltarea economica prin proiecte de imbunatatire a transportului si mediului, permitand tuturor Statelor Membre sa ajunga in faza finala a Uniunii Economice si Monetare. Reglementarile pentru Fondurile Structurale au fost revizuite inca o data, pentru perioada de programare 1994-1999, si la fel si listele de regiuni eligibile.

La inceputul anilor ‘90, Suedia, Finlanda, Norvegia si Austria au inceput pregatirile pentru aderarea la UE. Chiar daca, in final, Norvegia a decis sa nu adere la Uniune, ea a influentat procesul de negociere. Spre deosebire de extinderile precedente, aceasta runda de extindere nu urma sa mareasca diferentele regionale in UE. Tarile nordice si-au dat seama insa ca problemele regionale si structurale ar fi continuat in interiorul natiunilor proprii, in special in ceea ce priveste regiunile mai periferice si nordice. Cum negocierile au inceput in mijlocul unei perioade de programare, tarile Nordice au inteles de asemenea ca nu va fi posibil sa schimbe sistemul in mod direct. Cu toate acestea, era posibil sa se creeze, special pentru Finlanda si Suedia, o noua masura pentru problemele specifice nordice si anume Obiectivul 6, care are ca elemente distincte populatia dispersata, asezarea periferica si ruralitatea.

Bazele pentru perioada de programare a Fondurilor Structurale 2000-2006 au fost fixate la inceputul anului 199, la Consiliul European de la Berlin, unde sefii de guverne ale Statelor Membre au incheiat acordul politic denumit “Agenda 2000”. Agenda 2000 este un program de actiune ale carui principale obiective sunt intarirea politicilor comunitare si crearea unui nou cadru financiar pentru Uniunea Europeana pentru perioada 2000-2006, avand in vedere extinderea. Agenda 2000 se confrunta cu trei provocari ale UE:

- cum sa consolideze si reformeze politicile UE luand in considerare extinderea; - cum sa negocieze extinderea si in acelasi timp sa pregateasca toate tarile candidate pentru aderare; - cum sa finanteze extinderea, pregatirile de avansare si dezvoltarea politicilor interne UE.

Comisia Europeana si-a exprimat parerea ca Fondurile Structurale ar trebui sa ramana un instrument vital pentru intarirea economiilor din regiunile sub-dezvoltate si promovarea coeziunii economice si sociale in UE, odata ce intarirea coeziunii economice si sociale in conditiile curente a facut politica regionala Europeana mai eficienta si transparenta. Conform Agendei 2000, principiile comune ale reformei Fondurilor Structurale sunt concentrarea, eficienta si simplificarea. Comisia se straduieste sa intareasca principiul parteneriatului si incearca sa se asigure ca principiul descentralizarii nu devine “re-nationalizare” mascata. Extinderea joaca un rol mult mai important in Agenda 2000 decat in oricare din marile pachete financiare din trecut. Explicatia este clara: numarul de tari candidate si diferentele intre ele sunt mai mari decat oricand inainte, si ele toate vor primi fonduri din bugetul comun. Solidaritatea europeana va fi mai importanta decat

4

oricand in atingerea obiectivului major de reducere a disparitatilor in nivelurile de dezvoltare vizate explicit de Articolul 130a.

2.1.2. Procesul de extindere a Uniunii Europene: provocari si oportunitati

Chiar daca Uniunea Europeana s-a extins in diferite etape incepand cu anii ‘70, viitoarea extindere catre tarile din Europa Centrala si de Est reprezinta o provocare istorica fara precedent din cauza diferentelor intre cifrele si tendintele de dezvoltare ale tarilor vest europene si cele central si est europene, unde cincizeci de ani de socialism au lasat urme tangibile si intangibile. In plus, ca niciodata inainte, UE a invitat spre aderare un grup atat de mare de tari cu sisteme sociale si economice atat de diferite: acest proces de extindere va creste substantial disparitatile in Europa largita si va cere eforturi pe termen lung pentru reducerea lor.

Fondurile Structurale infrunta principala provocare a anilor urmatori, odata ce ele reprezinta mecanismul UE de atingere a coeziunii economice si sociale in intregul teritoriu european.

Cu toate acestea, extinderea si pre-aderarea nu sunt procese simple: dupa cum a subliniat istoria Fondurilor Structurale prezentata mai sus, aderarea a noi state membre coincide intotdeauna cu ajustari si revizuiri ale regulilor Fondurilor Structurale in scopul de a se potrivi nevoilor noilor State Membre.

Astfel, dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune se continua, implicand institutiile UE in prezentul si viitorul Statelor Membre si regiunilor.

Intre diferitele subiecte dezbatute, se discuta despre masurile corecte destinate regiunilor UE15 care sunt acum eligibile sub Obiectivul 1 (cu un PIB pe locuitor sub 75% din media UE), care inca nu si-au finalizat procesul de convergenta, dar care vor deveni ne-eligibile datorita impactului statistic al mediei PIB pe locuitor - mult mai coborata cand vor fi incluse tarile candidate.

Alt subiect fierbinte priveste viitorul sustinerii coeziunii economice si sociale in afara celor mai dezavantajate regiuni, care se confrunta cu o o gama larga de provocari legate de competitivitate, sustenabilitate, restructurare economica si sociala. Chiar daca unele state au propus ca UE sa abandoneze in intregime sustinerea acestor zone si sa returneze responsabilitatile catre Statele Membre, se pare ca aceste zone vor continua, totusi, sa fie incluse in prioritatile UE, care trebuie sa isi atinga obiectivul strategic fixat de Consiliul de la Lisabona (“sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica sustinuta, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mai mare coeziune sociala”). Decizia este bazata pe faptul ca multe State Membre si regiuni nu poseda aceleasi puncte tari pentru atingerea acestor obiective si ca multe provocari pot fi abordate cu succes la nivel transnational, prin promovarea cooperarii peste frontiere si intre regiuni.

Al treilea Raport privind Coeziunea, pe care Comisia il va emite pana la sfarsitul anului 2003, se va referi si va raspunde la toate acestea chestiuni, precum si la alte subiecte dezbatute in prezent.

2.2. Asistenta structurala: instrumentele de finantare

2.2.1. Fondurile Structurale

In prezent, patru Fonduri Structurale permit Uniunii Europene sa ofere asistenta financiara nerambursabila pentru a rezolva problemele structurale economice si sociale. Cele patru Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare in cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acopera zona sa tematica specifica.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund - ERDF) a fost infiintat in 1975 si a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunitatii. Obiectivele ERDF sunt, in principal, promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma si sustinerea reconversiei economice, redezvoltarea si dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale in declin, zonele urbane in dificultate, zonele aflate in criza, precum si zonele dependente de pescuit sau de servicii. Poate finanta proiecte de infrastructura, investitii care creeaza locuri de munca, investitii ITC, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMMuri, etc.

5

Fondul Social European (European Social Fund - ESF) a fost infiintat in 1958. In scopul de a intari coeziunea economica si sociala si de a contribui la implementarea “Strategiei europene privind ocuparea fortei de munca”, ESF are ca sarcina imbunatatirea oportunitatilor de angajare pentru someri si muncitori in Piata Unica, prin cresterea mobilitatii lor si prin facilitarea adaptarii la schimbarile industriale, in particular prin instruire vocationala si reinstruire, precum si prin sistemele de recrutare.

Sectiunea de Orientare a Fondului European de Garantare si Orientare pentru Agricultura (Guidance Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - EAGGF – Guidance), de asemenea infiintat in 1958, finanteaza masuri de dezvoltare rurala si ajutoare pentru fermieri, in special in regiuni cu intarzieri in dezvoltare. Este destinat imbunatatirii eficientei structurilor de productie, procesare si marketing al produselor agricole si forestiere si dezvoltarii potentialului local in zonele rurale. Sectiuna de Garantare a acestui fond (EAGGF – Guarantee) sustine dezvoltarea rurala in cadrul Politicii Agricole Comune in alte zone ale Uniunii.

Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (Financial Instrument for Fisheries Guidance – FIFG), infiintat in 1993, contribuie la adaptarea si modernizarea industriei pescuitului prin indepartarea capacitatilor in surplus si orientarea industriei catre sustinerea unei dezvoltari integrate a regiunilor costiere dependente puternic de pescuit. Fondul sustine actiuni avand ca scop atingerea unui echilibru sustinut intre resurse si exploatare; promovarea dezvoltarii intreprinderilor viabile economic in sectorul pescuit; imbunatatirea aprovizionarii pietei si cresterea valorii adaugate la produsele din peste si acvacultura prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit si acvacultura. In afara de finantarea innoirii flotei si investitiilor industriale, fondul finanteaza masurile avand ca scop cautarea de noi piete si de sectoare alternative de activitate.

Fondurile Structurale nu finanteaza proiecte individuale separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate impreuna de regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana.

2.2.2. Fondul de Coeziune

Fondul de Coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht in 1992 pentru a furniza contributia financiara necesara proiectelor din domeniul mediului si a retelelor trans-europene de infrastructura de transport. Fondul este rezervat Statelor Membre care au introdus “programul de convergenta” si al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunitatii. In prezent acopera Spania, Grecia, Irlanda si Portugalia. Spre deosebire de Fondurile Structurale prezentate mai sus, Fondul de Coeziune nu co-finanteaza programe, ci furnizeaza finantare directa pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la inceput. Decizia de a finanta un proiect este luata de Comisie, in acord cu Statul Membru beneficiar, in timp ce proiectele sunt administrate de autoritati nationale si supervizate de un Comitet de Monitorizare.

2.3. Asistenta structurala: interventiile

2.3.1. Obiective prioritare

Pentru a facilita impactul maxim si a asigura cele mai bune rezultate posibile, 94% din finantarea structurala pentru perioada de programare 2000-2006 este concentrata pe trei obiective prioritare. Doua din acestea sunt “teritoriale”, adica bazate pe regiuni, in timp ce al treilea este orizontal si focalizat pe resurse umane.

Obiectivul 1 promoveaza dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma, prin asigurarea infrastructurii de baza care le lipseste si prin incurajarea investitiilor in activitati economice. Acest obiectiv acopera zone al caror PIB pe locuitor este sub 75% din media Comunitatii si, prin extindere, zone cu densitate a populatiei extrem se redusa. In total 22% din populatia Uniunii locuieste in cele 15 regiuni “obiectiv 1” . Asistenta pentru obiectivul 1 este disponibila din toate cele patru fonduri structurale si reprezinta aproape 70% din totalul cheltuit.

Obiectivul 2 se refera la zonele afectate de conversia economica si sociala, ale caror economii nu sunt suficient diversificate si, in particular, la zonele care sufera schimbari socio-economice in sectoarele industrial si servicii, la zonele rurale in declin, zonele urbane in dificultate si zonele in stagnare dependente de pescuit. 18% din populatia UE locuieste in zone obectiv 2. Obiectivul 2 este finantat de doua fonduri, ERDF si ESF, si primeste 11,5% din totalul lor, inclusiv fonduri pentru sustinerea tranzitiei (dedicate zonelor

6

care nu mai sunt eligibile pentru fondurile structurale – chiar daca au fost in perioada anterioara: pentru aceste zone fondurile nu dispar dintr-o data, ele pot beneficia de o iesire treptata, datorita alocarilor speciale din cadrul fondurilor structurale pentru “faza de iesire”).

Obiectivul 3 este finantat de ESF si are o natura orizontala. Este focalizat in primul rand pe adaptarea si modernizarea politicilor nationale si ale Uniunii Europene si a sistemelor pentru angajarea fortei de munca, educatie si instruire. Este destinat sa serveasca drept cadru de referinta pentru toate operatiunile destinate resurselor umane din Statele Membre, luand in considerare capitolul privind ocuparea fortei de munca din Tratatul de la Amsterdam, noua “Strategie privind ocuparea fortei de munca” a UE, inclusiv coordonarea planurilor de ocupare a fortei de munca din Statele Membre. Luand in considerare marea varietate de politici, practici si nevoi existente in diferitele State Membre, implementarea obiectivului 3 permite un nivel suficient de flexibilitate, iar masurile eligibile sunt destul de larg definite: masuri active impotriva somajul, promovarea includerii sociale si sanselor egale pentru barbati si femei, sporirea sanselor de angajare prin educatie pe tot parcursul vietii si sisteme de instruire, anticiparea si facilitarea de schimbari economice si sociale. Zonele eligibile pentru finantare sub Obiectivul 3 sunt zonele neacoperite de Obiectivul 1. Bugetul Obiectivului 3 reprezinta 12,3% din Fondurile Structurale, iar impartirea pe State Membre este bazata, in principal, pe marimea populatiei eligibile, situatia ocuparii fortei de munca si severitatea anumitor dificultati, cum ar fi excluderea sociala, nivelurile de educatie si instruire, participarea femeilor in piata muncii, etc. Urmatorul tabel rezuma modul in care Fondurile contribuie, fiecare conform prevederilor specifice care guverneaza operarea sa, la realizarea Obiectivelor 1, 2 si 3:

ERDF ESF EAGGF Sectiunea Orientare

FIFG

Obiectivul 1 Obiectivul 2 Obiectivul 3

EAGGF Sectiunea Orientare si FIFG contribuie de asemenea la actiuni structurale in afara zonelor Obiectiv 1, in conformitate cu Reglementarea Consiliului 1999.

In afara de obiectivele prioritare, Fondurile mai contribuie la finantarea Initiativelor Comunitare si sprijina masurile inovative si de asistenta tehnica.

2.3.2. Initiative Comunitare

Initiativele Comunitare care absorb 5,35% din bugetul Fondurilor Structurale, au ca scop identificarea de solutii comune la problemele care afecteaza intreaga Uniune. Ele difera de masurile tipice Fondurilor Structurale, in sensul ca se concentreaza pe unele obiective prioritare comune direct identificate de Comisia Europeana. In linie cu angajamentul general de concentrare a resurselor, pentru perioada 2000-2006 exista 4 astfel de obiective, fiecare finantat de un singur fond.

Interreg III este finantat de ERDF si promoveaza cooperarea peste frontiere (masura A) si transnationala (masura B) pentru stimularea dezvoltarii economice regionale si incurajarea planificarii regionale echilibrate. O a treia masura (C) cofinanteaza, de asemenea, cooperarea interregionala intre parteneri regionali care nu impart, insa, o granita comuna dar au caracteristici socio-economice similare si sunt interesati de schimburile de experienta. Aceste proiecte trebuie sa corespunda cu obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale si trebuie sa fie corelate cu instrumentele de sprijin extern ale Uniunii, cum ar fi programele Phare, Meda si Tacis.

Urban II este finantat de ERDF si isi concentreaza fondurile pe strategiile inovative care vizeaza regenerarea oraselor si zonelor urbane aflate in declin.

Leader+, finantat de EAGGF Sectiunea Orientare, sprijina dezvoltarea capacitatilor actorilor locali din zonele rurale si incurajeaza introducerea de strategii integrate de dezvoltare rurala durabila.

Equal, finantat de ESF, este initiativa comunitara de cooperare transnationala pentru combaterea tuturor categoriilor de discriminare si inegalitate care reduc accesul la ocuparea locurilor de munca. Prin reunirea partenerilor publici si privati in parteneriate de dezvoltare cuprinzatoare, Equal se concentreaza pe eliminarea discriminarii bazate pe sex, saracie, origine etnica, handicapuri, varsta, orientare sexuala, religie, lipsa de calificare.

7

ERDF ESF EAGGF Sectiunea Orientare

FIFG

Interreg III Urban II Leader + Equal

2.3.3. Actiuni Inovative

Deoarece Fondurile Structurale finanteaza in mod limitat “experimental”, actiunile inovative dau ocazia sa fie testate noi idei si abordari pentru dezvoltarea regionala sociala si economica. Bugetul acestora (reprezentand 0.5% din totalul alocarii Fondurilor Structurale) finanteaza atat intocmirea de noi strategii, cat si faze experimentale ale proiectelor. Daca stadiul initial se dovedeste satisfacator, proiectele pot apoi fi incluse in viitoarele strategii sub diferite Obiective.

Actiunile inovative ale Fondului European de Dezvoltare Regionala (ERDF) sunt laboratoare de idei pentru zone din regiuni dezavantajate, iar pentru perioada 2000-2006 ele sunt concentrate pe trei teme strategice:

- economii regionale bazate pe cunoastere si inovatie tehnologica;

- e-EuropeRegio: societatea informationala si dezvoltarea regionala;

- identitate regionala si dezvoltare durabila.

Alte actiuni inovative sunt derulate pentru ocuparea fortei de munca si pentru instruire (finantate de ESF) si in sectorul pescuit (finantate de FIFG).

ERDF ESF EAGGF Sectiunea Orientare

FIFG

Actiuni inovative

2.3.4. Instrumente de pre-aderare

In scopul de a asista tarile candidate din Europa Centrala si de Est (CEEC) in pregatirea lor pentru aderarea la Uniunea Europeana, Comisia Europeana a creat trei instrumente de pre-aderare pentru perioada de programare 2000-2006. Dupa aderarea la UE a acestor tari, fondurile de pre-adeare vor fi inlocuite de Fondurile Structurale.

Programul Phare, care a inceput in anul 1989, are ca scop dezvoltarea capacitatii institutionale, (institutii, organisme administrative si publice) in vederea asigurarii unei corecte aplicari a legislatiei UE. De asemenea, finanteaza investitii noi socio-economice, in sectoare prioritare (infrastructura, dezvoltare economica, masuri sociale).

Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (SAPARD), inceput in 1999, sprijina eforturile tarilor candidate de a se alatura Politicii Agricole Comune a Uniunii. El include o gama larga de masuri privind ajustarea structurilor agricole, calitatea produselor alimentare si protectia consumatorului, dezvoltarea rurala si protectia mediului.

Instrumentul Structural de Pre-Aderare (ISPA), creat in 1999, are ca scop sprijinirea a zece tari candidate din Europa centrala si de est prin finantare partiala a proiectelor referitoare la imbunatatirea protectiei mediului si infrastructurii de transport. Instrumentul furnizeaza asistenta in mod similar cu Fondul de Coeziune. In domeniul mediului, proiectele sprijinite trebuie sa ajute tarile beneficiare sa fie conforme cu legislatia UE. In domeniul transportului, proiectele de infrastructura asistate trebuie sa vizeze incurajarea utilizarii metodelor durabile de miscare a persoanelor si bunurilor si promovarea interconectarii intre retele nationale si retele trans-europene.

8

2.4. Proceduri de programare

2.4.1. Principii de baza ale programarii

Fondurile Structurale opereaza pe baza urmatoarelor principii-cheie:

Subsidiaritatea este un principiu de baza al functionarii UE si se traduce prin faptul ca o autoritate superioara nu trebuie si nu poate prelua activitatile unei autoritati inferioare, atat timp cat aceasta poate sa atinga scopul in mod eficient. De aceea, Fondurile Structurale nu sunt direct alocate de Comisie, principalele prioritati ale unui program de dezvoltare fiind definite de autoritati regionale/nationale in cooperare cu Comisia, iar selectia si managementul proiectelor raman in responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale si regionale.

Concentrarea resurselor pe cateva obiective prioritare (Obiectivele 1, 2 si 3, plus un numar limitat de Initiative Comunitare) asigura directionarea cele mai mari parti a Fondurilor catre regiunile cu cele mai critice situatii economice si catre grupurile sociale cele mai dezavantajate.

Aditionalitatea implica faptul ca asistenta furnizata de Uniunea Europeana este complementara celei asigurate de un Stat Membru. Cu alte cuvinte, ajutorul Comunitar trebuie sa fie suplimentar si nu un substitut pentru activitatile si cheltuielile nationale existente.

Principiul Programarii implica diagnosticarea situatiei existente, formularea unei strategii multi-anuale integrate si coerente si definirea de obiective concrete care sa fie atinse.

Parteneriatul este un principiu-cheie care implica cooperare stransa intre Comisia Europeana si autoritatile corespunzatoare nationale, regionale si locale, inclusiv parteneri economici si sociali.

2.4.2. Prioritati orizontale

Programele Fondurilor Structurale sunt subiectul a doua prioritati orizontale, care trebuie sa fi incorporate in definirea si implementarea masurilor finantate de Fondurile Structurale si de Fondul de Coeziune: dezvoltarea durabila, care include conformitatea cu legislatia comunitara de protectia mediului si a naturii, si egalitatea intre barbati si femei. Incorporarea lor in toate politicile (asa numitul ‘mainstreaming’) nu este o optiune, ci o obligatie.

“Documentul tehnic nr. 3” publicat de Comisie explica cerintele oficiale legate de integrarea “sanselor egale pentru femei si barbate” in planurile si programele Fondurilor Structurale si dau indrumari asupra modului in care aceste cerinte pot fi implementate in practica.

2.4.3. Procesul de programare

Fondurile Structurale nu se aloca direct proiectelor selectate de Comisie. In timp ce prioritatile principale ale unui program de dezvoltare sunt definite in cooperare cu Comisia, selectia proiectelor si managementul lor sunt in responsabilitatea autoritatilor nationale si regionale. Aceasta mare descentralizare este una din principalele inovatii ale reglementarilor 2000-2006.

Odata ce proiectele au fost selectate, ele sunt finantate atat din fonduri nationale cat si comunitare, datorita faptului ca bugetele programelor sunt intotdeaua compuse din fonduri ale Uniunii Europene precum si din surse nationale (publice sau private).

Conform principiului aditionalitatii, finantarea UE este intotdeaua adaugata la finantarea nationale, astfel incat tara sa poata depasi limitele impuse de propria capacitate financiara. Cu toate acestea, finantarea comunitara nu poate reprezenta pentru nici o tara un mijloc de a face economii la bugetele nationale proprii. Pentru verificarea aditionalitatii in zonele Obectiv 1, Comisia a emis un document metodologic de lucru.

Statele Membre poarta principala responsabilitate pentru dezvoltarea zonelor in dificultate. Uniunea le ajuta sa obtina mai mult si sa atinga rezultate mai bune decat ar putea daca ar actiona pe cont propriu. Aceasta este adevarata valoare adaugata a Fondurilor Structurale.

Diferitele etape, programarea in timp si cerintele pentru toti cei implicati in procesul de programare sunt fixate de Reglementarile Generale privind Fondurile Structurale, ulterior analizate si integrate in Vademecum-ul Fondurilor Structurale.

9

Procesul de programare urmeaza urmatorii pasi:

La inceputul fiecarei perioade de programare, Uniunea Europeana (Consiliul, la propunerea Comisiei Europene si dupa negocieri cu Parlamentul European) decide bugetul pentru Fondurile Structurale si defineste regulile de baza pentru folosirea lor. Fondurile Structurale sunt impartite pe tari si pe Obiective. Apoi Comisia propune linii directoare tematice comune.

Urmand aceste decizii si linii directoare, fiecare Stat Membru sau regiune – cu implicarea activa a actorilor economici si sociali – identifica zonele in dificultate sau grupurile sociale vulnerabile si traseaza propunerile sale si strategiile de dezvoltare, rezumate in “Planul National de Dezvoltare” (PND)

Planurile inaintate pentru Obiectivele 1, 2 si 3 trebuie sa contina prioritati adecvate, nationale si regionale, si trebuie sa include, conform Reglementarii Consiliului 1260/1999: - O descriere, posibil cuantificata, a situatiei curente, cu detalii privind disparitatile, lipsurile si potentialul de dezvoltare al zonelor sau grupurilor tinta, precum si o descriere a principalelor rezultate obtinute in timpul perioadelor de programare anterioare, bazate pe evaluari concrete; - O descriere a unei strategii potrivite pentru atingerea obiectivelor si prioritatilor selectate, iar pentru activitatile finantate de ESF, Planul National privind Angajarea Fortei de Munca; - O indicatie asupra modului de utilizare a Fondurilor si a formei planificate a contributiei financiare (unde este cazul si a altor fonduri atrase, cum ar fi de la Banca Europeana de Investitii); cerintele pentru asistenta tehnica; demonstrarea aplicarii principiului aditionalitatii. Planul trebuie sa faca distinctia intre fondurile alocate in zone acoperite de Obectivul 1 sau 2 si zonele care primesc asistenta de tranzitie; - O inregistrare a intelegerilor facute in cursul procesului de consultare a partnerilor.

Dupa ce Planul National de Dezvoltare este finalizat, este trimis la Comisie. Comisia si Statele Membre discuta continutul PND si cele mai potrivite fonduri comunitare pentru implementarea lor.

Dupa ce ambele parti au cazut de acord asupra tuturor subiectelor, Comisia adopta planul si programele rezultate, cum ar fi Cadrul de Sprijin Comunitar (CSF) si Programele Operationale (OP). Odata finalizate, CSF si Programele de Operatiuni sunt incluse intr-un document unic prezentat spre aprobarea Comisiei. Acest documentul aprobat se numeste “Document Unic de Programare” si contine aceleasi informatii care pot fi gasite in CSF si in OP.

Fiecare CSF trebuie sa includa: - O declaratie a strategiei si a prioritatilor atat pentru interventia comunitara cat si pentru cea nationala, in care obiectivele specifice sunt cuantificate (daca este posibil) si impactul asteptat este evaluat; - O indicatie privind natura si durata Programelor Operationale; - Un plan de finantare indicativ, specificand alocarea anuala pentru fiecare fond; - Prevederi pentru implementare, inclusiv nominalizarea autoritatii de management si aranjamentele pentru implicarea partenerilor in comitetele de monitorizare; - Informatii asupra metodelor de monitorizare si evaluare si prevederi financiare; - O verificare ex-ante a aditionalitatii si transparentei fluxurilor financiare. Programul Operational este un document aprobat de Comisie care permite implementarea CSF, prin includerea unui set consistent de prioritati cuprinzand masuri multianuale care implica unul sau mai multe fonduri. Daca Programul Operational este finantat de mai mult decat un fond, este numit “program operational integrat”. Deci, Programul Operational trebuie sa contina: - Prioritatile programului conforme cu CSF, tintele lor specifice, posibil cuantificate, si o evaluare a impactului asteptat.

10

- O descriere sumara a masurilor planificate pentru implementarea prioritatilor si proceduri de monitorizare si evaluare; - Un plan financiar indicativ specificand pentru fiecare prioritate si pentru fiecare an alocarea financiara avuta in vedere pentru contributia fiecarui fond, ca si suma totala a finantarii eligibile publice si private estimate pentru fiecare fond; - Prevederi pentru implementarea programului operational, cum ar fi nominalizarea autoritatii de management, descrierea aranjamentelor pentru administrarea programului, descrierea sistemului de monitorizare si evaluare, definirea procedurilor privind fluxurile financiare care asigura transparenta, descrierea masurilor de control.

Detalii ale programului, numite Programe Complement, sunt decise de autoritatile nationale sau regionale, in timp ce Comisia trebuie sa fie informata. Odata ce aceste documente au fost aprobate, programele devin operationale.

2.4.4. Procesul de implementare

Odata ce Programul Complement este aprobat, autoritatile nationale/regionale pot sa inceapa implementarea programului conform cu metodele lor de operare identificate (adica lansarea apelului de propuneri de proiecte, licitatiile…).

Dupa ce autoritatile de management au derulat faza de selectie a proiectelor in baza respectarii obiectivelor programului si a unei serii de criterii identificate in documentele de programare, ele informeaza participantii la licitatie asupra rezultatului acesteia.

Organizatiile selectate pot apoi sa isi implementeze proiectele care trebuie sa fie finalizate inainte de termenul limita stabilit in program, deoarece planificarea in timp a decontarilor din ajutorul comunitar este fixat de la inceput.

In mod regulat, autoritatile responsabile monitorizeaza progresul programelor, informeaza Comisia si dovedesc utlizarea fondurilor in cel mai bun mod posibil (adica certificarea cheltuielilor). Comisia pastreaza evidenta oferita de sistemele de audit, platind regulat sumele ramase din contributia de la Fondurile Structurale. De asemenea, pastreaza analizele dezvoltarii indicatorilor de monitorizare si studiile de evaluare.

In scopul de a indruma si asista autoritatile in administrarea Fondurilor Structurale cat si in corecta interpretare a Reglementarilor Fondurilor Structurale, Comisia Europeana – DG Region a realizat diferite documente de lucru (ex. documente de lucru privind “regula n+2”, evaluarea ex-ante si intermediara, privind rezerva de performanta, precum si managementul eficient al fondurilor structurale).

Toate documentele oficiale sunt disponibile in sectiunea “Official Text” a sitului de web al DG Regio (http://europa.eu.int/comm/regional_policy/sources/docoffic/offi_en.htm) .

2.5. Beneficiari tinta

Experienta arata ca politica regionala poate fi de succes numai daca isi concentreaza eforturile intr-un numar limitat de zone si asupra unor grupuri sociale dezavantajate moderat de largi.

Diferitele grupuri de beneficiari identificate in cadrul Fondurilro Structurale sunt detaliate in continuare.

11

2.5.1. Regiuni defavorizate

Fondurile Structurale sprijina:

Regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma (zone Obiectiv 1): includ in principal regiuni cu un PIB pe locuitor care nu depaseste 75% din media comunitara, cu niveluri slabe de investitii, cu o rata a somajului mai inalta decat media, cu lipsa de servicii pentru populatie si afaceri, cu o slaba infrastructura de baza.

Regiuni care se confrunta cu conversii (Objectiv 2): includ zone cu patru dificultati principale: sectoare industriale sau de servicii care sunt subiect al restructurarii; disparitia activitatilor traditionale in zonele rurale; zone urbane in declin si dificultati in sectorul de pescuit.

Regiuni al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunitatii: sunt eligibile pentru sprijinul Fondului de Coeziune.

2.5.2. Zone cu dezavantaje specifice

In interiorul sau exteriorul regiunilor defavorizate, Fondurile Structurale sprijina:

Zone de granita, in care Interreg III, masura A, sprijina actiunile de cooperare cu zone transfrontaliere. Scopul este de a promova infiintarea de zone transfrontaliere cu activitate economica comuna si elaborarea de strategii comune pentru dezvoltare teritoriala.

Zone urbane in declin, care primesc asistenta regionala prin Initiativa Comunitara Urban II, pentru introducerea de strategii inovative in vederea regenerarii economice si sociale.

Zone rurale, unde Politica Agricola Comuna (CAP) finanteaza masuri de dezvoltare rurala in afara zonelor rurale eligibile sub Obiectivele 1 si 2. Acestea includ investitii in unitati agricole, in favoarea protectiei mediului inconjurator si pentru promovarea produselor locale. In plus, programul Leader + sprijina proiectele rurale inovative organizate de grupuri de populatie locala.

Zone de pescuit, unde Politica de Pescuit Comuna – finantata de FIFG - este destinata sa indrume si sa urgenteze restructurarea in acest sector. Asistenta structurala comunitara incearca sa rationalizeze si sa modernizeze pescuitul in toate zonele relevante ale Uniunii, urmarind, printre altele, imbunatatirea calitatii produselor de pescuit. Cand aceste masuri se deruleaza in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma, ele sunt incorporate in programele destinate Obiectivului 1. In alte zone ele fac parte din programe separate.

2.5.3. Grupuri sociale vulnerabile

Fondurile Structurale sprijina:

Populatia care se confrunta cu dificultati pe piata muncii. Principalele grupuri sociale acoperite de Obiectivul 3 sunt tinerii si somerii pe termen lung, cei care sufera datorita excluderii sociale si muncitorii subcalificati. Aceste grupuri nu trebuie sa locuiasca in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma sau in zone aflate in reconversie, ci pot fi asistati oriunde ar locui in Uniunea Europeana. In fiecare Stat Membru, Obiectivul 3 actioneaza ca un punct de referinta pentru toate masurile privind resursele umane, incluzand si ajustarea sistemelor si structurilor de educatie, instruire si angajare.

Populatia discriminate si cu sanse inegale pe piata muncii. Unele grupuri sociale sunt in mod special slab pozitionate pe piata muncii, in principal datorita discriminarii si inegalitatilor cauzate de sex, rasa sau origine etnica, religie, handicap fizic sau mental, varsta sau orientare sexuala. Pentru combaterea excluderii, Uniunea furnizeaza suport pentru noi metode integrate propuse de parteneri publici, privati si asociati prin Initiativa Comunitara Equal.

2.5.4 Autoritati locale si regionale

Toate autoritatile locale din Uniune pot beneficia de masurile de cooperare transnationala si interregionala cofinantate de Interreg III B si C. Masura B incearca sa imbunatateasca planificarea teritoriala a zonelor intinse, in timp ce masura C promoveaza cooperarea si schimburile de experienta intre cei implicati in proiecte de dezvoltare regionala si locala. Regiunile din Statele ne-Membre, in particular in acelea care au candidat pentru aderare, sunt invitate sa participe in aceste masuri de cooperare.

12

2.6. Resurse bugetare

2.6.1. Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune

In 25 martie 1999, la summitul de la Berlin, Consiliul European a agreat ca resursele disponibile pentru Fondurile Structurale, inclusiv asistenta de tranzitie, Initiativele Comunitare si Actiunile Inovative, sa totalizeze 195 miliarde euro. Defalcarea, care reflecta o concentrare semnificativa pe regiunile Obiectiv 1, este dupa cum urmeaza:

Obiectiv 1: 69.7% sau 135.9 miliarde euro pentru cele mai sarace regiuni ale UE, inclusiv 4.3% pentru sprijinirea tranzitiei in regiunile care nu mai sunt eligibile pentru Obiectivul 1 conform noilor reglementari.

Obiectiv 2: 11.5% sau 22.5 miliarde euro vor fi alocate reconversiei economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale (inclusiv 1.4% pentru sprijinul tranzitiei).

Obiectiv 3: 12.3% sau 24.05 miliarde euro pentru sprijinul adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, instruire si angajare oriunde in afara regiunilor Obiectiv 1.

0.5% sau 1.1 miliarde euro din totalul Fondurilor Structurale este alocat Instrumentului Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului (FIFG) pentru sprijinul masurilor insotitoare ale Politicii de Pescuit Comune in zone ne-acoperite de Obiectivul 1.

5.35% din angajamentele Fondurilor Structurale sunt alocate pentru Initiativele Comunitare (Interreg III, Urban II, Leader + si Equal).

0.65% din alocarile Fondurilor Structurale sunt destinate actiunilor inovative si asistentei tehnice.

In completare, 18 miliarde euro sunt alocate Fondului de Coeziune si aprox. 7 miliarde euro sunt dedicate procesului de aderare pentru tarile candidate.

Pentru fiecare din Obiective, Comisia a trasat o departajare indicativa a fondurilor pe Statele Membre. Totalul anual primit de fiecare Stat Membru din Fondurile Structurale, in combinatie cu asistenta furnizata sub Fondul de Coeziune, nu trebuie sa depaseasca 4% din PIB-ul national.

2.6.2. Rezerva de performanta

In scopul de a imbunatati performanta programului, 4% din fiecare alocare nationala este tinuta in rezerva la inceputul perioadei de programare. Cu ocazia revizuirii de la mijlocul perioadei, Comisia, in stransa cooperare cu Statele Membre, va aloca rezerva la acele programe care au rezultate mai bune. De aceea, o serie de indicatori cuantificabili, definiti de Statele Membre, vor fi folositi pentru a masura eficienta, managementul si implementarea financiara a tuturor programelor, masurand rezultatele la jumatatea perioadei, in functie de tintele specifice initiale. Detalii pot fi gasite in documentul metodologic de lucru “Implementarea rezervei de performanta”.

2.6.3. Rate maxime ale contributiei financiare

Criteriile de eligibilitate pentru operatii si proiecte sunt diferite, conform cu obiectivele prioritare:

• Obiectivul 1: maxim 75% din costul total eligibil si, ca o regula generala, cel putin 50% din cheltuiala publica eligibila, care in cazuri exceptionale si bine justificate poate creste la 80-85% din costurile totale eligibile.

• Obiectivul 2 si 3: maxim 50% din costul total eligibil si cel putin 25% din cheltuiala publica eligibila.

In cazul investitiilor in infrastructura generatoare de venituri substantiale, contributia nu poate sa depaseasca 50% din costurile totale eligibile in Statele Membre acoperite de Fondul de Coeziune; 40% in regiunile acoperite de Obiectivul 1 si 25% in regiunile acoperite de Obiectivul 2.

In cazul investitiilor in firme, contributia nu poate depasi 35% din costurile totale eligibile in regiunile acoperite de Obiectivul 1 si 15 % in regiunile acoperite de Obiectivul 2.

13

Mai multe detalii privind eligibilitatea cheltuielilor pot fi gasite in Reglementarea Comisiei (EC) No 1685/2000 din 28 iulie 2000, care traseaza reguli detaliate pentru implementarea Reglementarii Consiliului (EC) No 1260/1999 in ceea ce priveste eligibilitatea cheltuielilor operatiunilor cofinantate de Fondurile Structurale.

14

3. Experienta italiana

3.1. Privire de ansamblu asupra Fondurilor Structurale in Italia

3.1.1. Zone eligibile pentru Fondurile Structurale

In timpul perioadei 2000-2006, Italia va primi un total de EUR 29 656 milioane prin politica regionala Comunitara.

In cadrul acestui buget general, asistenta de la cele patru Fonduri Structurale, Fondul European de Dezvoltare Regionale, Fondul Social European, Fondul European de Garantare si Orientare pentru Agricultura, Sectiunea Orientare (EAGGF Guidance Section) si Instrumentul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului (FIFG) sprijina cele trei obiective prioritare dupa cum urmeaza:

Obiectiv 1 : regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma

Regiunile eligibile pentru Obiectivul 1 (colorate in rosu pe harta de mai sus) sunt acelea al caror PIB pe locuitor este sub 75% din media comunitara. Regiunile italiene Mezzogiorno (Sicilia, Calabria, Basilicata,

15

Apulia, Campania si Sardinia) raman eligibile pentru Obiectivul 1 in perioada 2000-2006. Regiunea Molise care a fost eligibila pentru Obiectivul 1 in perioada 1994-99 dar a atins, de atunci, un nivel al PIB-ului pe locuitor peste 75% din media comunitara, si-a pierdut eligibilitatea pentru Obiectivul 1 la 1 ianuarie 2000. Cu toate acestea, aceasta regiune se califica pentru asistenta de tranzitie pana in 2006.

Bugetul pentru Obiectivul 1 totalizeaza EUR 22 122 milioane si autoritatile nationale sunt responsabile pentru decizia privind impartirea finantarii pentru diversele regiuni.

Obiectiv 2: zone care se confrunta cu conversii Obiectivul 2 sprijina conversia economica si sociala din zonele cu dificultati structurale. In perioada 2000-2006, asemenea zone se incadreaza in patru categorii: zone industriale, zone rurale, zone urbane si zone dependente de pescuit. Pe 1 iulie 1999, Comisia Europeana a fixat pentru fiecare Stat Membru limita de populatie eligibila pentru Obiectivul 2. In cazul Italiei, acest nivel a fost fixat la 7 402 000, 13% din populatia totala a Italiei.

Finantarea pentru Obiectivul 2 este alocata intre Statele Membre numai pe baza marimii eligibile a populatiei. In alte cuvinte, fiecare locuitor al unei zone eligibile se califica pentru o rata identica de ajutor de EUR 41.4 pe an (preturi din 1999).

Suma alocata Italiei de acest sistem este de EUR 2 522 milioane.

Urmatoarea harta arata zonele incluse in Obiectivul 2, conform categoriei lor de dezavantajare: industriale (rosu), rurale (verde), urbane (gri), pescuit (albastru), zone rurale de granita (albastru deschis), rurale in declin (maro), criza structurala (galben).

16

Obiectiv 3 : Educatie, instruire si ocuparea fortei de munca Obiectivul 3 sprijina ajustarea si modernizarea politicilor de educatie, instruire si ocupare a fortei de munca si a sistemelor si operatiilor specifice noului capitol privind angajarea din Tratatul de la Amsterdam. Obiectivul 3 nu opereaza printr-o clasificare a zonelor; ci poate furniza asistenta oriunde in Uniunea Europeana, cu exceptia regiunilor Obiectivul 1. Alocarea Obiectivului 3 pentru Italia in 2000-2006 este de EUR 3 744 milioane.

Pescuit Instrumentul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului (FIFG) finanteaza masuri de sprijinirea politicii de pescuit comune. In regiunile Obiectivului 1 finantarea FIFG este inclusa in planurile de dezvoltare regionala impreuna cu alte fonduri. FIFG a alocat Italiei un buget de EUR 96 milioane pentru finantarea acestei asistente in zone din afara regiunilor din Obiectivul 1 in perioada 2000-2006.

3.1.2. Initiative Comunitare

In legatura cu Initiativele Comunitare, pentru perioada 2000-2006, Italia are un buget de EUR 1 172 milioane, impartit dupa cum urmeaza: INTERREG: EUR 426 milioane; EQUAL : EUR 371 milioane; LEADER: EUR 267 milioana; URBAN: EUR 108 milioana.

Orasele italiene incluse in initiativa Urban II pentru perioada 2000-2006 sunt: Carrara, Caserta, Crotone, Genova, Milano, Misterbianco, Mola di Bari, Pescara, Taranto si Torino.

In ceea ce priveste Interreg III, Italia este inclusa in urmatoarele programe:

- INTERREG III A: Italia-Adriatica de Est, Italia-Albania, Italia-Austria, Italia-Franta; Italia-Franta (insule); Italia-Elvetia, Italia-Slovenia.

- INTERREG III B: Zona Alpina, Archimed (Grecia, Sicilia, Calabria, Basilicata, Puglia), Mediterana de Vest (MEDOCC) si CADSES (Spatiul Sud-Est European Central, Adriatic si Danubian), care include si Romania.

- INTERREG III C, masura pentru cooperare interregionala care are ca scop imbunatatirea eficientei politicilor si instrumentelor de dezvoltare regionala printr-un schimb de informati pe scara larga si schimbul de experienta (retele). Masura C este focalizata, in particular, pe regiunile subdezvoltate si cele care sufera ajustari structurale. Principalele actiuni sunt de schimb de experienta si buna practica intre Statele Membre si tari terte privind cooperarea transfrontaliera si transnationala sub masurile A si B, precum si initiative de

17

cooperare in sectoare ca cercetarea, dezvoltarea tehnologiei, intreprinderi, societatea informationala, turism, cultura sau mediu.

In initiativa italiana Equal, la inceputul anului 2002 au fst admise pentru a doua faza deselectie peste 200 de parteneriate de dezvoltare geografica si circa 30 de parteneriate de dezvoltare sectoriala, in timp ce in initiativa Leader II aproape toate regiunile italiene au finalizat faza de planificare si selectie a Planurilor de Actiune Locala.

In ceea ce priveste initiativa Leader + , majoritatea regiunilor italiene finalizeaza selectia Parteneriatelor de Dezvoltare Locala care vor prezenta si implementa Planurile lor de Actiune in urmatoarea perioada.

3.1.3. Politica de dezvoltare rurala

Desi nu este o politica de Fonduri Structurale in cel mai strict sens, Italia benficiaza de asemenea de politica de dezvoltare rurala promovata de EAGGF Sectiunea Garantii. Acordul de la Berlin (Mai 1999) a facut din politica de dezvoltare rurala un pilon important al Politicii Agricole Comune (CAP). EAGGF Sectiunea Garantii sprijina acum patru masuri acoperind intreaga Uniune Europeana (pensionarea inainte de termen, compensatii pentru fermierii din zone dezavantajate, impadurirea terenului agricol si masuri combinate de mediu si agricultura) si sase alte masuri restrictionate la regiuni care nu sunt eligibile sub Obiectivul 1 (investitii in ferme, instalarea tinerilor fermieri, instruire, silvicultura, procesare si marketing de produse agricole, ajustare si diversificare economica in zone rurale). Aceasta inseamna ca dezvoltarea rurala nu este bazata pe o clasificare a zonelor. Alocarea anuala pentru dezvoltare rurala in Italia ajunge la EUR 595 milioane, egala cu 13.7% din bugetul total.

3.1.4. Proceduri de programare

Asa cum sugereaza “Vademecum-ul Fondurile Structurale”, pentru zonele Obiectiv 1 (toate definite la nivelul NUTS II, regiuni) programele au fost definite printr-un proces in doua faze: CSF a fost pregatit la nivel national pentru toate regiunile eligibile, ca Basilicata, Calabria, Campania, Molise, Apulia, Sardinia si Sicilia. CSF a fost aprobat in 1 August 2000 si acopera o perioada de programare de 7 ani (2000-2006) si o perioada operationala de 9 ani (pana la sfarsitul 2008). CSF a fost urmat de 7 Programe Regionale Operationale (unul pentru fiecare regiune eligibila) si 7 programe nationale operationale, administrate la nivel central, care acopera urmatoarele subiecte: cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica, educatia superioara; scoli pentru dezvoltare; siguranta pentru dezvoltarea sudului Italiei; dezvoltare locala; transport; pescuit; asistenta tehnica.

CSF si toate Programele Operaitonale (atat regionale cat si nationale) s-au bazat pe legislatia Comunitara si Nationala. In particular, la nivel national, Comitetul Interministerial pentru Programare Economica (CIPE) defineste liniile directoare nationale pentru planificarea si implementarea CSF. Alt organism important care da directive asupra prioritatilor este Conferinta Stat-Regiuni.

Pentru zonele Obiectiv 2, care pot fi identificate la nivelul NUTS III, sau parte la NUTS III, programarea a fost derulata la nivel NUTS II (regional). Un Document Unic de Programare a fost intocmit de regiunile implicate.

Pentru zonele Obiectiv 3, CSF national – furnizand un cadru de referinta pentru toate regiunile Italiene care nu sunt eligibile pentru Obiectivul 1 – au fost urmate de 14 Programe Operationale Regionale plus un Program Operativ National numit “Actiuni de sistem”, direct administrat de Ministerul Bunastarii.

3.2. Caracteristici cheie si exemple de succes ale utilizarii Fondurilor Structurale pentru dezvoltarea locala

Asa cum am vazut, scopul politicilor regionale si structurale este sa intareasca coeziunea economica si sociala, sa reduca disparitatile intre nivelurile de dezvoltare in variate regiuni si sa sprijine regiunile subdezvoltate. Conform experientei europene din trecut si prezent in domeniul asistentei structurale, abordarile privind dezvoltarea pot fi extrem de diferite si zonele a caror situatie initiala pare sa fie similara trebuie totusi sa aleaga diferite cai de dezvoltare, functie de obiectivele generale, de compozitia parteneriatelor locale si conducerea lor, de aspecte specifice din zona sau de istoria sa, etc.

18

De aceea, in identificarea “povestilor de succes”, ne-am concentrat pe anumite trasaturi cheie care au caracterizat programarea si implementarea Fondurilor Structurale pana acum, considerate de noi baza succesului lor. Aceste trasaturi cheie include, in principal, abordari metodologice si organizationale, care pot fi cu usurinta transferate intre diferite zone chiar daca obiectivele si continutul actiunilor care trebuie implementate difera substantial.

Aplicarea “parteneriatelor de dezvoltare” si “programelor integrate” este relativ inovatoare prin comparatie cu abordarea politicii de dezvoltare traditionala din multe tari (inclusiv Italia), bazata pe programare limitata si recurgerea uzuala la interventii sectoriale si de sus in jos.

Unele din trasaturile cheie, cum ar fi “sanse egale” si parteneriate, privesc toate fazele interventiilor Fondurilor Structurale, de la planificare la implementare si evaluare.

Multe din trasaturile cheie identificate se suprapun si se intretes, ca in cazul parteneriatelor si a dezvoltarii integrate, sau sustenabilitatii si sanselor egale. In particular, chiar daca un capitol specific a fost dedicat “abordarii parteneriatului”, acest subiect este central in multe alte capitole. De aceea si povestile de succes mentionate in fiecare capitol, pot fi cu usurinta aplicate si clarifica alte principii cheie.

Multe din exemplele urmatoare sunt luate din experienta Initiativelor Comunitare, odata ce retelele transnationale si tematice care sunt parte integrala din aceste programe au permis o larga identificare si diseminare de bune practici la nivel European. In afara de acestea, retelele nationale si transnationale au contribuit la sporirea motivatiei operatorilor implicati si la raspandirea inovatiei intre regiunile si organizatiile Europene. Rapoarte privind experienta trecuta a Fondurilor Structurale si colectia de cazuri de succes si bune practici, impreuna cu toata documentatia oficiala produsa de UE si de Statele Membre, pot fi gasite in site-urile de web ale Directiilor Generale respective din Comisia Europeana.

3.2.1. Principiul parteneriatului si implementarea sa

Principiul partneriatului joaca un rol fundamental in implementarea Fondurilor Structurale. Conform cu Reglementarea Generala, Statele Membre si Comisia trebuie sa traseze actiunile comunitare in stransa consultare, iar in timpul tuturor fazelor (programare, management, monitorizare, evaluare) trebuie sa implice cele mai reprezentative organisme la nivel national, regional, local sau altul. Acestea trebuie sa includa parteneri economici, sociali, sectoriali, teritoriali, inclusiv ONG-uri, si trebuie sa ia in considerare nevoia de a promova sansele egale intre barbati si femei si dezvoltarea durabila prin integrarea protectiei mediului.

19

Parteneriatul este o inovatie relativ recenta, a fost prima data introdusa in reformele din 1988 si intarita in reglementarile privind perioada actuala de programare. Fara indoiala, principiul parteneriatului este deja adanc intiparit in toate stadiile Fondurilor Structurale, iar in multe programe este mai mult decat un mecanism formal pentru consultare si cooperare, reprezentand un mod de organizare important, extins mult dincolo de activitatile Fondurilor Structurale.

Beneficiile participarii active a tuturor partenerilor relevanti la diferite stadii din ciclul de programare includ: - mai buna tintire a problemelor care afecteaza grupuri si zone si mai multa deschidere la abordari inovative; - mai mare eficienta in dezvoltarea si monitorizarea programelor; mai multa eficienta in selectia proiectelor; - mai mare legitimitate si transparenta in decizii, respectiv in procesele de luare a deciziilor; mai mare angajare si obtinere de rezultate din programe; - oportunitati pentru intarirea inovarii si invatarii dincolo de granitele organizationale; - dezvoltarea capacitatii institutionale la nivel sectorial si teritorial.

In afara de contributia pe care parteneriatele o aduc masurilor de programare si implementare in activitatile Fondurilor Structurale, o alta contributie majora a parteneriatelor este imbunatatirea guvernarii locale. In fapt, chiar daca partenerii administreaza numai o mica parte din fondurile existente, in faza de programare ei adesea incearca sa identifice masurile care raspund mai bine nevoilor si prioritatilor locale, in timp ce in faza de implementare contribuie la stimularea accesului utilizatorilor potentiali in a beneficia de programele publice. In plus, ei sunt de regula foarte activi in cautarea de sinergii cu alte programe si initiative in scopul de a maximiza impactul local al diferitelor activitati derulate conform prioritatilor locale.

Conform experientei UE, principalele puncte slabe ale parteneriatelor create pentru solicitarea si administrarea de fonduri UE este aceea ca, desi partenerii se angajeaza in dezvoltarea comuna de proiecte care pot sa satisfaca nevoile lor directe, odata ce proiectele s-au incheiat, adeseori este putin interes sau deloc in continuarea cooperarii sau in largirea activitatilor.

Grup Local de Actiune (GLA) Carnia Leader: cum sa castigi un rol central in procesul de dezvoltare locala GLA Carnia Leader a fost unul din Grupurile Locale de Actiune selectat de regiunea Friuli-Venezia Giulia pentru implementarea Initiativei Comunitare Leader II. Aceasta experienta arata cum un grup de parteneri si-a putut consolida pozitia in mediul local, devenind un instrument “obisnuit” al cooperarii pentru planificarea si implementarea dezvoltarii locale. In plus, istoria acestui grup ofera strategii de depasire a obstacolelor si barierelor culturale datorate altor organisme locale, care au acceptat cu dificultate o structura noua care nu si-a limitat activitatea la alocarea de resurse financiare, ci a devenit o agentie de sprijin tehnic in special in domeniul serviciilor de afaceri, cum ar fi instruire, cercetare, animare locala. GLA Carnia Leader a fost constituit in 1997 ca un consortiu limitat de organisme publice si private in vederea managementului proiectului Leader II in Carnia, un district montan marginal din regiunea Friuli-Venezia Giulia, aflat in stagnare economica si destul de depopulat, caracterizat de numeroase mici afaceri, concentrate in sectoarele artizanat, servicii si turism. Inainte de experienta Leader, au existat putine colaborari ocazionale intre parteneri non-privati (inclusiv Comunitatea Districtului Montan, Provincia Udine, consortiul local Industrial, Agemont - Agentia Regionala pentru dezvoltarea districtului Montan, Biroul de Turism) deoarece acestia erau obisnuiti sa-si implementeze activitatile independent. Pentru a accesa fondurile Leader, a fost nevoie sa se creeze un Grup Local de Actiune. Acest lucru a stimulat cele mai interesate organisme sa initieze contacte cu parteneri locali institutionali si sociali pentru a-i include intr-un GLA si sa lanseze discutii asupra nevoii de coordonare a proiectelor locale si de adoptare a unui model alternativ de dezvoltare locala. Prin urmare, in Carnia, crearea unui GLA nu a fost o consecinta a unei abordari integrate fata de problemele locale la nivel politic sau teritorial, ci mai degraba rezultatul clar-viziunii unor administratori interesati sa foloseasca fondurile din Initiativa Comunitara Leader si dispusi sa intervina in procesul de dezvoltare locala. De fapt, la inceput, multi dintre partenerii GLA au fost atrasi numai de posibilitatea de a exploata o alta sursa de fonduri europene si regionale, ccea ce a facilitat inceputul agentiei, fara a face presiuni pentru ocuparea de locuri strategice in comitetele tehnice si decisionale. Principalul instrument al GLA pentru a accesa fondurile Leader II a fost Planul Local de Actiune (PLA). Principalul scop al Carnia Leader LAP a fost sa promoveze si sa sprijine dezvoltarea integrata si omogena a districtului montan Carnia. Integrarea a trebuit sa fie atinsa la diferite niveluri: la nivel orizontal, prin promovarea actiunilor intersectoriale; la nivel verticat intrasectorial, prin implementarea de actiuni locale de sprijin a spiritului antreprenorial, de la faza de productie la marketing si distributie; la nivel teritorial, prin valorificarea resurselor locale ca mijloc de promovare a intregului teritoriu; la nivel functional si de resurse, printr-o continua coordonare a diferitelor proiecte in aceeasi zona.

20

Imediat dupa aprobarea Planului, agentia a instruit un numar de tineri “animatori”, a caror sarcina era sa informeze comunitatile locale privind obiectivele si actiunile Planului. Cu scopul de a stimula afacerile, GLA a decis sa ofere si sprijin financiar direct, la inceput. Acesta a fost ulterior, treptat, inlocuit de forme alternative si mult mai inovative de sprijinire a afacerilor, cum ar fi consultanta tehnica si financiara, cursuri de instruire, servicii de networking (retele). Multe companii care au beneficiat si de sprijinul “neinvestitional” au declarat ca au fost foarte multumite. Prin aceasta abordare graduala, GLA a castigat vizibilitate si a fost legitimat ca unul dintre cele mai importante organisme pentru asistenta tehnica si pentru planificarea si implementarea de actiuni de dezvoltare locala. De asemenea, multumita capacitatii sale de abordare a comunitatii de afaceri locale, diferiti parteneri institutionali au inceput sa aiba incredere in GLA si sa foloseasca serviciile sale pentru a-si atinge propriile obiective. Intre cele mai interesante proiecte derulate in perioada precedenta de programare este crearea unei retele ITC pentru promovarea tele-lucrului in zonele marginale. Proiectul demonstrativ a fost partial finantat de Fondurile Structurale (objectiv 5b, obiectivul pentru zone rurala din fosta perioada de programare 1994-99) si a fost continuat in perioada 2000-2006 atat de Leader +cat si de Obiectiv 2. De asemenea, GLA a fost numit de Regiune sa administreze Fondurile Regionale pentru dezvoltarea districtului Montan, cum ar fi sa defineasca detaliile pentru licitatii, sa deruleze activitati de informare si sprijin tehnic pentru beneficiarii finali, sa realizeze selectii de propuneri de proiecte si sa monitorizeze implementarea lor. In plus, recent, GLA a fost insarcinat de Regiune cu definirea planului de dezvoltare multianual pentru districtul montan Carnia, multumita abilitatii demonstrate de a stimula partile importante sa ia parte la discutarea si definirea proiectelor. In concluzie, putem declara ca, in ciuda dificultatilor initiale, in timpul acestor primi cinci ani GLA a fost capabil sa atraga interesul celor cu decizie politica, administrative si a oameni de afaceri, schimband considerabil procesele de dezvoltare locala, care sunt din ce in ce mai mult bazate pe o abordare de jos in sus, prin directa implicare a tuturor partilor importante in toate fazele proiectului. Ref. www.carnialeader.org (Italia)

3.2.2. Concentrarea sanselor egale

Multumita principiului “concentrarii sanselor egale”, Fondurile Structurale reprezinta din ce in ce mai mult un important catalizator pentru politicile comunitare si nationale privind sansele egale. Prin mentionarea explicita a egalitatii sexelor in 10 din cele 56 de articole, Reglementarea Generala (2000-2006) fixeaza egalitatea sexelor ca un obiectiv cheie si declara ca dimensiunea “egalitatii sexelor” trebuie incorporata in operatiunile cofinantate de Fonduri. Reglementarea reflecta obligatiile stabilite de Tratatul de la Amsterdam, prin care “concentrarea sanselor egale” trebuie sa se regaseasca in toate actiunile specifice.

Aceasta abordare duala este de asemenea reflectata in Reglementarile ESF si ERDF iar Reglementarea EAGGF contine si ea referinte la egalitatea sexelor. Egalitatea sexelor este si un obiectiv in fiecare din cele patru Initiative Comunitare (2000-2006) EQUAL, INTERREG III, URBAN II si LEADER+. Fondurile Structurale, si in special ESF, sunt principalele instrumente financiare care stau la baza “Strategiei Europene pentru Ocuparea Fortei de Munca” (EES), care a incorporat dimensiunea egalitatii sexelor ca o prioritate orizontala peste toti pilonii, in completare la pilonul specific privind sansele egale care contine Linii Directoare pentru Ocuparea Fortei de Munca cu specific pe egalitatea sexelor.

Cu toate ca angajamentul Fondurilor Structurale privind egalitatea sexelor nu este noua in istoria Fondurilor Structurale, pana acum Fondurile au sprijinit in principal masuri specifice pentru femei sau proiecte pilot, care chiar daca au fost de success, nu puteau, in realitate, sa rezolve inegalitatile structurale. De aceea, incepand cu perioada de programare 2000-2006, dimensiunea privind egalitatea sexelor a trebuit sa fie incorporata in toate fazele de programare, evaluarea ex-ante, monitorizare si evaluare: aceasta este asa numita “concentrare a egalitatii sexelor”.

Concentrarea egalitatii sexelor in Fondurile Structurale: o colectie de bune exemple la nivel European Un bun exemplu de concentrare a egalitatii sexelor in evaluarea ex-ante este reprezentat de Programul Obiectiv 1 Spaniol pentru Andaluzia. Evaluarea este precedata de o analiza/diagnoza cuprinzatoare a situatiei femeilor in piata muncii, pe sectoare, pe varste, salarii, in educatie si invatamant vocational, in intreprinderi, in zone rurale, conciliere cu viata de familie, etc.. Analiza este bazata pe date actualizate. Asemenea analize puncteaza factori ai inegalitatii sexelor care trebuie adresati. Evaluarea ex-ante aduna concluziile intr-o matrice care stabileste gradul de coerenta a fiecarei prioritati si masuri din Program cu prioritatile UE in domeniul oportunitatilor egale. Ea evalueaza impactul cu termenii: "impact ridicat; impact mediu; impact scazut, sau

21

imposibil de evaluat." Mai mult, evaluarea ex-ante cuantifica rezultatele asteptate ca “numar de femei beneficiare a masurilor”. Pentru a asigura atingerea rezultatelor cuantificate, propune cateva masuri si indicatori care trebuie inclusi in Program Complement, ca si crearea unui Observator. Din pacate, diagnoza, evaluarea si recomandarile nu au fost trecute in intregime in Program Complement. Programul Complement la programul italian Obiectiv 1 pentru Mezzogiorno este destinat, in cadrul promovarii centrelor de competenta, sa incurajeze in special initiative ale femeilor intreprinzatori in domeniul protectiei mediului. Programul Obiectiv 2 al Angliei de Nord Vest prezinta de asemenea o strategie detaliata si cuprinzatoare pentru concentrarea egalitatii sexelor ca tema multi-sectoriala. Tinte specifice de oportunitati egale au fost dezvoltate pentru trei prioritati verticale, focalizate in particular pe numarul de locuri de munca create si asigurate, noi companiii si IMM-uri asistate, precum si pe asigurarea de rezultate pozitive in domeniul invatarii, angajarii, auto-angajarii si crearii de micro-afaceri. Strategia Sanse Egale implica trei mecanisme: evaluarea criteriilor pentru proiecte, un Grup de Consultanta pentru Sanse Egale, sprijin si orientare pentru sponsorii proiectului. Un alt exemplu este Programul Obiectiv 1 pentru Finlanda de Est. Masura "Dezvoltarea structurilor vietii de zi cu zi" din Programul Complement are ca scop dezvoltarea de noi moduri de participare in structuri si activitati de servicii inovative. Obiectivele sunt legate de transferul de experienta dinn partea societatii civile, sa se dezvolte noi interactiuni intre diferite grupuri de populatie si intre viata profesionala si timpul liber. Cu privire la impactul asupra egalitatii sexelor, se presupune ca activitatile vor crea noi locuri de munca in special pentru femei. Integrarea IT in viata de zi cu zi va spori interesul femeilor pentru tehnologie si va imbunanati cererea pietei pentru abilitati ale femeilor in sectorul IT. Programele Spaniole sunt exemple bune pentru o larga gama de actiuni pentru imbunatatirea participarii femeilor la piata muncii. Opt din 12 regiuni Obiectiv 1 includ urmatoarele masuri: sa imbunatateasca capacitatea de angajare a femeilor; sa promoveze implicarea in afaceri a femeilor (femeile ca intreprinzatori); sa lupte impotriva segregarii verticale si orizontale, ca si cu discriminarea la salarii; si sa promoveze reconcilierea familiei si muncii. Fiecare regiune are in vedere o larga gama de actiuni, cum ar fi: instruire (mai ales in sectoarele unde femeile sunt sub-reprezentate); ajutoare financiare pentru intreprinderi care angajeaza femei somere; crearea si consolidarea intreprinderilor femeilor (intreprinderi fondate de femei/conduse de femei/in care lucreaza femei); campanii de informare si diseminare; cercetare; promovarea femeilor in functii de decizie, etc. In Programul Obiectiv 1 "Angajarea fortei de munca, instruire si dezvoltare sociala" in Portugalia, Masura "Promovarea oportunitatilor egale pentru femei si barbati" acopera actori potentiali si actiuni intr-un sens larg. Este structurat in trei grupuri de proiecte: 1) Masuri structurale, inclusiv studii si statistici, constientizare si instruire, premii pentru companii si servicii publice, crearea unui Observator pentru concentrarea egalitatii sexelor 2) Sprijinirea interventiilor in favoarea egalitatii sexelor, de exemplu pentru angajatori care creeaza noi modele de lucru, promovarea accesului femeilor la instruire in Tehnologia Informatiei si Comunicatii (ICT) si in profesiuni dominate de barbati 3) Sprijin pentru ONG-urile care se ocupa de egalitatea sexelor (dezvoltarea competentelor) Pentru mai multe detalii si exemple, va rugam consultati Comunicarea Comisiei “Implementation of gender mainstreaming in the Structural Funds programming documents 2000-2006”, publicata in decembrie 2002.

3.2.3. Informatii asupra asistenta oferite de Fondurile Structurale

In scopul de a creste gradul de cunoastere publica si transparenta privind activitatile Uniunii Europene, autoritatile care asigura managementul trebuie sa asigure o informare adecvata si publicitate pentru toate operatiunile finantate de Fonduri Structurale.

Scopul masurilor de informare si publicitate este sa informeze beneficiarii potentiali si finali, partenerii economici si sociali, toate grupurile de interes si cetatenii, despre oportunitatile oferite de asistenta comuna a UE si a Statului Membru respective, precum si despre rezultatele lor. In continuare este o descriere a unui caz de campanie de informare de succes privind cooperarea transnationala, o activitate mai degraba necunoscuta marelui public, dar de baza pentru multe initiative si programe europene.

Cooperarea transnationala in ziare, si chiar la televiziune

22

Campania de informare Interreg derulata de regiunea Friuli-Venezia Giulia – locatizata in Italia la granita cu Slovenia si Croatia - a fost recunoscuta ca o buna practica transferabila de catre Comisia Europeana si inclusa in brosura “Cooperare fara frontiere”, publicata in 2002. Campania este bazata pe urmatoarea consideratie: “Intreaba persoanele pe care le cunosti ce cred despre cooperarea transfrontaliera si vei afla probabil ca multi nu stiu despre ce vorbesti”. Cu toate acestea, in spatele conceptului de cooperare peste frontiera stau numeroase realizari, care de multe ori au un efect tangibil asupra populatiei din zonele de granita si ar putea sa se dovedeasca interesante daca oamenii ar fi informati despre ele. Informarea populatiei este exact scopul unui proiect inceput in 1998 in regiunea Italiana Friuli- Venezia Giulia, unde o data la doua saptamani este publicata o pagina pe acest subiect in cinci ziare regionale, inclusiv Primorski Dnevnik, ziarul minoritatii Slovene din Italia. La fiecare doua saptamani, cititorii acestor cinci ziare, care au un tiraj comun de 120 000 copii, pot afla ce se intampla in zona in domeniul cooperarii transfrontaliere si ce mai este planificat. Articolele sunt traduse si in germana si publicate in presa austriaca si au fost deja incluse in trei compendii. In vara lui 1999, fiecare din cele cinci ziare si-au dedicat pagina de informatii unui sondaj de opinie ale caror rezultate sunt foarte utile pentru imbunatatirea proiectarii si continutului sectiunii. Actiunea nu s-a limitat la presa scrisa. La inceputul lui 2000, un acord a fost incheiat cu birourile regionale ale radio-televiziunii nationale italiene care a condus in producerea de versiuni televizate (12 programe difuzate la doua saptamani) si o versiune radio (24 programe difuzate o dat a pe saptamana) ale acestei sectiuni informative. Continuarea initiativei sub programul Interreg III in Italia/Slovenia si Italia/Austria este acum in studiu, intentionandu-se sa fie administrata de noi departamente autonome pentru relatii internationale (SARI). Referinte www.regione.fvg.it; eugenio.ambrosi@regione.fvg.it

3.2.4. Dezvoltare durabila

Principiul “dezvoltarii durabile” – care reprezinta alta prioritate orizontala a politicilor si programelor Uniunii Europene - este bazat pe idee de a asigura o viata de o calitate mai buna pentru fiecare, acum si pentru generatiile viitoare. O definitie internationala larg folosita este “dezvoltarea care rezolva nevoile prezentului fara sa compromita sansa viitoarelor generatii sa-si rezolve nevoile proprii”.

Desi ideea este simpla, sarcina este substantiala. Inseamna atingerea a patru obiective in acelasi timp: progresul social care recunoaste nevoile fiecaruia; protectia eficienta a mediului; folosirea prudenta a resurselor naturale; si mentinerea unor niveluri ridicate si stabile ale cresterii economice si ocuparii fortei de munca.

Multe din tendintele care ameninta dezvoltarea durabila rezulta din utlizarea unor tehnologii de productie invechite, din modele de folosire a terenului si investitiilor in infrastructura care sunt dificil de inlocuit intr-un timp scurt. Tratatul de la Amsterdam considera dezvoltarea durabila una din sarcinile centrale ale UE. Cu toate acestea, desi in ultimul deceniu Uniunea a avut o serie larga de politici adresate dimensiunilor economice, de mediu si sociale ale durabilitatii, aceste politici s-au dezvoltat fara o coordonare suficienta. Adesea actiunile pentru atingerea obiectivelor unei politici au deranjat progresul altei politici, in timp ce solutiile la probleme stau in mainile celor care iau decizii politice in alte sectoare sau la alte niveluri guvernamentale.

De aceea, Raportul pe 2001 al Comisiei recomanda actiunea urgenta si o noua abordare in elaborarea de politici pentru imbunatatirea coerentei: toate politicile trebuie sa aiba dezvoltarea durabila ca obiectiv central. In particular, reforma Politicilor Comune ale UE, inclusiv politicile de coeziune, trebuie sa contribuie cat mai mult la dezvoltarea durabila. Organizarea unui dialog precoce si mai systematic, in special cu reprezentanti ai consumatorilor, ale caror interese sunt adesea neglijate, trebuie sa imbunatateasca calitatea reglementarilor si sa accelereze implementarea lor.

Intre actiunile recent desfasurate de Comisie, principiul “poluatorul plateste” - inclus in noua Reglementare Generala a Fondurilor Structurale, Reglementarea Fondului de Coeziune revizuita si noul instrument de pre-aderare ISPA - este destinat descurajarii activitatilor cu impact nedorit asupra mediului. Principiul impune ca cei care aduc daune mediului sa suporte costurile evitarii acestora sau compensarii lor. De aceea, finantarea din fonduri publice a politicilor de mediu trebuie in cele mai multe cazuri evitata, pentru ca ea ar trebui finantata de poluatori, in masura in care acestia pot fi identificati.

Cum dezvoltarea durabila nu se refera numai la mediu, o strategie eficienta trebuie sa integreze durabilitatea economica, sociala si de mediu. In raportul pe 2001, Comisia identifica sase tendinte importante care reprezinta o amenintare la dezvoltarea durabila in UE: schimbari ale climei; pericole pentru

23

sanatatea publica; presiune ridicata asupra resurselor naturale vitale; saracia si excluderea sociala; o populatie in imbatranire; congestia si poluarea. Multe din aceste aspecte ale dezvoltarii durabile au o importanta dimensiune globala si de aceea multe din provocarile cu care se confrunta durabilitatea solicita o actiune la nivel mondial pentru rezolvarea lor. Schimbarile de clima si bio-diversitatea sunt exemple evidente. Comisia insasi considera ca tarile dezvoltate din UE trebuie sa isi asume conducerea in urmarirea dezvoltarii durabile si cheama si celelalte tari dezvoltate neeuropene sa-si accepte responsabilitatile. Comisia crede ca UE trebuie sa inceapa prin a-si face ordine “in propria casa”, ca prim pas catre preluarea conducerii la nivel international si catre atingerea durabilitatii globale.

De fapt, mediul poate fi si o excelenta sursa de ocupare a fortei de munca la nivel european. Conform estimarilor preliminare ale Uniunii Europene, numarul de locuri de munca in industria de mediu legata de managementul gunoiului si apei, necesar in zonele cu probleme de mediu, este de 1.5 milioane. De asemenea se estimeaza ca industria surselor de energie reciclabile, activitatile de reciclare urbana si conservarea zonelor naturale pot angaja alte 1.5 milioane persoane. Acest total de 3 milioane este echivalent cu 2% din numarul de locuri de munca pe piata muncii europeana, fiind concentrat in zonele urbane.

Lipsa de frumusete a zonelor naturale, conservarea lor si crearea de locuri de munca: experimentul COORCOPAR in Cantabria (Spania) Proiectul COORCOPAR a fost finantat de o actiune pilot ESF numita "Sectorul tertiar si angajarea fortei de munca". Scopul acestei actiuni pilot a fost sa exploreze si intareasca potentialul angajarii fortei de munca in "sectorul tertiar", cu accent pe zonele de servicii sociale si cele adiacente, mediu si arte, preum si pe diseminarea rezultatelor in intreaga Uniune Europeana. COORCOPAR – care inseamna «Coordinadora contra el Paro» [Coordonator contra Somaj] – este o organizatie comunitara creata in anii 80’ in Torrelavega pentru a lupta impotriva somajului temporar si excluderii sociale intr-o regiune aflata in restructurare industriala puternica. A fost initial localizata in localitatea Torrelavega. De atunci s-a transformat intr-un instrument activ pentru managementul politicilor de mediu, condus de guvernul regional al Cantabriei, cu participarea INEM ( Institutul National pentru Forta de Munca) din Spania. In 1998 COORCOPAR a cooperat activ la proiectarea si executia campaniei pentru curatarea raurilor care traverseaza regiunea care a implicat 64 persoane – someri pe termen lung. Ca rezultat al succesului acestei initiative, care a fost primita cu multa caldura de catre comunitate, o noua initiativa a fost lansata in 1999 pentru curatarea integrala a plajelor, raurilor si zonelor naturale, cu o investitie totala de 1,500 milioane pta, co-finantata de INEM si Compania de gunoi Cantabria (publica). S-a asteptata ca acest program sa creeze 540 noi locuri de munca. Acest program a fost administrat de COORCOPAR, care a mobilizat grupuri sociale, comitete de cetateni si primarii care sa contribuie la succesul aceastei initiativea. Scopul acestui proiect era sa creeze locuri de munca pentru somerii pe termen lung; sa creasca increderea muncitorilor; sa intareasca initiativele antreprenoriale; sa imbunatateasca situatia mediului in zonele naturale ale regiunii, toate acestea avand efect pozitiv asupra imbunatatirii atractivitatii regiunii fata de turisti, constientizarii agentilor sociali privind protectia mediului, suplimentarii acestei initiative cu alte planuri de management a gunoiului, reziduurilor, etc. Activitatile practice pe care aceasta initiativa le-a dezvoltat includ curatarea solurilor nisipoase si dunelor in toate plajele din Cantabria; curatarea tuturor parcarilor si locurilor unde racoritoarele sunt servite langa plaje; managementul punctelor de colectare a obiectelor reciclabile localizate pe plaje; intretinerea si curatarea zonelor naturale protejate ale regiunii; curatarea tufisurilor de pe tarm; localizarea si indepartarea zonelor surpabile necontrolate; refacerea spatiilor de odihna din zonele riverane; proiectarea de itinerarii interpretative in natura; productia si distributia de material educational despre mediu; munca de constientizare directa catre pescari, asociatii ale cetatenilor, scoli, etc. Acesta este unul din numeroasele exemple europene despre modul in care organizatii din sectorul tertiat au incercat sa rezolve cererea sociala ampla si ne-satisfacuta privind sanatatea mediului prin oferirea de produse de mediu si servicii care sa permita si crearea de noi locuri de munca pentru somerii pe termen lung sau segmente neprivilegiate ale societatii. De fapt, pentru ca multe din activitatile care se deruleaza se bazeaza pe munca grea, ele pot fi utilizate pentru a genera procese de integrare in societate si pe piata muncii.

Web site-ul DG Employment and Social Affairs (Directia Generala pentru Ocuparea Fortei de Munca si Probleme Sociale) – responsabil pentru implementarea ESF si initiativa Equal - furnizeaza informatii utile privind implementarea masurii ESF, actiuni inovative si integrate, promovarea sectorului tertiar, relatiile cu alte teme orizontale ale politicilor structurale, ca dezvoltarea durabila. Documente on-line includ numeroase studii de caz si bune practici.

24

Fiind un subiect orizontal, documentatie folositoare poate fi gasita si pe site-urile de web ale DG Environment (mediu) , DG Transport si de pe siturile de web europene privind energia, sanatatea publica, siguranta alimentara… O lista a politicilor Uniunii Europene poate fi gasita pe situl Comisiei Europene.

3.2.5. Dezvoltare teritoriala integrata

Fondurile Structurale au ca scop promovarea si sprijinirea dezvoltarii sociale si economice a regiunilor defavorizate ale Uniunii Europene prin furnizarea de infrastructura necesara, dar in special prin intarirea spiritului antreprenorial, incurajarea investitiilor in activitati de afaceri si stimularea cailor de dezvoltare integrata in zonele subdezvoltate, in scopul de a exploata sinergiile intre diferitele masuri asumate si de a sprijini noile abordari in politicile de dezvoltare locala.

Conform cu experientele europene din trecut si prezent in finantarea oferita de Fondurile Structurale, abordarile dezvoltarii teritoriale pot fi extrem de diferite si zone in care initial situatia pare sa fie similara pot alege cai dofertie de abordare, in functie de obiectivele lor generale, compozitia parteneriatului local, conducerea acestuia, etc.

Capitalul initial teritorial conditioneaza scopul alegerilor strategice. Strategiile care sunt potrivite pentru zone unde procesul de dezvoltare este deja bine pornit sunt adeseori nepotrivite in zonele in care nu s-a demarat nimic. Chiar daca elementele initiale ale capitalului teritorial determina ce strategie speciala trebuie urmata, in multe cazuri promotorii proiectului, autoritatile care administreaza sau parteneriatele de dezvoltare locala, aleg sa combine un numar de micro-strategii, functie de componentele specifice ale capitalului. Asemenea diversitate strategica reflecta situatia locala mai bine si furnizeaza o valoare adaugata clara la capitalul initial. Astfel, in realitate, strategia teritoriala este rezultatul combinarii unui numar de strategii, care la randul lor variaza dupa temele alese sau se pot succede una dupa alta, in timp, pe masura ce proiectul teritorial se maturizeaza.

Bazat pe mobilizarea actorilor locali publici si privati in formarea unui partneriat cu scopul proiectarii strategiei de dezvoltare socio-economica a zonei, initiativa comunitara LEADER ofera un numar de lectii pentru invatare si exemple bune de abordare teritoriala integrata, in special pentru zone rurale care adesea sunt vizate doar prin politici de dezvoltare sectoriala mai inalte.

Mai intai, abordarea Leader este bazata pe ideea ca zona este structura de baza pentru orice strategie de dezvoltare. Zonelor nu trebuie sa fie unitati administrative, luandu-se mai degraba in considerare identitatea culturala, istorica, geografica a teritoriilor implicate. Prin sublinierea elementului de identitate locala, zonele care erau inainte anonime au devenit “unice” si bine recunoscute (ex. Terras do Cante, in regiunea Portugheza Alentejo). LEADER a aratat ca puterea de expresie a unei zone care a aparut din anonimat schimba modul in care populatia vede zona: imaginea sa si unicitatea cresc atractivitatea zonei si produsele sale devin mai dorite, permitand resurselor neglijate sau chiar uitate sa-si recastige valoarea.

Identitatea unei zone este alcatuita din perceptiile colective ale tuturor locuitorilor sai privind trecutul lor, traditiile si know-how, structura lor de productie, mostenirea culturala, resursele materiale, viitorul lor, etc. Nu este o identitate monolitica, ci un intreg complex care integreaza o multitudine de identitati specifice fiecarui grup social, fiecarui loc, fiecarui centru de productie specializat, etc. Aceasta identitate “multipla” nu este statica; din contra, se poate schimba, deveni mai puternica, si moderniza.

“Village du Pain” [Satul Painii] a fost tema aleasa de locuitorii din Bovenistier (Waremme, Wallonia, Belgia) ca sa renasca viata lor sociala si culturala si sa redezvolte acest mic sat de 370 locuitori. Dupa inventarierea resurselor umane si fizice disponibile, un grup local a ales strategia “sat-tema”, care consta in altoirea unei varietati de proiecte intr-o singura tema. A fost aleasa, avand in vedere importanta cultivarii graului in regiune si existenta unei scoli de brutarie traditionala la Waremme, ca si a unei brutarii traditionale chiar in Bovenistier. Primul Festival al Painii a fost organizat in 1993. Pentru asigurarea succesului evenimentului care s-a dezvolta an de an, autoritatile locale au redezvoltat satul (facilitatile publice, spatiile verzi), iar sectorul de brutarie a inflorit mai mult datorita deschiderii de noi magazine in orasele Waremme si Liege. Au fost elaborate studii in vederea dezvoltarii sectorului artizanal, au fost infiintate ateliere creative pentru copii, etc. De asemenea, au fost create locuri de munca, atragand noi locuitori: in 1996, scoala Bovinestier a avut aproape 70 elevi, comparat cu numai 23 cu noua ani inainte. In regiunea Pays Cathare (Languedoc-Roussillon, Franta), unde era deja inceput un proces de dezvoltare locala pe baza recrearii identitatii (refacerea imaginii si revitalizarea unei zone in serios declin demografic), programul LEADER a introdus eticheta de calitate “Pays Cathare” pentru a

25

lega identitatea produselor alimentare locale, comercializate pana atunci individual si anonym, de masurile luate in sectorul turism. In zona LEADER South Limerick/North Cork (Irlanda), sloganul “A Taste of Ballyhoura” (Gustul Ballyhoura) reflecta o strategie de diversificare prin calitate, constand in multiplicarea numarului de restaurante si unitati gastronomice din regiune prin imbunatatirea calitatii, cautand si promovand retete si produse locale. Scopul dorit este de a multiplica numarul de oportunitati gastronomice in zona. “RELANCE” este instrumentul strategic infiintat de grupul LEADER Espace Cévennes (Languedoc-Roussillon, Franta) pentru a aloca afaceri, ferme si alte activitati “salvatorilor” de afaceri, care ar fi disparut din lipsa de succesori. Initiativase bazeaza pe punerea in contact a celor care vor sa renunte la o afacere cu “salvatorii” de activitati locale si pe furnizarea de indrumare individuala. Aceasta cautare de salvatori joaca acum un rol important in strategia de “animare” generala si stimulare a afacerilor.

Abordarea teritoriala face posibila explorarea de noi cai de dezvoltare, chiar in zone unde declinul pare prea avansat si ireversibil. Parteneri locali activi, capabili de a “imagina” un viitor, pot restructura activitati existente sau, daca s-au deteriorat prea mult, pot propune un proiect de dezvoltare locala complet nou, pentru care trebuie creata o noua identitate si imagine a zonei.

Valea Loarei de Sus (Rhône-Alpes, Franta) are o mostenire arheologica exceptionala care, din 1973, a fost subiectul cercetarilor arheologice, fara insa o coordonare directa in sensul dezvoltarii locale. Timp de aproape 25 ani, cercetatorii si actorii locali nu au fost practic constienti unii de altii. Lansarea programului local LEADER II in 1996-97 a marcat o noua piatra de hotar: noul scop era de a contrui punti intre cercetare si dezvoltare teritoriala prin crearea unui produs total nou in zona - “turism vulcanic”. O intalnire intre oamenii de stiinta si grupul LEADER a oferit ocazia de a discuta punctele de vedere si dorintele proprii. Oamenii de stiinta doreau resurse logistice in scopul de a examina mai in profunzime, de a defini si evalua rezultatele cercetarii adunate in cantitate mare de-a lungul celor 25 ani de munca, in acelasi timp exprimandu-si dorinta de a cauta fonduri pentru publicarea respectivelor rezultate acumulate. Cu aceste cunostinte, grupul LEADER se astepta ca oamenii de stiinta sa ajute la redefinirea si promovarea unei identitati teritoriale. A fost incheiat un acord, urmare caruia au fost organizate o serie de activitati stiintifice, inclusiv pregatirea de monografii ale asezarilor preistorice, expozitii permanente si itinerante, tururi cu ghid, zile de prezentari/demonstratii pentru grupuri la cerere, precum si publicatii, brosuri, filme, etc, atat pentru oameni de stiinta cat si pentru marele public. Aceste activitati au furnizat o baza pentru procesul de dezvoltare teritoriala prin turism stiintific si cultural pe tema istoriei primitive si vulcanilor. Atat ca un catalizator cat si ca produs al proceselor de invatare, abordarea teritoriala face posibila capacitatea de a prevedea pentru o zona ce doresc actorii si institutiile sa devina, scop care ii ajuta sa se conformeze provocarilor globalizarii, identitatii noi sau innoite pe care doresc sa o adopte si imaginii pe care doresc sa o transmita lumii din exterior. Abordarea teritoriala conduce institutiile si jucatorii la descoperirea de cai potential diferite, adesea neasteptate pentru injectarea unui nou dinamism in zona lor. Mai mult, exersarea unor scenarii alternative de dezvoltare ofera cheia pentru riscurile si oportunitatile pe termen lung, punand accentul pe mai multe actiuni posibile. Capitalizarea initiativelor existente face posibila pavarea de noi cai de acces, pentru identificarea de rezultate asteptate si neasteptate si folosirea lor ca avantaje. Dezvoltarea vine dintr-o serie de “victorii minore”, fiecare dand nastere la noi idei si noi activitati. In zona Alto Bellunese (Venetia, Italia), unde comertul se deruleaza mai mult in clustere industriale, grupul LEADER si-a focalizat activitatile spre zone si resurse neglijate. Intr-adevar, dupa un secol de specializare industriala in zona Alto Bellunese, mai multe sectoare din economia locala au fost neglijate, in special agricultura si domeniul forestier. Strategia LEADER s-a focalizat pe sprijinirea dezvoltarii anumitor activitati care, chiar daca par marginale din punct de vedere economic, sunt esentiale pentru mentinerea unui echilibru ecologic si a frumusetii peisajului de tara. O parte importanta a activitatilor LEADER include, astfel, refacerea fostelor terenuri de ferma si pasuni, ca si managementul si intretinerea padurilor. La fel, cand LEADER furnizeaza sprijin direct pentru districtul industrial, se focalizeaza pe alte elemente decat productia, in particular in domeniul cultural. De exemplu, “Muzeul Spectacol”, o atractie turistica si culturala, a primit sprijin de la Initiativa Comunitara.

26

Abordarea teritoriala este strict legata de abordarea in parteneriat. Partenerii implicati nu sunt numai solicitati sa-si exprime cunostintele, asteptarile si conflictele, dar si abilitatea lor de a dezvolta initiative colective si de a se organiza in jurul unei noi idei. Una din precerintele pentru constructia de proiecte teritoriale este ca fiecare participant sa asculte ingrijorarile celorlalti parteneri implicati si sa se puna in locul lor. Un grup local de actiune sau o asociatie de dezvoltare locala poate deveni un loc de discutie si confruntari care, gradat, sa ajunga sa implice grupurile de interese si populatia. Adunarea de idei diverse si uneori chiar in conflict de la diferiti actori conduce la o interpretare complexa, bogata si mult mai coerenta a zonei de referinta.

Identificarea unei identitati a zonei si a unor actiuni de puternica prioritate permit zonelor sa consolideze forme de schimburi si complementaritate cu zonele vecine si lumea din exterior, astfel sprijinind transferul de know-how si inovarea. Experientele transnationale care sunt o parte fundamentala a Initiativei Comunitare sprijina acest schimb de cunostinte si bune practici si creeaza noi forme de solidaritate.

Mai multe informatii, bune practici si ghiduri practice pot fi gasite pe situl de web al Initiativei Comunitare Leader.

3.2.6. Pacturi teritoriale, o noua forma de dialog social descentralizat

“Pacturile teritoriale” sunt o forma interesanta si inovativa de dialog social, care a schimbat experienta italiana de "negociere sociala", cu consecinte importante in dialogul social in intreg teritoriul italian si in special in pregatirea acordurilor pentru dezvoltarea economica a zonelor aflate in criza din Italia de Sud (obiectiv 1).

Scopul “pacturilor teritoriale” este sa sustina si sa coordoneze proiectele de dezvoltare economica dintr-o zona particulara (o provincie, oras sau vecinatate larga, de exemplu) si sa le puna intr-un cadru integrat, bazat pe negociere. Intr-un pact teritorial, partenerii sociali relevanti definesc un set de obiective de dezvoltare pentru zona in cauza, selecteaza proiecte conform acestor obiective si convin asupra masurilor care pot facilita si sustine realizarea lor. Pacturile, semnate de organizatii patronale, sindicate si autoritati locale, identifica resursele financiare cu care trebuie sa contribuie, partial companiile si partial autoritatile locale; definesc simplificarea procedurilor administrative si derogari de la prevederile legale, in scopul de a ajuta la cresterea vitezei de implementare a proiectelor de dezvoltare si fixeaza reguli speciale pentru relatii industriale care sa fie aplicate in zonele acoperite de pact, in scopul de a scadea costurile fortei de munca si/sau de a imbunatati flexibilitatea oferind astfel facilitati pentru companii ca sa investeasca in zona.

Pactul teritorial este astfel un mijloc de a duna impreuna toate resursele prezente la nivel local si de a le directiona catre realizarea obiectivelor de dezvoltare. Deoarece pacturile teritoriale se bazeaza puternic pe investitii financiare de la companii private, un acord intre sindicate si patronat pentru definirea unui cadru de relatii industriale ce poate atrage firme in zona acoperita de pact este crucial.

Pacturile teritoriale, dezvoltate autonom in CNEL (comitet national ce constituit din reprezentanti ai partenerilor sociali) inca din 1993, au fost mai intai recunoscute in 1995 de Guvernul Italian, care de asemenea le-a oferit suport financiar pentru zonele marcate de somaj sau de restructurare.

Adoptarea de pacturi teritoriale introduce mai multe elemente inovative in sistemul de relatii industriale. In fapt, ele ofera o noua forma de negociere descentralizata care poate conduce la o schimbare semnificativa in structura negocierilor din zonele aflate in criza si contribuie la diversificarea economica locala pe care angajatorii o cereau de mult timp. Angajatorii cauta asemenea diversitate in scopul de a obtine ceea ce ei considera a fi o mai buna reprezentare a diferentelor socio-economice in zona. In cazul unor pacturi teritoriale, flexibilitatea ceruta de angajatori poate fi inclusa in acordul general asupra poiectelor de dezvoltare, fiind un complement clar in investitiile facute de companii, din care rezulta un numar crescut de locuri de munca.

In final, raspandirea pacturilor teritoriale poate conduce la declinul politicilor de dezvoltare centralizate (care s-a atins in mica masura in Italia), astfel ca politicile de dezvoltare sa poata fi lasate,la nivel local, in responsabilitatea partenerilor sociali. In acest mod, se pot utiliza mai bine resursele prezente la nivel local, evitand astfel risipa exagerata din trecut.

Pactul teritorial Rovigo: cum poate abordarea de jos in sus sa mobilizeze resurse locale si sa stimuleze inovarea Pactul teritorial a fost dezvoltat in zonele marginale, cu infrastructura inadecvata, caracterizate de o populatie in descrestere constanta, somaj si fluctuatie de capital. Agricultura inca joaca un rol

27

important in economie, in timp ce sectorul industrial consta in principal in intreprinderi mici si micro si mestesugari (imbracaminte, prelucrarea lemnului, mobilier, constructii sunt principalele sectoare). Primul obiectiv al pactului teritorial a fost sa orienteze principala problema a zonei, adica marea fragmentare a companiilor si organismelor teritoriale, care constituia un obstacol pentru introducerea inovarii, catre oferirea de servicii avansate si capacitatea de a accesa noi piete. De aceea, pactul a avut ca scop crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea IMMurilor si atragerea de intreprinderi inovative externe. Dupa o analiza SWOT detaliata care a implicat toti actorii, a fost aprobat un numar de actiuni integrate. Acestea au inclus: exploatarea resurselor naturale si de mediu si a mostenirii culturale din zona pentru sprijinirea turismului si promovarea lui la nivel European; purificarea zonelor poluate; infiintarea unui centru universitar in zona, imbunatatirea transportului si infrastructurii ITC; crearea de consortii de primarii pentru un mai bun management al utiliatilor; oferirea de servicii inovative si consultanta pentru companii. Abordarea de jos in sus a pactului teritorial a stimulat toate partile institutionale, sociale si economice implicate pentru identificarea de strategii inovative si integrate de promovare a dezvoltarii locale prin exploatarea resurselor locale, ceea ce a condus la imbunatatirea atractivitatii si competitivitatii zonei. Referinte www.consvipo.it

3.2.7. Finantarea proiectului

Tehnica de finantare a proiectului se refera la finantarea de proiecte de infrastructura pe termen lung, proiecte industriale si servicii publice bazate pe o schema financiara in care se recuge limitat sau deloc la fondurile investitorilor, iar fondurile utilizate se returneaza din numerarul generat de proiect.

Tehnica de finantare a proiectului se foloseste de catre companiile din sectorul privat ca mijloc de finantare pentru proiecte mari. O structura tipica de finantare de proiect este ilustrata mai jos. In mijloc este compania concesionara, Special Purpose Vehicle (SPV – Vehicol cu Scop Special) care consta intr-un consortiu de actionari care pot fi investitori sau pot avea alte interese in proiect (cum ar fi un contractor sau operator). SPV este creat ca o persoana juridica independenta care intra in acord contractual cu un numar de alte parti necesare in intelegerea de finantarea proiectului.

Guvernul, primaria sau alte organisme publice (adesea cunoscute ca Autoritatea de Concesionare) acorda SPV in concesiune garantand o "licenta" in care are drept de proprietate exclusiv asupra unei facilitati sau bun specificate pentru un numar fixat de ani si care, la sfarsitul concesiunii, este inapoiat sectorului public in

28

conditii specificate in SPV. Concesiunea (uneori cunoscuta ca acord de implementare sau de proiect) este primul contract intre guvern si SPV si formeaza baza contractuala din care alte contracte sunt dezvoltate dupa modelul aratat. In mod normal, concesiunea permite SPV sa construiasca, finanteze si opereze facilitatea pentru o perioada de timp fixate, dar sunt si alte variante.

Atractivitatea tehnicii de finantare a proiectului consta in faptul ca se recurge limitat sau deloc la capitalul investitorilor, astfel incat daca proiectul esueaza, nu se poate debita acest capital. Din acest motiv se va focaliza pe numerarul generat de proiect ca principala sursa da plata a datoriei pentru investitie.

Actionarii vor investi "participarea la capital" in SPV, la un nivel care poate varia. Proiecte mari, cu flux de numerar puternic si risc scazut pot fi structurate cu minim 10% participare la capital si 90% imprumut. Se poate ajunge insa la 40% participare si 60% imprumut, functie de pachetul financiar care este pus in discutie. Este in interesul actionarilor sa minimizeze contributia lor, deoarece participarea la capital cere o rata mai mare de profit si deci este mai scumpa ca si cost decat folosirea de imprumuturi din banci comerciale. Banca va cauta intotdeauna un nivel confortabil de participare la capital a actionarilor din SPV ca sa se asigure ca sponsorii proiectului sunt angajati serios fata de proiect si au interes in a vedea proiectul ca are succes. SPV cauta banci comerciale sau alte institutii care sa finanteze partea neacoperita din costurile proiectului. In anumite tari, cei care finanteaza vor dori sa ca o agentie multilaterala ca BERD (Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare) sau IFC sa fie implicate pentru a acoperi riscurile politice sau alte riscuri.

Un punct central in tranzactia pentru finantarea proiectului sunt intelegerile contractuale stabilite intre toate partile. Aceste contracte fixeaza si definesc rolul fiecarei parti si enunta clar raspunderile fiecaruia, precum si rolul asteptat in cadrul tranzactiei. Structura contractului defineste impartirea riscului intre numeroasele parti ale intelegerii complexe. Intelegerile se intocmesc conform cadrului legal al tarii gazda pentru proiect. Intelegerile vor include metodele de constructie, finantare si operare ale facilitatii si procedurile agreeate pentru cazul unui esec in finalizarea constructiei sau in implementare in perioada operationala; de asemenea acopera ce se poate intampla in cazul unor circumstante neprevazute (cum ar fi razboi si cutremur).

Urmatoarele doua componente ale structurii finantarii proiectului sunt Acordurile Furnizor si Cumparator, care pot fi cel mai bine ilustrate folosind un proiect de centrala electrica drept exemplu. Daca este necesara furnizare unui bun continuu si pe termen lung, cum ar fi combustibilul pentru centrala, se va face un Acord de Furnizor pe termen lung care va garanta furnizarea unei cantitati fixe de combustibil la un pret fix pentru o perioada agreeata. La sfarsit, SPV poate face un Acord cu un Cumparator de electricitate important, ca sa se asigure ca este garantata cumpararea electricitatii produse la un pret garantat, ceea ce finantatorii vor solicita inainte de a-si da acordul de imprumut.

Primaria Poggiorsini: experienta unui oras mic In 2001, orasul Poggiorsini (localizat in sudul Italiei, provincia Bari) a construit un sistem de distributie de gaz metan urban si extra-urban folosind tehnica de finantare a proiectului. Experienta este destul de interesanta, considerind valoarea relativ mica a investitiei (aprox. 516.000 euro) si dimensiunea redusa a orasului (cam 1500 locuitori). Implementarea proiectului a urmat procedurile tipice de finantare de proiect (conform modelului BOT de Build, Operate and Transfer - Constructie, Operare si Transfer). Ideea a fost lansata de un grup privat constituit de companii de constructii locale. Dupa prima analiza privind elementele de “utilitate publica”, Primaria a inclus proiectul in planul sau de investitii pe trei ani si a identificat procedurile de management al fluxului de numerar necesar. In afara de primaria Poggiorsini, promotorii au mai implicat compania italiana pentru retele de gaz si consortiul local de solicitare a terenurilor, din provincia Bari. Dupa o analiza de piata a cererii potentiale, promotorii au planificat operatiunea luand in considerare atat costurile pentru constructie si de management, cat si venitul asteptat, in scopul de a garanta echilibrul economic si financiar necesar al operatiunii. Odata ce faza de planificare a fost incheiata, Primaria a lansat o licitatie publica pentru identificarea companiei care trebuie sa deruleze planificarea operationala, sa execute lucrarile si sa administreze reteaua de gaz conform cu legile nationale. La sfarsitul procedurii de licitatie, castigator – pentru o perioada de 12 ani – a fost acelasi grup de promotori, care au decis sa constituie SPV pentru implementarea operatiunii. Finantarea proiectului a fost total privata. Cu toate acestea, un rol important a fost jucat de banca cooperatista locala, care a oferit imprumuturi avantajoase pentru familiile care au realizat lucrari pentru ajustare si conectare la noua uzina de metan. Referinte www.poggiorsini.com

29

4. Politica de dezvoltare regionala in Romania

4.1. Premisele dezvoltarii regionale in Romania

4.1.1. Istoricul dezvoltarii regionale in Romania

Politica de dezvoltare regionala reprezinta o componenta esentiala a procesului de reforma in Romania, avand drept scop principal diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate, preintampinarea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale durabile a tuturor regiunilor tarii.

Aceasta politica a fost introdusa in Romania in anul 1998. Pana la acea data, Romania nu si-a formulat in mod clar o politica de dezvoltare regionala, desi guvernele au actionat in acest sens prin diverse politici macro-economice si sectoriale. Astfel, au existat programe specifice de dezvoltare a unor zone sever dezavantajate, cum ar fi Muntii Apuseni, Delta Dunarii sau judetele Botosani, Giurgiu si Vaslui

Odata cu inaintarea in reformele necesare tranzitiei catre o economie de piata functionala, precum si in contextul cerintelor pe care Romania trebuie sa le respecte pentru a putea adera la Uniunea Europeana, s-a conturat necesitatea adoptarii de catre Romania a unei politici de dezvoltare regionala eficienta si clara, ca element nou si important al strategiei de reforma, care sa fie benefica nu numai pentru regiunile mai putin dezvoltate, ci si pentru dezvoltarea socio-economica a tarii, in general. Astfel, in perioada 1996-1998, Comisia Europeana si Guvernul Romaniei au dezvoltat programul Phare pentru politica de dezvoltare regionala care a avut ca obiective, pe de o parte, constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra dezvoltarii regionale in Romania, iar pe de alta parte, propunerea unui model de dezvoltare regionala propriu Romaniei, pe baza unei analize detaliate a situatiei existente, precum si a cadrului istoric si cultural specific. Astfel, studiul "Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania", elaborat in anul 1997 in cadrul mentionatului program Phare, a propus un model concret de abordare a dezvoltarii regionale, conturand principiile, obiectivele, instrumentele si institutiile necesare promovarii unor politici in acest domeniu. In perioada urmatoare, 1997-1998, unitatile administrativ-teritoriale organizate la nivel judetean s-au asociat in mod voluntar, conturandu-se opt regiuni de dezvoltare propuse in studiul mentionat si infiintandu-se agentiile de dezvoltare regionale corespunzatoare. Cadrul juridic al dezvoltarii regionale a inceput sa se formuleze si el incepand cu 1998 cand a fost adoptata Legea nr. 151/98 privind dezvoltarea regionala in Romania, lege care defineste principiile, obiectivele, competentele, instrumentele si institutiile necesare promovarii politicii in domeniu. Institutiile nationale si regionale s-au infiintat conform acestei legi, iar in perioada 1999-2000 s-a elaborat primul Plan National de Dezvoltare. Intregul cadru institutional si legal pentru dezvoltarea politicilor regionale se afla intr-o permanenta imbunatatire, astfel incat sa se raspunda cerintelor UE si specificitatii romanesti. Evolutia si schimbarile importante din acest domeniu sunt monitorizate de Comisia Europeana si publicate, anual, in “Rapoartele periodice ale Comisiei in legatura cu progresul Romaniei pe calea integrarii”. In decembrie 2001, Guvernul Romaniei a trimis Comisiei Europene “Documentul de pozitie” pentru Capitolul 21 referitor la politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale, cuprinzand principalele actiuni care vor fi intreprinse in vederea integrarii, in domeniul legislativ, institutional, al programarii, parteneriatului, aditionalitatii si managementului financiar. Pe baza acestui document, Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri in martie 2002. 4.1.2. Capitolul 21 de negocieri cu Uniunea Europeana: Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale

Pentru a adera la Uniunea Europeana, Romania trebuie sa adopte, aplice si sa dezvolte acquis-ul comunitar. Acesta reprezinta intreaga legislatie primara si derivata, precum si ansamblul politicilor si institutiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea si dezvoltarea corespunzatoare si continua a

30

acestei legislatii. Acquis-ul comunitar este grupat in 31 de capitole. Cea mai mare parte a acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare, numai aspecte concrete si dificile putand fi supuse negocierii. In urma negocierilor, se pot solicita perioade de tranzitie (de exemplu in vederea adaptarii economiei la cea a UE sau obtinerii unei perioade de timp necesare punerii in aplicare a anumitor dispozitii ale acquis-ului si crearii institutiilor necesare aplicarii si asigurarii respectarii acestor dispozitii) sau adaptari speciale ale acquis-ului, pentru situatia in care legislatia nationala este mai evoluata comparativ cu cea europeana. Pentru fiecare capitol de negociere, Romania trebuie sa isi pregateasca pozitia de negociere sub forma unui “document de pozitie” la care UE raspunde prin propria pozitie de negociere, cunoscuta drept “pozitie comuna” si care trebuie sa fie adoptata in unanimitate de statele membre ale UE.

In documentul de pozitie referitor la Capitolul 21, Romania declara faptul ca accepta in intregime acquis-ul comunitar in vigoare la data de 31 decembrie 2000, urmand sa ia masurile necesare pentru implementarea efectiva a acestuia pana la data aderarii. Romania nu a solicitat perioade de tranzitie sau derogari.

Infrastructura institutionala necesara implementarii acquis-ului va fi completa si funcţionala la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Romania si-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteza de lucru pentru incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana.

Romania este pregatita sa examineze in continuare evolutia legislatiei comunitare si sa informeze sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislatia si masurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, daca va fi cazul, cu privire la dificultatile care ar putea sa apara in transpunerea noului acquis.

Romania se asteapta ca, in momentul aderarii, toate regiunile sale de dezvoltare, respectiv intregul sau teritoriu sa fie eligibile pentru Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale. Romania isi declara interesul de a participa, de la data aderarii la UE, in toate initiativele comunitare.

Romania doreste sa participe, inca de la data aderarii, la politica de coeziune economica si sociala a Comunitatii si sa beneficieze de intreg sprijinul acordat prin Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune, in conditiile aplicabile si celorlalte state membre.

Romania va asigura coerenta politicii sale de coeziune economica si sociala cu alte politici comunitare, in special in domeniile ocuparii fortei de munca, egalitatii de sanse intre femei si barbati, politicii sociale si formarii profesionale, politicii privind dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, politicii agricole comune, politicii comune a pescuitului, energiei, transportului si retelelor trans-europene, aplicarea cerintelor legate de protectia mediului inconjurator, etc.

4.2. Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale in Romania

Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale a fost stabilit in 1998, dupa o atenta cercetare a situatiei specifice romanesti si a celei care trebuie instalata in vederea promovarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala dupa modelul european. Aceasta cercetare s-a facut in cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regionala, derulat in perioada 1996 – 1998 si destinat sa ofere asistenta Guvernului Romaniei in vederea pregatirii conditiilor necesare pentru introducerea masurilor specifice de politici regionale. In cadrul acestui program au fost efectuate primele analize asupra disparitatilor regionale in Romania si s-a elaborat “Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania”, care au facilitat actiunile ulterioare de definire a cadrului legislativ si institutional.

4.2.1. Legislatia de dezvoltare regionala

Legea fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania este Legea nr. 151/1998 care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele specifice necesare promovarii politicii de dezvoltare regională.

Urmatoarele obiective sunt considerate de lege ca fiind principale pentru dezvoltarea regionala:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltarii echilibrate, prin recuperarea accelerata a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

b) pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la fondurile structurale si la Fondul de Coeziune ale Uniunii Europene;

31

c) corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, in scopul dezvoltarii economico-sociale durabile si al dezvoltarii culturale a acestora;

d) stimularea cooperarii inter-regionale, interne si internationale, a celei transfrontaliere, inclusiv in cadrul euroregiunilor, precum si participarea regiunilor de dezvoltare la structurile si organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economica si instituţionala a acestora, in scopul realizarii unor proiecte de interes comun, in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.

Pana in prezent aceasta lege a fost modificata si completata de ordonante sau hotarari ale guvernului, fara insa a se schimba aceste obiective. De asemenea, aceasta lege a fost si urmeaza sa fie corelata cu alte domenii inrudite. Astfel, cadrul legislativ actual care sustine implementarea politicii regionale mai cuprinde: Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat si alte reglementari privind ajutoarele de stat;

Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv;

Ordonanţa de Urgenta nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, aprobata prin Legea nr. 22/2000;

Ordonanta de urgenta 75/2000 privind regimul zonelor defavorizate si alte reglementari pe aceasta tema;

Ordonanta de Urgenta nr. 60/2001 privind achizitiile publice

Legea administratiei locale 215/2001

Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul.

In vederea stabilirii, pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, a unui cadru general adecvat, legal si institutional pentru implementarea Fondurilor Structurale si Fondului de Coeziune, a fost adoptata Hotararea 1555/2002 privind desemnarea institutiilor si organismelor responsabile cu coordonarea, implementarea si gestionarea asistentei financiare comunitare prin instrumentele structurale. Pregatirea cadrului legal pentru implementarea instrumentelor structurale se va finaliza pana la sfarsitul anului 2005. Din momentul aderarii, regulamentele care guverneaza coordonarea instrumentelor structurale vor fi obligatorii si direct aplicabile Romaniei in aceleasi conditii ca si pentru celelalte State Membre.

Legislatia de dezvoltare regionala defineste, de asemenea, regiunile de dezvoltare regionala (Legea 151/1998) si structurile teritoriale pentru dezvoltare regionala: consiliile pentru dezvoltare regionala, respectiv agentiile pentru dezvoltare regionala (Legea 151/1998, Ordonanta de urgenta 268/2000, Ordonanta 27/2003), la nivel regional, si Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala si Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (Legea 151/1998, Hotararea 554/1999, Hotararea 404/2001), la nivel national.

Legislatia dezvoltarii regionale stabileste si modul in care este finantata realizarea obiectivelor de dezvoltare regionala. Acest cadru este completat de Memorandumul de Intelegere semnat in 1998 de Guvernul Romaniei si Comisiia Europeana privind infiintarea Fondului National de Dezvoltare Regionala si Oficiul de Plati si Contractare Phare, precum si de memorandumurile de finantare anuale care stabilesc modul de alocare a finantarii europene pentru diferitele arii geografice sau domenii.

4.2.2. Conformitatea cu acquis-ul comunitar

Procesul de armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile comunitare reprezinta un obiectiv esential, care se regaseste in strategia de aderare a tuturor statelor candidate la Uniunea Europeana si, in acelasi timp, o obligatie juridica ce decurge din Acordul European de Asociere Romania-Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 20/1993. Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar este totodată una din conditiile care determina progresul in procesul de negocieri pentru aderare, angajamentele asumate de Romania in documentele de pozitie referindu-se in mare masura la adoptarea de acte normative de bază pentru domeniul respectiv.

Acquis-ul comunitar este organizat in 31 de capitole, dintre care Capitolul 21 se refera la "Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale". Principalele aspecte abordate in cadrul negocierilor aferente acestui capitol sunt capacitatea administrativa, capacitatea de a identifica si dezvolta portofolii de proiecte si de programare, precum si eligibilitatea regiunilor romanesti prin raport cu obiectivele Fondurilor Structurale.

32

Conformitatea cu acquis-ul: Fondurile Structurale sunt in prezent guvernate de o reglementare-cadru generala privitoare la Fondurile Structurale (Reglementarea Consiliului CE 1260/1999) si o serie de reglementari si decizii legate de implementare, care nu necesita transpunere in legislatia nationala. Totusi, la data aderarii, Romania va trebui sa indeplineasca urmatoarele cerinte, abordate de asemenea in cadrul negocierilor de aderare:

- cadrul legislativ: desi acquis-ul cuprins in Capitolul 21 nu necesita transpunere in legislatia nationala, tarile candidate trebuie sa aiba un cadru legislativ corespunzator, care sa le permita implementarea prevederilor specifice din domeniu; - organizarea teritoriala: tarile candidate trebuie sa convina cu Comisia asupra unei clasificari NUTS pentru implementarea Fondurilor Structurale. NUTS este “Nomenclatorul de Unitati Statistice Teritorale” care claseaza regiunile Statelor Membre in functie de o serie de variabile socio-economice (demografie, conturi nationale, somaj, forta de munca, energie, agricultura si silvicultura, transporturi si cercetare-dezvoltare); - capacitatea de programare: Romania trebuie sa fie capabila, in momentul aderarii:

a) sa pregateasca un plan de dezvoltare, conform cerintelor Reglementarii 1260/1999 a Consiliului (Planul National de Dezvoltare);

b) sa dispuna de proceduri adecvate pentru programarea multi-anuala a cheltuielilor bugetare;

c) sa asigure implementarea principiului parteneriatului in diferitele stadii de programare, finantare, monitorizare si evaluare a asistentei acordate prin Fondurile Structurale;

d) sa indeplineasca cerintele specifice de monitorizare si evaluare, in special in ce priveste evaluarea ex-ante a planului de dezvoltare.

- capacitatea administrativa: trebuie definite sarcinile si responsabilitatile tuturor organismelor si institutiilor implicate in pregatirea si implementarea Fondurilor Stucturale si a Fondului de Coeziune si asigurata o coordonare inter-ministeriala eficienta; - gestiunea financiara si bugetara: trebuie indeplinite prevederile referitoare la controlul specific valabile pentru Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune. Mai mult, Romania trebuie sa furnizeze informatii privind capacitatea sa de co-finantare si nivelul cheltuielilor publice sau echivalente aferente actiunilor structurale.

Romania a deschis acest capitol in primul semestru al anului 2002.

4.3. Cadrul institutional al dezvoltarii regionale in Romania

“Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania” elaborata in 1997 in cadrul Programului Phare pentru politica de dezvoltare regionala (1996 – 1998) a propus un model concret de abordare a dezvoltarii regionale in Romania, inclusiv in ceea ce priveste definirea regiunilor de dezvoltare si a institutiilor necesare promovarii unor politici in acest domeniu. Aceste propuneri au stat la baza evolutiilor ulterioare din acest domeniu iar legea nr. 151/1998, modificata si completata de ordonante de urgenta si hotarari ulterioare, a stabilit organisme decizionale si executive, atat la nivel regional cat si la nivel naţional.

4.3.1. Unitati administrative regionale

Subdivizarea unei tari in regiuni se realizeaza, in mod normal, pentru scopuri administrative sau de dezvoltare. In acest caz, scopul este de dezvoltare, prin facilitarea implementarii politicii de dezvoltare regionala la nivel teritorial, in baza modelului european fata de care judetul este o formatiune prea mica iar tara intreaga un teritoriu prea mare pentru a fi asimilata cu regiunile de dezvoltare din Statele Membre.

Ca urmare, cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Asocierea s-a produs conform recomandarilor “Cartei Verzi”, in cursul anului 1998, iar structura regiunilor respecta principiile de similaritate si complementaritate in raport cu caracteristicile economice si sociale. S-au fomat, astfel, opt regiuni de dezvoltare care sunt unitati administrativ-teritoriale, fara personalitate juridica. Ele sunt considerate ca regiuni functionale (datorita infrastructurii sau sistemelor de interactiune umana) si de programare pentru

33

implementarea politicii de dezvoltare regionala. De asemenea, constituie cadrul de culegere a datelor statistice specifice, in concordanta cu reglementarile europene.

Cele opt regiuni sunt constituite din urmatoarele judete:

Regiunea 1 Nord-Est: Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui Regiunea 2 Sud-Est: Braila, Buzau, Constanta, Galati, Vrancea, Tulcea

Regiunea 3 Sud Muntenia: Arges, Calarasi, Dimbovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman

Regiunea 4 Sud Vest: Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea

Regiunea 5 Vest: Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis

Regiunea 6 Nord-Vest: Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Satu-Mare, Maramures

Regiunea 7 Centru: Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu

Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti, Ilfov

In momentul de fata, conform “Nomenclatorului de Unitati Statistice Teritorale” (NUTS) care claseaza regiunile Statelor Membre in functie de o serie de variabile socio-economice, structura teritoriala a Romaniei este asimilata după cum urmeaza:

Nivel NUTS I: Romania

Nivel NUTS II 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitori

Nivel NUTS III 42 judete, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei

Nivel NUTS IV nu este aplicabil, deoarece nu s-au identificat asocieri de unitati teritoriale

Nivel NUTS V 265 municipii si orase

2686 comune, cu 13092 sate, care reflecta structura administrativ teritoriala a Romaniei.

4.3.2. Structuri decizionale si administrative la nivel regional

34

La nivel regional, politica de dezvoltare regionala este gandita si implementata de doua tipuri de structuri infiintate ca urmare a recomandarilor lucrarii “Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania”: 8 Consilii pentru Dezvoltare Regionala si 8 Agentii de Dezvoltare Regionala.

Consiliile pentru Dezvoltare Regionala sunt structuri deliberative alcatuite din:

- presedintii consiliilor judetene din regiune - un reprezentant al consiliilor locale municipale din fiecare judet al regiunii - un reprezentant al consiliilor locale orasenesti din fiecare judet al regiunii - un reprezentant al consiliilor locale comunale din fiecare judet al regiunii

Conform legii, cele mai importante atributii ale Consiliilor pentru Dezvoltare Regionala sunt urmatoarele:

- coordoneaza activitatea Agentiei pentru Dezvoltare Regionala, urmareste respectarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala si asigura un tratament egal si corect fata de toate judetele care alcatuiesc regiunea; - analizeaza si aproba strategia de dezvoltare regionala; - analizeaza si aproba criteriile si prioritatile de selectare a proiectelor de dezvoltare regionala precum si alocarea si destinatiile resurselor provenite din Fondul pentru Dezvoltare Regionala; - analizeaza si aproba proiectele de dezvoltare regionala propuse de Agentia pentru Dezvoltare Regionala; - aproba documentatiile elaborate in vederea obtinerii statutului de ”zona defavorizata”; - analizeaza si aproba propunerile Agentiei pentru Dezvoltare Regionala pentru constituirea Fondului pentru Dezvoltare Regionala.

Din punct de vedere organizatoric, Consiliul pentru Dezvoltare Regionala este condus de un presedinte si un vicepresedinte, functii indeplinite prin rotatie pentru cate un mandat de un an de catre reprezentantii judetelor, desemnati de acestea. Presedintele si vicepresedintele trebuie sa reprezinte judete diferite. Secretariatul Consiliului pentru Dezvoltare Regionala este asigurat de Agentia pentru Dezvoltare Regionala.

Agentia de Dezvoltare Regionala este un organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care actioneaza in domeniul specific dezvoltarii regionale. Agentiile se organizeaza si functioneaza in conditiile legii dezvoltarii regionale (151/1998) si ale statutului de organizare si functionare, aprobat de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala. Atributii principale ale agentiilor: - elaboreaza si propune Consiliului pentru Dezvoltare Regionala, spre aprobare, strategia de dezvoltare

regionala, programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor; - pune in aplicare programele de dezvoltare regionala si planurile de gestionare a fondurilor, in

conformitate cu hotararile adoptate de Consiliul pentru Dezvoltare Regionala, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru realizarea lor;

- identifica zonele defavorizate din cadrul regiunii de dezvoltare, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, si inainteaza documentatiile necesare, aprobate, in prealabil, de Consiliul pentru dezvoltare regionala, Ministerului Dezvoltarii si Prognozei si Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala;

- asigura asistenta tehnica de specialitate, impreuna cu consiliile locale sau judetene, dupa caz, persoanelor fizice sau juridice, cu capital de stat sau privat, care investesc in zonele defavorizate;

- inainteaza Ministerului Dezvoltarii si Prognozei propuneri de finantare, din Fondul National pentru Dezvoltare Regionala, a proiectelor de dezvoltare aprobate;

- actioneaza pentru atragerea de surse financiare la Fondul pentru Dezvoltare Regionala; - gestioneaza Fondul pentru Dezvoltare Regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in

programele de dezvoltare regionala; - raspunde fata de Consiliul pentru dezvoltare regionala si fata de organele abilitate prin lege pentru

corecta gestionare a fondurilor alocate.

Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt amplasate in “centrele de greutate” ale celor opt regiuni: Regiunea 1 Nord-Est: Piatra-Neamt Regiunea 2 Sud-Est: Braila

Regiunea 3 Sud Muntenia: Calarasi

Regiunea 4 Sud Vest: Craiova

35

Regiunea 5 Vest: Timisoara

Regiunea 6 Nord-Vest: Cluj-Napoca

Regiunea 7 Centru: Alba-Iulia

Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov: Bucuresti

4.3.3. Structuri decizionale si administrative la nivel national

Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR) functioneaza la nivel national ca institutie deliberativa fara personalitate juridica, cu scopul promovarii obiectivelor de baza ale politicii de dezvoltare regionala. CNDR are in componenta presedintii si vicepresedintii consiliilor pentru dezvoltare regionala si, la paritate cu acestia, reprezentanti ai Guvernului (administratiilor publice centrale). Presedintele CNDR este ministrul dezvoltarii si prognozei.

CNDR are urmatoarele atributii:

- aproba Strategia natională pentru dezvoltare regionala si Programul national pentru dezvoltare regionala;

- prezinta Guvernului propuneri privind constituirea Fondului National pentru Dezvoltare Regionala (FNDR);

- aproba criteriile, prioritatile si modul de alocare a resurselor FNDR; - urmareste utilizarea fondurilor alocate agentiilor pentru dezvoltare regionala din FNDR; - urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale inclusiv in cadrul activitatilor de cooperare

externa a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor; - propune Guvernului declararea si delimitarea zonelor defavorizate.

Executivul Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala este Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (MDP) care s-a infiintat pentru a raspunde mai eficient prioritatilor de relansare economica, de asigurare a unei cresteri economice durabile si de intarire a capacitatii institutionale, de a elabora si pune in aplicare programe si proiecte de dezvoltare regionala. MDP este un minister de sinteza, care are rolul de a elabora analize si prognoze privind dezvoltarea economiei romanesti, de a aplica strategia si programele guvernamentale, de a promova politicile de dezvoltare economica si sociala, precum si investitiile straine în Romania.

In minister exista doua directii generale: Investitii straine si dezvoltare regionala, Strategii si Prognoze, la care se adauga oficiile pentru relatia cu Parlamentul, cu sindicatele si alte organisme guvernamentale si de integrare europeana.

In domeniul dezvoltarii regionale si a dezvoltarii socio-economice de ansamblu, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei are urmatoarele atributii: - elaboreaza proiectul Planului National de Dezvoltare pe care il supune spre aprobare Guvernului -

asigura coordonarea implementarii politicii nationale de dezvoltare pe ansamblul tarii, pe regiuni si zone - urmareste realizarea obiectivelor de coeziune economica si sociala, in scopul diminuarii decalajelor in

dezvoltarea regiunilor si zonelor tarii, al intaririi capacitatii competitive a fiecarei regiuni - colaboreaza cu Ministerul Afacerilor Externe in realizarea obiectivelor de cooperare externa a regiunilor

de dezvoltare de tip transfrontalier, interregional sau la nivelul euroregiunilor - analizeaza si propune Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala finantarea programelor si

proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza programe de sprijin al regiunilor, pentru a dobandi mijloacele necesare în vederea restructurarii economiilor regionale

- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare in vederea finantarii programelor si proiectelor de dezvoltare regionala; elaboreaza programe de sprijin al regiunilor, pentru a dobândi mijloacele de necesare în vederea restructurarii economiilor regionale

- elaboreaza criteriile, prioritatile si procedurile necesare în vederea finantarii programelor si proiectelor in domeniul sau de activitate - supune spre aprobare Guvernului programele pentru zonele economice cu statut special- zone defavorizate, parcuri industriale, etc.

In prezent, MDP este responsabil pentru managementul componentei pentru dezvoltare regionala a fondurilor de pre-aderare Phare si, in acest sens, a infiintat structuri separate pentru programare si management, pe de o parte, si pentru plati pe de alta parte.

36

4.3.4. Cadrul institutional pentru implementarea instrumentelor structurale

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania va beneficia de Fondurile Structurale. Structura teritoriala a celor opt regiuni de dezvoltare corespunzand nivelului NUTS II se va mentine, iar implementarea fondurilor structurale se va realiza pe baza Cadrului de Sprijin Comunitar (Community Support Framework). Acest document se va negocia cu Comisia Europeana in baza Planului national de Dezvoltare continand strategia, prioritatile de actiune planificate pentru dezvoltare la nivel national si regional, scopurile acestora specifice si resursele financiare indicative aferente.

In vederea pregatirii cadrului institutional operational pentru implementarea fondurilor structurale, la sfarsitul anului 2002, Hotararea Guvernului nr. 1555 a desemnat institutiile si organismele responsabile cu coordonarea, implementarea, precum si cu gestionarea asistentei financiare comunitare post-aderare. Ministerul Dezvoltarii si Prognozei ramane responsabil pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare care va constitui baza negocierilor cu Comisia Europeana iar Ministerul Integrarii Europene va fi autoritatea de management al Cadrului de Sprijin Comunitar, coordonand implementarea asistentei comunitare prin fondurile structurale. Hotararea mentionata desemneaza unitatile de management ale diferitelor programe sectoriale: dezvoltare regionala, coeziune, cercetare – dezvoltare tehnologica, politica sociala si de ocupare a fortei de munca, agricultura si dezvoltare rurala si infrastructura in domeniul transporturilor si mediului. Atributiile acestor unitati cuprind managementul financiar al fondurilor, contributii la monitorizarea si evaluarea asistentei alocate programelor, propun realocarile de fonduri, etc. Managementul platilor din fondurile structurale va fi asigurat de Agentia Nationala de Plati din cadrul Ministerului Finantelor Publice. Prevederile acestei Hotarari vor trebui transpuse prin masuri si actiuni concrete, precum si prin dezvoltarea adecvata a capacitatii administrative a ministerelor vizate. Ministerul Integrarii Europene coordoneaza aceasta transpunere care se va reflecta si in legislatia de organizare si functionare a respectivelor ministere.

4.3.5. Structuri consultative

Pentru elaborarea Planului National de Dezvoltare (PND - prezentat la Capitolul 4), s-a infiintat, la sfarsitul anului 2002 (Hotararea 1323), Comitetul Interinstitutional Partenerial care reprezinta cadrul larg partenerial al Consiliului National de Dezvoltare Regionala pentru elaborarea PND, avand rol consultativ. Acest Comitet formuleaza recomandari si propuneri asupra continutului PND, iar pentru a acoperi toate domeniile integrate tratate de PND, el are in componenta reprezentanti, la nivel de decizie, ai ministerelor, agentiilor pentru dezvoltare regionala, institutiilor publice centrale, institutelor de cercetare si instituţiilor de invatamant superior, precum si reprezentanti ai partenerilor economici si sociali. Comitetul Interministerial este coordonat de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei. Intr-o formula similara, se infiinteaza, la nivel regional, comitete regionale parteneriale.

O alta institutie importanta care contribuie la elaborarea politicilor de dezvoltare regionala este Centrul de Excelenta din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, infiintat in anul 2000. Centrul functioneaza ca un departament inter-facultati al Universitatii si actioneaza ca un element de conexiune intre mediul academic, factorii de decizie politica si mediile locale si regionale de afaceri. Centrul ofera programe academice de educatie, cercetare si consultanta, menite sa promoveze valorile europene, sa incurajeze dialogul in probleme referitoare la integrarea europeana si sa contribuie la pregatirea accesului Romaniei in Uniunea Europeana. Activităţile sale au o finalitate practica, legata de elaborarea politicilor domenii preum dezvoltarea economica regionala, urbanism, amenajare teritoriala si mediul inconjurator.

4.4. Politici de dezvoltare regionala si coeziune sociala in Romania

37

Ca si in Uniunea Europeana, nici in Romania nu pot sa existe, la nivelul tarii, zone cu grad de dezvoltare extrem de diferit. Disparitatile regionale in Romania au fost studiate relativ recent, iar Cartea Verde asupra Politicii de Dezvoltare Regionala prezinta rezultatele acestor cercetari. In perioada 1998-2000, au fost analizate aprofundat zonele rurale, in vederea elaborarii Planului National de Dezvoltare Rurala. Toate aceste studii au demonstrat existenta unor diferente semnificative intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala atat intre regiuni si judete, cat si in interiorul judetelor. Pentru reducerea acestor disparitati regionale, Romania trebuie sa elaboreze si sa puna in aplicare politici complexe care sa conduca la “coeziunea economica si sociala” dintre regiuni. Politicile de dezvoltare regionala reprezinta principalul instrument al acestor politici de coeziune, care se refera la restructurarea regionala si locala, la cresterea competitivitatii si productivitatii. In ultimii ani, Romania a facut progrese semnificative in ceea ce priveste derularea unei politici regionale si de coeziune la nivel national care sa raspunda, in acelasi timp, cerintelor Uniunii Europene de reducere si prevenire a disparitatilor regionale economice si sociale.

Conceptul national de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Acest concept se regaseste in Planul National de Dezvoltare (PND) care traseaza o strategie coerenta la nivel sectorial si regional, vazand domenii cum ar fi dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltarea rurala, sanatatea, educatia, invatamantul si cultura. Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea sau diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural. In acelasi timp, politica de dezvoltare regionala trebuie sa se incadreze in tendintele majore existente in prezent, si anume globalizarea, favorizarea strategiilor pe termen lung, precum si stabilirea parteneriatelor in dezvoltarile pe verticala si pe orizontala.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

• indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);

• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania.

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

• descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;

• parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale; • planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor

obiective stabilite; • cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si

proiectelor de dezvoltare regionala.

Pentru implementarea politicilor de dezvoltare regionala a fost creat si este in vigoare un sistem functional legal si institutional atat la nivel central cat si regional.

Dupa cum arata rapoartele de monitorizare ale UE si alte evaluari independente, aceste realizari in domeniul nou pentru Romania al coeziunii economice si sociale necesita ajustari deosebit de complexe. Dezvoltarea cadrului legal si institutional pentru politica regionala este un proces in curs de desfasurare sustinut de mai multi factori. Cel mai important este reprezentat de asistenta oferita de catre Uniunea Europeana prin instrumentele de pre-aderare PHARE, ISPA si SAPARD. De asemenea, o alta oportunitate trebuie considerata programul national de twinning (infratire) si cele opt programe regionale de twinning (infratire) planificate pentru 2002 – 2003 avand drept scop intarirea capacitatii institutionale a autoritatilor centrale si regionale prin transferul de cunostinte si experienta de la institutii similare din Uniunea

38

Europeana. Sustinerea externa trebuie sa fie asociata cu angajamente speciale ale partii romane, la nivel central si regional, atat din punct de vedere financiar cat si al resurselor umane alocate.

4.4.1. Planul National de Dezvoltare

Planul National de Dezvoltare (PND) este un document programatic elaborat cu scopul de a atinge obiectivele de coeziune economice si sociala, respectiv de dezvoltare regionala. Acest document raspunde celor doua deziderate ale Romaniei, si anume nevoia interna de dezvoltare echilibrata a tarii si cerintele externe din perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. In acest sens, actualul PND (2002 – 2005) asigura fundamentarea cererii Romaniei de finanţare a programelor de dezvoltare din fondurile UE, construcţie instituţională, adoptarea acquis–ului comunitar si realizeaza, in acelasi timp, o abordare mai cuprinzatoare, incluzand ansamblul strategiei Guvernului de atingere a obiectivelor de dezvoltare. Uniunea Europeana utilizeaza Planul pentru evaluarea si localizarea fondurilor financiare acordate Romaniei. Pentru a servi scopurilor legate de accesarea Fondurilor Structurale, dupa aderarea la UE, Planul National de Dezvoltare va trebui sa evolueze spre acelasi tip de abordare pe care o realizeaza si Statele Membre ale UE, prin intermediul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS), atunci cand solicita sprijin financiar.

Primele planuri de dezvoltare, realizate in 1999, au reprezentat punctele de vedere exclusive ale Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala si ale celor 8 agentii de dezvoltare regionala, ajungandu-se, in momentul de fata, la documente care includ atât strategiile regionale de dezvoltare cat si principalele strategii sectoriale in domeniul industriei, IMM-urilor, tehnologiei informatice, infrastructurii, mediului si resurselor umane si serviciilor sociale. Planul National de Dezvoltare, ca document programatic, a cunoscut un progres continuu in ceea ce priveste respectarea principiilor de elaborare recomandate de Uniunea Europeana: - principiul programarii (procesul de organizare, luare a deciziilor si de finantare se desfasoara prin

exercitii multianuale, pentru Romania de maxim 3 ani, in prezent, respectiv de 7 ani, la nivelul Uniunii Europene);

- principiul parteneriatului (elaborarea si implementarea planurilor de dezvoltare se fac in parteneriat larg, iar asocierea partenerilor este asigurata de Guvern, in cadrul Comitetului Interinstitutional Partenerial);

- principiul aditionalitatii (fondurile europene pentru finantarea masurilor cuprinse in planul de dezvoltare nu pot inlocui fondurile publice nationale sau echivalentul lor);

- stabilirea elementelor de monitorizare si evaluare, precum si de management financiar si a procedurilor de control care asigura eficienta asistentei.

Cel mai recent PND (2002 – 2005) este un document cuprinzator, care integreaza strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare. El s-a realizat pe baza unor orientari metodologice clare, in cadrul asigurat de un larg parteneriat – ministerele implicate in administrarea diferitelor fonduri si programe, organisme de implementare, agentii de dezvoltare regionala, autoritati locale, sindicate si patronate, ONG-uri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului, dezvoltarii rurale, combaterii saraciei, asigurarii sanselor egale tuturor cetatenilor. PND este realizat printr-o dubla abordare: atat de „sus in jos”, prin luarea in considerare a planurilor si strategiilor sectoriale elaborate la nivel naţional, cat si de „jos in sus”, prin utilizarea informatiilor transmise prin Planurile de Dezvoltare Regionala elaborate de Agentiile de Dezvoltare Regionala si aprobate de Consiliile pentru Dezvoltare Regionala. Ca urmare, cele mai multe dintre propunerile incluse in acest document au rezultat in urma unui dialog sistematic pe teme privind cresterea economică si coeziunea sociala purtat la nivel local, regional si central. Analizele economice si sociale efectuate la nivel sectorial si regional au condus la identificarea a 7 axe prioritare de dezvoltare, in jurul carora se vor articula, in perioada de plan, toate obiectivele, masurile, programele si proiectele care vor concura la realizarea acestor prioritati majore:

Axa 1. Dezvoltarea sectorului productiv si a serviciilor conexe, intarirea competitivitatii activitatilor economice si promovarea sectorului privat

Axa 2. Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii

Axa 3. Intarirea potentialului resurselor umane, a capacitatii fortei de munca de a se adapta la cerintele pietei si imbunatatirea calitatii serviciilor sociale

Axa 4. Sprijinirea agriculturii si a dezvoltarii rurale

Axa 5. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului

39

Axa 6. Stimularea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor, tehnologiei informatiei si crearea societatii informationale

Axa 7. Imbunatatirea structurii economice a regiunilor, sprijinirea dezvoltarii regionale echilibrate si durabile

4.4.2. Planuri sectoriale, planuri judetene si regionale de dezvoltare

Planul National de Dezvoltare 2002 – 2005 este un document care integreaza strategiile sectoriale, judetene si regionale. Ministerul Dezvoltarii si Prognoza, care coordoneaza elaborarea PND, colaboreaza, in acest sens, cu alte ministere relevante fata de PND si cu agentiile de dezvoltare regionala. La randul lor, agentiile de dezvoltare regionala colaboreaza, in elaborarea planurilor de dezvoltare regionala, cu judetele, respectiv consiliile judetene, care pregatesc planurile judetene.

Aceasta abordare tine cont de faptul ca unele obiective de dezvoltare sunt concentrate asupra unuia sau mai multor sectoare economice distincte (sectoare verticale - cum ar fi: sectorul energetic, agricultura, industria prelucrătoare), iar alte obiective au impact numai asupra anumitor sectoare (sectoare orizontale- cum ar fi: IMM-urile, Resursele umane, Societatea informaţională, Mediul). De asemenea, in stabilirea acestor obiective de dezvoltare trebuie sa se regasesca concluziile unor largi dezbateri din teritoriu, care sa permita valorificarea intregului fond de creativitate si inventivitate care se manifesta la nivelul regiunilor si judetelor.

Planuri sectoriale

Politicile sectoriale sunt propuse de ministere care tin cont, in elaborarea lor, de impactul masurilor proprii asupra celorlalte domenii la nivel sectorial si regional.

Astfel, Planul National de Dezvoltare (2002-2005) inglobeaza analizele si strategiile celor mai importante sectoare productive si servicii conexe: - agricultura; - industrie-constructii; - intreprinderi mici si mijlocii; - turism; - comert; - sectorul privat. De asemenea, sunt cuprinse strategiile in domeniul infrastructurii, resurselor umane si serviciilor sociale, mediului inconjurator si din domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, inovarii, comunicatiilor si tehnologiei informatiei.

Aceste strategii sunt elaborate de ministerele de profil sau de grupuri interministeriale, dupa caz (ex. politicia industriala a Romaniei), fiind instrumente de promovare si sustinere a programelor prioritare din sectoarele respective, in acelasi timp urmarind si implementarea prevederilor legislatiei romanesti conforme cu acquis-ul comunitar. Aceste politici sunt periodic actualizate (anual, sau multianual), incluzand, prin selectie, acolo unde este cazul, propuneri de proiecte considerate prioritare de unitati economice sau sociale, din sectorul public sau privat, de agentii si institutii guvernamentale, autoritati ale administratiei publice locale, organizatii non-guvernamentale sau chiar persoane particulare sau echivalente acestora. Politicile sectoriale urmaresc si perfectionarea cadrului institutional de gestionare si monitorizare a programelor proprii si cuprind calendare de masuri si actiuni, pe termen scurt sau mediu, care sa puna in practica prevederile politicii. Planuri regionale de dezvoltare

Planurile de Dezvoltare Regionala sunt instrumente de planificare si programare regionala care servesc drept fundament pentru stabilirea obiectivului strategic, obiectivelor operationale si prioritatilor de dezvoltare pentru cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei. Perspectivele de dezvoltare si modalitatile practice de actiune pentru atingerea obiectivelor propuse sunt stabilite in Strategiile de Dezvoltare. De asemenea, Planurile de Dezvoltare Regionala asigura justificarea necesitatii de finantare din fondurile Uniunii Europene, in diverse sectoare economice care se regasesc la nivelul regiunilor respective.

40

Planurile de Dezvoltare Regionale sunt elaborate de catre Agentiile de Dezvoltare Regionala, tinand cont de recomandarile concrete ale Comitetelor Regionale Parteneriale din care fac parte o serie de institutii relevante la nivel regional, precum directiile judetene de statistica, agentiile pentru protectia mediului, camerele de comert, universitatile, etc. Aceste planuri sunt corelate cu alte documente de programare elaborate la nivel de municipiu si judet. Planurile de Dezvoltare Regionala contin analiza socio - economica a regiunii, analiza SWOT elaborata pe baza analizei socio – economice si strategia de dezvoltare regionala care prezinta directiile strategice de dezvoltare ale regiunii.

In general, Planurile urmaresc: - reducerea disparitatilor dintre judete, mediu urban – mediu rural, zone centrale, zone periferice etc; - preintampinarea aparitiei unor zone – problema; - coordonarea initiativelor de dezvoltare regionala cu prioritatile nationale si orientarile Uniunii Europene; - promovarea unor politici diferentiate conform unor particularitati zonale (zone monofunctionale –

predominant agricole, miniere – aglomerari urbane, zone naturale si construite protejate, zone de granita, zone cu probleme de mediu)

Domeniile principale de referinta ale planurilor sunt intreprinderile mici si mijlocii, infrastructura locala si regionala, servicii sociale, turism, mediu, resurse umane si agricultura.

Planuri judetene

Consiliile Judetene adopta, prin lege, planuri de dezvoltare economico-sociala a judetului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale. De asemenea, dispun, aproba si urmaresc, in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti interesate, masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestor strategii. In vederea elaborarii lor, consiliile judetene analizeaza potentialul judetului si identifica prioritatile de dezvoltare, punand accent pe implicarea sociala si promovarea colaborarii intre institutiile publice si initiativa privata. Planul se concretizeaza in programe aprobate prin hotarari ale consiliilor judetene, si pentru care se stabilesc termene, grafice de derulare, directii si persoane responsabile pentru buna derulare a acestora. Planurile sunt elaborate, in general, pentru perioade de 4 ani.

4.4.3. Colaborarea cu partenerii economici si sociali

La nivel national, colaborarea cu partenerii economici si sociali se axeaza, in momentul de fata, pe analiza primei versiuni a Planului National de Dezvoltare. Aceasta relatie este in curs de intarire, astfel incat partenerii sa fie consultati inca din fazele initiale de programare si ulterior, in etapa de implementare, prin implicarea acestora in Comitete de monitorizare create la diferite nivele. Acelasi proces de implicare a partenerilor relevanti exista si la nivel regional si local. Parteneriatul va implica desemnarea la nivel national, regional sau local, a unei "asociatii efective a tuturor organismelor relevante, in concordanta cu practicile si legile nationale". Partenerii economici si sociali vizati astfel, sunt sindicate si patronate, ONG-uri sau alte institutii cu atributii in domeniul mediului, dezvoltarii rurale, combaterii saraciei, asigurarea sanselor egale tuturor cetatenilor.

4.4.4. Procesul de programare

Programarea, conform definitiei comunitare, este procesul de organizare, luare a deciziilor si finantare, derulat intr-un numar de etape, pentru a implementa, pe o baza multianuala, actiunea comuna a Comunitatii si a Statelor Membre in scopul atingerii obiectivelor urmatoare:

- promovarea dezvoltarii si ajustarilor structurale ale regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma (Fonduri Structurale - Obiectivul 1 );

- sustinerea reconversiei economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale (Fonduri Structurale - Obiectiul 2);

- sustinerea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, instruire si ocupare a fortei de munca (Fonduri Structurale - Obiectul 3).

41

Programarea, care nu se refera doar la programarea financiara multianuala, este strans legata de principiul parteneriatului (cooperarea dintre toti partenerii – publici sau privati – implicati in procesul dezvoltarii regionale), de aplicarea unui sistem de monitorizare si evaluare a proiectelor componente, dar si de pregatirea Planului National de Dezvoltare (PND), ca document programatic.

Romania a elaborat primul Plan National de Dezvoltare in 1999, acoperind obiectivele complexe ale coeziunii economice si sociale pentru perioada 2000 – 2002, stabilind prioritatile strategice de dezvoltare, regionale si sectoriale, precum si sursele de finantare europeana si nationala a acestora. Acest Plan a fost realizat in special prin colaborarea cu cele opt agentii de dezvoltare regionala, punand accentul pe reducerea dezechilibrelor regionale existente. La sfarsitul anului 2001 a fost definitivat urmatorul Plan National de Dezvoltare, pe perioada 2002 – 2005, document mai cuprinzator, care integreaza strategiile elaborate de ministere si institutiile regionale de dezvoltare, de aceasta data PND axandu-se pe prevenirea aparitiei unor disparitati ca urmare a procesului de restructurare industriala. Aceasta forma complexa a PND este mai apropiata prin conceptie si continut de documentele similare elaborate de Statele Membre UE. Pe parcursul anului 2003 se va elabora PND pentru perioada 2004 - 2007, sub coordonarea Ministerului Dezvoltarii si Prognozei.

Aceste exercitii succesive au permis experimentarea de scheme diferite legate de aplicarea principiilor care caracterizeaza procesul de programare, in special legate de rolul participantilor cheie si de procedurile utilizate. In acest sens, in anul 2002 a fost promulgat un act normativ care reglementeaza cadrul si relatiile de cooperare dintre institutiile implicate in elaborarea Planului de Dezvoltare, precum si rolul si contributiile acestora (infiintarea Comitetului Interinstitutional Partenerial). In ceea ce priveste abordarea multianuala, chiar daca planurile de dezvoltare nationale si chiar regionale acopera deja mai multi ani, bugetele nationale si locale sunt proiectate si aprobate anual, ceea ce produce dificultati in finantarea proiectelor multianuale, de amploare. In momentul de fata se fac eforturi pentru trecerea graduala la un cadru indicativ de alocare a fondurilor pe trei ani, inclusiv a celor de co-finantare a programelor europene de pre-aderare. Sistemul de monitorizare si evaluare a implementarii programelor de dezvoltare regionala este in proces de adaptare la cerintele Uniunii Europene, si anume un sistem unitar national si regional, care va integra subprogramele regionale si va asigura comunicarea intre autoritatile de management, autoritatile de plata si unitatile de implementare, atat din punct de vedere tehnic cat si financiar.

4.5. Surse de finantare pentru politicile de dezvoltare regionala in romania

4.5.1. Surse financiare nationale

Instrumentele financiare nationale care concura la implementarea politicii de dezvoltare regionala provin, conform legii, din doua surse principale: Fondul National de Dezvoltare Regionala (FNDR) si Fondul de Dezvoltare Regionala (FDR).

FNDR este administrat de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si reprezinta o parte distincta a bugetului acestui minister. Fondul este asigurat de la bugetul de stat, insa poate fi alimentat si de la Fondul National (organism national de trezorerie din cadrul Ministerului de Finante prin care fondurile primite de la UE sunt directionate spre beneficiarii interni), precum si din surse de finantare interna sau internationala.

La nivel regional, Fondurile de Dezvoltare Regionala (FDR) sunt fonduri administrate de Consiliile de Dezvoltare Regionala, constituite din resursele locale ale consiliilor judetene si municipale componente ale regiunii, din alocatii primite de la FNDR si din surse financiare atrase din sectorul privat, de la banci, investitori straini, etc. Agentiile de Dezvoltare Regionala sunt sustinute din aceste fonduri, in dezvoltarea unor strategii proprii si implementarea de programe regionale.

4.5.2. Fonduri de pre-aderare de la Uniunea Europeana

Romania primeste sprijin financiar in vederea introducerii si implementarii politicilor ce ii vor permite participarea, dupa aderare, la Fondurile Structurale. Acest sprijin financiar contribuie astfel la dezvoltarea capacitatii de a intelege politica structurala a UE, de a infiinta si opera structurile administrative si procedurile bugetare necesare accesului, in viitor, la Fondurile Structurale. Pe termen lung, vor fi finantate programe regionale, de dezvoltare rurala, agricola si de mediu bazate pe politici nationale de dezvoltare regionala, care sa asigure, astfel, tranzitia Romaniei catre sistemul fondurilor structurale.

42

Cele trei instrumente financiare prin care Uniunea Europeana ajuta Romania sa parcurga acest proces de tranzitie sunt programele Phare (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy – Ajutorul pentru Reconstructia Economiei Poloniei si Ungariei), SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development – Program Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) si ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-accession– Instrument pentru Politicile Structurale de Pre-Aderare).

Phare reprezinta peste 38% din ajutorul financiar anual al Uniunii Europene pentru Romania (250 mil. euro) si urmareste sustinerea consolidarii institutiilor statului, participarea la programele Comunitare, dezvoltarea regionala si sociala, restructurarea industriala si dezvoltarea IMM. SAPARD reprezinta cca. 23% (150 mil. euro) din alocatiile anuale, fiind destinat modernizarii agriculturii si dezvoltarii zonelor rurale, in timp ce ISPA, cu cca. 250 mil. euro anual, asigura suportul pentru dezvoltarea transporturilor si sustine masurile pentru protectia mediului. La fel ca si in cazul Fondurilor Structurale de care beneficiaza tarile membre ale Uniunii Europene, asistenta financiara PHARE, ISPA si SAPARD este menita sa completeze si nu sa inlocuiasca efortul national. Conform principiului aditionalitatii, cofinantarea acestei asistente financiare se face din bugetul de stat in conformitate cu cerintele stabilite prin documentele incheiate sau convenite intre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana. Beneficiarii ultimi ai fondurilor europene (intreprinderi, regii autonome, autoritati locale, etc.) fac, de asemenea, eforturi pentru atragerea cofinantarilor suplimentare si din alte surse, cum ar fi bugetele proprii, institutii finaciare locale sau internationale, s.a.

Phare ramane cel mai important program si este comparat cu Fondul European pentru Dezvoltare Regionala din cadrul Fondurilor Structurale, desi are si cateva componente sociale care compenseaza lipsa unui instrument de pre-aderare similar cu Fondul Social European. SAPARD este strans legat de Fondul European de Orientare si Garantare in Agricultura, in timp ce ISPA, probabil cel mai coerent dintre instrumentele de pre-aderare, este puternic corelat cu Fondul de Coeziune.

Programul Phare

In Agenda 2000, Comisia Europeana a propus concentrarea programului Phare asupra pregatirii tarilor candidate din Europa Centrala si de Est in vederea aderarii lor la Uniune, axand acest ajutor financiar pe doua prioritati cruciale pentru adoptarea acquis-ului comunitar:

- intarirea capacitatii institutionale (Institution building) si - sprijin pentru investitii.

Intarirea capacitatii institutionale consta in adaptarea si consolidarea institutiilor democratice, administratiei publice si organismelor care au responsabilitati in introducerea si aplicarea legislatiei comunitare. Procesul de integrare nu inseamna numai apropierea legislatiei Romaniei de cea comunitara ci are ca scop si aplicarea efectiva si eficienta a acesteia. Aceasta aplicare presupune dezvoltarea unor structuri adecvate, resurse umane si competente care sa asigure gestionarea problemelor.

De asemenea, adoptarea acquis-ului comunitar presupune, deindata ce acest lucru este posibil, ca intreprinderile si marile infrastructuri sa se adapteze si sa respecte normele europene. Acest proces de adaptare cere investitii considerabile, in mod special in ceea ce priveste aplicarea reglementarilor comunitare de mediu, de siguranta nucleara, de securitate in transporturi, conditii de munca, comercializarea produselor alimentare sau controlul proceselor de fabricatie. In acest context, ajutorul comunitar pentru sprijinirea investitiilor urmareste alinierea normelor si standardelor din Romania cu cele comunitare, precum si dezvoltarea de politici regionale, sociale si rurale similare cu cele din UE.

In ceea ce priveste dezvoltarea regionala, ajutorul financiar este orientat catre diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate in timp, prevenirea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale a tuturor regiunilor tarii, precum si catre cooperarea transfrontaliera. De asemenea, programul Phare asista tara noastra in vederea introducerii si dezvoltarii procedurilor administrative si financiare necesare participarii la politicile structurale ale UE si orientarea eficienta a contributiilor financiare pentru investitii.

Dezvoltarea regionala este, in general, unul dintre programele prioritare incluse in programarea multi-anuala a fondurilor Phare, aprobat atat de Guvernul Romaniei cat si de Comisia Europeana. In ultimii doi ani (Phare 2001 si Phare 2002), el a continut doua sectiuni importante, si anume Intarirea capacitatii institutionale in coeziune economica si sociala si Investitii in coeziune economica si sociala. In ultimii doi ani, investitiile in coeziune economica si sociala au reprezentat, in medie, 32% din alocarea anuala Phare pentru Romania.

43

Componentele subprogramului de investitii in coeziunea economica si sociala se modifica de la an la an, in functie de evolutiile din domeniul dezvoltarii regionale, de progresele facute sau de nevoile inregistrate ca urmare a altor politici nationale. Exista, astfel, componente orientate spre rezolvarea unor probleme constante, cum ar fi “infrastructura” si care se regasesc, de la an la an, in toate programele de coeziune economica si sociala - sau punctuale, cum ar fi sprijinirea zonelor de restructurare industriala – care a determinat intreg programul de dezvoltare regionala din cadrul Phare 2000 sa se concentreze pe 11 zone tinta stabilite prin Hotararea Guvernului 399/2000. Spre exemplificare, in tabelul care urmeaza se prezinta componentele subprogramului de investitii in coeziunea economica si sociala din ultimii trei ani:

2000 2001 2002

Dezvoltarea Resurselor Umane

Dezvoltarea Resurselor Umane

Asistenta pentru intreprinderile mici si mijlocii

Asistenta pentru intreprinderile mici si mijlocii

Infrastructura locala si regionala

Infrastructura locala si regionala

Infrastructura locala si regionala

Modernizarea scolilor tehnice si profesionale

Invatamant si instruire tehnica si profesionala

Investitii in servicii sociale

Programul SAPARD

SAPARD este programul Uniunii Europene care finanteaza in Romania, ca si in celelalte tari candidate, reforma structurala in sectorul agricol si al dezvoltarii rurale, precum si implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna si a legislatiei aferente.

Obiectivele programului SAPARD sunt urmatoarele: -sa rezolve probleme specifice legate de o dezvoltare rurala pe termen lung; -sa imbunatateasca standardele de calitate ale produselor agricole, ale procesului de productie si ale marketingului acestora, scopul final fiind sa apropie aceste standarde de cele practicate in Uniunea Europeana; - sa ajute fiecare tara candidata in demersul de adoptare si implementare a acquis-ului comunitar corespunzator. Pentru atingerea acestor obiective, programul finanteaza proiecte din patru domenii considerate, in Romania, prioritare: - imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a produselor agricole si piscicole; - dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale; - dezvoltarea economiei rurale (investitii in firmele cu profil agricol, diversificarea economica si

silvicultura); - dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea formarii profesionale, asistenta tehnica, inclusiv studii care

sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate). Programul SAPARD este in totalitate descentralizat, conferindu-se Romaniei responsabilitati depline in ceea ce priveste implementarea programului, incepand cu etapa de selectare a proiectelor si pana la efectuarea platilor, ceea ce va conduce la castigarea de experienta din partea acestora in aplicarea regulilor si procedurilor UE. Autoritate manageriala care se ocupa de implementarea programului este Agentia SAPARD. Programul ISPA

ISPA finanteaza proiecte majore de infrastructura in domeniul transporturilor si protectiei mediului.

In sectorul transporturilor se acorda prioritate investitiilor destinate integrarii sistemului romanesc de transport in cel al Uniunii Europene, precum si in viitoarele Retele Trans Europene (Trans European Network – TEN). De asemenea, se acorda o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu alte state

44

candidate in domeniul transporturilor si imbunatatirii sistemului national de transport prin eliminarea verigilor lipsa.

In ceea ce priveste protectia mediului, se vizeaza sprijinirea Romaniei in procesul de adoptare a legislatiei comunitare. O atentie speciala se acorda apei potabile, tratarii apelor uzate si evacuarii reziduurilor menajere.

5. Glosar de termeni

In continuare este prezentat un scurt glosar avand ca scop rezumarea conceptelor cheie si referinte rapide pentru terminologia asociata cu finantarile europene, care, datorita specializarii, cere un anumit grad de cunoastere, astfel incat cititorii sa se descurce usor cu gama de subiecte abordate.

Un cuprinzator glosar on-line este firnizat de Uniunea Europeana in website-ul “europa.eu.int”.

A – D E – F G - M N – P R – S T - Z

Added value (valoare adaugata)

Valoare Adaugata este principiul central al Fondurilor Structurale si se refera la faptul ca fondurile europene nu inlocuiesc fondurile existente la nivel national sau regional. Uneori se mai foloseste si “aditionalitate”. Pentru a se asigura ca Fondurile Structurale nu sunt folosite ca inlocuitor pentru cheltuielile nationale sau regionale, Comisia Europeana cere ca proiectele individuale sa demonstreze Valoarea Adaugata care va rezulta din acordarea de Fonduri Structurale unui proiect. Solicitantii trebuie sa demonstreze ca proiectul indeplineste unul din urmatoarele criterii: - Proiectul nu s-ar fi putut realiza fara sprijinul Fondurilor Structurale; - Proiectul ar putea fi realizat, dar la o scara mai mica sau un nivel inferior de calitate; -Proiectul ar fi putut fi realizat, dar intr-o perioada mai lunga de timp.

CAP (Common Agricultural Policy = Politica Agricola Comuna)

Politica europeana pentru agricultura si dezvoltare rurala. CAP este sub jurisdictie exclusiva a Uniunii. “Primul pilon” este organizarea de piete agricole si politica de preturi. CAP compenseaza reducerea “preturilor de interventie” prin cresterea ajutorului direct catre fermieri, incurajeaza agricultura de calitate si prietenoasa fata de mediu si promoveaza introducerea unei politici originale de dezvoltare rurala integrata, care a devenit “al doilea pilon”.

Cohesion Fund: (Fondul de Coeziune)

Fond creat in 1993 ca un complement la ajutorul structural al Uniunii Europene pentru patru State Membre mai putin prospere (Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda), destinat finantarii de proiecte privind protectia mediului si retele europene de transport.

Community initiative (Initiativa Comunitara)

Program propus de Comisia Europeana ca un complement al Fondurilor Structurale in anumite zone si implementat de Statele Membre. Patru Initiative Comunitare sunt implementate in perioada 2000-2006 (vezi: Interreg, URBAN, Leader+, EQUAL).

Community Support Framework (CSF = Cadrul de Sprijin Comunitar)

CSF, este documentul de programare de baza, agreat intre Comisie si Statele Membre, care fixeaza alocarile finantarilor din Fondurile Structurale in regiunile vizate. Identifica anumite probleme cu care se confrunta piata muncii, strategia si prioritatile pentru actiune si unde trebuie mai bine dirijate fondurile. In fiecare CSF, Programele Operationale fixeaza mai in detaliu modul in care va fi utilizata finantarea.

Council of the European Union (Consiliul Uniunii

Consiliul Uniunii (Consiliul, uneori numit si Consiliul Ministrilor) este principala institutie de decizie a Uniunii Europene. Este format din ministrii celor cincisprezece State Membre responsabili pentru subiectele de pe agenda: externe, agricultura, industrie, transport sau

45

Europene) altele. In ciuda existentei acestor compozitii diferite, functie de subiectul in discutie, Consiliul este totusi o singura institutie. Fiecare tara din Uniune asigura presedintia pentru sase luni. Deciziile sunt pregatite de Comitetul de Reprezentati Permanenti ai Statelor Membre (Coreper), asistat de funcionari oficiali guvernamentali nationali. Consiliul este asistat de un Secretariat General. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Secretarul-General actioneaza ca cel mai inalt Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna. El este asistat de un Secretar-General Adjunct numit prin decizie unanima de Consiliu, care este responsabil pentru functionarea Secretariatului General al Consiliului. Votul “in majoritate calificata” in Consiliu se aplica acum la cele mai multe din noile prevederi (masuri de acordare de facilitati in politica de ocupare a fortei de munca, sanatate publica si prevenirea fraudei) cat si pentru adoptarea programului cadru pentru cercetare. Unii observatori considera ca votul in majoritate calificata ar trebui extins pentru a evita riscul de impas care este intotdeauna prezend cand deciziile trebuie luate in unanimitate. Avand in vedere perspectiva extinderii Uniunii, Belgia, Franta si Italia au considerat ca extinderea votului prin majoritate calificata a fost un subiect de mare importanta si au facut o declaratie atasata la Actul Final al Conferintei Interguvernamentale.Aceasta dezbatere va continua la o noua conferinta interguvernamentala care trebuie sa aiba loc cel putin cu un an inainte ca numarul de membri ai Uniunii sa depaseasca douazeci pentru o revizuire larga a compozitiei si functionarii institutiilor.

Cross-cutting issues (subiecte transversale)

Acestea sunt teme care nu au prioritati specifice sau alocari financiare direct atasate, in schimb sunt integrate in fiecare prioritate, masura si respectiv proiect al Fondurilor Structurale, in “interventii” cum ar fi promovarea Tehnologiei Informatiilor si Comunicatiilor, Insertia Sociala, Sanse Egale si Durabilitate care pot afecta toate masurile si multe din proiectele unui Program.

De minimis Acesta este pragul sub care cerintele Regulilor pentru Ajutorul de Stat nu se aplica. Pragul de minimis se refera la schemele care furnizeaza ajutor pentru afaceri sub 100.000 euro pentru o perioada de 3 ani. De minimis nu se refera la proiecte – se refera la totalul tuturor ajutoarelor publice pentru afacerea in cauza, indiferent de sursa. Daca ajutorul total primit de o afacere este mai mare decat pragul, atunci se aplica regulile ajutoarelor de stat.

Development Plan (Plan de dezvoltare)

In faza de programare, acesta este primul document depus de Statele Membre. El prezinta o analiza (care, functie de imprejurari, poate fi la nivel national sau regional) a dificultatilor cu care se confrunta tara sau regiunea si fixeaza principalele prioritati ale guvernului pentru actiune. Planul mai subliniaza realizarile perioadei precedente de programare. Prioritatile prevazute in Cadrul de Sprijin Comunitar sau in Documentul Unic de Programare se bazeaza pe aceste analize.

DGs Prescurtare de la “Directorate General”. Acestea sunt sectiuni ale Comisiei Europene care se ocupa de subiecte specifice cum ar fi Fondurile Structurale. In cazul nostru DG REGIONAL POLICY (DG Politica Regionala) se ocupa de Fondul de Dezvoltare Regionala, si DG EMPLOYMENT (DG Ocuparea Fortei de Munca) se ocupa de Fondul Social. De asemenea exista legaturi cu DG AGRICULTURE (DG Agricultura) si FISHERIES (Pescuit).

EMAS (Environmental management and audit scheme = schema de audit si management pentru mediu):

Reglementare Europeana, numita si “Eco-audit”, care defineste un mod de comportament pentru fiecare firma sau organizatie care doreste sa se angajeze voluntar in managementul responsabil fata de mediu. Din 2000, EMAS a inclus standardul international ISO 14001 ca instrument de management al mediului, adaugand la el

46

cerinte specifice.

Employment Guidelines (Indrumar privind ocuparea fortei de munca)

Ca parte din curenta Strategie Europeana pentru Ocuparea Fortei de Munca, Indrumarul, agreat anual de toate guvernele UE, fixeaza prioritati si obiective clare pentru politica privind piata muncii pentru anul urmator. Fiecare Stat Membru integreaza Indrumarul in politicile sale nationale privind forta de munca, care sunt monitorizate si evaluate anual de Comisie si de celelate State Membre.

EQUAL Initiativa Comunitara avand in vedere diminuarea factorilor care genereaza inegalitatea sanselor si discriminarii in accesul la piata muncii si la instruire.

ESDP (European spatial development perspective= Perspectiva Europeana a Dezvoltarii Teritorial-Spatiale)

Document neoficial adoptat de Statele Membre in 1999, care propune analize si indrumari pentru intarirea coordonarii politicilor nationale de planificare regionala. Scopul este de a promova o dezvoltare echilibrata si policentrica a Europei, planificare corespunzatoare a oraselor, o noua relatie intre orase si localitati de tara, acces egal la infrastructura, comunicatii (in particular prin noi tehnologii) si cunoasterea si administrarea cu grija a mediului, resurselor naturale si mostenirii in scopul de a asigura o dezvoltare durabila economica, sociala si a mediului.

ESF policy frame of reference (Cadru de referinta pentru politica ESF)

In scopul de a asigura consistenta Planurilor Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de munca, Statele Membre trebuie sa depuna un "Cadru de Referinta pentru Politica Obiectiv 3" inainte de a incepe negocierile asupra programelor nationale. Acest document evidentiaza prioritatile pentru angajarea fortei de munca si dezvoltarea resurselor umane in Statele Membre (nu numai in zonele Obiectiv 3) si modul in care vor contribui toate Fondurile Structurale.

EURES Retea Europeana de parteneri cum ar fi servicii publice de ocupare a fortei de munca, sindicate si patronate, coordonata de Comisia Europeana si avand in vedere facilitarea liberei circulatii a muncitorilor in cele 17 tari ale Zonei Economice Europene (EEA) si in particular in zonele de granita. Peste 500 de consultanti EURES dau informatii si sfaturi muncitorilor, celor care-si cauta de lucru si angajatorilor.

European Agricultural Guidance and Guarantee Fund (EAGGF= Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultura)

O parte din Sectiunea de Orientare (pentru Obiectiv 1) si cea de Garantare (pentru Obiectivele 2 si 3) ale EAGGF, finanteaza politica de dezvoltare rurala a UE. Scopul este sa imbunatateasca eficienta fermelor, sa sprijine investitiile in procesarea alimentelor si marketing si sa furnizeze plati compensatorii in zone defavorizate.

European Commission (Comisia Europeana)

Comisia propune legislatia Comunitatii Europene, este bratul executiv al CE prin implementarea legislatiei la nivel Comunitar; de asemenea, se asigura ca legislatia Comunitara este corect aplicata. Comisia are doua intelesuri in acest context. 1) acopera Comisarii, echivalenti ministrilor, care sunt nominati de Statele Membre. 2) toata gama de functionari oficiali (echivalent departamentelor in guvern). Oficialii sai includ reprezentanti nationali angajati direct din toate Statele Membre, dar si experti si consultanti. Comisia controleaza Fondurile Structurale la nivel Comunitar si de aceea are un rol fundamental in furnizarea de programe. Este implicata atat in strategia generala a Programelor prin PMC cat si in furnizarea de autorizari specifice pentru unele proiecte cum sunt cele majore sprijinite de ERDF .

European Community (Comunitatea Europeana)

Fondurile structurale exista in cadrul ‘Comunitatii Europene’, bazata pe Tratatul de la Roma, care a fost amendat intr-un numar de urmatoare tratate. Comunitatea Europeana include si tratatele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (ECSC) si Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom). De aceea este destul de

47

normal sa spunem ca Fondurile Structurale sunt parte din Comunitatea Europeana. Comunitatea Europeana este in sine parte din Uniunea Europeana (EU).

European Council (Consiliul European)

Consiliul European este termenul folosit la descrierea intalnirilor regulate intre sefii de stat sau de guvern ai Statelor Membre ale Uniunii Europene. A fost infiintat printr-o comunicare la inchiderea summitului de la Paris din decembrie 1974 si s-a intrunit pentru prima data in 1975 (la Dublin, pe 10-11 martie). Inainte, din 1961 in 1974, practica era sa se tina summituri europene. Existenta sa a primit recunoastere legala prin Actul Unic European, in timp ce statutul oficial i-a fost conferit de Tratatul privind Uniunea Europeana. Se intruneste de cel putin 2 ori pe an si Presedintele Comisiei Europene participa ca membru deplin. Obiectivele sale sunt sa dea Uniunii Europene impulsul de care are nevoie pentru dezvoltarea sa viitoare si sa defineasca orientarile politice generale

European Employment Strategy (Strategia Europeana privind Ocuparea Fortei de Munca)

Strategia furnizeaza coordonarea permanenta a politicilor privind angajarea fortei de munca in Statele Membre prin orientare in ocuparea fortei de munca, si este grupata in jurul a patru teme sau piloni: Angajabilitate – ajutand atat somerii cat si pe cei care sunt angajati sa-si dezvolte abilitatile corespunzatoare, Spiritul Antreprenorial – cum sa demarezi mai usor sau sa derulezi o afacere si angajarea de personal, Adaptabilitate – modernizarea abilitatilor si modului de a lucra intr-o lume in schimbare rapida, Sanse Egale – acces egal la locuri de munca pentru barbati si femei, ajutor pentru a echilibra munca si viata de familie. Ciclul anual pentru implementarea si monitorizarea politicilor nationale pentru angajarea fortei de munca este cunoscut ca Procesul de la Luxemburg dupa summitul pentru locuri de munca de la Luxemburg (1997) unde procedurile au fost initial agreate.

European Parliament (Parlamentul European)

Parlamentul European include reprezentanti alesi direct. Este implicat atat in procesul legislativ cat si in monitorizarea activitatii Fondurilor Structurale, dar nu are impact in modul in care fondurile sunt administrate. Membri individuali ai Parlamentului European (MEP) pot sa fie interesati de Fondurile Structurale in zonele proprii.

European Regional Development Fund (ERDF= Fondul European pentru Dezvoltare Regionala)

Scopul acestui Fond este sa promoveze coeziunea economica si sociala prin corectarea principalelor dezechilibre regionale si participarea in dezvoltarea si restructurarea regiunilor. In acelasi sens, ERDF va contribui de asemenea la dezvoltarea durabila si crearea de locuri de munca durabile.

European Social Fund (ESF= Fondul Social European)

Creat in 1957, ESF este principalul instrument al Uniunii Europene pentru dezvoltarea de resurse umane si imbunatatirea pietei muncii. Sprijina masuri de prevenire si combatere a somajului si de dezvoltare a resurselor umane. ESF are ca scop promovarea unui nivel inalt al angajarii fortei de munca, a egalitatii intre barbati si femei, dezvoltare durabila si coeziune economica si sociala. Scopul cheie al acestui Fond este sa furnizeze sprijin financiar pentru implementarea Planurilor Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Evaluation (evaluarea)

In cadrul procesului de monitorizare, evaluarea un pas inainte prin pozitionarea succesului proiectului, prioritatii sau programului fata de obiectivele strategice. Fiecare program este subiectul unei evaluari finale care va pozitiona succesul respectivului program in atingerea obiectivelor Documentului Unic de Programare (SPD) sau CSF/OP. Natura si scopul evaluarii va depinde de abordarea adoptata. Evaluarea se realizeaza de trei ori in timpul vietii unui program: - Evaluare Ex Ante – o evaluare a conditiilor inainte de inceperea programului.

48

- Evaluare Interim – o evaluare la jumatatea drumului/perioadei programului. Aceasta va fi legata de eliberarea Rezervei de Performanta - Evaluare Ex Post – o evaluare a succesului si a impactului programului, dupa sfarsitul perioadei de implementare a programului

Final beneficiaries (Beneficiari finali)

Organizatii sau firme publice sau private responsabile pentru operatii. In cazul schemelor de ajutor conform Articolului 87 din Tratat si in cazul ajutoarelor date de organisme numite de Statele Membre, beneficiari finali sunt organismele care ofera ajutorul.

Financial Instrument of Fisheries Guidance (FIFG= Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului)

FIFG a fost infiintat de UE pentru imbunatatirea competitivitatii sectorului de pescuit prin restructurare. Masurile includ adaptarea si modernizarea flotelor, dezvoltarea acvaculturii, modernizarea procesarii si marketingului la produsele de pescuit si acvacultura si imbunatatirea facilitatilor de pescuit din porturi.

Global grant (grant/ajutor global)

Acea parte a asistentei a carei implementare si management pot fi incredintate unuia sau mai multor intermediari aprobati, inclusiv autoritati locale, organisme de dezvoltare regionale sau organizatii ne-guvernamentale, folosita preferabil pentru asistarea initiativelor de dezvoltare locale. Decizia de a angaja un grant global trebuie luata in acord cu Comisia de catre Statul Membru sau, in acord cu Statele Membre, de catre autoritatea de management. In cazul Initiativelor Comunitare si a actiunilor inovative, Comisia poate decide sa angajeze un grant global pentru toata sau pentru o parte din asistenta. In cazul initiativelor Comunitare, aceasta decizie poate fi luata numai cu acordul anterior al Statelor Membre implicate.

Information society (Societatea Informationala)

Termenul de societate informationala este larg folosit dar prea putin definit. In termeni largi, se refera nu numai la dezvoltarea si convergenta tehnologiilor informatiei si comunicatiilor (ICT), dar si la consecintele lor pentru societate, in special in dezvoltarea ei economica si sociala.

Infrastructure (Infrastructura)

Termenul este folosit aici in sens larg, cuprinzand nu numai sosele si utilitati publice, dar si cladiri si facilitati turistice. Asa numitele “investitii productive” cum ar fi fabricile sau echipamentele, nu sunt cuprinse de acest termen.

Interreg Initiativa Comunitara a Fondului European de Dezvoltare Regionala (ERDF) in favoarea cooperarii intre regiunile Uniunii Europene. Obiectivul Interreg III (2000-2006) este o mai mare coeziune economica si sociala in Uniunea Europeana si o dezvoltare echilibrata si armonizata a teritoriului UE prin promovarea cooperarii transfrontaliere, transnationala si interregionala. O atentie speciala se da implicarii regiunilor indepartate si a celor de-a lungul granitei externe a Uniunii cu tarile candidate.

Intervention rates (rate de interventie)

Un proiect nu va primi in mod normal mai mult de 50% din costurile eligibile de la Fondurile Structurale, diferenta trebuie sa fie acoperita prin co-finantare (care poate fi atat privata cat si publica). Procentul pe care il reprezinta Fondurile Structurale in totalul costurilor eligibile se numaste rata grantului sau rata de interventie

ISPA (Instrument for Structural Policies for pre-Accession= Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-aderare)

Program european creat pentru a ajuta 10 tari candidate din Europa centrala si de est pentru pregatirea aderarii lor (ajutor de pre-aderare) prin finantarea de proiecte legate de protectia mediului si retele de trasport. Intervine conform modelului Fondului de Coeziune.

Leader+ Initiativa Comunitara care sprijina actiuni inovatoare de dezvoltare rurala in toate regiunile dezavantajate ale Uniunii, prin “grupuri de actiune locala” (LAG) formate din parteneri economici si sociali publici si privati. Dupa Leader I (1991-94) si Leader II (1994-99), Leader+ (2000-06) este centrat pe elaborarea de strategii integrate pentru

49

dezvoltarea zonelor rurale si schimbul de experiente si know-how intre zone de acelasi nivel European.

Leverage (Parghie)

Nivelul investitiilor din sectorul privat care rezulta dintr-un proiect este cunoscut ca “parghie”. Aceasta este investitia care rezulta din oportunitatile oferite de proiecte ERDF, mai degraba decat contributia financiara directa la proiect. Contributiile financiare de la sectorul privat incluse in proiect ca si co-finantare nu se considera “parghie”. Un exemplu poate fi investitia sectorului privat la construirea unui sediu intr-o locatie care a fost pregatita pentru dezvoltare cu sprijinul Fondurilor Structurale.

Managing authority (Autoritatea de management/administrare)

Organism numit de Statul Membru pentru administrarea programelor Fondurilor Structurale. Acest organism poate fi o autoritate publica sau privata la nivel national, regional sau local sau chiar Statul Membru insusi. Autoritatea de management si autoritatea de plati poate fi aceeasi daca Statul Membru decide astfel.

Measures (Masuri)

Planurile Fondurilor Structurale au doua niveluri de detaliere. Ele sunt mai intai impartite in prioritati si apoi in masuri. Masurile descriu cum lucreaza prioritatea. De exemplu, prioritatea poate spune ca se va adresa problemelor noilor afaceri, in timp ce masurile individuale pot sa se refere la incepatori, sa impulsioneze formarea de noi firme si sa abordeze supravietuirea pe termen lung. Atat prioritatile cat si masurile au o suma de bani atasata cu exclusivitate in Tabelul Financiar, desi Comisia isi da acordul numai pentru Tabelul Financiar la nivel de Prioritate. Comitetele de monitorizare a programului pot decide sa mute banii intre masuri in cadrul unei prioritati.

Monitoring (Monitorizarea)

Este responsabilitatea co-finantatorului proiectului sa faca aranjemente pentru a monitoriza performanta financiara si fizica a proiectului. Toti solicitantii trebuie sa declare in formularul de solicitare cum vor monitoriza performanta proiectului. Aranjamentele privind monitorizarea au rolul de a determina progresul fata de rezultatele proiectului si de a implica colectarea de date si alte dovezi privind performanta proiectului. Organizatiile trebuie sa trimita date de monitorizare detaliate catre Secretariatul Programelor Europene ca parte a conditiilor pentru primirea sprijinului din cadrul Fondurilor Structurale . Proiectelor care nu reusesc realizarea activitatilor li se cere sa returneze Fondului Structural grantul primit.

Monitoring Committee (Comitetul de Monitorizare)

Fiecare Cadru de Sprijin Comunitar, Program Operational, si Document Unic de Programare este supervizat de un Comitet de Monitorizare care este infiintat de Statul Membru in acord cu autoritatea de management. Rolul Comitetului de Monitorizare include supervizarea implementarii programelor pe teren si verificarea atingerii obiectivelor. De asemenea evalueaza si aproba rapoartele anuale si finale de implementare a programelor, inainte de a fi trimise catre Comisie.

Multiplier effects (Efecte de multiplicare)

Efectele de multiplicare sunt beneficiile care provin din activitatile economice aditionale intr-un Fond Structural. Sunt doua tipuri de efecte de multiplicare, dupa cum urmeaza: - efect de multiplicare la nivelul furnizorilor locali dintr-un proiect ERDF, de exemplu un noua atractie turistica va cumpara parte din bunuri si servicii de la furnizori locali; - efect de multiplicare la nivelul veniturilor populatiei, de exemplu venituri mai mari pentru cei angajati de proiect sau ca rezultat al proiectului. Existenta multiplicatorilor este adesea bazata pe dovezi ale unor studii si evaluari si variaza functie de sector, locatie si tip de proiect. Datele sunt, in mod normal, exprimate ca procent din beneficiile originale. De exemplu, un multiplicator de locuri de munca de 1.3 ori este un beneficiu pentru economia locala.

50

n+2 Acesta este principiul aplicat oriunde este calculata o cheltuiala ceruta de program sub “Profilul Berlin”. N este anul angajamentului, +2 este anul pana la sfarsitul caruia fondurile angajate in “n” trebuie cheltuite (sau returnate).

National Action Plans for Employment (NAP= Planuri Nationale de Actiune pentru Ocuparea Fortei de munca)

In fiecare an, fiecare Stat Membru prezinta un Plan de Actiune National aratand cum va fi utilizat programul de orientare in ocuparea fortei de munca.

NUTS (nomenclature of territorial units for statistics= nomenclator de unitati teritoriale pentru statistica)

Nomenclatorul stabilit de Biroul Statistic al Comunitatilor Europene (Eurostat) in scopul de a avea un plan de distributie terioriala unic si coerent. Nomenclatorul actual subdivide tarile Uniunii Europene in 78 teritorii NUTS 1 (Länder in Germania, regiuni in Belgia, etc.), 210 teritorii NUTS 2 (comunitati autonome in Spania, regiunile franceze, regiunile italiene, Länder in Austria, etc.) si 1093 teritorii NUTS 3, care sunt zone mai mici. In programele de dezvoltare regionala, Obiectivul 1 al Fondurilor Structurale acopera teritoriile NUTS 2 si Obiectivul 2 acopera teritorii NUTS 3.

Obiectiv 1 Objectivul 1 promoveaza dezvoltarea regiunilor unde PIB pe locuitor este sub 75% din media UE, a regiunilor externe, ca departamentele franceze Azore, Madeira. Regiunile Obiectiv 1 cu populatie rara din Finlanda si Suedia sunt finantate de toate cele patru Fonduri Structurale ESF, ERDF, EAGGF si FIFG si aduna 69,7% din totalul cheltuelilor Fondurilor Structurale, in total 135,9 miliarde Euro in perioada 2000-2006. Populatia UE acoperita de acest Obiectiv este peste 83 milioane.

Obiectiv 2 Sprijina zone care se confrunta cu urmatoarele dificultati: zone cu schimbari in sectorul industrial si servicii, zone rurale in declin, zone urbane in dificultate, zone in scadere economica dependente de pescuit. Obiectivul 2 este finantat in principal de ESF si ERDF si reprezinta 11.5% din totalul cheltuielilor Fondurile Structurale, respectiv 22,5 miliarde Euro pentru 2000-2006.

Obiectiv 3 Furnizeaza finantare in toate UE pentru a sprijini adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de educatie, instruire si ocupare a fortei de munca. Toata populatia UE din afara zonelor Obiectiv 1 este acoperita de Obiectiv 3. Obiectiv 3 este finantat de ESF singur si reprezinta 12.3% din totalul cheltuielilor Fondurilor Structurale, in total 24,05 miliarde Euro in 2000-2006.

Obiective Fondurile Structurale lucreaza pentru atingerea unuia sau mai multora din cele trei Obiective listate mai sus. Fondurile au un numar de scopuri comune, incluzand dezvoltarea durabila, dezvoltarea angajarii fortei de munca si resurselor umane, protectia mediului si promovarea egalitatii intre barbati si femei. Prin reforma Fondurilor Structurale din 1999, numarul de Obiective a fost simplificat si redus de la sapte la trei

Operatiune Orice proiect sau actiune derulata de beneficiarul final al asistentei.

Operational Programme (OP= Program Operational)

Statele Membre submit Comisiei o serie de Programe Operationale fie sectoriale (ca turismul, instruirea si resursele umane) sau regionale, care traseaza planuri detaliate pentru implementarea Cadrului de Sprijin Comunitar. In timp ce CSF, dupa cum sugereaza si numele, este documentul cadru general, OP intra mai mult in detalii privind modul si locul in care Fondurile vor fi cheltuite, impactul asteptat si modul de monitorizare si evaluare a programelor.

Outputs (iesiri/rezultate)

Acestea sunt efecte intermediare create de activitatile derulate intr-un proiect particular. Ele reprezinta mijloace particulare prin care se asigura impactul. Ele cuantifica efectele intermediare ale activitatilor. De exemplu, o iesire/rezultat care poate fi masurata este ca 60% of

51

din afaceri supravietuiesc mai mult de trei ani. Rezultatele asteptate trebuie specificate de cei care solicita sprijinul Fondurilor Structurale. Documentul Unic de Programare (SPD) specifica faptul ca rezultatele tinta se asteapta sa fie atinse de fiecare prioritate si masura, iar solicitantul trebuie sa foloseasca exact exprimarea din masura relevanta. Mai multe sfaturi privind rezultatele pot fi obtinute de la Secretariatul European al Programelor.

Paying authority (autoritatea care face platile)

Una sau mai multe autoritati sau organisme nationale, regionale sau locale numite de Statul Membre pentru a solicita si primi platile de la Comisie si a plati proiectele pe teren.

Performance reserve (rezerva de performanta)

Reglementarile cer Statelor Membre sa pastreze o anumita cantitate din finantare. La sfarsitul anului 2003, toare programele vor fi evaluate sa se vada cat de eficiente au fost. Programele care au fost eficiente si se demonstreaza acest lucru, vor primi mai multi bani din aceasta rezerva de performanta. Reglementarile permit Comisiei sa refuze Rezerva de Performanta daca tintele nu sunt atinse

Phare Fond European / Program creat in 1990, initial pentru sprijinul procesului de reforma in Polonia si Ungaria. Acum ajuta 10 tari candidate din Europa centrala si de est in pregatirea pentru aderare. Concentrat pe intarirea capacitatii institutionale, sprijinirea investitiilor si a coeziunii economice si sociale, Fondul acopera aceeasi gama de masuri ca si finantarile din cadrul Fondurilor Structurale in Statele Membre si este principalul instrument pentru ajutor in tarile candidate. Phare-CBC sprijina actiuni transfrontaliere sau transnationale care implica zonele din aceste tari.

Phasing out (in afara fazei)

Regiunile “'in afara fazei” au fost incluse in Obiectivele 1, 2, 5b sau 6 in perioada anteriorara de programare a Fondurilor Structurale, ele au progresat astfel ca, in prezent, nu mai au nevoie de sprijin financiar integral, astfel ca ele nu mai sunt incluse in Obiectivele 1 si 2 in aceasta perioda de programare. Aceste regiuni vor continua, cu toate acestea, sa se califice pentru asistenta de tranzitie, pana la 31 decembrie 2005 sau 31 decembrie 2006, functie de regiune.

Pre-accession aid (ajutor de pre-aderare)

Sprijin furnizat prin trei instrumente financiare (Phare, ISPA si Sapard) pentru fiecare din tarile candidate din Europa centrala si de est, pana la aderare la Uniunea Europeana. Dupa aderare, noile State Membre vor beneficia de formele de ajutor structural UE (vezi: Fonduri Structurale si Fond Coeziune). Virtual toate teritoriile noilor State Membre vor cadea sub Obiectivul 1 din Fondurile Structurale.

Programme complement (Program Complement)

Acest document este "complementul" OP/SPD prin furnizarea de detalii despre cum, cand si in ce scop vor fi cheltuite Fondurile. Este prezentat Comisiei, doar in scop informativ (adica nu este necesara aprobare oficiala), in termen de 4 luni dupa ce OP/SPD national a fost aprobat.

Programme Monitoring Committee (PMC= Comitetul de Monitorizare a Programului)

Acesta este Comitetul care face recomandarile finale asupra selectiei proiectelor catre Ministru, dupa ce au fost analizate de grupurile de consiliere din Comitetul de Management. Cand se creeaza PMC, se acorda atentie speciala garantarii celui mai bun echilibru posibil din punct de vedere sectorial, geografic, si de sex. PMC iau in considerare implementarea strategica a Programelor.

Programming (Programarea)

Principiu de actiune al Fondurilor Structurale avand ca scop elaborarea de programe de dezvoltare multi-anuale. Programarea urmeaza un proces de decizie multifaza bazat pe parteneriat care se incheie cu preluarea programelor de catre detinatorii de proiecte publice sau private. Perioada curenta de programare acopera anii 2000-2006.

Programming Period (perioada de programare)

Perioada curenta de programare, numarul de ani pentru care sunt valabile documentele de programare (CSF/OP/SPD), se deruleaza

52

pe sapte ani din 2000 in 2006. Finantarea ESF pentru aceasta perioada se asteapta sa fie de 63 miliarde Euro. Fosta perioada de programare pentru Fonduri Structurale a fost din 1994 in 1999.

Rural development (dezvoltare rurala)

Dezvoltare echilibrata si diversificata a zonelor rurale. Focalizarea este pe intarirea economica si sociala a zonelor rurale si stoparea migratiei de la sate prin mentinerea unui sector agricol viabil si variat in timp ce sunt dezvoltate activitati complementare sau alternative (turism ecologic, activitati recreationale, servicii, etc.) si conservarea mediului, a resurselor naturale, a peisajului si mostenirii culturale a zonelor rurale. O gama larga de masuri pentru dezvoltarea rurala este implementata prin intermediul PAC in toata Uniunea (programe de dezvoltare rurala), in cadrul initiativei comunitare Leader+ si prin politicile regionale (vezi: Politica Agricola Comuna - PAC, Fondul European pentru Orientare si Garantare in Agricultura, Leader+).

Sapard (Special action programmes for agriculture and rural development = Programe speciale de actiune pentru agricultura si dezvoltare rurala)

Fond European creat sa ajute tarile central si est europene care candideaza pentru calitatea de membru UE ca sa se pregateasca pentru aderare (ajutor de pre-aderare), oferind asistenta pentru ajustarea structurilor agricole si dezvoltarea rurala. Fondul este complet descentralizat si fiecare tara candidata este responsabila pentru managementul sau.

Single Programming Document (SPD= Document Unic de Programare)

In scopul de a grabi si de a simplifica faza de programare, Statele Membre au avut optiunea inca din 1993 de a prezenta un Document Unic de Programare pe fiecare Obiectiv. SPD, folosit in general in cazurile unde finantarea UE este sub 1 miliard Euro, incorporeaza atat Planul de Dezvoltare cat si cererea de finantare si de aceea necesita o singura decizie a Comisiei. Combinand continutul unui Cadru de Sprijin Comunitar si un Program Operational, SPD fixeaza strategia, prioritatile, obiectivele si impactul asteptat al activitatilor Fondului Structural si subliniaza modul in care programele vor fi administrate, monitorizate si evaluate pe teren.

Small and Medium sized Enterprises (SME= intreprinderi mici si mijlocii)

SME (IMM) sunt definite de Comisia Europeana ca firme: - cu mai putin de 250 angajati in momentul in care se face solicitarea de fonduri. Acestia includ personalul part time, sezonier si temporar. - cu un bilant cu active nete de nu mai mult de 27 milioane de Euro sau o cifra de afaceri anuala de nu mai mult de 40 milioane de Euro; si care - nu sunt mai mult de un sfert detinute in proprietate de alte firme care nu sunt SME (adica nu este o sucursala, filiala a unei companii mari) Comisia Europeana recunoaste importanta promovarii dezvoltarii SME (IMM) ca un mod eficient de a crea locuri de munca si bunastare. Aceasta politica este un element cheie al programelor de finantare structurale in Nord-Est, cu un numar de activitati specific destinate promovarii crearii si cresterii SME (IMM).

Social entrepreneurs (antreprenori sociali)

Indivizi care actioneaza cu spirit intreprinzator in proiecte de dezvoltare, initiative, partneriate sau organizatii care au ca prim scop nu cresterea profitului financiar ci acumularea de capital social. Acesta nu este proprietarul manager al unei firme mici care se focalizeaza pe cresterea intreprinderii sale in sensul locurilor de munca, profitului, pietei, etc., ci este cineva care demonstreaza o determinare, angajament si comportament similare intr-un context diferit.

Social inclusion / exclusion (includere/excludere sociala)

O cultura care fie permite, fie respinge populatia de la marginile societii sa intre in curentul central al pietei muncii si care le permite/nu le permite o calitate a vietii rezonabila.

53

Structural Funds (Fonduri structurale)

Fondul Regional (ERDF), Fondul Social (ESF), Fondul pentru pescuit (FIFG) si cel de Orientare si Garantare (EAGGF) formeaza ceea ce este cunoscut ca Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Fondurile reprezinta instrumentul financiar folosit la reducerea decalajului intre standardele de viata intre regiuni si intre oameni si la promovarea coeziunii economice si sociale in toata Europa.

Sustainable development (dezvoltare durabila)

Definita ca dezvoltare care rezolva nevoile generatiei prezente fara a opri viitoarele generatii sa-si rezolve nevoile proprii. Fondurile Structurale trebuie sa contribuie la cresterea economica pe termen lung, includere sociale, sanse egale si protectia mediului.

Tacis Program de asistenta tehnica pentru Comunitatea Statelor Independente (CIS), tarile Asiei centrale din fosta Uniune Sovietica si Mongolia. Tacis-CBC (cooperare transfrontaliera) sprijina acele actiuni peste granite sau transnationale care implica Rusia, Belarus, Ucraina si Moldova.

Technical Assistance (TA= Asistenta Tehnica)

Acea parte a bugetului Programului care poate fi folosita pentru imbunatatirea performantei programului, management, eficienta.

Teleworking Un termen folosit sa descrie abilitatea de a lucra departe de birou si care implica folosirea ICT pentru mentinerea unei comunicari eficiente, care sa dea acces la toate facilitatile cerute de munca la distanta.

Territorial employment pacts (pacturi teritoriale de ocupare a fortei de munca)

Acord intre parteneri locali publici si privati in vederea implementarii la un nivel teritorial corespunzator a noilor metode de folosire a tuturor resurselor (financiare, administrative, umane, tehnice) care pot ajuta la crearea de noi locuri de munca si contribuie la dezvoltarea economica si sociale. Experienta a 89 pacturi implementate in Uniune intre 1994 si 1999 a servit ca baza pentru incurajarea unei mai bune folosiri a Fondurilor Structurale

Trans-European networks (TEN = retele Trans Europene)

Toate infrastructurile de transport, energie, telecomunicatii si mediu, care depasesc frontierele UE, care sunt corelate cu retelele nationale pentru maximizarea avantajelor Pietei Unice si care asigurarea o infrastructura accesibila si echilibrat distribuita in toata Europa.

Transitional area (Zona de Tranzitie)

Zone care nu mai sunt eligibile pentru intreaga asistenta a obiectivului 1 sau 2 dupa 1999, dar care sunt sprijinite prin “asistenta de tranzitie” din cadrul ERDF, pana in 2005, pentru a consolida rezultatele obtinute in programele anterioare. De asemenea, ele pot fi sprijinite si prin ESF sub Obiectivul 3. Aceasta asistenta de tranzitie este destinata evitarii unui intreruperi bruste a finantarii Fondurilor Structurale. Sunt disponibile harti care arata aceste zone.

URBAN Initiativa Comunitara avand ca scop regenerarea vecinatatii oraselor aflate in criza, imbunatatirea zonelor urbane deteriorate si promovarea dezvoltarii urbane durabile.

Vademecum O brosura de orientare produsa de Comisia Europeana pentru asistarea dezvoltarii si pregatirii de programe (cunoscuta si ca Working Paper 1).

6. Anexe

6.1. Surse de informare

6.1.1. Surse de informare privind Fondurile Structurale

54

Website-ul Uniunii Europene: http://europa.eu.int

Glosarul Uniunii Europene: http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/cig/g4000.htm

Comisia Europeana: http://europa.eu.int/comm/

DG Dezvoltare Regionala: http://www.inforegio.org

DG Angajarea fortei de Munca: http://europa.eu.int/comm/employment_social/index_en.htm

DG Mediu: http://europa.eu.int/comm/environment/index_en.htm

DG Transport :: http://europa.eu.int/comm/transport/index_en.html

Parlamentul European: http://www.europarl.eu.int/

OECD: http://www.oecd.org

Interreg MEDOCC: http://www.interreg.medocc.net

Interreg Cadses: http://www.cadses.net

Formez: http://europa.formez.it

ESF in Italia: http://www.europalavoro.it

Initiativa Equal Italiana: http://www.equalitalia.it

Carnia Leader: http://www.carnialeader.it

Institutul Italian pentru Economia Agriculturii: http://www.inea.it

Site-ul European Leader II: http://www.rural-europe.aeidl.be

Consortiul pentru dezvoltarea Polesinei: http://www.consvipo.it/

Promaria Poggiorsini: http://www.poggiorsini.com/

6.1.2. Surse de informare privind politicile de dezvoltare regionala din Romania Carta Verde “Politica de Dezvoltare Regionala in Romania” – Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, 1997 Disparitati Regionale in Romania, 1990 – 1994, Grupul de Consultanta Ramboll, 1996 Documentele Conferintei “Politica de Dezvoltare Regionala in Romania”, 12-13 mai 1997

2002 Regular Report on Romania’s Progress Towards Accession

Elargissement de l’Union europeenne – une chance historique, Commission europeenne, DG Elargissement, 2000 Programul Phare al Uniunii Europene, Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, 2001

55

Ce este Programul Phare al Uniunii Europene?, Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, 2001 Cum sa obtii finantare de la Uniunea Europeana, Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, 2002

Document de pozitie al Romaniei, Capitolul 21 – Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale, Guvernul Romaniei, 2001

Planul National de dezvoltare, 2002 – 2005, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, 2001

Strategia Nationala de Dezvoltare Economica a Romaniei pe Termen Mediu – 2001-2004, Guvernul Romaniei, 2000

Impactul Politicii de Coeziune Sociala asupra Dezvoltarii econjomico-Sociale la nivel Regional in Romania, Studiu de impact privind pre-aderarea, Institutul European din Romania, 2002

Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (htpp://www.mdp.ro)

Agentia pentru Dezvoltare Regionala 6 Nord-Vest (http://www.nord-vest.ro)

Agentia pentru Dezvoltare Regionala 5 Vest (http://www.adr5vest.ro)

Agentia pentru Dezvoltare Regionala 1 Nord-Est (http://www.adrnordest.ro)

6.2. Documente relevante

Textul integral al documentele le puteti gasi la adresa http://www.caravanaFS.ccina.ro

6.2.1. Documente relevante pentru Fondurile Structurale

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 cu prevederi generale privind Fondurile Structurale

Reglementarea (EC) Nr. 1783/1999 a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 1999 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala

Reglementarea (EC) Nr. 1784/1999 a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 1999 privind Fondul Social European

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1263/1999 din 21 iunie 1999 privind Instrumentul Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurala de la Fondul European de Garantare si Orientare Agricola (EAGGF) si amendamente la unele Reglementari

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 2355/2002 din 27 decembrie 2002 amendand Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 438/2001 care traseaza reguli detaliate pentru implementarea Reglementarii Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 pentru sisteme de management si control a asistentei oferite de Fondurile Structurale

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 448/2001 din 2 marctie 2001 cu reguli detaliate pentru implementarea

Reglementarii Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 privind procedura de corectii financiare la asistenta oferita de Fonduri Structurale

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 1685/2000 din 28 iulie 2000 cu reguli detaliate pentru implementarea Reglementarii Consiliului (EC) Nr. 1260/1999 privind eligibilitatea cheltuielilor pentru operatiuni cofinantate de Fondurile Structurale

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 643/2000 din 28 martie 2000 privind aranjamentele pentru folosirea de euro in managementul bugetar al Fondurilor Structurale

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 1159/2000 din 30 mai 2000 privind masuri de informare si publicitate in Statele Membre pentru asistenta Fondurilor Structurale

56

Council Regulation (EC) No 1265/1999 din 21 iunie 1999 amendand Anexa II la Reglementarea (EC) Nr. 1164/94 stabilind un Fond de Coeziune

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1264/1999 din 21 iunie 1999 amendand Reglementarea (EC) Nr. 1164/94 stabilind un Fond de Coeziune

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 1386/2002 din 29 iulie 2002 cu reguli detaliate pentru implementarea

Reglementarii Consiliului (EC)Nr. 1164/94 cu privire la sistemele de management si control pentru asistenta data de Fondul de Coeziune si procedura de corectii financiare

Reglementarea Comisiei (EC) Nr. 16/2003 din 6 ianuarie 2003 cu reguli detaliate speciale pentru implementarea Reglementarii Consiliului (EC)Nr. 1164/94 cu privire la eligibilitatea cheltuielilor in contextul masurilor partial-finantate de Fondul de Coeziune

Decizia Comisiei 96/455 EC privind masuri de informare si publicitate care trebuie derulate de Statele Membre si Comisie privind Fondul de Coeziune

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind sprijinul Comunitar pentru masuri de pre-aderare pentru agricultura si dezvoltare rurala in tarile candidate din Europa centrala si de est in perioada de pre-aderare

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1267/1999 din 21 iunie 1999 stabilind un Instrument pentru Politici Structurale pentru Pre-aderare (ISPA)

Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 1266/1999 din 21 iunie 1999 privind coordonarea ajutorului pentru tarile candidate in cadrul strategiei de pre-aderare si amendand Reglementarea (EEC) Nr. 3906/89

Decizia Comisiei din 22 iunie 2001 privind masuri de informare si publicitate care trebuie derulate de tarile beneficiare privind asistenta de la Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-aderare (ISPA)

Fondurile Structurale si coordonarea lor cu Fondul de Coeziune: Orientare pentru programe in perioada 2000-06

Comunicarea Comisiei privind Initiativa Comunitara INTERREG 2000-2006

Comunicarea Comisiei privind Interreg III C "Cooperare Interregionala"

Comunicarea Comisiei privind Initiativa Comunitara URBAN 2000-2006

Comunicarea Comisiei privind actiunile inovative sub ERDF in 2000-2006

Fonduri Structurale : ghid privind principiile, criteriile si scarile indicative care trebuie aplicate de departamentele Comisiei in determinarea corectiilor financiare

Reglementarea Comisiei 438/2001 privind implementarea Reglementarea Consiliului 1260/1999 referitoare la sistemele de management si control ale asistentei oferite prin Fondurile Structurale

Evaluarea ex-ante a Fondurile Structurale 2000-2006

Verificarea principiului aditionalitatii pentru Obiectivul 1

Brosura “Politici structurale si teritoriul european: cooperare fara frontiere”

Brosura “Construirea de parteneriate locale puternice”

Brosura “EQUAL – ghidul proiectelor transnationale”

Brosura “Perspectivele europene de dezvoltare spatiala”

Comunicarea Comisiei privind cencentrarea pe egalitatea intre sexe in Fondurile Structurale 2000-2006

Societatea informationala si dezvoltarea regionala

Concentrarea pe egalitatii sanselor barbatilor si femeilor

Evaluarea intermediara in Fondurile Structurale

Indicatori pentru monitorizare si evaluare

Aplicarea regulii “n+2”

Brosura “Parteneriat local pentru a mai buna administratie”

Implementarea rezervei de performanta

57

Aplicarea principiului “poluatorul plateste’

Brosura “Managementul solid al Fondurilor Structurale: o problema majora pentru dezvoltarea Uniunii”

Comunicarea comisiei privind strategia europeana de dezvoltare durabila

Vademecum al planurilor si documentelor de programare ale Fondurilor Structurale 2000-2006

6.2.2. Documente relevante pentru politicile de dezvoltare regionala din Romania

Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania Hotararea 634/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania si a Regulamentului-cadru de organizare si funcţionare a consiliilor pentru dezvoltare regională Hotararea 554/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala Ordonanta de urgenta 268/2000 pentru modificarea si completarea Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania Legea 226/2001 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 268/2000 pentru modificarea si completarea Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania Legea 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul Hotararea 404/2001 pentru desemnarea reprezentantilor Guvernului in Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala Hotararea 16/2001 privind orgnizarea si functionarea Ministerului Dezvoltarii si Prognozei Hotararea 758/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltarii si Hotararea 1323/2002 privind elaborarea in parteneriat a Planului national de dezvoltare coordonarea, implementarea si gestionarea asistentei financiare comunitare prin instrumentele structurale Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale Legea nr. 143/1999 privind ajutoarele de stat si alte reglementari privind ajutoarele de stat Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv Ordonanţa de Urgenta nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate Romaniei de catre Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, aprobata prin Legea nr. 22/2000 Ordonanta de urgenta 75/2000 privind regimul zonelor defavorizate si alte reglementari e aceasta tema Ordonanta de Urgenta nr. 60/2001 privind achizitiile publice Legea administratiei locale 215/2001 Ordonanta 27/2003 pentru modificarea si completarea Legii 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania

58

59

2002 Regular Report on Romania’s Progress Towards Accession Document de pozitie al Romaniei, Capitolul 21 – Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale, Guvernul Romaniei, 2001 Planul National de dezvoltare, 2002 – 2005, Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, 2001 Strategia Nationala de Dezvoltare Economica a Romaniei pe Termen Mediu – 2001-2004, Guvernul Romaniei, 2000 10 intrebari despre negocierile de aderare a Romaniei -Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, 2001 Agenda 2000 – Opinia Comisiei asupra cererii de aderare a Romaniei, 1997 Competitivitatea si veniturile fermierilor din sectorul agro-alimentar in tarile Europei Centrale si de Est, 2001 Fisa sectorului “dezvoltare regionala” - Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania, 2002

Aprilie 2003

PHARE-EUROPA

Ghid editat de: Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta

Euro Info Centre RO822 in parteneriat cu

INFORMEST – Centrul de Servicii si Documentare pentru Cooperare Economica Internationala, Gorizia, Italia

Euro Info Centre IT388

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene