Upload
others
View
2
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
FRANCES LLOYD
Mireasa reg`sit`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CORNELIA ALEXOI-SHILI
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
Cafeneaua, mic` dar foarte confortabil`, situat` la cap`tul str`ziiprincipale, devenise un adev`rat refugiu pentru cei afla]i \n vacan]`, \naceast` zi ploioas` de iulie.
Mul]i dintre ei intraser` acolo pentru o cafea sau dou`, \ns`ceruser` apoi [i sandvi[uri, z`bovind \ndelung la mesele acoperite cufe]e de un alb imaculat.
Cei trei barmani f`ceau cu greu fa]` cererilor, alergând far` nicioclip` de r`gaz de la o un client la altul. Erau \mbr`ca]i \n costume gri,ale c`ror revere erau brodate cu câte un pesc`ru[ minuscul. P`rul leera strâns \n benti]e, care fuseser` [i ele brodate cu pesc`ru[i. Pere]iierau, la rândul lor, decora]i cu pesc`ru[i, [i pe fiecare mas` trona câteun pesc`ru[ \n miniatur`, al`turi de câte un bol plin cu ap`, \n careerau r`sfirate câteva flori. |mpotriva acestei inven]ii, Janet Cook, ceamai tân`r` dintre chelneri]e, o dezaproba \ntotdeauna cu str`[nicie.
Pesc`ru[ii n-aveau nimic \n comun cu daliile sau cu crizantemele,care \mpodobeau de obicei mesele sus]inuse ea \ntotdeauna.
giannijollys
Patru din cele cinci mese care c`zuser` \n sarcina sa erau deja
ocupate, iar mesenii \nghi]eau, gr`bi]i, tot ceea ce le dusese ea mai
\nainte.
|ntorcându-se din nou lâng` peretele de unde trebuia s` observe
dac` cineva mai avea nevoie de ea, Janet \[i mi[c` \ncet degetele
obosite, \n pantofi.
Ar fi vrut s` poat` ie[i deja de aici, unde mirosul mânc`rurilor [i al
pielii \ncinse \ncepea s`-i fac` r`u.
Cele dou` ore de pauz`, erau o adev`rat` minune pentru Janet,
care iubea aerul proasp`t, mai mult decât orice altceva [i se sim]ea
liber` [i revigorat` afar`, indiferent de vreme.
Una dintre colegele ei se opri \ncet lâng` ea [i o trase u[or de bra].
– B`iatul de acolo se va \mboln`vi cu siguran]` spuse ea, f`când un
semn discret spre una din mesele vecine. A mâncat, deja, cinci
\nghe]ate de când a venit.
Janet se uit` zâmbind spre locul indicat de Betty, cealalt`
chelneri]`. |ntr-adev`r, b`iatul mânca \nghe]ata mare din fa]a lui cu
mult` poft` [i cu ochii \nchi[i, ca \ntr-un adev`rat extaz.
– A[ mânca [i eu o \nghe]at` acum, cu o pl`cere la fel de mare,
spuse Janet râzând \ncet.
– Da, dar pentru asta ar trebui s` fii \n vacan]` [i s` ai vârsta lui,
replic` Betty, \ntorcându-se spre oglinda din spatele lor [i
aranjându-[i cu grij` uniforma. Ce crezi c` mi-a spus tipul care fusese
la masa din col]? continu` ea, surâzând amuzat`.
– Nu pot s` [tiu exact, replic` Janet zâmbind u[or ironic, dar pot
s`-mi \nchipui.
|n acel moment, u[a de la intrare se deschise \ncet [i odat` cu aerul
6 FRANCES LLOYD
revigorant intr` un tân`r \nalt [i foarte atractiv.
– Mmm ... f`cu Betty. S-a-ntors. Uit`-te pu]in la el… Arat`
extraordinar de bine. Cred c` e australian.
B`rbatul privi o clip` \n jur, apoi se uit` lung la Janet [i se \ndrept`
spre una din mesele r`mase libere.
– Cred c` a pus ochii pe tine, coment` Betty, surâzând.
– Nu vorbi prostii, replic` Janet, strâmbând u[or unul din col]urile
gurii ei senzuale. A fost aici de câteva ori \n ultimele zile [i l-am servit
eu, de asta se uita acum la mine.
– Hei, f`cu Betty, b`ie]a[ul meu vrea din nou o \nghe]at`. Mama lui
chiar nu realizeaz` ce r`u \i face dac`-i permite s` m`nânce \nc` una?
Betty se \ndrept` spre masa la care micul ei client o a[tepta
lingându-[i pofticios buzele, iar Janet spre nou-venit.
Era pentru a cinea oar` c` tân`rul se \ntorsese ast`zi \n cafenea, se
gândi Janet, sim]ind \n acela[i timp un mare regret pentru el c` \[i
pierdea timpul \nchis aici.
Oprindu-se \n fa]a mesei, Janet a[tept` cu un zâmbet amabil.
Tân`rul \[i ridic` ochii spre ea [i o \ntreb` plictisit:
– A[a e mereu timpul aici mereu?
– Nu, r`spunse Janet surâzând. Din când \n când e [i timp frumos.
– Cred c` am avut ghinion. Am prins cea mai mizerabil` perioad`
de aici. M` gândesc la familiile care au venit \n vacan]` cu copiii [i nu
pot s`-i duc` la plaj`. Vreau ceea ce am luat [i pân` acum: sandvi[uri [i
cafea.
– Am \n]eles, zâmbi Janet [i se \ndep`rt`.
|n timp ce a[tepta ca sandvi[urile s` fie preg`tite, Janet \l analiz` pe
clientul ei prin oglinda de lâng` ea. Pielea lui era \nc` foarte bronzat`,
MIREASA REG~SIT~ 7
\n compara]ie cu a celorlal]i clien]i. Era foarte bine cl`dit, de[i nu chiar
foarte \nalt, iar ochii lui alba[tri te \nfiorau prin r`ceala pe care o
degajau. Fa]a sa p`tr`]oas` exprima o voin]` de fier [i \ntreaga sa alur`
era a unui om foarte mul]umit de via]a sa.
Janet se \ntoarse la masa lui cu cele comandate [i aranj` totul cu
mâini pricepute.
B`rbatul \i mul]umi, l`sând deoparte ziarul pe care tocmai \l citea
[i Janet \ncepu s` cure]e masa al`turat`.
La ora dou` [i jum`tate, Janet oft` adânc, uitându-se cu jind spre
fereastr`. La ora patru [i jum`tate, era liber`!
Porni \n jos pe str`du]a \ngust` [i se opri la marginea falezei,
inspirând cu nesa] aerul s`rat. Când \[i atinse buzele cu limba, putu
sim]i deja sarea depus`. Strângându-[i umerii sub jachet`, \ncepu s`
mearg` \ncet de-a lungul falezei, oprindu-se din când \n când s`
priveasc` valurile \nalte care se sp`rgeau cu zgomot de ]`rm.
Atunci \l v`zu stând pe marginea ]`rmului, de unul singur, cu
mâinile vârâte adânc \n buzunare, cu gluga canadienei de ploaie
ridicat` pân` deasupra urechilor [i cu o [apc` tras` pe ochi. Ar`ta
deprimat [i singur, dar imediat ce \[i ridic` privirile [i o recunoscu, fa]a
lui se lumin` \n \ntregime. |[i duse mâna la [apc` [i, schi]ând un salut
politicos, o \ntreb` cu amabilitate:
– Gata treaba pentru azi?
– Doar pentru dou` ore.
– Mergi acas`?
Nu am cas`, \[i spuse Janet \n gând. Nic`ieri, \n lumea asta, nu
exist` un loc pe care s`-l pot numi ,,acas`". C`m`ru]a \n care locuiesc,
cu patul ei inconfortabil, cu ferestrele care se deschid doar doi
8 FRANCES LLOYD
centimetri, acoperite cu draperii uzate, nu poate fi numit` ,,acas`".
– |ntotdeauna \mi place s` m` plimb pe plaj`, \n aceste dou` ore,
zâmbi ea. |mi place s` simt aerul proasp`t de la marginea m`rii, dup`
atât de multe ore petrecute \n cafenea.
B`rbatul d`du u[or din cap, \n sensul c` \n]elege.
– Dar locuie[ti \n aceast` localitate?
– Da, de vreo optsprezece luni.
– Atunci, \nseamn` c` [tii aproape totul, despre aceste locuri. Po]i
deci s`-mi spui unde a[ putea s` m` duc pentru câteva ore, \n afara
cafenelei, a cinematografului sau a muzeului?
– Nu, nu sunt foarte multe posibilit`]i pe o astfel de vreme, admise
Janet, \ncre]indu-[i nasul din cauza picurilor de ploaie care \i c`zur` pe
fa]`. Dac` ar fi fost timp frumos, ar fi fost foarte multe locuri de vizitat.
– Am v`zut, câte ceva, cât a mai fost timp frumos. Am fost la ruinele
castelului, am studiat monumentele antice [i am stat la terasele
renumite de aici. Acum, \ns`, m` \ntreb ce-a[ mai putea face, pentru c`
mi s-a spus c` vremea va fi la fel, pân` \n august. Dac` e a[a, atunci e
mai bine s` m` \ntorc acas`.
– Acas`? \ntreb` ea cu curiozitate, sperând c` va afla mai multe
despre el.
– Ar fi trebuit s` m` \ntorc acolo peste dou` s`pt`mâni.
– Oh, r`spunse ea, pe un ton neutru. De unde, mai exact, din
Australia?
– Western New South Wales. Am o proprietate acolo, spuse el,
realizând abia atunci cât de tare se \nte]ise ploaia. Ah, e[ti complet ud`,
continu` el, privind-o cu aten]ie.
– Nu face nimic, r`spunse Janet, surâzând. Sunt obi[nuit`, spuse ea
MIREASA REG~SIT~ 9
repede, mult mai interesat` de a afla mai multe despre el decât de a se
plimba, \n acele momente, de-a lungul plajei. Nu avea \n fiecare zi
[ansa de a vorbi cu cineva care locuia \n Australia.
– Vrei s` intr`m \ntr-o cafenea?… Dac` nu e[ti plictisit`, deja, de o
astfel de atmosfer`, desigur. Atunci, dac` nu te deranjeaz` ploaia, ne
plimb`m pu]in. E foarte pl`cut s` ai cu cine s` stai de vorb`.
Janet d`du u[or din cap, \n sensul c` era de acord, iar str`inul o
privi cu aten]ie.
Cu toate c` era destul de scund`, era foarte atractiv`, iar p`rul
blond-ro[cat, se armoniza foarte bine cu ochii de aceea[i culoare cu ai
lui. Paloarea fe]ei ei era desigur din cauza faptului c` st`tea toat` ziua
\nchis` \n cafenea, se gândi el, privind-o cu compasiune.
– Sunt de acord, spuse ea [i \ncepur` s` se plimbe, foarte aproape
unul de altul, \n timp ce el \[i scoase din buzunar pipa, tutunul [i
chibriturile.
Un timp, merser` \n t`cere, dup` care el se opri pentru a-[i putea
aprinde pipa, acoperind chibritul aprins cu cealalt` mân`, pentru a feri
flac`ra de b`taia vântului.
Dup` ce reu[i, \n sfâr[it, spuse cu satisfac]ie:
– A[a… Cred c` trebuie s` m` prezint singur, pentru c` n-are cine
s-o fac`, aici. M` numesc Neil Stonham [i locuiesc \n Grange.
– Eu sunt Janet Cook, spuse ea [i-l privi cu aten]ie [i curiozitate.
E[ti rud` cu cei din familia Curran?
– Ah, \i cuno[ti, deci.
– Nu-i cunosc personal, dar doamna Curran e destul de bine
cunoscut` \n acest ora[.
– Da, e adev`rat. E m`tu[a mea. Nu le-am v`zut, niciodat`, pân`
10 FRANCES LLOYD
acum, pe rudele mamei mele, a[a c` am venit aici pentru o perioad`.
– Ai sosit de mult timp?
– Cu dou` luni \n urm`.
– Cred c` totul ]i-a p`rut foarte diferit aici, fa]` de via]a din ]ara ta.
– Da, ai mare dreptate s` spui asta.
Dup` asta, t`cu. P`rea c` se pierduse \n gândurile lui, a[a c` Janet
nu mai spuse nici ea nimic, de[i era foarte curioas` de a afla mai multe
lucruri despre o ]ar` pe care, cu siguran]`, n-o va vedea niciodat`.
– Cum arat` locurile din care vii? \ntreb` Janet. Poate par prea
insistent`, dar e prima dat` când stau de vorb` cu un australian.
B`rbatul o privi, amuzat:
– Pot s`-]i spun c` ai pierdut foarte mult. Vrei s` [tii cum e casa \n
care locuiesc? zâmbi el, \ng`duitor. Ei bine, e lâng` mare, \ntr-un loc
foarte lini[tit. Despre slujba mea n-are rost s`-]i spun nimic, pentru c`
e foarte plicticoas`. Australienii, \n general, sunt cresc`tori de oi, dar
unii dintre ei se ocup` [i cu cre[terea caprelor. Nu [tiu \ns` s`-]i spun
foarte multe lucruri despre aceste \ndeletniciri… Ce \mi po]i spune
despre tine, acum? schimb` el brusc subiectul. Ai spus c` ai o cas` aici?
– Am spus c` locuiesc aici. Stau \n gazd`.
– Singur`? o privi el cu interes.
– Da. P`rin]ii mei au murit \ntr-un accident. Eu am fost singurul lor
copil.
– Biata de tine, r`spunse el, privind-o cu sincer` compasiune.
– Sunt destul de bine, acum, replic` Janet. Am prieteni aici [i
Betty...
– Betty e fata care lucreaz` cu tine? Cea care le spune tuturor,
drag`?
MIREASA REG~SIT~ 11
– Da, dar nu mi-ar pl`cea s`-mi spun` toat` lumea, drag`, explic`
ea. Prefer s` mi se spun` pe nume.
B`rbatul se opri [i se uit` \n jur.
– Ne \ntoarcem?
– Da, e timpul s`-mi reiau lucrul. Mul]umesc pentru companie. Am
petrecut dou` ore foarte interesante. Sper c` vei avea un zbor pl`cut la
\ntoarcerea \n Australia.
R`mas singur, Neil Stonham, \[i privi cu aten]ie ceasul. Se uit` apoi
spre str`du]a \ngust` care cobora spre mare. Trebuia s` se \ntoarc`
acas`. Nu-i era de niciun folos s` stea aici, s` colinde str`zile. Trebuia
s` plece cât mai repede de aici. Nu mai avea niciun chef s-o suporte pe
m`tu[a sa, cu ve[nicele ei insinu`ri: ,,Vom avea musafiri, disear`, s` te
compor]i frumos cu ei. Au o fat` de m`ritat." Asta era tot ce o preocupa
\n leg`tur` cu el. To]i invita]ii ei aveau o fat` de m`ritat, iar pentru
m`tu[a lui fiecare dintre ele era o posibil` mireas` pentru el. Era, la
urma urmelor, un burlac foarte râvnit. Avea o cas` frumoas`, \ntr-un
loc extrem de pl`cut [i era plin de bani.
Grange, proprietatea rudelor sale, era o cas` mare, din piatr`, nu
departe de centrul ora[ului [i Neil Stonham se \ndrept` \ncet
\ntr-acolo, \ncetinind pa[ii tot mai mult, pe m`sur` ce se apropia, ca un
b`ie]el care [tia c` va fi pedepsit imediat ce va ajunge acas`, pentru c`
a stat prea mult pe-afar`.
Dup` câteva minute, \ns`, gr`bi din nou pasul. Nu era un b`ie]el [i
nu-l va pedepsi nimeni. Era un b`rbat \n toat` firea, de dou`zeci [i opt
de ani, propriul lui st`pân, se afla \n Anglia doar pentru o vacan]` [i \n
urm`toarele dou` s`pt`mâni nu-i va mai permite m`tu[ii sale [i
nim`nui altcuiva s`-i spun` ce are de f`cut cu via]a lui.
12 FRANCES LLOYD
Odat` ajuns pe sc`ri, \[i \ndrept` repede umerii, ceea ce-i d`du
imediat o alur` foarte impozant`, a[a cum \i st`tea bine cuiva care avea
o mare proprietate, chiar dac` aceasta se afla de partea cealalt` a
oceanului. Pân` acum suportase totul nu pentru c` era slab, ci pentru
c` nu dorise s`-[i ofenseze rudele.
– Ah, iat`-te, b`iat neascult`tor ce e[ti, \l \ntâmpin` imediat vocea
m`tu[ii sale, imediat ce \l v`zu intrând \n hol. Pe unde-ai umblat?
Vroiam s` merg la bibliotec`, dar, m` rog, nu mai are importan]` acum,
pentru c` Ben mi-a cump`rat o mul]ime de reviste, a[a c` voi avea ce
s` citesc pân` mâine. Unde spuneai c` ai fost?
– Nu-mi mai amintesc, r`spunse Neil, dezbr`cându-[i canadiana de
ploaie.
– Mi-am f`cut griji, pentru tine! Ar fi trebuit s` m` anun]i, când ai
ie[it. Oricum, sunt fericit` c` te-ai \ntors. Avem invita]i, disear`.
Domnul [i doamna Forsyth, \mpreun` cu fiica lor. Susan e atât de
dr`gu]` [i de educat`, mult deosebit` de toate celelalte pe care le-ai
cunoscut pân` acum.
– Da, celelalte aveau din]i de iepure [i erau sâsâite, nu-i a[a? spuse
el ironic.
– Ah, nu e[ti deloc amabil s`-mi r`spunzi astfel, protest` m`tu[a sa,
uitând c` f`cuse chiar ea remarce de acela[i gen cu privire la câteva
dintre fetele pe care i le prezentase. E[ti sigur c` te sim]i bine? E[ti ud
tot.|[i aduc ni[te [osete uscate. Vino sus, dragule.
– Pot s`-mi caut [i singur [osete de schimb, dac` am nevoie,
m`tu[`, spuse Neil, sim]ind c` \[i iese din s`rite.
R`m`sese, astfel, extrem de prost dispus, \ntreaga sear`.
Doamna Forsyth, o femeie \ngrozitor de slab`, cu ni[te ochi imen[i,
MIREASA REG~SIT~ 13
c`prui, care \i aminteau foarte mult de una din vacile sale din Australia,
nu p`rea s` se sinchiseasc` prea mult de faptul c` fiica sa se retr`sese
cu brunetul b`rbat de peste m`ri, creând ea \ns`[i, de fapt, cadrul
propice.
Vexate \ns` de povestirile spuse de Neil despre modul cum vine pe
lume un miel, doamnele d`dur` mai \ntâi semne c` se simt
stingherite, dup` care m`tu[a lui \ncepu s` \ncerce cu disperare s`-l
opreasc`. Cum Neil \[i continu` relat`rile cu tot mai mult entuziasm,
musafirii declarar` c` e timpul s` plece.
Dup` ce \i conduse, exprimându-[i mii de regrete, m`tu[a Phoebe
se \ntoarse \n sufragerie cu o falc`-n cer [i una-n p`mânt.
– Neil, cum ai putut s` faci o astfel de descriere \n prezen]a unei
domni[oare?
– O astfel de descriere? Nu \n]eleg. Ce anume n-a fost \n regul`,
m`tu[` Phoebe?
– {tii foarte bine la ce m` refer! S` fii atât de crud \n prezen]a
prietenilor mei [i a fiicei lor atât de inocent`, care nu [tie nimic despre
animale…
– Dar m-a \ntrebat despre oi [i despre modul lor de via]`. Am v`zut
c` atât ea cât [i p`rin]ii ei erau foarte interesa]i ca fiica lor s` se
c`s`toreasc` cu mine, a[a c` m-am sim]it obligat s` le expun câteva din
problemele vie]ii la ferm`. Nu mi-a[ fi iertat niciodat` dac` a[ fi
continuat [i eu s-o ]in \n ignoran]` pe biata f`ptur`.
– Dar depre lucrurile astea se vorbe[te abia dup` un timp… |n
plus, nu e un subiect pe care s`-l abordezi la cin`. Am \ncercat s`-]i fac
cât mai pl`cut` [ederea aici, am colindat cu tine toat` ]ara, pentru a-]i
ar`ta lucruri pe care [tiu c` mama ta ar fi vrut s` le vezi, am depus tot
14 FRANCES LLOYD
efortul posibil s`-]i petreci cât mai bine timpul. Rezultatul?… Mi-aiinsultat musafirii. Benjamin, \i spuse ea so]ului ei, ce p`rere ai desprecele \ntâmplate?
– Despre ce, draga mea? replic` el. Mie mi s-a p`rut c` cele relatatede Neil erau deosebit de interesante.
– Ah, tu n-ai avut niciodat`, prea mult` minte!… Vreau s`-]i spunc` sunt extrem de dezam`git`, Neil. Nu voi putea s`-]i g`sesc niciodat`o mireas`, dac` vei continua s` vorbe[ti la cin` numai despre oi [idespre modul lor de via]`. E o mare dezam`gire pentru mine!… Amfost atât de fericit` s`-]i pot prezenta o fat` dr`gu]` [i educat`!….
– Foarte bine, m`tu[`, r`spunse el cu o voce vibrant`, dac` dore[tiatât de mult s` m` vezi \nsurat \nainte de a pleca, atunci voi ie[i acumafar` [i-i voi cere primei fete pe care o voi \ntâlni s` se m`rite cu mine[i s` plec`m \mpreun` \n Australia, peste dou` s`pt`mâni. Atunci,probabil, te vei lini[ti \n sfâr[it [i vei \nceta s`-mi mai vâri pe gât feteleprietenilor t`i.
Dup` nici trei minute de când trânti u[a din fa]` cu toat` puterea,cei doi so]i, r`ma[i singuri \n sufragerie, \ncepur` s` se uite lung unulla cel`lalt. Apoi, un zâmbet sub]ire [i surprinz`tor pentru acelemomente, se \ntinse pe fa]a unchiului Benjamin, dup` care-[i lovigenunchii cu palmele:
– {i chiar o va face, a[a cum a f`cut-o [i George!
MIREASA REG~SIT~ 15
Capitolul 2
Când, \n sfâr[it, programul ei de lucru se termin`, Janet ie[i \n aerulde afar` cu o bucurie nespus`, mai ales c` ploaia \ncetase, iar mirosulproasp`t ce venea dinspre mare se sim]ea acum cu [i mai mult` putereca \n orele dup`-amiezii.
Imediat ce se angaj` pe str`du]a din fa]a cafenelei, sim]i un impulsputernic de a se \ntoarce acas` pe jos. Nu era foarte aproape, dar \nafara patului rece [i incomod, n-o mai a[tepta nimeni [i nimic, a[a \ncâtchiar n-avea de ce s` se gr`beasc`, \[i spuse ea.
Cum mergea a[a, agale, gândurile \i zburar` la Betty, care era atâtde bun` [i de generoas` cu ea. Dup` asta, se gândi la b`rbatul cu fa]aciocolatie, al`turi de care se plimbase ast`zi pe plaj` [i zâmbi u[orsarcastic, imaginându-[i-l acum \mpreun` cu unchiul [i cu m`tu[a lui,mo]`ind \ntr-un fotoliu din sufragerie.
|n momentul acela, cineva se apropie de ea \n fug`, cu canadianadeschis`, fluturându-i ca ni[te aripi. Janet se uit` \n jur. Nu era nimenialtcineva \n apropiere [i inima \ncepu s`-i bat` cu putere, când
giannijollys
b`rbatul se apropie [i o opri brusc, strigând-o.
– Domni[oar` Cook!…
Janet se relax` imediat, recunoscându-l pe str`inul cu care se
plimbase \n dup`-amiaza aceea.
– Ah, tu erai!… Ce s-a \ntâmplat? Pari foarte agitat.
– Nu s-a \ntâmplat nimic r`u, o asigur` el imediat. Am putea sta
undeva, de vorb`?
Janet \i arunc` o privire \nfrico[at`.
– Nu te \ngrijora, a[a, continu` el. Ne vom plimba undeva unde e
mai mult` lumin` [i mai sunt [i al]ii prin jur, dac` asta te lini[te[te. Dar
a[ prefera s` st`m undeva unde nu putem fi deranja]i.
Janet surâse, u[or amuzat`: ce \ntâmplare!… Se gândise la el [i \n
minutele imediat urm`toare \i ap`ruse \n fa]`. F`r` s` spun` niciun
cuvânt, \[i continu` drumul, iar el o urm`.
– S-a oprit ploaia, coment` el, ca [i cum ar fi fost dificil ca ea s` fi
observat asta pân` atunci.
– Da, r`spunse Janet, simplu.
– Afurisitul `sta de vânt, \ns`, nu vrea s` se opreasc`.
– E pl`cut. Astfel, se simte mult mai bine aerul proasp`t dinspre
mare, replic` ea.
B`rbatul \[i umfl` n`rile, tr`gând cu putere aer \n piept. Ajunser`
pe o strad` luminat` [i Janet \i putu vedea mai bine fa]a. Era \ngrozitor
de crispat. Plictiseal`? Nervozitate? Ar fi vrut foarte mult s` [tie.
– E[ti \n drum spre cas`? o \ntreb` el, brusc.
– Da, am terminat serviciul pentru azi, mul]umesc Cerului,
r`spunse ea repede, sperând c` el nu-[i va da seama c` preferase s`
mearg` pe jos, pentru c` nu se gr`bea s` ajung` acas`.
MIREASA REG~SIT~ 17
El \ns`, dup` ce-i arunc` o privire preocupat`, nu-i mai vorbi pân`
\n momentul \n care ajunser` lâng` un zid, unde puteau fi ap`ra]i de
vântul puternic.
Janet \l privi \ntreb`toare, \n timp ce el \i f`cu semn s` se a[eze pe
banca de lâng` ei.
– Da, spuse ea, repede.
– Ah, \mi pare r`u, dar, vezi…
|i arunc` din nou o privire rapid`, \n timp ce Janet se uit` lung spre
perechile \mbr`]i[ate, oprite ceva mai \ncolo, sub ochii cercet`tori ai
poli]istului care se plimba \n sus [i-n jos.
– A[ vrea s` te \ntreb ceva, \ncepu el. Mi-ai spus azi c` ]i-ai pierdut
p`rin]ii [i c` locuie[ti \ntr-o singur` camer`… Asta \nseamn` c` e[ti
foarte singur`, cred. Sau… e[ti logodit`?
– Nu.
– N-ai nicio leg`tur`? \n]elegi la ce m` refer.
– Cred c` \n]eleg, r`spunse ea foarte rar, \ndreptându-[i repede
spatele, care deveni \ngrozitor de rigid. Nu, n-am nicio leg`tur`.
– Am v`zut, de asemenea, c` ai fost foarte interesat` s` [tii cât mai
multe lucruri despre Australia, când am vorbit azi, \n orele tale libere.
– Da, r`spunse ea, privindu-l \n ochi.
– Atunci, spuse el, tr`gând cu putere aer \n piept. }i-ar pl`cea s`
tr`ie[ti acolo? Vreau s` spun… Ai vrea s` plec`m acolo \mpreun`,
peste dou` s`pt`mâni?
Indignat`, Janet se ridic` imediat \n picioare:
– Domnule Stonham…
– Ah, nu privi totul ca pe o nebunie, exclam` el. Ascult`-m`, te rog,
[i las`-m` s` termin ce am de spus. M-am gândit s`-]i fac o propunere.
18 FRANCES LLOYD
Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
– Ce… ce ai spus? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.
– Stai jos, comand` el [i ea se supuse, imediat. {ocul \n care o
aduseser` cele câteva cuvinte \i lu` brusc parc` toat` for]a din picioare.
Poli]istul se apropie imediat, dar trecu doar pe lâng` ei, cu foarte
mult` prestan]`, aruncându-le o privire cercet`toare.
– Sunt foarte serios, \n privin]a asta, continu` el.
– M` tem c` nu pot s` \n]eleg, r`spunse Janet. M-ai \ntâlnit doar cu
cinci zile \n urm`.
Nu [tiau nimic unul despre altul. |n afara celor câteva vorbe
schimbate la cafenea [i a celor de ast`zi, nu mai avuseser` niciun fel de
tangen]`.
– Nu, chiar nu \n]eleg nimic, relu` ea, cu fermitate. Mi se pare o
nebunie.
– }i-am vorbit azi despre proprietatea mea. Locuiesc cu fratele meu
mai mic, dar casa este foarte mare, a[a \ncât nu va fi nicio problem`
dac` vom locui acolo \mpreun`. Niciunul dintre noi nu ne pricepem
la gospod`rie [i lucrurile s-au deteriorat, de la moartea mamei mele,
dar \mpreun` vom putea s` facem \n a[a fel \ncât s` readucem totul la
nivelul la care a fost. Am sim]it \n vocea ta ceva foarte dureros când
mi-ai spus c` n-ai o cas` \n momentul de fa]`. Eu \]i pot oferi un c`min
[i siguran]`.
Astfel, Neil puse degetul exact pe rana din sufletul Janetei. |[i dorise
\ntotdeauna o cas` frumoas`, dar pân` acum nu reu[ise s-o aib`.
P`rin]ii ei preferaser` s` se mute \ntotdeauna, de colo-colo. Tat`l ei \[i
c`uta mereu alte slujbe, \n speran]a c` \ntr-o zi vor reu[i s-o duc` mai
bine, iar ea [i mama ei \l urmaser` peste tot, sus]inându-l. Se iubeau
MIREASA REG~SIT~ 19
foarte mult, dar Janet cunoscuse doar apartamente \n care locuiau
\ntotdeauna cu alte persoane. Avuseser` o via]` spartan`, cu ve[nica
grij` a zilei de mâine, astfel \ncât, \nc` din anii adolescen]ei, Janet
\ncepuse s` tânjeasc` dup` o cas` care s` fie a ei. Tr`ind o via]`
nomad`, nu reu[ise s` \nchege nici m`car o prietenie adev`rat`, ceea
ce o f`cuse s` se simt`, adeseori, foarte singur`. Dup` tragicul accident
al p`rin]ilor, r`m`sese \n camera \n care locuiser` \mpreun`, \nainte ca
ei s` se pr`p`deasc`. {i acum, dintr-o dat`, venea acest b`rbat, cu
propunerea lui.
– Dar de ce eu? \ntreb` ea, destul de patetic.
Neil o privi lung, ]inându-[i mâinile pe genunchi.
– Cred c` mi-a p`rut foarte r`u pentru tine c` ai o astfel de via]`,
murmur` el.
– Nu cred c` pot accepta, r`spunse Janet, foarte categoric. Nu ne
cunoa[tem destul de bine pentru a \ncepe…
– Asta n-are importan]`, \n situa]ia noastr`. Dac` cineva ]i-ar fi oferit
o slujb` de femeie \n cas` sau de doic` \n Burnettia, ai fi acceptat mai
u[or? Nici \n acest caz n-ai fi [tiut foarte multe despre familia \n casa
c`reia ]i s-a propus s` fii angajat`.
– Da, cred c` da, r`spunse ea, foarte \ncet.
– Doar pentru c` ]i-am oferit numele meu, nu po]i accepta?
– A fi angajat` \ntr-o cas` [i a fi so]ie sunt dou` lucruri total diferite,
replic` Janet.
– Alte femei n-ar fi spus asta. Vezi, sunt o serie \ntreag` de avantaje,
pentru tine, pe care \nc` n-am apucat s` ]i le expun: \n primul rând,
vei vedea locuri noi [i vei avea o cas`. Oare nu ]i se va p`rea foarte
diferit de ceea ce vezi aici, spuse el, ar`tând cu mâna \n jur, pentru c`
20 FRANCES LLOYD
eu stau la patruzeci de mile de ora[. Sunt sigur, \ns`, c` vei \ncepe s-o
iube[ti cu timpul [i, \n plus, nu te vei mai sim]i singur`. Sunt multe
lucruri de f`cut acolo, iar australienii sunt un popor foarte prietenos.
Vei avea bani destui, ca s` nu-]i mai faci probleme \n sensul `sta [i vei
avea toat` libertatea pe care ]i-o vei dori.
– {i ce trebuie s` dau \n schimb? r`spunse Janet pe un ton destul
de ironic.
– Doar s` ai grij` de mine [i de fratele meu mai mic.
– Nimic altceva? \l privi ea drept \n ochi.
– Nimic altceva, r`spunse el foarte hot`rât [i Janet nu putu s` nu-l
cread`.
Janet se ridic` [i \ncepu s`-[i reia \ncet drumul, gânditoare. Acum,
c` primul [oc trecuse, ideea i se p`rea foarte atractiv`. Nu c`s`toria cu
el, ci c`l`toria \n Australia [i posibilitatea de a avea o cas` acolo. Un nou
\nceput, \ntr-o lume nou`. Nu se putea \ns` c`s`tori cu acest b`rbat,
care \i era complet str`in.
– Nu m` pot angaja la o schimbare atât de radical` pentru tine,
dac` nu suntem c`s`tori]i, continu` Neil.
– Da, \n]eleg, spuse ea, aproape [optit. Trebuie s` m` gândesc mai
bine la toate astea. Nu [tiu nimic despre tine.
– Sunt sigur c` m`tu[a mea \]i va putea spune mai multe despre
mine. Trebuie \ns` s` te hot`r`[ti repede, pentru c` sunt foarte multe
lucruri de f`cut \n vederea plec`rii, iar timpul pe care-l avem la
dispozi]ie e destul de scurt. Pa[aportul, rezervarea biletelor de avion,
nunta…
Ce ciudat sunau aceste lucruri chiar \n propriile sale urechi, se
gândi el. Cu doar câteva ore \nainte, o c`s`torie p`rea atât de
MIREASA REG~SIT~ 21
improbabil` \n via]a lui actual`, ca o c`l`torie pe Jupiter.
– Trebuie s`-]i faci ni[te vaccinuri, s`-]i cumperi haine, de[i putem
s` facem toate astea [i când ajungem la Sydney, continu` el. Putem sta
câteva zile acolo, \nainte de a ne duce acas`.
Janet medit` cu seriozitate la toate cele spuse de el. Nu era atât de
proast`, \ncât s` nu se gândeasc` [i la dezavantajele legate de
propunerea lui. Tat`l ei era \ntotdeauna foarte entuziasmat \nainte de
a schimba un loc, iar când ajungeau acolo erau cu to]ii destul de
dezam`gi]i de ceea ce g`seau, \n compara]ie cu ideea pe care [i-o
f`cuser` despre locul cu pricina.
Neil se \ntoarse spre ea [i nu putu spune c` era tocmai mul]umit
de ceea ce v`zu pe fa]a ei de p`pu[`.
– }i-am expus cu toat` sinceritatea totul, explic` el. Cred c` e un
[oc pentru tine propunerea mea, dar a[ fi foarte fericit dac` ai spune
,,da". Te las s` te gânde[ti pân` mâine diminea]`. {tii c` e aproape
miezul nop]ii? spuse el zâmbind.
Str`zile deveniser`, \ntr-adev`r pustii, iar luminile caselor se
stingeau, pe rând, tot mai des. Janet gr`bi pasul. Gazda se va uita cu
siguran]` lung la ea, c` se \ntorcea atât de târziu, dac` va fi atât de
nenorocoas` s-o \ntâlneasc` \n momentul când va intra \n cas`. Dac`
se va c`s`tori cu acest b`rbat, va sc`pa [i de mirosul de varz` care
umplea toat` casa diminea]a, al`turi de izul de cafea. Ura mirosul de
varz`, mai mult decât orice altceva.
Neil \[i potrivi pa[ii dup` ai ei [i continuar` s` mearg`, um`r la
um`r, \n t`cere.
Janet era complet uluit`, \nc`. Aceast` propunere ciudat` de
c`s`torie parc` nu o implica pe ea. Era ca [i cum ar fi auzit o pies` de
22 FRANCES LLOYD
teatru la radio sau ar fi v`zut o scenet` la televizor.
Desigur, era pu]in probabil ca el s` fi \ncercat s-o atrag` \ntr-o
curs`. Nu putea fi c`s`torit, dac` \i propusese ei acest lucru, iar m`tu[a
[i unchiul s`u \i puteau dezv`lui mai multe despre inten]iile sale de
viitor. De[i ideea era atât de fantastic`, avea [i avantaje.
Janet \i privi profilul puternic.
Ce fel de om era? Se va purta frumos cu ea, dup` ce va fi str`b`tut,
al`turi de el, jum`tate din lume?
Oh, era o proast` dac` d`dea importan]` tuturor acestor lucruri.
– Ai un num`r de telefon, acolo unde locuie[ti? \ntreb` brusc Neil.
Janet \ncuviin]`.
– Ai putea s` mi-l dai? continu` el. Te voi suna mâine diminea]` la
opt. Nu mai târziu.
Se oprir` apoi \ntr-un loc mai luminat [i Neil scoase din buzunarul
pantalonilor o agend` mic`, \n care \[i not` cu mare grij`, num`rul. |[i
continuar` drumul, pân` când, \n sfâr[it, Janet deschise poarta unei
case vechi [i destul de d`r`p`nate.
– Nu-mi pot imagina cum poate cineva s` tr`iasc` \nt-un loc cum e
`sta, spuse Neil, extrem de mirat. E cineva care mi[un` pe-acolo,
continu` Neil, uitându-se lung spre intrare.
– Mai bine plec, acum, spuse Janet, [tiind cât de urâcioas` putea fi
uneori gazda ei.
– Vei spune, da, nu-i a[a? o \ntreb` el gr`bit. Te voi suna, cum
]i-am spus [i, te rog, nu m` dezam`gi.
– M` voi gândi, a[a dup` cum ]i-am promis. Dar trebuie s` admi]i
c` a fost cea mai ciudat` cerere \n c`s`torie pe care ar fi putut cineva
s-o fac`.
MIREASA REG~SIT~ 23
Perdelele unei ferestre se d`dur` \ntr-o parte cu violen]` [i Janet
intr` gr`bit` \n curte.
– Noapte bun`, domnule Stonham, spuse ea cu r`ceal`.
– Neil. Trebuie s` te obi[nuie[ti s`-mi spui a[a.
Fata zâmbi [i el o petrecu cu privirea pân` disp`ru \n \ntunericul
holului, dup` care se \ntoarse [i plec` \ngândurat spre Grange.
|mbr`cat` \ntr-o rochie gri, l`lâie, dar care nu-i ascundea totu[i
corpolen]a, [i cu p`rul \n dezordine, st`pâna casei o a[tepta pe Janet
\n cap`tul sc`rilor ce duceau la etaj.
– Aveai de gând s` stai acolo, \n \ntuneric, toat` noaptea, nu-i a[a?
se r`]oi ea. Le-am spus [i celorlalte fete c` nu sunt de acord cu o astfel
de atitudine, pentru c` eu sunt o femeie respectabil`. S` te \ntorci la o
or` atât de târzie, \nso]it` de un b`rbat. Nu m` a[teptam din partea ta,
domni[oar` Cook, s` te compor]i atât de \ndoielnic.
Fa]a tinerei se f`cu alb` ca varul [i când \ncepu s` vorbeasc`, ceea
ce spuse o [oc` atât pe gazda ei, cât [i pe ea \ns`[i:
– E \n regul`, doamn` Patrick. |ntâmpl`tor, domnul acesta e
logodnicul meu [i ne vom c`s`tori \n foarte scurt timp. Când se va
\ntoarce \n Australia, peste câteva zile, voi pleca \mpreun` cu el.
– Cum? Da' de unde a mai ap`rut [i logodnicul `sta?… Nu mi-ai
vorbit niciodat` de el. Cine e?
– Domnul Neil Stonham, nepotul domnului [i doamnei Curran, de
la Grange.
Doamna Patrick amu]ise, dându-se la o parte f`r` un cuvânt, \n
momentul \n care Janet o rug` s-o lase s` treac` [i r`mase mult` vreme
\n cap`tul sc`rilor, minute bune dup` ce fata \nchise u[a camerei ei,
\ncet [i gânditoare.
24 FRANCES LLOYD
Ajuns` \n \nc`perea care fusese casa ei atât de multe luni, Janet \[i
duse mâinile la frunte, \n timp ce lacrimile \ncepur` s`-i curg` [iroaie
pe obraji. Via]a decisese totul \n locul ei. Dac` doamna Patrick n-ar fi
a[teptat-o \n cap`tul sc`rilor cu insinu`rile ei oribile, probabil nu ar fi
spus niciodat` da. Acum, era \ns` prea târziu. Pomenise numele Neil
Stonham, a[a c` doamna Patrick va r`spândi cu siguran]` vestea peste
tot.
Ah, de ce nu avea, \n aceste momente, un um`r pe care s` plâng`?
se \ntreb` Janet [i lacrimile \i izbucnir` cu [i mai mult` putere.
Trecu foarte mult` vreme pân` când tân`ra reu[i s` adoarm`. Un
timp se gândi c` nu va putea accepta, totu[i, s` intre \n acest joc. |n
clipa urm`toare, \ns`, sim]i c` era tot ce-[i dorea. Dup` asta, \ns`,
adormi. Un somn adânc, f`r` vise.
Era deja ora [apte [i jum`tate, când u[a camerei ei se deschise \ncet
[i doamna Patrick \i spuse cu mult` amabilitate:
– Domni[oar` Cook! Te-ai trezit? \ntreb` ea, cu o voce cald`, pe
care n-o mai folosise niciodat`, \nainte, \n rela]ia cu ea. Domnul
Stonham a[teapt` la telefon. Vrea s` vorbeasc` cu tine. P`rea foarte
impacientat.
Domnul Stonham? \[i roti Janet ochii, \ncercând s`-[i aminteasc`
cine era persoana cu acest nume.
Domnul Stonham? se chinui ea s`-[i dea seama cine putea fi. Era pe
punctul s` spun` c` nu cuno[tea pe nimeni cu acest nume, când, \n
sfâr[it, \[i aminti.
Probabil s-a r`zgândit, \[i spuse ea, punându-[i halatul [i papucii de
cas`.
De ce se sim]ea atât de plictisit`? se \ntreb` ea, \n drum spre
MIREASA REG~SIT~ 25
telefon. Pentru c` o ceruse de nevast` [i-i oferea numele lui [i
siguran]`? Ar fi vrut s`-[i poat` r`spunde la aceste \ntreb`ri, dar nu
avusese destul timp de gândire.
Doamna Patrick se oprise \n hol [i a[tepta, curioas` s` aud`
conversa]ia.
– Alo, spuse Janet cu vocea tremurând.
– Bun` diminea]a, Janet. Sper c` nu te-am trezit. {tiu c` te-am
sunat pu]in mai devreme decât ]i-am spus, dar pur [i simplu n-am mai
putut a[tepta. Vreau s` [tiu ce ai hot`rât, spuse el, dar motivul real era,
de fapt, c` vroia s` vorbeasc` despre acest subiect \nainte de a cobor\
m`tu[a sa [i de a-l \ntreba de ce \ntârziase atât de mult ieri noapte. |n
mod sigur, \l auzise intrând.
– Da, m-am gândit, r`spunse Janet, ezitând.
– {i r`spunsul este… ?
Janet ezit` din nou. Se uit` o clip` spre doamna Patrick, care o
privea cu ochii cât cepele, apoi spre linoleumul deteriorat [i \mbâcsit,
spre pere]ii igrasio[i de lâng` telefon. Degetele ei strânser` receptorul
pân` se albir`, apoi spuse cu o voce pe care nu [i-o recunoscu nici
m`car ea \ns`[i:
– Da.
Un cuvânt care \i va schimba toat` via]a, se gândi ea [i care o va
purta spre locuri total necunoscute.
Conform promisiunii pe care i-o f`cuse la telefon, Neil intr` \n
cafenea la ora la care obi[nuise s` vin` acolo, \n fiecare diminea]`, de
când se afla \n Anglia.
Apari]ia lui o f`cu pe Betty s` murmure de surpriz`.
– Sunt sig`r` c` e \ndr`gostit de tine, drag`, spuse ea cu un zâmbet
26 FRANCES LLOYD
pozna[.
Obrajii palizi ai Janetei se \mbujorar` imediat, când \l v`zu venind
]int` spre ea.
P`rea foarte mul]umit de sine \ns`[i.
Janet n-avea cum s` b`nuiasc` faptul c` \n urechile lui mai persista
\nc` plânsul isteric al m`tu[ii sale, provocat de [ocul pe care i-l
provocase vestea lui. Era \ns` mult mai bine s` fii st`pân pe situa]ie \n
momentul schimb`rilor, se gândi el.
|n aceea[i dispozi]ie optimist` [i eficient`, Neil ceru s-o vad` pe
patroana cafenelei [i-i explic` \n termenii cei mai maniera]i cu putin]`
c` o va lua de acolo pe Janet, pentru c` se vor c`s`tori [i vor pleca din
aceast` ]ar` [i spera c` to]i \i vor ura mult noroc pentru noua ei via]`.
Urmar` o serie \ntreag` de exclama]ii de surpriz` [i de amuzament,
datorate faptului c` nimeni nu s-ar fi a[teptat ca tocmai Janet, cea mai
lini[tit` dintre toate fetele de acolo, s` inspire o dragoste atât de
fulger`toare.
Acesta a fost \nceputul celor mai ocupate dou` s`pt`mâni din via]a
sa.
Neil o purt` prin tot ora[ul pentru a vedea ce fel de inel i-ar pl`cea
pentru logodna lor, c`utând \n acela[i timp, \nc` de pe acum, [i
verighetele. Uimit de alegerea modest` pe care o f`cuse, Neil \i spuse,
ridicând din sprâncene:
– Ai ales un inel cu o piatr` mult prea mic`.
– Nu e nimic altceva potrivit pentru degetele mele, spuse ea [i Neil,
observând pentru prima oar` ce mâini mici avea, fu de acord.
– Ei bine, ad`ug` el dup` aceea, asta nu \nseamn` c` trebuie s`
facem rabat de la calitate.
MIREASA REG~SIT~ 27
Alesese, astfel, un inel deosebit de frumos, al c`rui pre] o f`cu \ns`
s` clipeasc` repede din ochi.
Avuseser` de f`cut o serie \ntreag` de documente, \n vederea
pa[aportului.
Cump`raser` o sumedenie de haine, pentru c` Janet trebuia s`
recunoasc`, nu avea nimic potrivit pentru o c`l`torie, mai ales pentru
o c`l`torie la asemenea distan]`.
Neil fusese tot timpul foarte generos. Singurul lucru pe care i-l
refuzase, pentru moment, fu o vizit` la Grange.
– Te vei \ntâlni cu m`tu[a [i cu unchiul meu mar]ea viitoare, spuse
el, când Janet \l \ntreb` dac` nu considera c` era nepoliticos din partea
ei s` nu-i viziteze rudele.
Dup` aceast` replic`, Janet nu mai insist`, iar Neil schimb`
subiectul.
Pentru tân`ra englezoaic`, tot ce tr`ia, p`rea absolut ireal.
|nc` nu-i venea s` cread` c` peste numai cinci zile se va c`s`tori,
urmând s` p`r`seasc` dup` aceea foarte curând Anglia [i tot ce ]inea
de via]a ei de aici.
Unchiul Benjamin [i m`tu[a Phoebe o salutar` cu mult` c`ldur`,
când \i \ntâlni \n u[a bisericii pe care Neil o alesese pentru ceremonia
de nunt`.
Ochii m`tu[ii lui Neil o analizar` pe Janet \n cele mai mici detalii,
dup` care sclipir` surâz`tori. S-ar fi putut [i mai r`u. Ceea ce o
preocup` \ns` [i mai mult fu \ntrebarea cu privire la modul \n care se
va adapta o fat` atât de mignon` [i de pl`pând` la via]a barbar` care o
a[tepta al`turi de Neil, printre toate oile, vacile, caprele [i caii `ia, la
trei sute de mile de Sydney. Continu` \ns` s` fie foarte cald` cu ea, iar
28 FRANCES LLOYD
mai târziu, \n timpul dineului pe care Neil \l d`du dup` ceremoniareligioas`, la care fu invitat` [i Betty, plus \nc` alte câteva persoane,m`tu[a Phobe deveni chiar periculoas`, prin dulceg`riile ei.
Neil, care o cuno[tea doar de dou` luni, nu se impacient` foartetare. Unchiul Benjamin, \ns`, care o cuno[tea de o via]`-ntreag`, [tiudinainte ce va urma [i se sim]i mizerabil, \n momentul \n care balonulexplod`, f`r` ca el s` reu[easc` s` fac` ceva pentru a opri dezastrul.Phoehe a sa nu putu s` lase s`-i scape ocazia de a spune tot ce gândea\n leg`tur` cu aceast` c`s`torie, f`cut` cu atâta grab`.
|n timpul discursului so]iei sale, unchiul lui Neil, care o simpatiza\n mod evident pe Janet, \i arunc` acesteia o serie \ntreag` de priviriprin care \[i exprima regretul pentru atitudinea jum`t`]ii sale.
– {tii de ce s-a c`s`torit cu tine? \ntreb` m`tu[a Phoebe, privind-ope Janet cu ochi aprin[i. Sper c` nu-]i \nchipui c` a f`cut-o din cine [tiece sentimente de dragoste fulger`toare fa]` de tine. A f`cut-o pentru c`s-a certat cu mine. Dup` asta, a ie[it din cas` ca vântul, spunându-mic` se va c`s`tori cu prima fat` care \i va ie[i \n cale. S-a \ntâmplat s` fiitu aceea.
MIREASA REG~SIT~ 29
Capitolul 3
Janet era extrem de tensionat` când ajunser`, \n sfâr[it, la Londra.Nu atât din cauza c`l`toriei lungi care o a[tepta, cât mai ales din pricinar`celii care se instal` \ntre ea [i Neil. M`tu[a Phoebe reu[ise s` distrug`toat` armonia care se instalase \ntre ei \n ultimele dou` s`pt`mâni.
|n momentul \n care trenul \n care se urcar` \n grab` din gara Yorkp`r`si sta]ia, Janet se \ntoarse spre proasp`tul ei so] [i-l \ntreb` pe unton glacial:
– A spus adev`rul, m`tu[a ta?– M` tem c` da, r`spunse el, pe acela[i ton.– Te enervezi foarte des, atât de tare?– Nu.Janet a[tept` ca el s` pun` valizele \n plasa de bagaje, dup` care
continu`:– Atunci, cum r`mâne?Neil \[i roti ochii \n jur, evitând s-o priveasc`.– Cum, cum r`mâne? Suntem c`s`tori]i [i vom lua la noapte
avionul spre Australia. Asta-i tot.
Dup` acest schimb rece de replici, \[i continuar` c`l`toria \n t`cere,
timp \n care Janet se strânse \n col]ul de lâng` fereastr`, urm`rind f`r`
s` vad` satele prin care treceau, \ncercând din r`sputeri s`-[i opreasc`
lacrimile.
A[adar, \i propuse s` se c`s`toreasc` cu el doar pentru c` se
enervase pe m`tu[a sa, nu pentru c` ar fi avut pentru ea vreun
sentiment de afec]iune, sau m`car de prietenie.
Ro]ile trenului p`reau s` \ngâne, \mpreun` cu sufletul ei: enervare,
enervare, enervare-enervare, pân` când Janet sim]i c`-i vine s` urle.
Cum se \ntâmplase ca din milioanele de fete din Londra, tocmai ea
s`-i ias` \n cale, \n acea sear`?
Nu mai avea rost s` se gândeasc` la toate acestea acum. |ntr-un fel,
reac]ionaser` \n acela[i mod, a[a c` n-avea de ce s`-l blameze. El \i
f`cuse propunerea de c`s`torie pentru c` se enervase pe m`tu[a sa, iar
ea acceptase pentru c` o iritaser` insinu`rile propriet`resei sale.
Acum, erau c`s`tori]i. Era doamna Stonham [i trebuia s` r`mân`
lâng` el, pentru simplul motiv c` nu avea alternativ`. |[i l`sase via]a \n
mâinile acestui om. Trebuia s` mearg` cu el.
Neil continu` s` stea cu privirile a]intite \nainte, f`r` s` spun`
nimic.
Nu vorbir` nici dup` ce coborâr` din tren, nici \n drumul spre
aeroport, nici \n timp ce a[teptau s` se \mbarce.
Doar \n momentul \n care fusese anun]at avionul care trebuia s`-i
poarte spre Australia, Neil spuse cu un sentiment de mul]umire pe
fa]`:
– E al nostru, s` mergem.
MIREASA REG~SIT~ 31
Janet nu auzise primul anun], dar imediat urm` altul, la care fu
deosebit de atent`.
– Singapore, Djakarta, Perth [i Sydney, spuse foarte clar vocea de
la microfon.
Se \ndreptar` apoi spre avion [i ocupar` scaunele indicate pe bilet.
|n momentul \n care avionul se \n`l]`, iar \n fa]a ei nu se mai vedea
nimic altceva pe fereastra \ngust`, \n afara constela]iei care-i p`ru
uimitor de aproape, Janet \[i ridic` ochii speria]i spre Neil.
Acesta \i zâmbi imediat, primul zâmbet care-i ap`ru pe buze, de la
cuvintele m`tu[ii lui.
– Va fi bine. Nu ]i se va \ntâmpla nimic.
A[a crede el, se gândi fata, apropiindu-se mai mult de fereastr` [i
privind cu curiozitate, totul din jurul ei. To]i ceilal]i pasageri st`teau
a[eza]i cu non[alan]` \n scaunele lor, a[a c` Janet \[i propuse s`-[i
imagineze c` era \ntr-un autobuz.
Stewardesa, \ns`, observ` imediat expresia ei panicat` [i se apropie
zâmbind cu amabilitate:
– E primul dumneavoastr` zbor?
Janet \ncuviin]`, stingherit`.
– Sunt sigu` c` v` ve]i sim]i foarte bine. E un zbor foarte frumos,
continu` ea, ve]i vedea multe locuri frumoase. Dup` asta, stewardesa
se \ndep`rt` zâmbind.
Janet \ncerc` s` suporte totul cu o atitudine cât mai normal` cu
putin]`, de[i gândul c` zbura spre noua ei cas`, o f`cea s` fie cuprins`
de disperare.
Neil se mi[c` pu]in \n scaunul lui [i o atinse cu um`rul. |n acel
moment, Janet se sim]i atât de singur`, \ncât se bucur` pân` [i de
32 FRANCES LLOYD
aceast` atingere accidental`.
– Oh, abia a[tept s` ajungem, oft` el.
– Se pare c` nu e[ti prea bucuros de voiajul t`u \n Anglia, spuse ea.
– Ah, nu e adev`rat. Mi-a pl`cut, Anglia. E o ]ar` frumoas`,
recunosc, acolo e istorie la fiecare pas, dar vreau s` m` \ntorc acas`!…
|n mai pu]in de dou` zile [i jum`tate, voi fi din nou \n c`minul meu.
– Dou` zile [i jum`tate, r`spunse Janet, nu e posibil.
– Depinde foarte mult [i de c`pitanul Cook, dac` va fi a[a, r`spunse
el zâmbind.
Era de altfel foarte greu s` p`streze sup`rare cu companionul t`u,
la un astfel de drum. Se \ntâmplau foarte multe lucruri, \n fiecare clip`,
astfel c` se ivea tot timpul un prilej \n care unul dintre ei se \ntorcea
brusc spre cel`lalt, \ntrebând entuziasmat: ,, Ai v`zut?", ,,Ai auzit?"…
Urm` o noapte de repaus, la Singapore [i când Janet fu repartizat`
\ntr-o camer` de o singur` persoan`, \[i d`du seama cât de bine
organizase Neil aceast` c`l`torie. Ea nici m`car nu se \ntrebase, dac`
vor zbura ne\ntrerupt pân` \n Australia sau nu, dar el cuno[tea acest
zbor [i aranjase totul, cu cea mai mare minu]iozitate, conform
acordului lor.
Urm`toarea oprire fu la Djakarta, pentru a se face plinul, dup` care
zburar` peste ocean, \ndreptându-se spre Perth.
Imediat ce puse piciorul pe p`mântul s`u natal, Neil uit` de
curtoazia cu care o \nconjurase de-a lungul zborului [i porni, cu pa[i
mari [i entuzia[ti, cu mult \naintea ei.
Dup` un timp, se \ntoarse spre ea cu ochii str`lucind [i Janet
\n]elese imediat cât de mult se bucura Neil c` se \ntorsese acas`.
St`tur` \ns` foarte pu]in acolo. Dup` ce trecur` prin controlul de
MIREASA REG~SIT~ 33
vam` [i \ndeplinir` toate celelalte formalit`]i necesare, luar` un alt
avion, dup` care c`l`toria lor ajungea, \n sfâr[it, la final.
Janet dormi pu]in, \n timpul acestui ultim zbor, pe care-l f`cur`
noaptea. Curând, \ns`, se sim]i \nfrigurat` [i se trezi. |n plus, era [i
emo]ia cauzat` de faptul c` erau atât de aproape de finalul c`l`toriei.
Mai era atât de pu]in pân` când ea [i acest b`rbat care st`tea mo]`ind
al`turi de ea vor \ncepe s` duc` o via]` domestic`.
Va regreta el, \n momentul \n care se va vedea acas` din nou, faptul
c` se enervase atât de mult \ncât luase o hot`râre atât de pripit`?
Va \ncepe oare s-o urasc`?
Poate era \ndr`gostit de o alt` persoan`, \[i spuse ea [i-[i ridic`
ochii spre el, care dormea acum foarte profund, cu capul pe perna pe
care i-o adusese stewardesa, mai \nainte.
|n lumina slab` din avion, Janet \l privi cu aten]ie, p`rându-i [i mai
str`in acum, \n timp ce dormea.
Ce [tia despre el, cu adev`rat? Sau – ce [tia despre fratele s`u mai
tân`r? Era [i el acest gen de b`rbat care lua hot`râri pripite, la nervi?
Ar fi trebuit s` se gândeasc` la asta mai devreme. Acum era prea
târziu.
Janet se l`s` mai mult pe spate, \ncercând s` se relaxeze.
Curând, va avea r`spun la multe dintre dubiile sale.
Neil \[i desf`cu centura de siguran]` [i, mai \nainte ca ea s`
realizeze c` aterizaser`, Neil \i spuse cu satisfac]ie:
– C`l`toria a luat sfâr[it, spuse el, p`rând s` vorbeasc` mai mult
pentru sine \nsu[i.
Janet ar fi vrut s` \i spun` c` acesta e doar un alt \nceput, dar Neil
nu p`rea atât de preocupat de ea \ncât s`-i r`spund`, astfel c` renun]`
34 FRANCES LLOYD
s` mai spun` ceva, un timp.
|n momentul \n care p`r`si avionul la Sydney, Janet se opri pu]in
[i atinse u[a cu mâna. Avionul acesta fusese ultima ei leg`tur` cu Anglia
[i sim]i \n acel moment o afec]iune deosebit` pentru pas`rea de fier
care o purtase pân` acolo.
|n dorin]a lui de a-i ar`ta cât mai multe lucruri, Neil o purt`, \n
urm`toarele dou` zile, dintr-un loc \ntr-altul, dar Janetei \i fu foarte
dificil s` absoarb` totul, astfel \ncât s`-[i poat` reaminti cu exactitate,
mai târziu, ceea ce v`zuse. Nu va uita \ns` niciodat` impresia pe care
i-o f`cuse aurul nisipului plajelor, verdele copacilor, chiar dac` acolo
era iarn` acum [i nici albastrul des`vâr[it al oceanului.
Tot ceea ce v`zu acolo era atât de deosebit [i atât de special pentru
ea, \ncât ar fi vrut foarte mult s` mai r`mân` \nc` vreo câteva zile, dar
Neil era deja impacientat, din cauz` c` se f`cuser` trei luni de când
plecase de acas` [i trebuia s` vad` ce se \ntâmplase la ferm` \n lipsa lui.
|n diminea]a urm`toare, zburar` \nc` nou`zeci de minute, pân` la
cel mai apropiat ora[ de lâng` localitatea unde tr`ia Neil.
Uitându-se \n jos, la priveli[tea peste care planau, Janet exclam`,
surprins`:
– Dar ce spa]iu vast… Cred c` sunt treizeci sau patruzeci de mile,
\ntre ora[ele de aici.
– Da, cam a[a, \i confirm` Neil.
– Cât de departe ai spus c` e casa ta de primul ora[?
– Doar paisprezece mile.
Janet \[i pocni degetele, cu nervozitate… Doar paisprezece mile, \l
\ngân` ea \n gând. Contrastul dintre via]a care o a[tepta aici [i cea
petrecut` \n Anglia era mult mai mare decât \[i imaginase. }ara era
MIREASA REG~SIT~ 35
foarte diferit` de ]ara ei, astfel c`, \n mod sigur, [i via]a de aici era mult
diferit`. Avea foarte multe de \nv`]at, desigur, [i cea mai mare parte a
acestor lucruri, dup` toate aparen]ele, trebuia s` le \nve]e de una
singur`.
Odat` ajun[i \n Burnettia, Janet fu foarte surprins` de num`rul
mare de persoane care-l oprir` pe Neil s`-[i exprime uimirea c` nu-l
v`zuser` de foarte mult timp.
O prezent`, astfel, tuturor celor cu care se oprise [i cei mai mul]i
dintre ei o privir` cu prietenie [i c`ldur` [i-i invitar` s`-i viziteze.
|ntr-un târziu, Neil se \ntoarse spre ea [i o inform` pe un ton
neutru:
– Se pare c` fratele meu nu e \n ora[ ast`zi, a[a c` vom lua un taxi
pân` acas`.
– Poate ne-a a[teptat la aeroport [i nu l-ai observat, spuse ea.
– Nu, nu [tia când m` \ntorc.
– Nu i-ai spus ora la care pleci din Anglia? \ntreb` ea, surprins`. Nu
i-ai spus c` vii cu mine?
– Oh, va fi totul \n regul`, replic` el
– Cred c` va avea un [oc, când te va vedea cu mine.
– Nu-]i face griji, spuse el, cu nep`sare.
Luar`, a[adar, un taxi [i se \ndreptar` spre cas`.
Janetei i se p`ru foarte lung drumul. Nu puteau fi doar paisprezece
mile, se gândi ea.
{oseaua era absolut liber`, a[a c` parcurser` distan]a destul de
u[or.
Janet admir` din tot sufletul pinii care m`rgineau drumul [i
exclam` de uimire când v`zu un copac \nflorit \n toat` splendoarea sa:
36 FRANCES LLOYD
– Mimoza, spuse ea, uimit`, lipindu-[i fruntea de fereastra ma[inii.
– Mimoza? râse Neil, amuzat. Florile alea galbene? Sunt salcâmi. E
floarea noastr` na]ional`.
{oferul taxiului interveni [i el, amuzat:
– Sunt o mul]ime de lucruri de \nv`]at aici, nu-i a[a?
– Da, r`spunse Neil. Dar sunt sigur c` va \nv`]a repede.
– Nu m` \ndoiesc, r`spunse taximetristul. E cea mai grozav` ]ar`
din lume, doamn` Stonham, continu` el.
Janet fu surprins` c` mergeau de atâta timp [i nu v`zuse nici m`car
o oaie. |n imagina]ia ei, v`zuse terenuri \ntinse, pe care sute de oi
p`[teau lini[tite, \n soarele blând.
|n afara taxiului, \ns`, nu era nicio alt` mi[care \n jur.
Peste câteva minute, Neil \i spuse cu o voce plin` de mândrie:
– Vezi poarta aceea [i g`rdule]ul? E hotarul propriet`]ii noastre.
Mai e pu]in [i suntem acas`.
Ma[ina se cl`tin` puternic la intrarea pe poart` [i Janet \ntreb`
speriat`:
– Ce a fost asta?
– Rampa de vite. Le opre[te s` ias` afar`, explic` Neil. Uite casa!
exclam` el, brusc. O vezi? Uit`-te acolo, vezi acoperi[ul `la ro[u?
Janet urm` cu privirea direc]ia degetului lui.
Acolo era casa ei! Prima ei cas` din lumea asta! Nu o putea vedea
foarte bine, pentru c` era acoperit` de copacii din fa]a ei, dar putu z`ri
o verand` imens`, \nconjurat` de o serie \ntreag` de plante de felurite
m`rimi [i culori [i acoperit` de vi]` de vie.
– Struguri? \ntreb` Janet, cu toat` mul]umirea citindu-i-se pe fa]`.
– Da, r`spunse el zâmbind, luând dou` dintre valize [i ducându-le
MIREASA REG~SIT~ 37
\mpreun` cu [oferul taxiului dincolo de u[`.
Janet se duse, pe verand`, dar impresia pe care o avu la intrare fu
c` totul \n jur era foarte rece [i deprimant. Din cauza vi]ei de vie nu
ajungea acolo soarele, iar umbra permanent` dusese la o r`coare prea
pu]in pl`cut`. Altfel, veranda era foarte spa]ioas` [i curat`.
Neil veni [i el, peste pu]in timp.
– E foarte \ntuneric aici, spuse Janet.
– M` tem c` da, r`spunse el. Toate storurile sunt l`sate. Cred c` Ray
nu [i-a prea b`tut capul cu ele, zâmbi el, ca pentru a se scuza. |mi pare
r`u, Janet, cred c` vei fi foarte surprins` de ceea ce vei vedea, pentru
c` fratele meu nu este deloc interesat s` cure]e casa dup` ce m`nânc`
aici cu prietenii.
Janet nu r`spunse. Intr` t`cut` \ntr-o sufragerie foarte spa]ioas`,
dar care era cu siguran]`, cea mai murdar` camer` pe care o v`zuse \n
via]a ei.
– Ah, \mi pare r`u, spuse Neil din nou. Nu m` gândeam c` e chiar
atât de r`u, altfel a[ fi anun]at pe cineva s` vin` s` cure]e. Crezi c` se
mai poate face ceva ca aceast` cas` s` arate iar decent? \ntreb` el.
– Da, bine\n]eles, spuse ea, gândindu-se \ns` cât efort va trebui s`
depun` ea, pân` când aceast` cas` s` poat` ar`ta decent. Pot s`
explorez [i restul casei?
Neil p`ru pl`cut surprins de interesul ei [i se \ntoarse \n hol.
Deschise o alt` u[` [i Janet fu izbit` de un miros greu \nc` din
primul moment. Era o camer` [i mai spa]ioas` decât cea pe care o
v`zuse \nainte, dar, \n acela[i timp, praful era a[ezat \n straturi [i mai
groase, iar pânzele de p`ianjen erau [i mai abundente.
– N-am mai folosit niciodat` camera aceasta de la moartea mamei.
38 FRANCES LLOYD
Aici obi[nuia s` joace c`r]i la ceaiul de dup`-amiaz`, \mpreun` cu
diferi]i prieteni. Dincolo e sufrageria, iar pu]in mai \ncolo buc`t`ria.
Janet sim]i c` i se opre[te inima, \n momentul \n care Neil deschise
buc`t`ria.
Un cuptor cât toate zilele domina \nc`perea, pere]ii erau c`ptu[i]i
cu o serie \ntreag` de dulapuri de diferite dimensiuni, iar sub fereastr`
se g`sea o chiuvet` dubl`, dar nu era pic de confort sau de lumin` \n
toat` buc`t`ria.
|n cap`tul buc`t`riei era un fel de frigider uria[ [i Janet deschise,
curioas`, u[a. |n`untru erau a[ezate unele peste altele o sumedenie de
vase cu lapte prins, iar cantitatea de carne era mai mare decât v`zuse
pân` atunci \n oricare dintre m`cel`riile \n care intrase \n via]a ei.
– Au t`iat ieri ni[te vite, explic` Neil. Hai s`-]i ar`t baia, spuse el,
\ntorcându-se din nou \n hol. Avem un \nc`lzitor special pentru ap`
cald`, a[a c` nu sunt probleme \n sensul `sta. Mai avem patru
dormitoare [i biroul meu. Aceasta e partea cea mai nou` a casei. Acum,
s`-]i ar`t camera la care m-am gândit pentru tine.
Neil d`du de perete u[a unei camere [i Janet se ridic` pe vârfuri, \n
spatele lui, pentru a o vedea cât mai repede. Era foarte frumoas`, cu
tavan \nalt, [i câteva corni[e moderne. Fereastra era foarte larg` [i
d`dea spre gr`din`. |n plus, de acolo se vedeau foarte bine dealurile
din apropiere.
– Camera mea e cu o u[` mai \ncolo, spuse Neil. Ray obi[nuie[te
s` doarm` mai mult pe verand`, dar camera lui e cea din cap`tul
holului. M` \ntreb pe unde-o umbla.
– V`d c` nu este nimeni pe-aici pentru a-]i ura bun venit, spuse
Janet.
MIREASA REG~SIT~ 39
– Faptul c` m` aflu din nou aici e cea mai bun` urare, coment` el.
Dar, ascult`…
Lâng` intrarea din fa]` se auzir` voci [i Neil se \ndrept` repede
\ntr-acolo, urmat de Janet, care \ns` nu se gr`bi deloc.
Pe verand` se opri \n umbr`, a[teptând ca felicit`rile [i ur`rile de
bun venit adresate lui Neil s` se \ncheie.
Erau doi oameni str`ini. Nu-i fu foarte greu s`-[i dea seama care
dintre ei era fratele lui, pentru c` erau destul de asem`n`tori. Cel`lalt
b`rbat era ceva mai \n vârst`.
Dup` un timp, Neil \[i aduse \n sfâr[it aminte de ea [i spuse:
– Oh, Ray, Luke… E aici o persoan` pe care vreau s` v-o prezint:
so]ia mea.
– Ce? f`cu Ray, lovindu-[i cu putere fratele peste um`r, dup` care
se uit` lung la Janet, care a[tepta cu un zâmbet tremur`tor pe buze s`
fie observat`.
– So]ia mea, r`spunse Neil. Janet, acesta e fratele meu, Ray [i, de
acum \ncolo, [i cumnatul t`u.
Ray o privi [ocat pe femeia care se apropie pentru a-i strânge mâna,
dup` care \ntoarse capul spre fratele s`u, privindu-l cu ochi \ntreb`tori.
– Când s-a \ntâmplat asta? vru el s` [tie. Nu mi-ai spus nimic. N-ai
adus niciodat` vorba despre nicio fat`, \n sensul `sta.
– Da, \mi pare r`u. {tiu c` ar fi trebuit s`-]i spun, dar totul s-a
\ntâmplat atât de repede.
– Când? insist` Ray.
– |n ziua \n care am plecat din Anglia, de fapt.
– Te-ai c`s`torit? \ntreb` Ray, nevenindu-i s` cread`. Oh, Neil,
c`s`toria asta n-a fost din nou rezultatul vreunei noi crize
40 FRANCES LLOYD
temperamentale?
– B`iat impulsiv ce e[ti, murmur` cealalt` voce, din spatele lui Neil,
ridicând mâna [i prinzând degetele inerte ale Janetei. Eu sunt Luke
Stonham. Veri[orul acestor doi copii. Bine ai venit la Burnettia, Jane.
B`rbatul era mult mai \n vârst` decât cei doi fra]i [i Janet se uit` la
el, u[or patetic \n lumina s`rac` a holului, sim]ind c` g`sise, \n sfâr[it,
prietenul de care avea atâta nevoie. Strângerea lui de mân` fu ferm`,
dar foarte cald`.
– I-am spus lui Neil c` prezen]a mea aici va fi un [oc pentru toat`
lumea, spuse Janet, \n mare m`sur` ca aluzie la atitudinea lui Ray care
\nc` se mai uita la ea cu ochii ie[i]i din orbite.
– E un [oc pl`cut, \ns`, murmur` Luke [i Neil \i mul]umi din priviri.
|]i doresc toat` fericirea din lume, spuse el, zâmbind larg. {i ]ie, Neil,
felicit`ri din toat` inima mea.
F`cur` cu to]ii o pauz` [i-l privir` pe Ray, care st`tea inert \n fa]a
lor, incapabil s` scoat` vreun cuvânt. Nu era binevenit`, se gândi Janet.
– Ne ve]i povesti totul la o cea[c` de ceai, spuse Luke. |]i place
ceaiul, Janet?
– Da, spuse Janet, cu un zâmbet, dup` care \[i privi so]ul,
\ntreb`toare.
Ray ar fi vrut s` se retrag`, \n mod evident, dar cum era sigur c`
fratele lui nu i-ar fi iertat niciodat` aceast` atitudine, se for]` s`-i
\ntoarc` Janetei un zâmbet [i-i urm` t`cut \n buc`t`rie.
Erau foarte multe de spus.
|n primul rând, Neil se interes` ce se \ntâmplase la proprietate \n
lipsa lui. Apoi, \ncepu s` vorbeasc` despre subiectul care o [ocase atât
de mult pe fiica doamnei Forsyth [i-[i privi cu coada ochiului nevasta.
MIREASA REG~SIT~ 41
Aceasta \ns` st`tea relaxat` \n scaun [i asculta cu mult interes.
Neil se a[ez` mai bine \n scaun, foarte mul]umit de reac]iile Janetei.
Dup` asta, Neil le vorbi fugar despre vizita lui \n Anglia, trecând cu
rapiditate peste episodul c`s`toriei sale.
Luke \l privi cu curiozitate [i \ntreb`:
– {i m`tu[a Phoebe? Cum ]i-a pl`cut?
– Din primele tale scrisori, reie[ea c` mergea]i \mpreun` peste tot,
interveni [i Ray.
– Nu pentru c` a[a a[ fi dorit eu, r`spunse Neil. Nu se putea discuta
cu ea era o…
Nu reu[i s` mai spun` nimic, pentru c` Luke \i acoperi repede gura
cu mâna.
– N-am dreptate? se \ntoarse Neil spre Janet.
– Da, ai dreptate, \n mod sigur, r`spunse Janet, amintindu-[i
modul cum \i vorbise m`tu[a lui Neil, la doar o or` dup` \ncheierea
c`s`toriei cu nepotul s`u.
– Nu pari a fi fost foarte \ncântat de rudele mamei tale, remarc`
Luke.
– Nici n-am fost. Unchiul Benjamin nu e un om r`u, dar e total sub
papucul nevestei sale. Nu-mi vine s` cred c` el [i mama au fost fra]i.
N-au avut nimic \n comun.
– De ce nu o duci pe Janet s`-i ar`]i pu]in \mprejurimile, pân` voi
cur`]a eu pu]in, pe-aici? interveni Ray. Oricum, pentru disear` am o
idee extraordinar`. Voi g`ti ceva foarte special. Vei vedea ce carne
grozav` am, aici.
Neil surâse cu toat` fa]a la remarca fratelui lui.
– {i vom vedea ce gospodar extraordinar ai fost \n lipsa noastr`,
42 FRANCES LLOYD
chicoti el.
Gr`dina ar`ta dezastruos [i Janet arunc` o privire pe toat`
suprafa]a, \ntrebându-se de unde va trebui s` \nceap` cur`]irea acelui
loc. Chiar [i Neil se uit` cu dezgust \n jur, dup` care spuse nemul]umit:
– Nu s-a mai f`cut nimic pe-aici, de la plecarea mea.
Ray, care se apropiase \ncet \ntre timp, r`spunse:
– Ai concediat gr`dinarul \nainte de a pleca, \]i aminte[ti?
|[i continuar` apoi drumul to]i trei [i cei doi fra]i tres`rir` de uimire
când Janet se opri, exclamând cu surpriz`:
– Narcise!
Erau sute, acolo, toate \nflorite! |[i i]iser` mândre capetele pe
deasupra ierbii crescute atât de mult, \ncât aproape le acoperea, [i se
leg`nau triumf`toare \n adierea vântului prim`v`ratic.
– Acest col] al gr`dinii a fost \ntotdeauna locul preferat al mamei,
spuse Neil, bucuros c`-i pl`cea atât de mult [i ei, pentru c` n-o
a[teptase nicio alt` bucurie la sosirea aici. Noi numeam acest loc al ei
,, gr`dina englezeasc`".
– Nu [tiam c` acest tip de narcise cresc aici, credeam c` e prea cald.
Mai sunt [i alte flori aici?
– Da, ni[te flori albastre… Vor \nflori mai târziu.
– Anemome? \ncerc` ea s` ghiceasc`.
– Da, cred c` a[a se numesc. Nu m` pricep foarte mult la flori, dar
când tr`ia mama era foarte frumos, aici. Acum, sunt toate ale tale.
– Mul]umesc, spuse Janet [i se uit` cu coada ochiului la Ray, care
\[i sub]ie buzele \ntr-o expresie de nemul]umire.
Acum florile, se gândi el, pe urm`, \n calitate de so]ie a fratelui mai
mare, va avea [i bijuteriile pe care le l`sase mama lor. Spera c` nu va
MIREASA REG~SIT~ 43
\mbr`ca [i hainele r`mase de la ea.
– Voi fi foarte fericit` s` am grij` de aceast` gr`din`, murmur`
Janet.
Dup` asta \[i continuar` drumul \ncet, urma]i \ndeaproape de Ray.
Janet se opri \n fa]a unui portocal, uimindu-se de frumuse]ea lui.
Nu v`zuse niciodat` un portocal, \n realitate. Neil rupse cu grij` un
fruct [i i-l oferi. Chiar [i Ray a[tept` plin de curiozitate reac]ia ei:
– Foarte delicios, spuse Janet, zâmbind cu satisfac]ie.
– Pu]in mai \ncolo avem [i l`mâi, spuse Neil cu mândrie,
amintindu-[i c` \i l`udase proprietatea, \n noaptea când \i propusese
s`-i fie so]ie.
Ceva din tonul lui \l f`cu pe Ray s` se \ntoarc` brusc, dup` ce-l privi
o clip`, cu nervozitate, \nainte de a se \ndep`rta.
De pe terasa casei, Luke privise, cu luare-aminte, toat` scena. Bietul
copil, se gândi el. De ce nu le spusese Neil nimic despre c`s`toria lui?
Dac` ar fi f`cut-o, el [i cu Ray ar fi cur`]at pu]in casa, pentru a n-o primi
pe Janet \ntr-o atmosfer` atât de jalnic`. |i era ru[ine pentru v`rul lui,
[i-i p`rea r`u pentru tân`ra englezoaic`.
Telefonul sun` deodat` \n hol [i Luke ridic` receptorul.
– Alo, Burnettia? \ntreb` vocea de la cel`lalt cap`t al firului.
– Oh, e[ti tu, Louise?
– Luke? E[ti acolo, din nou!… Da, sunt eu.
Vocea femeii se auzi, din nou, plin` de emo]ie:
– E adev`rat c` s-a-ntors Neil? Jack mi-a spus c` l-a \ntâlnit \n ora[
[i c` era cu so]ia lui.
– Da, [i sunt convins c` aceast` veste te-a surprins, remarc` el.
– Bine\n]eles c` m-a surprins. E adev`rat? Credeam c` Jack m`
44 FRANCES LLOYD
tachineaz`. E adev`rat c` s-a \ntors cu o so]ie englezoaic`?
– Da. Tocmai \i arat` \mprejurimile casei, \n acest moment.
– Ah, nu-mi vine s` cred c` Neil s-a c`s`torit.
– Acesta e adev`rul gol-golu]: s-a c`s`torit. {i noua doamn`
Stonham e o persoan` foarte dr`gu]`. E foarte tân`r` [i foarte fin`.
– Nu, nu pot s` cred, repet` Louise. Sunt foarte \ndr`gosti]i?
Luke \ndep`rt` receptorul de ureche [i \ntreb` dezaprobator:
– Cum po]i s` \ntrebi lucruri atât de intime, Louise?
Prin u[a \ntredeschis` a buc`t`riei, Luke privi toate vasele r`mase
nesp`late [i se gândi la ora cinei. Biata Janet, s` trebuiasc` s` g`teasc`
\nc` din prima zi când a ajuns aici, se gândi el.
– |mi pare foarte r`u de ea, continu` el, cu voce tare.
– De ce?
– Pentru c` aici n-a [tiut nimeni c` va sosi. N-am preg`tit nimic [i
tot ce se g`se[te \n cas` e carnea pe care o avem de la t`ierea
animalelor de ieri. Nici pâinea n-a venit azi.
– Oh, da, n-ave]i prea multe de mâncare acolo. Uite, \ncerc eu s`
rezolv problema asta, te voi suna din nou, pu]in mai târziu.
– Ah, Louise, \]i voi da un s`rut \n prima clip` când te voi \ntâlni
singur` acas`. {tiu c` Jack e gelos.
– O s`-l trimit de-acas`, pentru asta, spuse ea râzând [i \nchise
telefonul.
Luke zâmbi [i el [i puse receptorul la loc, satisf`cut.
O cuno[tea foarte bine pe Louise. Acum urma s`-[i sune to]i
prietenii, care \[i vor controla frigiderele [i vor face cu siguran]` un co[
foarte \ndestulat, a[a \ncât o va putea surprinde foarte pl`cut pe Janet.
Nu va lipsi mult, se gândi el, [i se va \mprieteni cu toat` lumea de aici.
MIREASA REG~SIT~ 45
Acesta e doar \nceputul.
|n tot acest timp, Neil o ini]ie pe Janet \n problemele propriet`]ii.
Era atât de \nsufle]itt \ncât pentru ea era foarte evident c` din
momentul \n care ajuseser` acolo, ea nu mai exista pentru el. Tot ce-l
interesa era Burnettia.
Era foarte adev`rat, \ns`, c` era un loc extrem de pl`cut [i [tia c`,
\n timp, [i ea va putea ajunge s` iubeasc` acest domeniu cu o pasiune
la fel de mare ca a lui. Nici nu va fi foarte greu, pentru c` ora[ul cu
magazinele [i cu distrac]iile lui era la mai bine de paisprezece mile
distan]`.
Modul \n care se uit` Ray la ea, \n ultimele minute, o f`cu pe Janet
s` se gândeasc` s`-i p`r`seasc` pe cei doi fra]i. Poate Ray vroia s`-i
spun` lui Neil ni[te lucruri pe care ea nu trebuia s` le aud`. Oricum,
erau foarte multe de f`cut \n cas`, a[a c`-i anun]` c` va merge s`-[i
desfac` valizele.
– D`-mi [i cheile tale, Neil.
– Dar pot s`-mi desfac [i singur, valizele, spuse el, dar ad`ug`
imediat: ah, bine. |nc` nu m-am obi[nuit cu faptul c` am o so]ie care
face aceste lucruri pentru mine.
Dup` ce Janet se \ndep`rt`, Ray \i ceru fratelui lui s`-i spun` mai
multe despre c`s`toria pe care o f`cuse atât de nea[teptat, dar, spre
surprinderea lui, Neil nu se ar`t` prea entuziasmat de acest subiect. La
insisten]ele lui Ray, \ns`, accept` s`-i r`spund` la câteva \ntreb`ri.
Da se c`s`torise pentru c` se enervase pe m`tu[a sa. Nu, n-o
cuno[tea pe Janet de prea mult timp. Nu, Janet nu avea familie. Da, \i
p`rea foarte r`u c` nu-l anun]ase, dar el de ce nu-l anun]ase de inten]ia
sa de a vinde oile pe care le vânduse?
46 FRANCES LLOYD
Când intr` \n buc`t`rie, Janet \l v`zu pe Luke f`când ni[te
sandvi[uri.
– Tocmai a sosit, spuse el, ar`tând bucuros spre pâinea proasp`t`.
Po[ta[ul vine aici de trei ori pe s`pt`mân`, a[a c` aduce [i pâinea. Sper
c` nu-]i faci probleme c` m`nânci sandvi[uri la prânz. Pentru cin` e
totul aranjat, a[a c` nu trebuie s`-]i faci niciun fel de probleme. Nu-]i
voi spune ce vom avea, pentru c` vreau s` fie o surpriz`. E destul s` [tii
c` nu trebuie s` te gânde[ti tu la asta. N-am vrut s` te ocupi tu de ast-
fel de probleme din prima zi \n care ai ajuns aici. Acum stai jos, vreau
s` vorbim pu]in. Vreau s`-mi spui cum a fost zborul de la Londra pân`
aici. Mi-am dorit \ntotdeauna s` fac o c`l`torie lung` cu avionul, dar
pân` acum n-am reu[it.
– Stai aproape? \ntreb` Janet, ajutându-l s` ung` pâinea cu unt.
– Da. Dup` col], zâmbi el. Am propria mea proprietate, la patru
mile de aici. Thataway, ad`ug` el, fluturând cu]itul spre fereastr`, astfel
c` Janet putu deduce c` era vorba de un loc \nspre dealuri.
– Asta \nseamn` dup` col]? exclam` Janet, râzând cu poft`.
– E foarte diferit totul aici, nu-i a[a? \ntreb` el [i ea \ncuviin]`,
fericit` c` \n sfâr[it cineva \[i d`dea seama cât de str`in` se sim]ea \n
aceste locuri. Dac` vreodat` vei avea nevoie de vreun sfat, draga mea
veri[oar` – ce ciudat m` simt c` am o veri[oar` nou`! – doar
spune-mi [i voi \ncerca s` te ajut cu tot ce pot.
– Mul]umesc, Luke, r`spunse ea, realizând cu satisfac]ie c`, de[i
tonul lui fusese destul de jpozna[, cuvintele fuseser` rostite din toat`
inima [i cu toat` seriozitatea.
Nu era doar diferit, se gândi ea. Era [i extrem de dificil. Nu putea
g`si un prosop curat, nu g`sea o cuvertur` pentru patul ei, nu g`sea
MIREASA REG~SIT~ 47
p`turi, nu era nimic preg`tit pentru a locui o femeie acolo. Nu realiza,
\nc` faptul c` aceasta era casa ei, astfel c` nici nu \ndr`znea s`
scotoceasc` prin dulapuri sau prin sertare.
Luke plec` s` vad` ce se \ntâmpl` cu merindele pentru prânz [i
cin`, iar Neil [i Ray erau pe afar`, cu treburile legate de ferm`. Era, deci,
st`pâna casei \n acele momente, dar se uita cu uimire \n jur,
ne\ndr`znind s` ating` nimic.
Neil se \ntoarse singur dup` un timp [i-i s`ri \n ajutor, chemând-o
\ntr-unul dintre dormitoare [i ar`tându-i un dulap pe care ea nu-l
observase, unde erau puse, alandala, o mul]ime de p`turi, pilote,
perne [i cear[afuri.
– Sunt \nc` o mul]ime de astfel de lucruri \n camera mamei – \n
camera ta, se corect` el.
– Nu-mi place s` cotrob`i prin lucrurile altora, se confes` Janet.
– Dar acum e totul al t`u. }i-am promis, nu-i a[a? Tot ce e aici e [i
al t`u, de acum \ncolo. Po]i s` mergi unde vrei, s` faci tot ce vrei. Doar
\n biroul meu e interzis` intrarea. Nu numai pentru tine. Nu-mi place
s` intre nimeni acolo. |mi place ca acolo lucrurile s` fie l`sate exact a[a
cum le pun eu, pentru a le g`si cu u[urin]`. Am impresia c` Ray n-a
]inut cont de aceast` dorin]` a mea \n perioada \n care am fost plecat,
pentru c` a deranjat totul,acolo, a[a cum face peste tot pe unde intr`.
Janet \[i d`du atunci seama c` Neil nu era chiar a[a de indulgent pe
cât p`rea [i se \ntreb` cât \i permitea lui Ray s` se ocupe de proprietate.
– Unde e Luke? A plecat acas`? continu` el.
– A plecat s` aduc` ceva. A promis c` va fi aici \nainte de cin`. Mi-a
ordonat s` nu fac nimic de mâncare, clipi ea, enigmatic.
– Probabil doamna Wilde, menajera lui, a preg`tit ceva. |mi pare
48 FRANCES LLOYD
foarte r`u pentru situa]ia asta. Abia acum \mi dau seama c` ar fi trebuits` le telefonez, s`-i anun] c` venim.
– Da, fu ea de acord. Nu doar pentru c` nu e nimic de mâncare [ipaturile nu sunt preg`tite, dar poate dac` Ray ar fi [tiut dinainte desprec`s`toria noastr`. n-ar mai fi fost acum atât de [ocat.
MIREASA REG~SIT~ 49
Capitolul 4
Cina o surprinsese, \ntr-adev`r, pe Janet. Imaginea mesei pe careLuke a[ez` o fa]` de mas` elegant`, o serie \ntreag` de bun`t`]uriprintre care pres`r` lumân`rele ro[ii, o impresion` \nc` de cum p`[ipragul buc`t`riei, la chemarea v`rului so]ului ei.
{unca, puii pr`ji]i, salatele frumos ornamentate, pâinea cald` [ifructele asezonate cu dichis, plus pr`jiturile de cas` care completauaranjamentul, totul te \mbia s` te a[ezi repede la mas` [i s` te \nfrup]idup` pofta inimii.
– De unde Dumnezeu au ap`rut toate astea? spuse Neil \n culmeasurprizei, ap`rând , brusc, \n spatele ei.
– De la prietenii vo[tri.– Dar eu nu cunosc pe nimeni aici, [opti Janet, uimit`.– |i vei cunoa[te foarte curând, surâse Luke. Toat` lumea de pe-aici
a auzit de sosirea ta [i, presupunând c` \n cas` nu se afla nimic \n afar`de carnea de vac`, bine\n]eles, s-au gândit s`-]i fac` o surpriz` de bunvenit.
– Cred c` [tiu cine, replic` Neil. Louise, Mary… |i pot ghici pe to]i.
Janet era foarte bucuroas`. N-avea habar cine trimisese aceste
minun`]ii, dar \i blagoslovea din toat` inima. Gestul lor era foarte
frumos [i promitea o rela]ie de prietenie sincer` pe viitor, spre
deosebire de atitudinea lui Ray, care nu-i vorbise deloc de când sosise
[i o f`cuse s` se simt` nedorit` acolo.
– Au telefon, aceste persoane atât de amabile? \ntreb` Janet,
a[ezându-se la mas`.
– Da, r`spunse Luke imediat.
– |i voi suna pe to]i, s` le mul]umesc, spuse Janet, dar trebuie mai
\ntâi s`-mi dai numele [i num`rul lor de telefon, desigur, zâmbi ea.
– Nici nu trebuie s` spui nimic, surâse Neil. Doar sun` de trei ori
pentru Mary, o dat` lung [i \nc` o dat` foarte scurt pentru Louise [i
totul va fi \n deplin` regul`. Vor veni imediat.
– A, codul `sta a fost inventat pentru a nu spune la telefon lucruri
pe care nu trebuie s` le [tie [i al]ii. Am \n]eles. De acum \nainte, dac`
ai s`-mi spui ceva important, te rog s` vii personal, surâse Luke.
***
Diminea]a urm`toare, de[i cu o zi \nainte \[i propusese s` spele [i
s` aranjeze casa, Janet o petrecu mai mult la telefon.
{i-a \nceput ziua devreme, pentru c` Neil, intrase \n camera ei la o
or` foarte matinal`, anun]ând-o c` era timpul s` se trezeasc`.
Janet \ntredeschise ochii, nevenindu-i s` cread` când v`zu ceasul
MIREASA REG~SIT~ 51
de lâng` ea, c` nu-l auzise. Se f`cuse deja ora [apte f`r` zece minute,
dar era frig [i \ntuneric.
|n buc`t`rie, totu[i, ardea focul \n cuptor, iar apa de cafea fierbea
\n ibric, semn c` ziua \ncepuse, deja.
Neil st`tea la mas`, \mbr`cat \n haine de lucru [i o a[tepta. |n locul
cravatei [i a costumului elegant, cu care fusese obi[nuit` pân` atunci
s`-l vad`, Neil \mbr`case o c`ma[` decolorat`, pe care o l`sase deschis`
la piept [i o pereche de pantaloni kaki, extrem de [ifona]i. Lucrul care
o enerv` \ns` pe Janet fu faptul c` se prezentase la micul dejun
neb`rbierit. Putea scuza hainele ponosite, dar barba neglijent`, etalat`
dis-dediminea]`, \i f`cea r`u.
– N-ai g`sit aparatul de ras? \ntreb` ea, cu inocen]`. Sunt sigur` c`
l-am despachetat.
– Da, l-am v`zut, spuse el, pip`indu-[i barba cu degetele. M` voi
b`rbieri pentru prânz.
Janet se ridic` [i deschise u[i]a cuptorului.
– |mi pare foarte r`u, dar nu sunt \nc` obi[nuit` cu toate acestea [i
am \ntârziat, ast`zi. Am auzit acum câteva momente c` Ray a ie[it din
baie, a[a c`, dac` vrei s` intri tu, \]i voi face un semn \n u[`, \n
momentul \n care va fi totul pe mas`.
Neil o privi o clip` nemul]umit, pe urm` \ns` \i zâmbi imediat [i se
\ndrept` \ncet spre baie, amintindu-[i insisten]ele mamei lor de a se
rade cu to]ii \nainte de micul dejun [i nu la alt` or`.
Englezoaicele astea, par s` fie toate la fel, \[i spuse Neil. De ce Jack
Payne putea s` stea [i trei, patru zile f`r` s` se b`rbiereasc`? se \ntreb`,
el, cu n`duf. Louise nu e interesat` de acest aspect, niciodat`. El nu era
\nsurat cu Louise, ci cu Janet, \l avertiz` o voce interioar`. Astfel, \n
52 FRANCES LLOYD
timp ce deschidea nemul]umit u[a de la baie, Neil sim]i c` cel pu]in
câteva lucruri se vor schimba radical \n via]a sa viitoare, din aceast`
cauz`.
Ray fusese foarte t`cut la micul dejun [i ie[i imediat dup` aceea.
Janet arunc` o privire focului din vatr`, pentru a-l ]ine viu \n
vederea treburilor pe care le avea de f`cut \n acea diminea]`, dup` care
se \ndrept` spre telefon.
|n momentul \n care primul dintre cei chema]i pân` atunci
r`spunse, Janet trase aer \n piept, \nainte de a spune cu fermitate:
,,Janet Stonham, la telefon".
Vocea cald` [i prietenoas` a Louisei, \i pl`cu foarte mult, a[a c`
discutar` câteva minute bune, timp \n care afl` c` tân`ra avea dou`zeci
[i opt de ani, era c`s`torit` [i avea deja trei copii. Louise \ns` p`rea
mult mai interesat` s` afle un sac de lucruri despre ea [i Neil. Unde
s-au \ntâlnit, de cât timp se cuno[teau, dac` s-au iubit de la \nceput…
Janet recunoscu faptul c`-l cunoscuse pe Neil doar cu trei
s`pt`mâni \naintea nun]ii, iar Louise râse entuziasmat` de
romantismul situa]iei. Dup` aceea \i propuse Janetei s`-i viziteze
duminica urm`toare, \mpreun` cu Neil.
Aceea[i curioas` atitudine de prietenie cald` se sim]i [i \n vocea
celeilalte tinere cu care vorbi Janet \n diminea]a aceea, care \i spuse c`
e logodit` de doi ani, dar nu e \nc` niciun semn c` se va c`s`tori.
Puteau s` se \ntâlneasc` \n zilele urm`toare?
Dup` câteva minute, alte dou` persoane \i r`spunser` la telefon
[i-i vorbir` cu aceea[i c`ldur`. |ntreb`rile fuseser` acelea[i.
Când Janet puse \n sfâr[it receptorul la loc, realiz` c` se afla \n
Burnettia doar de dou`zeci [i patru de ore, dar deja to]i vecinii \i erau
MIREASA REG~SIT~ 53
prieteni [i o invitaser` la mas`, iar ea acceptase.
Se schimbase \n atât de pu]in timp, molipsindu-se de atitudinea
atât de special` a australienilor. Nu-i venea s` cread` c`, dup`
dezam`girea de ieri, din momentul \n care ajunsese aici, ast`zi putea fi
atât de vesel` [i de optimist`.
Ca orice femeie, se gândi cu ce se va \mbr`ca pentru aceste vizite.
Cele dou` valize cu care venise nu con]ineau prea multe obiecte de
vestimenta]ie, dar toate erau scumpe [i de o calitate foarte bun`. Putea
\mbr`ca oricare dintre rochiile pe care le avea, f`r` nicio problem`.
Oricum, atâta timp cât nu [tia \nc` ce venituri are Neil, nu putea s`-i
cear` s`-i cumpere nimic [i, mai ales, haine.
Ray plecase \n ora[ [i Janet lu` prânzul singur` cu Neil. |i povesti
despre convorbirile telefonice avute [i despre invita]iile pe care le
acceptase cu pl`cere, pentru amândoi.
Neil fu foarte bucuros la rândul lui c` vor \ncepe s`-[i viziteze
prietenii. |i lipsiser` foarte mult \n Anglia serile petrecute \mpreun` cu
ei.
|l \ntrista doar faptul c` Ray dezaproba atât de mult c`s`toria lui, se
gândi Neil, a[ezându-se, ca de obicei dup`-mas`, \ntr-un fotoliu din
sufragerie [i aprinzându-[i pipa. |i surprinsese, de altfel, privirea
suspicioas` \n momentul \n care o v`zuse diminea]` pe Janet ie[ind
dintr-o camer`, iar el dintr-alta.
Neil se concentr` apoi asupra spiralelor mari de fum, care ie[eau
din pipa sa, dup` care gândurile \i zburar` mai departe. Dac` vor
merge \n vizit`, Janet va trebui s` se \mbrace cu ceva foarte special?
Nucump`raser` foarte multe lucruri, \nainte de plecarea din Anglia.
– Vom merge \n ora[, mâine, o anun]` el foarte decis. Trebuie s`
54 FRANCES LLOYD
cump`r`m ni[te lucruri. Luke a spus c` ieri n-am avut nimic de
mâncare \n cas` \n afar` de carne, a[a c` va trebui s` faci o list` cu ceea
ce crezi c` e necesar. Voi deschide [i un cont pe numele t`u la banc`,
a[a \ncât s` po]i cump`ra tot ce vrei, f`r` s` m` mai implici pe mine.
– E foarte dr`gu] din partea ta, Neil.
– E doar parte din planul nostru comun. Nu se poate s`-mi ceri
bani tot timpul, a[a c` e mai bine a[a. Pe urm`, nu po]i s` te \mbraci
cu acelea[i haine mereu. Lumea va \ncepe s` se \ntrebe de ce te tratez
astfel.
Janet \i arunc` o privire fulger`toare, dup` care \[i plec` ochii spre
cele dou` inele costisitoare, de la mâna sa. Fu momentul \n care
descoperi o latur` foarte important` a caracterului so]ului ei: \i pl`cea
s` impresioneze. |ntorcându-se cu gândul \n timp, Janet \[i d`du
seama c` fiecare lucru pe care i-l cump`rase fusese de foarte bun`
calitate, astfel ca pentru oricine s` fie foarte evident cât de scump era
acel obiect.
– N-am nevoie de prea multe lucruri pentru mine, acum, spuse
Janet, punându-[i coatele pe mas` [i rezemându-[i b`rbia \n mâini. |n
schimb, sunt foarte multe lucruri de cump`rat pentru cas`. Imediat ce
m` voi obi[nui pu]in cu tradi]iile de aici, voi \ncepe s` le cump`r.
– |]i faci planuri deja \n leg`tur` cu asta, nu-i a[a? spuse el, zâmbind
cu entuziasm.
– Da, nu prea multe, pentru c` n-am avut \nc` timp. Ah, nu-mi vine
s` cred c` sunt aici doar de ieri.
– Eu pot s`-]i spun c` m` simt de parc` nici n-a[ fi fost plecat, se
confes` el. Ah, mai e ceva. Trebuie s` \nve]i s` conduci, pentru c` va fi
foarte dificil pentru mine s` te \nso]esc ori de câte ori vei avea nevoie
MIREASA REG~SIT~ 55
s` faci cump`r`turi sau s` mergi \n vizit`. |i voi cere lui Ray sau lui Luke
s` te \nve]e.
Vorbe[te ca [i cum rela]ia noastr` va dura o ve[nicie, se gândi Janet.
– De ce nu m` \nve]i tu? \ntreb` Jane, [tergându-[i fruntea cu dosul
mâinii.
– Eu n-am timp.
– Dar…
Ar fi vrut s`-i spun` c` i-ar fi pl`cut s-o \nve]e so]ul ei toate aceste
lucruri, \ns` expresia care \ncepu s` se \ntip`reasc` pe fa]a lui o opri
brusc.
– Oh, nu \ncepe, deja, Janet… Dintre noi to]i, Luke e cel mai
indicat s` te \nve]e, pentru c` e cel mai calm. |i voi spune.
Cu asta, \ncheie acest subiect [i atitudinea lui o descuraj` pe Janet
s` mai pun` [i alte \ntreb`ri, \n leg`tur` cu aceast` problem`.
Dup` câteva minute, Neil plec`, iar tân`ra r`mase cu capul plecat,
amestecând \ndelung zah`rul din cafea. Poate era o prostie, \[i spuse
ea, dar se sim]ea ca [i cum un nor imens \i \ntunecase orizontul.
***
Mul]i dintre cunoscu]ii lui Neil fur` atât de curio[i s` o vad` pe
Janet, \ncât nici nu mai a[teptar` s` fie invita]i la Burnettia, ci veneau
singuri, sub diferite pretexte. Odat` veni]i, vroiau s` aud` cât mai
multe lucruri despre c`l`toria lui Neil \n Anglia [i s`-[i fac` fiecare
propriile impresii despre tân`ra englezoaic`, despre care auziser` c` se
56 FRANCES LLOYD
c`s`torise cu concet`]eanul lor \n mare grab` [i \ntr-o manier` atât de
romantic`.
Toate aceste vizite, \ns`, cereau foarte mult timp [i Janet regret` c`
nu reu[ise s` aranjeze pu]in mai mult casa, \nainte de toate acestea.
Spera \ns` c`, \n timp, \[i vor da cu to]ii seama ce gospodin` bun`
era.
|n urm`toarele zile, Neil o prezent` muncitorilor de la ferm`. Erau
to]i foarte vânjo[i [i bronza]i, \ns` unul dintre ei era destul de b`trân,
cu o barb` alb`, foarte lung`.
Ce Mo[ Cr`ciun des`vâr[it, se gândi Janet, \n timp ce Neil f`cu
prezent`rile.
– El e Casey. Lucreaz` pentru Luke. E ziua ta liber`, azi? \ntreb`
Neil.
– Da [i am venit s-o v`d pe doamna ta. Luke ne-a vorbit asear`
despre ea [i a zis c` e foarte dr`gu]` [i mul]umit` de situa]ia ei de
acum. Cred c` [i tu e[ti, spuse b`trânul, privindu-i lung.
Janet râse \ncet [i se \ndep`rt`, l`sându-i s` discute, mai departe.
Intrase \ntr-un tip de via]` foarte straniu pentru ea [i-i va lua ceva timp
s` se obi[nuiasc`, \[i spuse ea.
A doua zi diminea]` plecar` \n ora[ [i tân`ra se \ntreb` cât timp va
mai trece pân` când aceste paisprezece mile pe care trebuiau s` le
str`bat` pân` acolo i se vor p`rea o nimica toat`.
O dat` ajun[i, Neil o prezent` altor [i altor persoane pe care le
\ntâlnir` \n drumurile lor.
|n timp ce Neil intr` la banc`, Janet cutreier` magazinele din jur,
pentru a se edifica asupra lucrurilor pe care le va putea cump`ra
pentru cas`.
MIREASA REG~SIT~ 57
Intr`, astfel, \ntr-o dughean` plin` cu draperii de diverse m`rimi [i
culori.
– V` pot ajuta cu ceva? \ntreb` imediat vânz`torul.
– Nu, mul]umesc. Deocamdat` doar m` uit.
B`rbatul râse blajin [i r`spunse:
– Dup` accentul pe care-l ave]i, cred c` a]i lipsit foarte mult de prin
p`r]ile astea.
– Trei zile, surâse Janet.
– Ah, sunte]i, cumva, doamna Stonham? So]ia lui Neil?
Dup` ce Janet d`du u[or din cap afirmativ, vânz`torul \i prinse
mâna [i i-o scutur` cu putere.
– Am auzit cu to]ii despre dumneavoastr`. Sunt sigur c` o s` v`
plac` \n Australia.
– Ah, da, \mi place deja foarte mult, r`spunse Janet, entuziasmat`.
Sunt \ndr`gostit` de soarele de aici.
– Vre]i s` cump`ra]i ni[te draperii?
– Da, dar a[ vrea ceva \n verdele m`rii sau un albastru foarte \nchis.
– Ah, toat` lumea folose[te culorile astea. V` recomand ceva mai
deosebit. Acest gri-pal cu desene \n albastru. Un contrast foarte
frumos, nu crede]i?
– Da, mai ales c` a[ vrea s` zugr`vim casa \ntr-un roz-pal.
– A]i observat ce culori variate au casele aici? Veni]i pu]in, spuse el
[i o invit` foarte politicos s` ias` \mpreun`. Cl`direa po[tei e \n
galben-pal. Cea a b`ncii e zugr`vit` \n verde foarte deschis. Sunt foarte
atr`g`toare, nu-i a[a?
Janet \ncuviin]`, zâmbind. Nu observase acest detaliu \nainte.
Fiecare cl`dire din jur era original`. |n plus, toate erau foarte \ngrijite.
58 FRANCES LLOYD
Janet privi materialele pe care le ]inea \n mâini. Una dintre culori o
f`cu s` se gândeasc` la Burnettia [i la cât de frumoas` ar fi casa de acolo
\ntr-o astfel de culoare, cu to]i copacii care o \nconjurau.
|n drumul spre cas`, \i spuse lui Neil la ce se gândise.
– Liliachiu? \ntreb` Neil surprins, \ncercând s`-[i imagineze casa sa
\n culoarea pe care mama ei o iubea atât de mult. Oh, nu [tiu…
�