BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffâânnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 0055 IIuunniiee 22001144

Mã frãmânt atât de tare, e ca o lipsã, un gol, un nimic, darmã stoarce de energie pânã la epuizare. ªi gândurile îmi suntgoale. Gânduri goale, dar care nu mã lasã sã dorm. Trebuie sã

fie ceva pe lumea asta care sã mã împlineascã. Lasã… dormacum, mâine e o nouã zi.

Aºa aratã fericirea? Când eºti fericit, te plictiseºti? Te poþiplictisi de fericire? Am decis sã fac ceva diferit. Astãzi!Neapãrat! Nu mai suport! Dar ce?Am tot ce mi-am dorit vre-odatã! Atunci de ce îmi vine sã plâng?! (...)

Mã descopãr printre icoane, în întuneric. O candelã roºia-ticã arde înspre altar. Mãcar atât, cã ºtiu unde e altarul. Îmiplace cã e rãcoare. Pot sã respir. ªi pânã la urmã de ce trebuiesã sãruþi icoanele? Nici nu le cunosc. Se uitã toatã lumea lamine. Nu ºtiu ce sã fac. Îmi e incomod. (…)

Mã întreabã de toatã familia, rãspund. Cu ezitãri. Oare dece-l intereseazã? Îmi zice sã vin duminicã. Accept. Ce am depierdut? O orã nu se cunoaºte. Hai sã încerc. (…)

Am dormit sub acoperãmântul Mãicuþei mele astã-noapte.În spatele meu a vegheat Duhul Sfânt. Eram cu ochii minþiiaþintiþi asupra Domnului, Care era pretutindeni. Am dormit,parcã pentru prima datã în viaþa mea. Dimineaþã am ºtiut.Cineva s-a rugat pentru mine.

M-am nãscut acum vreo doi ani. M-a crescut pãrintelemeu cu rãbdare ºi blândeþe. ªi aºa cum creºti un copilaº, îi daisã mãnânce câte puþin sã nu se înece, îl mângâi când plânge,îl înveþi când greºeºte, îl educi, cã e mai prostãnac ºi nuºtie…aºa am fost ºi eu.

Nu mi se pare uºor sã încerci sã-l cunoºti pe Dumnezeu. Treciprin gânduri negre ºi depresii, îndoieli, tentaþii, cazi în pãcat,regreþi, þi-e ciudã, te îndepãrtezi, te enervezi, îþi merge prost, eºtisupãrat, plictisit, nu te încântã nimic ºi nu te mai bucuri de viaþã,te frãmânþi, te agiþi, eºti confuz, ºi în sfârºit, în ultimã instanþã, cugreu, aproape forþat, cazi în genunchi ºi te rogi. Din suflet ºi cufierbinþealã, cu disperare, poate cu lacrimi. (…)

Ce veselã eºti! Aºa eºti tu mereu bucuroasã? Tot timpulzâmbeºti! De unde vine bucuria ta? (…) „ºi în sfârºit, în ultimãinstanþã, cu greu, aproape forþat, cazi în genunchi ºi te rogi. Dinsuflet ºi cu fierbinþealã, cu disperare, poate cu lacrimi.(…)”

Cuviosul Siluan Athonitul spune: „Cine se teme de Dum-nezeu, ca sã nu-L supere cu ceva – aceasta e întâia iubire”.Sper sã iubesc ºi eu întâia oarã! Este gol pãmântul fãrã Dum-nezeu! Este urâtã viaþa fãrã Dumnezeu! Sã beau, sã mãnânc,sã muncesc ºi sã mor? Fãrã Dumnezeu? Nu ne-ar rãmânedecât crimele, depresiile, orgiile, sinuciderile, tragediile. Sidupã moarte, nimic. Dacã nu te-ar mai aºtepta Dumnezeu, þi-ar mai plãcea viaþa? Am doi aniºori ºi abia aºtept sã mã facmare. Dumnezeu, pentru mine, este bucuria ºi emoþia copilu-lui de dinainte de a deschide cadoul. Îl ALEG pe Dumnezeu.

A Sfintei Ecaterina,A.

Rug\ciunea e respira]ia sufletului, iar postul e apa care stinge v\paia patimilor

Mã rturisesc!

Pãrintele Arsenie Boca

2

Fericitul Augustin

Sfântul Petru, credinciosul apostol allui Iisus Hristos, prin mãrturisirea ade-vãrului cã Acesta este Fiul lui Dum-nezeu: „Tu eºti Hristosul, Fiul lui Dum-nezeu Celui viu”, s-a arãtat vrednic cãtreMântuitorul de a auzi rãspunsul: „Fericiteºti Simone... ªi Eu îþi zic þie cã tu eºtiPetru (piatra) ºi pe aceastã piatrã voi zidiBiserica Mea” (Matei 16, 16-17). Aceastãmãrturisire „Tu eºti Hristos, Fiul luiDumnezeu Celui viu” va fi „piatra”, te-melia pe care voi zidi Biserica Mea.Aºadar, „Tu eºti Petru”, aratã cã numelevine de la „piatrã”, ºi nu piatra de lanume, cum creºtin vine de la Hristos, ºinu Hristos de la creºtin.

Domnul nostru Iisus Hristos, în timpulpropovãduirii Sale, a ales dintre uceniciiSãi doisprezece Apostoli care sã propo-vãduiascã Cuvântul lui Dumnezeu(Evanghelia). Dintre ei, Apostolul Petru,datoritã râvnei sale puternice, a fostînvrednicit sã fie cel dintâi dintre apostoli(Matei 10, 2), ca ºi cum ar fi persoanareprezentativã pentru întreaga Bisericã.Mântuitorul îi spune dupã mãrturisire:”ªi îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor ºiorice vei lega pe pãmânt va fi dezlegat ºiîn ceruri, ºi orice vei dezlega pe pãmântva fi dezlegat ºi în ceruri.” (Matei 16,10),aºadar, nu doar unui singur om, ci maicurând unei Singure Biserici, care a pri-mit aceste „chei” ºi puterea de a „lega ºidezlega”.

Dupã Învierea Sa, Domnul IisusHristos i-a încredinþat Apostolului Petruoile Sale nu pentru cã, dintre ucenici,doar Petru ar fi fost singurul vrednic pen-tru a pãzi turma Mântuitorului, darHristos Însuºi i se adreseazã în primulrând lui Petru, deoarece Petru a fost celîntâi dintre Apostoli ºi reprezentantul Bi-sericii.

Apostolul Pavel, cunoscut mai întâisub numele de Saul, a fost convertit dintr-unlup risipitor într-un miel blând. Mai întâia fost prigonitor al Bisericii ºi mai apoiApostol. Mai întâi a persecutat-o ºi maiapoi a predicat. Primind de la mai mariiarhierei autoritate absolutã de a-i întem-niþa pe creºtini, pentru a fi executaþi, erape cale „suflând încã ameninþare ºi uci-dere împotriva ucenicilor Domnului”(Fapte 9, 1). El „care prigonea Bisericalui Dumnezeu” (I Corinteni 15, 9) înacest fel, apropiindu-se de Damasc, deo-datã a auzit glasul Domnului din cer:

„Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti?” Eusunt aici, Eu sunt acolo ºi pretudindeni.Aici este capul Meu ºi acolo este trupulMeu. Nu este nimic surprinzãtor în asta;noi înºine suntem mãdulare ale Trupuluilui Hristos. ”Saule, Saule, de ce mã pri-goneºti? Greu îºi este sã izbeºti cu pi-ciorul în þepuºã”. Saul, totuºi, „tremurândºi înspâimântat” a strigat: „Cine eºti, Doam-ne?” Domnul i-a rãspuns: „Eu sunt Iisus, peCare tu Îl prigoneºti” (Fapte 9, 4-6).

Prãznuim, într-o singurã zi, pãtimirileacestor doi Apostoli, întrucât, deºi au

pãtimit în zile diferite, curajul ºi pãtimi-rile lor sunt aceleaºi. Petru a fost primul,iar Pavel i-a urmat îndatã. Mai înainte deapostolie se numea Saul, mai apoi Pavel,care înseamnã „mic, mãrunt, neînsem-nat”. Ce însemnãtate are Apostolul Pavel,întrebaþi-l ºi chiar el vã va rãspunde:„Sunt”, zice el, „cel mai mic dintre apos-toli... însã m-am ostenit mai mult decâttoþi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeucare este în mine” (I Corinteni 15, 9-10).

Aºa, fraþilor, îi prãznuim pe SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel. Amintindu-ne demãritele lor pãtimiri, cinstim credinþaadevãratã ºi viaþa lor sfântã, cinstim nevi-novaþia ºi adevãrata lor mãrturisire. Îi iu-bim pentru sfinþenie ºi îi urmãm în fap-tele mari ºi, astfel, ajungem la fericireaveºnicã ce le este pregãtitã tuturorsfinþilor. Cine a lucrat prin aceºtia ºi cinei-a ajutat pe aceastã cale? El, Cel care azis: „Fãrã Mine, nu puteþi face nimic”(Ioan 15, 5).

Text preluat de pe site-ul www.oca.org.roºi tradus de Teodorescu Iozefina Diana

CCuuvvâânntt llaa SSffiinn]]iiii AAppoossttoollii PPeettrruu [[ii PPaavveellPost versus

curã de slãbire

Editorial

Vicki CiobanuFacultatea de TeologieMaster, anul II

A pune pe aceeaºi treaptã postul cu ocurã de slãbire este ca ºi cum þi-ai dori sãvorbeºti despre zi ºi noapte, douã momentetemporal opuse, ca având un sens apropiat.Astãzi, în societatea secularizatã, din ce înce mai des, postul nu mai este privit ºi expe-riat în adevãratul lui sens, duhovnicesc.„ªtiþi cumva vreo curã de slãbire care sãconþinã doar alimente de post?” întreba odoamnã zilele trecute, dorind sã îmbinecumva cele douã practici cu scopuri totaldiferite.

Astfel, se tinde spre a diminua sensulprofund moral al postului ºi a-l transformaîntr-unul pur fizic. Or postul instituit deÎnsuºi Mântuitorul presupune mult maimult decât o abstinenþã alimentarã, decâtcitirea unei etichete în cãutarea numãruluide calorii ºi socotirea lor! Postul, care estescopul în sine, reprezintã o „cãlãtorie du-hovniceascã”, dupã cum afirma Pr. Prof.Alexander Schmemann, o cãlãtorie iniþiat-icã pe care fiecare dintre noi, ca un neofit, oparcurge. Acum, indiferent de durata postu-lui, este momentul luptei cu patimile dinnoi, cu gândurile, cu egoismul spre care tin-dem din ce în ce mai mult; este momentulintrospecþiei, al mãrturisirii, al renunþãrii…dar toate acestea pentru un urcuº duhov-nicesc încununat cu bucuria sãrbãtorii, cuprimirea Sfântului Trup ºi Sânge al Mân-tuitorului.

Sãnãtatea trupului, pe care o putem ob-þine în urma postului þinut aºa cum se cu-vine, trebuie privitã ca un efect binefãcãtoral acestuia ºi nu ca un scop în sine. Sã lup-tãm pentru înlãturarea ispitei transformãriipostului într-o curã de slãbire, sã rãmânemfermi în a spune lucrurilor pe nume ºi sãadoptãm postul aºa cum se cuvine, cubucurie smeritã ºi pocãinþã, ca un realmodus vivendi.

3

Postul este cea mai veche poruncã datãomului. Cãlcarea acestei porunci a dus lastricarea relaþiei omului cu natura, cu se-menii ºi, cel mai important, cu Dumnezeu.Întrucât numãrul acesta al buletinului nos-tru parohial este dedicat acestui mijloc dedesãvârºire, redãm aici un fragment din Sfân-tul Ioan Gurã de Aur despre importanþa, put-erea ºi folosul sufletesc ºi trupesc al postului.

Mulþi creºtini, nedând o prea mare im-portanþã postului, îl þin fãrã tragere de ini-mã sau nu îl þin deloc. ªi totuºi, trebuie sãprimim postul cu bucurie, nu cu fricã ºipãrere de rãu, cãci nu este înfricoºãtor pen-tru noi, ci pentru diavoli. În cazul demo-nizaþilor, mult poate face postul, mai alescând este însoþit de sora sa bunã, care esterugãciunea. De aceea, Hristos a spus: Acestneam de demoni nu iese decât numai curugãciune ºi cu post (Mat. 17, 21).

Aºadar, dat fiind faptul cã postul îialungã departe pe vrãºmaºii mântuirii noas-tre, trebuie sã îl iubim, nu sã ne temem deel. Trebuie mai degrabã sã ne temem demâncarea multã, mai ales atunci când esteînsoþitã de beþie, pentru cã ea ne supunepatimilor, în vreme ce postul, dimpotrivã,ne scapã de patimi ºi ne dãruieºte libertateaduhovniceascã. De ce dovadã a bineface-rilor postului mai avem nevoie, atunci cândºtim cã el luptã împotriva diavolului ºi neizbãveºte de robia pãcatului?

Nu numai cãlugãrii cu viaþã înge-reascã sunt însoþiþi de puterea postului,dar ºi unii mireni, care zboarã pe aripilelui pânã la înãlþimile cugetãrii sfinte. Vãamintesc cã cei doi mari prooroci ai Ve-chiului Testament, Moise ºi Ilie, cu toatecã aveau mare îndrãznealã la Dum-nezeu, prin virtuþile lor, posteau adesea,iar postul îi apropia de Dumnezeu.

Chiar ºi cu mult înainte de ei, la începu-turile creaþiei, atunci când Dumnezeu l-aplãsmuit pe om, i-a dat deîndatã porunca sãposteascã. Dacã Adam împlinea aceastãporuncã, avea sã se mântuiascã. Din toþipomii din rai poþi sã mãnânci, iar din pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci,cãci, în ziua în care vei mânca din el, veimuri negreºit! (Facerea 2, 16-17). Aceastanu era alta decât porunca de a posti. Dacã ºiîn Paradis era nevoie de post, cu atât maimult este nevoie în afara sa. Dacã înainte caomul sã fie rãnit sufleteºte, postul era pen-tru el medicament, cu atât mai mult estemedicament acum, când sufletul sãu esterãnit de pãcat. Dacã înainte sã înceapã

rãzboiul poftelor, era absolutã nevoie depost, cu atât mai multã nevoie este acum,când suntem în rãzboi cu diavolul. DacãAdam se supunea acestei porunci, nu armai fi auzit cuvintele: pãmânt eºti ºi înpãmânt te vei întoarce (Facerea 3, 19).Pentru cã Adam nu s-a supus, au urmatmoartea, grijile, suferinþele ºi o viaþã maigrea decât orice moarte.

Vedeþi cum Dumnezeu Se supãrã atuncicând postul este dispreþuit? ªi nu puteþi sãvã închipuiþi cât Se bucurã El când þinempost. Moartea a intrat în om pentru cã a

nesocotit postul ºi este scoasã din el prinpost. Astfel s-a întâmplat ºi cu ninivitenii.

ªi a fost cuvântul Domnului cãtre Iona,fiul lui Amitai, zicând: „Scoalã-te ºi du-teîn cetatea cea mare a Ninivei ºi propovã-duieºte acolo, cãci fãrãdelegile lor au ajunspânã în fata Mea!” (Iona 1, 1-2). Dupã maimulte peripeþii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-adus la niniviteni ºi le-a spus cã cetatea lorurma sã fie distrusã: Patruzeci de zile maisunt, ºi Ninive va fi distrusã! (Iona 3, 4).Când au auzit aceste cuvinte, oamenii dinNinive nu s-au arãtat dispreþuitori ºi indi-ferenþi. Cu toþii – bãrbaþi, femei, stãpâni,robi, copii ºi bãtrâni – au început sã pos-teascã. Ba ºi pe animale le-au pus sã pos-teascã. Iatã de ce am spus mai înainte cã demâncarea multã ºi de bãuturã ar trebui sã netemem, nu de post: mâncarea ºi bãutura aufost aproape sã distrugã cetatea, pe cândpostul a izbãvit-o.

Proorocul Daniel a fost aruncat în groa-pa leilor, dar pentru cã postise, a ieºit nevã-tãmat, ca ºi cum ar fi fost aruncat între oi(Dan. 6, 16-23). Dar ºi cei trei tineri, careau postit la rândul lor, au fost aruncaþi înfoc ºi au ieºit de acolo cu trupurile lumi-noase ºi neatinse de flãcãri (Dan. 3, 19-27).Dacã focul a fost adevãrat, atunci cum denu i-a ars pe aceºti oameni? Dacã trupurilelor erau adevãrate, cum de nu au fost vãtã-mate? Cum? Întreabã postul sã-þi spunã. Elo sã te lãmureascã în legãturã cu aceastãtainã, pentru cã tainã este, cu adevãrat, catrupurile sã fie date fiarelor sãlbatice saufocului ºi sã nu pãþeascã nimic. Vezi celuptã peste fire ºi apoi ce biruinþã pestefire? Adu-þi aminte mereu de puterea pos-tului ºi primeºte-l cu sufletul deschis, pen-tru cã este nebunie curatã sã ne îndepãrtãmde el, atunci când ºi de colþii leilor fereºte,ºi de foc scapã, ºi pe diavoli îi îndepãrteazã,potolind vãpaia patimilor, liniºtindu-ne gân-dul ºi aducându-ne alte ºi alte binefaceri.

„Mi-e fricã de post pentru cã stricã ºislãbeºte trupul”, poate cã spui tu. Dar sã ºtiicã pe cât se stricã materia omului, pe atât seînnoieºte sufletul sãu (vezi 2 Cor. 4, 16). Pede altã parte, dacã vrei sã cercetezi binelucrurile, vei vedea cã postul are grijã desãnãtatea trupului. Iar dacã nu crezi cuvin-tele mele, întreabã-i pe doctori, sã-þi zicã eimai bine. Aceºtia spun cã sãnãtatea estemenþinutã prin cumpãtare la mâncare, pecând lãcomia duce la tot felul de boli, caredistrug trupul.

Aºadar, sã nu ne temem sã postim,cãci postul ne scoate din multe rele. Maivãd oameni care înainte ºi dupã post seîmbuibã cu hranã ºi cu bãuturã, pierzândastfel folosul postului. Este ca ºi cumtrupul nostru abia ºi-ar reveni dintr-o boalãºi când ar da sã se ridice din pat, cineva l-arlovi tare cu piciorul ºi l-ar îmbolnãvi ºi maitare. Ceva asemãnãtor se întâmplã ºi cusufletul nostru atunci când înainte ºi dupãpost nu suntem cumpãtaþi.

Dar ºi când postim, nu ajunge sã ne ab-þinem de la diferite mâncãruri, ci trebuie sãpostim ºi sufleteºte. Existã primejdia ca þi-nând posturile rânduite de Bisericã, sã nuavem nici un folos. Din ce cauzã? Pentru cãne þinem departe de mâncãruri, dar nu neþinem departe de pãcat; nu mâncãm carne,dar mâncãm sufletele celor sãraci; nu neîmbãtãm cu vin, dar ne îmbãtãm cu poftetrupeºti; petrecem ziua în post, dar ne uitãmla lucruri ruºinoase. În felul acesta, pier-dem folosul postului. De aceea, postul demâncare trebuie însoþit de îndepãrtarea deorice pãcat, de rugãciune ºi de luptã duhov-niceascã. Numai astfel vei aduce jertfã bine-plãcutã Domnului ºi vei avea mult folos.

Sf. Ioan Gurã de Aur din “Problemelevieþii”, Editura Egumeniþa, 2007

Invitatul lunii

F O L O S U L P O S T U L U I

4

PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc ::– Vineri, orele 17.00, Taina Sfântului

Maslu [i Taina Spovedaniei;– Sâmb\t\, orele 07.00, Utrenie,

Sfânta Liturghie [i Parastas; – orele 17.00, Vecernie– Duminic\, orele 08.00, Utrenia

[i Sfânta Liturghie.

Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.30–19.00.

Faptele bune ºi postul întãresc credinþa înDumnezeu ºi tot ele ne apropie din ce în ce maimult de El ºi de semeni. Întrajutorarea semenilorte face mai milos, te deschide spre ceilalþi.

Postul Sfinþilor Petru ºi Pavel este, de obicei, unpost mic ºi uºor de þinut, deoarece în perioadaaceasta de început de varã

avem mai multe legume ºi fructe la dis-poziþie. Postul acesta, ºi în general oricepost rânduit de cãtre Sfânta noastrãBisericã, este de obicei, cu rugãciuneatentã, cu gând curat la Dumnezeu,metanii ºi fapte bune. Postul acesta, tre-buie sã-l împletim cu fapte bune deoa-rece „mai mult preþuieºte rugãciunea cupost ºi cu milostenie ºi cu dreptate,decât bogãþia cu nedreptate; mai bine sãfaci milostenie, decât sã aduni aur; cãcimilostenia izbãveºte de la moarte ºi cu-rãþã orice pãcat. Cei ce fac milostenie ºidreptate vor trãi mult” (Tobit. 12, 8-9).

Ori de câte ori postim, ne rugãm ºifacem fapte bune, spun Sfinþii Pãrinþi.Atunci devenim din ce în ce mai lumi-naþi, mai blânzi ºi mai liniºtiþi cu noiînºine, cât ºi cu ceilalþi. Ca o luminãpaºnicã, molcomã ºi veselã se umple sufletul omului carelucreazã neîncetat faptele iubirii ºi ale milostivirii, atuncicând de unul ca acesta se atinge harul lui Dumnezeu.Faptele bune te ajutã pe tine ca om sã îþi înþelegi menireata, sã înþelegi mult mai bine viaþa pe care o trãieºti pe pã-mânt. Dumnezeu cel mai mult iubeºte persoanele milos-tive. A greºit cu ceva fratele tãu, sora ta, recupereazã-i cu

spovedanie ºi cu faptã bunã ºi sã vezi ce bine îþi va fi.Faptele bune fãcute de persoanele milostive sunt o expresiea milei lor necondiþionate faþã de cel necãjit, faþã de celaflat în suferinþã sau în lipsuri materiale ºi chiar spirituale.Indiferent cine ar fi acela pe care îl ajuþi, tu te regãseºti atâtîn el, cât ºi în Dumnezeu. Numai când faci bine, te rogi ºiþii posturile cuvenite, din inimã, nu fãrã implicare, atunciviaþa ta capãtã un sens, o luminã, un reper în Hristos.

Hristos, iubitul sufletului meu, dar ºi al tãu, asta a fãcut,a fãcut bine tuturor ºi ne-a învãþat prin cuvintele, dar maiales prin faptele Sale, totul din iubire necondiþionatã. Aºavrea El sã þinem post, când trebuie ºi cât trebuie, sã ne

rugãm sincer când trebuie ºi cât trebuie, dar din simþire ºisã facem fapte bune fãrã limitã, dar cu discernãmânt.

Ajutã pe oricine, dar aflã ºi câte ceva despre persoanape care o ajuþi. ªi sfatul bun este tot o faptã bunã.

Marius KellerFacultatea de Teologie

Pastoralã, anul II

Postul \i faptele bunene înt[resc în bine

Comitetul de redac]ie:

Constantin Andreiemail: costi_andrei2007@yahoo.com; Tel. 0740.029.028

Gra]iela Tudoseemail: gratziela_t29@yahoo.com; Tel. 0743.517.510

PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: adrian.nita7@gmail.com; Tel. 0749.288.889

Pr. Spiritual Georgian P\unoiugeorgepaunoiu@yahoo.com; Tel: 0741.736.556

Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: gruia.zamfirescu@yahoo.com; Tel. 0740.230.574