PROF. MACIUCA LUCIAN

GÂNDIREA CRITICĂ ŞI ÎNVĂŢAREA

1. Gândirea critică în constelaţia modurilor de gândireDeţinător al unei capacităţi specifice de procesare a informaţiei în

vederea dobândirii unor cunoştinţe, priceperi, abilităţi cognitive necesare rezolvării problemelor ivite în viaţa cotidiană, omul se deosebeşte de celelalte vieţuitoare prin gândire. Aceasta funcţionează diferit de la o persoana la alta şi chiar în cazul unuia şi aceluiaşi individ în situaţii diverse. Fiecare dintre noi îşi formează un stil propriu, o modalitate personalizată de abordare şi rezolvare a problemelor.

În clasificarea modurilor fundamentale de gândire identificam: gândirea reproductiva, gândirea creatoare şi gândirea critică. Dacă gândirea reproductivă este liniară şi are grad ridicat de stereotipie şi automatism, iar gândirea creatoare vizează elaborarea a cât mai multor soluţii posibile, în schimb, gândirea critică este centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie-problemă dată, pe alegerea soluţiei adecvate şi respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate. După unii autori, gândirea creatoare şi cea critică sunt feţe ale aceleiaşi medalii deoarece prima are utilitate şi valoare doar dacă în prealabil produsele ei au fost analizate şi evaluate critic în scopul fundamentării şi întemeierii raţionale.

În lumea educatorilor, gândirea critică semnifică o gândire de nivel superior bazată pe capacitatea celor ce o practică de a raţiona corect, coerent logic, pe baza unor argumente suficiente, solide şi valoroase şi implică analiza, sinteza, evaluarea pe baza unor criterii şi valori dezirabile social, asumate de individ, practicate cu pricepere şi eficientă.

2. Caracteristicile gândirii critice

Condiţie şi modalitate de realizare a învăţării eficiente cu rol esenţial în dezvoltarea personalităţii individului, gândirea critică se caracterizează prin: a) formularea de către elevi a unor păreri personale, eventual originale; b) dezbaterea responsabilă a tuturor ideilor şi soluţiilor avansate; c) alegerea raţională a soluţiilor optime din multitudinea celor posibile; d) rezolvarea eficientă a problemelor în timp optim.

Prin natura şi modul de manifestare, gândirea critică se manifestă în două dimensiuni esenţiale: una socială conform căreia învăţarea şi munca în colaborare duc la construirea solidarităţii umane şi o dimensiune pragmatică – învăţarea ce are la bază dezvoltarea gândirii critice creează posibilitatea implicării active a elevilor în activitate prin stârnirea curiozităţii şi rezolvarea problemelor de viaţă.

Munca la clasă trebuie proiectată şi desfăşurată astfel încât să genereze un climat de încredere care să determine în rândul elevilor rezolvarea eficientă a problemelor în urma investigaţiei temeinice a dezbaterilor autentice şi a găsirii răspunsului adecvat. Consecutiv cu obişnuirea elevilor de a lucra în acest mod, aceştia vor dobândi deprinderi valoroase de gândire critică şi de învăţare eficientă şi autentică.

Progresul realizat de şcolari prin formarea capacităţii de a gândi creativ, constructiv, eficient şi critic priveşte paşi:

- de la reacţii personale la idei susţinute public, argumentate convingător;

PROF. MACIUCA LUCIAN

- de la respectul pentru ideile altora la încrederea în sine;- de la intuitiv la logic;- de la o singură perspectivă în abordarea unei probleme, la mai multe.A gândi critic înseamnă:

o a deţine cunoştinţe valoroase şi utile şi a avea convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea

o a-ţi forma opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării

o a supune ideile unui scepticism constructiv pentru fundamentareo a construi argumente pentru a da consistenţă opiniilor o a manifesta flexibilitate, toleranţă, respect pentru ideile altora; a

le accepta sau respinge numai pe bază de argumenteo a participa activ la elaborarea de soluţii; a colaborao a învăţa să gândeşti eficient

şi presupune raţionalitate şi mai puţin subiectivism nefondat pe argumente pertinente.

METODE ŞI TEHNICI DE PREDARE-ÎNVĂŢARE - EVALUARE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

Metoda didactică este calea de urmat de către elevi şi cadrul didactic pentru atingerea unor obiective, este o practică raţionalizată, validată ştiinţific ce serveşte ca instrument pentru transformarea şi ameliorarea naturii umane. Ea constituie parte a ansamblului condiţiilor externe ale învăţării şi simultan cu dezvoltarea societăţii umane se impune şi optimizarea metodelor de învăţământ pentru sporirea eficienţei lor educaţionale.

Prezentăm mai jos câteva dintre metodele gândirii critice:1. Brainstormingul- este una dintre cele mai cunoscute modalităţi de

a genera idei noi, metodă de stimulare a creativităţii bazată pe două principii:- cantitatea determină calitatea- anularea judecării ideilor celorlalţi

iar regulile de bază vizează stimularea unei producţii cât mai mari de idei, preluarea şi fructificarea prin ajustări şi asociaţii libere ale ideilor emise de alţii, suspendarea oricărui gen de critică, manifestarea liberă a imaginaţiei.

2.Tehnica Gândiţi/Lucraţi în perechi/Comunicaţi - presupune o activitate de învăţare prin colaborare parcurgând următorii paşi:

- fiecare elev dintr-o pereche scrie despre un anumit subiect- cei doi parteneri îşi citesc reciproc răspunsurile şi convin asupra

unuia comun - profesorul pune două - trei perechi să rezume conţinutul discuţiilor şi

concluziile la care au ajuns partenerii de comun acord.

3.Termenii cheie iniţiali - tehnică ce stimulează reactualizarea unor cunoştinţe anterioare,creând motivaţie pentru activitate. Profesorul alege 4-5 termeni cheie pe care îi scrie pe tablă. Timp de 4-5 minute elevii discută despre relaţia ce există între aceştia. Tehnica este utilizată în fazele de evocare şi realizare a sensului,iar sub forma termenilor cheie revizuiţi şi în faza de reflecţie.

PROF. MACIUCA LUCIAN

4.Tehnica Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat- presupune o procedură simplă:

- elevii inventariază individual, prin discuţii în perechi sau în grup, ideile pe care consideră că le deţin despre tema investigaţiei ce va urma; notează aceste idei într-un tabel la rubrica „Ştiu”.

- notează ideile despre care au îndoieli la rubrica „Vreau să ştiu”.- după învăţarea noilor cunoştinţe, în faza de realizare a sensului,

inventariază noile idei în rubrica „Am învăţat”.

5.Tehnica ciorchinelui- încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe pentru a înţelege un anumit conţinut. Paşi :

- se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau a foii de caiet

- se scriu cuvinte sau sintagme ce vin în minte în legătură cu tema- se stabilesc legăturile dintre idei.Reguli de bază:- scrieţi tot ce vă trece prin minte în legătură cu tema- nu judecaţi ideile, ci doar notaţi-le- nu vă opriţi până nu epuizaţi ideile sau până nu expiră timpul alocat- nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre ele.

6. Metoda SINELG(sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gândirii) - menţine implicarea activă a gândirii elevilor în citirea unui text şi observarea gradului de înţelegere. Mai întâi li se cere elevilor să noteze tot ceea ce cred că ştiu despre tema ce va fi prezentată în text; ideile sunt inventariate şi scrise pe tablă. Pentru a direcţiona gândirea elevilor profesorul pune anumite întrebări. Elevii sunt invitaţi să citească textul cu atenţie şi să facă pe marginea lui semne având anumite semnificaţii:

„√” pentru idei care confirmă ceea ce ştiau deja„-„ pentru informaţii citite care contrazic sau sunt diferite de ceea ce

ştiau deja„+” informaţia citită este nouă„?” idei confuze, neclare sau despre care doresc să ştie mai multe.Pentru a observa ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora se

recomandă realizarea unui tabel cu patru coloane corespunzătoare semnelor utilizate.

7. Metoda Mozaic – promovează învăţarea prin cooperare şi colaborare şi presupune următorii paşi:

- construirea grupurilor iniţiale formate din 4-5 elevi- profesorul împarte textul în atâtea părţi câte grupuri de lucru s-au

constituit- se formează grupuri de „experţi” ce vor rezolva sarcina de lucru – a

studia o parte de text, a înţelege şi a preda-o altor colegi.- se revine în grupurile iniţiale şi se predă conţinutul pregătit celorlalţi.

PROF. MACIUCA LUCIAN

8. Jurnalul cu dublă intrare – se foloseşte pentru a determina la elevi corelarea noilor informaţii cu experienţa personală şi reflectarea la semnificaţia pe care o are un conţinut informaţional pentru fiecare dintre ei.

- elevii citesc cu atenţie un text- fiecare alege un pasaj care l-a impresionat - in partea stângă a paginii de caiet scrie pasajul, iar în dreapta

comentarii personale- fiecare trebuie să răspundă la întrebări adresate de ceilalţi.

9. Cubul – constă în : - elevii citesc un text sau realizează o investigaţie pe o temă dată

( individual, în perechi sau în grup)- li se pune la dispoziţie un cub din hârtie pe feţele căruia să noteze

idei conform instrucţiunilor de tipul: Descrie ! Compară ! Asociază ! Analizează ! Aplică ! Argumentează pro şi contra !