I

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GRIGORE T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

CALITATEA VIEȚII LA PACIENȚII CU

BOLI INFLAMATORII INTESTINALE

Conducător științific :

PROF. UNIV.DR. CRISTINA CIJEVSCHI PRELIPCEAN

Doctorand:

OTILIA NEDELCIUC (GAVRILESCU)

IAŞI – 2015

I

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR ........................................................................................................ III

INTRODUCERE ...................................................................................................................... IV

PARTEA GENERALĂ

I. ISTORIC ................................................................................................................................. 1

I.1 Rectocolita ulcero-hemoragică ......................................................................................... 1

I.2 Boala Crohn ...................................................................................................................... 3

II DATE EPIDEMIOLOGICE .................................................................................................. 6

II.1 În România ...................................................................................................................... 6

III ETIOPATOGENIE .............................................................................................................. 8

III.1 Factori de mediu ............................................................................................................. 8

III.2 Factorii genetici ............................................................................................................. 9

III. 3 Factori infecțioși .......................................................................................................... 11

III.4 Factori imunologici ..................................................................................................... 12

IV MANIFESTĂRI CLINICE ................................................................................................. 14

IV.1 Manifestări clinice în RCUH ....................................................................................... 14

IV.2 Manifestări clinice în BC ............................................................................................. 16

IV.3 Manifestări extraintestinale .......................................................................................... 17

IV.4 Complicațiile BII ......................................................................................................... 20

V DIAGNOSTIC ..................................................................................................................... 23

V.1. Explorarea umoral-biochimică ..................................................................................... 23

V.2.Markeri fecali ................................................................................................................ 23

V.3 Anticorpii ...................................................................................................................... 24

V.4 Citokinele ..................................................................................................................... 24

V.5 Imagistica ...................................................................................................................... 24

VI TRATAMENT .................................................................................................................... 28

VI.1 Obiective ..................................................................................................................... 28

VI.2 Clase de medicamente ................................................................................................. 28

VI.3 Intervențiile chirurgicale ............................................................................................. 30

VII PROGNOSTIC ................................................................................................................. 31

VIII CONCEPTUL DE CALITATE A VIEȚII ..................................................................... 32

VIII.1 Definiții ..................................................................................................................... 32

VIII.2 Oboseala cronică ...................................................................................................... 34

VIII.3 Somnul și BII ............................................................................................................ 34

VIII.4 Afecţiuni psihiatrice ................................................................................................. 34

VIII.5 Stresul, efectele imunologice și inflamatorii gastrointestinale ................................. 35

VIII.6 Chestionare de evaluare a calităţii vieţii legate de sănătate ..................................... 37

PARTEA PERSONALĂ

IX MOTIVAȚIA CERCETĂRII PERSONALE .................................................................... 43

X OBIECTIVELE CERCETĂRII .......................................................................................... 45

XI MATERIAL ȘI METODE ................................................................................................. 46

XII REZULTATE .................................................................................................................. 49

XII.1 Evaluarea globală a calității vieții .............................................................................. 49

XII.2 Evaluarea calității vieții în funcție de datele demografice ......................................... 52

XII.3 Evaluarea calității vieții în funcție de factorii legați de boală .................................... 80

XII.3.3 Aspecte endoscopice și activitatea bolii .................................................................. 93

XII.4 Evaluarea calității vieții în funcție de tratament ........................................................ 99

XIII DISCUȚII ...................................................................................................................... 102

XIII.1 Evaluarea globală a calității vieții ........................................................................... 103

II

XIII.2 Evaluarea calității vieții în funcție de datele demografice ..................................... 105

XIII.3. Evaluarea calității vieții în funcție de factorii legați de boală ................................ 113

XIII.4 Evaluarea calității vieții în funcție de tratament ...................................................... 121

XIV CONCLUZII .................................................................................................................. 122

XV DIFICULTĂȚI ȘI LIMITE ALE CERCETĂRII ........................................................... 124

XVI ORIGINALITATEA CERCETĂRII, PERSPECTIVE DESCHISE DE STUDIUL

DOCTORAL ȘI DIRECȚII VIITOARE DE STUDIU .......................................................... 125

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 126

333.Nahon S, Lahmek P, Saas C, Durance C, Olympie A, Lesgourgues B, Gendre JP. Socioeconomic and psychological factors associated with nonadherence to treatment in inflammatory bowel disease patients: results of the ISSEO survey. Inflamm Bowel Dis 2011; 17: 1270-1276.

334.Cámara RJ, Ziegler R, Begré S, Schoepfer AM, von Känel R, Swiss Inflammatory Bowel Disease Cohort Study (SIBDCS) group. The role of psychological stress in inflammatory bowel disease: quality assessment of methods of 18 prospective studies and suggestions for future research. Digestion 2009; 80: 128-141.

30

III

LISTA ABREVIERILOR

5-ASA - acid 5-aminosalicilic

AINS - antiinflamatorii nesteroidiene

Anti-CBir1 - anticorpii anti CBir1 flagellin

Anti-OmpC - anticorpii faţă de membrana proteică exterioară - C a Escherichia coli

BC- boală Crohn

BII - boală inflamatorie intestinală

CDAI - indexul de activitate al bolii Crohn

CDEIS - indexul de severitate endoscopică al bolii Crohn

CT – computer-tomografie

Hb - hemoglobină

HLA - antigenul leucocitar uman (complexul major de histocompatibilitate)

HRQoL – calitatea vieţii legată de sănătate

IBDQ – inflammatory bowel disease questionare

Ig - imunoglobulină

IL - interleukină

pANCA - anticorpi perinucleari anti-citoplasmă a neutrofilului

PCR - proteina C reactivă

PMN - (celule) polimorfonucleare

RCUH - rectocolită ulcero-hemoragică

RMN – rezonanță magnetic nucleară

TNF - factorul de necroză tumorală

UCDAI - indexul de activitate a bolii în colita ulcerativă

VSH - viteza de sedimentare a hematiilor

IV

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

83. Ponder A, Long MD. A clinical review of recent findings in the epidemiology of inflammatory bowel disease. Clin Epidemiol 2013;5:237-247.

235. Preamble to the Constitution of the World Health Organization as adopted by the International Health Conference, New York, 19-22 June, 1946; signed on 22 July 1946 by the representatives of 61 States (Official Records of the World Health Organization, no. 2, p. 100) and entered into force on 7 April 1948.The Definition has not been amended since 1948.

248. Sajid M.S., Tonsi A., Baig M.K. Health related quality of life measurement. Int J Health Care Qual Assur. 2008;21(4):365-73.

249.Carr AJ, Gibson BA, Robinson PG. Is quality of life determined by expectations or experience? BMJ 2001;322:1240–1243.

275. Muennig P. Working with quality of life measures. In Designing and conducting cost-effectiveness analyses in medicine and health care. 1st ed. San Francisco, Ca, USA: Jossey-Bass; 2002: 190-202.

287. Love JR, Irvine EJ, Fedorak RN. Quality of life in inflammatory bowel disease. J Clin Invest 1992; 14:15-19.

322. Claridge JA, Fabian TC. History and development of evidence-based medicine. World J Surg. 2005 May;29(5):547-553.

323. Deci E. L., Ryan R. M. Hedonia, eudaimonia, and well-being: An introduction. Journ of Happiness Studies 2008, 9, 1–11.

324. Kemp K, Griffiths J, Campbell S, Lovell K. An exploration of the follow-up up needs of patients with inflammatory bowel disease. J Crohns Colitis 2013; 7: e386-e395.

325.Ghosh S, Mitchell R. Impact of inflammatory bowel disease on quality of life: Results of the European Federation of Crohn’s and Ulcerative Colitis Associations (EFCCA) patient survey. J Crohns Colitis 2007; 1: 10-20.

326.Nahon S, Lahmek P, Durance C, Olympie A, Lesgourgues B, Colombel JF, Gendre JP. Risk factors of anxiety and depression in inflammatory bowel disease. Inflamm Bowel Dis 2012; 18: 2086-2091.

327.Hisamatsu T, Inoue N, Yajima T, Izumiya M, Ichikawa H, Hibi T. Psychological aspects of inflammatory bowel disease. J Gastroenterol 2007; 42 Suppl 17: 34-40.

328.Robertson DA, Ray J, Diamond I, Edwards JG. Personality profile and affective state of patients with inflammatory bowel disease. Gut 1989; 30: 623-626.

329.Moser G, Genser D, Tribl B, Vogelsang H. Psychological stress and disease activity in ulcerative colitis: a multidimensional cross-sectional study. Am J Gastroenterol 1995; 90: 1904.

330.Miehsler W, Weichselberger M, Offerlbauer-Ernst A, Dejaco C, Reinisch W, Vogelsang H, Machold K, Stamm T, Gangl A, Moser G. Which patients with IBD need psychological interventions? A controlled study. Inflamm Bowel Dis 2008; 14: 1273-1280.

331.Bennebroek Evertsz’ F, Thijssens NA, Stokkers PC, Grootenhuis MA, Bockting CL, Nieuwkerk PT, Sprangers MA. Do Inflammatory Bowel Disease patients with anxiety and depressive symptoms receive the care they need? J Crohns Colitis 2012; 6: 68-76.

332.Janke KH, Klump B, Gregor M, Meisner C, Haeuser W. Determinants of life satisfaction in inflammatory bowel disease. Inflamm Bowel Dis 2005; 11: 272-286.

29

intepretată în acest context. Astfel, în lipsa manifestărilor clinice specifice, prezența independentă a sindromul inflamator nu influențează calitatea vieții pacienților cu BII.

8. Localizarea și fenotipul BII nu au influențat calitatea vieții pacienților cu BII.

9. Atât pentru BC cât și pentru RCUH, corticoterapia administrată în perioadele de activitate

ale bolii, a fost asociată cu scoruri mai mici ale calității vieții, în timp ce pacienții aflați în terapie biologică, au avut un scor mai mare al calității vieții.

10. Datele epidemiologice ale studiului de față au fost similare altor studii publicate în

literatură. În regiunea de Nord-Est a României au predominat cazurile de RCUH, raportul dintre cele două afecțiuni principale din cadrul BII (RCUH și BC) fiind de 3:1. Distribuţia pe sexe a celor două afecțiuni a fost omogenă, majoritatea pacienților provenind din mediul urban.

28

IX MOTIVAȚIA CERCETĂRII PERSONALE

Progresele medicinei au determinat îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a rezultatului

terapeutic, creșterea calităţii vieţii devenid un deziderat major. Deși veche ca și concept, datând încă din secolul al XIX-lea, medicina bazată pe dovezi

ocupă un loc important în practica medicală actuală (322). Astfel, rezultatele celor mai bune dovezi existente în prezent sunt reprezentate de ghidurile medicale. Acestea sunt utilizate în luarea unor decizii medicale clare și logice asupra îngrijirii individualizate a pacientului (322). Similar aspectelor organice și funcționale ale diferitelor afecțiuni și componentele psihosociale ale acestora necesită dovezi sistematizate și explicite pentru a aprecia impactul bolii asupra vieții personale și sociale, precum pentru a evaluara necesitatea unui suport specializat.

Evaluarea HRQoL vine în completarea evaluărilor clinice și biologice ale afecțiunilor și cuantifică percepția pacientului asupra afecțiunii de care suferă și a tratamentului (248).

Instrumentele de evaluare a HRQoL cuantifică nevoia percepută de către pacient pentru îngrijirea stării sale de sănătate (275).

Un concept legat de HRQoL este bunăstarea. Aceast concept cuprinde aspectele pozitive ale vieții, precum emoțiile pozitive și satisfacția generală. Bunăstarea este o stare relativă în care fiecare își valorifică la maxim funcțiile fizice, mentale și sociale în cadrul unui mediu adecvat pentru a duce o viață satisfăcătoare și productivă (323).

Încă din 1948, OMS a definit sănătatea ca ,,completă stare de bine fizică, mentală şi socială şi nu neapărat doar absenţa bolii sau a infirmităţii" (235). Această definiție subliniază faptul că evaluarea stării de sănătate și a calității actului medical nu implică doar constatarea modificărilor frecvenței și a severității bolilor, ci și cuantificarea stării generale de bine.

Din anul 2005, importanța evaluării și îmbunătățirii calității vieții ca obiectiv al stării de sănătate a fost recunoscută printr-un act oficial (235).

Dacă în trecut, cauzele de deces și morbiditățile reprezentau principalii indicatori ai stării de sănătate, în prezent, datorită creșterii speranței de viața, evaluările sunt centrate mai mult pe relația dintre sănătate și calitatea vieții (249).

BII reprezintă o patologie cu frecvență crescută, cu largă răspândire pe glob. Optimizarea metodelor de diagnostic a determinat depistarea precoce a acestor afecțiuni, durata bolii devenind mai lungă, astfel încât prevalența acestora a continuat să crească. În ciuda evoluției cronice, pe tot parcursul vieții, BII nu afectează mortalitatea, însă pot influența morbiditatea și calitatea vieții pacienților (83).

Debutul la o vârstă tânără, perioadele de activitate, patologiile asociate și tratamentul acestor boli afectează pacienții nu numai fizic, dar și prin limitarea vieții sociale și emoționale, a activității lor educaționale și profesionale. Aceste maladii pot duce în timp la afectarea calităţii vieţii şi chiar la apariția unor tulburări psihice majore (287).

Aspecte psihosociale reprezintă o dimensiune importantă a BII, fapt susținut și de numeroasele cercetări clinice în acest domeniu. O metaanaliză a lucrărilor publicate privind evaluarea fenomenului de ,,a trăi’’ cu o BII, a arătat influența nefastă a bolii asupra calității generale a vieții (324).

Asociației Federației Europene a bolii Crohn și rectocolitei ulcero-hemoragice, a efectuat un studiu care a inclus 5576 pacienți diagnosticați cu BII. În 75% din cazuri, manifestările clinice au influențat capacitatea pacienților de a se bucura de activitățile de agrement, iar pentru 69% manifestările bolii au prejudiciat modul de funcționare la locul de muncă (325). Într-un alt studiu

1

efectuat de asociația franceză a pacienților cu BII (1663 pacienți), depresia a fost întâlnită în 12% din cazuri, iar anxietatea la 41% (326). Alte cercetări au demonstrat că 75% dintre pacienții cu BII consideră că stresul reprezintă un factor decisiv pentru dezvoltarea afecțiunii, iar până la 90% dintre pacienți cred că stresul declanșează puseele de activitate ale bolii (327-329). Cu toate acestea, într-un studiu recent, doar 30% dintre pacienți și-au exprimat necesitatea suportului psihologic specializat (330). Pe de altă parte, o altă publicație a relatat că 60% dintre pacienții BII nu au beneficiat de terapie psihologică (331).

Impactul dificultăților psihosociale în BII, așa cum sunt percepute de către fiecare pacient în parte, este susținut și de studiile de cohortă. Există numeroase studii care au demonstrat prevalența crescută a anxietății și a depresiei în rândul acestor pacienți. În plus, manifestările clinice ale axietății și ale depresiei sunt mai accentuate în timpul perioadelor de activitate ale bolii, iar evoluția bolii este mai severă la pacienții cu depresie (269). De asemenea, HRQoL la pacienții cu BII nu este influențată doar de activitatea bolii, dar și de depresie (332), iar stresul psihologic a fost asociat cu lipsa aderenței la tratament medicamentos (333). O altă metaanaliză a susținut că 13 din 18 de studii prospective au demonstrat prezența corelațiilor semnificative dintre stres și evoluția nefavorabilă a BII (334).

Pornind de la aceste date din literatură, mi-am propus să cercetez dacă HRQoL este într-adevăr mai afectată la pacienții cu BII, dacă există diferențe ale HRQoL în funcție de tipul de BII, dacă influențarea HRQoL este asociată numai cu puseele de activitate sau dacă există și un nivel bazal de afectare și să corelăm intensitatea stresului emoțional cu diverși parametri de activitate a bolii. Având în vedere că evaluarea calității vieții la pacienții cu BII este puțin ilustrată în literatura medicală din Romania, am considerat utilă efectuarea unei astfel de cercetări.

2

XIV CONCLUZII

În urma rezultatelor expuse în partea personală și a datelor din literatură, se pot formula următoarele concluzii:

1. Ambele afecțiuni, BC și RCUH, au determinat un impact negativ asupra calității vieții

pacienților. Manifestările sistemice ale BII (oboseala cronică, nivelul de energie, starea de rău general, calitatea somnului și lipsa energiei) au afectat în mod egal calitatea vieții pacienților. Simptomele gastrointestinale au avut un impact mai mare asupra calității vieții pacienților cu BC, în comparație cu pacienții cu RCUH. Funcțiile emoționale și aspectele vieții sociale au fost semnificativ mai afectate la pacienții cu RCUH, în comparație cu BC. Pornind de la aceste date, putem concluziona că există posibilitatea îmbunătăţirii calităţii vieții pacienților cu RCUH prin intermediul unui suport specializat (psiholog, psihiatru), chiar și în cazul unui control mai puțin adecvat al activității bolii.

2. Similar datelor din literatură, cel mai important factor care a influențat calitatea vieții

pacieților a fost activitatea bolii. Atât pentru pacienţii cu RCUH cât şi pentru cei cu BC, corelaţiile dintre scorul UCDAI, respectiv CDAI şi scorul de evaluare a calității vieții au fost indirecte, evidenţiind valori reduse ale scorului la pacienţii cu activitate severă a bolii.

3. Vârsta, sexul, mediul de proveniență, statusul marital sau fumatul nu au influențat

semnificativ statistic scorul total de evaluare a calității vieții. 4. Statusul supraponderal a fost asociat cu o calitate superioară a vieții comparativ cu

statusul subponderal. Atât pacienții supraponderali cu RCUH cât și cei cu BC au asociat o calitate a vieții mai crescută, aspect remarcat în procent mai mare în grupul pacienților cu BC.

5. Pentru pacienții cu RCUH nu au existat întârzieri în stabilirea diagnosticului, drept

urmare, calitatea vieții acestora nu a fost influențată de perioada dintre debutul simptomelor și data diagnosticului. Pe de altă parte, pentru pacienții cu BC diagnosticul a fost stabilit mai tardiv, iar calitatea vieții la această categorie de pacienți a fost semnificativ influențată de întârzierea stabilirii diagnosticului. Aceste rezultate confirmă faptul că stabilirea tardivă a diagnosticului de BII determină un impact negativ asupra calității vieții pacienților.

6. Prezența anemiei a determinat o influență negativă asupra calității vieții pentru pacienţii

cu BC, dar nu și pentru cei cu RCUH. Aceste date pot fi justificate prin faptul că anemia din BC a fost în relație directă cu activitatea bolii; astfel scorurile mai mici ale calității vieții la acest subgrup de pacienți pot fi datorate severătății manifestărilor clinice.

7. Prezența sindromului inflamator, reprezentat în acest studiu de valorile serice crescute ale

leucocitelor, trombocitelor, fibrinogenului, PCR și VSH nu a influențat semnificativ scorul de calitate a vieții. Totuși, a fost remarcată o scădere ușoară a calității vieţii la această categorie de pacienți. Având în vedere că aceste constante ale sindromului inflamator sunt asociate preponderent activității bolii, calitatea inferioară a vieții poate fi

27

În ceea ce privește funcțiile sociale, nu au existat diferențele remarcate în lotul cu RCUH între cei doi agenți biologici. Prin urmare, nu putem afirma faptul că metoda de adminstrare a acestor terapii a determinat diferențele respective, fiind mai curând, o particularitate a lotului.

Similar RCUH, corticoterapia a determinat valori mai mici ale scorurilor calității vieții și pentru BC. Și în acest context, valorile mici ale scorurilor pot fi determinate de activitatea bolii și nu de tratamentul în sine, cu toate că ar putea fi luate în considerare și efectele adverse ale corticoterapiei, în special cele cosmetice, care ar putea influența negativ calitatea vieții.

Pentru pacienții cu BC, aminosalicilații și Azatioprina nu au influențat semnificativ calitatea vieții pacienților cu BC.

În concluzie, rezultatele studiului nostru confirmă datele din literatură, terapia biologică fiind asociată cu o calitate mai ridicată a vieții în comparație cu alte clase de medicamente.

26

X OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiective principale au fost reprezentate de:

evaluarea HRQoL la pacienţii cu BII identificarea modificărilor semnificative ale HRQoL în funcţie de particularităţile

evolutive și parametrii epidemiologici ale BII Obiectiv secundar:

caracterizarea aspectelor epidemiologice ale pacienților cu BII din regiunea de Nord Est a

României;

Originalitatea cercetării

Această lucrare de cercetare și-a propus cuantificarea HQoL și caracterizarea aspectelor epidemiologice ale pacienților cu BII din regiunea de Nord Est României, prin evaluarea bolnavilor care s-au adresat Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași. O astfel de cercetare este justificată și datorită modificărilor permanente ale caracteristicilor BII în timp și în spațiu, confirmate de numeroasele cercetări din literatură (81). Impactul BII asupra HRQoL este abordat de tot mai multe studii din literatură, dar magnitudinea acestui fenomen pentru pacienții din România nu este încă foarte bine cunoscută. Cuantificarea impactului BII asupra HQoL ar putea furniza informații valoroase pentru intervențiile din domeniul medical și social. În regiunea de NE a României nu există studii publicate privind HRQoL la pacienții cu BII.

Chestionarul IBDQ-32 (Inflammatory Bowel Disease Questionnaire-32) și-a dovedit utilitatea ca și instrument de evaluare a calității vieții la pacienții cu BII, fiind unul dintre cele mai folosite chestionare specifice de evaluare a HRQoL. Prin cele patru domenii pe care le abordează (simptome gastrointestinale, simptome sistemice, funcţii emoţionale, funcţii sociale), acest chestionar oferă o imagine de ansamblu asupra impactului psiho-social și emoțional determinat de BII (287).

Considerații etice

Toți pacienții înrolați în studiu au citit și au semnat consimțământul informat în mod voluntar, prin care li s-au explicat detaliile privind scopul studiului, metodologia acestuia, riscuri și beneficii pe care le implică studiul și informații referitoare la confidențialitatea rezultatelor obținute.

3

XI MATERIAL ȘI METODE

Selecția pacienților

Am efectuat un studiu prospectiv, desfășurat pe o perioada de 35 de luni (1 octombrie

2011 - 30 septembrie 2014). În studiu au fost înrolați 254 pacienţi diagnosticați cu BII, care s-au adresat Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași.

Criteriile de includere au fost următoarele: vârsta ≥ 18 ani consimţământul informat al pacientului diagnosticul de RCUH respectiv BC confirmat clinic, biologic, endoscopic și histologic

Criterii de excludere: refuzul pacientului/pacient necooperant lipsa confirmării histologice cancer colo-rectal suprainfecțiile bacteriene colita nedeterminată

Calitatea vieții a fost evaluată prin chestionarul IBDQ-32 (Inflammatory Bowel Disease Questionnaire –

32). Acesta conține 32 de întrebări grupate în patru domenii: simptome gastrointestinale (scaune diareice, dureri abdominale, rectoragii, tenesme rectale), simptome sistemice (fatigabilitate, tulburări de somn, activitatea sexuală), funcţii emoţionale (depresie, iritabilitate, furie) şi funcţii sociale (absenteism, status social afectat). Răspunsurile sunt punctate de la 1 (cel mai rău) la 7 (cel mai bine). Scorul total este cuprins între 32-224. De asemenea, au fost calculate și subscorurile fiecărui domeniu în parte (funcții emoționale: 12-84, simptome gastrointestinale: 10-50, simptome sistemice: 5-35 și funcții sociale:5-35). Cu cât acest scor este mai mic, cu atât HRQoL este mai afectată.

Prelucrarea statistică

Datele au fost centralizate într-o bază de date SPSS 18.0 şi prelucrate cu funcţiile statistice la care acestea se pretează, la pragul de semnificaţie de 95%. În analiza statistică s-au utilizat atât metodele descriptive, cât şi cele analitice.

4

41,3%

2,7%

30,2%

74,6%

24,3%

17,5%

9,5% 5-ASA local5-ASA p.o.Corticoterapie i.v.Corticoterapie p.o.AdalimumabInfliximabAzatioprină

Figura XII.4.2. Tipurile de tratament - lot BC

În ceea ce privește calitatea vieții la acest lot, în urma analizei rezultatelor, s-a observat că

cele mai mari valori ale scorului IBDQ-32 total au fost înregistrate la pacienții cu terapie biologică: Adalimumab (p=0,016) sau Infliximab (p=0,027), aspecte relatate în tabelul XII.4.II.

Tabel XII.4.2. Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de tratament la pacienții cu BC

Tratament %

IBDQ

p Scor total

Simptome gastro-

intestinale

Simptome sistemice

Funcţii emoţionale

Funcţii sociale

5-ASA local Da Nu

24,3 137,78 30,44 33,44 36,22 37,44 0,916 75,7 138,98 29,67 32,22 38,10 38,57 5-ASA p.o. Da

Nu 74,6 138,79 29,55 32,53 37,87 38,51 0,839 25,4 138,47 30,35 32,12 37,53 37,88

Corticoterapie i.v. Da Nu

30,2 130,50 27,89 30,42 35,47 35,89 0,127 69,8 142,68 30,60 33,23 38,94 39,51 Corticoterapie p.o. Da

Nu 41,3 131,04 28,08 30,31 35,81 36,46 0,099 58,7 144,23 30,95 33,85 39,26 39,77

Adalimumab Da Nu

9,5 154,83 33,33 36,33 37,35 42,33 0,016 90,5 137,25 29,43 32,00 37,36 38,03

Infliximab Da Nu

17,5 158,00 35,64 38,64 40,64 42,82 0,027 82,5 135,05 28,63 31,16 37,30 37,55

Azatioprină Da Nu

2,7 146,38 32,00 35,00 40,25 39,00 0,390 97,3 137,50 29,43 32,02 37,41 38,22 Din analiza subscalelor, se poate observa că pacienții tratați cu Infliximab au prezentat

valori mai mari ale calității vieții prin prisma manifestărilor gastrointestinale și sistemice. Din aceste date putem deduce că, în lotul cercetat, tratamentul cu Infliximab a fost cel mai

eficient pentru ameliorarea simptomatologiei gastrointestinale specifice, precum și a manifestărilor sistemice. Mai mult, tot în grupul cu Infliximab, scorul funcțiilor emoționale a fost mai crescut.

25

Din aceste date putem deduce că, în lotul cercetat, tratamentul cu Infliximab a fost cel mai eficient pentru ameliorarea simptomatologiei gastrointestinale specifice. De asemenea, în lotul cu terapie biologică, scorul calității vieții determinat de simptomele sistemice a fost mai mare. Și în acest caz, putem concluziona că agenții biologici au avut un efect superior pentru ameliorarea manifestărilor sistemice.

Aspectele vieții sociale și a funcțiilor emoționale au fost mai puțin afectate la pacienții tratați cu Adalimumab. Cu toate acestea, nu ne-am fi așteptat să existe diferențe între rezultatele acestor două subscoruri în loturile pacienților tratați cu agenți biologici. O explicație posibilă pentru această diferență este metoda diferită de adminstrare a celor doi agenți biologici din lotul studiat (intravasculară/subcutanată).

Referitor la tratamentul cu derivați 5-ASA, după cum am menționat anterior, pacienții care urmau tratament cu derivați 5-ASA au prezentat valori mai mari ale scorurilor calității vieții.

Un aspect pe care l-am remarcat în acest lot este faptul că doar pacienții cu administrare per os a preparatelor 5-ASA au avut o calitate mai bună a vieții, fără a include și pacienții cu administrare locală (supozitoare, microclisme) a derivaților 5-ASA. Similar agenților bilogici și în această situație, se pare că metoda de administrare a tratamentul reprezintă un parametru important pentru calitatea vieții pacienților. Cele mai mici valori atât ale scorului total IBDQ-32 cât și a celor patru subscoruri (manifestări gastrointestinale, sistemice, funcții emoționale și sociale) au fost înregistrate la pacienți aflați sub corticoterapie. Indicațiile tratamentului corticoterapic sunt pentru perioadele de activitate ale bolii, astfel, valorile scăzute ale scorului calității vieții pot fi interpretate şi în contextul activităţii severe ale bolii.

Având în vedere că derivații 5-ASA reprezintă tratamentul de primă linie în formele ușoare și moderate de RCUH, scorurile mai mari ale calității vieții la acești pacienți pot fi interpretate în contextul simptomelor mai atenuate sau chiar absente.

Similar lotului cu RCUH, majoritatea pacienților cu BC se aflau în tratament cu derivați 5-ASA p.o.(74,6%), fig.XII.4.2. Cu toate că eficiență derivaților 5-ASA pentru BC este controversată, acești agenți terapeutici și-au demonstrat eficiența, în special pentru BC colonică. Având în vedere că localizarea colonică a fost întâlnită în 46,13 % din cazuri, numărul mare al pacienților cu BC aflați în tratament cu derivați 5-ASA paote fi justificabil în acest context. O altă explicație este reprezentată de indicația aminosalicilaților pentru formele ușoare ale BC, acestea fiind întâlnite în proporție de 30 % în acest lot.

Corticoterapia a fost întâlnită în proporție mai mare, comparativ cu grupul pacienților cu RCUH (41,3% - i.v.; 30,2 % - p.o). Acest aspect derivă din faptul că, spre deosebire de RCUH, unde corticoterapia este indicată în formele severe, în BC corticoterapia poate fi utilizată și în formele ușoare sau moderate.

De asemenea, am remarcat că terapia biologică la acest lot a fost utilizată în proporție mai mare, față de lotul cu RCUH (27 % vs 8,5 %). În plus, după cum se observă în fig.XII.4.2, numărul pacienților cu Infliximab a fost semnificativ mai mare (17,5%) în comparație cu Adalimumab (9,5%). Având în vedere că Infliximabul a fost primul agent biologic aprobat inițial pentru tratamentul de BC, ulterior și pentru tratamenul RCUH, iar Adalimumabul a apărut pe piață câțiva ani mai târziu, acest aspect este justificabil.

24

XII REZULTATE

Lotul de studiu a cuprins 254 pacienţi diagnosticați cu BII, fiind împărţiţi în 2 grupuri:

o grup A – 187 pacienţi diagnosticați cu RCUH o grup B – 67 pacienţi diagnosticați cu BC

Distribuția pacienților în cele două loturi este reprezentată grafic în fig.XI.1

26%74% RCUH

BC

Figura XII.1. - Structura lotului studiat

XII.1 Evaluarea globală a calității vieții

Scorul IBDQ-32 total Pe cazuistica cercetată, valorile sale au variat de la 66 la 207, cu o valoare medie de 135,82

(tabel XII.1.I). Analizând comparativ valorile medii ale scorului total IBDQ-32 între cele două loturi, s-a

constatat că pentru pacienţii cu BC această valoare a fost uşor mai mare în comparație cu cei cu RCUH (138,82 vs 137,74; p=0,379), însă fără semnificație statistică.

Tabel XII.1.I Indicatori statistici descriptivi ai IBDQ-32 pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max

p FANOV

A test -95% CI

+95% CI

RCUH 187 134,74 32,52 2,38 130,05 139,43 66 207 0,376 BC 67 138,82 31,64 3,87 131,10 146,54 70 200

Total 254 135,82 32,28 2,03 131,83 139,81 66 207

Subscorul IBDQ-1 cuantifică impactul simptomelor gastrointestinale asupra calității vieții.

După cum se remarcă în tabelul XII.1.II, subscorul IBDQ-1 a variat de la 14 la 50, limitele sale fiind cuprinse între 10-50. Pacienţii cu BC au prezentat o valoare medie semnificativ mai redusă în comparație cu pacienții cu RCUH (29,78 vs 33,64; p=0,001). Cu toate acestea,

5

scorul total IBDQ-32 la pacienții cu BC a fost mai mare în comparație cu cel al pacienților cu RCUH.

Tabel XII.1.II. Indicatori statistici descriptivi ai IBDQ-1 pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max

p FANOV

A test - 95%CI +95%CI RCUH 187 33,64 8,15 0,60 32,47 34,82 15 50

0,001 BC 67 29,78 7,83 0,96 27,87 31,69 14 46 Total 254 32,62 8,23 0,52 31,60 33,64 14 50

În acest context, considerăm că în comparație cu restul variabilelor analizate, impactul

cel mai puternic asupra calității vieții la pacienții cu BC este determinat de simptomele gastrointestinale.

Subscorul IBDQ-2 a evaluat impactul simptomelor sistemice asupra calității vieții pacienților cu BII.

În lotul de studiu, scorul IBDQ-2 a variat de la 5 la 35, fără a se înregistra diferenţe semnificative ale valorilor medii între cele două afecțiuni (22,50 vs 21,24; p=0,256), aspecte evidențiate în tabel XII.1.III.

Tabel XII.1.III. Indicatori statistici descriptivi ai IBDQ-2 pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max

p FANOV

A test - 95%CI +95%CI RCUH 187 22,50 7,78 0,57 21,38 23,63 6 35

0,256 BC 67 21,24 7,82 0,95 19,33 23,15 5 35 Total 254 22,17 7,79 0,49 21,21 23,13 5 35

Subscorul IBDQ-3 a cuantificat impactul BII asupra funcțiilor emoționale ale

pacienților. În lotul cercetat, valorile IBDQ-3 au variat de la 34 la 84, înregistrând o valoare medie

semnificativ mai crescută la pacienţii cu BC (56,45 vs 61,19; p=0,001), tabel XII.1.IV.

Tabel XII.1.IV. Indicatori statistici descriptivi ai IBDQ-3 pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max

p FANOV

A test - 95%CI +

95%CI RCUH 187 56,45 10,12 0,74 54,99 57,91 34 84

0,001 BC 67 61,19 9,62 1,18 58,85 63,54 39 84 Total 254 57,70 10,19 0,64 56,45 58,96 34 84

6

RCUH, forme care au predominat în lotul studiat. În plus, derivații 5-ASA pot fi de multe ori asociați altor clase de medicamente, precum corticoterapia sau chiar terapia biologică.

44,9%

92,5%

28,9%

29,4%

3,7%4,8%

5-ASA local5-ASA p.o.Corticoterapie i.v.Corticoterapie p.o.AdalimumabInfliximab

Figura XII.4.1. Tipurile de tratament - lot RCUH

De asemenea, putem remarca că pacienții care urmau corticoterapie au fost în proporție

crescută. Acest aspect poate fi justificat de faptul că la momentul includerii în studiu, mulți dintre pacienții cu RCUH se aflau în timpul puseelor de activitate, după cum a fost ilustrat în capitolul anterior (fig. XII.3.3.4).

În ceea ce privește calitatea vieții la acest lot, în urma analizei rezultatelor, s-a observat că cele mai mari valori ale scorului IBDQ-32 total au fost înregistrate la pacienții cu terapie biologică: Adalimumab (p=0,035) sau Infliximab (p=0,045), precum și la cei tratați cu derivați 5-ASA p.o. (p=0,045).

După se poate observa din tabelul XII.4.I, din analiza subscalelor, pacienții tratați cu Infliximab au prezentat valori mai mari ale calității vieții prin prisma manifestărilor gastrointestinale.

Tabel XII.4.I. Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de tratament la pacienţii cu RCUH

Tratament %

IBDQ

p Scor total

Simptome gastro-

intestinale

Simptome sistemice

Funcţii emoţionale

Funcţii sociale

5-ASA local Da Nu

44,9 132,03 33,31 32,77 32,04 34,13 0,309 55,1 136,93 33,91 34,58 33,83 34,74 5-ASA p.o. Da

Nu 92,5 135,97 33,94 34,01 33,41 34,76 0,045 7,5 119,57 30,00 30,79 28,21 30,71

Corticoterapie i.v. Da Nu

28,9 128,37 31,76 31,94 31,67 33,02 0,088 71,1 137,33 34,41 34,51 33,57 35,04 Corticoterapie p.o. Da

Nu 29,4 133,25 33,22 33,13 32,69 34,31

0,687 70,6 135,36 33,82 34,04 33,16 34,52 Adalimumab Da

Nu 3,7 147,14 34,86 34,71 37,57 37,86

0,035 96,3 134,23 33,59 33,66 32,84 34,32 Infliximab Da

Nu 4,8 142,67 35,67 34,67 35,33 35,44

0,045 95,2 134,34 33,54 33,62 32,90 34,40

23

Tabel XII.3.3.V. Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de activitatea BC

IBDQ Remisiune

(n=17)

Activitate p uşoară

(n=20) moderată

(n=26) severă (n=4)

Scor total 153,11±36,00 145,42±22,68 126,70±29,17 101,00±24,51 0,008 Simptome gastro-

intestinale 33,47±9,19 31,11±5,95 26,90±6,95 21,50±7,00 0,016

Simptome sistemice 35,89±9,50 33,58±5,98 30,00±7,86 23,50±6,46 0,033 Funcţii emoţionale 41,58±9,92 40,00±6,84 34,10±8,63 27,75±5,32 0,009

Funcţii sociale 41,84±8,59 40,21±6,11 35,35±7,00 27,75±5,19 0,003

Din analiza datelor pe subscale, putem remarca că cea mai puternică corelație a activității bolii a fost cu scorul funcțiilor sociale (p=0,003). Confrom acestor rezultate, puseele de activitate ale bolii afectează în special, viață socială a pacienților. Având în vedere că în perioadele de activitate, manifestările clinice determină repausul la pat și chiar de cele mai multe ori spitalizarea, acest aspect este perfect justificabil.

Următoarea ca și intensitate a fost corelația dintre activitatea bolii și funcțiile emoționale (p=0,009). Similar altor cercetări din literatură, rezultatele studiului nostru confirmă faptul că manifestările clinice din puseele de activitate determină de la apariția sentimentelor de frustrare, irascibilitate, furia, teamă, până la anxietate și chiar depresie. Mai mult, una dintre întrebările chestionarului ce reprezintă funcțiile emoționale se referă la activitatea sexuală, care este afectată în mod firesc de puseele de activitate ale bolii.

Bineînțeles, și corelațiile dintre activitatea bolii cu simptomele gastrointestinale și sistemice au fost, de asemenea semnificative (p=0,033; p=0,016). Manifestările clinice precum durerile abdominale, scaunele diareice, astenia fizică marcată sunt mult mai accentuate în aceste perioade, determinând un impact net negativ asupra stării de bine și a calității vieții.

XII.4 Evaluarea calității vieții în funcție de tratament

Tratamentul BII include mai multe clase de medicamente, de la clasicii derivații 5-amino-salicili și corticosteroizi, până la agenții imunomodulatori și terapia biologică, care practic a revoluționat evoluția și prognosticul BII (204, 205, 209, 214).

Tipul de medicament este recomandat în funcție de activitatea bolii, localizarea și comportamentul bolii (frecvența recăderilor, răspunsul la tratamentele anterioare, prezența complicațiilor sau a manifestărilor extraintestinale) și bineînțeles, de preferința fiecărui pacient.

În lotul cercetat, am calculat scorul total al calității vieții, precum și subscorurile sale în funcție de tratamentul pe care îl urma pacientul la momentul studiului.

După cum este ilustrat grafic în fig.XII.4.1, în lotul cu RCUH, majoritatea pacienților urmau tratament cu derivați 5-ASA (92,5 % - per os; 44,9 % - local). De asemenea, numărul pacienților aflați în tratament corticoterapic a fost semnificativ (28,9 % -i.v., 29,4 % - per os). Doar 8,5 % dintre pacienți se aflau în tratament cu agenți biologici (Adalimumab -3,7 %, Infliximab 4,8 %).

După cum am menționat anterior, rezultatele studiului sunt reprezentate doar de datele înregistrate la momentul includerii în studiu, fără a fi cuantificate în evoluție. Astfel numărul mare de pacienți care urmau tratament cu derivați 5-ASA poate fi determinat de faptul că această clasă de medicamente reprezintă prima linie de tratament pentru formele ușoare și moderate ale

22

Din analiza acestor date, remarcăm că funcțiile emoționale ale pacienții cu RCUH au fost semnificativ mai afectate comparativ cu cele ale paciențiilor cu BC.

Scorul IBDQ-4 reprezintă impactul BII asupra funcţiilor sociale.

Pe cazuistica cercetată, valorile subscorului IBDQ-4 a variat de la 5 la 35, înregistrând o valoare medie semnificativ mai redusă la pacienţii cu RCUH (22,27 vs 26,21; p=0,001), tabel XII.1.V.

Tabel XII.1.V. Indicatori statistici descriptivi ai IBDQ-4 pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max

p FANOV

A test - 95%CI +95%CI RCUH 187 22,27 8,45 0,62 21,05 23,49 5 35

0,001 BC 67 26,21 7,64 0,93 24,34 28,07 10 35 Total 254 23,31 8,41 0,53 22,27 24,35 5 35

Conform acestor rezultate, RCUH determină un impact mai mare asupra vieții sociale a

pacienților în comparație cu BC. În concluzie, cu toate că pacienții cu BC au prezentat valori ușor mai crescute ale scorului

IBDQ-32 total, manifestările clinice gastro-intestinale au determinat un impact mai mare asupra calității vieții acestora. Pe de altă parte, conform rezultatelor studiului nostru, RCUH afectează în special comportamentul emoţional și viața socială a pacienților. Pacienții din acest grup par a fi mai predispuși la efectele psihologice ale afecțiunii de care suferă.

XII.2 Evaluarea calității vieții în funcție de datele demografice

Sexul În cazul pacienților cu RCUH, distribuţia pe sexe a evidenţiat o frecvenţa uşor mai crescută

a cazurilor de sex masculin (58,8%), în timp ce în rândul pacienților cu BC s-a remarcat predominanța sexului feminin (50,7%), însă din punct de vedere statistic, distribuția pe sexe a fost omogenă (p=0,226).

Figura XII.2.2.Valori medii IBDQ total comparativ pe sexe şi loturi de studiu.

RCUH BC

210

180

150

120

90

60

IBDQ-32

M F

Sex

7

După cum este ilustrat în fig.XII.2.2, nu au existat diferențe semnificative statistic ale calității vieții între cele două loturi studiate legate de aparteneța la sexul feminin sau masculin.

În concluzie, conform rezultatelor studiului de față, RCUH determină un impact mai mare asupra aspectelor emoţionale și sociale ale pacienților, sexul feminin fiind semnificativ mai afectat.

Vârsta Clasic, în evaluarea incidenței BII pe decade de vârstă sunt descrise cu două vârfuri: primul

vârf de incidență este raportat la pacienții cu vârste cuprinse între 20-40 ani, iar al doilea vârf, la cei cu vârste peste 60 de ani (338).

Pe cazuistica cercetată, vârsta pacienţilor cu RCUH a variat în intervalul 18-76 ani (varianţă amplă - 32,7%), înregistrând o valoare medie de 45,59±14,92 ani şi o mediană de 45 de ani (tabel XII.2.I.).

La grupul de pacienţi cu BC, vârsta medie a fost uşor mai redusă comparativ cu grupul cu RCUH (43,57 ±15,58 ani; p=0,348), mediana acestui lot de studiu fiind de 41 ani.

Tabel XII.2.I. Indicatori statistici descriptivi ai vârstei (ani) pe loturi de studiu

Grup de studiu N

Medie

Deviaţie Std.

Eroare Std.

Interval de încredere Min Max p

FANOVA

test - 95%CI +95%CI RCUH 187 45,59 14,92 1,09 43,44 47,74 18 76

0,348 BC 67 43,57 15,58 1,90 39,77 47,37 19 82 Total 254 45,06 15,09 0,95 43,19 46,92 18 82

Se remarcă faptul că pacienții cu RCUH sub 40 de ani au prezentat o calitate a vieții

superioară celor peste 40 de ani, aspect ce nu se identifică și la pacienții cu BC. În urma acestei analize rezultă că nu atât vârsta pacienților a influențat calitatea vieții, cât

patologia în sine, dupa cum vedem ilustrat în tabelul XII.2.II.

Tabel XII.2.II. Scorul IBDQ-32 total şi subscalele sale pe vârste (ani) în funcţie de lotul de studiu

IBDQ RCUH p BC p < 40 ani ≥ 40 ani < 40 ani ≥ 40 ani

Scor total 130,04±33,38 (82-202)

137,53±31,75 (66-204) 0,128 141,13±33,92

(76-200) 136,95±30,01

(70-195) 0,594

Simptome gastrointestinale

32,77±8,16 (22-50)

34,15±8,14 (15-50) 0,260 30,13±8,41

(14-46) 29,51±7,48

(14-46) 0,751

Simptome sistemice

22,11±8,22 (10-35)

23,33±7,42 (6-35) 0,059 21,13±7,95

(5-35) 21,32±7,81

(5-35) 0,922

Funcţii emoţionale

54,81±10,53 (39-84)

57,44±9,78 (34-84) 0,086 62,53±10,25

(45-84) 60,11±9,07

(39-84) 0,308

Funcţii sociale 21,47±8,79 (9-35)

22,75±8,25 (5-35) 0,317 26,90±8,10

(11-35) 25,65±7,31

(10-35) 0,509

În concordanță cu aceste observații generale sunt și rezultatele obținute din analiza

subscorurilor, care reconfirmă aspectele discutate.

8

Din analiza datelor pe subscale, similar scorului total IBDQ-32, valorile celor patru subscoruri (simptome gastrointestinale, simptome sistemice, funcţii emoţionale şi funcţii sociale) au fost semnificativ mai reduse la pacienţii cu activitate severă, fără a exista diferențe între ele (p<0,001) .

În concluzie, activitatea bolii reprezintă un factor cu impact important asupra calității vieții pacienților cu RCUH, corelaţiile dintre scorul UCDAI şi scorul IBDQ-32 total, precum și a subscorurile sale, au fost indirecte, evidenţiind valori net reduse ale calității vieții la pacienţii cu activitate severă a RCUH. Un alt aspect remarcat în lotul pacienților cu RCUH este faptul că la analiza subscalelor, nu au existat diferețe între intesitatea corelațiilor activității bolii cu cele patru subscoruri. Conform acestor date, activitatea bolii influențează în aceeași măsură viața socială și emoțională. De asemenea, impactul determinat de manifestările gastrointestinale și sistemice a fost similar.

Activitatea BC Activitatea BC a fost cuantificată prin scorul CDAI. Spre deosebire de RCUH, formele severe de BC au fost întâlnite într-un procent mai mic,

doar în 6% din cazuri. Majoritatea pacienților cu BC incluși în studiu au prezentat forme moderate ale bolii (38,8%), activitatea ușoară fiind întâlnită în 29,8% din cazuri.

Distibuția lotului de BC în funcție de activitatea bolii este reprezentată în fig.XII.3.3.5.

39%6%25%

30%

Remisiune

ActivitateușoarăActivitatemoderatăActivitateseveră

Figura XII.3.3.5 Distribuţia lotului cu BC în funcţie de activitatea bolii

Corelaţia scorului IBDQ-32 cu activitatea BC

Și în lotul cu BC, activitatea severă a bolii a determinat o calitate inferioară a vieții pacienților. Din datele analizate, se poate observa că scorul IBDQ-32 total a fost semnificativ mai redus la cei cu activitate severă (p=0,008), după cum este redat în tabelul XII.3.3.V.

21

(30,5%). Doar 16.5% dintre pacienții cu RCUH se aflau în remisiune, iar 22.5% au prezentat forme severe ale bolii, aspecte ilustrate în fig.XII.3.3.4.

23%

30%30%

17%

Remisiune

Activitate ușoară

Activitatemoderată

Activitate severă

Figura XII.3.3.4. Distribuţia lotului cu RCUH în funcţie de activitatea bolii

Corelaţia scorului IBDQ cu activitatea bolii

Majoritatea studiilor au demonstrat că activitatea și severitatea bolii reprezintă principalii factori determinanți ai calității vieții pentru pacienții cu BII (254, 292, 335, 336, 337). Având în vedere că manifestările clinice ale BII sunt mult mai accentuate în aceste perioade, acest fapt este perfect justificabil. Astfel, în studiul de față, am evaluat calitatea vieții pacienților cu BII în funcție de activitatea bolii.

Corelaţia scorului IBDQ-32 cu activitatea RCUH Pe cazusitica cercetată, în grupul pacienţilor cu RCUH, calitatea vieții a fost mult mai

afectată la pacienții cu activitate severă. După cum se poate observa în tabelul XII.3.3.IV, valorile scorului IBDQ-32 total au fost semnificativ mai reduse la cei cu activitate severă (p=0,001). De asemenea, putem remarca că pacienții aflați în remisiune au prezentat cele mai mari valori ale scorului IBDQ-32 total. Astfel, scorul de activitate a RCUH (UCDAI) a fost invers proporțional cu scorul IBDQ-32.

Tabel XII.3.3.IV Scorul IBDQ total şi subscorurile sale în funcţie de activitatea RCUH

IBDQ Remisiune

(n=31)

Activitate p uşoară

(n=57) moderată

(n=57) severă (n=42)

Scor total 157,48±28,88 143,67±29,15 134,54±27,88 106,12±24,97 0,001 Simptome gastrointestinale 39,19±7,27 35,58±7,88 33,33±7,50 27,33±5,65 0,001

Simptome sistemice 40,16±7,36 35,75±7,09 33,21±7,19 27,12±6,96 0,001 Funcţii emoţionale 38,81±7,86 35,53±8,06 33,11±8,56 25,24±8,18 0,001 Funcţii sociale 39,42±7,43 37,12±8,38 34,88±6,34 26,60±6,34 0,001

20

După cum se poate observa în fig.XII.2.9, vârsta pacienților nu a influențat scorul de calitate a vieții, în datele analizate nu au fost evidențiate corelații statistice între scorul IBDQ-32 total și vârsta pacienților.

RCUH

y = 0,2372x + 123,93R2 = 0,0118

050

100150200250

0 20 40 60 80

Vârsta (ani)

IBDQ

BC

y = 0,0058x + 138,57R2 = 8E-06

050

100150200250

0 20 40 60 80 100Vârsta (ani)

IBD

Q

Figura XII.2.9. Corelaţia scorului IBDQ-32 cu vârsta pe loturi de studiu În concluzie, pe cazuistica cercetată, vârsta pacienților nu a influențat semnificativ statistic

scorul total și subscorurile de evaluare a calității vieții. Totuși, pacienţii cu BC din grupa de vârstă 30-39 ani au prezentat valori mai mari atât a scorului total IBDQ-32, cât și subscorului care evaluează impactul simptomelor sistemice (IBDQ-2) asupra calității vieții și cel al funcțiilor sociale (IBDQ-4). Pe de altă parte, pacienţii cu BC din grupa de vârstă sub 20 de ani au prezentat valori mai mai mici ale scorului IBDQ-32 total și ale subscorurilor IBDQ-1, IBDQ-2, IBDQ-4 (simptome gastro-intestinale, sistemice și funcții sociale).

Astfel, conform datelor studiul nostru, pacienții cu BC din grupa 30-39 de ani au o calitate a vieții mai ridicată, iar pentru pacienții cu BC din grupa de vârstă sub 20 de ani, impactul negativ al bolii asupra calității vieții a fost mai mare.

La pacienții cu RCUH se observă o ușoară corelație a simptomelor sistemice cu vârsta. Cea mai ridicată calitate a vieții a fost întâlnită la pacienții cu vârste cuprinse între 70-79 de ani. Calitatea vieții a fost cea mai afectată la pacienții cu vârste cuprinse între 30-39 de ani, la care au predominat formele mai agresive ale bolii.

Mediul de provenienţă În studiul de față, majoritatea pacienților proveneau din mediul urban (69,7%). Aproximativ

70 % dintre pacienţii cu RCUH şi 78 % dintre cei cu BC proveneau din mediul urban (p=0,136), structura loturilor fiind omogenă din acest punct de vedere. Acest aspect este în concordanță cu datele din literatură, subliniind aportul factorilor de mediu în patologia BII (342-344).

Analiza datelor privind corelația scorului IBDQ-32 total cu mediul de proveniență nu a evidențiat diferențe semnificative statistic (p=0,258), aspecte ilustrate în fig. XII.2.20.

Cu toate acestea, s-a remarcat o calitate a vieții mai scăzută la pacienții din mediul rural, în special în grupul cu RCUH. Considerăm că aceste rezultate nu reprezintă efectul manifestărilor clinice ale bolii, fiind mai curând datorate condițiile de viață din mediul rural inferioare celor din mediul urban, ceea ce duce implicit la afectarea calității vieții.

9

Figura XII.2.20. Valori medii IBDQ-32 total comparativ pe medii de provenienţă şi loturi de studiu

În concluzie, mediul de proveniență nu a influențat semnificativ scorul de calitate a vieții.

Totuși, s-a observat o calitate a vieții mai redusă în mediul rural, similar datelor din literatura de specialitate. Evaluarea subscorurilor ne oferă și explicația pentru aceste date discordante la prima vedere. Remarcăm faptul că deși manifestările care țin de boală evaluate prin subscorul IBDQ-1 și IBDQ-2 au fost mai accentuate la pacienții din mediul urban, în special cei cu BC, funcțiile sociale au fost mai afectate la cei provenind din mediul rural. Considerăm că acest aspect derivă din nivelul social precar și condițiile de viață mai reduse în mediul rural, care determină un impact negativ asupra calității vieții acestor pacienți. Un argument suplimetar pentru această ipoteză îl reprezintă și faptul că singura diferență semnificativă statistic a fost întâlnită la analiza impactului BII asupra funcțiilor sociale. Funcțiile emoționale ale pacienților au fost afectate în aceeași măsură în ambele medii studiate (urban/rural), fără a exista diferențe între scorurile calității vieții.

Statusul de fumător Efectele fumatului în BC și RCUH sunt contradictorii. S-a demonstrat că frecvența

fumatului este mai mare în rândul pacienților cu BC, fumatul reprezentând un factor de risc pentru evoluția bolii. Pe de altă parte, RCUH este considerată a fi o afecțiune a nefumătorilor și a foștilor fumatori. Unele date din literatură susțin rolul fumatului activ în ameliorarea bolii (91,98).

În lotul studiat, numărul pacienților fumători cu BC a fost mai mare, însă fără a exista diferențe semnificative statistic (39% vs 47,8%; p=0,271).

Scorul total IBDQ-32 nu a prezentat diferenţe semnificative (p=0,754) în funcție de statul

de fumător, aspect ilustrat în fig. XII.2.27. Cu toate acestea, cele mai mici valori medii ale scorului IBDQ-32 total au fost regăsite la pacienții fumători cu BC, iar cele mai mari valori medii ale IBDQ-32 au fost înregistrate la pacienții nefumători cu BC. Aceste rezultate pot fi interpretate în contextul rolulului nociv al fumatului pentru evoluția BC, cu impact negativ și asupra calității vieții pacienților fumători.

RCUH BC

210

180

150

120

90

60

IBDQ-32

25

urban rural Mediul

10

și a funcțiilor emoționale. La această categorie de pacienți, valorile celor 3 subscoruri au fost uşor mai scăzute, în comparație cu celelate localizări ale BC, aspecte relate în tabelul XII.3.3.II.

De asemenea, funcțiile emoționale și sociale au fost afectate și la pacienţii cu localizare colonică. Însă, pentru aceștia din urmă, și funcțiile sociale au fost alterate.

Tabel XII.3.3.II Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de localizare

IBDQ Localizarea BC p L1 (n=8) L2 (n=31) L3 (n=23) L4 (n=5) Scor total 147,38±23,11 137,90±32,32 135,78±33,68 144,80±36,22 0,808 Simptome

gastrointestestinale 31,38±5,24 29,77±7,83 28,91±8,70 31,20±8,76 0,861

Simptome sistemice 32,25±5,20 32,61±8,20 31,52±80,80 33,60±9,91 0,925

Funcţii emoţionale 40,38±7,91 37,48±9,30 37,17±9,46 39,20±8,76 0,828 Funcţii sociale 42,00±6,02 37,65±8,12 37,78±7,89 40,40±9,99 0,505

În concluzie, confrom rezultatelor studiului nostru, pentru pacienții cu BC, localizărea ileală

și cea de la nivelul tractului digestiv superior a fost asociată cu o calitate superioară a vieții, în comparație cu localizarea ileo-colonică sau colonică. O posibilă explicație pentru acest aspect este reprezentată de intensitatea mai crescută a manifestărilor clinice mai semnificative asociate localizării colonice, în comparație cu alte localizări ale BC. Faptul că localizarea colonică a fost corelată cu un scor mai mare al activității bolii, reprezintă un argument în plus.

Fenotipul BC nu a influențat semnificativ scorul total al calității vieții pacienților. Cu toate acestea, după cum este relatat în tabelul XII.3.3.III , cele mai mari valori au fost înregistrate la pacienții cu fenotip stenozant, iar cele mai mici valori la pacienții cu fenotip inflamator.

La extinderea analizei datelor, se observă că toate cele patru subscale (simptome gastrointestinale și sistemice, funcții emoționale și sociale) au fost mai afectate tot la pacienții cu fenotip inflamator. Pe de altă parte, similar scorului IBDQ-32 total, la pacienții cu fenotip stenozant au fost înregistrate cele mai mari valori medii ale subscalelor (p>0,05).

Tabel XII.3.3.III Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de pattern

IBDQ B1 (n=35) B2 (n=22) B3 (n=10) p Scor total 134,57±29,95 145,41±35,04 139,20±30,23 0,459 Simptome gastro-intestinale 28,54±7,12 31,41±8,78 30,50±8,09 0,391 Simptome sistemice 31,17±7,51 34,32±9,37 32,40±6,98 0,367 Funcţii emoţionale 37,17±8,68 39,18±10,01 37,30±8,55 0,706 Funcţii sociale 37,29±7,77 40,09±8,43 38,70±7,44 0,433

Astfel, în urma acestor date, putem susține că fenotipul inflamator al BC determină un

impact negativ asupra calității vieții, afectând acești pacienți nu numai fizic, ci și prin limitarea vieții sociale și a celei emoționale.

Activitatea bolii

Activitatea RCUH a fost evaluată prin scorul UCDAI. Din analiza datelor putem observa că formele ușoare și moderate de boală au predominat, fiind întâlnite în proporții egale

19

Localizarea leziunilor în BC Pe cazuistica studiată, majoritatea pacienților prezentau localizare colonică (L2) - 46,3%,

ileo-colonică (L3) fiind întâlnită în 34,3%. Doar 11,9% dintre pacienţi prezentau BC cu localizare ileală (L1), iar în 7,5% era afectat tractul digestiv superior (L4). Aceste aspecte sunt ilustrate în fig.XI.67.

11,9

46,1334,3

7,5

0

10

20

30

40

50

L1 L2 L3 L4

L1L2L3L4

Figura XII.3.3.2. Localizarea endoscopică la pacienții cu BC

Fenotipul BC

Din punct de vedere al patternului bolii, se remarcă o predominanță clară a fenotipului inflamator (B1), acesta fiind prezent la mai mult de jumătate dintre pacienți (52,2%). Fenotipul stenozant (B2) a fost întâlnit în 32,8%, iar cel penetrant (B3) în 14,9 %, după cum este ilustrat în fig.XII.3.3.3

52% 15%33%

B1 - inflamatorB2 - stenozantB3 - penetrant

Figura XII.3.3.3. Fenotipul BC

În ceea ce privește calitatea vieții în funcţie de localizarea BC, nu s-au înresgistrat diferențe

semnificative statistic (p=0,808). Cu toate că, cele mai mari valori ale scorului IBDQ-32 total le-au prezentat pacienții cu afectarea tractului digestiv superior, iar cele mai mici valori au fost remarcate la pacienții cu localizare ileo-colonică.

Din analiza datelor pe subscale, putem observa că localizarea ileo-colonică a BC a determinat un impact negativ asupra calității vieții prin prisma simptomelor gastrointestinale, sistemice, precum

18

Figura XII.27. Valori medii IBDQ-32 total pe loturi de studiu în funcţie de fumat

În concluzie, similar datelor din literatură, statutul de fumător nu a influențat scorul total

IBDQ-32 de calitate a vieții (289). Cu toate acestea, din analiza atât a scorului total cât și a subscorurilor ce evaluează simptomele gastrointestinale, sistemice și sociale, s-au remarcat valori medii ușor mai crescute la pacienții fumători cu RCUH comparativ cu cei nefumători.

De asemenea, fără a exista diferențe semnificative, pentru pacienții cu BC, fumatul a influențat ușor negativ scorul total și subscorurile IBDQ-1, IBDQ-2 și IBDQ-4.

Singurele aspecte oarecum contradicorii apar la evaluarea funcțiilor emoționale, unde se observă că fumătorii, indiferent de patologie au prezentat o valoare mai crescută a subscorului IBDQ-3.

Status marital Aspectele psihosociale reprezintă o dimensiune importantă în etiopatogenia și evoluția BII.

Una dintre componentele vieții psihosociale o reprezintă starea civilă. A fi singur, celibatar sau a fi implicat într-o relație de cuplu poate determina un impact asupra vieții psihosociale a fiecăruia dintre noi (349).

În lotul cercetat, atât în grupurul pacienților cu RCUH, cât și în cel cu BC, majoritatea subiecților erau căsătoriți (80,2% vs 73,1%; p=0,301). Acest aspect ar putea fi explicat de vârsta lotului de studiu (media de vârstă pentru RCUH: 45,59±14,92 ani, BC: 43,57 ±15,58 ani). În Romania, majoritatea persoanelor cu această vârstă sunt deja căsătorite (350).

Din datele analizate, după cum se observă în fig. XII.2.33, atât în lotul cu RCUH cât și în cel cu BC, nu au existat diferențe semnificative statistic ale calității vieții între pacienții căsătoriți și cei necăsăstoriți (p=0,576). Cu toate acestea, s-au evidențiat valori medii ușor mai crescute ale scorului total IBDQ-32 la pacienții căsătoriți, indiferent de entitatea de BII.

În concluzie, statusul marital nu a influențat semnificativ calitatea vieții la pacienții cu

BII. Totuși, pacienții căsătoriți au prezentat valori mai mari ale scorului IBDQ-32 total. Un aspect important a fost valoarea scăzută a subscorului funcțiilor sociale în grupul pacienților cu RCUH, indiferent de statusul marital.

RCUH BC

210

180

150

120

90

60

IBDQ-32

da nu

Fumator

11

Figura XII.2.33. Valori medii IBDQ total pe loturi de studiu în funcţie de statusul marital

Astfel absenteismul, anularea sau amânarea unor angajamente sociale, dificultățile în

petrecerea timpului liber sau participarea la anumite evenimente soociale au fost mai frecvent întâlnite la pacienții cu RCUH.

Status ponderal

În lotul cercetat, cu o varianţă de 16%, indicele de masă corporală (IMC) a variat în

intervalul 15,3-37,6 kg/m2, înregistrând o valoare medie semnificativ mai crescută la grupul de pacienţi cu RCUH (24,19±3,60 vs 22,04±4,09 kg/m2) (p=0,001), clasând totuşi grupurile de studiu cu un status normoponderal (fig.XII.2.38)

18

20

22

24

26

28

IMC

Kg/m

2 RCUH

BC

Figura XII.2.38. Valori medii ale IMC comparativ pe loturi de studiu

Din totalul celor 254 subiecţi investigaţi, se observă că ponderea pacienților obezi a fost

foarte mică, numai 4% au fost obezi,. Pe de altă parte, 31,9% din cazuri erau supraponderali, însă distribuţiile de frecvenţă

evidenţiază o pondere semnificativ mai crescută cu un grad ridicat al statusului subponderal la pacienţii cu RCUH, în timp ce la pacienţii cu BC se remarcă o frecvenţă mai crescută a statusului subponderal (p=0,001), după cum reiese din fig.XII.2.39.

Din rezultatele studiului de față putem remarca rolul proinflamator al țesutului adipos în exces la pacienții cu RCUH. Cu toate acestea, datorită numărului scăzut de pacienți obezi în lotul cercetat, nu putem susține cu certitudine această ipoteză.

RCUH BC

210

180

150

120

90

60

IBDQ

da nu Casatorit

12

XII.3.3 Aspecte endoscopice și activitatea bolii

Extensia leziunilor endoscopice în RCUH Analiza grupului de pacienţi cu RCUH din punctul de vedere al localizării, conform

clasificării Montreal, a evidențiat că cea mai frecventă forma a fost cea colică stângă (E2), întâlnită la 55,1% dintre subiecţi. Aproximativ 26 % de cazuri prezentau formă colică extinsă (E3), iar proctita (E1) a fost întâlnită doar la 18,7 % din cazuri, aspecte ce sunt ilustrate în fig.XII.3.3.1.

18,7%

55,1%

26,2%

E1E2E3

Figura XII.3.3.1. Localizarea endoscopică la pacienții cu RCUH Ulterior am încercat să vedem dacă există diferențe ale calității vieții în funcție de

extinderea leziunilor RCUH. Deși ne-am fi așteptat ca pacienții cu extensia cea mai mică (proctita) să prezinte cele mai

mari valori ale scorului de calitate a vieții, din analiza datelor, valorile extreme ale scorului IBDQ-32 total au fost înregistrate la pacienţii cu formă colică stângă (E2). La aceşti pacienţi atât valoarea medie a scorului total, cât și cele ale subscorurilor au fost uşor mai crescute comparativ cu celelalte grade ale extensiei (p=0,632), aspecte relatate în tabelul XII.3.3.I.

Tabel XI.3.3.I. Scorul IBDQ total şi subscale în funcţie de extensia bolii

IBDQ Extensia bolii p E1 (n=38) E2 (n=25) E3 (n=25) Scor total 134,52±29,56 137,51±30,67 130,94±38,00 0,632 Simptomele gastrointestinale

34,27±7,18

34,13±7,81

33,91±8,92 0,737

Simptome sistemice 33,52±7,17 34,60±8,02 32,91±9,61 0,606 Funcţii emoţionale 32,24±8,88 34,22±8,50 32,09±11,18 0,467 Funcţii sociale 34,68±7,71 34,84±8,12 33,06±9,68 0,600 Pe de altă parte, putem remarca că pacienţii cu formă colică extinsă au prezentat valori

medii uşor mai reduse atât a scorului total, cât și a subscorurilor sale (simptome gastrointestinale, sistemice, funcţiile emoţionale şi sociale), cu toate că datele nu sunt semnificative din punct de vedere statistic.

17

RCUH

y = 1,514x + 115,17R2 = 0,0096

0

50

100

150

200

250

0 5 10 15 20Hb (g/dl)

IBD

Q

Figura XII.3.2.6. Corelaţia scorului IBDQ total cu valoarea hemoglobinei serice în lotul cu RCUH

Conform datelor menționate anterior, anemia din lotul pacienților cu RCUH nu a fost în

corelație directă cu activitatea bolii. Având în vedere că activitatea severă a bolii reprezintă cel mai important factor cu impact negativ asupra calității vieții pacienților cu BII, rezultatele studiului sunt perfect justificabile în acest context.

În grupul pacienţilor cu BC, corelaţia dintre prezența anemiei și scorul IBDQ-32 total a fost directă, moderată ca intensitate, aproximativ 73% dintre subiecţii cu valori scăzute ale hemoglobinei serice au asociat un scor IBDQ-32 total scăzut (p=0,027), după cum este ilustrat în fig.XII.3.2.7. Și în această situație, aceste date pot fi explicate prin faptul că anemia din BC a fost în relație directă cu activitatea bolii. Astfel scorurile mai mari ale calității vieții la acest subgrup de pacienți pot fi datorate severătății manifestărilor clinice ale afecțiunii și nu neapărat valorilor scăzute ale hemoglobinei serice.

BC

y = 3,9308x + 89,875R2 = 0,0744

0

50

100

150

200

250

0 5 10 15 20Hb (g/dl)

IBD

Q

Figura XII.3.2.7. Corelaţia scorului IBDQ total cu valoarea hemoglobinei serice în lotul cu BC În concluzie, deși ne-am fi așteptat ca prezența anemiei prin manifestările sale clinice

(oboseala, cefaleea, amețelile, dispneea, tahicardia) să afecteze calitatea vieții pacienților cu BII, chiar și în afara perioadelor de activitate ale bolii, acest aspect nu a fost confirmat în studiul nostru.

Acest aspect ar putea fi datorat mecanismelor de adaptare la anemia cronică, manifestările clinice ale sindromului anemic nefiind conștientizate în această situație.

16

0

10

20

30

40

50

60

subponderal normoponderal supraponderal obezitate gr. I obezitate gr. II

%

RCUHBC

Figura XII.2.39. Distribuția cazurilor în funcție de statusul ponderal

După cum este ilustrat în fig. XII.2.40, în loturile cercetate, scorul IBDQ-32 total s-a corelat

în mod direct cu IMC, 13,8% dintre pacienţii cu RCUH au prezentat valori crescute ale IBDQ-32 total asociate cu valori crescute ale IMC (p=0,059), iar la cei cu BC, 23,6% au înregistrat această asociere ( p=0,055).

RCUHy = 1,2553x + 104,38R2 = 0,0193

0

50

100

150

200

250

0 10 20 30 40 50

IMC (kg/m2)

IBD

Q

BC y = 0,7952x + 118,4R2 = 0,0163

0

50

100

150

200

250

0 10 20 30 40

IMC (kg/m2)

IBD

Q

Figura XII.2.40. Corelaţia scorului IBDQ-32 cu IMC pe loturi de studiu

În concluzie, atât pentru pacienții cu RCUH, cât și pentru cei cu BC, IMC mai mare a fost

asociat cu o calitate a vieții mai ridicată, aspect remarcat în procent mai mare în grupul pacienților cu BC. Scorul mediu IBDQ-32 total şi cele 4 subscale ale sale, au fost uşor mai crescute la pacienţii cu obezitate în ambele grupuri de studiu (p>0,05).

În urma acestor rezultate, nu putem susține că statusul supraponderal a îmbunătățit calitatea

vieții pacieților cu BII, însă mai curând putem afirma că absența subponderabilității a fost asociată cu o calitatea mai bună a vieții. De asemenea, cu toate că procentul pacienților obezi incluși în studiu a fost mai mic, calitatea vieții acestora a fost mai ridicată, infirmând indirect prezența formelor severe ale BII, și respectiv rolul proinflamator al țesutului adipos.

13

XII.3 Evaluarea calității vieții în funcție de factorii legați de boală

XII.3.1 Perioada de la debutul simptomelor până la diagnostic Rezultatele studiului au evidențiat faptul că pacienţii cu RCUH au avut o durată

semnificativ mai scurtă până la stabilirea diagnosticului (< 6 luni), în comparaţie cu ponderea pacienţilor cu BC (87,7% vs 58,2%).

La aceştia din urmă s-a remarcat un procent de 19,4% la care diagnosticul a fost stabilit tardiv, la o distanţă mai mare de 2 ani de la debutul simptomelor (p=0,001), aspecte ilustrate în tabelul XII.3.I.

Tabel XII.3.1.I. Distribuţia cazurilor în funcţie de perioada de la

debutul simptomelor la diagnostic

≤ 6 luni

6-12 luni

2 ani

≥ 2 ani

N

164

15

5

3 RCUH % 87,7 8,0 2,7 1,6

N

39

12

3

13

BC % 58,2 17,9 4,5 19,4

După cum se poate observa în fig. XII.3.1.1, în lotul pacienţilor cu RCUH, perioada dintre

debutul simptomelor şi data stabilirii diagnosticului nu s-a corelat semnificativ cu scorurile de evaluare a calității vieţii (p>0,05).

r=-0.049p=0.508

0

50

100

150

200

250

0 10 20 30 40 50

luni

IBD

Q

Figura XII.3.1.2. Corelaţia scorurilor IBDQ cu perioada debut-diagnostic la pacienţii cu RCUH Însă, după cum am menționat anterior, majoritatea pacienților cu RCUH au fost

diagnosticați în primele luni de la debutul simptomatologiei. Astfel, interpretăm faptul că perioada dintre debutul simptomelor şi data stabilirii diagnosticului nu s-a corelat semnificativ cu scorurile de evaluare a calității vieţii în contextul stabilirii promte a diagnosticului.

În lotul pacienţilor cu BC, perioada de la debutul simptomelor până la stabilirea diagnosticului s-a corelat semnificativ cu scorurile de calitate a vieţii (p<0,05), înregistrându-se corelaţii directe, însă moderate ca intensitate cu simptomele gastrointestinale şi funcţiile emoţionale şi sociale, aspecte ilustrate în fig.XII.3.1.2.

14

r=+0.281p=0.021

0

50

100

150

200

250

0 50 100 150luni

IBD

Q

Figura XI.3.1.4. Corelaţia scorurilor IBDQ cu perioada debut-diagnostic la pacienţii cu BC Având în vedere că la aproximativ 20% dintre pacienții cu BC, diagnosticul a fost stabilit

mai tardiv, afectarea calității vieții poate fi secundară mai multor factori care derivă din acest aspect. În primul rând, acești pacienți nu pot beneficia de un tratament specifc în absența unui diagnostic, ceea ce determină implicit și afectarea calității vieții. Un alt aspect care influențează negativ calitatea vieții la acestă categorie de pacienți este cel al incertitudinii și frustrării ce pot proveni, de asemenea din lipsa unui diagnosticului de certitudine.

În concluzie, întârzierea diagnosticului pentru pacienții cu BC determină un impact negativ asupra calității vieții, aspecte ce pot afecta în timp și evoluție bolii, precum și răspunsul la tratament.

XII.3.2 Markerii biologici serici – Hemoglobina serică În lotul cercetat, prezența anemiei a fost întâlnită în proporție mai mare la pacienții cu BC

(66,1%) în comparație cu pacienţii cu RCUH (52,2%). Evaluarea datelor obținute la pacienții cu RCUH studiați a evidențiat o prevalență a anemiei

de 32,7% la bărbați și 19,5% la femei, mai mare decât cea raportată în studiile din literatură, ceea ce indică faptul că această complicație frecventă a RCUH este slab controlată prin administrarea de terapii specifice.

Cu toate acestea, valori mai scăzute ale hemoglobinei au fost evidențiate la pacienții cu activitate severă, probabil în contextul pierderilor mai accentuate de sânge. Aceste rezultate pot fi explicate prin existența mai multor factori care contribuie la apariția anemiei: pierderile cronice de sânge, medicația și nu doar prin prezența factorului inflamator (369).

În lotul pacienților cu BC, prevalența anemiei a fost întâlnită în proporție de 45,5% la bărbați și 20,6 % la femei.

Cu toate că ne-am fi așteptat ca anemia să influențeze negativ calitatea vieții pacienților cu BII, pentru pacienții cu RCUH prezența anemiei nu a influențat calitatea vieții. Valorile serice ale hemoglobinei nu au fost corelate semnificativ statistic cu valorile scorului IBDQ-32 total, acești parametri fiind aparent independenţi (p=0,184), aspecte ilustrate în fig.XII.3.2.6.

15