Geografie Generala

  • View
    2.180

  • Download
    2

Embed Size (px)

Transcript

Universitatea din Oradea Fac.de Istorie-Geografie si Rel.Internationale Specializarea: Geografie

GEOGRAFIE GENERALA-SEMESTRUL 1

CURS 1

GEOGRAFIE CA STIINTA SI LOCUL GEOGRAFIEI GENERALE.IN SISTEMUL STIINTELOR GEOGRAFICE 1. Geografia ca stiinta:Ca orice stiinta,geografia este obligate sa-si stabileasca: domeniul stiintific respectiv (sa-l defineasca); obiectul de studiu; sa-si precizeze teoria (ansamblul de legi,notiuni si teorii care au rezultat in urma generalizarii si abstractizarii materialului faptic acumulat); sa-si precizeze metodologia adica complexul de metode utilizate in demersul cunoasterii. Parte integranta a stiintelor Pamantului si aparuta inca din antichitate,geografia a cunoscut de-a lungul timpului, numeroase definiri. Astfel,Al.Vonunbholt spune ca ultimul scop al geografiei este cunoasterea unitatii in diversitate, studierea legilor interne dintre fenomene si cunoasterea legilor generale. Er.Vonrichtoffen spune ca geografia este stiinta despre fata Pamantului si despre lucrurile si fenomenele care stau in legatura directa cu ea; Paul Vidal de la Blaj spune ca geografia este stiinta locurilor, preocupata de calitatile si potentialitatile tarilor;

Simion Mehedinti afirma ca geografia este stiinta Pamantului considerat in relatie reciproca a maselor celor 4 invelisuri considerate atat din p.d.v static cat si dinamic; Vintila Mihailescu afirma ca geografia studiaza complexul planetar si regional considerat ca un intreg rezultat din imbinarea si colaborarea elementului component sub impulsul fortelor exterioare si interioare invelisului geosferic; Aceeasi diversitate de opinii se observa si in ceea ce priveste obiectul de studiu al geografiei; Pamantul ca intreg; Suprafata terestra conceputa insa nu ca o simpla suprafata topografica; Geosferele si relatiile dintre ele; Unitatile teritoriale (regiunile); Mediul geografic; Locurile; Dintre cauzele acestei diversitati de opinii in planul definirii geografice ca stiinta si a precizarii obiectului de studiu mentionam 2: 1) vastitatea campului de studiu, respectiv complexitatea structurala si fenomeno-logica a realitatii geografice; 2) modificarea in timp a curentelor metodo-logice si a teoriilor care au influentat gandirea geografica, conducand-o inspre progres dar uneori si inspre incertitudine

a) Astfel, paradicma (super model, teorie care da nastere unor traditii particulare si influenteaza gandirea stiintifica a lumii de la un moment dat) evolutionista a lui Darwin aduce in planul conceptual al acestei stiinte Teoria ciclului geografic formulate in 1899 de W.Davis. Se contureaza astfel asa numitul evolutionism, istorism davisian bazate pe conceptual de ontogenie peologica deductive si pe principiul simplitatii. b) Rev.cantitativa in geografie promovata in perioada anilor 1950-1960 aduce o noua schimbare de metoda care promoveaza metodele statistice, tehnicile de regresie, analiza multivariabila si teoria retelelor. c) Teoria generala a sistemelor (TGS) aparuta dupa 1950 are un impact covarsitor asupra tuturor stiintelor. Ea favorizeaza cunoasterea si cercetarea geografica prin conceptele de sistem, structura, relatie, stare, informatie, feed-back, autoreglare si autoorganizare. Combinata cu metode cantitative si completata cu conceptele colarhice (holon si holarhie). TGS ofera geografiei un cadru de actiune clar, concis, riguros si cu posibilitatea de verificare a rezultatelor. In present se vehiculeaza deja noi teorii morfologice care incearca sa surprinda legatura dintre forma si functie, avand ca baza principiul independentei relative a formei fata de substrat (materie). - Teoria fractalilor a lui Madelbrot care vine sa sticuleze faptul ca obiectele si fenomenele din realitatea geografica sunt prea neregulate pt.a putea fi descrise prin elemente de geometrie euclidiana. Se introduce astfel asa numita dimensiune fractala ca masura a neregularitatilor fundamentale existente in lumea geografica. - Teoria structurilor disipative formulate de Iliya Prigojind care mentioneaza posibilitatea de functionare a sistemelor naturale departe de starea de echilibru termodinamic prin import de negentopie. Urmarind firul evolutiv al gandirii geografice se observa ca indiferent de natura teoriilor, paradicmelor si conceptiilor care au guvernat lumea stiintifica la un moment dat, majoritatea obiectelor de studiu ale geografiei utilizate, au o calitate comuna, aceea de emergent (un lucru care are proprietati pe care nu le are nici una din partile componente). Prin integrare polarhica si functionala a tuturor unitatilor teritoriale considerate cu proprietatile lor, ajungem la cel mai important emergent care constituie adevaratul obiect de studiu al geografiei: invelisul terestru exterior, analizat la nivel local, regional si global. El trebuie considerat ca un sistem integrat de unitati teritoriale ordonate ierarhic, fiind un rezultat al intrepatrunderii si combinarii continue dintre geosfere cu o intensitate mai mare in imediata apropiere a suprafetei terestre. Limitele sale in plan vertical sunt considerate: stratul de ozon si discontinuitatea MOHO. Ca si termeni echivalenti pt invelisul terestru superior ( I.T.S ), mentionam: invelis geografic, intreg teritorial, invelisul terestru, invelis geosferic, biogenosfera.

2.Locul geografiei generale in cadrul sistemelor stiintelor geografice:In cadrul acestui sistem s-au pus in evidenta 2 mari directii de abordare: 1* Directia analitica sau sistematica care are drept metoda de studiu analiza si inductia ( cunoasterea dinspre particular spre general ); aici se incadreaza cele 2 ramuri traditionale ale geografiei: geografia fizica si geografia umana. 2* Directia integrata care are drept metode definitorii sinteza si deductia.Geografia generala urmeaza directii integrate fiind o disciplina de sinteza.

Sarcinile geografiei generale sunt: selectarea informatiilor si a rezultatelor oferite de disciplinele analitice si sintetice; generalizarea informatiilor utile prin eliminarea detaliilor; abstractizarea generalizarilor in concepte; integrarea abstractizarilor in legi si teorii care sa reprezinte suporturile fundamentale ale cunoasterii deductive; formularea de noi legi si teorii care sa aiba in vedere integrarea componentelor si a fenomenelor;

Curs 2 NOTIUNI ELEMENTARE DE TEORIE GENERALA A SISTEMELOR:

TGS este un ansamblu conceptual si metodologic care explica pe baza relatiei de interactiune dintre parte si intreg ordinea si complexitatea lumii. Prin sistem se intelege, conform definitiilor initiale un ansamblu de elemente aflate in interactiune. Alte definitii ale sistemului: 1) un set de elemente impreuna cu relatiile dintre ele si intre starile lor; 2) o multime structurata de obiecte si/sau atributele lor; 3) sistemul este un set structurat de interactiuni stabilite in vederea analizei; Orice sistem are un caracter dual adica reprezinta un intreg pt.partile componente si poate fi interpretat ca si parte pt.sistemul supraordonat ierarhic. In acest sens au fost introduce in literature de specialitate conceptele de holon (privit ca un ansamblu de elemente care se comporta simultan ca sistem si subsistem) si olarhie (desemneaza integrarea ierarhica a subsistemului pe principiul complexitatii structurale). In analiza unui sistem se impun a fi cunoscute structura, relatiile si starile care insumate in timp si spatiu edifica functionarea acestuia. Structura are 3 semnificatii: structura este echivalenta cu sistemul; structura inseamna relatia din sistem; un ansamblu de elemente legate intre ele prin relatia de ordine; Relatia presupune orice legatura intre procese, fenomene, obiecte si proprietatile lor Starea sistemului: -modul in care un sistem se prezinta la un moment dat; modul in care sunt influentate intrarile; Intrarile : - reprezinta totalitatea cauzelor exterioare sistemului cu efecte in interiorul lui; Iesirile: - totalitatea cauzelor din interiorul sistemului cu efecte in exteriorul acestuia; Variabila de stare: este orice factor care influenteaza sistemul; Dupa originea lor pot fi : -variabile intrinseci (din interiorul sistemului); -variabile extrinseci (din exteriorul sistemului); Dupa functia cauzala exista: -variabile independente (care isi asigura singure propria marime); -variabile dependente (a caror valoare depinde de variabilele independente); Statutul variabilelor de stare la nivelul unui sistem se modifica in functie de scara de timp la care ne raportam De exemplu la nivelul variabilelor dintr-un bazin hidrografic, dimensiunea vaii are statutde variabila dependenta la scara timpului ciclic, iar la scara timpului gresit si stationar (contemporan) are statut de variabila independenta.

Dupa natura relatiei pe care sistemele le au cu exteriorul distingem: 1 sisteme izolate care nu au schimb de subst.,en.si informatii cu med.ext.; 2 sisteme inchise care au numai schimb de en.cu ext.; 3 sisteme deschise care au schimb de subst.,en. si info.cu ext.; I.T.S are caracteristici de sistem deschis.Toate obiectele si struct.geografice au caracteristici de sistem deschis.

Proprietatile generale ale sistemelor:1) Integralitatea (emergenta) [emergent=lucru,obiect care poseda proprietati noi ce rezulta din combinarea partilor] reprezinta o reflectare a efectului sinergic. Conform acestei proprietati intregul nu se reduce la suma partilor. 2) Unitatea (integritatea) ofera sistemului capacitatea de a actiona ca o entitate bine structurata.Subsistemele care-l compun se supun regulilor intregului. 3) Caracterul istoric: - orice sistem se caracterizeaza printr-o durata si evolutie in timp. 4) Complexitatea nu este o proprietate comuna pt.toate sistemele, dar in general,sistemele geografice au o structura complicata si foarte extinsa. 5) Incertitudinea: este o proprietate a sistemelor mari care deriva din complexitate. Conform acesteia, starea unui subsistem si relatiile cu celelalte componente pot fi determinate si