PROFIL: RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUICLASA XII B

PROFESOR COORDONATOR:NUME SI PRENUME ELEV:ARDEIU DANIELA

LUPSOIU CONSTANTIN GABRIEL

Cuprins :

Argument

Cap.1 Clasificarea deseurilor industriale 1.1 Necesitatea valorificarii deseurilor industriale.

1.2 Evaluarea tehnica

1.3 Evaluarea ecologica

Cap.2 Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea si recuperarea deseurilor.

2.1 Recuperarea deseurilor

2.2 Conditii de colectare , depozitare si livrare a

deseurilor feroase

2.3 Conditii de colectare , depozitare si livrare a

materialelor refolosibile neferoase.

2.4 Responsabilitatile Romaniei legate de managementul

deseurilor

Cap.3 Tratarea si depozitarea deseurilor menajere

3.1 Modalitati de depozitare a deseurilor Anexe

Bibliografie Argument.

Valorificarea deseurilor industriale Modificarea ecosistemelor globale ,datorita consumului si productiei , arata cat de important este procesul de regandire a utilizarii resurselor naturale de catre economie si societate. In acest context Comisia Europeana pentru Mediu si Dezvoltare a definit un nou model ecopolitic si a creat termenul de dezvoltare durabila. Principiul dezvoltarii durabile, conform caruia , continuarea dezvoltarii economice pentru satisfacerea necesitatilor societatii de astazi , nu o risca pe cea a generatiilor viitoare, sta la baza Legii Mediului Nr 265/21 iunie 2006 din tara noastra. Asigurarea dezvoltarii durabile necesita respectarea reglementarilor legislative bazate pe principii ca: precautii in luarea deciziilor , prevenirea riscurilor ecologice si a producerii daunelor, conservarea biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural, inlaturarea , cu prioritate , a poluantilor care afecteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor.

O strategie importanta pentru atingerea acestui scop consta in dezvoltarea economiei intr-un sistem (circuit) inchis de transformare a materiei si energiei (flow-circular economy) fara atingerea echilibrelor ecologice, prin deversarea deseurilor in exteriorul circuitului , cu inchiderea fluxului acestora. Reciclarea in conditiile actuale pare sa introduca in fluxul productiv maxim 2/3 din deseuri, iar restul 1/3 formeaza deseuri din alte deseuri , intocmai ca intr-un flux tehnologic. Se deduce ca, deocamdata, societatea fara deseuri ramane la nivelul notiunii de utopia.

In scopul promovarii efective a dezvoltarii durabile este necesara cooperarea intre toate ramurile economice pentru mentinerea materialelor in procesarea tehnica pe o durata cat mai mare, in conditii de precautie la luarea deciziilor , in vederea prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor. Aceste decizii sunt eficiente in contextul corelarii lor cu parghiile economice stimulative sau coercitive . Pentru industrie problema gestionarii deseurilor prin valorificare (recuperare si reciclare) reprezinta o necesitate nationala, o prioritate economica si ecologica.Cap 1 Clasificarea deseurilor industriale In contextul legislativ actual nu pare a fi stabila exact distinctia terminologica intre ,,materie prima secundara de recuperare si ,,deseu . Sunt necesare clarificari in cea ce priveste terminologia cuvintelor cheie care descriu activitatea in domeniul gestionarii deseurilor.

Recuperarea include activitatile de recuperare , transport, stocare, selectionarea si prelucrare (conditionare ) a anumitor deseuri si/sau component ai acestora. Deseul recuperat poate fi reintrodus intr-un flux tehnologic prin reciclare interna si/sau externa.

Reciclarea directa (interna) consta in reintroducerea deseurilor industrial recuperate in acelasi tip de flux tehnologic care le-a produs.

Recilcarea externa (reutilizarea) este activitatea industriala de reintroducere a deseului recuperate intr-un flux tehnologic total diferit de cel care le-a produs .

Deseul industrial provenit din industria minerala poate fi descrisa ca un material solid sau lichid cu o compozitie complexa care il face impropriu pentru utilizarea initiala. Deseul are valoare economica nula sau negative pentru producator (detinator) la un moment si un loc dat. Pentru a evacua deseul detinatorul trebuie sa plateasca. Daca din potriva, pentru un deseu rezutlat dintr-un process industrial se plateste achizitionarea lui de catre un utilizator, atunci denumirea corecta este de materie prima secundara. Pentru producator deseurile destinate recuperari si comercializarii devin subproduse industriale sau produse secundare.

Deseul , ca material rezidual dintr-un proces industrial sau ca produs industrial epuizat intr-o etapa de utilizare, devine sub produs industrial daca dobandeste, cu sau fara tratament specific un potential de utilizare. Delimitarea notiunilor de deseu si materie prima secundara va fi mereu fluctuanta , in functie de performantele tehnologice si interesele economice.

Deseurile inglobeaza substante , material, produse, reziduri , generate de activitatea industriala a caror eliminare din cilcul productiv se asigura printr-o gestionare adecvata si anume :

Recuperare (conditionare) si/sau depozitare, in vederea reciclarii

Eliminare , prin stabilizare/solidificare(in vederea stocarii ca deseu ultim) sau prin incinerare

Scopul economiei in flux inchis il constituie echivalarea notiunii de deseu industrial cu cea de sub produs industrial , ca materie prima secundara sau combustibil secundar ( de substitutie). De altfel, importanta economica si ecologica a valorificarii unor sub produse industriale cum sunt zgurile de furnal si cenusile volante de termocentrala, constituie argumente indubitale in confirmarea caracterului de sub produse industriale sau de materii prime secundare. Acelasi caracter il confirma din ce in ce mai multe deseuri industriale care constituie alternative ale resurselor natural epuizate sau in curs de epuizare, in procese tehnologice din industria materialelor de constructii sau in lucrarii de constructii.

Tehnologiile din constructii care sunt compatibile cu procesarea si reciclarea , prin care deseurile industriale se transforma in materii prime sau combustibili de substitutie , se bazeaza pe realizarea unui echilibru intre factorul economic (realizabil) si cel ecologic (rezonabil) .

Deseul ultim, admisibil in locuri autorizate de stocare, rezulta direct dintr-un process industrial sau dupa un tratament de neutralizare (denocivizare) si nu mai poate fi tratat in conditiile tehnico-economice de moment pentru extragerea partii valorificabile sau pentru reducerea caracterului poluant este dat de continutul in metale grele sub forma de compusi greu solubili.

Sunt foarte putine reactive foarte putine evolutive , foarte putin solubile.

O metoda de gestionare a deseurilor ultime este solidificarea /stabilizarea in sisteme de intarire hidraulica cu grad ridicat de impermeabilitate, deosebit de stabile fizico-chimice (practice inerte) fata de substantele considerate agresive (O2, CO2, cloruri , sulfati) dizolvate in apa.

Conform normelor europene se disting cinci clase de deseuri industriale stocabile: Clasa 1: Deseuri industriale periculoase, dar netoxice (ca de exemplu cele de azbest).

Clasa 2: Deseuri industriale nepericuloase , netoxice si asimilate

Clasa 3: Deseuri inerte in care sunt incluse , in special :

-deseurile din constructii si din demolarile cladirilor

-deseurile solide si inerte provenind din constructii rutiere. Clasa 4: Deseuri toxice

Clasa 5: Deseuri industriale produse in cantitati foarte mari ale caror caracteristici sunt cunoscute si , in general , stabile, in anumite limite. Intre acestea sunt:cenusile de termocentrala , zgurile din industria metalurgica, sterilele carbonifere, deseurile de cariera, deseurile din industria extractiva, fosfoghipsul.

Conform Directivei Europene nr.7745/1994 , relative la eliminarea/depozitarea deseurilor industriale , acestea pot fi clasificate ca periculoase sau inerte pe baza capacitatii de transfer de substanta prin difuzia si solubilizarea constituientilor toxici , definite ca proprietati lixiviere cuprinse in Anexa 1 .

Reutilizarea deseurilor industriale ca subiect de mare interes al dezvoltarii , este una din temele principale ale conferintelor nationale si internationale relative la tehnologiile de reciclare in industria constructiva in corelatie cu impactul asupra mediului. Potentialul de reutilizare constituie, acum criteriul esential in abordarea gestionarii deseurilor.

Din acest punct de vedere, capata sens , tot mai concret , echivalarea notiunii de deseu cu cea de materie prima secundara.

O clasificare a deseurilor industriale in functie de potentialul de utilizare este prezentata schematic in figura.

Tipuri de deseuri industriale in functie de potentialul de valorificare

O caracteristica importanta a clasificarii propusa in schema de mai sus, se refera la dificultatea fixarii unui anume deseu sau subprodus industrial intr-o anumita clasa , pe criteriul proprietatilor fata de mediu: a) material inert

b) periulos , c) toxic . Astfel , prin inglobarea deseului intr-o matrice compatibila, in proportie corespunzatoare unei ,, dilutii suficiente in functie de proprietatile componentilor (matrice-deseu) si ale produsului (pamant sterilizat, ciment, beton, ceramic) potentialul poluant scade substantial.

Prin generalizare, rezulta ca din punct de vedere tehnic si ecologic, exploatarea compatibilitatii intre deseul industrial si matricea materialului conventional de constructii , a condus la o noua clasa de tehnologii in industria materialelor de constructii si a constructiilor, si la o noua treapta, superioara , de gestionare a deseurilor.

Este un progres relevant in cea ce priveste corelarea tehnologiei cu mediul , favorabil influentat , prin conlucrarea specialistilor din domenii interdisciplinare.

1.1 Necesitatea valorificarii deseurilor industriale

Nevoile crescande de material de constructii in cursul ultimelor decenii au condus la restrangerea sau chiar epuizarea unor resurse de materii prime traditionale. In consecinta distantelor de transport dintre producatorul de material de constructii si utilizator au tendinta sa creasca continuu.

Pe langa nevoie de material de constructii, aceleasi zone se confrunta cu o importanta cantitate de deseuri industriale, a caror depozitare este, de cele mai multe ori, incompatibila cu protectia mediului. Aceste deseuri(cu desfacere comerciala minimala) sunt acumulate in zone de haldare cu capacitate din ce in ce mai limitata. Apare o importanta penurie a posibilitatilor de depozitare care, prin impactul nefavorabil asupra mediului, duce la o crestere rapida a taxelor impuse de legislatia de mediu.

Pentru o demolare si o reconstructie rutiera,de exemplu , daca este posibila reciclarea directa(pe loc) economia totala in matrie, dupa datele Centrului de Cercetari Rutiere din Belgia poate reduce cu 50 % cheltuielile totae ale lucrarii repartizate astfel:

- 70 % reduceri cheltuieli de transport(pentru material noi si deseuri)

- 20% reduceri din pretul mai mic al materialelor recuperate

- 10 % reduceri din micsorarea taxelor de depozitare a deseurilor

Acest mod de valorificare nu este generalizat , inca , la nivelul santierelor de constructii , imediat dupa demolare.

Totusi , criza spatiilor de depozitare a deseurilor, care se rasfrange dramatic asupra ambientului general, asupra restrangerii suprafetelor agricole, poate accelera activitatea de reciclare in domeniul constructiilor.

Ca urmare a crizei de resurse naturale corelata cu cresterea preturilor de depozitare a deseurilor, companiile industriale sunt stimulate catre decizii favorabile procesarii si livrarii, in conditii avantajoase, a deseurilor proprii catre acei utilizatori care le valorifica sau sa accepte deseuri externe tehnologiei proprii

ca materii prime de substitutie(in ambele cazuri tranzactiile fiind favorabile economic). Aceptarea deseurilor externe ca materii prime de substitutie este oportuna daca suma costurilor materialelor(inclusiv tratarea si transportul), a costurilor de productie si de stocare este mai mica decat la utilizarea materialelor traditionale.

Evaluarea logistica si economica necesita informatii despre:

locul de producere a deseurilor si tipul de activitate industrial

costurile totale pentru productie, pentru transport si tratare sau preparare (purificare,uscare,maruntire).

cantitatea produsa anual si frecventa productiei (continua sau sezoniera).

pastrarea constanta a caracteristicilor fizico-chimice.

garantia de conformitate a parametrilor calitativi detinuta de producator(furnizor).

Acesti parametri contribuie la stabilirea domeniului de reutilizare a deseurilor industriale in conformitate cu tehnologiile curente( sau cu modificarile ce se impun) corelarea cu documentatiile tehnice (standarde de produs, specificatii, instuctiuni de aplicare).

1.2 Evaluarea tehnica

Un factor limitant , important al reciclarii il constituie instabilitatea , adesea la aceasi sursa a caracteristicilor fizico chimice ale deseurilor. Desi , prin conditionare, acest inconvenient poate fi ameliorat, de multe ori costurile reciclarii nu sunt justificate de caracteristicile tehnice ale produsului finit, adesea inferioare celor specifice produselor obtinute din materii prime traditionale. Acest aspect se reglementeaza prin instructiuni tehnice de valorificare a deseurilor si de utilizare a produselor care prescriu limitele de performanta (pentru betoane sau agregate reciclate, pamanturi stabilizate cu deseuri granulare de cariera, din industria metalurgica sau miniera , imbracamintii rutiere cu bitum reciclat).

Tot in sens limitativ actioneaza si mentalitatea adesea conservatoare, a factorilor de decizie din domeniul producatorilor sau utilizatorilor de materiale de constructii. Sunt preferate materiale prime clasice pentru ca prezinta certitudinea perormantelor tehnice si ecologice ale produselor obtinute , fara sa fie necesare cercetari si incercari suplimentare, adesea destul de costisitoare.

Evaluarea tehnica consta in analiza si examinarea riguroasa a caracteristicilor fizico-chimice si mecanice ale deseurilor reciclabile, care prezinta interes pentru un anumit domeniu al constructiilor si se incadreaza in conditiile limita cerute de reglementarile tehnice.

Daca valorile caracteristicilor de utilizare nu sunt cele corespunzatoare reglementarilor standard , se stabilesc oportunitatile de valorificare din tehnologii de recuperare sau conditionare( selectare, uscare, maruntire, purificare) sau prin modificari adecvate(minimale) ale tehnologiei principale.

Instabilitatea proprietatilor fizico-chimice fata de cele standard , cat si neomogenitatea unui deseu industrial sunt criterii care decid examinarea atenta a domeniului de reciclare aceasta etapa fiind adesea hotaratoare in procesul de valorificare.

De asemenea in cazul deseurilor utilizate drept combustibil de substitutie , in industria cimentului, a ceramicii, puterea calorica este parametrul decisiv. Daca acesta variaza de la un lot la altul sau de la un deseu la altul se produc disfunctionalitati improtante ale mentinerii regimului termic in instalatiile termice (cuptoare pentru ciment sau pentru ceramica de constructii).

1.3 Evaluarea ecologica

Necesitatea diminuarii urgente a stocurilor de deseuri industriale este corelata cu caracterul profitabil al activitatilor industriale antrenate in procesul de reciclare si de reutilizare.

Criteriile ecologice acceptate in domeniul gestionarii deseurilor sunt cele impuse de legislatia de mediu.

Exceptie fac in sens pozitiv , acei manageri care intrevad si avantaje economice, prin acceptarea spre procesare a unor deseuri externe pentru reciclare, sau fac eforturi (prin investitii de capital important) sa proceseze si sa furnizeze propriile deseuri unui utilizator extern.

Aceasta activitate poate avea un efect economic benefic, pe termen lung , asupra rezultatetelor economice ale companiei.

Organizarea unor companii industriale , furnizoare/acceptatoare de deseuri industriale, in retele zonale de reciclare, este un mod de concretizare a programelor priprii de evaluare economica , logistica si tehnica a procesului de valorificare.

Optiunile de valorificare- cooperare pe termen lung , intre un furnizor de deseuri si un utilizator de deseuri (relatie obisnuita, in prezent) sunt avantajoase pentru ca: - este suficienta singura etapa de evaluare economica, tehnologica si ecologica a rezidurilor furnizate/acceptate.Cap 2 Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea si recuperarea deseurilor Rezidurile productiei , deseurile si gunoaiele sunt considerate adesea influentii inevitabili ai civilizatiei umane actuale. In prezent toate regiunile locuite de oameni sufera de o crestere mai mare sau mai mica a depozitelor de deseuri solide. Ele pot fi: deseuri minerale sau depozite de steril, reziduuri si deseuri industriale , deseuri si gunoaie urbane(domestice, comerciale, municipale) sau rurale (agricole , animale). Deseurile cresc in acelasi sens cu populatia si cu productia de bunuri.

Acumularea si eliminarea deseurilor solide au devenit in ultima vreme probleme de mare insemnatate pentru echilibrul ecosistemelor umane. Deseurile reprezinta nu numai pierderi din resursele naturale, dar in acelasi timp si izvoare de poluari si nocivitati grave atat pentru oameni cat si pentru celelalte fiinte vii ale ecosferei.

Deoarece, atat solul, cat si apa si atmosfera sunt grav afectate de reziduuri efctele acestora fiind regasite la mari distante se impune gasirea si aplicarea de masuri de ameliorare a mediului.

Cateva masuri tehnico organizatorice ce stau la baza prevenirii si combaterii poluarii solului si privesc colectarea , transportul, depozitarea , prelucrarea si recuperarea deseurilor sunt:

- Colectarea igienica a reziduurilor menajere in recipiente speciale(pulbere , containere) amplasate in zone cu cat mai mica circulatie si bine acoperite pentru a nu fi accesibile si rozatoarelor.

- Indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a reziduurilor colectate in afara localitatilor cu ajutorul unor mijloace care sa ne le raspandeasca in timpul transportului.

- Depozitarea controlata sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor indepartate prin neutralizarea lor pentru reducerea sau anihilarea pericolului pe care il pot prezenta pentru organismul uman .

- Recuperarea reziduurilor utilizabile si prelucrarea lor dupa o prealabila neutralizare , astfel incat sa capete o eficienta economica cat mai sporita.

- Utilizarea in agricultura ca ingrasemant natural , a reziduurilor atat menajere cat si mai ales agrozootehnice, dupa maturarea lor .

- incinerarea reziduurilor uscate , care au o putre calorigena suficienta pentru a fi utilizate in scopuri industriale sau pentru incalzirea locuintelor.

Compostarea asigura:

-o buna protectie a mediului prin reciclarea substantelor fertilizante nutrientilor N,P,K

-evitarea aproape in intregime a mirosului neplacut, cat si a sobolanilor , mustelor

-posibilitatea raspandirii compostului pe terenurile agricole invecinate fara probleme de transport.

-micsorarea suprafetelor si volumelor ocupate de constructia si instalatiile de compostare comparativ cu cele necesare depozitarii deseurilor.

Constructiile si instalatiile pentru compostare pot fi de mai multe tipuri .

De exemplu, pentru compostarea aeroba a reziduurilor cu ventilare naturala a lor prin rasturnarea compostului , cu ventilarea artificiala sau cu actiune sau insuflare de aer , compostare in recipienti.

Deseurile solide sau lichide pot fi incinerate(arse).

Incinerarea asigura conditii avantajoase tehnic si economic, respectiv prevenirea degradarii mediului inconjurator .

2.1 Recuperarea deseurilor

Singura metoda eficienta pentru reducerea volumului deseurilor este folosirea materialelor scoase din uz, pentru noi utilizari, adica pentru reintroducerea lor in noi cicluri de productie , de unde si numele de reciclare dat acestei actiuni.

Criza de energie, penuria de materii prime si presiunile pe care acestea le exercita asupra economiei au stilumat foarte mult abordarea la o scara mare a reintroducerii in circuitul productiv al unor produse iesite din uz. Un exemplu tipic este acela al reciclarii hartiei. Colectarea unei tone de maculatura economieste 4 m de lemn pentru fabricarea hartiei. Ca urmare a necesitatii de a se economisi lemnul , reciclarea hartiei a ajuns in 1970 la 12 milioane tone in S.U.A ; la 2 milioane tone in Anglia si Germania. Dintr-un autovehicul aruncat la gunoi , in greutate de 1600 kg , se pot extrage: 1100kg otel , 110 kg fier , 15 kg cupru, 25 kg zinc , 2kg aluminiu , 9 kg plumb si cca 200 kg de materiale diverse nemetalice.

Cercetarile au aratat ca modul cel mai economic de folosire a deseurilor auto consta in retopirea autovehiculelor in intregime, din care se obtine un aliaj cu un adaos sub 0,1%cupru utilizabil cu bune rezutlate in industrie si cu o rentabilitate foarte ridicata.

De asemenea , anvelopele auto care nu pot fi arse , deoarece produc fum poluant , si nici ingropate fiindca nu putrezesc se pot prelucra chimic. Astfel , dintr-o tona de anvelope se pot obtine cca 40 m gaze si peste 500 l de hidrocarburi lichide .

Cercetari cu privire la posibilitatea reciclarii materialelor prin extragerea din gunoaie a unor substante utile sunt incepute de multa vreme. De exemplu, in Germania erau , in 1974 , 25 de uzine de compostat gunoaie, in urma acestei operatii obtinandu-se un fel de ingrasamant utilizabil in horticultura, consolidarea potgoriilor , fertilizarea taluzurilor etc.

Cercetarile au aratat si alte utilizari mai rentabile. De exemplu, din deseurile de hartie, lemn si legume care reprezinta 50-80% din totalul gunoaielor menajere se poate fabrica alcool. Pe baza alcoolului preparat din celuloza se pot obtine carburanti pentru autovehicule, mase palstice etc.

Numeroase instalatii de extragere din gunoaie a unor materii prime adevarate ,,fabrici de recuperare , sau realizat si in multe din orasele din S.U.A. Ele cuprind o serie de sectii specializate pentru recuperarea autovehiculelor, arderea resturilor , selectarea unor materiale si curatirea lor. Astfel se selecteaza si transmit pentru reutilizare la fabricile de profil partile feroase, neferoase, resturi de sticla si in final ultimul rest este praf, nisip , cenusa si unele deseuri menajere ce se amesteca cu namolul depus in instalatiile de purificare amestec utilizabil ca ingrasamant agricol sau la turnarea unor materiale (placi) de constructii.

In cea ce priveste posibilitatea de folosire a gunoiului animal sau facut , de asemenea , experiente cu rezultate favorabile. Astfel , depilda, balegarul, ca orice alt gunoi celulozic, tratat cu CO la temperatura de 380 C si la presiuni ridicate poate da ulei in proportie de 47% bogat in parafina si cu putin sulf.

In multe tari au fost initiate actiuni care desi inca la scara mica reprezinta inceputuri care ar putea fi dezvoltate. De exemplu, in S.U.A cu incepere din anul 1973, au fost puse la punct peste 50 de sisteme de reciclare a produselor scoase din uz. In California , un grup de cercetare din La Verne a initiat un procedeu de reciclare a resturilor de cauciuc , hartie , materiale plasrice, care conduce la

fabricarea titeiului artificial.

Elaborarea unui model general al acumularii si eliminarii deseurilor si reziduurilor nu este o operatie simpla deoarece trebuie sa se tina seama nu numai de cauzele determinate ale formarii lor, ci si de toate aspectele tehnico-economice care conditioneaza alegerea solutiilor de tratare , regenerare sau de reciclare.

2.2 Conditii de colectare, depozitare si livrare a deseurilor feroase.

Deseurile feroase vor fi stranse si depozitate separat in spatii special amenajate: buncare, boxe sau containere, pe categorii, clase si grupe conform STAS 6058-88 , pentru a se evita amestecul intre acestea precum si impurificarea cu metale si aliaje neferoase sau cu impuritati nemetalice.

Spatiile special amenajate , buncarele, boxele sau containerele unde se depoziteaza materialele refolosibile feroase vor fi marcate vizibil de la distanta prin inscrierea pe o tablita a simbolului categoriei clasei si grupei de calitate, conform standardului. Este interzisa si depozitarea deseurilor feroase nealiate in amestec cu cele aliate.

Deseurile feroase provenite din munitii si armament vor fi in prealabil delaborate de organele de specialitate conform instructiunilor de delaborare si apoi depozitate pe loturi in boxe inchise sau lazi.

Recipientele de orice fel vor fi complet golite de continut, dezmembrate (deschise) , depozitate si predate separat , mentionandu-se in certificatul de calitate ca nu prezinta pericol de manipulare si retopire. Deseuile feroase cu acoperiri metalice se colecteaza, depoziteaza si se predau separat.

Prelucrarea (pregatirea) deseurilor ferose se face numai in loturi care cuprind aceleasi clase si grupe prevazute in standard. Deseurile feroase se colecteaza si livreaza separat, cate o singura categorie, clasa si grupa de calitate in vagon, magazie a navei , autovehicul sau container.

La livrare , fiecare vagon, autovehicul , va fi insotit de cel putin urmatoarele documente:

- certificatul de calitate , intocmit conform prevederilor legale in vigoare

- buletin de delaborare, pentru materialele refolosite feroase, provenite de la munitii si armament. Buletinele de delaborare se emit de furnizor predator si vor contine: - mentiunea extrasa:materialul este complet delaborat si nu prezinta pericol la retopire;

- denumirea si adresa frunizorulu(predatorului);

- denumirea tehnica a elementelor de munitii delaborate;

- simbolul corespunzator prezentului standard;

- Masa, in kilograme

2.3 Conditii de colectare, depozitare si livrare a materialelor refolisibile neferoase

Materialele refolisibile din metale neferoase vor fi stranse, colectate , sortate si depozitate in spatii special amenajate (buncare,boxe,containere sau lazi) pe categorii, grupe si sortimente , conform prevederilor STAS 3017-78.

Nu se admite amestecarea bucatilor cu strunjiturile chiar daca provin din acelas metal sau aliaj.

Spatiile special amenajate unde se depoziteaza materialele refolisibile neferoase vor fi marcate vizibil de la distanta prin inscrierea pe o tablita a simbolului fiecarui sortiment.

Materialele refolosibile neferoase provenite din munitii si elemente de munitii vor fi in prealabil delaborate de catre organele de spacialitate conform instructiunilor de delaborare si apoi depozitate in boxe sau lazi inchise pe laturi.

Unitatile care nu au organe de specialitate pentru delaborarea munitilor si elementelor de munitii vor proceda conform normelor si instructiunilor in vigoare.

Recipientele de orice fel vor fi complet golite de continut , taiate sau deformate, depozitandu-se separat. Materialele refolosibile neferoase se livreaza pentru retopire separat pe sortimente, depozitandu-se separat pe sortimente in vrac , in pachete sau ambalate.

Materialele refolosibile neferoase provenite din munitii si elemente de munitii se expediaza separat fara a se amesteca cu alte sortimente de materiale refolosibile, neferoase, in vagoane inchise si colete sigilate, anuntandu-se imediat beneficiarul , prin telegrama , de livrarea efectuata. Telegrama va cuprinde: adresa destinatarului , statia de expeditie, masa in kg , simbolul corespunzator standardului , numarul vagonului sau coletului , data expedierii si denumirea expeditorului. Receptia calitativa si cantitativa a materialelor refolosibile neferoase se face la furnizori si beneficiari, conform dispozitiilor legale in vigoare.

2.4 Responsabiltatile Romaniei legate de managementul deseurilor

Deseurile de ambalaje provin in proportie de cca 70 % de la populatie si de 30 % de la agentii economici.

Implementarea colectarii selective se preconizeaza sa fie abordata pe 3 perioade:

- 2004-2006: experimentare (proiecte pilot) , constientizare a populatiei;

- 2007-2017: extinderea colectarii selective la nivel national;

- 2017-2022: Implementarea colectarii selective in zone mai dificile(locuinte colective, mediul rural dispersat , zone montane);

Pentru atingerea tintelor de reciclare, colectare si valorificare:

- pana la 16 iulie 2017 inchiderea etapizata a 101 depozite de deseuri din zona urbana ;

- pana la 31 decembrie 2009 pentru stocarea temporara a deseurilor industriale periculoase;

- pana la 31 decembrie 2013 - pentru conformarea etapizata a 23 depozite deseuri din industria chimica, metalurgica si energetica.

Context general

Generarea de deseuri din activitarile umane;

Resurse neregenerabile(epuizabile) si regenerabile;

Managementul integrat al deseurilor cuprinde:

- reducerea cantitatii de deseuri produse;

- reciclarea(recuperarea) deseurilor in conditii de eficienta economica;

- compostarea deseurilor organice;

- incinerarea deseurilor in conditii de impact minim asupra mediului ;

- depozitarea controlata a deseurilor.Reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera

Beneficiile reciclarii:- reducerea riscului epuizarii resurselor naturale;

- reducerea consumului de energie;

- reducerea poluarii aerului si apei;

- scaderea necesitatii de a deschide noi spatii de depozitare a deseurilor;

- crearea de locuri de munca si beneficii materiale.Cap 3 Tratarea si depozitarea deseurilor menajerePentru tratarea importantelor cantiti de reziduuri menajere pn acum au fost studiate, cercetate, experimentate i chiar aplicate patru procedee i anume:

fermentarea (compostarea), parial sau n mas, avnd ca subprodus principal compostul pentru agricultur;

arderea (incinerarea), avnd ca subprodus principal energia termic sau electric;

piroliza (degazarea sau degradarea termic), avnd ca subprodus principal combustibilul solid sau lichid;

reducerea chimica i biologic, avnd ca subprodus etanolul sau gazul metan.

Este important de a se putea stabili care din cele patru procedee (fermentarea, incinerarea, piroliza i reducerea chimic) vor sta la baza nfiinrii unor uniti industriale capabile de a trata n condiii ecologice i de eficien economic 500-1000 t/zi de materii organice solide.Tratarea deeurilor prin fermentare (compostare)

Depozitarea i neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerat cea mai veche metod, chiar dac n faza incipient operaia era fcut la o scar redus, reziduurile fiind mprtiate n stare brut n cmp cu scopul principal de neutralizare. n prezent locurile de depozitare a reziduurilor menajere mai poart denumirea de rampe sau hale, iar depozitarea reziduurilor, dup modul n care se asigur protecia mediului nconjurtor, poart denumirea de depozitare simpl sau depozitare controlat.3.1 Modalitati de depozitare a deseurilor

Depozitarea simpl a reziduurilor menajere const n descrcarea simpl, neorganizat a gunoaielor pe maidane n diverse gropi, foste cariere sau alte terenuri, fr a se lua unele msuri speciale pentru protecia mediului nconjurtor. Acest sistem de depozitare a fost n trecut cel mai larg folosit, pentru c este cel mai ieftin, mai comod, dar nu i cel mai igienic. Substanele organice existente n componena reziduurilor menajere constituie locul prielnic de adpostire i nmulire a tot felul de infecii, mute, roztoare, cini vagabonzi etc., de la care se poate mbolnvi populaia. Acest sistem de depozitare simpl este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena public.

Depozitarea controlat a deeurilor (fig.1) cu asigurarea

condiiilor de fermentare aerob permit transformarea lor, n condiii igienice, ntr-un compost stabil, utilizabil ca amendament n agricultur. Analizele tehnico-economice au stabilit c aceasta este metoda optim pentru reziduurile colectate din aezri mici i mijlocii.Compostarea permite diferite niveluri de amenajare tehnic de la simpla depozitare controlat pn la instalaiile perfecionate, de mare productivitate, n care se realizeaz prelucrarea mecanic (mrunirea) i fermentarea intensiv n flux continuu cu culturi speciale de bacterii.

Compostul obinut este comerciabil. Astfel de instalaii s-au dovedit competitive cu incineratoarele, cptnd rspndire n Italia, Elveia, Frana.

Compostarea amestecului de deeuri solide cu nmoluri de la staiile de epurare a apelor uzate este o idee promitoare, concretizat n instalaia ,,Biostabilizator (fig. 3) unde, sub aciunea unor culturi speciale de bacterii, se instaleaz fermentarea aerob timp de 24 ore la temperaturi pn la 70-80C. n aceste condiii sunt distrui germenii patogeni, iar compostul dup maturizare n halde timp de 20-30de zile poate fi folosit fr nici un pericol. Acesta reprezint un amendament echilibrat dup coninutul elementelor nutritive de potasiu, fosfor i azot.

Tehnologia depozitrii controlate a reziduurilor menajere trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:

a) nainte de nceperea depozitrii reziduurilor se vor lua toate

msurile indicate n studiul hidrologic privind protecia apelor subterane i de suprafa (ndiguiri, impermeabilizarea fundului rampei cu argil sau alt material conform recomandrilor studiului hidrologic, drenarea terenului, anuri de gard pentru protecia depozitului de scurgere a apelor de ploaie etc.). ns, ca prim operaie, se decoperteaz stratul vegetal, care va fi folosit la acoperirea final a depozitului dup umplere.

b) Reziduurile colectate zilnic din localitii sunt aduse cu autogunoiere i depozitate n straturi cu o grosime de cca. 1,5-2,0 m, utiliznd diferite metode de umplere (fig. 4).

c) Dup operaiile de mprtiere i compactare cu buldozerul reziduurile se acoper zilnic sau cel trziu la 48 ore cu un strat intermediar de separare de 20-30 cm din material inert (argil, nisip sau pmnt).

d) Straturile noi de deeuri nu vor fi depuse dect dup ce temperatura stratului precedent, rezultat din fermentaia aerob, a sczut pn la valoarea temperaturii solului natural.

e) Compactarea trebuie fcut n aa fel ca s permit totui aerarea reziduurilor i deci s asigure fermentarea aerob, ns de a evita golurile mari de aer, care favorizeaz autoaprindere i deci riscul incendierii rampei de depozitare.

f) Rampele de depozitare trebuie s fie mprejmuite cu garduri demontabile. Exploatarea rampei este organizat de un grup alctuit din portar, cantaragiu i buldozerist.Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere

Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere este o metod termic de eliminare (denocizare) a acestora prin oxidarea complet la temperaturi nalte a materiilor organice prin folosirea, de regul, a energiei termice i a produselor de ardere rezultate. De la simple instalaii de incinerare (fig. 11) s-a ajuns ca n prezent s existe n lume peste 1000 de uzine moderne de ardere a reziduurilor menajere.

n rile europene se prelucreaz prin ardere 20-25% din volumul reziduurilor. Productivitatea celor mai mari uzine ajunge pn la 2500 t/zi. Prin ardere se reduce volumul reziduurilor cu aproape 85%, iar pentru depozitarea unei tone arse este necesar o suprafa de numai 0,1 m2 . Spre deosebire de incineratoarele vechi, noile uzine de ardere a reziduurilor menajere utilizeaz o metod tehnic numit ardere ,,n mas.

Folosirea procedeelor de ardere ,,n mas este acum admis i de organizaiile ce se ocup cu protecia mediului nconjurtor pentru c s-a constatat c n condiiile funcionrii incineratoare n mod curent i cu o ardere complet degajarea substanelor toxice este redus i se ncadreaz n limitele admise.

Este cu mult mai bine dac se realizeaz i o selectare

premergtoare arderii pentru excluderea arderii acelor componente care produc gaze nocive (dioxina) cum este cazul maselor plastice, precum i a celor materiale care ngreuneaz arderea cum sunt materiile organice, care pot fi folosite n alte scopuri (producerea de compost).

Dar n afara dioxinei, care constituie un pericol pentru sntate, n gazele de evacuare ale uzinelor de ardere a reziduurilor menajere se mai gsesc i alte substane nocive ca: acizii clorhidric i fluorhidric, oxid de sulf i particule de compui de zinc i plumb.

Pentru excluderea gazelor evacuate n timpul arderii reziduurilor menajere se mai folosete arderea suplimentar (rearderea) a componentelor combustibile nearse. Aceasta se realizeaz cu ajutorul gazelor naturale n prezena catalizatorului i absorbanilor de hidrocarburi. n plus se mai folosesc i cicloane, electrofiltre, aparate de splare precum i sisteme umede de curirea gazelor. Toate acestea scumpesc simitor instalaiile de incinerare a reziduurilor. De aceea se poate aprecia c nici cele mai moderne uzine de ardere a gunoaielor nu rezolv total problema rentabilizrii i motivrii investiiilor.

Figura 1. Rampa de depozitare controlat a deeurilor solide.

Figura 2. Modul de organizare a rampelor de depozitare controlat a reziduurilor menajere: 1 autogunoier; 2 cntar bascul; 3 grup de exploatare (portar, cantaragiu, buldozerist); 4 opron remiz; 5 depozit carburani; 6 W.C.; 7 tractor pe enile cu lam buldozer; 8 drum de acces la ramp.

Figura 3. Schema de compostare a amestecului de deeuri solide i nmoluri de la staiile de epurare a apelor uzate ,,Biostabilizator

Figura 4. Metode de umplere a gropilor de deeuri.

Figura 5. Schema instalaiei de incinerare a reziduurilor

Anexa 1

Concentratiile solutiilor de lixiviere ale deseurilor periculaose si inerte

Parametrul compozitilonal

mg/l Deseuri periculoase

Deseuri inerte

pH 4 13 6 7

Arsenic 0,2 1,0 < 0,1

Catmiu 0,1 0,5

Crom 0,1 0,5 TOTAL < 5

Cupru 2 10

Plumb 0,4 2,0

Mercur 0,02 0,1

Nichel 0,4 2,0

Zinc 2 10

Cloruri 1200 6000 < 500

Floruri 10 50 < 5

Sulfati 200 1000 < 1000

Total substante organice

( TOC ) 40 - 200 < 200

Anexa 2.1

Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din tantal

GrupaSortimentulProvenienta

B- Materiale secundare si deseuri din tantal , in bucati.B-1 Materiale secundare si deseuri din tantalProvenite din tevi, bare, palci, benzi si din resturi rezultate din diferite procese tehnologice.

Nu se admit impuritati

Anexa 2.2

Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din titan

Grupa SortimentulProvenienta

B- Materiale secundare si deseuri din titan , in bucati.

B-1 Materiale secundare si deseuri din titanProvenite din diferite procese tehnologice. Nu se admit impuritati.

B-2 Materiale secundare si deseuri din aliaje de titanProvenite din diferite procese tehnologice. Nu se admit impuritati

S-Strunjituri din titan si aliaje de titan S-1 -Strunjituri din titan si aliaje de titanProvenite din prelucrarea mecanica a pieselor din titan sau aliajelor de titan. Nu se admit impuritati

Anexa 3

Legislatie conexa

Reglementare Principalele prevederi

Legea nr.51/2006 Legea serviciilor comunitare de utilitati publiceStabileste cadrul juridic unitar, infintarea,organizarea,monitorizarea si contrulul serviciilor publice de gospodarie comunala in orase si comune.

Legea nr.139/2002 pentru aprobarea OG 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilorStabileste cadrul necesar organizarii , gestionarii, reglementarii si monitorizarii serviciului public de salubrizare in localitati.

Ordinul MSF nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale, modificat prin ordinul 997/2004 si prin ordinul 1029/2004 .Reglementeaza modul in care se colecteaza , ambaleaza,depoziteaza temporar , transporta si elimina deseurile rezultate din activitatile medicale.

Legea nr.515/2012 pentru aprobarea Ordonantei nr.21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale.Stabileste obligatiile si raspunderile care revin autoritatilor publice locale, institutiilor publice,agentilor economici si cetatenilor pentru instaurarea unui climat de curatenie in localitati.

Ordinul MEC nr.128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzand standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje. Aproba Lista cuprinzand standardele romane care adopta standarde europene armonizate ale caror prevederi se refera la ambalaje si deseuri de ambalaje.

Ordonanta de Urgenta 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile aprobata cu modificari prin legea 465/2001 , republicata in 2002, modificata si completata prin:OUG 61/2003, legea 168/2006 si Legea 27/2007Stabileste obligatiile detinatorilor de deseuri industriale reciclabile reciclabile

Bibliografie :

1. Camelia Capatana Cristinel ,,Deseuri Bucuresti , Editura Matrix Rom , 20032. V.Popa ,,Valorificarea deseurilor metalice Editura Tehnica , 1973.

3. Irina Teodorescu , Geta Risnoveanu -- ,,Ecologie si protectia mediului Manual pentru clasa a -X - a Editura Constelatii , 2001