Femeile au ajuns la conducerea a zece state

Despre lăcaşurile de cult de rit oriental dinjudeţ avem puţine date din perioada medievală şipremodernă. Informaţiile răzleţe nu permitcrearea unei imagini de ansamblu nici măcarasupra numărului de biserici din zonă. În secolulal XVIII-lea, când încep în sfârşit să aparădocumente mai complete pe această temă, avemîn faţa ochilor imaginea unei regiuni împânzite debiserici de lemn, multe dintre ele având deja ovechime impresionantă. PaGIna 4

Biserici din nordul jude\ului Satu Mare în secolele XVIII-XIX

de

Duminic[ 7 noiembrie 2010

PaGIna 3 ~n urm[ cu 110 ani, prin Centrul S[tmarului trecea tramvaiul electric

PaGIna 2 Consiliul Permanent al UDMR decide dac[ rupe coali\ia cu PDL

Dilma Rousseff a câştigatalegerile prezidenţiale deoarecea convins electoratul că vacontinua politicile unui bărbat,actualul şef al statului, aflat lafinal de mandat. VictoriaDilmei Rousseff la alegerileprezidenţiale din Brazilia ridicăla zece numărul femeilor careau reuşit să acceadă la funcţiasupremă în stat.

Patru sunt în Europa< TarjaHalonen (Finlanda), MaryMcAleese (Irlanda), DorisLeuthard (Elveţia) şi DaliaGrybauskaite (Lituania). ÎnAmerica Latină, Rousseff vadiscuta, după preluarea

mandatului, cu alte două femeipreşedinte, argentinianaCristina Kirchner şi LauraChinchilla, din Costa Rica.Asia vine puternic din urmă,cu Roza Otounbaïeva(Kârgâzstan) şi Pratibha Patil(India). În Africa există osingură femeie şef de stat, EllenJohnson Sirleaf (Liberia).

În plus, alte şaptereprezentante ale sexuluifrumos conduc guverne.Angela Merkel, cancelarulGermaniei, a fost desemnatăcea mai puternică femeie".Remarcată s-a făcut şi JuliaGillard, premierul Australiei.

Gorbaciov vinde bilete de 115.000 de euro la ziua lui

În ziua în care va împlini 80de ani, fostul lider sovietic se vadistra în stil mare, avându-ialături pe Bono de la U2 şi pecântăreţul de operă spaniol JoseCarreras. Concertul de gală,care va fi organizat în martie laRoyall Albert Hall, din Londra,pentru a celebra cea de-a 80-aaniversare a lui MihailGorbaciov, face parte dintr-oserie de acţiuni de caritate ce audrept scop strângerea a 5milioane de lire sterline pentrucopiii bolnavi de cancer dinRusia şi Marea Britanie. Cei carevor să ia parte la eveniment vortrebui să plătească între 35 delire sterline, pentru nişte locurimai proaste, şi 100.000 de lire

sterline (115.000) euro, pentrulocurile în loje exclusiviste şi ocină împreună cu Gorbaviov.

Numeroşi politicieni îl vorserba şi ei pe Gorbaciov, printrecare fostul premier britanicJohn Major, fostul cancelargerman Gerhard Schroeder,fostul premier francez MichelRocard şi ArnoldSchwarzenegger, guvernatorulstatului California şi fost actor.

Mihail Gorbaciov, laureatulpremiului Nobel pentru pacepe anul 1990, una dintre figurilepolitice emblematice alesecolului al XX-lea, fiindconsiderat "omul care aschimbat lumea", va împlini 80de ani pe 2 martie 2011.

Obama, ap[rat de maimu\e `n IndiaÎn vederea vizitei

preşedintelui SUA, BarackObama, poliţia din Delhi aridicat turnuri de supraveghere,pentru a împiedica astfel camaimuţele să-şi facă de cap petimpul şederii liderului SUA încapitala indiană.

Turnurile, cu o înălţime decirca 25 de metri, suntconstruite atât pentru a garantasecuritatea lui Obama, cât şipentru a menţine sub controlmaimuţele care "domiciliază'"înapropierea locului unde va stapreşedintele, susţine Poliţia.

~n plus autorităţile

municipale din Mumbai aucules toate nucile de cocos dinjurul muzeului Gandhi dinoraş, pentru a evita posibilitateaca vreuna dintre ele să cadăpeste Obama în timpul vizitei.

Obama ;i-a început vizitaîn India la 6 noiembrie, însă vaajunge în capitală două zile maitârziu, urmând să se cazeze înluxosul Hotel ITC Maurya.Acesta este amplasat lângă opădure deasă, însă totodată înplin centrul administrativ alNew Delhiului. În zonă existăsute de maimuţe care sălăşluiescprintre crengile copacilor.

O ;coal[ din angliainterzice pantalonii“sexy”

O şcoală din Anglia a interzispantalonii strâmţi pentru că sunt"prea sexy" pentru a putea fi purtaţiîn clasă. Profesorii spun căpantalonii care sunt porecliţi "MissSexy" sunt de neacceptat din cauzamodului în care stau "lipiţi" decorpul elevelor şi distrag atenţia dela învăţat. Directorul unei şcoli dinBristol s-a supărat nevoie mare peelevele "sexoase" şi a cheltuit 400 delire sterline pe 80 de perechi depantaloni "standard" de 5 liresterline bucata. Directorul spunecă unele eleve arată "prea multăpiele". Orice fată prinsă că poartăpantalonii "Miss Sexy" este obligatăsă se schimbe într-o pereche depantaloni "regulament", care segăsesc pe rauri la intrarea înşcoală. Elevii sunt obligaţi săpredea ceva de valoare careserveşte drept garanţie pentru a seasigura că vor returna pantalonii.

California a respinslegalizareamarijuanei

Alegătorii din Statele Unite,chemaţi marţi la urne pentrualegerile de la jumătateamandatului, s-au pronunţat şiasupra altor 150 de subiecte.Alegătorii din California au respinsiniţiativa de legalizare a marijuaneiîn scopuri recreaţionale. Inţiativale-ar fi permis vânzătorilor demarijuana să vândă 28 de grame odată, fără prescripţie de la medic.

Oklahoma a făcut din englezălimba oficială, în timp ce locuitoriidin Denver s-au pronunţat asupraînfiinţării unei comisii care să seocupe de OZN-uri. Alegătorii dinstatul Washington s-au pronunţatasupra introducerii, în premieră, aunui impozit pe venit, exclusivpentru persoanele care câştigăpeste 200.000 de dolari pe an.

Anul VIII Nr. 411 Se distribuie `mpreun[ cu Informa\ia Zilei

A v[zut lumina zilei `n 1715 `ntr-un sat din comitatul Solnocul de Mijloc, azi jude\ul Satu Ma-re. Fiul preotului din mica localitate S[r[uad, Grigore Maior avea s[ devin[ unul dintre cei mai ilu;triintelectuali ai secolului 18 din Transilvania. Prin `ntreaga sa activitate a pus piatra de temelie ;i apreg[tit terenul pentru :coala Ardelean[.

Supranumit episcopul-haiduc, Grigore Maior a `n\eles printre primii c[ un neam se salveaz[prin cultur[. Iar ̀ n perioada respectiv[ cultura venea de la Roma, prin intermediul limbii latine, nuprin slavona medieval[ folosit[ `n bisericile R[s[ritului.

A dus o intens[ activitate pentru extinderea Bisericii Unite cu Roma, ceea ce ar putea p[rea azio tr[dare. ~n realitate nu credin\a era scopul final, ci reintegrarea fireasc[ a unei na\iuni ̀ n leag[nulculturii occidentale. Grigore Maior a `n\eles mai devreme dec]t al\ii c[ rom]nii se "trag de la Ro-ma", dinspre Roma trebuia s[ vin[ salvarea na\iei sale. A;a se explic[ prozelitismul s[u, dar lupta satranscende simpla competi\ie ̀ ntre ortodoxie ;i catolicism. Grigore Maior a fost ̀ nainte de toate unintelectual activ, puternic implicat `n probleme de ordin social, politic, na\ional.

Implicarea sa `n mi;c[rile sociale de la 1784 este o certitudine. Nu a fost doar `n centrul eveni-mentelor, se pare c[ a fost chiar unul dintre ini\iatorii r[scoalei lui Horia, Clo;ca ;i Cri;an. Din punctde vedere politic f[r[ ̀ ndoial[ a fost un rebel. Nu ̀ ntotdeaunaa ales calea pa;nic[, a compromisului, devenind un ad-versar al propriilor s[i cona\ionali. ~nchis la m[n[sti-rea Muncaci, r[m]n memorabile cuvintele saleadresate ̀ mp[r[tesei Maria Tereza ;i viitorului`mp[rat Iosif al II-lea. "Eu sunt Iosif, cel pecare l-au v]ndut fra\ii s[i!" Se referea la con-temporanii s[i, la cei de acela;i s]nge cu el,nu la unguri sau la nem\i. Aceste cuvinteau impresionat-o pe ̀ mp[r[teas[, urmareafiind eliberarea sa ;i numirea ̀ n func\ia deepiscop. Se `nt]mpla `n 1771. La `ntroni-zarea de la Viena, din 27 octombrie 1773,avea s[ participe Maria Tereza, ̀ mp[r[tea-sa d[ruindu-i ;i crucea pectoral[ ;i uninel, pe care le vedem ;i azi `n repre-zent[rile iconografice ale lui Grigore Ma-ior.

Dar marele s[u merit r[m]ne unul deordin cultural. Al[turi de Inochentie Mi-cu Klein a pus bazele unei mi;c[ri na\io-nale ;i culturale, :coala Ardelean[ echi-val]nd cu o nou[ na;tere a poporuluirom]n. Rolul s[u ca precursor al :colii Ar-delene, este recunoscut, `ns[ nu ;i apreciatla adev[rata sa valoare. El este cel ce i-a tri-mis la studii `n Roma pe Gheorghe :incai ;ipe Petru Maior. A fost "cenzor" al primei ti-pografii din Viena care tip[rea c[r\i ̀ n lim-ba rom]n[.

Ca un simplu am[nunt, nu lipsit de in-teres este faptul c[ Grigore Maior a fost laoriginea primului spectacol de teatru `nlimba rom]n[, pun]nd `n scen[ o pies[ custuden\ii de la teologie din Blaj. Este de da-toria celor care, iat[, descoper[, c[ ̀ i sunt ur-ma;i, s[ fac[ mai mult dec]t istoricii din\ar[. Jude\ul Satu Mare, intelectualii ;isimplii locuitori iubitori de istorie ;icultur[, au datoria de a recupera peunul dintre cei mai ilu;tri fii ai s[i.Comparabil cu marile persona-lit[\i istorice, episcopul Grigo-re Maior trebuie s[ fie pentrurom]ni ceea ce este episcopulHam Janos pentru maghiari.

Recuperarea unei perso-nalit[\i de talia lui GrigoreMaior devine o datorie deonoare a autorit[\ilor ;i inte-lectualit[\ii din jude\ul ̀ n ca-re s-a n[scut. El este pentrujude\ul Satu Mare piatra detemelie deasupra c[reia tre-buie cl[dit ̀ ntregul edificiu alrena;terii culturale a rom]ni-lor din aceste p[r\i.

paginile 5,6,7,8

Pelerina invizibil[ a devenit realitate

Cercetătorii scoţieni auanunţat joi că au fabricat unmaterial flexibil, capabil să reflectelumina percepută de ochiul uman,considerând că realizarea lorreprezintă primul pas cătreconfecţionarea unei "pelerine ainvizibilităţii", devenită celebrăgraţie filmelor din seria "HarryPotter". Pentru ca un obiect sădevină invizibil, el nu trebuie săabsoarbă lumina, iar aceastatrebuie să "curgă" şi să se reflecteîn jurul lui, aşa cum oglinda uneiape curgătoare se reformeazădupă ce a întâlnit o piatră în caleaei. Lumina are tendinţa naturalăde a se deplasa în linie dreaptă.Pentru ca undele luminoase să îşicontinue drumul, fără perturbaţii,în jurul acestui obiect - ascunsprivirii, din toate unghiurile - estenevoie de o serie de materiale cenu au fost încă fabricate,denumite "metamateriale".

Se declar[ `nc]ntat[ de publiculs[tm[rean, lucru deloc de mirare pentru ci-neva care a jucat ani buni `ntr-o sal[ din Clujcare la jocurile b[ie\ilor e plin[, iar la fetese gole;te subit. Apreciaz[ ;i presa sportiv[de la noi, mai `ncurajatoare, dup[ ce a gus-tat am[r[ciunea c]rcotelilor din Arad, un-de ziari;tii vor g[si ceva de criticat chiar ;ila o victorie la 40 de puncte diferen\[.

S-a stins din via\[ poetul adrian P[unescu

andreea Orosz s-a `ntors acas[;i lupt[ al[turi de CSM

PaGIna 10

Un mare om de litere ne-a p[r[sit ̀ n acestezile. Poet de indiscutabil[ valoare, publicistneobosit ;i om politic care nu ;i-a dezmin\itconvingerile, Adrian P[unescu a plecat dintrenoi l[s]nd `n urm[ multe amintiri ;i o durereprofund[ ̀ n cei ce iubesc poezia. Poetul AdrianPăunescu s-a stins din viaţă, vineri dimineaţa,la ora 7.15, la Spitalul Floreasca din Capitală,unde era internat de la sfârşitul lunii octombrie,cu probleme renale, hepatice şicardiace. PaGIna 9

Grigore Maior - portretulunui intelectual rom]n

din secolul XVIII

EVENIMENTELE S~PT~MÂNII

2 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010

Director general - D. P[curaruDirector editor - Ilie S[lceanuDirector revista Poesis - George Vulturescu

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia(Informa\ia Zilei de Duminic[, Informa\ia TV, Informa\ia SF)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-735195.

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

Redac\ia Baia Mare<Str. Culturii nr. 5, Baia Mare

Telefon< 0262/212020.e-mail< informatia@mail.multinet.ro

www.informatia-zilei.ro

Cotidian al judetului Satu Mare,

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Luni Joi

Liderul PNL Crin Antonescu a reite-rat luni că liberalii nu vor participa la con-sultările de la Cotroceni, dar că lanseazăo invitaţie la discuţii tuturor partidelor, cuexcepţia UNPR, în vederea găsirii princonsens a unor măsuri ce trebuie luate înperioada următoare. Potrivit lui Antonescuprintre temele de discuţie ar trebui să fi-gureze reforma administrativă şi fiscală."Este o invitaţie pe care o adresăm şiGuvernului, şi tuturor partidelor, în afa-ră de UNPR.  Sunt discuţii pe care le vomavea cu cei care au într-adevăr, potrivitConstituţiei, decizia azi", a spus el.

"Există câteva teme majore care ţin dereforma fiscală, reforma administraţiei, să-nătăţii, educaţiei, care stau în faţa guver-nelor de azi şi de mâine ale României şi pecare noi suntem dispuşi să le discutăm.Ideea în care încercăm să pornim astfel dediscuţii e aceea că am putea să convenim,pe câteva puncte, pe câteva măsuri de con-sens pe care să ne angajăm că astăzi şi înurmătorii ani, indiferent cine va guvernaRomânia, le va aplica", a arătat liberalul.El a subliniat că se poate ajunge la un ast-fel de consens având în vedere şi contex-tul internaţional, şi recomandările UE şiCE şi "având în vedere orizontul apropiatşi pe termen mediu al interesului naţional".

Antonescu  a precizat faptul că PNLnu se va prezenta la niciun fel de consul-tări iniţiate de preşedintele Traian Băsescu,excepţie făcând eventualele consultăripentru constituirea unui nou guvern, di-zolvarea Parlamentului şi organizarea dealegeri anticipate, sau pentru situaţiie ex-traordinare privitoare la siguranţa naţio-nală sau "la împrejurări de mare gravita-te şi urgenţă". "Pentru consultări uzuale,nu mergem la Cotroceni nici acum, nicialtădată, nu pentru că tematica anunţatăşi problemele anunţate pe agenda con-sultărilor n-ar fi importante, ele suntfoarte importante, ci pentru că preşedin-

tele şi-a pierdut calitatea de moderator, deiniţiator al acestor consultări", a explicatliderul liberal.

PDL acuz[ opozi\ia c[ h[r\uie;te guvernul cu mo\iuni

Vicepreşedintele PDL GheorgheFlutur a afirmat că partidele din opoziţienu au motive să iniţieze o moţiune de cen-zură pentru angajarea răspunderii guver-nului pe Legea educaţiei, deoarece pro-iectul are la bază Pactul naţional pentruacest domeniu, semnat de toate partide-le parlamentare.

Democrat-liberalul  a precizat cămoţiunea nu are şanse să treacă deoare-ce nu va beneficia de susţinerea PDL, fă-ră însă a menţiona la modul explicit cumvor acţiona parlamentarii PDL la votareamoţiunii. "Moţiunea de cenzură nu va tre-ce, PDL nu o va susţine. Grupurile parla-mentare PDL se vor hotărî cum se vorcomporta la moţiune", a declarat luniFlutur. Acesta a arătat că, în lipsa unui mo-tiv solid de depunere a moţiunii de cen-zură, acţiunea opoziţiei se reduce doar la o"hărţuire" a actualului Executiv.

Mar\i

Preşedintele Traian Băsescu le-a pre-cizat reprezentanţilor arcului guverna-mental prezenţi la Cotroceni că doreşte sădiscute despre concluziile ultimuluiConsiliu European, despre acordul cuFMI, despre accesul în spaţiul Schengen,dar şi de absorbţia fondurilor UE şi FMI.De la PDL au r[spuns mar\i convoc[riipre;edintelui premierul Boc, TheodorStolojan şi Vasile Blaga, UDMR a fost re-prezentată de Marko Bela, Laszlo Borbelyşi Petru Lakatos, UNPR de Marian Sârbu,Gabriel Oprea şi Cristian Diaconescu.Delegaţia minorităţilor naţionale a fost for-mat[ din Varujan Pambuccian, DragoşZisopol şi Ibram Iusein.

Băsescu a susţinut că, prin nepartici-parea la consultările convocate laCotroceni, partidele de opoziţie se izolea-ză şi "este păcat" întrucât ar putea aduce so-luţii şi idei care să contribuie la susţinerea"interesului naţional".

"Una din concluzii vizează partidele deopoziţie. Prin neparticipare cred că seizolează şi este păcat, sunt partide mari, ca-re pot contribui cu idei şi soluţii la ceea ceRomânia are nevoie acum< stabilitate,consecvenţă şi realizarea proiectelor de in-vestiţii. Faptul că nici la teme extrem de im-portante pentru România nu consideră că

trebuie să participe, reprezintă un semn dedegajare de responsabilitate", a spus el.

Varujan Pambuccian, lideruldeputaţilor minorităţilor, a spus că i-areproşat şefului statului sintagma folosităluni seara într-o emisiune la TVR pentrua descrie coaliţia care sprijină guvernarea,"majoritate toxică", preşedintele arătând căaceasta se datorează erorilor decomunicare în public. "Aş caracterizaîntâlnirea de astăzi ca fiind una netoxică",a spus Varujan Pambuccian la finalulîntâlnirii pe care coaliţia de guvernare aavut-o cu şeful statului la PalatulCotroceni. Pambuccian a arătat că grupulminorităţilor îşi menţine reproşurile laadresa coaliţiei de guvernare, reproşurienumerate şi cu ocazia moţiunii decenzură de săptămâna trecută.

Ponta vrea ca ;eful statului să cheme opoziţia separat la discu\ii

Preşedintele PSD, Victor Ponta, vrea caşeful statului să cheme opoziţia la consul-tări separat, pentru a fi "cu adevărat" au-zită, social-democraţii nefiind de acord cuîntâlniri "la modul formal", în mijlocul "unei

mulţimi de oameni, care doar dau din cap"în faţa lui Traian Băsescu.

"Dacă chiar doreşte să discute cu noi,suntem oricând dispuşi, dar nu la modulformal, aşa, "haideţi şi voi împreună cu în-că 30 de la Putere, stăm o oră şi plecăm aca-să". Am cerut ca noi, cei din Opoziţie să fimchemaţi separat, ca să fim cu adevărat auziţide preşedinte. Altfel, dacă ne pui aşa în mij-locul unei mulţimi de oameni, care doardau din cap, îl aprobă pe preşedinte şi apoiies la declaraţii de presă şi folosesc practicaceleaşi cuvinte, înseamnă că e doar o în-tâlnire formală şi nimic mai mult", a de-clarat Ponta. El a comparat invitaţia luiTraian Băsescu cu o invitaţie la dans în ca-re cel care invită speră ca celălalt să nu ac-cepte. "Ultima dată, în martie, cândpreşedintele chiar a vrut să stea de vorbăcu noi, ne-a chemat pe cei din Opoziţie se-parat. Acum, preşedintele nu vrea, în niciun fel să se întâlnească cu cei din Opoziţie.Joacă această piesă, în care, vezi, Doamne,el e responsabil şi noi nu vrem să discutăm!Pentru românul obişnuit, piesele acesteaîntre politicieni, dansul acesta, în care măfac că te invit, dar de fapt aştept să nu vii,cred că este extrem de neserios şi nu credcă preşedintele reuşeşte să dea vina peOpoziţie", a mai explicat liderul PSD.

Preşedintele Traian Băsescu a declaratjoi că trebuie căutat un alt prim-ministruşi instalat un nou Guvern, în cazul în ca-re partidele actuale din arcul guverna-mental nu-şi vor asuma realizarea pro-gramului convenit cu instituţiile financiareinternaţionale. El a spus că dacă partide-le aflate la putere nu pot să-şi asume scoa-terea României la lumină din criza eco-nomică au opţiunea de a trece în opoziţie,pentru că nimeni nu e obligat să stea la con-ducere. "În cazul în care partidele actualenu-şi asumă realizarea programului, tre-buie căutat un prim-ministru care să-şi asu-me un program în conformitate cu nevoileRomâniei, un program prin care să nu fieminţiţi românii şi după ce se instalează săspună că trebuie să facem altfel. Şi trebu-ie instalat un nou Guvern", a spus Băsescu.

Preşedintele a avut, joi, o discuţie depeste două ore cu premierul Emil Boc şi li-derul UDMR, vicepremierul Marko Bela,privind decizia CC privind asumarea răs-punderii Guvernului pe Legea educaţiei.

După plecarea de la Guvern, preşedin-tele Băsescu a declarat că doar aparent celmai supărat în legătură cu situaţia Legiieducaţiei este UDMR, menţionând că şi el

este necăjit că se tergiversează adoptareaacestui act normativ. "E şi un test alcoaliţiei această întâmplare. Nu se poate re-proşa nici preşedintelui, nici PDL, niciUDMR, nici independenţilor, nici mino-rităţilor că au generat această situaţie.Cred că e un test puternic pentru soliditateacoaliţiei. (...) Dacă vreţi o părere persona-lă, coaliţia va trece acest test", a subliniat el.

PNL cere revocarea Elenei Udrea

Viceliderul deputaţilor PNL, EugenNicolăescu, i-a scris premierului Boc ce-rându-i să o schimbe din Guvern pe mi-nistrul Elena Udrea, deoarece declaraţiilesale despre judecătorii CCR ar fi "încercăride intimidare". "Acest gen de declaraţii ara-tă necunoaşterea principiilor statului dedrept, în primul rând a importanţei sepa-raţiei puterilor în stat.  Din acest motiv, de-claraţiile doamnei Elena Udrea, potrivit că-reia «interesele unora din învăţământul pri-vat» ar putea fi «`n spatele» acestei deciziireprezintă o gafă politică de proporţii, darşi o mentalitate alterată", se arată în scri-soarea deputatului liberal.

Vineri

Miercuri

Curtea Constituţională a României adecis, miercuri, că există un conflict deconstituţionalitate între Parlament şiGuvern, ca urmare a deciziei Guvernuluide asumare a răspunderii pe LegeaEducaţiei, astfel că Parlamentul trebuie săcontinue dezbaterile pe acest proiect.

Senatorul UDMR Gyorgy Frundasusţine că formațiunea din care face partetrebuie să ia foarte în serios ieșirea de laguvernare. Senatorul UDMR consideră cădecizia de neconstituționalitate a asumăriirăspunderii Guvernului pe LegeaEducației a fost influențată politic, lăsândsă se înțeleagă că această influență ar fiputut veni ori din partea PDL ori, mai ales,din partea președintelui Băsescu. "În ceea

ce privește învățământul în limbaminorităților, care vizează în primul rândcomunitatea maghiară, eu cred că ar trebuisă ajungem la o soluție comună cu toatepartidele, pentru ca problema`nvățământului în limba maghiară să numai fie folosită ca armă politică”, a spus el.

Preşedintele UDMR Marko Bela adeclarat că Uniunea ar putea părăsi coaliţiadoar în cazul în care aceasta estenefuncţională sau programul de guvernareconvenit nu mai este respectat şi a acuzatparlamentari ai puterii că au întârziattergiversat adoptarea Legii educaţiei decătre Senat. EL a convocat ConsiliulPermanent al UDMR pentru luni cuscopul de a discuta situaţia creată.

Liderul UDMR, Marko Bela, a anunţatcă a devansat data întrunirii ConsiliuluiPermanent al Uniunii, care se va desfăşurasâmbătă, la Tg. Mureş, apreciind căUDMR deţine deja “toate datele” pentrua analiza situaţia creată de decizia CurţiiConstituţionale privind legea educaţiei.

"Am convocat Consiliul Permanent alUDMR, care iniţial era programat luni,dar am considerat că deţinem toate datelepentru a face o analiză sâmbătă. Consiliulse întâlneşte sâmbătă, la Târgu Mureş, ora11", a precizat Marko. El a adăugat căgrupurile parlamentare ale Uniunii se vorîntruni luni, la ora 14.00, pentru a discutaşi în acest cadru situaţia creată. "UDMR,în acest weekend şi la începutul săptămânii

viitoare, va face analizele necesare, apoivom formula concluziile", a explicatMarko. UDMR nu doreşte să iasă dincoaliţia de guvernare, deoarece ar periclitaacordul cu FMI şi interesul naţional, şiaşteaptă motivarea Curţii Constituţionaleîn cazul legii educaţiei, pentru a vedeasoluţiile indicate de Curte în vedereadeblocării conflictului juridic dintreGuvern şi Parlament.

~n ciuda faptului c[ UDMR clatin[scaunul premierului Boc, amenin\]ndc[ iese de la guvernare, liderul Uniunii,Marko Bela, a subliniat că interesulUDMR nu este să iasă din Coaliţie, ci săimpună funcţionarea acesteia, însă şi-aexprimat rezervele cu privire la reuşită.

Pre;edintele va c[uta un nou premierdac[ puterea nu-;i realizeaz[ programul

UDMR ia `n calcul ie;irea de la guvernare din cauza legii educa\iei

Consiliul Permanent al UDMR decidedac[ rupe coali\ia cu PDL

Premierul Emil Boc nu a mai reuşit săeconomisească niciun leu în ultimele cinciluni, după ce de la preluarea mandatuluide prim-ministru a strâns constant câte5.000 lei în fiecare semestru, dar şi-a achi-tat integral ratele pentru maşina achiziţio-nată în leasing, cu un contract scadent înacest an. Ultima sa declaraţie de avere, sem-nată la 2 noiembrie, relevă că şefulGuvernului dispune pe cardurile bancare,cu valoarea la zi, de aceeaşi sumă ca în lu-na iunie, respectiv echivalentul a 70.000 lei.

Până în luna iunie 2010 inclusiv, pre-mierul preciza, prin declaraţiile de avere de-puse semestrial în calitate de prim-minis-tru, că a economisit până la 5.000 lei. El aşi declarat în iulie 2009 că economiseşte pecard, în lei, iar când acumulează "o sumă",transferă banii într-un depozit bancar.

Şeful Executivului mai deţine depozi-te bancare la BCR (117.000 lei), BancaTransilvania (30.000 lei), BRD (36.000lei), Bancpost (5.000 lei), la care se adau-gă alte economii de 11.000 euro şi 2.449 do-lari la ING, BRD şi Bancpost.

Noua declaraţie de avere a premieru-lui nu indică nicio modificare a valorii la

zi a conturilor bancare, dar nu mai face re-ferire nici la contractul de leasing în valoarede 8.452 euro pentru un autoturismPeugeot, încheiat în 2007 şi scadent în 2010.În ceea ce priveşte salariile, premierul se re-feră în noua declaraţie de avere doar la re-muneraţia totală încasată în intervalul ia-nuarie-aprilie, de 24.736 lei.

Interceptările Elenei Udreadin dosarul ALRO au dispărut

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pre-cizat că nu există cele peste 60 de CD-uricu interceptări din dosarul ALRO ce vizauimportanţi oameni politici, pe care primulprocuror al cazului, Doru Ioan Cristescu,a declarat că le-a predat cu proces verbal.

"Aceste CD-uri au fost depuse şi ur-mează regulile prevăzute de procedura pe-nală. Ele urmează dosarul oriunde acestase duce, iar dacă judecătorul, am înţeles căacum se află la Curtea Supremă, dacă ju-decătorul simte nevoia să le asculte, poa-te să procedeze la ascultarea lor", a spus pro-curorul Doru Ioan Cristescu.

Boc nu a mai economisit niciun leu pe card din luna iunie

PnL cheam[ partidele la consult[ri pe tema reformelor

B[sescu s-a `nt]lnit din nou doar cu parlamentarii puterii

S]mb[t[

ISTORIE

7 noiembrie 2010/Informa\ia de Duminic[ 3

~n urm[ cu 110 ani, prin Centrul S[tmarului trecea tramvaiul electric

Pe traseul Gr[dina Romei - Gara Ferestr[u parcurs zilnic `ntre orele 7 - 20, oprea `n 13 sta\ii~n 8 noiembrie 1900, la ora 12,

a pornit din fa\a cl[dirii prefec-turii prima garnitur[ de tramvaielectric din Satu Mare. Date ;i in-forma\ii legate de eveniment amprimit de la ing. Lörincz Tiberiu,pasionat filatelist, membru alAsocia\iei Filateli;tilor Feroviaridin Rom]nia (AFFR) dar ;i pa-sionat de istoria transportului pe;ine din jude\ul nostru.

Din p[cate, istoria tramvaiului es-te foarte scurt[, de doar 6 ani deoare-ce, `n 1906, la 31 decembrie, pe linia pecare circula acesta s-a introdus un"tramvai cu abur".

Pe aceea;i linie ferat[ circula un tramvai electric ;i un tren cu abur

Linia de tramvai electric are o istoriede numai 6 ani `n actualul municipiure;edin\[ de jude\, istorie str]ns legat[de cea a c[ii ferate Satu Mare - Ardud.

Ora;ul Satu Mare a fost racordat lare\eaua de cale ferat[ odat[ cu inau-gurarea liniei Debrecen - Valea luiMihai - Carei - Satu Mare `n data de 25septembrie 1871. Linia ferat[ `ngust[Satu Mare - Ardud, una de interes lo-cal, a fost inaugurat[ `n data de 14 iu-nie 1900. Ea a fost construit[ cu ;in[ ;iramifica\ii tip 13,75, pentru o sarcin[de 5,5 tone pe osie ;i o vitez[ de 30km/or[. Linia de pe teritoriul ora;uluia fost modificat[ ;i adaptat[ ;i pentrucircula\ia tramvaiului electric pe olungime de 5,053 km ;i a func\ionat `nperioada 8 noiembrie 1900 - 31 de-cembrie 1906.

~n aceast[ perioad[, pe teritoriulora;ului circulau simultan, pe aceea;ilinie de cale ferat[, dup[ un orar binestabilit, trenul tractat de locomotive cuabur `ntre Satu Mare Gr[dina Romei -Satu Mare Ferestr[u spre Ardud ;itramvaiul electric.

Lucr[rile de construc\ie ;i de ame-najare a traseului, a liniei de contact ;ia uzinei de alimentare cu curent elec-tric au fost demarate `n luna martie1900, fapte semnalate de ziarul local dinacea vreme, "Some;ul". Pe toat[ lungi-

mea traseului tramvaiului au fost ne-cesar de amenajat puncte de oprireadecvate (peroane, refugii) ;i s-au exe-cutat lucr[ri de consolidare a structu-rii metalice a podului rutier de pester]ul Some; (pod metalic cu 3 deschi-deri). S-au achizi\ionat ;i 5 cinci gar-nituri (vagoane de tramvai) construi-te la Uzinele "Ganz es Tarsa" dinBudaspesta.

Tramvaiul ;i-a `nceput c[l[toria `n sunet de fanfar[

~n prezen\a oficialit[\ilor, perso-nalit[\ilor locale ;i a altor invita\i, `nacordul muzicii de fanfar[, `n 8 no-iembrie 1900, la ora 12, din fa\a cl[di-rii prefecturii din acea vreme, a pornitla drum prima garnitur[ a tramvaiuluielectric, dup[ care aceasta a parcurs tottraseul.

La ora 13, `n cel mai luxos local din

ora;, prim[ria a organizat o mas[ fes-tiv[ la care au participat 150 de invita\i,mas[ la care s-au servit cele mai alesefeluri de m]ncare ale timpului.

C]teva date tehnice ale tramvaiu-lui electric de la `nceput de secol XX<*linia de contact era la o `n[l\ime de 5,5m deasupra ;inelor (de calea de rula-re) ;i numai linia a costat 162.500 ko-roane> *energia electric[ era furnizat[de Uzina electric[ (Uzina veche) cefunc\iona cu turbine cu abur careac\ionau dinamuri de curent continuucu o putere de 66.000 W ;i furnizau otensiune de 550 V pentru linia de con-tact> *din cele 5 vagoane de tramvai,dou[ erau pe 4 osii, cu o capacitate detransport de 50 persoane iar 3 vagoa-ne pe dou[ osii, cu o capacitate de 30de persoane, toate prev[zute cu dou[posturi de conducere ;i dotate cu mo-toare electrice "T8"> * ~n Gara Satu MareFerestr[u (vizavi de Gara CFR), pe o su-prafa\[ de 320 mp s-a amenajat un de-

pou ̀ n care sta\ionau vagoanele tram-vaiului.

Traseul acoperea `ntregul Centru

Traseul tramvaiului electric porneadin Gr[dina Romei (Gara CFR), treceape str. Grivi\ei, Calea Traian, str[zileMihai Viteazul, Horea, ̀ nconjura Pia\acentral[ (actualul Parc al Libert[\ii) prinfa\a Prim[riei vechi (cl[dire demolat[`n 1902, `n locul c[reia s-a construitHotelul Dacia), continua pe str[zileCuza Vod[ ;i Mircea cel B[tr]n, treceapeste Some; pe podul rutier vechi,continua pe bulevardul Clo;ca ;i ajun-gea ̀ n Gara Ferestr[u, sta\ie terminus.

Pe acest traseu tramvaiul avea 13sta\ii ;i puncte de oprire, cele mai im-portante dintre ele fiind< Baia comu-nal[, Teatrul, Judec[toria, Pia\a cen-tral[, ambele capete ale podului peste

Some;, sau T]rgul de vite. Biletul cos-ta `ntre 12 ;i 20 de fileri, `n func\ie dedistan\[ ;i de confort. Circula\ia lui erastabilit[ `ntre orele 7 ;i 20, la intervalde c]te 10 minute, cu leg[turi cores-punz[toare la trenurile de pe linianormal[ din g[rile Satu Mare ;iFerestr[u.

~n primele luni dup[ darea `n ex-ploatare a liniei de tramvai au ;i ap[rutcritici ̀ n presa local[ din acea vreme cade pild[< noul vehicul circula cu vitez[prea mare ;i perturba deplasarea pie-tonilor, bicicletelor ;i tr[surilor, moti-ve din care au ap[rut ;i mici inciden-te ;i chiar c]teva accidente.

Pe parcusul scurtei sale existen\e,traseul tramvaiului a suferit mai mul-te modific[ri, s-au desfiin\at unele ra-mifica\ii ;i sta\ii secundare, ceea ce adus la sc[derea num[rului de c[l[tori.

Uzina electric[ avea mari problemefinanciare, costul curentului electric afost majorat, fapt ce a f[cut nerentabil[circula\ia acestuia, ceea ce a determi-nat MAV-ul (CFR-ul maghiar) s[ sus-pende circula\ia tramvaiului.

~nc[ din 31 august 1904, s-aachizi\ionat un automotor cu aburi, iarun an mai t]rziu `nc[ dou[, care cir-culau `n regim de tramvai.

Cel electric a fost `nlocuit de unul cu abur

Scurta istorie a tramvaiului electricdin Satu Mare s-a `ncheiat `n 31 de-cembrie 1906 prin desfiin\area lui, darcu p[strarea traseului de cale ferat[`ngust[ ;i `nlocuirea cu "tramvaiul cuabur".

~n anul 1920, linia ferat[ `ngust[ afost demontat[ din Centrul S[tmaru-lui, deviat[ pe Calea Traian, bulevarduldr. Vasile Lucaciu, apoi peste podul pes-te Some;, c[tre Gara Ferestr[u.

"Momentul aniversar este marcatprin articole ̀ n presa local[ ;i prin rea-lizarea ̀ n cadrul AFFR a unor piese fi-latelice ;i anume< un plic special, o car-te po;tal[ ilustrat[ ;i o ;tampil[ oca-zional[ aniversar[", ne spune inginerulLörincz Tiberiu ̀ n ̀ ncheierea discu\ieinoastre.

Mihai G.

Tramvaiul electric s[tm[rean oprit `n Sta\ia din fa\a sediului prefecturii, cl[dire demolat[ `n locul c[reia a fost construitactualul Hotel Dacia

Suntem `n toamn[ t]rzie, frun-zele de la vie au `nceput s[ cad[,copacii se `mbrac[ `n mantie ru-ginie, iar nop\ile au devenit mailungi.

La 31 octombrie am trecut de la orade var[ la cea de iarn[. Dac[ ne uit[m pecalendar ;i num[r[m s[pt[m]nile care aumai r[mas din noiembrie, ;tim c[ nu pes-te mult timp vine iarna.

Semnele vremii

~n 15 noiembrie `ncepe PostulCr[ciunului, iar de Sf. Nicolae, 6 de-cembrie, intr[m oficial ̀ n lunile de iarn[.B[tr]nii au o vorb[ c[ atunci c]nd vin cio-rile de cu toamna, e semn c[ vine ;i iar-na, iar dac[ vin stoluri de grauri ;i se punprintre vite la c]mp e semn de toamn[

lung[. Cine a copil[rit la \ar[ nu poate s[ nu-

;i aminteasc[ de cuvintele pline de`n\elepciune ale bunicilor care cuno;teau

foarte bine semnele vremii. Exista cre-din\a c[ dac[ cresc toamna t]rziu ciu-perci pe ima;e, `n anul viitor va fi mult[road[ `n secar[ ;i c[ bure\ii mul\i aduciarn[ grea. Dac[ r]ndunelele se duct]rziu toamna de la noi, e semn detoamn[ frumoas[ ;i c[lduroas[, iar atuncic]nd p[s[rile c[l[toare pleac[ de la noispre \[rile calde, ;i au zbor lin, vom aveao toamn[ lung[ ;i frumoas[, dar dac[zboar[ `n cerc ;i fac g[l[gie mult[, vre-mea va fi schimb[toare ;i toamna ur]t[.Mai auzinm spun]ndu-se c[ atunci c]ndtoamna sunt ;oareci mul\i e semn c[ iar-na va fi mare, ;i dac[ ;oarece adun[ spi-ce va fi iarn[ foarte grea. Unii cred c[atunci c]nd vin iepuri prin gr[din[toamna e semn c[ are s[ urmeze o iarn[grea.Poate pentru vremea de la noi i se po-trive;te mai bine o alt[ prezicere ;i anu-me c[ dac[ toamna e cald[ atunci vomavea o iarn[ lung[.

Brumar sau luna limpezirii vinului `n butoaie

Luna noiembrie mai este denumit[ ̀ npopor ;i brumar sau luna promoarei ( abrumei mari ;i a promoroacei) sau lunavinurilor pentru c[ acum e vremea fer-ment[rii ;i limpezirii vinului ̀ n butoaie.

R[sfoind c]teva din publica\iile vre-mii g[sim printre altele numeroase sfa-turi utile adresate oamenilor gospodari.C[ci omul harnic se cunoa;te dup[lucr[tur[, iar timpul nu trebuie irosit. Iat[ce recomandau speciali;tii agronomidin perioada interbelic[ celor care aveauun petic de p[m]nt `n jurul casei.

"Pune\i s[lcii, gunoi\i pomii, acoperi\ipomii mai ginga;i. ~ngropa\i via, cur[\i\ipomii de mu;chi pe timp umed, dep[rta\iz[pada de l]ng[ garduri, cur[\i\i gr[di-nile ;i pune\i tot gunoiul ̀ ntr-o gr[mad[,care apoi va fi bun[ de gunoit. C]nd tim-

pul este frumos, mai po\i s[di pomi. Sap[gropi pentru pomi;orii ce voie;ti a-is[di `n prim[var[. Cur[\e;te ou[le deomid[. Ap[r[ altoii mai tineri, ̀ n contraiepurilor. Spoie;te trunchiul pomilor cuurm[toarea materie< zam[ de var, baleg[de vit[ ;i s]nge, amestecate toate`mpreun[.

~n gr[dina de legumi lucr[rile tre-buiesc terminate. ~n jurul pomilor se pu-ne gunoi putred ;i se `ntrupeaz[p[m]ntului. La fiertul mustului avem s[fim lu[tori de seam[, ca s[ nu se ̀ nt]mplenici prea repede, dar nici prea `ncet. ~ncazul dint]i stropim butea cu ap[ rece, ̀ ncel din urm[ o acoperim cu o hain[ del]n[. Bu\ile s[ le \inem tot pline. Poamelece dau spre putrezire trebuiesc del[turate.Frunzele picate se adun[ ;i se pungr[mad[, amestec]ndu- se cu gunoi orip[m]nt. Din ele se face un gunoi foartebun."

A consemnat :tefania Cri;an

Dac[ toamna e cald[, atunci vom avea parte de o iarn[ lung[

Din p[cate, istoria tramvaiului electric din Satu Mare este foarte scurt[, de doar 6 ani.~n 1906, la 31 decembrie, pe linia pe care circula acesta s-a introdus un "tramvai cu abur".

RELIGIEFără valul de înnoiri a bisericilor din secolul al XIX-lea, nordul judeţului Satu Mare ar fi fost

similar, cel mai probabil, zonei Maramureşului istoric, unde numărul de biserici de lemn în picioareşi astăzi este mult mai mare. Tendinţa comunităţilor de enoriaşi de a-şi înnoi biserica, de a o trans-forma într-un edificiu cu o capacitate şi cu dotări corespunzătoare noilor cerinţe este însă una fi-rească.

Biserici din nordul jude\ului Satu Mare în secolele XVIII-XIX

4 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010

Despre lăcaşurile de cult de ritoriental din judeţul Satu Mareavem puţine date din perioadamedievală şi premodernă.Informaţiile răzleţe redate uneoride documente nu permit creareaunei imagini de ansamblu nicimăcar asupra numărului de bise-rici din zonă, şi cu atât mai puţinasupra detaliilor legate de statutulsau aspectul acestora.

În secolul al XVIII-lea, când încep însfârşit să apară documente mai comple-te pe această temă, avem în faţa ochilorimaginea unei regiuni împânzite de bi-serici de lemn, multe dintre ele având de-ja o vechime impresionantă. Pentru is-toricul de astăzi interesat de monumen-tele locale, există puţine şanse de a recu-pera informaţii privind arhitectura şistructura acestora. Perisabilitatea mate-rialelor de construcţie, valul de înnoiri subsemnul căruia a stat cea de a doua jumă-tate a secolului al XIX-lea ne-a lăsat doarcâţiva martori-etalon ai bisericilor de al-tă dată. În cazurile în care este posibil în-să, putem face o încercare de reconstituirecât mai fidelă a hărţii lăcaşurilor de cultde rit oriental, mai ales având în vederecă de la dispariţia masivă a acestora a tre-cut doar ceva mai mult de un veac.

Cadrul geografic al prezentării îl con-stituie zona de nord a actualului judeţ SatuMare, care, în perioada la care ne referim,făcea parte din două unităţi administra-tiv-teritoriale< comitatele Satu Mare şiUgocea. Din comitatul Satu Mare, regiu-nea Oaşului reprezintă un element com-pact, individualizat de-a lungul istorieiprin caracteristici specifice< prima şi ceamai relevantă pentru tema noastră estepreponderenţa covârşitoare a populaţieide etnie română şi de rit oriental. Zona deinterferenţă etnică în cazul Oaşului se re-duce la trei sate cu comunităţi importantede maghiari, situate, în mod firesc, la li-mita sudică a regiunii< Oraşu Nou,Remetea Oaşului şi Vama. Partea sudicăa comitatului Ugocea, cea situată astăzi înRomânia, reprezintă circa o treime din su-prafaţa totală a comitatului istoric. Situaţiaetnică din această zonă nu mai este atâtde unitară ca şi în cazul Oaşului< deşi ma-joritatea satelor sunt româneşti, acesteasunt flancate dinspre vest de un şir deaşezări cu comunităţi maghiare semnifi-cative. În plus, în secolele XVIII-XIX su-dul Ugocei conţinea şi un puternic ele-ment rutean, distribuit în majoritatealocalităţilor din zonă şi devenit majoritar

în Porumbeşti şi Cidreag. Chiar dacă existenţa unui număr

mare de lăcaşuri de cult în nordul ju-deţului Satu Mare, capabile să deser-vească necesităţile spirituale ale nume-roaselor comunităţi de rit oriental este depresupus înainte de Unirea religioasă, nuexistă, din păcate, date care să stabileas-că, fie şi aproximativ, numărul şi distri-buţia acestora în teritoriu. Informaţiile deacest gen se înmulţesc odată cu organi-zarea administrativ-ecleziastică a biseri-cii Unite, mai precis a Episcopiei cu cen-trul la Mukacevo, când necesităţile de sta-bilire a unor ierarhii instituţionale la ni-vel local, de control doctrinar şi de ad-ministrare a veniturilor impun o mult maistrictă evidenţă a unităţilor ecleziastice debază.

Primele date privind existenţa bise-ricilor şi chiar a parohiilor de rit orientalle avem, pentru Oaş, din anul 1727, cândpreoţii din zonă semnează mărtusirea decredinţă catolică. 6 preoţi din cele 18 sa-te oşeneşti îşi exprimau atunci adeziuneala Unirea religioasă. Din documente dis-parate, datate în perioada 1700-1727,putem certifica existenţa a încă trei parohiicu biserică proprie, ridicând numărul to-tal al acestora la 9. În cazul Ugocei, nu cu-noaştem mărturisirea de credinţă, astfelîncât aproximarea s-a realizat doar pe ba-za documentelor disparate, datate în ju-rul anului 1700. Existenţa certă a paro-hiilor poate fi afirmată pentru 6 din cele15 localităţi din Ugocea abordate.

Primele monografii de comitat

Pentru secolul al XVIII-lea, informaţiiprivind numărul lăcaşurilor de cult, sta-tutul acestora (biserică parohială/filie),materialul de construcţie sau chiar une-le detalii prind aspectul bisericii le oferăîn primul rând vizitaţiile canonice efec-tuate în zona de jurisdicţie de episcopii derit oriental sau romano-catolic. La fina-lul aceluiaşi veac, detaliile survin hărţileşi mai ales din descrierea textuală a pri-mei ridicări militare (1783-1785), reali-zată la iniţiativă austriacă. La începutulsecolului al XIX-lea, apar primele mo-nografii de comitat, realizate, în cadrul co-mitatelor Ugocea şi Satu Mare, de acelaşiautor, Szirmay Antal, în 1805, respectiv1809-1810. Cele mai importante izvoa-re rămân însă Şematismele emise perio-dic de episcopiile cu jurisdicţie în zonă,de Mukacevo şi de Gherla. Primele re-prezentări grafice şi chiar fotografii leavem, în cazurile fericite în care acestea

au fost realizate, de la finele secolului alXIX-lea şi începutul secolului XX.

La jumătatea secolului al XVIII-lea,vizitaţia canonică realizată în comitate-le din zonă de episcopul de Munkacevo,Manuel Olsavszky, descrie, pentru Oaş şisudul Ugocei, o zonă dominată exclusivde biserici din lemn, majoritatea acope-rite cu şindrilă. Pentru Oaş, numărul bi-sericilor este asemănător cu cel aproxi-mat pentru anul 1727, acestea fiind situateîn 10 din cele 18 sate oşeneşti. Din liste-le episcopului lipseşte inexplicabilPrilogul, deşi comunitatea de aici avea pa-rohie încă din anul 1727. De remarcat es-te şi faptul că toate cele 10 lăcaşuri de cultau statutul de biserici parohiale, şi că înîntreaga zonă a Oaşului nu există filii. Încazul Ugocei, sunt înşiruite 6 parohii cu6 filii, însă în cazul filiilor nu avem niciun fel de informaţie despre biserică.Pentru a clarifica proporţia bisericilorexistente în raport cu numărul de aşezări,este necesar să menţionăm că ele lipsescîn primul rînd în satele în care populaţiade alt rit (în special calvin, mai puţin ro-mano-catolic) este sensibil mai nume-roasă, acestea funcţionând şi ulteriordoar la statutul de filii, sau în satele cu po-pulaţie extrem de redusă.

Din punctul de vedere al aspectuluibisericii, se precizează în trei cazuri –Turulung, Porumbeşti şi Tarna Mare –starea avansată de deteriorare a lăcaşuluide cult. La Turţ, biserica era în con-strucţie, iar comunitatea din Racşa aveao biserică veche, singura acoperită cu pa-ie, beneficiind în schimb de un turn-clo-potniţă. Trei dintre bisericile oşeneşti, şianume cele din Negreşti-Oaş, Călineşti-Oaş şi Târşolţ aveau pictură în interior.

Prima ridicare militară oferă infor-maţii mai puţine în legătură cu bisericasatului decât listele întocmite de vizitaţiilecanonice. În majoritatea cazurilor, eaconfirmă datele deja existente, preci-zând doar existenţa bisericii şi materia-lul de construcţie. Pentru satele pluri-confesionale, în care exista mai multdecât o biserică, descrierea textuală se re-feră doar la lăcaşul de cult al ritului ma-joritar. Informaţia importantă conţinutăde acest document se referă în primulrând la existenţa a două biserici înCerteze. Exclusivitatea bisericilor dinlemn persistă în zonă, cu mici excepţii,până la mijlocul secolului al XIX-lea, cândse înregistrează un adevărat val de con-strucţii ecleziastice de zid. Situaţia pre-zentată de Şematismul din 1867 este de-ja total schimbată faţă de perioada ante-rioară, existând deja un număr semnifi-

cativ de biserici de zid în picioare sau înconstrucţie. În Oaş, din numărul total de18 aşezări, 6 au biserică de zid în picoa-re şi la încă 3 lăcaşul de cult din materialdurabil este în construcţie. Doar 5 satedespre ale căror biserici avem infor-maţii mai au lăcaş de cult funcţional dinlemn. În sudul Ugocei, tendinţa de înlo-cuire a bisericilor din lemn nu este atâtde avansată. Există însă şi aici 3 bisericide zid, în cadrul comunităţilor mai sem-nificative şi încă 5 biserici din lemn. Multedintre comunităţile din zonă funcţioneazăca filii, fără detalierea informaţiilor legatede biserică.

Cea mai veche biseric[ era cea din T]r;ol\

Şematismul de Gherla din 1886 ofe-ră informaţii în plus legate de datarea lă-caşurilor de cult aflate în picioare laacea vreme. Deşi informaţiile mai tim-purii nu pot fi interpretate ca sigure, eleoferă totuşi un punct de plecare aproxi-mativ pentru determinarea valorii zestreiecleziastice zonale. Cea mai veche bise-rică din lemn era, conform datelorŞematismului, cea din Târşolţ, construi-tă în 1736. Cele din Călineşti-Oaş şiBoineşti datau din 1751, respectiv 1760.Perioada de construcţie a bisericilor dinlemn nu depăşeşte însă veacul al XVIII-lea. Primele biserici de zid au fost con-struite la Porumbeşti, în 1836, şi la Turţ,în anul 1840. Majoritatea au fost ridica-

te însă după mijlocul secolului al XIX-leaşi în special în ultimele decenii ale ace-lui veac. Multe dintre ele sunt şi azi în pi-cioare, căpătând calitatea de monumentistoric.

Ultima biserică din lemn, cea dinTârşolţ, este înlocuită cu una din mate-rial durabil şi dispare în anul 1904. Dinnumărul mare de lăcaşuri de cult dinlemn care împânzeau altă dată întreagazonă de nord a Sătmarului, a mai rămasastăzi în picioare cea din Lechinţa, păs-trată azi la Muzeul Ţării Oaşului dinNegreşti-Oaş. A fost salvat de asemenea,la Muzeul Judeţean Satu Mare, iconos-tasul din secolul al XVIII-lea al bisericiide lemn din Văgaş, un cătun din apro-pierea Tarnei Mari. Lăcaşul de cult careconţinea iconostasul nu a mai putut fi, dinpăcate, salvat.

Fără valul de înnoiri a bisericilordin secolul al XIX-lea, nordul judeţuluiSatu Mare ar fi fost similar, cel mai pro-babil, zonei Maramureşului istoric, un-de numărul de biserici de lemn în picioareşi astăzi este mult mai mare. Tendinţa co-munităţilor de enoriaşi de a-şi înnoi bi-serica, de a o transforma într-un edificiucu o capacitate şi cu dotări corespunză-toare noilor cerinţe este însă una fireas-că. Bisericile de zid care au înclocuit ve-chile lăcaşuri de cult au şi ele o valoare pa-trimonială majoră, recunoscută în mul-te cazuri prin includerea lor în ListaMonumentelor Istorice din România.

Gianina-Diana Iegar Muzeul Judeţean Satu Mare

Arhanghelii sunt reprezent[rimitice apar\in]nd calendaruluipopular dar care au ca echivalen\ipe Arhanghelii Mihail ;i Gavriildin calendarul ortodox pe care `is[rb[torim la 8 noiembrie.

A;a cum ;tim din calendarul bise-ricesc, arhanghelii Mihail ;i Gavrilsunt conduc[torii cetelor de `ngeri,av]nd aripi ;i purt]nd s[bii, ca simbolal biruin\ei, ;i sunt c[l[uze ale suflete-lor `n drumul acestora spre rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis deDumnezeu la Fecioara Maria s[-i ves-teasc[ taina cea mare a `ntrup[rii

Domnului ;i tot el a adus drep\ilorIoachim ;i Ana vestea z[mislirii MaiciiDomnului.

~n folclorul religios rom]nesc,Arhanghelul Mihail este un personajmai venerat `n compara\ie cuArhanghelul Gavriil. El poart[, uneori,cheile raiului, este un `nfocat lupt[tor`mpotriva diavolului ;i vegheaz[ lacapul bolnavilor, dac[ acestora le estesortit s[ moar[, sau la picioarele lor,dac[ le este h[r[zit s[ mai tr[iasc[. ~n trecut, Arhanghelii erau s[rba-tori\i pentru c[ "ei sunt p[zitorii oa-menilor de la na;tere ;i p]n[ la moar-te, rug]ndu-se lui Dumnezeu pentrus[n[tatea acestora". Arhanghelii, `n

viziunea popular[, asist[ ;i la judeca-ta de apoi, sunt considera\i patroni aicasei, ard p[catele acumulate de pati-mile omene;ti fire;ti ;i purific[, prinpost, con;tiin\ele.

“Turta arie\ilor”~n zonele muntoase, `n care

Arhanghelii erau celebra\i ;i ca patroniai oilor, st[p]nii acestor animale f[ceauo turt[ mare din f[ina de m[lai, numit["turta arie\ilor" (arie\ii fiind berbeciidesp[r\i\i de oi), ce era considerat[ a fipurt[toare de fecunditate. Aceast[turt[ se arunca `n diminea\a zilei de 8noiembrie `n t]rla oilor, odat[ cu slo-bozirea `ntre oi a berbecilor.

Exist[ credin\a c[ atunci c]nd tur-ta c[dea cu fa\a ̀ n sus era semn de bu-curie `n r]ndul ciobanilor, consi-der]ndu-se c[ `n prim[var[ toate oilevor avea miei, iar dac[ turta c[dea cufa\a `n jos era mare sup[rare.

Despre vremeZiua de 8 noiembrie mai este cu-

noscut[ ;i sub numele de "VaraArhanghelilor". De asemenea, `ntreArhangheli ;i Cr[ciun se spune c[ armai trebui s[ fie neap[rat vreo trei- pa-tru zile senine ;i c[lduroase, numite "va-ra iernii".

Mihaela Ghi\[

Sfin\ii arhangheli Mihail ;i Gavril `n credin\a popular[

Biserica greco catolic[ din Valea Seac[

În februarie 2010, cu ocazia comemorării celor 225 de ani de la repausarea ierarhuluiGrigore Maior, săptămânalul „Informaţia de Duminică” a publicat un interesant articolîn care Dan Maier, urmaşul familiei ierarhului mărturisea că nutreşte gândul de a ridicaun bust al marelui ierarh în curtea bisericii româneşti din Sărăuad. IN MEMORIAM

Grigore Maior în memoria cultural[ s[tm[rean[

7 noiembrie 2010/Informa\ia de Duminic[ 5

După cum se ştie, Sărăuaduleste o localitate (astăzi cartier aloraşului Tăşnad) atestatădocumentar din 1279, aşezatăîntr-o zonă de interferenţă întreSălaj şi Sătmar. Localitatea aaparţinut administrativ de-alungul veacurilor de ambelejudeţe, ori altora, mai vechi,precum a fost comitatul Solnoculde Mijloc. Zestrea umană şiculturală a Sărăuadului esteînnobilată de faptul că aici a văzutlumina zilei episcopul greco-catolic Grigore Maior. Astfel depersonalităţi, revendicate de maimulte regiuni, sunt privilegiate,deoarece şansele ca memoria lorsă nu fie acoperită de colbuluitării este sporită. Ne propunemsă evocăm în paginile careurmează personalitateaepiscopului Grigore Maior, înîntregul ei, accentuând totuşinotele care privesc legăturileacestuia cu locurile natale.

Pentru început considerăm oportunsă facem o incursiune în memoriaculturală sătmăreană în ceea ce-l priveştepe episcopul unit Grigore Maior. Desemnalat este articolul publicat de cătredr. Ioan Ardelean, un preot care a activatcâţiva ani şi în părţile sătmărene:Gregoriiu Maioru de Tusnad-Szarvad,óre-candu episcopu alu Romaniloruuniti din Transilvani”a si partiile adnexe.

În 1972 Ioan Ardeleanu-Senior, scriaîn singurul cotidian de limba românăcare fiinţa pe atunci la Satu Marearticolul Profesorul Grigore Maior dinSărăuad (Un sătmărean precursor al“Şcolii ardelene”). În toamnă a fostorganizat de către Inspectoratul ŞcolarJudeţean Satu Mare simpozionul„Cărturari sătmăreni”, în cadrul căruiaacelaşi Ioan Ardelean-Senior a prezentato lucrare dedicată de asemenea luiGrigore Maior. Cărturarul de la Supurude Sus ştia că se împlineau 200 de ani dela alegerea lui Grigore Maior în scaunulepiscopiei unite de Făgăraş.

În primăvara lui 1982, la 200 de anide la abdicarea lui Grigore Maior, unsălăjan, Vasile Vetişanu, scrie tot înmenţionatul cotidian sătmărean articolulGrigore Maior iluminatul cărturar dinSărăuad, (figuri sătmărene).

De o deosebită importanţă este faptulcă în 1983 istoricul de originesătmăreană Ioan Chindriş a publicat uninteresant material referitor laNecrologul lui Grigore Maior.Informaţiile erau deosebit de preţioase,inedite, ne-au slujit şi nouă întruîmplinirea acetui modest demers. În„Anexă” istoricul prezintă documentulîn original în limba latină, însoţit detraducerea în limba română.

După 1989, noile condiţii istorice au

permis promovarea unor personalităţidin tezaurul poporului nostru, desprecare până atunci se putea vorbi doarsporadic şi, de cele mai multe ori,cenzurat, astfel că am fi mult mai exacţidacă am spune că după ’89 s-a purces la„reabilitarea” unor personalităţi,îndeosebi ecleziastice şi, cu preeminenţă,greco-catolice.

Oraşul din imediata vecinătate aSărăuadului, Tăşnad, a cinstit în 1994memoria marelui ierarh prin dezvelireaunui bust, realizat de către sculptorulRadu Ciobanu `n centrul oraşului. Înmunicipiul Satu Mare memoria sa estemarcată printr-o plăcuţă aşezată pe“Aleea Personalităţilor Sătmărene”.

Prima lucrare dedicată biografiilorpersonalităţilor sătmărene, e adevărat,de mai mici proporţii, în care figureazănumele lui Grigore Maior a fost realizatăîn anul 1997 de către un colectiv alBibliotecii Judeţene Satu Mare, pentru caîn anul 2000, două lucrări de asemeneafactură să vină parcă într-o acţiuneconcertată de recuperare a memorieiepiscopului.

În 15 aprilie 2005 sub înaltul patronajal mai multor instituţii: MitropoliaBisericii Române Unite cu Roma,Prefectura Judeţului Satu Mare,Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”Arad, Protopopiatul Greco-Catolic SatuMare, Consiliul Judeţean Satu Mare,Consiliul Local al municipiului SatuMare, Comitetul pentru Cultură, Culteşi Patrimoniu Cultural Satu Mare şiInspectoratul Şcolar Satu Mare a fostorganizat la Casa de Cultură aSindicatelor din municipiul Satu Maresimpozionul omagial: „Grigore Maior –ierarh şi cărturar al românilortransilvăneni”. Manifestarea a fostonorată de prezenţa unor personalităţiale culturii precum acad. CamilMureşanu, prof. univ. dr. Ion Buzaşi, pr.prof. univ. dr. Ioan M. Bota, prof. univ.dr. Gheorghe Pop, conf. univ. dr. BujorDulgău, dr. Cornel Grad, dr. IoanCiocian, drd. George Vulturescu.

În februarie 2010, cu ocaziacomemorării celor 225 de ani de larepausarea ierarhului Grigore Maior,săptămânalul „Informaţia de Duminică”a publicat un interesant articol în careDan Maier, urmaşul familiei ierarhuluimărturisea că nutreşte gândul de a ridicaun bust al marelui ierarh în curteabisericii româneşti din Sărăuad.

Şi iată că frumosul gând al urmaşuluise vede astăzi întrupat prin contribuţiadeterminantă a familiilor GheorgheMaier şi Mihai Maior. Au răspunsprezent la frumoasa iniţiativă câtevainstituţii sătmărene: InstituţiaPrefectului Judeţului Satu Mare, DirecţiaJudeţeană pentru Cultură şi PatrimoniuCultural Naţional Satu Mare, BibliotecaJudeţeană Satu Mare, cotidianul„Informaţia Zilei”.

Priceperea cunoscutului artistplastic Radu Ciobanu (care a mai realizatun bust al ierarhului în Tăşnad) a făcutca ceea ce în iarnă părea un vis,

duminică, 7 noiembrie 2010să se transforme în realitate:un impunător bust va amintide acum înainte tuturor celorcare vor intra în lăcaşul derugăciune românesc dinSărăuad că acum aproape 300de ani acolo a văzut luminazilei o personalitate care aintrat în Pantheonulromânesc: episcopul greco-catolic Grigore Maior.

Despre o origine controversată

Grigore Maior a venit pelume la Sărăuad în 1715, olocalitate aflată pe atunci încomitatul Solnocul de Mijloc.La naştere a avut numele debotez Gavrilă.

Originea părinţilor estecontroversată, unii autoriafirmând că tatăl său a fostpreot greco-catolic, alţii că afost fiu de oameni săraci;această a doua variantăprecizează apoi că fiulboitarului a slujit până pe la 12-15 ani lao turmă de porci. În cuvântul de rămasbun rostit la abdicare el mărturiseşte că:„M-am născut din părinţi creştinipravoslavnici”, nefăcând alte precizăriasupra originii sale.

Astăzi nu există o listă completă cusuccesiunea parohilor români laSărăuad. Primul paroh atestat a fostprotopopul Simeon, care a fost prezentla sinodul protopopesc ţinut la Alba Iuliaîn 5 sept. 1700, în vederea Unirii cuBiserica Romei, alături de protopopiiAndrei din Şimleu şi Simeon din Băseşti.

A semnat actul în numele a 10sacerdoţi din ţinutul păstorit de el,alături de protopopii Andrei al Şimleului(cu 24 de preoţi) şi Simeon din Băseşti(cu 40 de preoţi). Conscripţia luiInochentie Micu Klein din 1733 ne aratăcă la Sărăuad slujea preotul „neunit”(ortodox) Prekup, care slujea la 51 defamilii, parohia având şi biserică .Conscripţia efectuată între anii 1760-1762 precizează că Sărăuadul avea „115familii non-unite, biserică şi casăparohială”, nu se precizează din păcatenumele parohului.

În ceea ce priveşte familia Maior, dinlectura registrelor parohiale observămalternanţa formelor „Major” şi „Majer”,de multe ori la acelaşi paroh, fie el IoanUngur (slujitor până la repausare laSărăuad) ori Ioan Pop-Suduranul (parohşi protopop la Sărăuad între 1834 şi1857). Ioan Ardeleanu-Senior,valorificând mărturiile contemporanilorsăi, ne informează că părinţii episcopuluiar fi fost înmormântaţi pe locul actualeibiserici româneşti din Sărăuad, undeînainte fusese un cimitir.

Înclinăm să acredităm în continuareideea că Grigore Maior s-a născut în casaparohului unit sau „pravoslavnic”, dinSărăuadul anului 1715.

Strălucitele studii şi hirotonirea

Studiile şi le-a început, probabil laCarei, iar clasa de retorică ştim cuprecizie că a absolvit-o la şcoala iezuiţilordin Cluj în 1737. El mărturiseşte încuvântul de la abdicare că „am crescutprin şcoalele cele mici cu destulă lipsă şistrăinătate prin Ţara Ungurească întâi,apoi în Ardeal la Cluj”. Gimnaziilecatolice transilvănene, facilitându-letinerilor români contactul cu limbalatină, i-a făcut pe aceştia să-şi dea seamade izbitoarea asemănare dintre limba lormaternă şi aceea a Romei antice.

De notat că o lungă listă de episcopiuniţi şi-au făcut studiile aici: IoanGiurgiu Pataki, Inochentie Micu Klein,Petru Pavel Aaron, Athanasie Rednic,Grigore Maior. Când Inochentie Micu aobţinut stipendierea primilor studenţiromâni, i-a ales pe aceştia tocmai dincadrul instituţiei unde şi el absolvise.Precizăm aici doar faptul că, în 1796 spreexemplu, la Blaj erau înscrişi 71 de eleviromâni, iar la instituţia de învăţământcatolică din Cluj, 51.

Probabil că încă din anul 1737, decidupă absolvirea şcolii, a fost pregătit decătre Inochentie Micu Klein, împreunăcu Atanasie Rednic şi Silvestru Calianipentru a fi călugăriţi. În 1740 intră laSeminarul de la Blaj, la scurt timp însăplecând la Roma, numărându-se astfelprintre primii studenţi blăjeni aiColegiului Urban „De PropagandaFide”, trimişi acolo de episcopul IoanInochentie Micu-Klein.

Studiile bursierilor Blajului la Roma,şi aici nu amintim decât câteva numemai reprezentative: AuxenţiuAmbroziu, S. Caliani, Hieronim Kalnoki,Partenie Iacob, Samuil Micu, Gh. Şincai,Petru Maior, au avut o importanţă

copleşitoare pentru mersul culturiiromâne, Grigore Maior situându-se şi elîn acest grup. Intraţi în arena culturalăla jumătatea secolului XVIII, emisariiromâni la Roma, întorşi la Blaj, vor aducezestrea cea mai de preţ: copleşitoareaimagine a măreţiei strămoşeşti.

Grigore Maior a rămas acolo înintervalul 1740-1747, reuşind sădobândească titlul de „doctor” atât înştiinţe teologice şi filosofice.

A fost hirotonit la Roma în 17decembrie 1745, ceremonia săvârşită decătre arhiepiscopul grec DionisieModino (cel care îl hirotonise în 1743 şipe viitorul episcop Petru Pavel Aaron)petrecându-se în biserica Sf. Atanasie.S-a reîntors în patrie în 1747, trecând pela Muncaci, unde a făcut o vizităepiscopului „Manoilă Olsavszky”.

A intrat în ordinul bazilitan (OrdinulSf. Vasile cel Mare). Cel căruia i sedatorează înfiinţarea unui ordincălugăresc la Blaj a fost Inochentie MicuKlein, el însuşi membru al acestui „ord”.În concepţia acestuia, călugării din Blajtrebuiau să se ridice la valoarea erudiţilordin mănăstirile apusene ale vremii, eitrebuind să fie „propagatori ai culturiireligioase şi naţionale”.

Să notăm faptul că din 1744Inochentie a trăit în exil la Roma; faptulcă a fost trimis la Vatican de Inochentie,a trăit o perioadă la Roma aproape de el,l-a vizitat des, l-a ajutat, îi copiacorespondenţa, mai târziucorespondenţa pe care a purtat-o cumarele exilat, dar mai ales felul de aconduce Biserica Unită, ne fac săafirmăm că acesta a fost un mentorpentru Grigore Maior. Împreună cucolegul său Silvestru Caliani, GrigoreMaior, au fost poate cei mai îndârjiţiapărători ai idealurilor episcopuluiInochentie.

6 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010 7 noiembrie 2010/Informa\ia de Duminic[ 7

Există opinia că InochentieMicu Klein l-a încredinţat pecălugărul Grigore Maior să„procreeze” embrionul viitoarelorinstituţii de cultură românească.„Într-o chilie a mănăstirei,vrednicul călugăr a deschis o şcoalăcu câteva zeci de şcolari, fii de preotşi de iobag, adunaţi din diferitelepărţi ale Ardealului, pe care cumultă sârguinţă îi învăţa “buchile”(abecedarul), mai dându-le şi alteînvăţături folositoare”. Dupăpropriile spuse, în cuvântarea de laabdicare< „Aci apoi de loc amînceput eu întâi a învăţa copilaşii înşcoală buchile şi frica Domnului,iar afară prin ţară a aşeza pe ceiturburaţi, a îndrepta pe cei rătăciţila calea adevărului, a îndemna petoţi la unirea credinţii”.

Într-adevăr, în 1747 „se aşezară înmănăstirea din Blaj cei dintâi călugăriveniţi de la şcoli din streinătate, GrigoreMaior şi Silvestru Caliani de la Roma, şiGherontie Cotorea dela Târnavia.Aceştia au fost cei dintâi dascăli românide şcoală românească”.

Anul de graţie, 1754, careconsfinţeşte deschiderea „şcolilorBlajului”, în vremea episcopatului luiPetru Pavel Aaron, îl găseşte pe GrigoreMaior printre primii dascăli ailuminătoarelor instituţii de învăţământromâneşti. Întemeietorul şcolilorBlajului, P. P. Aaron a dat şcolilorBlajului un nume ce a devenit legendar<fântânile darurilor, „nume de cuprinderemetaforică şi de recunoştinţă ce seîngemănează cu numele eminescian aloraşului< aşa cum spunem Blajului MicaRomă, aşa spunem şcolilor sale“fântânile darurilor”.

Grigore Maior a fost considerat dealtfel ca unul dintre cei care au avut marimerite pentru întemeierea şi dezvoltareaşcolilor din Blaj. În acel luminos an 1754Grigore Maior este numit „învăţător allimbilor, şi după vreme şi putinţă, aştiinţelor”, lucru normal, întrucât elstăpânea bine câteva limbi, dar erapasionat şi de ştiinţă. Leonte Moschonasîndeplinea funcţia de eclesiarh, SilvestruCaliani figura ca „prezăş” la examenulclericilor, el trebuind şi să fie „tâlcuitoruldumnezeieştilor zece porunci, a sfintelortaine şi a poruncilor sfintei bisărici”, iarAtanasie Rednic, pe lângă faptul că avea„grija istoriei” era şi „tâlcuitorul celorde lipsă a credinţei şi a sfintei uniri”.

De notat că încă din primii ani găsimelevi din ţinuturile noastre, astfel că îiîntâlnim pe Vasile şi Filip din Sanislău,Gavrilă din Căuaş, Ioan Chivăraş dinSilvaş, Vasile din „Jorocuta”, Ion dinSupuru de Jos. Legătura cu locurile deobârşie se materializează şi prin cerereape care i-o face contelui Bethlen de aînfiinţa o şcoală din venitele dijmelorregeşti la Santău.

După ce a ajuns arhiereu, sprijinulpentru şcolile confesionale româneşti îngeneral s-a înteţit, pentru Blaj el reuşindsă asigure trecerea la rangul de „şcoalănormală” de la cel de „şcoală de obşte”.

Teatrul şcolar în Transilvania (chiarîn România) debutează tocmai la Blaj, în1755. În acel an „este atestată comoediaambulatoria alumnorum”. Spectacolele,organizate de profesorul Grigore Maior,în regia profesorilor Vasile Neagoe-Orbul şi Zaharia, nu s-au desfăşurat doarla Blaj ci şi în alte localităţi< Sebeş, AlbaIulia, Vinţ, Cut. Spectacolele au duratîntre 24 decembrie 1755 – 6 ianuarie1756. Reprezentaţiile au fost susţinutede 13 elevi de la şcoala de obşte,costumaţi adecvat, acompaniaţi de omică orchestră, tematica fiind axată pe

scene de inspiraţie folclorico-religioasă. Grigore Maior a dovedit interes şi

faţă de dansurile naţionale, „stimulândpasiunea studioşilor faţă de dansulcăluşarilor”, el chiar „încerca întreceri“în salt” între căluşari şi unii alumni dinBlaj”.

Îndrumător al celor trei şcoli din Blaj,a avut meritul de a-i fi trimis în 1774 lastudii în Roma pe Gheorghe Şincai, careîi va păstra o vie recunoştinţă, IoachimPop şi Petru Maior, acestuia din urmă,alături de vicarul Ignatie Darabant,intuindu-i exemplaritatea. A început omuncă de promovare a învăţământuluiromânesc, înfiinţând numeroase şcoli şifacilitând apariţia multor manuale. Trebuie neapărat să remarcăm faptul căepiscopul Maior „nutrea gândul de aîntemeia la Făgăraş o şcoală cu treiprofesori, unde cel puţin 100 de eleviromâni să fie întreţinuţi gratuit sauaproape gratuit, asemenea celor de laBlaj”, idee la care se gândise şiîmpărăteasa Maria Tereza. AlegereaFăgăraşului nu era întâmplătoare, sesitua la graniţă cu Ţara Românească şiîn zonă exista o reţea de şcoli poporalecare ar fi putut furniza un număr marede elevi pentru preconizata şcoală.

Întâiul bibliotecar al Blajului

Intrarea cărţilor bibliotecii încircuitul public se face tocmai odată cudeschiderea şcolilor la Blaj. În ceea cepriveşte activitatea de bibliotecar a luiGrigore Maior, ştim că, la deschiderea„şcoalelor Blajului” i s-a dat în grijă şibiblioteca, pe atunci „constătătoare din350 volume”. Întemeiată la mănăstireaSfânta Treime, fondul iniţial de la cares-a purces la completarea şi progresul eia pornit de la cele 182 de volume lăsateepiscopiei de către ep. Ioan GiurgiuPataki şi alte 72 de volume rămase de laep. Inochentie Micu Klein. Inochentietransferase cărţile la Blaj în 1738, atuncicând a mutat reşedinţa episcopească dela Făgăraş. Adusese „în gluga saoltenească un număr de peste 200 devolume, cărţi rare şi preţioase, pe care lelasă moştenire călugărilor baziliţi dinMânăstirea Sfintei Treimi”.

Nici ca fondator de bibliotecă tradiţianu a rămas datoare episcopului nostru,aceasta susţinând că „la audienţa demulţămită, împărăteasa s-a milostivit săîntrebe pe blândul ierarh, cu ce i-ar maiputea face bucurie, pentru că plăcerea ce-a avut-o, asistând la consacrarea unuiepiscop de tip răsăritean? GrigorieMaior, fostul bibliotecar călugăresc dela Blaj, a cerut cărţi şi iarăşi cărţi, careatunci erau atât de scumpe. MariaTerezia numaidecât a dat ordin să sealeagă dubletele din biblioteca imperialăşi să fie oferite episcopului român cuatâta sete de carte”.

Dicţionarul lui Grigore Maior

Ideea romanităţii era foarte vie înmediile româneşti ale perioadei în cares-a scurs viaţa lui Grigore Maior. El estecatalogat ca fiind „pur şi simplu, obsedatde romanitatea poporului nostru, pe careîl numeşte “Romano-Valachus”.

„Dicţionarul latino-român” şi„gramatica limbii române” au fostsemnalate prima dată de către IosifSiegescu, profesor la Budapesta, care agăsit manuscrisele în „bibliotecaarchiepiscopiei din Calocea” (Kalocsa,Ungaria); redactorul îşi exprimaoptimismul în ceea ce priveşte studiereamanuscriselor şi facerea lor cunoscută încercuri cât mai largi. Într-un articolsemnat „P.S.R.” în numărul următor alaceleiaşi publicaţii clujene, aflăm că titlulmanuscrisului era Lexiconcompendarium latino-valachicum,

complectens dictiones ac phrases latinasearum interpetatione, opera era dedicatăunui canonic romano-catolic dinOradea, Francisc Xaver Rier, autorulconsiderând că „om mai vrednic caabatele Rier nu se află, fiincă, el de multl-a îmbărbătat să scrie şi o gramatică, pecare după ce a isprăvit-o i-a datînsărcinarea să scrie şi unCompendarium lexicon.

Eforturile universitarului Alin MihaiGherman au dus la identificarea şipublicarea în anul 2001 a acestuidicţionar, alături de o lucrare degramatică, reunite sub titlul Institutioneslingvae valachicae. Lexiconcompendarium latino-valachicum. Celedouă volume sunt însoţite de uninformat studiu introductiv, carecorectează şi nuanţează unele aprecieride istorie literară cu privire la opera luiGrigore Maior. Confruntând scrisul dincele două lucrări cu alte documente cares-au păstrat de la Grigore Maior, se„dovedeşte fără dubiu că autorul lucrăriieste cu siguranţă acesta”, celălalt scris,care „a adus ici-colo traduceri nouă şicorecţii” aparţinea lui Silvestru Caliani.

Aceste două lucrări „pot fiinterpretate ca probe convingătoare aleunui necesar discurs culturalpreiluminist, care a servit, în ultimăinstanţă, programul de emanciparepolitică şi naţională a românilorardeleni”.

Vlădicia

A treia încercare a lui Grigore Maiorde a ajunge episcop izbuteşte, lucruîntâmplat după trecerea la veşnicie a ep.Atanasie Rednic, sinodul convocat fiindţinut, cu o grabă neobişnuită, în 26august 1772, desfăşurat sub privirilecomisarilor împărăteşti, conţii Haller şiBeldi.

Imediat după moartea episcopuluiRednic împărăteasa a dispus alegereasuccesorului. Sinodul s-a ţinut în 26august 1772, în prezenţa comisarilorîmpărăteşti, conţii Haller şi Beldi.Grigore Maior, aflat la data alegerii încalitate de cenzor al tipografiei ilyricedin Viena, a obţinut 95 de voturi (altăsursă precizează că ar fi adunat „peste100 de voturi”), Ignatie Darabant 16 şiIacob Aron 11. În pofida resentimentelornutrite faţă de Maior, Curtea a ţinutseama de propunerea guvernatoruluiArdealului, contele Josif Auerspeg, careaccentua în raportul trimis după alegerecă „înlăturarea lui Maior ar producemari tulburări populare şi astfel la 27octombrie 1772, prin diploma imperialăa împărătesei Maria Tereza GrigoreMaior devine episcop al greco-catolicilor”.

„Acest om al libertăţii de gândire”,avea să redea Blajului „entuziasmul decare nu mai avusese parte din vremurilemarelui Inochentie. Vechea tradiţie aconfesiunii răsăritene româneşti estereînviată şi reafirmată în ceea ce aveaesenţial, în conştiinţa răspunderii faţăde naţiunea aflată la ora de răsărit aafirmării sale, în resuscitarea drepturilormetropolitane ale bisericii româneşti dinTransilvania”.

După numire a luat parte la Sinodulepiscopilor gr.-cat. din Ungaria,convocat la Viena, în chestia reduceriinumărului sărbătorilor, la care au luatparte episcopii de Munkács (AndreiBacinski), de Svidniţa (VasileBojişcovici) şi de Oradea (MeletieKovacs). Un lucru important s-a hotărâtla acest sinod a fost ca în continuare „săse cetească crezul ca şi până atunci, fărăadausul< şi dela Fiul”.

A fost sfinţit întru episcop de cătreepiscopul Vasile Bojişcovici din Croaţia,în biserica curţii imperiale din Viena în

23 aprilie 1773, în prezenţa amintiteiîmpărătese, a fiului ei, viitorul împăratIosif II şi a altor mari demnitari dincapitala imperială. Erau alături deGrigore Maior la ceremonie< SilvestruCaliani, Ignatie Darabant, Samuil MicuClain şi Augustin Körösi. Samuil MicuClain, pentru care păstorirea lui GrigoreMaior a fost atât de ocrotitoare, a slujitca diacon la acea liturghie.

Se pare că împărăteasa a fost foarteimpresionată de această festivitate, lacare au participat preoţi şi cântăreţi aduşidin Ardeal< „Strălucitul paraclis imperialal Habsburgilor răsuna atît de melodiosde psaltihia de la Tîrnave, şi frumoasafigură de vlădică românesc, împodobitcu mantia şi camilafca bizantină, aîncântat atît de mult împărăteascaasistenţă, încât, la sfârşitul liturghiei,noul arhiereu a primit în dar o crucescumpă cu nestemate şi un inel”. Spre a-şi arăta bunăvoinţa faţă de BisericaUnită, împărăteasa a înfiinţat seminarul„Sf. Barbara”, cu limbile liturgiceromână şi slavă. Institutul a primitnumele Sfânta Barbara, întrucât clădirease afla lângă biserica închinată acesteisfinte. Grigore Maior s-a implicat închestiunile organizatorice ale instituţiei,susţinând, printre altele, folosirea înritual a acelor limbi naţionale în carealumnii aveau să oficieze ca preoţi, dara fost consultat şi în privinţaregulamentului de ordine interioară aSeminarului.

În seminar aveau să aibă acces 9tineri din dieceza Făgăraşului şi 6 dincea de Oradea. Curând diecezele aveausă primească veniturile fundaţieiseminariale, Blajul primind pentruîntreţinerea clericilor săi 2400 cor. Totca un clar semnal de simpatie, nu multdupă instalare, episcopul Maior a fostnumit consilier intim de stat, cu titlulExcelenţă, pe care predecesoruii săi nu-l dobândiseră.

Instalarea solemnă la Blaj a avut loc,probabil în cadrul lucrărilor sinodului,singurul de altfel organizat în răstimpulvlădiciei sale, din 7 noiembrie 1773, lacare au participat 40 de protopopi. Poatecele mai frumoase cuvinte despremomentul înscăunării sale le-a găsitZenovie Pâclişanu< „Plin de optimism şineastâmpăr, cu toată vârsta destul deînaintată, lipsit de formalismul rigid allui Atanasie Rednic, de o îndrăznealăcare uimeşte, entuziast şi plin debunătate, vioi şi spiritual – multe dinscrisorile sale scrise într-o latineascăerasmiană se citesc şi azi cu deosebităplăcere – capricios şi incoerent, iradiindîn jurul său simpatie şi iubire, vorbitorcu inepuizabile resurse de stăpânire amaselor populare, aşa se prezintă nouacăpetenie bisericească a românilor uniţicând urcă, în vârstă de 59 de ani Scaunulepiscopesc al Blajului”.

Este întâiul episcop unit care nu aţinut teolog iezuit pe lângă el, lucrudatorat stăruinţelor sale, dar şi faptuluică ordinul iezuit a fost dizolvat în 21iulie 1773. De altfel, Grigore Maior vacontinua lupta predecesorilor săi,împotriva trecerilor la ritul catolic, careînlesneau ascensiunea socială, darduceau, neîndoios, la deznaţionalizare.El nu numai că s-a opus la asemeneatreceri, dar, tocmai din dorinţa de aîngrădi trecerile, cere lărgirea drepturilorromâneşti, cerând chiar hotărâre regalăpentru ca nimeni să nu poată trece laritul catolic fără ştirea şi încuviinţarea lui.Apoi, „Grigore Maior aruncă cele maigrele blesteme asupra celor care făptuiescîmpotriva neamului lor, îşi subjugă fraţii.Se ridică împotriva celor care se desprindde naţiune, trec la altele. Disimilarealipseşte naţiunea de cei mai capabili< însperanţa unei înaintări sau unei situaţiimateriale mai bune, cei mai instruiţi şi

cei mai nobili se detaşează decomunitatea şi de credinţa poporuluiromân şi nu rămân între noi decâtinculţii> - se plânge el la 1778”.

Disputa sa cu iezuiţii a generat chiarîntârzierea cu care a fost confirmat înscaunul episcopal. Textul iniţial aldiplomei de numire a sa conţineacondiţia ţinerii teologului iezuit.Prinzând de veste, în primele zile alelunii februarie 1773 într-o audienţă laîmpărăteasă i-a explicat primejdia ce oreprezintă pentru ea prezenţa unuicălugăr pe lângă episcop în 11 februarieMaior trimite prin agentul său un lungmemoriu papei, expunându-i necazurilepricinuite Bisericii Unite din cauza acelei„lapis offensionis” cum numeşte elinstituţia teologului. Se pare cămemoriul a fost destul de convingător,astfel că această condiţie lipseşte dintextul definitiv al diplomei împărăteştide numire.

Grigore Maior făcea parte dingeneraţia care trăise urmările eşeculuistrădaniilor lui Inochentie Micu Klein dea face dreptate românilor şi constatasecă din textul Diplomei, fusese aplicat curigoare doar paragraful care stipulasupervizarea episcopiei de teologulstrăin, astfel că erau motive suficientepentru negarea autenticităţii actului.Maior a denumit-o chiar „diplomăapocrifă”, într-un memoriu adresatPapei, atunci când s-a străduit să obţinăîndepărtarea teologului.

Tot de disputa sa cu iezuiţii ţine şisolicitarea pe care a făcut-o în 1781nunţiului apostolic din Viena derestituire a 200 de exemplare din Floareaadevărului (carte rituală de referinţă,tipărită dincolo de Carpaţi), confiscatede iezuiţi pentru că nu a fost supusăcenzurii lor> Grigore Maior sugera chiarcă „lucrarea ar fi utilă bursierilororientali ai Congregaţiei de PropagandaFide”. Lucrarea, intitulată completFloarea adevărului pentru pacea şidragostea de obşte. Din grădinileSfintelor Scripturi, prin marea strădaniea cucernicilor ieromonahi în MănăstireaSfintei Troiţe de la Blaj) era consacrată„fundamentării dogmatice a Unirii,folosind pentru argumentarea tezelor eicitate extrase exclusiv din cărţile sfinteale Bisericii orientale”. În timpul şederiila Viena, după numirea în scaunulepiscopal, P.P. Aaron o tradusese înlimba latină (Flosculus veritatis).

Vizitele canonice

Episcopul Grigore Maior a făcutnenumărate vizite canonice, toate pentruca „toţi românii să fie una”. Dinnumeroasele rapoarte trimise diverselorforuri aflăm amploarea realizărilor salepe acest tărâm. Astfel, la 24 noiembrie1773 scrie generalului conte Károlyi cămai mult de o sută de sate s-au întors launire, afară de cei care o făcuserăindividual; în 8 iunie 1774 raportează„Propagandei” din Roma că unirea a fostîmbrăţişată de 300 de sate „şi în toatezilele în chip admirabil se întorc cu gloatala unire”, iar în 2 ianuarie 1775 scria totla „De Propaganda Fide”< „Cu ocaziuneavisitaţiunii canonice de la 10 Augustpână la 10 Septembrie pe valeaSomeşului de cătră Ungaria s-au întors40 de sate întregi, şi astfel de prezent potnumăra ca la 500 de sate întoarse laUnire”.

Vom înşira în cele ce urmeazănumele câtorva parohii din Sătmarul deastăzi, situate în apropierea locului debaştină a lui Grigore Maior, convertite launire tocmai în anii vlădiciei acestuia.Astfel, în 1772 a trecut la unire parohia Ghirolt, în 1773 s-au convertit la unireSărăuadul, Săuca, Mecenţiu (astăzi AdyEndre) şi Sudurăul; în 1774 Hotoan şi

Pir, în 1775 Silvaş, iar în 1776 Santău,Cig, Unimăt şi Cehal.

Cea mai de amploare acţiunemisionară a fost cea din vara lui 1776,desfăşurată în special în zona Solnoculuide Mijloc şi a Crasnei. A început tocmaidin Sărvadul natal, unde revenea adeseapentru a se odihni în cadrul viziteidesfăşurate între 22 iunie şi 22octombrie. Venea după o perioadă deboală care îl împiedicase în lunafebruarie să iasă din casă. A fost însoţitde Ignatie Darabant (viitor episcopgreco-catolic de Oradea, „mâna dreaptă”a episcopului Grigore Maior), FiloteiLászló (vicar general de pe vremea luiAtanasie Rednic), Samuil Micu (acestaa predicat în 18 august la Marca şi în 8septembrie la Hereclean). Mizeria satelor din zonă eraînspăimântătoare, în biserici negăsindu-se nici o carte şi nici odăjdii, însemnărileasupra vizitei consemnând aidoma unuirefren< „apparamenta nulla, libri nulii”,cuminecătura se păstra în multe parohiiîn cutii de lemn, clopotul era aninat înmulte locuri de câte o furcă. În schimb,episcopul avea în zonă un vicar deîncredere, harnicul Augustin Körösi,care îşi avea sediul la Santău, unde existao „bună mănăstire” pe care episcopul i-o descria contelui Károlyi drept „sacraeunionis murus et antimurale”, zid alunirii şi de apărare a acesteia totodată.Călugării de acolo întreţineau şi o şcoală.Zona de origine a episcopului mai fusesevizitată şi în 1774 de un reprezentant aldiecezei, Vasile Vitez, secretarul său, carede altfel îi era şi rudă. Vitez izbutise săconvertească la unire satele Păţăluşa, Pirşi Căuaş.

Pe data de 31 iulie, după ce încheiasevizita în protopopiatul Santău, Maior aconvocat la Sărvad o mare adunare lacare au participat toţi preoţii dinprotopopiat, alături de curatorii lor. Aumai fost prezenţi, în afară de însoţitoriide la Blaj, Ignatie Darabant şi SamuilMicu Clain, vicarul de Santău, AugustinKörösi, protopopul de Sărăuad,Gheorghe Lipcsei, Ioan Kokonesdi şictitorul (curatorul) suprem al regiunii,Ioan Balint. Soborul a stabilit„aşezământuri” atât pentru preoţi cât şipentru mireni.

„Despre episcopul Maior se spune, căfiind odată în vizitaţiune în ţinutulDejului, şi plângându-se credincioşii căn-au biserică, nici nu capătă nicidecumloc de biserică – Maior episcopul răpitde spirit divin îşi ridică mâinile către cerşi exclamă< Doamne! Aşa-ţi trebuie, dacăai dat tu tot locul domnilor, de acum n-ai nici atâta, ca ca să-ţi ridice oameniicasa! Bob succesorul său întru ierarhie,n.n., care-i era atunci secretar, îl reflectă,dar Maior îi zise< „Taci... dar tu să măînveţi pre mine, ce să vorbesc!”.

Concluzii

Încurajat de marele succes misionara conceput un plan îndrăzneţ de a cereîmpărătesei înălţarea vlădiciei sale larangul de mitropolie şi înfiinţarea uneinoi episcopii. Pentru aceasta, în 1774 aconceput un memoriu, înarmat cu omulţime de documente care dovedeau căromânii au avut întotdeauna în fruntealor un mitropolit, abia prin Bulla deînfiinţare a episcopiei Făgăraşului fiindmicşorat gradul ierarhic al şefului lorspiritual. Restituirea mitropoliei era cuatât mai necesară atunci, când se scăpasesupervizarea teologului iezuit şiepiscopul convertea mulţimi decredincioşi.

A primit şi el vizite, în calitatea sa deierarh, spre exemplu în 18 iunie 1777 avizitat Blajul istoricul maghiar JosefBenkő.

Viorel Câmpean

­­­­Grigore­Maior­-­Portretul­unui­intelectual­rom]n­din­secolul­18

IN MEMORIAM„Despre episcopul Maior se spune, că fiind odată în vizitaţiune în ţinutul Dejului, şi plângându-se credincioşii că n-au biserică, nici nu

capătă nicidecum loc de biserică – Maior episcopul răpit de spirit divin îşi ridică mâinile către cer şi exclamă: Doamne! Aşa-ţi trebuie, dacăai dat tu tot locul domnilor, de acum n-ai nici atâta, ca ca să-ţi ridice oamenii casa! Bob [succesorul său întru ierarhie, n.n.], care-i eraatunci secretar, îl reflectă, dar Maior îi zise: „Taci... dar tu să mă înveţi pre mine, ce să vorbesc!”.

Deschiderea școlilor din Blaj în anul 1754

În Istoria Românilor a lui A. Papiu Ilarian se vorbește elogios despre Grigore Maior

Anvergura personalităţii sale este certificată şi de versurile populare createpe seama suferinţelor îndurate în robia de la mănăstirea Muncaciului. Celebreleversuri ce rezumă aforistic existenţa-i de luptător şi martir al românismului:„Plouă, plouă prin copaci/ Rob îi Maior la Muncaci.”

IN MEMORIAM

Grigore Maior `n tradi\ia popular[

m

8 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010

Există opinia că după abdicareGrigorie Maior s-a exilat la AlbaIulia în mănăstirea de acolo,situată în cartierul Maieri. În 12august 1782, cu prilejul sinoduluielectoral, Maior şi-a luat rămasbun de la cler şi popor, deopotrivăîntristaţi de îndepărtareaepiscopului, printr-o memorabilăcuvântare, care poate ficonsiderată „drept o frumoasăpagină de limbă românească dinsecolul XVIII”.

Grigore Maior a continuat săslujească neamului şi Bisericii sale. Astfel,după ce noul episcop, Ioan Bob, a primitdecretul de numire în 21 octombrie 1782,în iunie 1783 a făcut o vizită împăratului,fiind sfinţit în 6 iunie 1784 de nimenialtcineva decât de fostul vlădică de la Blaj,Grigore Maior. Precum se vede, GrigoreMaior nu era un om care să poarte pică>era poate conştient că, aidomamentorului său, Inochentie Micu Klein,era cu câţiva paşi înaintea vremurilor...

Simţindu-şi sfârşitul, şi-a redactattestamentul cu puţină vreme înainte de„marea trecere”, în 29 decembrie 1784,lăsând o mare parte din averea agonisităpentru înzestrarea şcolilor Blajului. Deatunci datează fundaţia de „120 degalbini” pentru studenţii din Blaj careţineau discursuri sau recitau cu ocaziasărbătorii Sfinţilor Ierarhi. Nu a uitat nicide lăcaşul ctitorit în Sărăuadul natal, dupăcum se va vedea mai jos.

A repausat la Alba Iulia în 27ianuarie 1785, la orele două din noapte,după ce zăcuse bolnav 8 săptămâni.Îmbolnăvirea sa coincide cu prinderealui Horea. În acele zile de început de an1785 o molimă cumplită bântuia prinpărţile Transilvaniei, în cetatea AlbaIuliei în februarie fiind înmormântaţichiar şi câte 7 oameni pe zi, „în cetateîntr-o noapte, cea de 27 ianuarie, aumurit episcopul Maior, doctorul DeMarc cu felcerul său Iosif Borbély. Înatmosfera acelor zile, mulţi preoţiromâni erau arestaţi, consideraţi a fi fostmentorii principali ai răscoalei, sezvonise că „fostul episcop unit GrigoreMaior”, care în legătură cu cercetările arfi fost şi el prins (!), reieşind din cercetărică a fost şi el în înţelegere cu ei. Sezvoneşte ca sigur că s-a otrăvit. E cert însăcă a murit subit”. Zvonul despreimplicarea episcopului în răscoală acirculat în mai multe zone dinTransilvania, la Târgu Mureş spreexemplu, unde se credea că „în cazulsfârşitului dorit al răscoalei nu şi-ar fiînceput nici el călătoria de veci pe calenaturală”. Există şi părerea că„implicarea sa în răscoală este falsă, eas-a făcut posibilă în contextul luptei pecare Grigore Maior a dus-o pentruemanciparea neamului său”, acelaşiautor precizând însă că „decesul luiGrigore Maior „coincide în modturburător cu procesul capilor răscoaleicare se desfăşurau în aceeaşi localitate”.

De menţionat că până în ultima clipăa vieţii i-a stat alături fostul discipol,

Samuil Micu, care l-a privit „păn şe-audat sufletul lui Dumnezeu”. A obţinut„iertăciunea obştească de la duhovniculsău”, după ce îşi cercetase sufletul,spovedindu-se. A asistat la o ultimăliturghie în casa arhidiaconului, undeera cazat, dăruit fiind cu „Sfântul Maslude către cei şapte preoţi care se rugaupentru el”, „gătindu-şi astfel în toateprivinţele drumul trecerii la celeveşnice”.

Trupul neînsufleţit a fost transportatla Blaj. A fost înmormântat în 6februarie, într-o zi de duminică, la MicaRomă, în cripta curţii episcopeşti. Acoloun preot a exclamat< „O murit nădejdearomânilor, o fost frica domnilor!”. Seîncheia astfel „un capitol viforos, darfrumos, din istoria românilor ardeleni”.

În timp ce păştea vitele tatălui său pe o ogradă, unde ebiserica azi, a pierdut o vacăşi a fugit în lume

Figurilor mari din istoria popoarelor,tradiţia populară le păstrează viememoria. Este şi cazul episcopuluiGrigore Maior. Originea episcopului estecontroversată, din lipsă de documentecare să ateste clar starea socială apărinţilor. Tradiţia popularăconsemnează până în zilele noastrecâteva ipoteze, toate înfăţişând origineamodestă a episcopului Maior. Astfel într-o lucrare apărută în 1908 la Şimleu sespune< „Poporul ştie următoarele despreepiscopul Maior< S-a născut din părinţisăraci, cari abia aveau o căsuţă şi puţinpământ. A fost boitar lângă o turmă deporci până în vârsta de 12-15 ani. Luândun pergeu (clopot) dela gâtul unui porcşi ascunzându-l într-o bortă (scorbură)de copac în pădure, ceice au ştiut delucrul acesta l-au speriat, că-l vor bate,şi el a fugit. Vreme de 30 de ani a fost capierdut, nime nu ştia de el, că trăieşte, oriba. După 30 de ani s-a întors iară în satulsău natal şi şi-a cercetat neamurile”.

La trei decenii de la apariţia acesteicărţi, un alt autor afirma că< „aceastălegendă o mărturisea şi venerabilamatroană Maria Dragoş n. Pop, onepoată a Floarei Şincai, sora mareluicronicar, născută în Sărăuad la 13 iunie1835 (Vezi matricola botezaţilor din acelan) şi pe care am apucat-o şi eu în viaţă,în al 99-lea an, în com. Siciu de lângăŞimleu”.

Acelaşi Ardeleanu-Senior afirmă încontinuare faptul că în Sărăuad mai erauşi alte variante< „Că ar fi păscut viteletatălui său pe o ogradă, unde e bisericaazi, şi pierzând o vacă o fugit în lume. Er´ Dem.Vaida în cuvântări, cumcăînainte de a învăţa la şcoală, ar fi păscutvitele>”. Varianta cu pierdutul vacilorcirculă şi acum (2010, n.n.), la Sărăuadştiindu-se că necăjitul copil şi-a promiscă va ridica o biserică pe locul unde îşiva găsi vacile.

Două dintre lucrările biograficesătmărene apărute la îngemănareasecolelor XX-XXI perpetuează tradiţiapopulară< „fiu de oameni săraci, a fostboitar, la o turmă de porci până pe la 12-

15 ani”, traversând apoi „o copilăriemarcată de sărăcia în care se zbăteafamilia sa”.

Anvergura personalităţii sale estecertificată şi de versurile populare createpe seama suferinţelor îndurate în robiade la mănăstirea Muncaciului. Celebreleversuri ce rezumă aforistic existenţa-i deluptător şi martir al românismului<„Plouă, plouă prin copaci/ Rob îi Maiorla Muncaci”, care ulterior vor fi adaptateşi pentru marii luptători AlexandruRoman şi dr. Vasile Lucaciu, ar fisuficiente pentru a îndreptăţi afirmaţianoastră.

Biserica Sărăuadului

Ne vom opri în cele ce urmeazăasupra construirii bisericii din Sărăuad.Aşa cum deja am precizat când am vorbitdespre scurtul istoric al parohiei Sărăuad,atât conscripţia lui Inochentie MicuKlein din 1733 cât şi cea dintre anii 1760-1762 preciza că satul avea biserică,probabil construită din lemn.

Şi ctitorirea actualei bisericiromâneşti din Sărăuad are o notă delegendă. După cum precizeazăşematismele greco-catolice ale epocii,parohia Sărăuad a fost „convertită la Sf.Unire” în 1773, adică imediat după ceepiscopul originar din localitate a preluatînalta funcţie. Dar, prezentăm încontinuare versiunea oficială asupraconstruirii bisericii din Sărăuad<„Biserica de peatră (vezi fotografia) s-aedificat la 1773 pe spesele episcopuluiMaior (este vehiculat şi 1777 ca an alconstrucţiei), apoi s-a renovat şi lărgit înanii din urmă”. În ce priveşte renovareaşi „lărgirea” lăcaşului, presa începutuluide secol XX ne-a pus la dispoziţiepreţioase informaţii pe care vi le punemla dispoziţie mai jos.

Probabil că vechea biserică, cusiguranţă construită din lemn, a fostdemolată şi s-a construit actuala biserică,cu hramul actual „Sf. Arhangheli MihailŞi Gavriil”, care însă de-a lungul anilora mai avut hramul „Sf. Grigorie teologulşi Sf. Arhidiacon Ştefan”, cel puţin întreanii 1914-1934.

Şi de această dată tradiţia popularăne oferă mai multe detalii< „După 30 deani Grigore Maior s-a întors iară în satulsău natal şi şi-a cercetat neamurile. Maitârziu ca episcop a trimis o sumă marede bani, să se facă biserică nouă înSărăuad. Dar curatorul de pe acel timpIoan Pe[t]ricaş a făcut o biserică mică şinecorespunzătoare. Venind episcopulMaior la sfinţire şi văzând, că au spesatbanii cei mulţi fără folos, s-a retras într-un colţ şi a plâns. Lucrul acesta l-adisgustat aşa de mult, că nu s-a mai întorsniciodată în Sărăuad”.

Episodul construirii îl avem şi maidetaliat într-o lucrare mai apropiată întimp de noi< „Se zice că venind Maior înSărăuad şi voind să ridice biserica aceastape mormântul străbunilor săi – deci eracimitir pe locul bisericii – la anul 1773,poporul s-a împotrivit zicând că de undevor purta ei nisip. Maior ş-a adus amintedin pruncie că într-o parte a hotaruluieste nisip şi i-a adus pe oameni acolo

arătându-le nisipul. Sumă de bani a lăsatcuratorului de atunci Petricaş cu numele,ca biserica să se facă mare şi frumosîmpodobită. După puţin timp biserica afost gata. Maior a venit dela Blaj la sfinţireîntr-o trăsură cu 4 cai. Ajuns în sat, caiiau fost trimişi la păscut, iar el s-a dus labiserică. Dar biserica era mică, fără nicio podoabă înăuntru şi aceste l-au întristatpe Maior; ducându-se într-un colţ dinafară a bisericii a plâns, a plâns îndelung.Petricaş a sustras o mare parte din sumadestinată de episcop pt. Biserică şi apois-a făcut reformat şi s-a amestecat întreUnguri. Maior a sfinţit biserica şi s-apregătit de drum spre Blaj, însă chiaratunci veni sluga şi-i spuse că doi cai i-a furat cineva. A prins numai 2 cai latrăsură şi s-a întors la Blaj foarte amărât”.

Bisericii din Sărăuad, fiind într-adevăr prea puţin încăpătoare, în 1900,sub păstorirea parohului George Stanciujun., i-a fost mărit altarul, turnul deasemenea fiind înălţat cu 4 m. Renovareas-a putu face prin mijlocirea unui fiu allocului, Ştefan Havaşi Oşanul, unfilantrop care a trăit la Cluj, şi pe care„Dumnezeu l-a dăruit cu frumoasăstare”, el fiind de altfel şi ctitor al bisericiinoi greco-catolice din Cluj.

Cele 6000 de coroane donate deŞtefan Havaşi au fost bine chiverniste,căci cu localul şcolii s-ar fi putut mândrişi un oraş. Slujba de sfinţire a fostcondusă de către vicarul de la Şimleu,Alimpiu Baroloviciu, asistat de alţi 7preoţi, noi remarcând numeleprotopopilor Dumitru Coroian jun.(slujitor la Santău) şi Lazăr Iernea (parohla Ciumeşti). Serbarea s-a încheiat cu unbal în folosul şcolii. Ştefan Havaşi a dăruittot spre folosinţa şcolii şi un clopot învaloare de 80 de coroane, pe care a fostinscripţionat: „Anul edificării şcoalei şiturnării acestui clopot 1903. Acest clopotl-a turnat pe seama şcoalei Dl. ŞtefanOăşan Havaşi proprietar în Cluj născutîn Sărăuad la 15 noiembrie 1831 care

pentru edificarea acestei şcoli a dăruit3000 coroane. Sărăuădani! Nu uitaţibinefacerea şi în veci pomeniţi numelemarelui vostru consătean”. Tot în aceiani aflăm că în biserica din Sărăuad, „înfruntea corului” se aflau două portrete înulei: al ctitorului Grigore Maior şi alcelui care a renovat sfântul lăcaş, ŞtefanHavaşi. Autorul nesemnatului articol(posibil întemeietorul şi editorul„Răvaşului”, pr. Ilie Dăianu) afirmă căcelor două tablouri „le stă foarte binelaolaltă”.

***Considerat a fi unul dintre marii

consolidatori ai Unirii, mai ales că veneadupă o perioadă grea, determinată demişcarea lui Sofronie, „neobositulepiscop Grigore Maior” este „omul carea investit marile sale înzestrări –inteligenţă, energie, generozitate,elocvenţă, şi excepţională charismă – înacţiunea de propagare şi consolidare aUnirii”, „celebru prin vorbele de duh şihumorul său” fără îndoială deci ”un omal vieţii şi al acţiunii publice, nu almeditaţiei în chilie”.

Episcopul Maior „a fost un Româncu adevărat mare. A lucrat ca puţinipentru fericirea şi ridicarea Neamuluiromânesc”, „a fost un om drept. N-apărtinit nimănui şi nu s-a linguşit maimarilor vremii după obiceiu. Certa pefaţă şi cu asprime pe nedrepţi”> a fostdrept dar, „poate asta a fost pricina atâtornecazuri îndurate de el de altfel ştiut estecă aşa se răsplăteşte dreptatea în lume.A luptat pentru dreptate ca nimeni altulşi cu perseverenţă de fier, măcar că era ofire atât de blândă şi veşnic veselă”. Fireasa a fost caracterizată ca având„simpatice aspecte de incoerenţăboemă”, acest lucru şi zbuciumatul săutrecut au făcut ca în jurul său să se creezelegende, suferinţele fiindu-i cântate înduioase versuri populare.

Viorel Câmpean

PERSONALIT~}I

7 noiembrie 2010/Informa\ia de Duminic[ 9

O veste trist[ ce afecteaz[ pe to\i ceice iubesc limba rom]n[, cultura,tradi\ia rom]neasc[ este vestea mor\iimarelui poet Adrian P[unescu.

Cine ;tie s[ pre\uiasc[ literatura ;imai ales poezia, cine ;tie s[ pre\uiasc[crea\ia artistic[ ;i opera de art[ va`n\elege foarte u;or c[ poeziile mare-lui P[unescu cuprinse `n volume suntadev[rate valori, adev[rate nestema-te ale limbii rom]ne.

Pornind `nc[ de la tradi\ii, trec]ndprin cele mai profunde sentimenteumane ca dragostea de p[rin\i, delimb[, de patrie, de glia str[mo;easc[,P[unescu are o arie foarte larg[ de te-

me, pentru noi `ns[ adesea unele dinpoezii au servit ca un manifest al ti-nerilor contemporani cu t]n[rul po-et.

Una din marile poezii poart[ titlulde “Analfabe\ilor”. Aceast[ poezie aanilor 1980 era un manifest al inte-lectualilor `mpotriva imposturii, in-culturii, unui sistem `ntreg ce distru-gea valori `ncerc]nd s[ ne dezna\io-nalizeze, s[ ne destructuralizeze.

Din suflet a; dori s[ rev[d aceast[poezie tip[rit[, s[ o savurez acumc]nd dup[ at]tea decenii, ea revine `nactualitate ca manifestare a prostiei.A, sigur c[ P[unescu are detractorii

s[i, pentru c[ a gre;it stimul]nd tine-retul cu Cenaclul Flac[ra unde s-auc]ntat pentru prima dat[ vechi c]nte-ce rom]ne;ti, p]n[ atunci interzise ;ini s-au trezit sim\[minte absolut ui-tate, sentimente de apartenen\[ la la-tinitate.

:i a fost un sprijin pentru \ar[,pentru Ardeal, dar poate primul spri-jin pentru Bucovina ;i Basarabia, cep[reau uitate de ceilal\i intelectuali.

:i dac[ e s[ analiz[m valoarea luiP[unescu trebuie s[ o privim prinprisma operelor ;i realiz[rilor sale ;inu prin prisma unor compromisuri demoment ce permiteau supravie\uµirea

;i de ce nu publicarea ;i r[sp]ndireaoperei sale.

Dup[ Nichita St[nescu, GrigoreVieru, P[unescu este tripleta de aur apoeziei rom]ne;ti din ultimele dece-nii.

Un Labi; maturizat, un protesta-tar, ce-;i estompa prin figuri de stil re-volta justificat[, un om care ;tia ce`nseamn[ priva\iunile cu impact asu-pra celor tineri.

Oricum, urma Cenaclului Flac[raa r[mas ad]nc[ `n literatura tineretu-lui nostru ;i multe din poezii vor su-pravie\ui sub form[ de c]ntece.

Nu pot s[ doresc dec]t ca pe cel[lalt

t[r]m P[unescu s[ aib[ o judecat[dreapt[ ;i cred c[ tot ceea ce a f[cutpentru cultura ;i poporul s[u, pentrueducarea tineretului va avea o ponde-re mult mai mare dec]t compromisu-rile cotidiene pentru supravie\uire.

Cultura rom]neasc[ simte un ma-re gol prin pierderea lui P[unescu. Nuputem `ncheia, dec]t spun]nd cu ma-re triste\e s[ se odihneasc[ `n pace, me-moria sa va fi p[strat[ `n ad]ncurileinimilor noastre, a vorbitorilor delimb[ rom]n[.

Dr. Virgil En[tescu - MembruFondator al Societ[\ii Medicilor

Scriitori ;i Publici;ti din Rom]nia

Virgil En[tescu< La moartea lui adrian P[unescu

Un mare om de litere ne-ap[r[sit `n aceste zile. Poet de in-discutabil[ valoare, publicist ne-obosit ;i om politic care nu ;i-a dez-min\it convingerile, AdrianP[unescu a plecat dintre noi l[s]nd`n urm[ multe amintiri ;i o dure-re profund[ `n cei ce iubesc poezia.

Poetul Adrian Păunescu s-a stinsdin viaţă, vineri dimineaţa, la ora 7.15,la Spitalul Floreasca din Capitală, un-de era internat de la sfârşitul lunii oc-tombrie, cu probleme renale, hepaticeşi cardiace.

Cardiologul Şerban Brădişteanu,care îl avea în grijă, a declarat, joi, căboala acestuia “depăşeşte resursele te-rapeutice” ale Spitalului “Floreasca” şică nu ştie în ce măsură echipa medica-lă va mai putea “face faţă situaţiei încontinuare”. Potrivit lui Brădişteanu,poetul a suferit mai multe stopuri car-diace şi a fost resuscitat, însă starea luise menţinea extrem de gravă, iar prog-nosticul în privinţa şanselor sale de su-pravieţuire era rezervat. Începând demiercuri, Păunescu era ţinut în viaţă cuajutorul aparatelor, pentru susţinereafuncţiilor cardiace şi respiratorii.Brădişteanu declarase anterior, că poe-tul ar avea nevoie de un transplant decord. În vârstă de 67 de ani, Păunescua fost internat la secţia de terapie in-tensivă a Spitalului “Floreasca” dinCapitală în 26 octombrie, cu problemela mai multe organe vitale, cauzate deun edem pulmonar.

Versuri unice,dar şi controverse

Poetul Adrian Păunescu lasă în ur-mă o importantă moştenire culturală,născută dintr-un talent ieşit din comun,dar şi o serie de controverse cauzate înspecial de activitatea sa de dinainte de1989. Păunescu s-a născut la 20 iulie1943 în comuna Copăceni, judeţulBălţi, Basarabia, ca fiu al lui Constantinşi Floarea. A absolvit şcoala primară,gimnaziul ;i liceul la Bârca, la Cârna şila Craiova, iar între 1963 şi 1968 a ur-mat Facultatea de Limba şi Literaturaromână a Universităţii din Bucureşti.În perioada 1970-1971, a fost bursier alUniversităţii din Iowa (SUA), susţin-ând în ultima lună a programului maimulte conferinţe  în faţa  studenţiloramericani şi demonstrându-şi încă deatunci calităţile de orator. 

A debutat ca poet la începutul ani-lor ‘60, iar de atunci şi-a consolidat re-numele de autor prolific, cu peste 40 devolume lansate. Şi pentru că adunareatuturor versurilor sale ar fi reprezentat

o muncă de Sisif pentru oricine,Păunescu a lansat şi “Cartea cărţilor depoezie”, în care sunt adunate toate sti-hurile sale din 1965 până în 2003.Altfel, din dragoste pentru limba şi cul-tura română, dar şi privind înapoi,nostalgic, la vremurile debutului său,Păunescu s-a preocupat constant depromovarea tinerilor poeţi, inclusivprin intermediul unui ziar virtual. 

Poeziile sale pot fi împărţite în do-uă categorii distincte< prima dintreele, care i-a adus numeroase critici şi an-tipatii, a fost asimilată de unii drept odăadusă regimului condus de Ceauşescu,iar cealaltă, mult mai consistentă ca vo-lum şi reprezentativă ca valoare literară,este cea care, practic, îl recomandă capoet. 

Un fenomen cultural<Cenaclul Flac[ra

Versurile sale, în special cele dedragoste, au fost sursă de inspiraţie pen-tru mulţi muzicieni autohtoni, printrecare Nicu Alifantis,  :tefan Hru;c[,Mircea Vintilă  şi Tudor Gheorghe.Înainte de toate, însă, poezia luiPăunescu a devenit cunoscută datori-tă unei serii de evenimente care au re-prezentat un veritabil fenomen socio-cultural în România anilor ‘70-’80<Cenaclul Flacăra.

În săli de spectacol şi pe stadioanepline ochi, Cenaclul a consacrat “reţeta”cu Păunescu recitând şi invitaţii săi cân-

tând  folk, muzică uşoară  şi popula-ră. La Cenaclu s-au lansat, astfel, mul-te nume importante ale muzicii româ-neşti, însă tot la Cenaclul Flacăra s-a în-tâmplat nenorocirea despre care sespune că ar fi determinat şi îndepăra-tea lui Păunescu din sfera celor agreaţide Ceauşescu< în 1985, o busculadăprodusă pe stadionul din Ploieşti s-asoldat cu mai mulţi morţi şi a pus ca-păt unui lanţ de peste 1.600 de specta-cole  cu muzică şi poezie. DupăRevoluţie, poetul a încercat renaştereaCenaclului, sub titulatura “Totuşi, iu-birea”, însă demersul a avut ecouripalide şi viaţă efemeră.

Adrian Păunescu a  activat şi cajurnalist, atât înainte, cât şi după 1989.A scris în “Amfiteatru”, “România li-terară”, “Luceafărul” şi “Flacăra”, iar lateleviziune a fost realizator de emisiuni,dar şi o prezenţă constantă, ca invitat,în dezbateri.

CV-ul său politic include 12 ani înSenatul României, mai întâi ca mem-bru al Partidul Socialist al Muncii, în-tre 1992 şi 1996, iar apoi din parteaPSD, între 2000 şi 2008.

Păunescu nu le-a rămas dator nicimicrobiştilor. Suporter pătimaş alUniversităţii Craiova, poetul a supra-numit-o pe aceasta “Campioana uneimari iubiri”, iar a doua sa pasiune fot-balistică, Rapid Bucureşti, s-a ales dincondeiul său cu imnul deschis de ver-surile “Suntem peste tot acasă / Porţileni se deschid...”.

La 5 noiembrie 2010, porţile din

viaţa poetului s-au închis. De el, însă,îşi vor aminti cu siguranţă şi cei care l-au iubit, şi cei care l-au urât, dar în pri-mul rând toţi cei care l-au citit şi careau reuşit să vadă graniţa dintre poetul,politicianul şi omul Adrian Păunescu.

Cuvinte de aprecieredin lumea politic[ ;i artistic[

Preşedintele Băsescu a transmis vi-neri un mesaj de condoleanţe la înce-tarea din viaţ[ a poetului AdrianPăunescu. “Prin întreaga sa activitateliterară, poetul Adrian Păunescu ră-mâne în amintirea celor care l-au apre-ciat pentru măiestria creaţiei sale, pen-tru pledoaria sa constantă pentru va-lorile naţionale şi pentru generozitateacu care a promovat generaţii de tineripoeţi şi artişti”, se arată în mesajul şefu-lui statului.

Mircea Dinescu îşi aminteşte căAdrian Păunescu a fost primul poet ca-re s-a certat cu Nicolae Ceauşescu, al că-rui destin ar fi fost “cu totul şi cu totulaltul dacă şi-ar fi continuat cariera descriitor adevărat”.

Prieten apropiat al poetului AdrianPăunescu, Tudor Gheorghe vorbeşte cudurere despre trecerea acestuia în ne-fiinţă. “Cel mai mare poet contempo-ran al nostru a plecat dintre noi”,susţine cântăreţul.

Zeci de bucureşteni au adus flori şilumânări în faţa casei din Bucureşti alui Adrian Păunescu. Admiratorii poe-

tului, mulţi dintre ei cu lacrimi înochi, spun că l-au iubit pe Păunescupentru versurile sale, care, cred ei, îl facnemuritor.

Consiliul de conducere al Asocia\ieijude\ene Satu Mare a rom]nilor refu-gia\i, expulza\i ;i deporta\i `n urmaDictatului de la Viena din 30 august1940 < “~ncetarea din via\[ a poetuluiAdrian P[unescu, pre;edintele de onoa-re al Federa\iei Na\ionale a Rom]nilorPersecuta\i Etnic “Pro-Memoria 1940-1945” ne-a `ntristat profund. El a fost;i membru de onoare al asocia\iei noas-tre jude\ene. Consiliul de conducere alasocia\iei noastre, `n numele celor pes-te 2.500 de membri, transmit familiei`ndoliate, cele mai sincere condolean\e,pentru pierderea tat[lui, bunicului ;i apoetului, o personalitate cultural[ de ta-lie universal[.Moartea nemiloas[ aomului de omenie, ne las[ ;i mai s[raci`n aceast[ lume tulbure din societatearom]neasc[“.

Prof. dr. Ioan Corneanu< “Noi,rom]nii, suntem cre;tini ;i credem `nTrinitate. Trinitatea poeziei rom]ne;tieste format[ din Mihai Eminescu,Grigore Vieru ;i Adrian P[unescu.Personal `l cunosc de peste 40 de ani, amlegat o prietenie trainic[ ;i am fost co-laborator statornic al CenacluluiFlac[ra ;i publica\iilor editate deAdrian P[unescu”.

Vasile A.

De-aicea, de pe patul de spital,Pe care mă găsesc de vreme lungă,Consider că e-un gest profund moralCuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,Din maxima profesorului grijă,În jurul obositei mele inimiSă nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,Cu cine ştie ce bolnav aicea,Alarma mi se pare un colindCu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,Păziţi-vă şi inima, şi gândul,De nu doriţi să vină anii grei,Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,De-a dreptul cardiac, precum se ştie,Recunoscând că patul de spitalNu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,Eu însumi sunt mai omenos în toate,Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte aniŞi ţării mele minima dreptate.

De la un cardiac, cordial

S-a stins din via\[ poetul adrian P[unescu

BASCHET

10 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010

m

andreea Orosz s-a `ntors acas[;i lupt[ al[turi de CSM pentru medalii

Unul dintre primele transfe-ruri anun\ate de CSM Satu Mare`n campania de reconstruc\ie aechipei de baschet feminin,ini\iat[ ̀ n vara acestui an, a fost re-venirea acas[ a uneia din cele maibune juc[toare pe care le-a datS[tmarul< extrema AndreeaOrosz. Dup[ primele meciuri ;i`naintea `ncle;t[rii cu rivalele dela ICIM Arad, am stat de vorb[ cuAndi despre via\a din baschet ;i depe l]ng[ el.

Tocmai de la vicecampioana dinArad a ajuns Andreea `napoi la SatuMare, dup[ ce a jucat finala sezonului tre-cut cu defuncta ma;in[ de baschet dinT]rgovi;te. ~ns[ ea ;i-a f[cut un nume`ntr-un alt ora; ardelean, unde ;i-a pe-trecut junioratul ;i c]\iva ani ca se-nioar[.

De la Satu Mare la Cluj;i `napoi

Andreea Orosz a venit pe lume `n da-ta de 19 februarie 1986, la Satu Mare, iardup[ 10 ani a `nceput s[ dea cu mingeala co;, sub ̀ ndrumarea profesoarei IleanaSzegedi, al[turi de care a c];tigat ;i un tit-lu de campioan[ na\ional[ la minibaschet.A ̀ nceput liceul la LPS Satu Mare, dar lajum[tatea ciclului liceal s-a mutat laCluj ;i deja la 16 ani evolua `n prima lig[,la Universitatea Cluj-Napoca, echip[ ca-re ̀ nc[ era o mare for\[ a baschetului fe-minin `n Rom]nia.

Din 2002 p]n[ `n iarna lui 2009Andreea ;i-a legat numele de destineleechipei clujene, devenind `n timp un felde simbol al clubului. A jucat acoloal[turi de Claudia Pop, Bianca Vescan,Florentina Ardeleanu, ca s[ numim doarc]teva din juc[toarele bune care au tre-cut prin acel lot. ~ntr-o echip[ foarte or-ganizat[, `n care ierarhia era strict res-

pectat[, s[tm[reanca a ajuns ̀ n pozi\ia dea fi numit[ antrenor secund, dar asta se`nt]mpla ̀ n anii de declin ai Universit[\ii,`n ianuarie 2008.

De atunci lucrurile au degenerat peplan financiar la Cluj ;i au ap[rut primeleoferte de la nou-`nfiin\ata CSM SatuMare, dar Andreea a crezut `n promi-siunile clujenilor ;i a r[mas acolo p]n[ lamijlocul sezonului trecut, c]nd s-a mu-tat la Arad, unde avea s[ reg[seasc[ o fost[coleg[ de la Cluj, o anume CherriseGraham. Folosit[ mai mult ca rezerv[ deantrenorii ar[deni, fie Diamantakos, fieNolan, ;i observ]nd c[ nu are perspectivereale la un club unde conducerea mergepe rezultate imediate ;i aduce str[ine peband[ rulant[, Andreea Orosz a semnatp]n[ la urm[ `ntoarcerea acas[, `mpli-nindu-;i astfel ;i un vis personal.

Povestea unei ultime secunde

Sezonul a `nceput pentru CSM ;iAndreea cu meciuri u;oare, de ̀ nc[lzire,cu Alba Iulia, Cluj (pierdut `ns[) ;iOradea. Apoi a venit ;ocul de la Kosice,o ̀ nfr]ngere zdrav[n[ ;i util[ `n fa\a uneiechipe de Eurolig[. Apoi a fost primul jocacas[ `n campionat, iar Andi a devenitimediat eroina echipei.

Conduse de experimentata Ancu\aStoenescu, coleg[ cu Orosz la Arad se-zonul trecut, fetele de la CSS BegaTimi;oara au luptat cu tenacitate ;i au do-minat noua echip[ s[tm[rean[ p]n[ ̀ n ul-timele minute, iar cu 6 secunde `naintede final conduceau cu 74-73. Mingea atraversat tot terenul ;i a ajuns la Andreeape extrema dreapt[. Ea s-a oprit, a arun-cat... ;i a marcat. Victorie, entuziasm ;ibucurie mare jos pe teren ;i sus ̀ n tribune.“Nu m-am putut g]ndi la nimic atunci.Am luat mingea, am aruncat ;i a intrat.Dac[ ratam, probabil nu dormeam os[pt[m]n[“, ne-a spus ea mai apoi.

A venit un nou joc mai greu dec]tp[rea pe h]rtie, cu Universitatea Cluj,apoi ma;in[ria CSM a `nceput s[ seasambleze ;i a urmat o repriz[ a doua

onorabil[ la Sf. Gheorghe ;i o victorie maimult dec]t concludent[ cu Oradea, unmeci `n care s-a cristalizat un cvintet debaz[, cu Andreea Orosz al[turi de cele pa-tru americance din lot.

~n cele 5 meciuri de p]n[ acum `nDivizia A pentru CSM, Andreea are o me-die de 13,2 puncte marcate ;i 3,6 recu-per[ri. Cel mai mult a ̀ nscris chiar ̀ n pri-mul joc, la Alba Iulia, 21 de puncte. Joculei e bazat pe p[trunderi, contraatac ;iarunc[ri de semidistan\[, pun]ndu-i `nvaloare viteza ;i for\a de lupt[.

Nic[ieri nu-i ca la mamaacas[

Dup[ aproape zece ani prin altep[r\i, e reconfortant pentru Andi s[ steadin nou acas[, s[ mearg[ la biserica dinapropiere, s[ m[n]nce ce-i g[te;te mama;i s[ se bucure de c[ldura locurilor co-pil[riei. Au venit al[turi de ea dou[vechi colege de la Cluj, Rada Giurgiu ;iOana Dunca, a;a c[ familiaritatea con-tinu[ ;i ̀ n echip[. A venit ;i Oana B[lu\[,fat[ cu suflet de artist, fotograf[ pasionat[,mereu gata s[ prind[ amintiri ̀ n pixeli co-lora\i, iar americancele-s fete de ga;c[ ;iAndreea ne spune c[ atmosfera `n lot efain[ ;i nu-s ierarhii ori vedetisme.

Se declar[ `nc]ntat[ de publiculs[tm[rean, lucru deloc de mirare pentrucineva care a jucat ani buni ̀ ntr-o sal[ dinCluj care la jocurile b[ie\ilor e plin[, iarla fete se gole;te subit. Apreciaz[ ;i pre-sa sportiv[ de la noi, mai `ncurajatoare,dup[ ce a gustat am[r[ciunea c]rcoteli-lor din Arad, unde ziari;tii vor g[si cevade criticat chiar ;i la o victorie la 40 depuncte diferen\[. C]nd are timp, serialelebune `i \in companie.

Con;tient[ de faptul c[ CSM a de-venit un club cu blazon ;i lumea a;teapt[performan\[, Andreea Orosz ̀ ;i dore;tes[ ajung[ c]t mai sus cu echipa ora;uluiei. R[zboiul cel mare va fi `n 2011, dar epreg[tit[ cum se cuvine.

Vasile A.

A fost o vreme c]nd Satu Mare adat baschetbali;ti de valoare Rom]niei.Unul dintre ace;tia a fost C[lin Silaghi,un baschetbalist care a fostvicecampion na\ional cu CSS SatuMare av]ndu-l ca antrenor pecunoscutul Gunther Mahler. Mai apoi,dup[ ce a terminat liceul, a jucat `nDivizia B pentru Satu Mare dar ;i `nDivizia A a Rom]niei, cu PolitehnicaIa;i, Academia Militar[ Bucure;ti,unde a fost coleg cu doi titani aibaschetului na\ional, Titus Tar[u ;iRadu Diaconescu.

“Nu-\i l[sa copilul educatprin televizor. Sportul areprioritate”

Din p[cate despre C[lin Silaghi numai putem vorbi acum de la trecut, numai putem spune despre el dec]t c[ "afost". El a plecat mult prea devremedintre noi, deced]nd dup[ o greasuferin\[, `nainte de a `mplini 50 deani. Dar nu `nainte de a se `ntoarce labaschet, de a mai face ceva pentrusportul drag lui, sport c[ruia i-a dedicato bun[ parte a vie\ii lui.

~n anul 2007, pe 1 martie, cu treiani `nainte de a-l lovi cumplita boal[,C[lin Silaghi a `nfiin\at un club debaschet "CHILDRENSBASKETBALL". Un club, a;a cum sevede din denumire, `nfiin\at, pentrucopii, pentru to\i tinerii s[tm[reni careiubesc ;i doresc s[ practice baschetul.

Un club nu `nfiin\at ca o afacere, unmijloc de a scoate bani, ci pentrufolosul sportului s[tm[rean. Iar azi, lapeste trei ani de la `nfiin\are, se poatespune c[ este un club de referin\[ ;i unmodel pentru cluburile ;i ;colile debaschet similare din \ar[. Iar devizadup[ care s-a condus a fost "Nu-\i l[sacopilul educat prin televizor. Sportulare prioritate". O deviz[ mobilizatoarecare i-a determinat pe mul\i p[rin\i s[-;i `ndrume copiii spre sport, sprebaschet.

Trei eleve au ajuns la lotulna\ional al Rom]niei

~nc[ de la `nceput, echipeleclubului, majoritatea de fete, auparticipat, ;i s-au remarcat, la diversecompeti\ii interne ;i interna\ionale.Nu le amintim, spa\iul nu ne permite.Dar vom spune c[ trei dintrebaschetbalistele care ;i-au `nceputcariera la "Childrens Basketball", estevorba de Antonia Leahu, Iulia Grigor,Camelia Bodnar, au ajuns la MC SportClub Cluj Napoca, dar ;i la lotulna\ional de junioare al Rom]niei. Iarasta spune mult despre calit[\ile lui

C[lin Silaghi.Din p[cate, a;a cum am mai spus,

pe C[lin Silaghi moartea l-a luat multprea repede dintre noi. Dar nu ̀ naintede a mai face ceva pentru clubul carel-a fondat, de a se g]ndi la viitorulacestui club, al baschetului juvenils[tm[rean. Primul lucru a fost s[-;ic[seasc[ un om care s[-i continueactivitatea, proiectul care l-a ini\iat.Omul l-a g[sit `n persoana lui AttilaGyarmati, s[tm[rean ;i el, fost coleg deechip[, un fost baschetbalist care s-aafirmat la Satu Mare iar mai t]rziu `nUngaria. Un baschetbalist pe careC[lin Silaghi l-a avut coleg `n echipade "old boy's" ̀ n care a activat ̀ n ultimiiani, echip[ cu care a participat ladiverse competi\ii, inclusiv la uncampionat regional care se disput[ `nUngaria. Iar aici, ̀ n aceast[ echip[, dar;i la BTT Satu Mare, i-a avut colegi,printre al\ii, pe Lic[ Bradea, FeriTankoczi, pe Attila Gyarmati, MirceaPu;ca;, Titus Damian, Marius Roman,Dan Circa, pe regretatul Horea Lu\a;,cu to\ii fo;ti baschetbali;ti de referin\[`n Satu Mare. Iar o mare parte din ceienumera\i mai sus, plus mul\i al\iprieteni, cunoscu\i, iubitori ai

baschetului, l-au condus pe C[linSilaghi pe ultimul drum.

Dar s[ revenim la Attila Gyarmati,cel care ;i-a propus s[ continueproiectul ini\iat de C[lin Silaghi. "Nuschimb[m nimic. Clubul merge maideparte. Ne continu[m activitateadup[ aceia;i deviz[. Nu-\i l[sa copiluleducat prin televizor. Sportul areprioritate. M[ voi ocupa de preg[tireacelor care vor veni la clubul nostru.Vom merge pe ideea dezvolt[riibaschetului ca sport de mas[, cudirijarea celor talenta\i spre baschetulde performan\[", ne-a spuscontinuatorul lui C[lin Silaghi.

O schimbare se va produce totu;i.La dorin\a ;i la propunerea unoroameni care l-au iubit ;i l-au apreciatmult pe C[lin Silaghi, clubul `;i vaschimba denumirea. Fire;te, `n "HCC[lin Silaghi".

:i, a;a cum ne-a spus AttilaGyarmati, activitatea se va derula lasala de sport a Liceului Forestier, `nzilele de mar\i (orele 16.00 - 19.00) ;ijoi (orele 17.00 - 20.00).

Iar de anul viitor, la Satu Mare seva juca un "Memorial C[lin Silaghi".

Constantin Demian

C[lin Silaghi, un fost mare sportiv s[tm[ream, a `nfiin\at un club pentru copii

Se declar[ `nc]ntat[ de publicul s[tm[rean, lucru deloc de mirare pentru cineva care a jucat ani buni `ntr-o sal[ dinCluj care la jocurile b[ie\ilor e plin[, iar la fete se gole;te subit. Apreciaz[ ;i presa sportiv[ de la noi, mai `ncurajatoare,dup[ ce a gustat am[r[ciunea c]rcotelilor din Arad, unde ziari;tii vor g[si ceva de criticat chiar ;i la o victorie la 40 depuncte diferen\[.

VEDETE

Taylor Swift a v]ndut 1 milion de albume`ntr-o s[pt[m]n[

7 noiembrie 2010/Informa\ia de Duminic[ 11

„Speak Now”, al treilea ;i cel mai re-cent album al c]nt[re\ei americane, s-av]ndut `n peste 1 milion de copii `n pri-ma s[pt[m]n[ de lansare. Niciun albumnu s-a mai v]ndut ̀ n at]tea unit[\i ̀ n pri-ma s[pt[m]n[ de la „Tha Carter III” a lui

Lil’ Wayne, din 2008. Conform Hits Daily Double, artista

country `n v]rst[ de 20 de ani va dep[;icifra procentual[ din v]nz[rile totale a ace-lei prime s[p[m]ni, cu 17-18%. Acest lu-cru `nseamn[ c[ unul din 5 CD-uri sau

desc[rcare online va fi noul album al luiTaylor. Precedentul album, “Fearless”,promovat printr-un turneu de 10 luni, afost cel mai bine vândut material disco-grafic din 2009.

Artista country s-a asociat cu brandul

Elizabeth Arden pentru a-;i lansa proprialinie de parfumuri. Reprezentan\ii bran-dului care face parte din grupul JuicyCouture, cu care colaborează o serie de ve-dete de prim rang precum ElizabethTaylor ;i Britney Spears, au declarat,

luni, că primul parfum din noua gamă vafi lansat către sfâr;itul anului 2011.

Swift se va implica în toate etapele deproduc\ie, ambalare ;i promovare alenoului parfum. Nu a fost ales deocamdatăun nume pentru noul produs.

Un curs care analizează succesul decare se bucură cântărea\a a fost lansat laUniversity of South Carolina dinColumbia, public[ popcrunch.com.Potrivit cursului de sociologie care are catemă succesul imens de care se bucură

GaGa, una dintremetodele pentru adeveni celebru es-te să î\i schimbinumele.

MathieuDeflem, profesorde sociologie laUniversity ofSouth Carolina, celcare va preda cur-sul “Lady Gagaand the Sociologyof Fame”, inten\io-nează să identifice,cu ajutorul aces-tui curs, factoriicare fac ca o per-soană să devină ce-lebră ;i să stabi-lească ce înseamnăcelebritatea în so-cietatea actuală.

Profesorula declarat că s-asim\it intrigat deartista americanăîn momentul încare a văzut-o pen-tru prima oară latelevizor, în ianua-rie 2009, cândLady Gaga a fostinvitată în emisiu-nea “The TonightShow”. Profes orulamerican a doritapoi să o vadă peartistă în realitate;i a mers la un

concert pe care Lady Gaga l-a sus\inut înora;ul Atlanta. Mathieu Deflem a înfiin\atapoi un site dedicat artistei americane -www.gagafrontrow.net, de unde faniicântăre\ei pot descărca fotografii ;i în-registrări rare ale artistei.

Lady Gaga, materie de studiu

Alexandria Mills, reprezentanta SUA,a c];tigat titlul de Miss World 2010 `n ca-drul concursului organizat `n sta\iuneaSanya din insula tropical[ chinez[Hainan, informeaz[ linternaute.com.

C];tig[toarea este originar[ dinKentucky ;i este manechin al agen\ieiElite. ~n v]rst[ de 18 ani, ea a izbucnit `nlacrimi `n momentul `n care fosta MissWorld, Kaiane Aldorino dinGibraltar, i-a pus pe fruntecoroana. Juriul, alc[tuit din;apte foste Miss World, adecis ca pe pozi\ia a doua s[se claseze Emma Wareusdin Botswana, iar podiumula fost completat de repre-zentanta Venezuelei,Adriana Vasini.

ReprezentantaNorvegiei, Mariann Birkedal,favorita caselor de pariuri`nainte de `nceperea con-cursului, a terminat com-peti\ia `ntre primele ;aptefinaliste. Un titlu acordatNorvegiei ar fi putut ne-mul\umi guvernul de laBeijing, deja iritat de atri-buirea `n urm[ cu treis[pt[m]ni a premiului Nobelpentru pace disidentului chi-nez aflat `n `nchisoare, LiuXiaobo.

Miss Beauty with aPurpose a fost aleas[ repre-zentanta Kenyei, NatashaMetto, care a participat `n\ara ei la campaniile `mpo-triva unei epidemii cauzatede un parazit.

Irlandeza EmmaWaldron a c];tigat concur-sul de talente c]nt]nd lavioar[. Rom]nia a fost re-prezentat[ `n finala concur-

sului Miss World 2010 de LaviniaPostolache, `n v]rst[ de 21 de ani, stu-dent[ `n anul doi la New York FilmAcademy.

Concursul Miss World, de originebritanic[, a c[rui prim[ edi\ie a fost or-ganizat[ `n 1951 sub titlul de ConcursulBikini, reprezint[ o alternativ[ fa\[ decompeti\ia american[ Miss Universe,

organizat[ de Donald Trump, c];tigat[`n august 2010 de reprezentantaMexicului, Jimena Navarrete. ~n 1951,suedeza Kiki Hakansson a c];tigat primaedi\ie a concursului Miss World.

~n 1986, actri\a american[ HalleBerry s-a aflat printre finaliste, iarAishwarya Rai, acum actri\[ la Bollywood,a fost aleas[ Miss World `n anul 1994.

Miss SUa a fost desemnat[ Miss World 2010

Tom Cruise insistă să `;i facă propriile cascadorii, chiar dacă acestea sunt foarte riscante, cum ar fi cea filmată pe ceamai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa din Dubai, pentru filmul “Misiune< Imposibilă IV”, informează dailymail.co.uk.De la a sări de pe clădiri, până la a se lupta cu săbii de samurai ;i a escalada mun\i pe frânghii, actorul nu a permis ni-ciodată să fie înlocuit în scenele de cascadorii din filmele de ac\iune în care joacă. Vedeta a dovedit din nou că este de-pendent de adrenalină, filmând o scenă în care atârnă de Burj Khalifa la 828 de metri înăl\ime.

12 Informa\ia de Duminic[/7 noiembrie 2010

Khristine Eroshevich ;i Howard K.Stern au fost trimi;i după gratii pentru ad-ministrarea de medicamente unei per-

soane dependente, în timp ce SandeepKapoor a fost achitat. După decesulAnnei Nicole Smith în 2007, în urma uneisupradoze de medicamente, instan\a dinLos Angeles a găsit un vinovat în persoanaKhristine Eroshevich, prietena ;i medi-cul actri\ei. Aceasta a fost condamnatăpentru ob\inere de medicamente pe căiilicite, după un proces care a durat douăluni.

Avocatul ;i iubitul Annei, Howard K.Stern, a fost găsit nevinovat în cazul a ;ap-te capete de acuzare, dar a primit o con-damnare pentru complicitate, în bazaunor dovezi care îl indicau drept furni-zor de medicamente care pot fi elibera-te doar pe re\etă. În zadar avoca\ii ausus\inut în timpul procesului că au ac\io-nat în interesul Annei Nicole Smith,pentru a o ajuta să suporte durerile ;i de-presia. Cei doi au primit pedeapsă cu în-chisoarea, iar termenele vor fi stabilite pe6 ianuarie 2011.

Judecat în cadrul aceluia;i procesaflat pe rol la curtea de justi\ie din LosAngeles, doctorul Sandeep Kapoor afost găsit nevinovat.

Starleta americană a murit în urmaunei supradoze de medicamente, într-unhotel din Florida, în februarie 2007. Fiulei, Daniel, a murit în 2006, la vârsta de 20de ani. În acest caz, întreaga avere a Anneiîi revine fiicei ei, Dannielynn, `n v]rst[ treiani ;i care se află în grija tatălui ei, LarryBirkhead.

Rapperul american a declarat, într-uninterviu recent, că ar putea să candide-ze la pre;edin\ia Statelor Unite aleAmericii peste opt ani, informează fe-malefirst.co.uk. Muzicianul conside-ră că ar putea să se descurce foarte bineîn calitate de lider al SUA, împreună cuviitoarea primă doamnă, so\ia sa, BeyoncéKnowles. “Da\i-mi o ;ansă. Poate căpeste opt ani voi deveni pre;edinte”, a de-clarat Jay-Z. Artistul a mărturisitcă nu este dezamăgit de actualul pre;edin-te american, în ciuda faptului că partiduldin care acesta provine - PartidulDemocrat - a pierdut majoritatea înCamera Reprezentan\ilor din StateleUnite, după victoria republicanilor la ale-gerile legislative de pe 2 noiembrie.

Într-un interviu acordat BBCNewsbeat, muzicianul american a de-clarat< “Pentru a putea să judeci corect pecineva, trebuie să \ii cont de condi\iile pecare acea persoană le-a mo;tenit. El(Barack Obama, n.r.) a mo;tenit ceamai slabă perioadă a economiei noastre,război. E o perioadă oribilă din istoriaAmericii. De;i cred că el ar putea să re-zolve aceste probleme, nu cred însă că ele Dumnezeu. E doar un om. Are nevoiede timp pentru a rezolva problemele.Pentru a reu;i să ai succes ;i pentru a în-deplini acel vis, trebuie să treci prin ur-cu;uri ;i cobor];uri. Au trecut doar doiani de când e pre;edinte”.

Jay-Z s-a întâlnit deja cu BarackObama, după victoria acestuia în alege-rile preziden\iale din urmă cu doi ani, ;ia luat masa împreună cu fostul pre;edin-

te american BillClinton. Mogululdin muzica hip-hop a crescut în-tr-un cartier să-rac ;i rău famatdin New York.

El a declaratcă este “uluitor”faptul că lideriipolitici americani;tiu cine este Jay-Z. “E de necrezut,deoarece via\a lore atât de diferităde cea a oameni-lor de unde pro-vin eu. Noi eramacei copii igno-ra\i de to\i politi-cienii. Nu dispu-neam de numă-rul de voturi pen-tru a impune unanumit politicianîntr-o circum-scrip\ie electora-lă, iar noi cre-deam că indife-rent de persoanacare ocupa acea func\ie, vie\ile noastre nuaveau cum să se schimbe.

Nimeni dintre noi nu mergea să vo-teze. Pentru mine, să te întâlne;ti cuObama ;i să iei masa cu Bill Clinton e ce-va uimitor. E uluitor, deoarece eu provindintr-o altă lume. Eram ignora\i de po-liticieni ;i, în general, de toată America.”

Pe numele său real Shawn Carter,so\ul cântăre\ei Beyoncé este cel maibogat artist hip-hop din lume, potrivit re-vistei Forbes, cu o avere estimată, în 2009,la peste 500 de milioane de dolari. Jay-Za vândut peste 40 de milioane de discuripe plan mondial ;i a fost recompensat cu10 premii Grammy.

Locuin\a pe care actri\a britanic[ ode\ine `n Londra a fost devasta[, wee-kendul trecut, de câteva persoane a căroridentitate nu a fost descoperită, în timpce Keira se afla la Festivalul de Film de laRoma, informează contactmusic.com.Ea se afla la Roma pentru a-;i promovacel mai recent film în care joacă, “LastNight”.

Potrivit presei britanice, apartamen-tul pe care vedeta îl de\ine la Londra areo valoare estimată la 1,95 milioa-ne de dolari. Ho\ii au pătruns înimobil printr-o u;ă defectă ;i aufor\at apoi u;a de la apartament.Autorii jafului au furat două lap-

top-uri ale actri\ei, care, potrivit ta-bloidului britanic „The Sun”, ar fi de-clarat că se simte “violată” ;i că se te-me să întoarcă în acel apartament.

Poli\ia britanică investigheazăacest incident, iar vedeta în vârstă de25 de ani a decis să-;i ia o mică va-can\ă ;i să părăsească pentru o pe-rioadă capitala Marii Britanii.

După multe specula\ii, cântărea\aa vorbit pentru prima oară despre si-tua\ia ei actuală ;i a recunoscut că es-te gravidă ;i că a pierdut o sarcină în ur-mă cu doi ani. Luni de zile, oamenii autot tras concluzii despre silueta vede-tei, care a cunoscut în ultima vremeschimbări majore.

Cu toate că o eventuală sarcină erape buzele tuturor, Mariah nu a confir-mat sau infirmat astfel de zvonuri.Asta până când Carey a în;tiin\at petoată lumea despre copilul pe care ea;i so\ul ei, Nick Cannon, îl a;teaptă.„Da, vom deveni părin\i! Este adevă-rat! Am trecut prin multe ca să ajun-gem aici. A fost o perioadă dură pen-tru amândoi, pentru că am tot încercatsă ne bucurăm de intimitate în ultimeleluni.”

Nick a \inut să adauge că „cel maifrumos cadou pe care-l puteam primieste acest copil care va veni în curândpe lume”. Celebrul cuplu nu dezvălu-ie încă data na;terii primului lor urma;,dar Nick \ine să precizeze că, după pier-derea sarcinii de acum doi ani, so\ia lui;i-a revenit complet.

Artistul a făcut pentru prima datăconfesiuni la emisiunea lui OprahWinfrey despre uria;a schimbare dinvia\a sa, petrecută odată cu momentul încare a recunoscut public că este homo-sexual.

Portoricanul de 38 de ani a vorbit ;idespre rolul de tată al gemenilor Matteo;i Valentino. „Acum am o rela\ie stabilă,iar acest sentiment este extraordinar.Dragostea apare atunci când te a;tep\i maipu\in. Eu nici măcar nu căutam asta! :itot ce pot să spun este că partenerul meuîmi iube;te copiii, iar ei îl iubesc pe el. Maibine de-atât nu se poate”.

C]nt[re\ul i-a mărturisit lui Oprah căa izbucnit în lacrimi ;i a plâns minute în

;ir după ce, în luna martie, ;i-a recunoscutpublic homosexualitatea, printr-un me-saj postat pe site-ul său. S-a sim\it„amor\it”, dar „u;urat”. Iar lacrimileerau pentru că se sim\ea în sfâr;it liber.Martin i-a mai explicat realizatoarei TVcă a sim\it că trebuie să facă acest pas pen-tru copiii care intraseră în via\a lui în ur-mă cu doi, după ce a apelat la o mamă su-rogat.

„Nu mai puteam îndura. Era multprea dureros să ascund asta. Cred că pen-tru mine copiii sunt pe primul loc. Iarcând îi \ineam în bra\e, mă gândeam«Cum, îi voi învă\a să mintă?». Atunci mi-am dat seama că trebuie să spun lumiiadevărul despre mine”.

Mariah Carey confirm[ sarcina

Doi dintre inculpa\ii în cazuldecesului annei nicole Smith

vor ajunge la închisoare

Jay-Z se g]nde;te s[ candidezela pre;edin\ia SUa

Ricky Martin a vorbit despre homosexualitatea sa ;i

despre copii

apartamentul din Londra al actri\ei Keira Knightley,

devastat de ho\i