Numele şi prenumele .............................................. Data .........................

FIŞA CARACTERULUI

Citeşte enunţurile de mai jos şi încearcă să-ţi acorzi un punctaj pentru fiecare trăsătură menţionată, marcând cu X în căsuţa respectivă.

10 p 8 p 6 p 4 p1. Interesant Lipsit de interes2. Ataşat de colegi Individualist3. Harnic, activ Leneş, inactiv4. De încredere Nu se poate conta pe tine5. Corect, cinstit Incorect, necinstit6. Cu iniţiativă Lipsit de iniţiativă7. Bun cu alţii Egoist8. Curajos Fricos9. Modest Încrezut 10. Prietenos Neprietenos11. Perseverent Delăsător12. Curios Indiferent13. Ambiţios Fără ambiţie14. Independent Influenţabil15. Atent cu ceilalţi Atent numai cu sine16. Temeinic, profund Superficial17. Politicos Nepoliticos18. Disciplinat Indisciplinat

Total puncte: .........................

Peste 140 de puncteAi un caracter frumos. Nu te schimba!Între 140 - 110 puncte: Ai grijă! Nu ţii întotdeauna seama de sfaturile celor mari.Între 110- 80 puncte: Alarmă! Fii atent la comportarea ta! Ai multe lucruri de îndreptat! Sub 80 de puncte: Caracterul tău lasă de dorit. Ai mers pe căi greşite. Începe chiar de azi să te schimbi! Caracterul se poate modifica.Cei din jur te vor iubi numai dacă vei avea un caracter frumos. (după „Educaţie civică- Ghidul învăţătorulu”, Ed. Atelier didactic, Bucureşti, 2005)

1

Tipul constituţional(Kretschmer)

Tipul constituţional reprezintã un anumit mod de îmbinare a caracteristicilor fizice cu cele psihice, în aşa fel încât din cunoaşterea unora sã poatã fi deduse celelalte.Printre tipologiile mai larg utilizate se numãrã cea a lui Kretschmer. Aceasta distingea, la extreme, tipurile astenic şi picnic, iar ca formã intermediarã tipul atletic.

AstenicDezvoltarea fizică Dezvoltarea psihică

înalt, subţire, slab ("fusiform"), cu mâinile şi picioarele subţiri, uneori cu o uşoarã deformare a coloanei vertebrale ("adus de spate").

are înclinaţii mai mult spre a numara, a gândi logic;

bunã dispoziţie, optimist; are o sensibilitate deosebitã pentru etichetã

şi se supară foarte repede; minuţiozitate în lucru; are înclinaţie pentru atitudine criticã

negative; manifestã egoism, ambiţie; nu acceptă compromisurile.

PicnicDezvoltarea fizică Dezvoltarea psihică

de statură mică, grăsuţ, rumen,îmbujorat; cu mâini şi picioare scurte "pline";

vioi, mobili, optimişti, plini de umor; spontaneitate în gesturi şi vorbire; vorbăreţ; capacitatea de a stabili uşor contacte; superficialitate în relaţiile sociale; (promisiuni fãc ute cu uşurinţã,

nerespectarea "cuvântului dat",) joviali (veseli, glumeţi, comunicativi); nepunctualitate; lipsã de ambiţie, uneori şi de tact; tendinţa de a neglija principiile, de a

înclina cãtre concesii şi compromisuri; toleranţã excesivã faţã de subalterni; înţelegere rapidã a realitãţii, cu deosebire

sub aspectele ei de suprafaţã, spirit practic, iniţiativã.

AtleticDezvoltarea fizică Dezvoltarea psihică

bine proporţionat din punct de vedere al conformaţiei fizice o treaptã intermediarã între tipurile extreme menţionate mai sus.

Mobili, energici, au îndemânări în diverse mişcãri (practicarea unui sport)

echilibru emoţional; bunã dispoziţie, optimist - dar fãrã

aspectele de jovialitate specifice tipului picnic;

încredere în sine, bazatã pe aprecierea lucidã;

realist la propriile posibilitãţi;Desigur, în realitate se întâlnesc foarte rar indivizi care sã corespundã întru-totul tabloului de însuşiri fizice şi psihice specific tipurilor notate mai sus. La fel de adevãrat este însã şi faptul cã cei mai mulţi indivizi se apropie mai mult de unul sau altul dintre aceste tipuri. De aceea, cunoaşterea tipurilor faciliteazã identificarea particularitãţilor psihice ale indivizilor pe care îi observãm.

2

Testul „Figurile geometrice”

PATRAT - lucrator neobosit, capacitate sporită de muncă, asiditate, perseverenţă, stгăduinţă,Rezistenţa, răbdarea şi consecutivitatea fac "pătraţii" să fie "aşi" în specialitatea aleasă. Au o necesitate sporită în informaţii noi. Indiferent unde n-ar păstra-o — în minte ori avînd o cartelă specială — întotdeauna e o ordine ireproşabilă, toate datele -s sistematizate. Pătratul în orice moment e gata să prezinte informaţia, fiind foarte atenţi la detalii. Ei, ca regulă, finisează toate proiectele iniţiate de celelalte figuri geometrice. Le place o ordine ireproşabilă, stabilită o dată pentru totdeauna. Deviza: "Dezordine pe masă - haos în cap". Nu le plac "expromturile" în mersul logic, cotidian al vieţii. Pătraţii îs foarte buni administratori, executanţi. Acurateţea, executarea pedantă a ordinelor, necesitatea selectării informaţiilor suplimentare lipsesc pătraţii de operativitate. Raţionalitatea, răceala emoţională le încurcă să stabilească contacte cu diferite persoane.

TRIUNGHI—formă ce simbolizează liderul. Foarte simpatici, atractivi - fac ca totul şi toţi să se rotească în jurul lor. Caracteristica fundamentală: capacitatea de a se concentra asupra scopului major. Persoane energice, puternice care ştiu să atingă ţinta! Dominanta lor - victoria cu orice preţ! Spre deosebire de pătraţi sunt foarte hotărîţi în acţiuni. Ei nu pierd timpul cu analiza diferitor metode de soluţionare şi căutarea celei mai efective.Triunghiul riscă frecvent şi-i nerăbdător în preajma celor, care ezită îs orgolioşi. Dacă pentru pătrat e foarte importantă calitatea lucrului axecutat, apoi pentru triunghi mai mare valoare are statutul social, cariera. înainte de a începe ceva, triunghiul inconştient se va întreba "dar eu ce o să am din toată afacerea asta?" (nu-i neapărat să fie vre-un profit material.) Sunt manageri minunaţi. Ştiu să prezinte şefilor convingător, cu efect, importanţa lucrului său şi a subalternilor, simt de la o poştă lucrurile profitabile şi-s în stare să "ciocnească" adversarii.

DREPTUNGHIUL - simbolizează starea schimbării şi trecerii. Aceasta este formă "temporară". Reprezintă persoanele nesatisfăcute de modul de viaţă pe care-1 duc la momentul dat şi-s în căutare. Caracteristici de bază: schimbări radicale zilnice, curiozitatea, interes viu şi curajul! Ei se apucă să " răstoarne munţii"! Sunt deschişi pentru noi idei, valori, însuşesc uşor informaţiile.

CERCUL - simbol al armoniei. E cointeresat în primul rînd în relaţii armonioase interpersonale. Deseori e acel "clei" care întăreşte familia, colectivul. Sunt cei mai comunicabili şi cei mai buni ascultători. (Triunghiul tot e bun ascultător, dar se aude în primul rînd pe sine). Cercul e foarte sensibil, empatic. Bucuria şi durerea străină o tгăiesc ca pe a sa proprie. Ştiu să "citească" momentan oamenii . Îs populari în colectiv, dar îs manageri slabi şi stau prost cu businesul. Ei sunt orientaţi spre oameni, îs prea creduli, se stгăduie să-i împace pe toţi şi uneori pentru a menţine pacea iau hotărîri ferme. Conflictele interpersonale sunt o catastrofă pentru ei.

ZIGZAGUL- figura creativitгţii. Printre zigzagi figurează mai des dreptacii, gîndesc cu emisfera dreaptă. Deviza lor este "Ce-ar fi dacă..." Nu se tem de provocări, de conflicte. Pentru dînşii e catastrofală rutina, şablonul, instrucţiunile, regulile. Nu suportă persoanele care cad de acord cu toţi şi cu totul. Zigzagii nu pot lucra productiv în situaţii bine structurate.

3

În ce familie creşte copilul tău?(caracteristica unei familii)

După structură, deosebim următoarele tipuri, familii:a) extinse (locuiesc împreună cîteva generaţii, se întîlnesc mai frecvent în mediul rural);b) nucleare (sau biparentale cu 2-3 copii);c) incomplete (monoparentale);d) reconstituite (a doua căsnicie, pot fi copii de la prima căsnicie).

După stilul educativ, deosebim familii ce posedă:a) stilul disciplinar (tehnica dominantă – controlul şi cerinţele exagerate);b) stilul relaţional (tehnica dominantă – relaţia);c) stilul anomic (nu este utilizată sistematic nici o tehnică)d) stilul charismatic (controlul şi relaţia sunt echilibrate).

După stilul relaţional şi comportamental, deosebim:Familii de tip despotic. Aici stabilitatea relaţiilor se cîştigă datorită exteriorizării emoţiilor negative, despotice; prevalează stilul comunicării distante, de prescripţie. Mai frecvent domină tatăl cerînd de la toţi ceilalţi o supunere „oarbă”. În relaţii observăm conflictele de disperare care trec în plan interior, latent şi pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. Scopurile familiei sunt realizate numai după exigenţele şi prescripţia „conducătorului” ce domină absolut. Acest tip de familie constituie 4,9% din lotul investigat.

Familia „Bastion”. La baza acesteia stau reprezentările negative despre agresivitatea şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau a majorităţii) oamenilor din afara ei. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior (chiar şi atunci cînd membrii familiei nu sunt satisfăcuţi de sine).Ambii soţi au un comportament egocentric faţă de ambianţa din afara familiei acţionînd foarte unit şi coordonat „împotriva” mediului social exterior. Se întîlnesc familii de acest tip în care un părinte se comportăautoritar, iar altul, din contra, este prea indulgent sau tutelează copiii prea mult.Microclimatul familiei şi educaţia prea strictă a unui părinte în îmbinare cu tutela altuia provoacă la copil neîncredere în puterile sale, lipsă de iniţiativă, reacţii neurotice, de protest cum ar fi încăpăţinarea şi negativismul. În relaţii predomină conflictul de atracţie-frică şi de disperare. Acest tip de familii constituie 8,5% din lotul investigat.

Familia de tip vulcanic. Relaţiile în acest tip de familii sunt deschise şi foarte instabile: de la cele permisive, de tutelare, de alienare – la cele cu un înalt nivel de exigenţă predominînd spontanietatea şi afectivitatea. La prima vedere, acest tip de familie pare pozitiv, însă „izbucnirile” de răutate, ură, slăbind încordarea situativă, complică din ce în ce starea generală a climatului familial.Copiii suportă mari încărcături emoţionale, devin vulnerabili, fricoşi, anxioşi şi nervoşi. În relaţii se observă toate tipurile de conflicte, dar intensitatea şi forţa ciocnirilor oscilează de la cele mici, neînsemnate pînă la izbucniri cu adevărat vulcanice. Familia respectivă constituie 7,3% din lotul investigat.

4

Familia „al treilea de prisos”. Acest tip de familii, ataşamentul reciproc al soţilor şi stilul comunicării lor au o însemnătate deosebită pentru ei, rolurile parentale sunt percepute ca o piedică în fericirea lor personală. Relaţiile dintre părinţii şi copii sunt reci, distante, discrete. Părinţii tot timpul observă şi subliniază greşelile şi neajunsurile copiilor. Desconsiderarea personalităţii lor provoacă complexul inferiorităţii la copii, care, mai apoi, în adolescenţă, creează dificultăţi în autodeterminarea şi inserţia socială a adolescentului. Uneori poate fi „de prisos” mama, iar tata şi fiica formează o coaliţie; alteori este „de prisos” tata, iar mama formează o coaliţie cu copiii. În relaţii predomină conflictele de disperare şi atracţie-frică.Adolescenţii din aşa familii, de regulă, sunt timizi, anxioşi, fricoşi, pasivi sau, dimpotrivă, prea agresivi, răzbunători, încăpăţinaţi.

Familia cu „idol”. Aici adolescentul este persoana centrală. Ambii părinţii manifestă un comportament alterocentric exagerat. Se observă o ocrotire exagerată a copilului, predomină relaţiile de tutelare şi cele permisive; un stil de sacrificiu din partea părinţilor. Copilul se dezvoltă într-o atmosferă de „seră”, devine egoist, nu poate fi independent, autocritic şi activ. În relaţii predomină conflictele de disperare. Acest tip de familie constituie 4,3% din lotul investigat.

Familia „Azil”. Aici domină un stil deschis, permisiv. Raporturile sunt neuniforme, relaţiile de colaborare se îmbină cu cele de tutelare, neamestic, dominare şi confruntare.Influenţele educative sunt diverse după intensitate, durată, modalitate, formă şi conţinutul lor, deoarece ele vin de la o mulţime de persoane de diferite vîrste şi competenţă (de la părinţi, bunici, rude mai îndepărtate sau cunoscuţi), care se află în familia dată un anumit timp. Aici întîlnim toate tipurile de conflicte. Copiii lipsiţi de consecvenţa cerinţelor devin contracdictorii, se învaţă a manevra, a minţi sau, dimpotrivă, devin infantili.Acest tip de familie constituie 2,4% din lotul investigat.

Familia „Teatru”. Aşa familii îşi păstrează stabilitatea prin intermediul modului teatralizat de viaţă. Membrii familiei joacă anumite roluri sau „montează” un spectacol în ansamblu, ceea ce le permite „înscenarea” bunăstării relaţiilor familiare.În realitate însă, educaţia copiilor este lăsată numai pe seama instituţiilor respective – grădiniţa, şcoala. Contactul cu copiii este înlocuit prin procurarea excesivă a bunurilor materiale (jucării, haine etc.) Obligaţiunile unul faţă de altul membrii familiei le îndeplinesc formal, relaţiile interpersonale, de asemenea oscilează de la cele de dominare, la cele de neamestec. În relaţiile cu copiii, aprobările şi dezaprobările se declară rapid şi tot rapid s euită, cerinţele unice lipsesc, de aceea copiii se dezvoltă, de obicei, cu diverse accentuări de caracter (instabili, labili, hipertimici, senzitivi, etc.). acest tip de familie constituie 8% din lotul investigat.

Familia liberală se întîlnesc extrem de rar. Aici predomină relaţiile de neamesteic, iar stilul distant liberal. Între membrii familiei se observă lipsa de cordialitate, şi ataşament, deciziile se iau în dezacord, predomină egocentrismul. Acţiunile familiei sunt răzleţe, necoordonate. Fiecare membru al familiei are o viaţă a lui, nu-l interesează ambianţa familială.În relaţii se observă predominarea conflictelor de incertitudine. Copiii devin introvertiţi, izolaţi, deseori egoişti, indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei. Acest tip de familie constituie 1,2% din lotul investigat.

5

Familia „Egalitate”. Aceasta se caracterizează printr-un echilibru psihologic, moral şi material. Soţii au aproximativ acelaşi nivel intelectual, obligaţiile şi funcţiile lor sunt echilibrate: ambii participă la educaţia copiilor şi la conducerea gospodăriei. Deciziile sunt luate la „sfatul” familiei, predomină relaţiile armonioase, de colaborare, un stil centrat pe angajarea tututor membrilor în chestiunile familiei. Climatul este cordial, binevoitor. Conflictele au, de obiecei, un caracter constructiv. Copiii se dezvoltă normal, posedă independenţă, spirit creativ, voinţă.Adolescenţii din acest tip de familii, în general, sunt pregătiţi pentru viaţa de familie, nu au dificultăţi în autodeterminarea profesională şi socială. Familia „egalitate” constituie 20,1% din lotul investigat.

Familia patriarhală. Aici mai frecvent domină tatăl (91%) şi se întîlneşte mai ales în localităţile rurale. Este un tip tradiţional de familie pentru Moldova unde capul familiei este bărbatul care domină, dar nu este agresiv, despotic, ci raţional, practic. Deciziile se iau unipersonal, nu se discută, dar sunt explicate şi argumentate.Relaţiile sunt stabile, calme, de dominare, prevalează un stil de dirijare riguroasă. Comportamentul, ordinea şi stricteţea, odată stabilite în familie, se respectă de către toţi membrii ei. Soţul şi soţia reprezintă un tot întreg manifestînd un comportament sociocentric, axat pe subiectul psihologic „noi” , care vine de la „capul” familiei, însă nu vine în contradicţie cu opinia partenerului. În aşa familii soţii se înţeleg din „jumătate” de cuvînt sau fără cuvinte, sunt compatibili psihofiziologic şi moral. Principiile stricte şi unice de educaţie a copiilor contribuie la formarea unei personalităţi volitive, echilibrate şi valoroase din punct de vedere social. Acest tip de familie constituie 33,6% din lotul investigat.

Familia romantică este aceea familie în care membrii ei păstrează relaţiile de dragoste şi ataşament tandru pînă la adînci bătrîneţe. Relaţiile de colaborare şi tutelare sunt îmbinate armonios. Stilul relaţiilor este romantic şi centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. Conflictele au un caracter constructiv, iar comportamentul este bazat pe reprezentările sociocentrice. Copiii se dezvoltă armonios. Familia dată constituie 1,8% din lotul investigat.

Familia spirituală. Acest tip de familie e axat pe orientarea membrilor ei spre valorile spirituale, etică creştină, au un nivel înalt de exigenţe faţă de sine, predomină relaţiile de colaborare bazate pe stimă reciprocă şi înţelegere. Uneori, se observă la membrii familiei o doză de fanatism în acţiuni. Copiii se dezvoltă armonios, sunt orientaţi spre valorile spirituale, posedă independenţă, dar pot fi şi fragili din punct de vedere fizic. Familia respectivă constituie 6,7 % din lotul investigat.

6

Copiii hiperactivi – ADHDHiperactivitatea cu deficit de atentie (HDA) "constituie un sindrom care apare la copiii de varsta prescolara si scolara mica.

HDA se caracterizeaza prin doua categorii de simptome asociate: hiperactivitatea-impulsivitatea ; tulburarile de atentie.

Copiii hiperactivi-impulsivi sunt în continuă mişcare ; îşi miscă mâinile şi picioarele mereu ; nu pot să stea liniştiţi pe scaun sau în bancă; se agită excesiv ; se joacă numai alergând sau caţărându-se; se expun la pericole ; nu respecta regulile in joc ; vorbesc neintrebaţi ; nu au răbdare să-şi aştepte rândul ; întrerupe conversaţiile celorlalţi.

Copiii cu deficit de atenţie le este greu sa termine ce au inceput ; nu reusesc sa urmeze instructiunile care li se dau ; sunt dezorganizati in activitate ; uita deseori ; par absenti ; visatori ; atentia le este distrasa cu usurinta de orice stimul exterior ;

.Exista si copii care prezinta tipul mixt al HDA.

PROBLEME. HAD devine evidenta la varsta începerii scolii si apare mai frecvent la baieti. Din cauza comportamentului dezorganizat, perturbator, uneori cu tendinte violente, copiii sunt indisciplinati in clasa, ii deranjeaza pe cei din jur, aceste manifestari pot duce la aparitia unor probleme precum izolarea de grup, esecul scolar, lipsa increderii in sine. Uneori, la HDA se asociaza si deficite in limbaj sau de cunoastere, intarzieri ale dezvoltarii motricitatii.

Dac parintii sau educatorii impun reguli prea restrictive sau pedepsesc copiii pentru aceste manifestari, instabilitatea lor se poate accentua si pot sa dezvolte o grava tulburare de tip hiperactiv.

Uneori, comportamentul hiperactiv este o forma de raspuns la traume psihice sau stres: divortul parintilor , nasterea unui frate, moartea unui parinte sau bunic, pierderea serviciului de catre un parinte, schimbarea locuintei, probleme medicale nedetectate (infectii ale urechii care produc pierderi

intermitente ale auzului, deficiente in functionarea cerebrala), depresia, anxietatea.

Pentru stabilirea diagnosticului este absolut necesar un examen de specialitate, facut de psihiatru si psiholog.

7

TRATAMENT  Interventia terapeutica se face in echipa, de medic, psiholog, profesori, familie (alti specialisti: logoped, kinetoterapeut). "Se recomanda o medicatie psihotropa, care s-a dovedit eficienta la 70% dintre copiii tratati, ajutandu-i sa fie mai atenti si sa se concentreze mai mult timp, dar ea trebuie prescrisa si administrata in fiecare caz sub supravegherea medicului specialist", afirma psih. dr. Miruna Radan. La aceasta se adauga terapia comportamentala si psihoterapia. Participarea directa a parintilor la tratament este indispensabila. Se impune si o colaborare stransa cu scoala.  

Sfaturi practice pentru parinti şi educatoriIn educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii

constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata.

solutie eficace de "ardere" cu folos a energiei este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicleta, role, dans sportiv, tenis sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa. Daca alegeti sa va implicati alaturi de copil in desfasurarea unei activitati fizice (de exemplu, dansul acasa), castigul va fi dublu pentru ca, pe de o parte, veti "imblanzi" hiperactivitatea copilului, iar pe de alta parte, veti profita din plin in urma interactiunii atat dumneavostra., cat si copilul.Amenajati un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteti chiar si denumi dupa inspiratie (de exemplu, Cutia Magica, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care sa le dotati cu creioane colorate, carioci, acuarele, carti de desenat, plastilina, puzzle-uri, forme geometrice de jucarie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes. Copilul hiperactiv se plictiseste repede, iar mintea lui cauta in permanenta stimuli noi si atractivi. In absenta lor, el tinde sa revina la vechile obiceiuri de care incercam sa-l dezvatam.

Imaginatia dirijata poate scoate la iveala din copilul dumneavoastra povesti nebanuite, surprinzatoare si seducatoare pentru mintea noastra mult prea ancorata in concret, real, logic, normat. Alegeti un loc confortabil din casa si plecand de la jocul cu cateva jucarii sau de la lectura unei povesti dintr-o carte cu poze sau de la rasfoirea unui album de poze sau picturi incepeti impreuna cu copilul depanarea unei povesti, unei calatorii imaginare etc.

Copilul hiperactiv se dovedeste greu de disciplinat, prin urmare este utila adaptarea lui la un program fix, bine structurat, rutinier in care vor alterna activitatile placute lui cu cele mai putin agreate (de exemplu, pregatirea temelor).

Putem incerca sa-l calmam prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gura), ii facem un mic masaj sau o baie cu spuma pentru a-l detensiona de stresul de peste zi. Sa nu uitam ca stresul nu este exclusiv apanajul adultilor.

Alimentatia este un aspect important in dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranti si aditivi.

Foarte important este sa recompensam comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionam usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.

8

Testul atitudinii părinteşti(A. Varga, V.Stolin)

Testul reprezintă un instrument psihodiagnostic, orientat la aprecierea atitudinii părinteşti la persoanele care se adresează la psiholog privind problemele educaţiei şi comunicării cu copiii.Prin atitudinea părintească se înţelege sistemul emoţional în raport cu copilul, stereotipurilor comportamentale practicate în raport cu copilul, particularităţilor perceperii şi înţelegerii caracterului şi personalităţii acestuia, manifestărilor lui. (Fiecare răspuns „Da” sau „Corect” se apreciază cu un punct)

1. Eu întotdeauna îmi compătimesc copilul.2. Eu consider o datorie de a cunoaşte tot ceea ce gândeşte copilul meu.3. Eu îmi stimez copilul.4. Mi se pare că comportamentul copilului meu deviază considerabil de la normă5. Trebuie să ţii copilul cât mai departe de problemele vieţii, dacă acestea îl traumează.6. Eu simt bunăvoinţă (simpatie) faţă de copilul meu.7. Părinţii buni îngrădesc copilul de la problemele vieţii.8. Deseori copilul meu este neplăcut.9. Eu totdeauna mă strădui să-mi ajut copilul.10. Sunt cazuri când atitudinea batjocoritoare faţă de copil îmi aduce mare folos.11. Eu simt ciudă, necaz în raport cu copilul meu.12. Copilul meu nu va reuşi nimic în viaţă.13. Mi se pare că copiii râd de copilul meu.14. Copilul meu deseori comite aşa fapte care, în afară de dispreţ, nu merită nimic.15. Pentru vârsta sa copilul meu este puţin nedezvoltat.16. Copilul meu intenţionat se comportă urât, ca să mă necăjească.17. Copilul meu îmbibă ca un „burete” tot ce-i rău.18. Cu toată străduinţa, este dificil a-l învăţa pe copilul meu bunele maniere.19. Copilul ţinut în limete severe va creşte om cumsecade.20. Îmi place când prietenii copilului meu ne vizitează.21. Eu particip la formarea copilului meu.22. De copilul meu se „lipeşte” tot ce-i rău.23. Copilul meu nu va izbuti în viaţă.24. Când într-o companie se vorbeşte despre copii, îmi este puţin ruşine de faptul că copilul

meu nu este atât de deştept şi talentat cum aş fi dorit.25. Îl compătimesc pe copilul meu.26. Când compar copilul cu semenii lui, aceştia îmi par mai maturi la comportament şi la

gândire.27. Eu cu placere îmi petrec cu copilul tot timpul liber.28. Eu deseori regret că copilul meu creşte şi se maturizează şi cu duioşie mi-l amintesc

micuţ. 29. Deseori mă surprind având o atitudine duşmănoasă faţă de copilul meu.30. Eu visez ca copilul meu să obţină de la viaţa tot ceea ce nu mi-a reuşit mie.31. Părinţii trebuie să se acomodeze copilului, dar nu numai să ceară de la acest lucru.32. Eu mă strădui să satisfac toate rugăminţile meu.33. La luarea deciziilor familiale trebuie să se ia în considerare părerea copilului.34. Eu mă interesez foarte mult de viaţa copilului meu.35. În conflict cu copilul, eu deseori pot recunoaşte că el are dreptate.36. Copiii înţeleg foarte devreme că părinţii pot greşi.37. Eu întotdeauna ţin cont de copilul meu (îl iau în considerare)38. Eu am pentru copilul meu sentimente prieteneşti.39. Egoismul, încăpăţânarea şi lenea sunt motivele de bază ale capriciilor copilului meu.40. Este imposibil să te odihneşti normal, dacă îţi petreci vacanţa împreună cu copilul.41. Principalul este că copilul să aibă o copilărie liniştită şi fără griji.

9

42. Uneori mi se pare că copilul meu nu este capabil de nimic bun.43. Eu împărtăşesc pasiunile copilului meu.44. Copilul meu îl poate scoate de pe fix pe oricine.45. Eu înţeleg necazurile copilului meu.46. Copilul meu deseori mă irită.47. Educarea copilului este o enervare continuă.48. Disciplina severă în copilărie dezvoltă un caracter puternic.49. Eu nu am încredere în copilul meu.50. Copiii mulţumesc mai târziu pentru educarea severă.51. Uneori mi se pare că îl urăsc pe copilul meu.52. Copilul meu are mai multe neajunsuri decât calităţi pozitive.53. Eu împărtăşesc interesele copilului meu.54. Copilul meu nu este capabil să facă ceva de sine stătător, dar dacă şi face, face neaparat

nu aşa cum ar trebui.55. Copilul meu va creşte neadaptat la viaţă.56. Copilul meu îmi place aşa cum este.57. Eu urmăresc cu minuţiozitatea starea sănătăţii copilului meu.58. Adesea sunt încântată de copilul meu.59. Copilul nu trebuie să aibă secrete faţă de părinţi.60. Eu am o părere nu prea bună despre capacităţile copilului meu şi nu ascund de el acest

lucru.61. De dorit ca copilul să prietenească cu acei copii care plac părinţilor lui.

Cheia: Acceptarea – respingerea: 3, 4, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 24, 26, 27, 29, 37, 38, 39, 40, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 52, 53, 55, 56, 60.Comportament binevenit social: 6,9, 21, 25, 31, 34, 35, 36.Simbioză: 1,5,7,28, 32, 41, 58.Ghipersocializarea autoritară: 2, 19, 30, 48, 50, 57, 59.Micul ratat (infantilizarea/invalidutarea): 9,11,13, 17, 22, 28, 54, 61.

Chestionarul conţine 5 scări:I. Acceptarea –respingerea. Reflectă atitudinea emotivă integră în raport cu

copilul. Pe de o parte: părintelui îi place copilul aşa cum este; respectă individualitatea copilului, îl simpatizează. Părintele tinde de a petrece cât, mai mult timp împreună cu copilul, acceptă interesele şi planurile acestuia. Latura cealaltă: părintele îşi petrece copilul drept un rău , neadaptat, ratat (ghinionist);i se pare că copilul nu va avea succes în viaţă din cauza aptitudinilor reduse, lipsei deşteptăciunii, înclinaţii proaste. La general, părintele simte în raport cu copilul o răutate, ciuda, necaz, iritare, obidă. El nu are încredere în copil şi nu-l respectă.

II. Cooperarea - atitudine părintească social acceptabilă, dorită. Părintele este cointeresat în preocupările şi planurile copilului, se străduie să-l ajute în toate, îl compătimeşte. Părintele apreciază înalt aptitudinile intelectuale şi creative ale copilului, încearcă sentimentul de mândrie pentru el; stimulează iniţiativa şiautonomia copilul ui , încearcă să fie la egal cu acesta.Părintele are încredere în copil, încearcă să se plaseze pe poziţia lui în problemele discutabile.

III. Simbioză (formă de convieţuire reciproc avantajoasă) – reflectă distanţă interpersonală în comunicarea cu copilul. Acumulând un punctaj maximal la această scară, putem spune că părintele tinde la o atitudine de simbioză în raport cu copilul. Această tendinţă se descrie astfel: părintele se consideră o unitate integră cu copilul său, tinde spre ai satisface toate necesităţile, de a-l îngrădi de

10

greutăţile şi neplăcerile vieţii. Părintele în permanenţă simte o nelinişte pentru copil, acesta i se pare mic şi neajutorat. Neliniştea părinteascăîncepe să sporească, când copilul începe să se autonomizeze în unele situaţii, împrejurări, deoarece din propria dorinţă părintele niciodată nu-i oferă copilului independenţă.

IV. Ghipersocializare autoritară – reflectă forma şi direcţia controlului comportamentului copilului. Punctajul maximal la această scară refelectă autoritarismului părintelui în relaţia cu copilul. Părintele cere de la copil disciplină şi ascultare necondiţionată. El încearcă să-i impună în toate copilului voinţa sa, nu este capabil să se plaseze în situaţia copilului. Pentru manifestarea prorpiei voinţe copilul este aspru pedepsit. Părintele urmăreşte copilul, realizările lui sociale, particularităţile lui individuale, deprinderile, gândurile, sentimentele.

V. Micul ratat – scara reflectă particularităţile percepţiei şi înţelegerii b copilului de către părinte. Punctajul maximal demonstrează tendinţa părintelui de a-l subaprecia pe copil, de a-i atribui inaptitudine personală şi socială. Părintele îl vede mai mic în comparaţie cu vârsta reală. Interesele, pasiunile, gândurile şi sentimentele copilului i se par copilăreşti, neserioase. Copilul este privit ca neadaptabil, cu insuccese, deschis pentru influenţele proaste. Părintele n-are încredere în copil, este necăjit de insuccesele lui. Drept urmare părintele încearcă să-l protejeze de greutăţile vieţii şi să-i verifice cu stricteţe acţiunile.

CUNOAŞTEREA PSIHOLOGICĂ A ELEVULUITRAUME PSIHICE LA COPII EXPRIMATE IN DESEN

Maturitatea şcolară constituie expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcând acel nivel al dezvoltării la care avtivitatea de tip şcolar poate contribui din plin la dezvoltarea în continuare a personalităţii sale. Un mediu socio-cultural-familial favorabil poate accelera dezvoltarea intelectuală a copilului, iar pe de altă parte, la unii copii, pot fi observate în ajunul şcolarizării întârzieri datorate,mai ales, unui mediu socio-cultural-familial nefavorabil.Rezultă,deci,că experienţa copiilor la intrarea în şcoală este extrem de diferită datorită varietăţii mediului în care s-au născut şi au trăit. Pe parcursul activităţii, constatatăm că este deosebit de importantă cunoaşterea nivelului de dezvoltare psihică a şcolarilor când intră în clasa întâi,cunoaşterea dezvoltării sociale şi a eventualelor întârzieri în dezvoltarea proceselor psihice. Astfel,la intrarea în clasa întâi,în a doua zi de şcoală,obişnuiesc să le dau copiilor un „test” în care îi las să deseneze ce vor ei,ce le place,fără să dau vreun scop acestui desen.Le spun că pot să folosească creioane colorate,carioca,creion grafic,stilou-ce doresc ei.Atmosfera din clasă este una degajată,pur şi simplu le spun că eu am ceva de scris şi atâta timp ei să deseneze în linişte.Le mai spun că pe aceste desene nu vor primi note - nota fiind de multe ori un element de blocaj sau de supramotivare.În zilele următoare,desenele sunt interpretate cu ajutorul unui psiholog,cu care colaborez de mulţi ani. Multe desene au un caracter stereotip.Copiii redau case,flori,arbori,oameni,nori,soare,etc. Unele desene ies însă din acest tipar şi prezintă elemente foarte deosebite care fac subiectul interpretării psihologice aparte.În acestea,copiii îşi exprimă spontan dureri,suferinţe psihice, întâmplări care i-au şocat şi pentru care suferă.Acestea trebuie cunoscute de învăţător pentru că îl ajută la abordarea optimă a elevului în scopul integrării lui şcolare şi prevenirii eşecului- uneori inexplicabil din motive de inteligenţă.

11

În cele ce urmează,voi prezenta câteva dintre elementele foarte relevante pentru traumele psihice suferite de copil, şi pe care le-am întâlnit pe parcursul anilor.

1) Omisiuni - lipsesc din desen părţi importante care,în mod normal,ar trebui să apară, dar copilul le scoate din dorinţa lui intimă ca acele lucruri,persoane sau situaţii să nu fi existat în viaţa lui. De exemplu, un băieţel a desenat o casă transparentă,cu trei scaune în ea,trei flori pentru ea,mama şi sora.Când am întrebat-o despre desen,a răspuns” tata nu e acasă.”Am aflat că are un tată foarte agresiv.

2) False erori - acestea au cea mai mare valoare diagnostică.Copiii încep să deseneze ceva,mâzgălesc peste ceea ce au desenat şi spun „am greşit”.Întrebaţi cu blândeţe despre acea greşeală,ei spun că de fapt nu era o greşeală,dar s-au răzgândit pentru că situaţia era foarte dureroasă pentru ei. K.K. a desenat schematic o casă îngrădită,iar dincolo de gard mâzgăleşte peste o figură umană incompletă.Insistând asupra acestei erori,copilul începe să plângă şi spune că acolo s-a gândit să-l deseneze pe tatăl său.Am aflat că acesta se înecase în Someş. 3) Utilizarea spaţiului - de obicei,foaia de desen este folosită într-un mod echilibrat.La unii copii,însă desenul este înghesuit în marginea de jos sau împărţit în două – foarte sus şi foarte jos – mijlocul foii rămânând liber. S.Ş. desenează foarte jos o casă mică,cu grădină şi flori colorate şi foarte sus un copil şi nişte nori.Am aflat că a crescut în familie la ţară,dar a fost trimis pentru şcolarizare în oraş la bunica.El nu se poate adapta şi mental păstrează legătura cu viaţa de dinainte. 4) Spaţii închise - figuri umane, case,apar încercuite, închise într-un fel nepotrivit.Uneori spaţiile închise sunt date de zig-zaguri făcute peste desen,ca un plic.Acestea evidenţiază sentimentul de nesiguranţă în familie,oprimarea,îngrădirea libertăţii personale minime de către părinţi posesivi,agresivi. 5) Disproporţia elementelor - a) foarte mare - un om cât toată foaia,dar cu mâini şi picioare foarte scurte.Aceasta exprimă un nivel de aspiraţie exagerat,impus din afară de către părinţi,care devine sursă de stres pentru copil ; el se simte ameninţat de posibile eşecuri,de cerinţe la care să nu facă faţă. S.R. a intrat în clasa întâi după ce sora ei tocmai terminase clasa a patra,fiindu-mi tot mie elevă,cu rezultate foarte bune.Părinţii au tot supramotivat-o,pe cea mică,la concurenţă cu sora sa,iar fetiţa,care are altă fire,a intrat speriată în clasa întâi şi a exprimat acest lucru în desen.b) foarte mic - unele părţi din desen au dimensiuni normale,iar altele neobişnuit de mici.Acestea indică dorinţa intimă a copilului ca acel lucru să nu existe,fiind deranjant,chiar traumatizant pentru el. B.A. avea o soră de cinci ani şi un frăţior abia născut.Noul membru al familiei este respins de elevă,prezenţa lui deranjând-o.Ea a desenat,în stânga foii, două fetiţe de dimensiuni normale,în culori frumoase,iar în dreapta foii,foarte mic,o siluetă numai în creion negru,cu un biberon de dimensiuni abia sesizabile.

Concluzii : Cunoaşterea acestor particularităţi din viaţa copiilor este deosebit de importantă.De multe ori părinţii ascund problemele din familie sau chiar refuză să recunoască adevărul şi învinuiesc pe nedrept copilul.Atunci ,desenul copilului este un mijloc la îndemâna învăţătorului prin intermediul căruia poate să afle şi să cunoască drama prin care trece. Este important ca învăţătorul să cunoască ce relaţii există în sânul familiei,să-i cunoască bine pe părinţi pentru că numai aşa va putea să ferească elevul de influenţa nefavorabilă a unor părinţi autoritari,hiperprotectori,indulgenţi,severi,agresivi. Insuccesul şcolar al unor copii nu se datorează intelectului scăzut,ci suferinţei psihice,unei depresii care nu le permite să dea randament. Cunoscând necazul fiecăruia,învăţătorul îl poate aborda pe fiecare în aşa fel încât să-l ajute să treacă peste problema sa,să se împace cu situaţia,să o accepte,să aibă înţelegere chiar pentru problemele din familie.Elevul va fi ajutat să se integreze cu succes în activitatea şcolară şi să obţină rezultate bune la învăţătură.

12

Grilă de observaţie pentru stabilirea potenţialului de agresivitate

Scopul observaţiei este determinarea potenţialului de agresivitate la unii copii.Grila este structurată, observatorul trebuind să identifice în ce măsură copilul dă dovadă de anumite comportamente.

NrFapte de conduită 1 2 3 4 5

1. Se simte vizat(ă) direct atunci când cineva îi adreseaza reproşuri sau critică ceva, chiar daca mai sunt prezente şi alte persoane.

2. Îi bruscheaza adesea pe cei din jurul lor.3. Are obiceiul de a se implica în tot felul de dispute4. Într-un conflict nu cedeaza decît cu mare greutate5. Crede ca are aptitudinile necesare unui conducător

aşa încît ceilalţi trebuie să îl asculte.6. Propriile preferinţe au intîietate in raport cu ale

celorlalţi în orice situaţie7. Ii plac actiunile periculoase, chiar violente. 8. Este adesea prea încrîncenat (ă).9. Se simte extrem de multumit(a) atunci cand ii

vede pe ceilalti invinsi10. Se enervează uşor, chiar si pentru lucruri mărunte.11. Preferă, în orice situatie, sa fie tranşant (a),

chiar să „calce pe ceilalţi în picioare”.12. Ridica uşor tonul într-o discutie.13. Se irita uşor şi trece imediat la atac.14. Nu accepta prea usor critici la adresa sa,

reactionand cel cu duritate.15. Obişnuieşte să-şi spună deschis părerea,

chiar daca îi rănesti pe ceilalţi.16. Nu acorda prea multă importanţă iconvenientelor

şi obisnuieşte să meargă direct la ţintă.17. Uneori îi este teamă de propria agresivitate.18. Nu acceptă ideile celorlalţi, consideră ca doar ale

sale sunt cele mai bune.19. Entuziast în faţa unei noi sarcini, o întâmpină cu

manifestări zgomotoase de bucurie20. Se supără şi această stare îl caracterizează mult

timp.

Completarea grilei de mai sus presupune că pentru fiecare item să se noteze fiecare comportament vizat şi observat cu X pe o scală de la 1 la 5, unde 1 reprezintă un dezacord total, iar 5 un acord total cu itemul în cauză. După ce s-a completat la fiecare item, se totalizează punctele obţinute şi se interpretează rezultatul în funcţie de tabelul de mai jos.

13

20-40 41-60 61-80 81-100Este mai curând o persoana paşnică, mulţumindu-se cu ceea ce i se întamplă. Il caracterizeaza un calm extrem, evitând sistematic orice formă de violenţă sau de utilizare a forţei. Cedeaza poate prea uşor, chiar şi când lucrurile sunt evident în dezavantajul său. Pentru unele lucruri merită totuşi să lupte.

Reacţioneaza uneori violent, dar foarte rar şi în forme uşoare, mai curând utilizând mijloace verbale. Ii place sa fie lasat in pace, fără însa ca „atacurile” celorlalti sa ii deranjeze prea mult. Dispun de autocontrol, iar reacţiile agresive sunt mai curând raţionale, decât impulsuri emoţionale.

In general, reuşeste să-şi controleze agresivitatea, deşi există suficiente situaţii când izbucneşte violent, chiar daca după aceea regretă manifestarea în cauză. Recunoaşte ca are partea sa de vina pentru relaţiile uneori incordate cu cei din jur. Ceva mai multa stăpânire de sine ar face mult mai rare stările emoţionale negative.

Isi controleaza foarte greu tendinţa spre agresivitate, fiind chiar posibil să nu il intereseze acest aspect. Orice situaţie o rezolva prin apelul la mijloace agresive, aşa încât ceilalţi îl cam evita. Este dificil de trăit în preajma lui, astfel încât ar fi indicat să încerce dezvoltarea autocontrolului. Viaţa presupune într-adevar şi lupta, dar nu este un razboi generalizat.

Psihoterapia stresului şcolar

(modalităţi de prevenire, de combatere şi depăşire a stresului şcolar)

Care ar fi printre posibilele lucruri care induc stresul?- Violenţa din şcoli – copiii să fie agresaţi- Să nu îşi facă tema complet;- Să nu ştie răspunsul;- Să nu aibă haine „la modă”- Să piardă caietele şi manualele;

Completaţi: .......

Cum puteţi să ajutaţi copilul să depăşească momentele de stres? Să aveţi aşteptări realiste de la copil; Să îl învăţaţi cîteva tehnici de relaxare; Să-l ajutaţi să se identifice cu modul de învăţare şi felul în care poate să capteze

cît mai multă informaţie; Să îi procuraţi alimente sănătoase; Să doarmă îndeajuns; Să fie o atmosferă calmă şi caldă în familie; Să nu-l încărcaţi cu prea multe activităţi extraşcolare; Să îi gestionaţi timpul în mod inteligent; Să petreceţi timp cu el făcînd activităţi distractive; Pregătiţi-l pentru teste şi discuţii; Să fiţi pregătiţi să îl ascultaţi ori de cîte ori are nevoie!

Completaţi: ......

14

Pentru diminuarea stresului pot avea efecte: exerciţiile fizice – activitatea fizică regulată este una din tehnicile cele mai eficiente de

eliminare a stresului; scrisul – cercetările au arătat că exprimarea în scris (să deseneze) atunci când se simt

compleşiţi de unele situaţii, poate fi o foarte bună modalitate pentru reducere nivelului de stres;

exprimarea sentimentelor – vorbitul, râsul, plânsul şi exprimarea furiei sunt părţi normale ale procesului de „vindecare emoţională”.

practicarea unui hobby sau alte activităţi preferate reduce stresul. relaxarea corporală – exerciţii de respiraţie, masaj. relaxare mentală – meditaţie, ascultatul muzicii de relaxare, folosirea umorului; a cere sprijin din partea celor apropiaţi sau a unui consilier/psiholog pentru

dezvoltarea unor abilităţi de a face faţă situaţiillor stresante.

Completaţi: ..........

Psihoterapia stresului şcolar(modalităţi de prevenire, de combatere şi depăşire a stresului şcolar)

Diamantul Fiecare dintre noi are un diamant interior. E partea cea mai bună din noi, cea mai

autentică, liberă! Completează spaţiile alăturate cu acele lucruri care dau strălucire diamantului tău şi îl fac atrăgător şi valoros.

Dar , s-ar putea să găseşti şi lucruri – dureroase, neplăcute, care acoperă cu „praf” lucrurile frumoase. Acestea ar putea fi:îndoieli;

- frici;- anumite credinţe;- anumite comportamente.

Găsirea diamantului interior e drumul către eul tău interior, e un drum care cere Voinţă şi Curaj, dar care merită să fie parcurs. Diamantul tău e Strălucitor, vezi acest lucru?

Exemplificaţi: ……………………

Nouraşii trişti Gîndeşte-te la toate lucrurile care te-au supărat, stresat sau nemulţumit pe parcursul zilei

de astăzi. Notează aceste situaţii care te-au tensionat în interiorul “norilor”. Acum imaginează-ţi, vizualizează-te pe tine ca o persoană ce ai în interiorul tău multă

căldură, lumină şi strălucire. Cum ai fi reacţiona diferit în situaţia respectivă? Ai fi putut spune altceva? Care ar fi fost mesajul pozitiv pe care l-ai adresat?

Exemplificaţi: ……………………

Scenariul amuzant Gândeşte –te la un eveniment/o situaţie/o zi în care au avut loc întâmplări, pe care le-ai

perceput într-un mod stresant. Rescrie filmul acestei zile, dar dintr-o perspectivă umoristică, amuzant. Priveşte întreaga

situaţie şi personajele implicate dintr-o altă perspectivă. Poţi “să vezi” intenţia pozitivă a comportamentelor şi modului de a acţiona? Găseşte ineditul situaţiei respective. Cum te simţi în acest nou scenariu?

15

Caricatura meaDesenează o caricatură (prin diverse forme) a situaţiei respective:

vesel, plin de viaţă, optimist etc stresat, nemulţumit, supărat etc indiferent faţă de situaţia dată;

Casa umanăImaginează-ţi propria persoană sub forma unei construcţii/ case, care este format din:

Tu poţi deveni propria soluţie a lucrurilor care te nemulţămesc!

Baza (fundament, temelie)

Baza este alcătuită din:Scop – Cunoaşterea şi desăvârşirea propriei persoane (valorile personale);Acţiune – Urmărirea permanent-zilnică a scopului propus.Plan – efort permanent, muncă continuă pentru atingerea scopului;Resurse – forţa voinţei.

Suprastructură (casa propriu zisă – pereţi, tavane, acoperiş)

Suprastructura – este format din propria persoană şi relaţiile cu cei din jur. Buna funcţionare a suprastructurii – în fond a întregului edificiu – este determinată de justa amplasare a elementelor de suprastructură, adică o justă stabilire a priorităţilor.

Încercaţi să definiţi priorităţile voastre.

Viaţa în alb şi negru Notează gândurile fericite, pozitive pe care le ai de obicei şi care îţi creează o

stare de bine;

Notează gândurile negative pe care îţi crează o stare de tensiune şi diconfort.

Cum ai reprezenta drumul de la gânduri la emoţii? (desen)

Emoţiile ne reconstruiesc organismul şi pe noi înşine! Ele îţi spun despre stările în care te afli!

Metafora

16

Se prezintă metafora:“ Cînd te afli pe marginea unei prăpăstii poţi să faci unul dintre următoarele lucruri:

Să cazi; Să cazi sperând că te vor prinde nişte mâini; Să înveţi să zbori.

1. Da-ţi exemple de situaţii în care în mod simbolic, te-ai aflat în una din cele trei situaţii.

2. Descrie-ţi şi modul în care ai acţionat.3. Ce ai învăţat despre tine, prin experienţele pe care le-ai avut?4. Care este modalitatea ta de a lua decizii, atunci când ai mai multe alternative?

Decalogul personalităţii Respectă-te pe tine însuţi! Urmează-ţi visele! Ai dreptul să visezi! Nu lăsa teama de eşec să-ţi întunece obiectivele! Reuşita nu înseamnă să nu cazi niciodată ci să te ridici atunci când ai căzut! Respectă-ţi părinţii şi pe cei din jurul tău! Fii întotdeauna un luptător! Învaţă să fii puternic, ai putea fi treapta spre o lume mai bună! Învaţă să iubeşti, ceilalţi au nevoie de iubirea ta, învaţă să străluceşti! Profită de tot ce ţi-a fost oferit!

Ocazia de a fi om ... Prietenul meu a deschis un sertar din dulapul soţiei sale şi a scos de acolo un pachet învelit în hârtie.

- Acesta – a zis el – nu este un simplu pachet, este un dar făcut de mine şi conţine lengerie intimă. A aruncat hârtia din care fusese făcut ambalajul mototolind-o şi a început să examineze fineţea mătăsii şi delicateţea dantelei. El cumpărase acest cadou cu opt sau nouă ani în urmă. Ea nu l-a îmbrăcat niciodată. Îl păstrase cu grijă pentru o ocazie specială.

- Eh! ... cred că această ar fi ocazia potrivită.S-a apropiat de pat şi a pus-o alături de celelalte lucruri pregătite pentru înmormântare. Soţia lui abia murise.Întorcându-se spre mine a spus:

- Nu păstra nimic pentru ocazii deosebite. Fiecare zi pe care o trăieşte este o ocazie specială. Eu, şi acum, după mulţi ani, mă mai gândesc la cuvintele lui. Ele mi-au schimbat viaţa:

Acum eu citesc mai mult şi fac mai puţină curăţenie. Ies la balcon şi admir peisajul fără a mai observa buruienile din grădină. Petrec mai multă vreme cu familia şi prietenii, şi lucrez mai puţin.etc

Am înţeles că viaţa trebuie trăită ca un cumul de experienţe şi nu ca o supravieţuire. Acum, eu nu mai păstrez nimic pentru o anumită ocazie. Folososesc paharele de cristal în fiecare zi, îmbrac sacoul cel mai bun şi mă duc la piaţă, dacă aşa doresc. Nu păstrez cel mai bun parfum pentru sărbători, mă parfumez cu el de câte ori vreau.Sintagmele – într-o bună zi, cu o ocazie specială, - treptat au dispărut din vocabularul meu. Dacă descopăr ceva interesant, ceva ce trebuie de văzut, auzit, făcut, vreau să ştiu, să văd, să aud, să fac inmediat, fără nici o amânare.Eu nu ştiu ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi aflat că pentru ea nu va mai fi mâine, acel banal mâine faţă de care, noi toţi, avem o atitudine neserioasă. Bănuiesc că şi-ar fi chemat

17

prietenii şi rudele. Poate că şi-ar chemat prietenii cu care s-a certat mai demult pentru a-şi cere iertare dorind să se împace, împăcare pe care o tot amânase. Ar fi făcut acele mici şi neânsemnate lucruri, ne realizate la timp, mereu amânate pentru mâine şi totuşi atât de importante. Acele lucruri pentru care eu m-aş fi întristat că nu le-am făcut dacă aş fi ştiut că zilele-mi sunt numărate, că vremea mea se duce, că timpul meu s-a terminat.M-aş fi indispus la gândul că nu mi-am văzut de mult rudele şi prietenii, că nu mi-am găsit pentru întâlnirea pe care am tot amânat-o pentru cândva, pentru altă dată. M-aş fi întristat că n-am scris unele scrisori, pe care am tot vrut să le scriu într-una din zilele următoare. M-aş fi întristat şi îndurerat gândul că nu am spus de mai multe ori prietenilor şi apropiaţilor mei cât de mult ţin la ei şi ce mult le apreciez prietenia. M-aş fi întristat că n-am spus de multe ori şi mai multor oameni – te iubesc. Acum mă străduiesc să nu întârzii acasă, să nu renunţ la nimic din ceea ce s-ar putea transforma în bucurie şi plăcere. În fiecare zi îmi spun că aceasta este ziua deosebită pe care o aştept, căci fiecare zi, fiecare ceas, fiecare minut are ceva special care-l face deosebit. Reţine câteva reguli care te vor ajuta să-ţi trăieşti viaţa intens, din plin:

1. Dăruieşte oamenilor ceea ce aşteaptă cel mai mult de la tine şi fă acest lucru cu plăcere;2. Memorează poezia, poemul sau eseul preferat;3. Nu crede tot ceea ce auzi;4. Când spui „te iubesc” spune-o cu seriozitate;5. Când spui „îmi pare rău” priveşte omul în ochi;6. Nu râde la visele şi idealurile altora;7. Iubeşte profund şi cu pasiune. Poate vei ieşi rănit din această pasiune, dar iubirea este ca

singurul mod de a trăi viaţa din plin;8. Nu judeca pe oameni din cauza rudelor. Rudele ţi le dă Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi.9. Vorbeşte lent, dar gândeşte repede;10. Dacă cineva îţi pune o întrebare la care nu vreai să răspunzi zâmbeşte şi întreabă-l: „Dar

pentru ce vrei să ştii?” La ce-ţi trebuie?”11. Contactează-ţi permanent mama;12. Când pierzi ţine bine minte lecţia şi învaţă din ea, astfel vei pierde mai puţin sau chiar de

loc;13. Ţine minte cei trei „R”: respectă-te, respectă-i pe alţii şi fă-te respectat;14. Fii responsabil în toate acţiunile tale;15. Căsătoreşte-te cu o persoană căreia îi place comunicarea. Când vei îmbătrâni, mai

important decât orice altceva, va fi necesitatea de a comunica;16. Fii deschis şi acceptă schimbarea dar nu renunţa la propriile tale valori;17. Aminteşte-ţi că tăcerea este câteodată cel mai bun răspuns;18. Trăieşte-ţi viaţa în mod onorabil. În acest fel, mai târziu, când vei îmbătrâni şi-ţi vei

aminti trecutul, te vei simţi bine;19. Să ai o atmosferă plăcută în casă este foarte important. Fă tot posibil pentru a crea în casa

ta o ambianţă armonioasă;20. Învaţă să citeşti printre rânduri;21. Fii amabil cu oamenii şi grijuliu cu Pământul;22. Dacă câştigi mulţi bani foloseşte o parte din ei pentru a-i ajuta pe alţii cât mai eşti în

viaţă. Aceasta este cea mai mare satisfacţie pe care ţi-o pot da banii;23. Nu uita că indiferent ce ţi se întâmplă viaţa merge înainte căci:

„Cine s-ar opri să plângăO frunză veştedă-n cărare,Când codrul freamătă alăturiŞi râde-n răsărit de soare.

18