13.04.23 04:34 PM13.04.23 04:34 PM

Hanuka – cuvânt care în limba ebraică înseamnă “Înaugurare" - este o sărbătoare care durează opt zile care începe la data de 25 a lunii ebraice “Kislev”, comemorând victoria Macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să elenizeze popoarele de sub dominaţia ei.

1.Fundalul istoric al evenimentelor care încadreaza sărbătoarea 

Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfăşurat între anii 165-163 î.e.n. în timpul luptei armate a Macabeilor împotriva oprimării politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV Epifanes, regele  seleucid* al Siriei (*Imperiul Seleucid – a fost unul din statele elenistice succesoare al imperiului creat de Alexandru cel Mare. În perioada de maximă întindere teritorială, a cuprins: Anatolia centrală; Levantul; Mesopotamia, Persia, Turkmenistan; Pamir şi Valea Indusului (Pakistan) ).

Lupta Macabeilor împotriva elenizării nu s-a sfârşit odată cu recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor generaţii din dinastia Haşmoneilor. Dupa moartea lui Iehuda Macabeul, fraţii săi, Ionatan şi Şimon, au preluat conducerea poporului şi în anul 160 Ionatan a fost primul dintre Haşmonei care şi-a asumat funcţia de Mare Preot, punând capăt astfel monopolului sacerdotal al casei Ţadoc, care a durat aproximat 800 de ani.

Datorită talentelor diplomatice şi a unor manevre politice, Haşmoneii au încheiat tratate politice cu Roma şi Sparta. Domnia Haşmoneilor care a durat până în anul 63 î.e.n., când Ereţ Israelul devine provincie romană sub numele de Iudeea, a avut o importanţă deosebită asupra dezvoltării poporului evreu. Mişcarea de revoltă condusă de ei, a făcut posibilă supravieţuirea religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a încercat să-l impună cu forţa şi pe care unele medii evreieşti erau dispuse să-l accepte.

În 168-167 î.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete antievreieşti care au culminat cu profanarea Templului din Ierusalem şi transformarea sa într-un lăcaş de cult păgân. Conştient de primejdia care ameninţă credinţa evreiască, Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei armate împotriva lui Antioh şi a colaboratorilor săi, evreii elenizaţi. La scurt timp după aceea, simţind că i se apropie sfârşitul, Matatias i-a încredinţat fiului său, Iehuda, poreclit Macabeul, să continue lupta. Mulţumită strălucitelor lui calităţi militare şi politice, el a reuşit dupa trei ani de luptă să recucerească Ierusalimul. A dărâmat altarul profanat şi a zidit unul nou.

Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost reînaugurat ca loc de cult evreiesc, eveniment celebrat de Hanuka.

2.Conotaţii istorice ale sărbătorii de HanukaEvenimentele comemorate cu ocazia sărbătorii de Hanuka sunt relatate în prima carte a Macabeilor. Hanuka este aşadar o sărbatoare de origine postbiblică, o sărbătoare minoră, în timpul căreia munca şi alte activităţi nu sunt interzise.În apocrifa Macabei I, se relatează cum Iehuda Macabeul a reînaugurat Templul de la Ierusalim. S-au făcut de asemenea noi ustensile sacre, inclusiv un sfeşnic, un altar pentru tămâiere, vase, perdele etc. Potrivit tradiţiei Talmudice, în timpul purificării Templului, s-a descoperit o căniţă de ulei sfânt nepângărit, sigilată de Marele Preot, pentru sfeşnic, vestita Menora ce trebuia să lumineze încontinu în Templu. Deşi uleiul de măsline era puţin, doar pentru a arde o singură zi, acest ulei a ars 8 zile neîntrerupt, timp suficient necesar, de a presa şi de a pregăti ulei nou.

Pentru comemorarea acestei minuni, spun înţelepţii, s-a instituit o sărbătoare de opt zile, denumită Hanuka.