HANU ANCUTEI-povestirea-

Publicat în 1928, volumul „Hanul Ancuţei” reprezintă pentru creaţia lui Mihail Sadoveanu„capodopera de la răscruce” (N. Manolescu), deoarece face trecerea spre etapa marilor cărţi sadoveniene,dar este şi o sinteză a elementelor întâlnite în povestirile anterioare: „lumea ţărănească, natura, idilicul,legenda, oralitatea.” (N. Manolescu).Volumul este realizat prin tehnica povestirii în ramă, a cărei principală modalitate este inserţia.Tema este povestea însăşi, pornindu-se de la ideea că povestea salvează omul de sub teroarea istorieide la moarte, transformându-l în personaj. Se încearcă povestea perfectă care este amânată mereu şi carenu va fi atinsă. Povestirea e un mod de viaţă „o necesitate psihologică, o delectare, o artă a petreceriitimpului” (Al. Săndulescu).Hanul are o semnificatie a spaţiului povestirii, hanul e un suprapersonaj fiind o realitate simbolică la care se raporteazăeroii şi întămplările. Are valoarea mitică a paradisului pierdut. Este un loc de întâlnire între poveste şiîntre nemoarte. Intrarea are sensul pătrunderii într-un spaţiu şi într-un timp fabulos al povestirii şi naşterii ei continue.Naratoruleste autodiegetic, homodiegetic în raport cu personajele şi intradiegetic în raport cu povestirea. În povestire se relatează un singur fapt epic, o poveste de iubire cu rol de iniţiere pentrutânărul de odinioară, petrecută în urmă cu peste 25 de ani.Expoziţiunea îl prezintă pe tânărul Neculai Isac într-o toamnă când duce vinuri în ţinutul Sucevei şi face popas la Hanu Ancuţei, suferind din cauza fetei care-l părăsise. Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, întâlneşte un grup de ţigani care se scaldă. E întâmpinat de Hasanache, un cerşetor  bătrân, care o alungă, fără succes, din calea boierului pe Marga, o ţigăncuşă de 18 ani. În intrigă, frumuseţea fetei îl tulbură şi le dă celor doi câte un ban de argint. Desfăşurarea acţiunii debutează cu apariţia fetei a doua zi la han pentru a-i arăta pantofii cumpăraţi cu banul primit. Neculai Isac îi dă întâlnire la două ceasuri după apusul soarelui la fântâna dintre plopi. După o noapte petrecută împreună, îşi promit o nouă întâlnire de dragoste la întoarcerea lui de la Paşcani, unde trebuia să-şi vândă marfa. La a doua întâlnire de la fântână, el îi aduce fetei o haină roşcată şi fata-i mărturiseşte că Hasanache o trimisese la han ca să-l seducă, planul fiind ca ţiganii să-l omoare şi să-i ia banii pe marfă. În punctul culminant Marga este conştientă că va fi omorâtă de ai săi că i-a trădat, dar sesacrifică în numele dragostei. Tânărul fuge călare, scapă cu viaţă, dar o prăjină aruncată de urmăritori îi scoate un ochi. În deznodământ, Neculai Isac revine cu făclii şi cărăuşii de la han care auziseră strigătele sale, la fântâna dintre plopi, unde sângele proaspăt de pe colacul de piatră este pentru el semnul că fata fusese ucisă de ţigani şi aruncată în fântână. Autenticitatea naraţiunii este susţinută de relatarea la persoana I şi de intervenţia Ancuţei care adevereşte întâmplarea ştiută de la mama ei.Fântâna este un centru al lumii, un loc sacru care nu-i mai protejează pe îndrăgostiţi, fiind pângărit de vina fiecăruia şi sortit pieirii. Astfel ea are un rol erotic protejând iubirea celor doi, dar şidramatic prin sacrificarea Margăi.  Naraţiunea se îmbină cu dialogul şi cu scurte pasaje narative. Relatarea personajului narator seîncheie cu deznodământul povestirii, dar naraţiunea are un epilog care constă în dialogul ascultătorului şiîn comentariile naratorului generic care înregistrează efectul actului narării asupra povestitorului:întoarcerea spre sine şi trecut