Ieromonah Savatie Baştovoi – A iubi înseamnă a ierta

8/9/2019 Ieromonah Savatie Baştovoi – A iubi înseamnă a ierta

http://slidepdf.com/reader/full/ieromonah-savatie-bastovoi-a-iubi-inseamna-a-ierta 1/63

Ieromonah Savatie Baştovoi – A iubi înseamnă a ierta

Index

O încercare de a înţelege dragostea.......................................................................3uterea tămăduitoare a iubirii...............................................................................!A iubi înseamnă a ierta.........................................................................................."#$es%re %rietenie şi sinceritate...............................................................................&'$es%re bl(ndeţe şi as%rime...................................................................................)!

An apariţie: 2010 Editura: Cathisma



O carte care ne învaţă să devenim, să fim înţelepţi!O carte care arată forma dragostei adevărate!O carte care ne aseamănă cu Dumnezeu prin puterea de a ierta!O carte pentru aproapele nostru, iertând celor ce ne greşesc!O carte în care suntem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea!

În carte sunt cuprinse conferinţele făcute din partea filialelor AO", din diferitelocalităţi, în care #eromona$ul avatie %aştovoi a ţinut predici, obţinând totodată şi

binecuvântarea episcopului locului&

'rin înaintarea către omenire acestei cărţi, prin tot ceea ce este povestit şi e(plicat,s)a dorit atingerea acelui aşa)zis punct ma(im, în care, noi devenim capabili pentrua descoperi, a lăuda dragostea faţă de 'reamăritul reeator&

unt prezentate învăţături, vorbe de du$, unele fiind c$iar trăite de avatie, astfelîncât, dumnealui poate dezvălui cu transparenţă faptul că Dumnezeu şi)a arătattoată bunăvoinţa în calea sa şi apoi, datorită acesteia a fost binecuvântat şi înzestratcu puterea, înţelepciunea, tăria de a aduna şi descărca pe $ârtie toate cuvintelevorbite&



O încercare de a înţelege dragostea

De când mă ţin minte, am fost frământat de gândul la dragoste& Dragostea mi s)adescoperit imperioasă şi gingaşă în persoana mamei mele, aşa că pot spune că m)am născut în dragoste şi am fost însoţit de dragoste de)a lungul întregii mele vieţi&Am suferit de fiecare dată când am simţit că dragostea lipseşte&

A nu mai fi iubit, pentru mine, înseamnă a nu mai e(ista& În copilărie, când făceamvreo răutate, mămica mă împingea uşor cu mâna şi îmi spunea* +Du)te de la mine,nu te mai iubesc& ine poate spune ce trăiam eu atunci- Abia acum îmi dau seamacă atunci mă pogoram în iad, în iadul inimii mele de copil, în iadul în care s)a

pogorât Adam după ce a căzut din dragostea lui Dumnezeu& Atunci începea să)mitremure buza de .os şi eu rămâneam ţeapăn în faţa mamei, cu mâinile în .os, cu

pumnii strânşi până când îmi făcea semn să vin şi mă lua în braţe& Atunci

izbucneam în plâns& /i plângea şi ea& imţeam că moartea în care m)am cufundat prin refuzul mamei a încetat şi eu mă întorceam la viaţă prin mărturisirea iubirii ei&

0u n)am avut parte să mă nasc într)o familie credincioasă ca să fiu educat îndragostea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a avut gri.ă ca încă din primele zile alevieţii mele conştiente să înţeleg că fără dragoste nu se poate nimic& 1ot ce e(istă,e(istă din dragoste şi pentru dragoste& În măsura în care iubim, ne umplem de rostşi ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu&

Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperălucrurile aflate până atunci în întuneric& 'rin iubire cunoaştem şi vedem pe celălaltîn adevărata lui lumină& 2umai iubirea este văzătoare& Dacă cineva vrea să ştie ceînseamnă să fii văzător cu Du$ul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti&

ând iubeşti, până într)atât te dăruieşti, până într) atât doreşti să intri în voia celuiiubit, inert a.ungi să te identifici în gândurile lui, să)l retrăieşti în propria ta inimă,în propriul tău trup, în propria ta răsuflare, îneît cel iubit dintr)o dată ţi sedescoperă, în întregimea sa, în tine însuţi, ca tine însuţi&

#ubirea se îmbracă în cel iubit ca într)o $aină& În această identificare ne descoperimunii pe alţii în 3ristos& Aceasta este starea din care apostolul 'avel a putut să zică*+2u mai trăiesc eu, ci 3ristos în mine& În iubire 3ristos se descoperă în trupurileşi în sufletele noastre şi noi simţim că aparţinem numai 4ui& #ubirea esteatotcuprinzătoare şi sufletul simte că numai moartea o poate descoperi revela. înmăreţia şi în lumina ei nesfârşită, moartea ca pecete a dăruirii totale şi fără deîntoarcere, aşa cum ni s)a descoperit în .ertfa lui 3ristos pe ruce&



De aceea nu este dragoste mai mare decât a)ţi pune viaţa pentru aproapele tău,decât a muri& /i înţeleptul olomon n)a găsit altceva cu ce să compare dragosteadecât cu moartea, când zice că +dragostea ca moartea e de tare 5ântareacântărilor6& 2e punem viaţa pentru aproapele nostru ori de câte ori iertăm celor cene greşesc& A ierta înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta

pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi)a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul sătrăiască& u alte cuvinte, a ierta înseamnă să reîntorci la viaţă, să dăruieşti viaţă& Înaceasta ne facem asemenea cu Dumnezeu&

a să înţelegem mai bine ce facem atunci când iertăm, trebuie să avem în minte parabola evang$elică despre femeia prinsă în adulter& De fiecare dată când nuiertăm ) ucidem cu piatra inimii noastre, dar când iertăm ) dăruim viaţă& e măreţlucru este a ierta!

În strădania mea de a înţelege dragostea şi de a o e(plica, la un moment am înţeles,în adâncul făpturii mele stăpânite de moarte şi de păcat, că prin nimic nu mi s)adescoperit mai mult, mai desăvârşit, mai aproape şi mai pe înţeles iubirea luiDumnezeu, decât prin iertarea pe care mi)a dăruit)o şi mi)o dăruieşte& 2iciodată num)am simţit mai iubit, mai fericit, mai nou, mai deplin, mai puternic şi totodatămai cuminte şi mai smerit, decât atunci când am fost iertat pentru greşalele mele&

1otodată, căutând să împlinesc porunca Acestui Dumnezeu plin de iertare ) aceeade a ierta la rândul meu pe aproapele meu ) mi)am dat seama cât de greu îmi vine

să iert, câtă durere şi câtă renunţare trebuie să simt, durere care mă apropie demoarte, care mă omoară pe mine pentru a da loc celuilalt să trăiască& Atunci am ziscă a iubi înseamnă a ierta, a ierta nu o faptă care este sau ni se pare greşită, ci aierta adânc şi necontenit, a ierta o dată şi pentru totdeauna tot răul care se ridicăîmpotriva noastră, având întotdeauna vie revelaţia durerii şi a stricăciunii în care s)a adâncit făptura prin despărţirea de Dumnezeu&

7ândurile pe care le)am încălzit în inima mea, gânduri care mi)au a.utat să ies dindeznăde.dea care de multe ori mă cuprinde şi să mă repună în faţa lui Dumnezeudupă fiecare cădere, le)am împărtăşit în cele câteva conferinţe pe care le)am rostit

în diferite locuri la invitaţia celor care au ţinut să mă audă& 8ărturisescdisconfortul şi .ena pe care o am atunci când sunt rugat să vorbesc unei adunări,

.enă care nu vine decât din conştientizarea faptului că nu sunt un bun vorbitor şi cămulţi pleacă dezamăgiţi după ce mă aud, lăudând cărţile pe care zic că le scriu multmai bine& 1rebuie să recunosc că sunt un rob al stărilor mele sufleteşti, că nu)mi facniciodată +temele 5că nu mi le făceam nici la şcoală6, şi că merg în faţa lumii ca înfaţa plutonului de e(ecuţie, neştiind dinainte ce voi spune& 8i)am dat seama că



atunci când vorbesc văd virgulele şi alineatele şi am în faţa oc$ilor minţii o coalăalbă de $ârtie A 9&

8ă consolez cu faptul că totuşi nu sunt un om politic, nici orator de profesie, niciactor şi că zic ceea ce zic din prea plinul inimii, crezând ceea ce zic& 2u pot să nudescopăr aici că ceea ce am vorbit, am făcut)o cu gândul ascuns de a aduna dupăaceea totul într)o carte& Acum mă bucur să redau cuvintele vorbite $ârtiei, de undeau fost +luate, căci aşa ele apar mai limpezi şi mai uşor de urmărit, deşi nu suntdecât o stenogramă a discursurilor pe care mie însumi nu)mi place să le reaud& Îmirămâne să regret numai faptul că oamenii păstrează aceste înregistrări şi le dau dela unii la alţii&

8ă bucur mai ales că ceea ce am avut de împărtăşit la acest moment al vieţii melenu este o simplă e(perienţă personală, ci că am putut să spun cuvinte pe care de)a

lungul a şase ani le)am auzit în c$ilia 'ărintelui nostru elafiil de la 2oul 2eamţ&Aşa socotesc că s)a împlinit cuvântul 8ântuitorului are a zis că cele ce le)amauzit la urec$e vor fi vestite de pe acoperişurile caselor& De fapt, tot ce am zis nueste decât o meditaţie asupra cuvintelor 'ărintelui elafiil ) pe care le rostea tottimpul, aproape nesc$imbate, ca 0vang$elistul #oan ) aşa cum le)am înţeles eu

până acum&

8ulţumesc tuturor celor care m)au a.utat să fac această carte, trimiţându)miînregistrările sau descărcându)le pe $ârtie& onferinţele cuprinse în carte s)au făcut

la invitaţia filialelor AO" din localităţile în care am conferenţiat, cu binecuvântarea episcopului locului&

Am o bucurie cuminte şi oarecum simţul unei oarecare datorii împlinite punândînainte această carte& Am vrut ca prin tot ce am zis şi am scris să laud şi sădescopăr în faţa lumii dragostea lui Dumnezeu, aşa cum mi s)a descoperit ea mie înnegrăita 4ui bunătate&

Protosinghel Savatie Baştovoi în Duminia !rtodo"iei# 200$%



uterea tămăduitoare a iubirii

1ema pe care mi)aţi pus)o înainte, pe care aţi gândit)o şi aţi formulat)o c$iar aici,este cea mai interesantă, dar este şi cea mai delicată temă a Ortodo(iei& De iubiresunt legate toate poruncile lui Dumnezeu&

Atunci când 8ântuitorul a fost întrebat de un oarecare cărturar care este cea dintâi poruncă din 4ege, i)a răspuns* +ă iubeşti pe Dumnezeul tău din tot cugetul tău,din tot sufletul tău şi din toată puterea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi&1oată 0vang$elia este o poveste de iubire& 1oată viaţa noastră se construieşte şi

poate avea un rost doar pornind de la iubire şi sfârşind în iubire& u toate acestea,este foarte greu să vorbeşti despre iubire& 0ste greu nu pentru că iubirea ar fi grea,ci pentru că noi, prin cădere, ne)am îndepărtat atât de mult de ea, încât cu anevoiemai înţelegem despre ce este vorba& Atât de mult ne)am îndepărtat de Dumnezeu şi

de starea noastră normală, aceea de a iubi, încât iubirea, în drumul cătredesăvârşire, către Dumnezeu, pe care trebuie să)l săvârşească orice om, este pusăde fântul #oan cărarul în cara sa ca ultimă treaptă& /i noi cu uimire şi cucutremur, şi nu fără o oarecare deznăde.de, putem descoperi cât de anevoios estedrumul până la iubire, câte trepte du$ovniceşti trebuie să parcurgem până a ocunoaşte, trepte pe care noi suntem departe nu doar de a le fi călcat, ci c$iar de a lefi gândit&

De aceea, îmi este foarte greu să vorbesc despre această temă& Dar, până la urmă,

aşa neputincioşi cum suntem ) pentru că ne dăm seama că despre altceva nu preaavem a vorbi şi că toate celelalte sunt prea puţin importante ) deci, c$iar aşa cumsuntem, c$iar dacă nu avem încă iubirea, totuşi o râvnim, tân.im după ea şi dacănu vom vorbi despre ea şi nici nu o vom trăi, atunci cum vom a.unge să îndeplinim

poruncile lui Dumnezeu-

#ubirea este un dar Dumnezeiesc, iubirea este însuşi Dumnezeu& 2imeni nu poateiubi în afara Du$ului fânt, nimeni nu poate înţelege iubirea în afara Du$uluifânt, în afara lui Dumnezeu& #ubirea este străină celor care nu)4 cunosc peDumnezeu&

u toate acestea, fiecare om caută iubirea, încă din copilărie, fiecare dintre noi acăutat iubirea părinţilor, iubirea fraţilor: fiecare şi)a făcut o înc$ipuire despre cumtrebuie să fie iubirea, fiecare în inimioara satîn.ea, îşi înc$ipuia şi credea că ştie cear trebui să facă ceilalţi pentru ca el să se simtă iubit& ;iecare şi)a înc$ipuit niştegesturi, nişte cuvinte, nişte feţe care privesc într)un anume fel şi toate acestea îiaduceau o uşoară bucurie, dar totodată şi o mare durere că toate aceste gesturi,



toate aceste cuvinte pe care ni le înc$ipuim în mintea noastră sunt foarte greu deregăsit în ceilalţi&

uferim pentru că cei din .urul nostru nu ştiu să ne iubească& uferim pentru căiubirea, aşa cum ne)am înc$ipuit)o noi, nu e(istă& Dar iubirea e(istă& 0(istă pentrucă Dumnezeu a adus)o în lume, pentru că nu poate să nu e(iste, nu poate să aibăsfârşit, pentru că ea nu are nici început& 0a nu poate să se împuţineze, pentru că ea

porneşte de la Dumnezeu şi se revarsă asupra întregii făpturi, aşa încât, dacăiubirea nu e(istă, doar noi suntem de vină pentru că nu o vedem&

S&'ntul Simeon (oul )eolog# în unul din imnele sale# îşi punea aeast* între+are:,Cum oare% Dumne-eule# )u are eşti .umin*# Care umpli toate u )ine# Care

pretutindenea eşti şi toate le plineşti# )u Care eşti unosut şi ontemplat deîngeri# de s&inţi# )u pe Care p'n* şi &*pturile neuv'nt*toare# pe are p'n* şi luna

şi stelele şi vi&orul şi gheaţa / aşa um g*sim la S&'ntul proro David / tresalt* deadierea )a# um oare doar eu nu )e v*d# nu )e unos% fântul imeon 2oul1eolog trăia această suferinţă, pentru că lumina dumnezeiască umple întreagazidire, întreaga lume şi +doar eu, care m)am întunecat prin păcat, nu mă potîmpărtăşi de ea&

4a fel şi iubirea umple toată zidirea pentru că Dumnezeu este iubirea şi Dumnezeueste Atotcuprinzător, şi doar noi trebuie să răspundem şi să)4 căutăm& Dacă nuvedem iubirea în .ur, este pentru că noi înşine nu o avem& 2u poţi vedea ceea

pentru ce nu ai oc$i&finţii 'ărinţi vorbesc cu totul înălţător despre iubire& 0ste adevărat că fântul #oancărarul o pune la capătul cării du$ovniceşti& 0ste adevărat că descrie un urcuşfoarte anevoios până la ea* trebuie să trecem prin pocăinţă, trebuie să trecem prinascultare, prin plâns, prin tăierea voii&&& 'rin multe nevoinţe trebuie să trecem )spune fântul #oan cărarul ) până a a.unge să dobândim iubirea&

u toate acestea, în fiecare dintre noi iubirea zvâcneşte şi c$iar dacă noi nu o putem permanentiza în sufletul nostru, noi nu suntem străini de ea& Dumnezeu

descoperă iubirea a când voieşte şi cui voieşte& Dumnezeu şi)a descoperit iubireaa tâl$arului de pe ruce, care o viaţă întreagă a petrecut în fărădelegi& /i iată, într)o clipă, iubirea Dumnezeiască s)a atins de inima lui şi el într)o clipă a devenit dintâl$ar proroc, # )a mărturisit pe 3ristos împărat a toată zidirea, împărat al cerului şial pământului, şi #)a cerut să)l pomenească în împărăţia a, mărturisiri pentru carea şi auzit cuvintele 8ântuitorului* +Astăzi vei fi cu 8ine în "ai&



#ubirea Dumnezeiască s)a atins într)o clipă de inima femeii desfrânate care a venitşi a spălat cu lacrimile ei picioarele 8ântuitorului 3ristos& #ubirea Dumnezeiascăs)a atins de inima femeii samarinence, femeie care trăia ca multe femei din zilelenoastre, femeie care avusese şase bărbaţi, femeie obişnuită, la prima vedere& Ofemeie oarecare, o femeie desfrânată& O femeie cu viaţa stricată, care nicicum nu)şi

putea întemeia o căsnicie&&& un tablou atât de obişnuit pentru ziua de azi& /i iată căla fântână, atunci când 8ântuitorul îi iese înainte, o atinge cu dragostea a şi inimaei tresaltă şi îl cunoaşte ca pe el pe are 4)a propovăduit 8oise& Această femeie,după ce a vorbit cu 3ristos, uită că a venit după apă, lasă găleata şi începe a alerga

pe străzi şi a striga* +<eniţi, că am văzut un 'roroc, 4)am aflat pe el pe are 4)a propovăduit 8oise, despre are a scris 8oise!

De unde ştia femeia asta ce a scris 8oise- În <ec$iul 1estament, ce femeile făceauşcoli de teologie ca astăzi- În Du$ul fânt 4)a proorocit ea pe el despre are a

scris 8oise! 'ăi nu ştiau toţi cărturarii #udeii, când a trebuit să se nască 3ristos,ine )a născut! /i de unde s)a luat femeia asta, pe un deal la fântână, o femeiecare avea o viaţă&&& aşa cum o avea, să prorocească şi să spună* +4)am aflat pe eldespre are a scris 8oise!- De unde- Din dragostea lui Dumnezeu care s)a atinsde inima ei!

Aşadar, 0vang$elia ne descoperă =n Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor, care poate săe descopere pe ine şi să e înfăţişeze oricui, oricând&

0vang$eliştii au ţinut să consemneze mai ales întâlnirile lui 3ristos cu oamenii păcătoşi& 0vang$eliştii au ţinut să povestească despre ei înşişi nu faptele grozave pe care le făceau, ci slăbiciunile şi neputinţele lor& 0vang$elistul 8atei nu s)aruşinat să)şi treacă în +<)ul său că a fost vameş& Despre Apostolul 'etru0vang$eliştii au socotit să povestească cum s)a lepădat de trei ori de 8ântuitorul3ristos, fără să considere că prin aceasta vor pune stavilă propovăduirii0vang$eliei&

/i de multe ori îi vedem pe Apostoli certându)se pe cale care este mai mare,neprimind îndată uvântul 8ântuitorului,împuţinându)se în credinţă, adormind în

grădină&&& Atunci când 3ristos se ruga cu lacrimi de sânge, cei trei mari Apostoli*#oan, ucenicul iubit, 'etru, care are c$eile împărăţiei şi Apostolul #acob, au adormitde trei ori& Aşadar, nu s)au ruşinat 0vang$eliştii să)şi mărturisească neputinţele, cimai degrabă faptele lor bune le ascundeau, pentru că aceste neputinţe scoţându)leînainte, noi vedem şi mai desluşită şi mai măreaţă dragostea lui Dumnezeu, şi îlînţelegem şi îl credem atunci când ne spune că n)a venit pentru cei drepţi, ci a venit

pentru cei păcătoşi&



1oate acestea, ne spune fântul #oan 7ură de Aur, toate aceste neputinţe şi scăderi,şi c$iar păcate pe care 0vang$eliştii nu s)au ruşinat să le consemneze şi să le laselumii întregi, au un singur scop* scopul de a ne încura.a pe noi, cei care suntem

păcătoşi, neputincioşi, îndoielnici, şovăielnici în credinţă, de a ne încura.a săîndrăznim să venim la 3ristos, şi de câte ori vom cădea să ne ridicăm cu năde.de şicu simplitate să mergem înainte& 'entru că, dacă ne)ar fî prezentat 0vang$eliştiinumai faptele grozave ale Apostolilor, dacă despre Apostolul 'etru am fî ştiut că elnumai printr)un cuvânt învia morţii, cum a înviat)o pe 1avita: despre Apostolul'avel am fi ştiut doar că i)a strălucit 3ristos în faţă ca soarele, şi aşa mai departe,am fi putut spune, pe drept cuvânt* ce căutăm noi aici- 2oi, care nici morţi nu ştimsă înviem, care nici pe 3ristos strălucind ca soarele nu 4)am văzut şi suntem plinidc păcate şi de neputinţe, această 0vang$elie şi această credinţă este pentru altfelde oameni, pentru oameni aleşi, pentru oameni sfinţi, nu este pentru noi& Dar tocmai pentru aceasta ni s)au pus înainte toate aceste pilde şi mărturii ale marii

iubiri pe care o are Dumnezeu faţă de neamul omenesc >ca noi să îndrăznim?&

Aşa că, oricare dintre noi, într)o măsură mai mare sau mai mică, a simţit pe inimasa dragostea lui Dumnezeu pentru că nimeni, nimeni, nimeni nu ar putea rămâne în%iserică dacă, pe lângă ispitele, îndoielile, neputinţele şi zbuciumul lăuntric pe careîl are orice om care vine la 3ristos, n)ar fi simţit pe inima sa şi această iubire&

2imeni n)ar fi postit, nimeni nu s)ar fi înfrânat, nimeni nu s)ar fi sculat dimineaţăduminică în loc să se odi$nească, în loc să mănânce bine, în loc să porneascătelevizorul, nimeni nu s)ar fi trezit să treacă oraşul sau să treacă dealul ) aşa cum

trec ţăranii noştri, ca să meargă la biserică să stea ceasuri întregi în picioare, dacănu ar fi simţit în c$ip tainic iubirea lui Dumnezeu asupra sa&

Da# noi nu suntem des*v'rşiţi în iu+ire şi ar &i o ne+unie s* redem asta: * noiavem dragoste# * iu+im pe Dumne-eu aşa um ar tre+ui# * iu+im pe aproapelenostru nii n/avem nevoie s* redem asta% Dar noi *ut*m dragostea% 3rem aoamenii s* ne iu+eas*# da# dar vrem şi noi# sigur# s* iu+im%

Acelaşi fânt #oan cărarul, în capitolul său despre pocăinţă, spune nişte cuvintecare aparent contrazic întreaga lui cară, întreaga lui ierar$ie a virtuţilor, a

nevoinţelor& 4a capitolul despre pocăinţă el spune că de multe nevoinţe are nevoieomul pentru a dobândi iertarea păcatelor& /i descrie acolo atmosfera dintr)omănăstire, mănăstire)înc$isoare, în care erau trimişi călugării cu păcate mai mari,care erau sub canon& O mănăstire în care unii nu dormeau decât spri.inindu)se deun perete: alţii nu beau apă decât când nu mai puteau şi din cauza asta aveau

buzele albe şi crăpate: alţii munceau de dimineaţă până)n seară pentru a dobândi



iertare pentru păcate& /i iată că #oan cărarul spune că* +Da, dar alţii o pot dobândi printr)un cuvânt, dacă au dragoste&

#ată că #oan cărarul spune că sunt astfel de păcătoşi care pot avea dragoste pentruDumnezeu& /i dacă o au, pot dobândi iertarea într)un ceas, iertare pentru care alţiise nevoiesc o viaţă întreagă& /i el dă pilda unui frate care a căzut şi a venit la

părintele său cu pocăinţă, cerându)i să)i dea canon, să)l trimită în mănăstirea astaînc$isoare, pedeapsă pentru că el a păcătuit& /i fântul #oan cărarul spune* +/iacest stareţ sfânt, pentru că era văzător cu du$ul, a îndeplinit dorinţa fratelui, deşiel văzuse că Dumnezeu îi iertase păcatele în timp ce acesta încă era .os la

picioarele lui& De ce- pune fântul #oan cărarul* +'entru că avea dragoste&

fântul #oan cărarul aduce ca pildă evang$elică pocăinţa femeii desfrânate care a plâns sub masă& /i zice* +Această femeie, pentru că a avut dragoste pentru 3ristos,

şi)a dobândit iertarea îndată prin plâns ) zice şi la fel era şi samarineanca* dintr)odată 4)a iubit pe 3ristos& 4)a recunoscut ca Dumnezeu, 4)a iubit şi 4)a urmat&'entru aceasta nici măcar nu)şi dăduse seama că a trăit în păcat, ci dintr)o dată aalergat şi a început să propovăduiască tuturor că 4)a aflat pe 8esia& 2u se gândeacă a fost în păcat cu şase bărbaţi, nici nu şi)a dat seama, nici n)a văzut& A trăitaceastă bucurie!

Acesta este un mare dar* darul de)a iubi! <edeţi, femeia desfrânată&&& n)a venit cuvreun interes anume la 3ristos& A venit pentru că îl iubea& A auzit predica 4ui, 4)a

auzit ce învăţa, 4)a văzut în mulţime& Desigur, ea a auzit şi pe toţi ceilalţi carecârteau, care spuneau că are drac, că este născut din desfrânare, aşa cum găsim în0vang$elia de la fântul 0vang$elist #oan, toate aceste învinuiri& /i această femeiele)a auzit, această femeie care era cunoscută în tot oraşul, pentru că cei care cârteaumărturisesc asta* +e fel de 'roroc e Acesta dacă nu ştie ce fel de femeie este ceacare)4 atinge- 0ra cunoscută în tot oraşul, făcea bani pentru că se prostitua&

Acuma înc$ipuiţi)vă, înc$ipuiţi)vă* această femeie, cunoscută&&& pentru ce eracunoscută&&& traversează oraşul, vine într)o adunare, vine într)o casă şi se smereşte

până într)atât, îşi despleteşte părul, intră sub masă şi spală picioarele 8ântuitorului

fără să spună nimic, fără să spună ceva cuiva! e nevoie avea ea să facă aceasta-e aştepta ea de la 3ristos- #)a cerut să)i învieze vreun mort, aşa cum Îi cereaualţii- l)a cerut să)i tămăduiască vreun copil, vreun orb sau pe părinţii ei- e #)acerut- 2u #)a cerut nimic! A c$eltuit ea bani, din banii pe care)i avea& A cumpăratcel mai scump mir, încât s)au smintit şi Apostolii văzând câtă c$eltuială a făcut&'entru ce- a să i)4 toarne pe picioare! 'entru ce să i)4 toarne pe picioare- 2ici eanu ştia, vroia să facă şi ea ceva, şi asta era tot ce putea face şi ea nu aştepta nimic



în sc$imb& e, ea ştia ce înseamnă, atunci, iertarea păcatelor- e, credeţi că segândea la asta- 0u cred că nu se gândea la asta! 'entru că nici cărturarii, nicinimeni nu credea că 3ristos iartă păcatele! e sminteau când Îl auzeau că spune*+"idică)te, iertate sunt păcatele tale!, cârteau atunci cărturarii şi fariseii şi cei careînvăţau în templu* +ine este Acesta că iartă păcatele- ine e crede- /i iată căaceastă femeie vine la 0l! <ine la 0l pentru că a simţit dragostea&

;emeia samarineancă de ce 4)a iubit pe 3ristos- e i)a făcut 3ristos femeiisamarinence- A intrat în vorbă cu ea, i)a cerut apă, i)a zis că îi va da o apă care nuse va împuţina niciodată& 2ici nu ştia despre ce apă vorbeşte& ând a înţeles înDu$ul fânt că este 'roroc ) a zis* +Dacă 1u ştii că eu am avut şase bărbaţi, 1u eşti'roroc! ), care a fost prima întrebare pe care l)a pus)o această femeie unui 'roroc-#)a spus oare* +'ăi, dacă am avut şase bărbaţi şi nu mi)a mers în căsnicie,

binecuvântează ca să am un soţ bun, să am o căsnicie bună! 2)a zis asta! A zis

oare* +3ai la mine acasă să te rogi pentru casa mea ca să)mi meargă bine!- 2)azis asta! are a fost prima ei întrebare- +învăţătorule, iudeii se roagă la templu şizic că acolo vine Dumnezeu, iar samarinenii se roagă pe dealul ăsta, pentru căaicea e fântâna asta pe care am moştenit)o& Dar 1u cum zici, cum trebuie să nerugăm- #a, uitaţi)vă, ce preocupări avea această femeie, femeie aparentdesfrânată* se gândea cum să se roage! 4)a întrebat pe 8ântuitorul cum să nerugăm! Asta arată ce era în inima ei, ce fel de inimă avea!

Aşa că, şi păcătoşii pot cunoaşte dragostea lui Dumnezeu! /i cu ce ne sminteşte

8ântuitorul, 0vang$elia, este tocmai faptul că ne prezintă o grămadă de păcătoşicare 4)au primit pe Dumnezeu simplu, cu bucurie, firesc, fără nici o îndoială, spredeosebire de farisei, de cărturari& /i însuşi 3ristos, cu sfânta a gură a spus*+Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele vor intra înaintea voastră înîmpărăţie!

Aşa că şi noi, care suntem păcătoşi, putem primi atingerile iubirii dumnezeieşti& 0adevărat, nu o putem avea în toată vremea, pentru că aceasta este starea celor desăvârşiţi, dar nouă nu ne este străină dragostea& /i toată strădania noastră este săfim cât mai atenţi la aceste atingeri şi să le căutăm& /i dacă le)am primit, să căutăm

să nu facem lucrurile, să nu vorbim cuvintele şi să nu primim gândurile careîndepărtează de la noi pe Dumnezeul cel Atotiubitor&

#ată cum iubirea este tămăduitoare, cum ne izbăveşte cel mai repede de păcate&#ubirea trece peste toate nevoinţele, peste toate convenţiile, şi ne atrage 3arulDu$ului fânt!



2u doar #oan cărarul vorbeşte despre aceasta& <orbesc şi alţi 'ărinţi& 'ărintele'orfirie zice* +ea mai simplă cale de despătimire este iubirea! igur că este uncuvânt foarte greu* păi, de unde s)o luăm dacă suntem păcătoşi-! De la Dumnezeu,încercând să păzim poruncile 4ui de temelie& um primim iertare prin iubire maidegrabă decât prin nevoinţă- e este aceasta- Aceasta este să ne adâncim însufletul nostru, să cugetăm adânc la tainele mântuirii şi aşa cum vrem noi să fimiertaţi, să iertăm pe aproapele nostru&

1ot 3ristos ne pune înainte ce înseamnă să iubim pe aproapele nostru* +e voiţi săvă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor! <oiţi să vă ierte- #ertaţi şi voi! <oiţi să se

poarte frumos, să fie atenţi cu voi- ;iţi şi voi! 0i, pentru această iertare şi dragoste pe care o avem faţă de aproapele nostru Dumnezeu varsă dragostea a asupranoastră, cunoaştem dragostea lui Dumnezeu şi ne uşurăm de păcate&

punea unul din 'ărinţi&&& c$iar părintele 'orfirie spunea* +De ce te străduieşti săscoţi întunericul din cameră- ;ă o găurită şi las să între lumina şi întunericul de lasine va dispărea! Desc$ide geamul! 0i, noi ne întoarcem, ne c$inuim cu păcatelenoastre, le scormonim, le întoarcem pe toate părţile, ne sfâşiem &&& de parcă ar sta în

puterea noastră să ne izbăvim de ele! 8ult mai simplu, spune 'ărintele 'orfirie,desc$ide o portiţă prin care să între 4umina Dumnezeiască şi întunericul, şisfâşierile tale de la sine se vor risipi! Această portiţă este g$idul bun, gândulluminos pe care noi trebuie să)l avem despre aproapele nostru, despre Dumnezeu&

2oi 4)am văzut& 4)am cunoscut pe Dumnezeu& 3ristos )a descoperit nouă ca un

Dumnezeu are poate ierta păcatele într)o clipă! 2u înseamnă nimic pentruDumnezeu să ierte păcatele& 'ăi, la toţi păcătoşii le răspundea* +8ergi, iertate sunt păcatele tale! 8ergi în pace şi nu mai păcătui! 1uturor le)a răspuns aşa& 2iciodatăn)am auzit, nici vameşului, nici tâl$arului, nici femeii desfrânate, nici nimănui3ristos n)a răspuns* +8ergi şi vei veni la 8ine săptămâna viitoare, şi)atunci o sămai stăm de vorbă, să vedem ce)ai înţeles tu din ce ţi)am spus 0u& 2u! i tuturor care veneau la 0l cu credinţă, le spunea* +#ertate sunt păcatele tale! 8ergi în paceşi nu mai păcătui!

8ai ales prin întâmplarea cu tâl$arul ne cutremurăm noi de iubirea lui Dumnezeu&

Acesta este 3ristos aşa cum ni)4 vesteşte 0vang$elia& 2)avem alt 3ristos, n)avemalt Dumnezeu! 1ocmai de aceea a gândi cu dragoste la Dumnezeu este cea maimare nevoinţă! 0ste primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi! are esteîntâia poruncă- ă iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău, din toată

puterea ta, din toată tăria, din tot sufletul& +'ăi, cum să 1e iubesc& Doamne, dacăsunt păcătos!-! um îmi pui c$iar ca început şi temelie această cerere- 1u nu ştiică dragostea stă, în cara fântului #oan cărarul, la urmă de tot- +Da, ştiu& Dar tu



iubeşte)8ă, n)am spus că #oan cărarul, ci iubeşte)8ă din tot sufletul tău, sufletultău aşa cum este el& 0u nu îţi cer să 8ă iubeşti ca Ar$ang$elii 8i$ail şi 7avriil, nu)ţi cer să 8ă iubeşti ca 'reasfânta şi 'reacurata 8ea 8aică, nu)ţi cer să 8ă iubeştiacuma ca un fânt, ci doar atât* să 8ă iubeşti din toată virtutea cugetului tău şi asufletului tău, aşa cum este el, dar celelalte ştiu 0u să le adaug, să le înmulţesc, şidacă vei păstra acest cuget pururea întins spre 8ine, din neputinţa ta 0u pot să)lcresc şi să)l desăvârşesc până la dragostea cea pe care o vedem la finţi!&

Aşa că, datori suntem să cugetăm la iubirea Dannezeiască, c$iar dacă suntem păcătoşi, că doar din această iubire noi putem ierta pe ceilalţi&

ă ştiţi că, dacă cineva nu poate ierta pe aproapele său, dacă îl .udecă, e numai pentru că nu a cunoscut încă iertarea dumnezeiască, dragostea dumnezeiascăasupra sa& De ce- 'entru că nu crede că o poate primi, nu are credinţă& redinţa e

începutul a toate& 'rin credinţă se desc$id erurile, se iartă păcatele şi putema.unge în faţa lui Dumnezeu, azi, acum, aşa cum a a.uns tâl$arul& 'rin credinţă&redinţa este un dar, dar este şi o nevoinţă& Dacă ar fi fost credinţa doar un dar,3ristos nu şi)ar fi mustrat ucenicii cu diverse ocazii, numindu)i puţin)credincioşi*+'uţin)credincioşilor, de ce v)aţi îndoit- /i)atunci când s)a întâmplat furtuna pemare, şi)atunci când n)au reuşit să tămăduiască îndrăcitul, îi ceartă pentru că sunt

puţin)credincioşi& #)a certat şi după înviere, că n)au crezut pe femeile mironosiţecând le)au vestit că 3ristos a înviat& +'uţin)credincioşilor! 'rin aceste mustrări,3ristos ne arată că darul credinţei pe care l)am primit poate fi înmulţit şi trebuie

înmulţit! ă credem lui 3ristos cuvintele pe care le)a zis!fântul iluan At$onitul povesteşte o întâmplare despre un sc$imona$ din fântul8unte care, pe patul de moarte, s)a spovedit stareţului şi aştepta să moară& Dar totnu)şi găsea el liniştea, pentru că a zis că +trebuie să vină 'ărintele 8acarie să)lspovedească pe el&&&, că atunci o să aibă el dezlegare de sfârşit, că simte el că nu is)au iertat lui cu totul păcatele şi +să vină 'ărintele 8acarie să mă spovedească pemine! /i părinţii s)au dus şi l)au c$emat pe 'ărintele 8acarie şi l)a mai spovedit odată, dac)aşa a vrut el& )a liniştit şi)a murit cu pace& /i zice fântul iluan* +Oarede prima dată nu i se iertaseră păcatele, de la spovedania stareţului- @ice* +Da, i

se iertaseră, dar pentru că el nu credea că i s)au iertat, rămâneau asupra lui& Dacă avrut el să)l mai spovedească o dată 'ărintele 8acarie& #acă l)a mai spovedit şi dacăel a crezut, a primit uşurare& /i spune fântul iluan* +0ste foarte important săcredem în 1ainele %isericii, să avem această putere a credinţei, că primim, într)adevăr, iertarea, binecuvântarea, mila şi dragostea lui Dumnezeu&



'ărintele 'orfirie, într)una din cărţile pe care i le)am citit, revenea obsedantspunând că* +întotdeauna îmi era bine şi uşor* c$iar dacă greşeam, mă duceam la

părintele, mă spovedeam şi ieşeam de acolo zburând, pentru că aveam eu acest dar de a crede că în spovedanie mi se iartă păcatele& De câteva ori revine obsedantnumind +dar dumnezeiesc credinţa că păcatele ni se iartă prin spovedanie& 4a felşi fântul iluan povesteşte despre un oarecare mu.ic din "usia care săvârşiseomor, şi)l vede la .oc în sat! uca&&&! /i)l întreabă* +um îndrăzneşti tu să .oci, dacătu ai săvârşit ucidere- 4a care el spune* +Da, eu m)am spovedit, am luat canon,mi)am făcut canonul şi acuma dacă Dumnezeu pe mine m)a iertat&&&!-

Aceasta nu este împietrirea sufletească în care trăiesc mulţi oameni, ci este un dar dumnezeiesc, c$iar de a crede că Dumnezeu ne)a iertat& Dacă tu nu mai revii la

păcat, arăţi că ai primit iertarea lui Dumnezeu&

are este semnul iertării-2e spune fântul #saac irul* +ă urâm păcatul! Deciatunci când noi simţim cu toată fiinţa noastră, cu toată inima noastră că urâm

păcatul pe care mai înainte îl iubeam& eea ce până nu demult ne aducea plăcere şicare ne scotea din rânduiala noastră, dintr)o dată ne trezeşte repulsie, groază,urâciune şi ne temem să ne mai gândim la păcatul pe care l)am făcut, pentru că amînţeles în toată fiinţa noastră că el stă între noi şi Dumnezeu& Deci acesta este semncă ai primit iertare de la Dumnezeu&

Asta nu înseamnă că nu te poţi întoarce oricând la acel păcat& 2u trebuie să ne

culcăm pe urec$ea asta şi să spunem că* iată, Dumnezeu mi)a iertat păcatul!Dumnezeu ştie să ierte, dar tu adu pocăinţa până la sfârşitul vieţii tale& În sc$imb,iată că Dumnezeu ridică de la tine această sfâşiere pentru un păcat anume dincauza căruia tu nu poţi vedea frumuseţea vieţii du$ovniceşti, frumuseţea luiDumnezeu, dragostea 4ui& 2u)4 poţi contempla, pentru că, spune şi fântul

2icolae abasila* +Doar cel care este mulţumit, care se simte împlinit, poate să nuinvidieze pe cineva, poate să nu)B mai .udece& De ce- 'entru că el are peDumnezeu&

Aşa că este foarte important să creştem în această dragoste prin contemplaţie şi

prin îndepărtarea de .udecată, de cârtire, de invidie, de mânie, de toată răutatea carese îndreaptă asupra aproapelui, pentru că cei care lucrează astfel dobândesc cel maigrabnic iertarea păcatelor& De ce- 'entru că însuşi 3ristos spune* +'recum .udecaţi,aşa veţi fi .udecaţi! u ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura! Deci, dupăcum iertaţi, aşa veţi fi iertaţi& /i c$iar la rugăciunea +1atăl 2ostru când a vrut săne arate tuturor cum trebuie să ne rugăm, ne)a pus această cerere şi aceastăcondiţie* +/i ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!



Aşa că* aceasta este tema conferinţei noastre şi aceasta este măsura şi cântarulvieţii noastre du$ovniceşti& <rei să ştii ce părere are Dumnezeu despre tine- =ită)tece părere ai tu despre aproapele tău& are este aproapele tău- 'ăi, care ar fi omulde care îţi place cel mai puţin pe lumea asta- Acela este aproapele tău! /i când vei

birui în tine această neplăcere, acest disconfort pe care ţi)l aduce gândul la el, prezenţa lui, atunci vei cunoaşte că Dumnezeu te)a iertat pe tine, pentru că 0lînsuşi a spus aşa&

#ată cum trebuie să înţelegem cuvintele fântului #oan cărarul şi ale altor finţi,când spun că prin dragoste a.ungem cel mai repede la despătimire şi cel mai repedeni se iartă păcatele, mai repede decât prin orice nevoinţă& /i ceea ce alţii nu potdobândi în zeci de ani de asceză, şi nu asceză din care ducem noi, ci asceză dinaceea despre care citim în cara fântului #oan, că erau călugări care nu dormeauîn pat de zeci de ani, nu se aşezau nici pe scaun, ci se spri.ineau doar de perete şi

cu toate acestea, nu puteau dobândi ) spune fântul #oan cărarul ) ceea ce un omcu inima iubitoare dobândeşte într)un ceas de plâns& Aşadar, această iubire, o iubireîncă nu a celor desăvârşiţi, ci o iubire a omului care încă se mai luptă cu păcatelesale, pentru că de vreme ce a căzut în păcat înseamnă că este luptat de patimi şieste luptat foarte tare, pentru că având iubire, totuşi cade& Înseamnă că este luptatde patimi mai mari decât ale unui om obişnuit& Dar, prin raportare cu dragoste laaproapele nostru* iertând, ne.udecând, căpătăm şi noi degrabă uşurare sufletelor noastre tămăduind toată durerea şi amărăciunea, stare din care omul poate trece lastarea de mulţumire neîncetată pe care o aduce lui Dumnezeu şi do(ologie& 'entru

că omul care este c$inuit de patimi, de păcate, care este încă rănit cere neîncetatmila lui Dumnezeu, iar aceasta este încă o stare de rob& /i doar cel care a simţitasupra sa iertarea şi binecucântarea lui Dumnezeu, aşa cum a simţit)o femeiasamarineancă dintr)odată, nu)şi mai găseşte locul de bucurie, bucuriedu$ovnicească şi proslăveşte pe Dumnezeu în inima sa&

Acesta este drumul, este anevoios, este cu şc$iopătari, nu este drept, pentru căînsuşi Dumnezeu ni l)a lăsat aşa, ca să nu ne fie prea uşor, pentru că dragostea cuosteneală şi cu .ertfă se dobândeşte& Dar nu trebuie să ne fie străin şi nu trebuie săne pară c$iar atât de îndepărtat, cu toate că până la sfârşitul vieţii noastre, trebuie

să ne considerăm nişte oameni străini de dragoste, nişte oameni neputincioşi, nişteoameni care încă nu au început să trăiască viaţa creştină, dragostea creştină&

Dumnezeu să ne a.ute, să ne povăţuiască cu $arul ău, pentru că doar prin $arul luiDumnezeu putem pricepe dragostea 4ui, putem pricepe taina întrupării 4ui, tainafintei 1reimi, taina prin care Dumnezeu, în Du$ul fânt, lucrează mântuirea



noastră şi ne face părtaşi la bucuria veşnică, la iubirea veşnică în care vor petrecetoţi sfinţii împreună cu Dumnezeu, în veci& Amin&

CCC

De ce a mai creat Dumnezeu lumea dacă de.a crease lumea nevăzută, cerurile undeîngerii Îl slăveau- 4a ce l)a mai creat pe om dacă ştia că va cădea în păcat- Dacăomul nu mai cădea în păcat, îl mai trimitea pe 8ântuitorul 3ristos în lume-

1ocmai prin aceasta se vede dragostea lui Dumnezeu& Dacă Dumnezeu n)ar fi fostAtotştiutor, am fi putut înţelege mai uşor faptul că l)a creat pe om ) un om care maitârziu se va întoarce de la 0l, îl va trăda şi nu se va opri aici, ci până la urmă se varidica împotriva @iditorului, şi atunci când acest @iditor va veni către el să)lreaducă la dragostea a, omul Îl va răstigni ) dar tocmai în aceasta se vede iubirea

necuprinsă şi de negrăit a lui Dumnezeu&

Da, Dumnezeu crease lumea nevăzută, crease îngerii, dar toate acestea pregăteaudoar venirea omului în lume& fântul 7rigorie de 2ssa zăboveşte în special asupraacestui amănunt* că omul, cea mai minunată făptură din univers şi singura ziditădupă c$ipul şi asemănarea lui Dumnezeu, n)a fost făcută c$iar dintâi, ci la urmă detot& $iar după ce s)au făcut ierburile şi pomii, apa, copacii, florile& @ice* +De ce afăcut aşa Dumnezeu, de ce nu a respectat o ierar$ie- 'ăi tocmai pentru că toate aufost făcute pentru om!

fântul 7rigorie de 2ssa compară venirea omului în lume cu venirea unui oaspetemult iubit şi mult aşteptat& Dumnezeu, când a voit să)l aducă pe om în lume, i)a

pregătit întregul =nivers ca pe un palat prea frumos* cerul, stelele, apele frumoase,mult mai frumoase decât le vedem noi astăzi, flori frumos colorate, mirosurifelurite, păsări, fluturi&&& ce n)a făcut Dumnezeu-

Deci, toate acestea le)a pregătit şi le)a întins înaintea omului atunci când a voit să)lînvite în lume& 4)a adus ca pe un fiu de împărat în acest univers atât de minunat,special zidit şi adus din nefiinţă la fiinţă pentru om& 1ocmai aici se vede marea

iubire a lui Dumnezeu, că după toate acestea, acest om căruia i)ar fi suficiente toatedarurile văzute şi nevăzute care i)au fost încredinţate, ci până şi c$ipul şiasemănarea a Dumnezeu i le)a dăruit, l)a dăruit puterea de)a iubi, puterea de acontempla veşnicia şi frumuseţea, lumina cea necreată şi veşnică, i)a dat şilibertatea de a)şi urma gândul, oricare ar fi el, i)a dat puterea să aleagă&&&



0i, şi)acest om, cu toate acestea, se desparte de @iditorul său, îl vinde, îl trădează, până la urmă îl răstigneşte& /i iarăşi zic* dacă Dumnezeu n)ar fi ştiut, n)ar fi fostatoateştiutor şi înaintevăzator, am fi putut înţelege& Dar Dumnezeu ştia că omul îlva vinde&

8itropolitul Antonie al uro.ului, care a plecat către Domnul cam de vreo doi ani,într)o omilie la 'ostul 2aşterii, la 2aşterea Domnului ) c$iar ne aflăm în acest post) vorbea despre un aspect mai special al vieţii noastre, al e(istenţei noastre înunivers& 0l a rostit o omilie în care vorbeşte nu atât despre credinţa omului înDumnezeu, despre care vorbim atâta, ci despre credinţa lui Dumnezeu în om& âtăcredinţă a avut Dumnezeu, câtă încredere a avut în noi atunci când le)a zidit, şitotodată ştia că noi Îl vom vinde& âtă dragoste! âtă năde.de că noi până la urmăne vom întoarce!

/i dacă Dumnezeu în atotputernicia a ne)ar fi mişcat cursul vieţii noastre,gândurile noastre înspre ine, am mai fi înţeles această năde.de a 4ui şi încredere

pe care a pus)o în noi& Dar nici aceasta nu face! 0l ne lasă să venim liberi către 0l& 2u voieşte nicidecum să se atingă de credinţa noastră, de $otărârea noastră& uatâta gingăşie se apropie de făptura a, de om, cu atâta respect, cu atâta evlavie

putem spune, încât îşi lasă pe cei mai strălucitori sfinţi, de e(emplu pe ) noroculDavid, despre care spune* +Am aflat pe David, bărbat după inima 8ea ) ei, peacest bărbat după inima a care îl iubea atât de mult şi care)4 slu.ea din toată inimasa şi care a rostit cele mai înălţătoare şi mai frumoase cuvinte de dragoste de

mulţumire, de tânguire către Dumnezeu, aşa cum le găsim noi în 'saltire, acestecuvinte pe care %iserica le cântă până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor, pentrucă toate slu.bele noastre sunt pline de cuvinte din psalmi ) ei acest bărbat atât deminunat, bărbat după inima lui Dumnezeu, a fost lăsat de Dumnezeu să cadă ntr)un

păcat aşa de ruşinos şi aşa de urât cum este violul& Acest mare 'roroc, care vedeaslava )i Dumnezeu, într)o seară, plimbându)se pe acoperiş, a văzut pe nevasta unuigeneral de al său făcând baie în râu, a poftit)o, şi)a trimis o slugă, a adus)o şi)aviolat)o& După care, nu s)a mulţumit cu asta, i)a omorât şi soţul& /i nu era un soţoarecare, era generalul lui iubit care conducea oastea în război şi cu care n)a

pierdut nici o luptă&

#ată că Dumnezeu nu a intervenit prinlr)o mişcare dumnezeiască să opreascăgândul 'rorocului şi să)l întoarcă spre altceva* într)o clipă punea capăt căderii& 2us)a atins& Aşa că, pentru aceasta este minunat Dumnezeu* că toate ştiindu)ledinainte, şi)a pus atâta năde.de şi dragoste în noi, ne)a c$emat, ne)a aşteptat şi iatăcă, uitaţi) vă, începând de la 8aica Domnului, care este cea mai mare între oameni,cea care s)a ridicat deasupra puterilor nevăzute despre care spuneţi că Dumnezeu



le)a zidit bine înainte de a fi zidit lumea, iată că omul, în persoana 8aiciiDomnului a devenit +mai cinstită decât 3eruvimii şi mai slăvită fără de asemănaredecât erafimii&

0i, pentru aceasta l)a zidit Dumnezeu pe om* pentru că ştia că va fi şi 8aicaDomnului, şi sfinţii care vor birui şi vor sfărâma trufia vră.maşului diavol care s)alăudat împotriva @iditorului, care din invidie a îndemnat pe făptura aceasta atât deminunată să se lepede de Dumnezeu, să)4 trădeze, să)4 vândă şi c$iar să)4răstignească în vremea lui 'ilat din 'ont& Dar omul, prin 8aica Domnului, prinfinţi, a răspuns dragostei lui Dumnezeu şi a arătat măreţia g$idului care a stat laînceputul venirii noastre din nefiinţă în fiinţă& A arătat înălţimea omului pe care ovedem în 8aica Domnului&

#ată de ce Dumnezeu a adus pe om pe lume& /i sfinţii se veselesc astăzi de faţa 4ui,

dar şi Dumnezeu se veseleşte de sfinţii ăi, pentru că +minunat este Dumnezeuîntru sfinţii ăi& 4a aceasta, trebuie să ştim, suntem c$emaţi cu toţii& /i dacă estevreun rost pentru care am apărut pe lume, este acela de a răspunde dragostei luiDumnezeu şi de a ne reîntoarce la starea noastră pe care a gândit)o @iditorul nostru

pentru a petrece împreună cu 0l în bucuria şi în lumina şi în dragostea ceanesfârşită, în veci&

um putem iubi pe cineva care permanent vrea să ne facă rău- um am puteadepăşi acea barieră care ne împiedică să)l iubim şi pe acel ultim om pe care am

vrea să)l vedem aproapele nostru-1ot cu gândul la 3ristos, 1oate să se facă cu mintea îndreptată spre 3ristos& ă neîntrebăm cum îl vede 3ristos pe acest om rău din faţa noastră- 'entru că eu îl vădaşa cum îl văd& /i cum îl vede 3ristos- 2u ştim cum îl vede, dar a murit pentru el&ă ne aducem aminte, atunci când suntem c$inuiţi de gânduri rele asupraaproapelui, că şi pentru acesta a murit 3ristos& Acesta este gândul pe care ni)l

propune Apostolul 'avel atunci când vrea să ne izbăvească de .udecată& +ine eştitu ) zice Apostolul ) ca să .udeci sluga altuia- au* +ia seama să nu sminteşti pefratele tău mai mic pentru care a murit 3risos!

7ândul acesta este cel mai adânc, pentru că înşişi apostolii îl aveau şi acesta stăînaintea a toate* să ne aducem aminte că pentru acest om rău, păcătos, a murit3ristos&

Acelaşi apostol 'avel ne invită să medităm şi asupra faptului că 3ristos a murit pentru noi pe când noi încă eram păcătoşi& Adu)ţi aminte că a fost vreme în care tu



nu 4)ai cunoscut pe 3ristos, pentru că, c$iar dacă a şi crescut într)o familiecredincioasă, fiecare dintre noi, uitându)se în urmă, vede câte nea.unsuri, câteconfuzii a avut în mintea sa în drumul către perceperea dreaptă a lui Dumnezeu& /icu toate acestea, tu iubeai pe Dumnezeu, veneai înaintea 4ui, te rugai, plângeai,

primeai iertare, te bucurai şi)ţi părea că ai tot ce)ţi trebuie& Dar de la o vreme,descoperim cât de nedesăvârşiţi eram noi* credeam tot felul de ciudăţenii& +A, daeu credeam că 8aica Domnului s)a născut prin coastă&&& sau +eu credeam cutaresau cutare lucru &&& şi, cu toate acestea, Dumnezeu căuta spre tine& ;ăceai ogrămadă de fapte păcătoase despre care credeai că sunt bune, şi Dumnezeu te ierta&Aşa să vezi şi pe aproapele tău* că, dacă săvîrşcşte vreo greşeală, o face dinneştiinţă şi că Dumnezeu îl .udecă în această neştiinţă, şi că vede ceea ce tu nuvezi& /i aşa cum te vedeai pe tine când aveai atâtea lipsuri ) dar dacă te)ai fi văzutde)a lungul vremii ieşind din labirinturile neştiinţei şi ale neputinţei, te)ai fi osândit) aşa să .udeci şi pe aproapele&

Aşadar, s* nu uit*m * Dumne-eu îl iu+eşte pe &ieare în starea în are este şiunoaşte despre &ieare dintre noi lururile pe are noi nu le ştim# pentru * noi

4ude*m la ar*tare# iar Dumne-eu 4ude* ele de tain*# vede şi po*inţa viitoare pe are tu nu o ve-i% În acest fel să ne apropiem de oamenii din faţa noastră, deoamenii care nu ne plac, care ne irită, ne tulbură, ne nemulţumesc* întrebându)neîntotdeauna ce gândeşte 3ristos despre acest om şi spunându) ne că 3ristos a murit

pentru el şi prin aceasta şi)a arătat desăvârşita dragoste pe care o are şi pentru tine,şi pentru el&

C C C

În urma unor traume din copilărie ) am fost crescută de bunici şi nu de părinţiconfund dragostea cu desfrânarea& Dacă îmi arăţi dragoste, îmi vorbeşti frumos, măluptă desfrânarea& um să mă lupt cu această neputinţă-

0ste firească această reacţie& 0ste întru totul normală& /i trebuie să fim foarte atenţiatunci când petrecem vremea împreună ) bărbaţi cu femei ) pentru că este foarteuşor să trecem din dragoste du$ovnicească în dragostea firească& 'entru aceasta

trebuie să evităm discuţiile prea lungi şi aflările împreună în locuri mai ferite& /idacă ne prindem asupra unor astfel gânduri, care, repet, sunt fireşti şi nu doar fireşti, sunt inevitabile* atunci când petreceţi mai multă vreme bărbat şi femeietânără ) fie că sunt studenţi, fie că sunt seminarişti şi nu aveţi aceste gânduri unulfaţă de altul, să ştiţi că aveţi o problemă, aveţi o ispită& /i spun asta nu pentru aglumi, ci pentru că acest pericol ni)l pune înainte fântul #oan cărarul& 0l spune*+#a seama, pentru că dracul desfrânării se poate preface feciorelnic!, căci aşa cum



vulpea se preface moartă pentru a prinde pasărea care vine să o ciupească, aşa şidracul curviei se poate preface feciorelnic&

Adică să vezi că nu gândeşti nimic necurat când&&& +stau de vorbă cu cutare, c$iar dacă este frumos sau frumoasă, c$iar dacă este tânăr, ne înţelegem foarte bine, şic$iar n)am nimic şi din cauza asta pot sta mai mult ) pentru că îţi pregăteşte ocapcană& Atunci când vedem aceste gânduri în noi, când ne războieşte patima, neferim mai uşor pentru că vedem pericolul, dar când nu)l mai vedem ni se pare căsuntem grozavi* putem rămâne împreună şi o noapte, pentru că +n)avem nimic, necunoaştem de atâta vreme şi niciodată nu am avut astfel de gânduri şi&&& +vai

părinte&&& uite ce s)a întâmplat!

8i)a povestit unul din du$ovnici un caz* a venit la el la spovedanie o femeie învârstă, cam de vreo EF de ani& ;emeie care până la acea vârstă a fost fecioară& u

osteneală, cu nevoinţă, a trăit o viaţă în curăţie& /i zice* +'ărinte, aveam un vecincare mai tot venea pe la mine& /i)a venit într)o zi şi mi)a tăiat lemne pentru că eraiarnă şi n)avea cine să)mi taie lemne& /i dacă mi)a tăiat lemnele, şi era frig, l)amc$emat în casă& /i dacă tot l)am c$emat în casă, ne)a luat moleşeala şi)am zis $aisă ne punem pe cuptor împreună& =nde să mă gândesc eu, câţi ani am trăit, şi el

bătrân şi eu bătrână&&& şi zice, părinte, ne)am aprins ca doi tineri şi&&& am făcut ceeace face toată lumea! ;emeie la şaizeci de ani, cât s)ar părea, c)un moş&&& care i)atăiat lemne! /i, studenţi, oameni de GF, de GH de ani, stau, povestesc&&& +2)avemnimic, părinte! luaţi seama&

Aşa că, este normal să avem aceste gânduri, aceste deprinderi, mai ales cândcineva se poartă frumos cu noi, ne înţelege, ne atrage atenţia, şi să biruim în noiaceste porniri ) repet* fireşti, normale ) fiindcă mai mare pericol este să nu le avem,şi mai mari pericole ni se pregătesc& 4uptaţi cum puteţi, cu rugăciune şi ştiind cătoţi sfinţii au dus această luptă pe care o porţi şi tu& ă nu eşti anormal, eşti un omnormal aşa cum ne)a zidit Dumnezeu şi ne)a lăsat în <alea aceasta a plângerii&

'ărinte aţi auzit, desigur, de spectacolul de zilele trecute de la #aşi, pus în scenă denume sonore& 0ste o piesă de teatru blamând pe Domnul 3ristos şi pe 8aica a, e

părere aveţi despre această manifestare de goliciune adamică sau de mesa.ul piesei, blasfemie, satanism, mai cu seamă în perioada în care ar trebui să fim mai inocenţica oricând&

2u ştiu, n)am auzit& 0u nu atrag atenţia la lucrurile astea& e, le putem noi opri- /i pe vremea Apostolilor şi pe vremea finţilor erau tot felul de manifestări din astea&#eşeau actorii ş bat.ocoreau 0vang$elia& Dar avem doi sfinţi care oarecând au fost



actori& 2u)mi vine numele lor acuma în minte, dar îi avem în ina(ar& =nul dintreei îl .uca pe 8ântuitorul într)o piesă de acest fel, de bat.ocură& /i când a fost săimite răstignirea, a venit 3arul fânt peste el şi el a primit revelaţia .ertfei luiDumnezeu, a 8ântuitorului, pentru oameni şi a mărturisit pe 3ristos ca Dumnezeu,s)a pocăit şi îl avem fânt în ina(ar& Aşa că nici nu te miri ce se poate întâmpla şicând poate veni $arul lui Dumnezeu& Atunci când umblă el gol pe acolo şi i se parecă e Adam, poate avea revelaţia goliciunii sale sufleteşti, ca făptură& 0l este gol pe

pământ, un muritor şi nu are nimic& Dumnezeu ştie ce are, ce)avem noi să)i .udecăm- Dacă nu)i putem opri, ce, să)i .udecăm- 1recem pe lângă ei& /i Apostoliitreceau pe lângă ei& #a să vedem în 0pistolele Apostolilor, pe care le avem cuprinseîn fânta criptură, de câte ori se vorbeşte aşa cu râvnă şi cu patos despre băile

publice ale romanilor, despre circurile lor, despre teatrul care era pornografie la ei,în toată puterea cuvântului- Aşa avem din mărturiile istorice, ce să o tot dăm ladeal, la vale- finţii Apostoli ştiau toate treburile astea& Îi vedeţi vreodată

preocupaţi de astea în 0pistolele lor- <orbesc despre %iserică, vorbesc despre3ristos, vorbesc despre patimile noastre, cum trebuie să ne purtăm, cum trebuie săiubim& /i nu fac atâta caz, Ivai ce vremuri trăim!&&& /i umblau femei goale, şi seviolau copiii, şi era o nebuneală, nebuneala de pe lume, cam cum suntem astăzi& ăne uităm la sufletele noastre, pentru că nu le putem opri& Apostolii, luminaţi deDu$ul fânt şi oamenii lui Dumnezeu, îşi dădeau seama că nu stă în putereanoastră omenească să le oprim şi nu este c$emarea noastră să le oprim& $emareanoastră personală a fiecăruia e curăţarea de patimi& 2u face tu şi nu îi învăţa pe alţiisă meargă la spectacolele astea şi e destul& /i dacă te întreabă cineva, spui că astea

nu)s lucruri bune, n)avem nevoie de ele& Dar să le opreşti nu poţi şi nici nu merităsă vorbim despre ele acum&

um să iubesc o femeie care face aşa ceva-

Da ce, cum s)o iubeşti- )o ierţi, ca pe un om& e, ea ştie ce face- I#artă)i Doamnecă nu ştiu ce fac& 'ăi dacă ar şti ce face, ar cădea în faţa Domnului şi ar plânge& <ădaţi seama ce ruşine îi vine atuncea când Dumnezeu, o să vină&&&, o să deaDumnezeu şi o să vină la pocăinţă& 2u)ţi dai seama cum o să plângă şi o să)i fieruşine& 'ăi gândeşte)te la ruşinea ei& @i* IDoamne, iart)o, că nu ştie ce face&

Odată, fântul 2on, episcop, stătea pe scări le bisericii cu un sobor de episcopi şivorbeau treburi dumnezeieşti& Atunci, pe alături trecea cea mai vestită desfrânată acetăţii, pe nume 'elag$ia, încon.urată de o suită de tineri, cu parfumuri, cumiresme& ;emeia aceasta era atât de frumoasă, încât fântul 2on s)a oprit dindiscuţia lui s)a uitat la ea, s)a uitat, s)a uitat, s)a uitat&&& şi a petrecut)o cu privirea

până s)a dus& eilalţi episcopi şi)au întors privirea, să nu vadă această necuviinţă&



4a care fântul 2on, după ce a trecut, a zis* I'ărinţilor, oare n)aţi văzut frumuseţeaacestei femei- 2)aţi văzut cât de frumoasă şi de minunată era- u adevărat, cândmă uitam la ea, m)am gândit* cât timp pierde ea la oglindă, să se împodobească, săse parfumeze, să se spele pentru nişte iubiţi pământeşti, stricăcioşi& /i eu pentru8irele eresc nu)mi împodobesc sufletul, nu)mi fac atâta vreme&J

#ată la ce s)a gândit un om curat, al lui Dumnezeu! /i ştiţi ce s)a întâmplat-Această desfrânată a auzit ce a spus fântul 2on şi a venit a doua zi la el, cu bani,

bogăţii şi a zis* IAm greşit, ce să fac- =ite toate astea pe care le)am făcut ţi le dauţie, le dau la %iserica ta& /i fântul îi zice* Ie)mi trebuie mie bogăţii agonisite

prin păcat- =ite, le adunăm aicea şi le dăm foc, ca să arătăm că noi n)avem parte la păcat şi nu ne trebuie toate răsplătirile lui!J /i le)a dat foc& A primit botezul şi s)aretras într)o peşteră, unde s)a nevoit toată viaţa ei, cu numele de 'elag$eu, toţicredeau că este bărbat& ă nu ştia unde să se ascundă, dacă era vestită& /i au găsit)o

moartă, şi când au dat s)o dezbrace, au văzut că e femeie şi au aflat că era vestitadesfrânată de oarecând& 0 fânta 'elag$ia pe care o prăznuim noi, cuvioasă, înina(arul nostru&

#ată cum se uitau sfinţii& #ată ce poate face dragostea, o privire cu dragoste şi oreplică simplă, dar adâncă& e fac cu-&&& %ine, ea ea e goală, dar ce fac eu- Asta s)agândit fântul 2on şi a găsit prile. de teologie spectacol, prin vederea unei femeişi frumoase& %ine, ea e goală, iar eu cum sunt- um sunt eu gol- =ită)te, uită)te lasufletul tău, că e gol de tot ! Aşa gândeau sfinţii& /i dacă avem i îndreptat către

Dumnezeu şi către noastre, toate sunt frumoase în .urul toate sunt bune, toate suntcurate, toate prile. de teologie, prile. de a ne gândi la zeu, de a înainta încunoaşterea lui, în dragostea 4ui& #ată cum putem până şi o actriţă& Aşa au iubit/finţii, cum a iubit fântul 2on& Acuma nu înseamnă că trebuie să ne ducem să necăscăm acolo la femei goale, poate, poate om fi ca fântul 2on&

'utem pomeni un spânzurat la 4iturg$ie - =n spânzurat, la 4iturg$ie, nu& 'entru unspânzurat vă puteţi ruga în c$ilia voastră& Aşa se rugau stareţii de la Optina, eirecomandau această rugăciune* Iu .udecăţile care ştii, Doamne, miluieşte zidirea1a& Aşa au simţit ei, în inima lor iubitoare, că putem îndrăzni să avem năde.de dar

fără rugăciuni prea cura.oase, ci cu rugăciuni de felul* IDoamne, precum voieşti 1uîn iubirea 1a de oameni, .udecăJ&

=n protestant poate fi pomenit la prosomidie, dar un catolic- 2u& Aici este oc$estiune mai adâncă, este vorba de comuniunea eu$aristică, pe care noi nu o avemnici cu protestanţii, nici cu catolicii& 0u îi pomenesc atunci când desfac antimisul,la rugăciunea celor c$emaţi&



Domnul ne)a dăruit libertatea, care este e(presia cea mai mare a iubirii& #ubireanoastră faţă de aproapele trebuie să cuprindă şi acest aspect, indiferent cât dedecăzut moral este- Da& Întotdeauna trebuie să respectăm libertatea celuilalt& Aşarespectau finţii&

Odată a venit la 'ărintele elafiil un frate care se legase cu o femeie şi i)a zis*I'ărinte, eu nu mai pot trăi fără femei, mă duc în lume& 4a care 'ărintele i)a zis*IDu)te, când te)i sătura de dânsa, să vii înapoi& Aceasta este vederea oamenilor a.unşi de acum la starea nepătimirii, pentru că ştiu că nu)l poţi opri pe om de la

păcat cu putere omenească& Doar $arul Du$ului fânt poate opri pe om de la păcat&finţii, pentru că erau plini de Du$ fânt, ştiau asta&

7ândiţi)vă că în puterea lui Dumnezeu stă să oprească lumea în loc, să ne facă petoţi ca pe nişte stâlpi de foc până la cer, aşa încât nimeni din noi nici măcar să mai

gândească ceva rău& u toate acestea, Dumnezeu veg$ează asupra întregii lumi şivede toate violurile care se fac, c$iar acum, când vorbim noi aici, în lumea astamare* crime, beţii, $oţii&&& le vede& le asistă şi nu intervine în viaţa acestor oameni,

pentru că îi aşteaptă& u atât mai mult noi, cine suntem noi ca să intrăm buzna înviaţa unui om, c$iar dacă ni se pare că el este păcătos-

Despre fântul uvios #oan 'ersul se povesteşte următorul caz în 'atericul0giptean& Aieştt odată fântul afară şi a văzut un frate care păcătuia cu un copilcare a fost adus pentru a fi tămăduit& Atunci uviosul şi)a întors privirea şi a zis*

IDoamne, dacă 1u îi vezi şi nu)i arzi, cine sunt eu ca să)i mustru- #ată până undemergeau sfinţii cu ne.udecarea& 4ăsau tot în .udecata lui Dumnezeu&

Am bârna mea în oc$iul meu, de ce să văd paiul din oc$iul aproapelui- igur că îla.utăm pe aproapele nostru când este într)o ispită, îl spri.inim, dar nu)l agresăm cuIdragostea noastră, nu)l înpovărăm cu sfaturile noastre încât să)l facem să fugă denoi&

Dacă 3ristos a murit pentru păcătoşi, de ce oamenii care cad în păcate de moarte,din neputinţă, nu pot fi pomeniţi la fânta 4iturg$ie care este cea mai puternică

rugăciune- 2u au ei nevoie mai mare de dragostea lui 3ristos- 2u ştiu, în parteade unde vin eu se pomenesc, numai cei care s)au lepădat de credinţă nu se

pomenesc&

fântul erafim de arov spunea că cel mai mare lucru este să fii botezat ortodo(&'entru că oricine ar fi omul, fie şi beţiv, şi curvar, moare şi %iserica se roagă pentru



el până la sfârşitul veacului şi poate să)l izbăvească, ceea ce nu se întâmplă cu ceinebotezaţi&

fântul #oan de la Kronştadt sc ruga pentru mulsumani& fântul #oan 7ură de Aur se ruga pentru păcătoşi& /tiţi care a fost una dintre învinuirile aduse lui #oan 7urăde Aur la inodul de la te.ar- =nul din punctele de acuzaţie suna aşa* +4)am auzit

pe acesta spunând* de va cădea cineva de o mie de ori, de o mie de ori să vină lamine şi eu de fiecare dată îl voi ierta& Aceasta era o mare sminteală& fântul #oan7ură de Aur făcea sminteală prin această iertare pe care o dădea păcătoşilor ori decâte ori veneau la el& Aceasta o vestea de pe amvon&

0i, cum vă gândiţi, fântul îi pomenea pe păcătoşii care cădeau, înainte ca ei să seîntoarcă la el- 2u vedeţi ce vremi trăim- e)am fi făcut noi cu prorocul David carea căzut în păcat de moarte- 4)am fi pomenit în 4iturg$ie- ă nu uităm că prorocul

David era în 4egea <ec$e în care iudeii erau datori să)l omoare cu pietre pentru păcatul curviei, aşa cum îl vedem pe ;inces, care l)a omorât pe iudeul care a păcătuit cu o păgână care a venit noaptea în tabără, iar ;inees a intrat în cort şi i)aomorât pe amândoi şi aceasta, spune criptura, +i s)a socotit lui întru dreptate&

Aşa vedeau iudeii desfrânarea şi aşa o pedepseau& e trebuiau să facă iudeii cu prorocul David după ce a căzut în păcat- #ată, astăzi, ne)am ruga noi pentru prorocul David-

Aşa că, să vedem cu înţelepciune şi cu dreaptă .udecată toate acestea& e fel de păcat a săvârşit 'etru când s)a lepădat de trei ori de 3ristos şi a zis +nu ştiu, nu)4cunosc pe omul acesta- e fel de păcat a săvârşit, de moarte sau nu de moarte- Asăvârşit cel mai mare păcat care putea fî săvârşit, s)a lepădat de 3ristos cu

.urământ, nu o dată, ci de trei ori& /i 3ristos după înviere vine la el şi)l întreabă*+imone, fiul lui #ona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia- 2u l)a întrebatsimplu +imone, mă iubeşti- ) c$iar dacă până şi această întrebare ar trebui săsune ironic pentru noi, despre ce fel de dragoste putea fi vorba, de vreme ce 4)avândut- ), dar 3ristos nu doar că)B întreabă +imone, mă iubeşti-, ci +imone măiubeşti tu mai mult decât aceştia- Adică decât ceilalţi apostoli& Acuma gândiţi)vă

la 'etru, care 4)a vândut, şi acum trebuie să răspundă nu doar +da, Doamne, 1eiubesc, ci +1e iubesc mai mult decât toţi aceştia& 'etru ce spune- +Da, Doamne,1u ştii că 1e iubesc& 3ristos ar fi putut spune* +'ăi, cum mă iubeşti- +1u ştiitoate ) spune 'etru ) ei poate nu înţeleg cum eu, c$iar şi vânzându)1e, acum 1eiubesc mai mult pe 1ine, dar 1u ştii toate, 1u eşti Dumnezeu, 1u ştii tainele inimii,1u ştii că ce poate fi cuprins de neputinţă şi poate cădea, că el se ridică& 1u ştii



plânsul meu de după cădere J1radiţia spune că Apostolul 'etru a plâns toata viaţalui, că de câte ori auzea cocoşul cântând, plângea&

Aşa că, a căzut omul, a săvârşit un păcat de moarte, dar oare noi îl rupem de la%iserică- 2e mai rugăm noi pentru el- 2oi ştim pocăinţa lui- 2oi ştim ce face el încamera lui după ce a căzut- 2oi îl rupem de la comuniune, nu)l mai pomenim-Dumnezeu ştie toate şi ştie pentru ce)l pomenesc eu pe el, pe acest păcătos& 'entrucă nu spun* +Doamne, dă)i lui cutare să fie aşa, nu, ci +precum voieşti, .udecă& /iDumnezeu face cum crede de cuviinţă&

8ai ales că trăim vremea pe care o trăim& =nde nu vedem noi păcatul- 'ăi unde teîntorci* şi la televizor, şi când ieşi afară, auzi, vezi, miroşi&&& /i noi să aruncămoamenii la gunoi, să)i aruncăm în iad dintr)o dată, pentru că au săvârşit un păcat- 0adevărat că sunt canoanele 'ărinţilor, dar ele trebuiesc puse înainte până la

săvârşirea păcatului, spre înfricoşare, dar dacă de acuma păcatul s)a săvârşit, ce sămai vorbim de înfricoşare- De acum trebuie să arătăm dragoste pentru a)l aduceînapoi&

Apostolul 'avel, în 0pistola către orinteni, mustră un desfrânat, despre care zicecă a săvârşit o faptă care nici între păgâni nu s)a pomenit, că s)a culcat cu femeiatatălui său& /i Apostolul le scrie să dea trupul acestuia satanei, ca măcar sufletul săse mântuiască& Dar după o vreme scrie altă scrisoare, în care spune* +#ertaţi)#,a.unge lui mâ$nirea pe care a avut)o din cauză că a fost despărţit de fraţi, ca nu

cumva, fiind mâ$nit peste măsură, să fie răpit de diavol& Aşa că l)a canonisitapostolul 'avel pentru acest păcat, dar când a văzut că l)a cuprins deznăde.dea şi putea să se piardă cu totul, îndată a scris şi a zis* +#ertaţi)#, ca să)l aducem înapoi, i)a.unge cât a pătimit&

Atât să canonisim şi să pedepsim cât să trezim râvna în om, să)i trezim conştiinţacă el a făcut un păcat grav, că s)a despărţit de Dumnezeu& Dar când vedem căaceastă despărţire devine povară pentru el şi)l face de deznădă.duieşte şi el întoarcespatele %isericii şi merge şi săvârşeşte păcatul ca unul care nu mai are năde.de,atunci ridicăm îndată toate de pe el, ca să)l câştigăm& Aşa au tăcut Apostolii, aşa au

făcut finţii 'ărinţi&

Aşa că şi noi trebuie să ştim că datori suntem să ne rugăm pentru toţi şi Dumnezeuştie cum o să)i .udece& 2)am avut noi luminare în mintea noastră ce)i păcat demoarte şi ce nu& Da, fapta cutare)i păcat de moarte, teoretic vorbind, dar ştii tu cuma socotit)o Dumnezeu pentru el- De ce te faci tu .udecător, dacă nu ai aceastăvedere- Da, el a căzut în desfrânare, dar ştii tu în ce viaţă a trăit el şi cum i)a



socotit Dumnezeu păcatele lui- "oagă)te, să ne rugăm unii pentru alţii, pentru căeu cred că dacă suntem astăzi în %iserică, suntem pentru că cineva s)a rugat pentrunoi& finţii întotdeauna se roagă pentru lumea întreagă& Dacă finţii, 8aicaDomnului nu s)ar ruga pentru lumea întreagă, pentru păcătoşi, dacă %iserica nu s)ar ruga pentru lumea întreagă, n)ar mai fi %iserica, ar veni sfârşitul lumii şi s)ar termina totul&



A iubi înseamnă a ierta

'entru seara asta am fost rugat să vorbesc despre dragoste& /i atunci m)am gânditsă dăm un titlu conferinţei noastre, pentru că aşa se cuvine şi pentru că este foarteuşor să cazi în banalitate atunci când vorbeşti despre dragoste& 0ste tot mai la modăsă vorbim despre dragoste, de aceea m)am gândit ca de la bun început să dămdirecţia discuţiei noastre, direcţie care să străbată c$iar din titlu conferinţei&onferinţa se c$eamă IA înseamnă a ierta&

2oi nu putem să nu ne gândim la dragoste& ;iecare om, dintotdeauna, încă dincopilărie, doreşte să fie iubit& ;iecare om consideră că ştie ce are să facă celălalt,ceilalţi pentru ca el să se simtă iubit& 2e bucurăm când simţim dragostea şi neîntristăm, ne însingurăm atunci când ea lipseşte& Aşa că nu putem să nu ne gândimla dragoste& $iar şi cei mai împietriţi oameni tot mai au momente în care tân.esc

după dragoste&

Aşa m)am gândit şi eu* Iare ar fi începutul dragostei- De unde s)o apuci şiîncotro s)o îndrepţi-

Dumnezeu a venit pe pământ ca să ne binevestească dragostea& Dumnezeu însuşieste dragoste& 'oruncile 4ui de început, temelia vieţii noastre, sunt legate dedragoste* I#ubeşte pe Dumnezeul tău din toată puterea ta, din tot sufletul tău, dintot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi& 1oţi ştim aceasta, însă mi s)a

părut foarte interesant faptul că această poruncă de căpătâi şi atât de simplu derostit este atât de greu de priceput în esenţa ei&

;iecare om cu bunăvoinţă face un efort pentru a deprinde dragostea& 1oţi suntemconştienţi de neputinţa noastră de a iubi şi numai dacă suntem nebuni credem căavem dragoste& Dar dacă avem puţină sinceritate, puţină seriozitate, vedem în noila tot pasul această neputinţă de a iubi&

Dacă mă uit înapoi în viaţa mea, nu găsesc nici un om care să mă fi iubit şi căruiaeu să)i fî putut răspunde aşa cum aş fi vrut, aşa cum s)ar fi cuvenit& Întotdeauna

dragostea pe care am primit)o a fost peste puterile mele de a răspunde& /i înstrădania aceasta de a înţelege dragostea, de a răspunde celuilalt, dar mai întâi detoate de a răspunde 8ântuitorului 3ristos, are ne)a poruncit şi ne)a rugat săiubim, în strădania de a)4 înţelege pe 3ristos în această poruncă, în strădania de a)4 înţelege pe Dumnezeu ca dragoste, flecare dintre noi încearcă să iubească&



Dragostea este o stare, dar această stare străbate prin anumite gesturi e(terioare&Oamenii obişnuiţi înţeleg dragostea în multe feluri& I8ă iubeşte pentru că m)aaşteptat, m)a aşteptat pe ploaie, pe frig, a făcut un drum îndepărtat ca să vină pânăla mine, mi)a acordat din timpul său, din darurile sale, m)a a.utat cu bani, m)a

primit la el acasă&&& şi aşa mai departe& 1oate acestea sunt care izvorăsc dindragoste& 1otuşi, nu este neapărat ca aceste gesturi să presupună dragostea& 'entrucă şi darurile se oferă de multe ori cu alte scopuri, cu scopul de a dobândi ceva,de)al avea de partea noastră pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai

puţin nobil& Dincolo de aceste gesturi e(terioare, noi, cei care suntem în %iserică,cei care am mai citit nişte cărţi despre du$ovnicie, care avem un du$ovnic, ştim căe(istă o lucrare lăuntrică a fiecărui om, e(istă un e(erciţiu prin care noi ne educămmintea, ne educăm voinţa, ne educăm inima& /i atunci care ar fi atitudinea inimiinoastre atunci când iubim-

Apostolul 'avel, când a trebuit să definească, dragostea a vorbit prea puţin degesturile e(terioare ale ei, el s)a referit la nişte porniri şi simţăminte ale inimii*IDragostea toate le rabdă, dragostea toate le crede, dragostea le iartă, dragosteanu se bucură de nedreptate ci se bucură de adevăr, dragostea nu se trufeşte,dragostea nu se înalţă, dragostea nu caută ale sale&&& 1oate acestea reprezintătabloul du$ovnicesc, tabloul sufletului nostru ) când el iubeşte&

Dar cuvintele pe care ni le spune Apostolul 'avel sunt foarte greu de priceput& untgreu de priceput nu pentru că ele ar fi grele, ci pentru că mintea noastră nu este

obişnuită să gândească astfel& IDragostea nu caută ale sale ) ce)i asta- Dar ale cuisă le caute- Ale aproapelui tău& are aproape- =nul vrea să meargă la fotbal, altulvrea să meargă la bar, altul vrea să meargă la peşte& 'e care din aceştia trebuie să)lurmez şi să)l satisfac- Desigur, Apostolul 'avel, înainte de a propune să căutăm latoate dorinţele celor din .urul nostru, ne vorbeşte de o dispoziţie a sufletului, aceeade a nu te socoti pe tine ceva, de a te pune pe tine în urma celorlalţi, de a şti că,dacă este să alegi între aproapele tău şi tine, trebuie să)l alegi pe aproapele tău&

8)am gândit că până la urmă şi la urmă dincolo de toate aceste gesturi prin careunii încearcă să fie milostivi, pentru a dobândi dragostea, alţii încearcă să)i asculte

pe toţi, pentru a)şi cultiva dragostea, lucruri care presupun foarte mari riscuri, pentru că cel care îşi împarte averea sa săracilor, într)o zi rămâne fără de avere şifelul în care înţelegea el dragostea până atunci iată că nu mai poate fi lucrat, nu mai

poate fi practicat& Atunci el, dintr)o dată, vede că nu)şi mai poate folosi 5nu mai poate aduce folos6 şi iubi aproapele& el care)i ascultă pe toţi şi le slu.eşte, într)ozi, vede că dorinţele şi apucăturile oamenilor sunt atât de diferite, încât a.unge,



c$iar bine dorind pentru aproapele său, să intre în nenumărate păcate şi încurcăturicărora nu le mai poate face faţă&

/i atunci cum lucrăm această poruncă de căpătâi pe care ne)a adus)o Dumnezeu-um- 8ergând la esenţă& 4a lucrarea pe o putem face oricând, oriunde, aceea cade a iubi, să încercăm să nu urâm& Începutul binelui este îndepărtarea de la rău&pune 'rorocul* IÎndepărtează)te de la rău şi fă binele 5's& LL&H6& Înainte de acăuta dragostea în inima noastră, de a o cultiva, trebuie să ne izbăvim de răul careeste în inima noastră& /i care este acest rău care se ridică împotriva dragostei-#nvidia, deşartă ) că suntem mai buni decât aproapele nostru, cine este el ca să nespună nouă, ca să ne înveţe ) toată răutatea care se săvârşeşte cu gândul şi cudorinţa& /i începutul a toate este iertarea&

IDacă iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată mai aveţi, ce răsplată aşteptaţi-

Oare nu şi păgânii fac aşa- Dar 0u vă zic* iubiţi pe vră.maşii voştri& Aici estee(amenul iubirii& ine sunt vră.maşii noştri- 2u cei care ne sparg apartamentul, nucei care ne)au furat maşina, nu vin cu săbii asupra ţării noastre& <ră.maşii noştrisunt cei pe care noi singuri ni)i facem& unt oamenii despre care noi avem o părere

proastă, oamenii care ne tulbură prin prezenţa lor, prin cuvintele lor, prin felul lor de a fi& Oamenii despre care noi spunem* I4asă)mă, că m)am săturat de el& Aicitrebuie să începem lucrarea dragostei& um- #artă! I2u pot să)l iert, pentru că estemandru& 'ăi, daM tu cum eşti- #artă! #ertarea este cei mai grăitor şi piatra detemelie pe care se zideşte mai târziu dragostea&

Dumnezeu, când )a pogorât în lume, mai înainte ne)a iertat, ne)a iertat pentru că4)am trădat în "ai, ne)a iertat pentru că ne)am îndepărtat de poruncile pe care nile)a descoperit prin proroci, ne)a iertat pentru că nu 4)am primit pe ;iul ău, 4)amrăstignit& 'entru toate ne)a iertat& 2e)a iertat ) pentru că ne)a iubit& /i noi suntemdatori să răspundem cu această dragoste&

S* iert*m# pentru * nu este u neputinţ*% (u este u neputinţ* s* iert*m pe aest om p**tos din &aţa noastr*% Pentru * însuşi Dumne-eu l/a iertat% Aeasta esteugetarea ea mai de &olos% Aeasta este raportarea pe are tre+uie s* o avem &aţ*

de aproapele# înainte de a/1 4udea eu# tre+uie s* m* între+ um îl 4ude* Dumne-eu pe el 5i um îl 4ude* A murit pentru el6 Dumne-eu l/a iertat%

<in oameni cu întrebări de genul* IOare credeţi că pe verişorul meu, care a făcutaşa şi aşa, poate Dumnezeu să)l ierte- ând a murit pe cruce, a arătat că l)a iertat&'roblema lui este* ce va face el mai departe, va primi această iertare- <a răspundeacestei iertări-



um răspundem noi iubirii lui Dumnezeu şi iertării pe care ne)o dăruieşte- #ertând pe aproapele nostru& Dumnezeu n)a voit nimic altceva de la noi în sc$imb pentrudragostea pe care ne)a dat)o, pentru iertarea pe care ne)a dat)o, ci a voit ca şi noi,fiecare la rândul nostru să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru& Dacă este să neasemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta& 2oi nu suntemnici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici puternici, nu suntem nici4umină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici ale, nu suntem&&& nimic nusuntem& untem&&& pământ suntem& Dar Dumnezeu ne)a c$emat să fim asemenea4ui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm& Puterea de a ierta esteînsuşire dumne-eias*% 7ert'nd elor e ne greşes# ne &aem p*rtaşi la dragosteau are iu+eşte Dumne-eu lumea%

'ână la venirea lui 3ristos nu putea oamenii să ierte, dar prin moartea a şi prin$arul care l)a vărsat asupra lumii ne)a dat această putere şi această bucurie* de a

ierta pe cel din faţa ta&

<oieşti să faci un bine lumii&&& ând eram mic mă gândeam că voi creşte mare şivoi face bine lumii& <oi scrie nişte cărţi sau voi picta nişte tablouri, pentru că amauzit că se vând la licitaţii cu milioane de dolari şi stăteam eu, în sătucul meuacolo, la şcoala de pictură din provincie şi e(ersam şi gândeam că voi face pictură,voi face nişte tablouri pe care le voi vinde cu milioane de dolari la licitaţie, voi faceo casă de copii şi voi da bani la toţi săracii care vor veni la mine& Nsta era planulmeu cum voi a.uta lumea& 0u nu ştiam că este Dumnezeu& Acum Dumnezeu, în

negrăita a dragoste, mi)a dat această posibilitate ca să a.ut lumea, nu cu bani carese c$eltuiesc, ci mi)a dat puterea de a ierta păcatele& De a spune* IDomnulDumnezeu să te ierte şi să te miluiască& /i acest dar este dat nouă tuturor, nu ca otaină >sacrament? a %isericii, ci ca o stare a sufletului de a ierta& 'entru că însuşi3ristos ne)a repetat)o obsedant în predica a* I#ertaţi şi vi se va ierta& u cemăsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura& 2u .udecaţi ca să nu fiţi .udecaţi& /i neiartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri& #ată că iertareade la Dumnezeu noi o primim în măsura în care noi înşine dăruim iertare&

a să înţelegem şi mai adânc această relaţie şi condiţie a mântuirii noastre,

8ântuitorul ne)a dat pilda celor doi datornici în care cineva care avea o datoriefoarte mare a fost c$emat de mai marele său şi ameninţat că i se vor lua nevasta şicopiii şi vor fi vânduţi, iar el va fi aruncat în temniţă, până va plăti datoria& Acestdatornic, căzând în genunc$i, s)a rugat şi a cerut îndurare şi a primit)o& Dar plecândel cu bucurie că a scăpat de atâta durere şi necaz, de durerea despărţirii de nevastăşi de copii, de suferinţa temniţei, a întâlnit pe cale pe unul din tovarăşii săi& /i iatăcă de îndată ce l)a văzut, i)a trecut bucuria, a uitat binele şi şi)a adus aminte că



acest tovarăş are la el o datorie, o datorie neînsemnată pe lângă datoria pe care oavea el la stăpânul său, şi îndată l)a apucat de piept şi)i cerea să)i dea datoria& Acestdatornic, acest tovarăş al său, s)a dus şi s)a plâns la stăpânul lor pentru că nu aveade unde plăti datoria& tăpânul, înfuriindu)se, l)a c$emat pe acel datornic, i)a pusînapoi toate datoriile lui şi l)a înc$is în temniţă, zicându)i* IDacă eu ţi)am iertattoată datoria ta atât de mare n)ai putut şi tu să ierţi aproapelui tău datorianeînsemnată pe care ţi)o datora- 'rin pildă, 8ântuitorul ne arată starea noastră înaceastă lume, că toată relaţia noastră cu Dumnezeu se face prin aproapele, prin

puterea de a ierta&

'utem ierta şi când trăim într)o adunare, într)o obşte, dar putem ierta şi dintr)un locînsingurat, dintr)o pustietate& 2e putem tulbura şi mânia şi gasi pricini denemulţumire în adunare, în convieţuire cu oamenii, dar putem păstra aceeaşirăutate şi nemulţumire şi într)un loc însingurat&

Aşa că puterea de a ierta este un rod al e(perienţei îndelungate prin care noiîncercăm să ne apropiem de Dumnezeu şi esenţa 0vang$eliei& De aceea, mi se parecă cel mai scurt drum, cea mai simplă şi mai esenţializată cale de a lucra dragosteaeste de a oferi iertarea celor care ne greşesc& 2u adunând bani pentru ca să)i dămvăduvelor şi orfanilor, pentru că acesta este un lucru greu şi anevoios şi s)ar puteanici să a.ungi vreodată să)i ai& 2u este nevoie neaparată să mergi până la capătullumii pentru a primi dorinţa cuiva, dar să ierţi poţi& 8ai ales, dacă în sc$imbulacestei iertări primeşti iertare de la Dumnezeu pentru toate păcatele vieţii tale& Dar

mai presus de aceasta, ştiind că prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu&um să ierţi un om rău- um să ierţi un om care te necă.eşte- Aducându)ţi amintede Dumnezeu& Aducându)ţi aminte de el care a murit pentru el& Aducându)ţiaminte că şi tu ai nenumărate datorii& Aducându)ţi aminte de oamenii dragi ţie, defelul în care te porţi cu ei& u toate că vedem copii care)şi urăsc părinţii, părinţicare)şi urăsc copiii şi aşa mai departe& ât de departe suntem de c$emarea lui3ristos!

Puterea de a ierta este proprie elor are se apropie înetul de desp*timire# are

au îneput s* ias* u înetul din aeast* lume%

are sunt pricinile pentru care urâm un om, pentru care ne supărăm pe el- Are maimulţi bani- 2e)a păcălit într)o afacere- A mers în locul nostru într)o călătorie carese oferea de la locul de muncă şi aşa mai departe& 1oate acestea vin din alipireanoastră de cele materiale, de cele pământeşti şi trecătoare& în măsura în care nedesprindem de ele şi ne îndreptăm mintea către Dumnezeu, către viaţa veşnică,



ştiind că toate sunt deşertăciune, iertăm uşor& /tim că Ideşertăciune este tot omulşi Iîn deşert se tulbură tot pământeanul, cum ne spune prorocul David& Aşa că estetimpul să ne adâncim în noi, pentru că poruncile 8ântuitorului, deşi sunt atât desimple, par simple, cer foarte multă profunzime de la noi& 2u comple(itate, cer o

profunzime care ne uimeşte prin simplitatea ci& 2i se cere ca gândul nostru să fie pururea întors către noi şi către Dumnezeu, să nu se mai alipească de celetrecătoare& 'entru că aşa făcând vom şti să descoperim în ceilalţi c$ipul luiDumnezeu pe care îl poartă& /i dacă Dumnezeu a murit pentru noi Ipe când noiîncă eram păcătoşi, cum spune Apostolul 'avel, cine suntem noi ca să .udecăm peaproapele nostru- Acestea avându)le în minte, vom căpăta şi îndrăzneală necesară

pentru rugăciune şi pentru această îndrăzneală vom primi de la Dumnezeu )răspunsul cererii noastre&

'ărintele elafiil, du$ovnicul nostru de la 2eamţ, repeta obsedant aceste cuvinte

simple ale 0vang$elici, cuvinte pe care le)a repetat 8ântuitorul şi mai ales fântul0vang$elist #oan în 0pistolele sale, în 0vang$elia sa& 1oată nevoinţa 'ărinteleelafiil o concentra aici* I#artă, ca şi Dumnezeu să te ierte& ând a.ungi seara,spune Doamne, iartă)mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândulca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul& =ită)te îninima ta şi dacă vezi că ai mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios& /idacă ai iertat, poţi să)i spui Domnului* acuma şi 1u iartă)mă, pentru că eu i)amiertat, că 1u ai zis& /i cu acest târg sfânt şi copilăros, zice dă)ţi sufletul în mâna luiDumnezeu şi dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul&

=nii spun* I0ste atât de simplu- Da, este atât de simplu, dar pentru aceastăsimplitate trebuie să ne ostenim şi să veg$em în toate zilele noastre şi în oriceclipă, pentru că oricând vedem gânduri care se ridică împotriva aproapelui, care netulbură, ne nemulţumesc, dar de îndată ce le)am văzut, să ne întoarcem cătreDumnezeu şi să)# spunem* I#artă)mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentrucă eu l)am iertat&

Aceasta este simplitatea 0vang$eliei, aceasta stă şi în rugăciunea 1atăl nostru&8ântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne)a învăţat să

cerem iertare greşalelor noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri& Dacă facemaceastă nevoinţă, avem năde.de de mântuire& /i dacă mântuirea ni se dă astfel, cealtceva ne mai poate interesa în lumea aceasta, ce mai are rost-

Dumne-eu s* ne a4ute# s* ne dea aeast* vedere şi harul S*u a s* 4ude*m peaproapele nostru a pe noi înşine# s*/l iert*m a pe noi înşine# s*/l iu+im a pe noiînşine% Pentru * pentru aeasta a venit Dumne-eu pe p*m'nt şi doar în aest &el



putem r*spunde iu+irii .ui pe are a rev*rsat/o şi o revars* pururea asupranoastr* şi asupra lumii întregi%

C C C

e să facem dacă vrem să iertăm, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne)a făcutrespectivul om-

0ste luptă, nu putem ierta de la început& Dar dacă avem această lucrare, Dumnezeu prin $arul ău ne a.ută& <edem cât de greu este să ierţi pentru că este greu, este ceamai grea lucrare& 2umai oamenii care nu au practicat)o niciodată pot spune* I0i,mare lucru să te mântuieşti aşa, la urmă spun şi eu iaca, i)am iertat şi mământuiesc& Dar cei care au această nevoinţă ştiu cât de greu este& 1ocmai de astanu era c$iar atât de simplu ce ne spunea 'ărintele elafiil* IÎnainte de somn iartă

pe toţi şi spune* Doamne, eu i)am iertat şi 1u să mă ierţi& /i Dumnezeu temântuieşte!&

Aceasta este o lucrare permanentă& #ar şi iar căutăm motive pentru care să)lîndreptăţim pe cel din faţa noastră* poate a fost obosit, poate)i bolnav, are oeducaţie altcumva decat a mea, nu l)am înţeles eu corect, am fost eu obosit şitulburat&&& ă luăm vina asupra noastră& Acesta este un e(erciţiu du$ovnicesc princare ne desăvârşim&

Aşa că să nu ne tulburăm, că nimeni nu poate ierta dintr)o dată, pentru că dacă ar fîaşa uşor n)ar mai sta această poruncă în mi.locul 0vang$eliei, n)ar mai tăgăduiDumnezeu, Împărăţia pentru un gând pe care noi l)am putea dobândi atât de uşor&0ste osteneală& Dar prin e(erciţiu, dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reuşi&

7u+irea# spune S&'ntul Siluan Athonitul# se poate deprinde# poate deveni un o+iei%S* ne o+işnuim s* g'ndim &rumos# s* ne o+işnuim s* alung*m g'ndurile rele# s*nu le redem% 5i atuni putem deveni uenii ai lui 8ristos adev*raţi# pentru * El a -is: 9întru aeasta vor vedea oamenii * sunteţi uenii ai ei# da* veţi aveadragoste între voi% Aşa *# prin osteneal*# prin e&orturi l*untrie# a4ungem la

aeast* m*sur*%

Întreabă cineva dacă este suficient să)ţi ceri iertare de la Dumnezeu dacă ai greşitîn faţa cuiva şi)ţi este ruşine să mergi la acea persoană-

0ste foarte bine să)ţi ceri iertare de la Dumnezeu& Dar dacă)ţi ceri iertare de laDumnezeu, primeşti $ar, şi dacă primeşti $ar de la Dumnezeu, nu mai poate să)ţi



fie nici ruşine, nu te mai poţi nici trufi în faţa celuilalt şi alergi cu bucurie şi)ţi ceriiertare& Înseamnă că nu)ţi ceri destul iertare de la Dumnezeu, îţi pare ţie că ceri& 2uai străpungerea inimii, n)ai primit $ar în sc$imbul rugăciunii tale, pentru că&&&

pentru că îl negli.ezi pe aproapele tău&

Dacă ai greşit, mai ales public, l)ai .ignit sau altceva rău ai făcut, trebuie să mergisă)ţi ceri iertare, de multe ori c$iar public&

Apostolul 'avel, când a fost bătut pe nedrept şi a venit garda, după ce a aflat căeste cetăţean roman, să)şi ceară iertare şi să)l slobozească din temniţă, zicând*I#artă) ne, n)am ştiut că eşti cetăţean roman, el le)a zis* I8)aţi bătut în piaţă, înfaţa adunării întregi, iar acum veniţi să)mi cereţi iertare în taină- În piaţă, o sămergeţi cu mine să spuneţi ce)aţi făcut! igur că Apostolul n)avea nevoie de acestspectacol, dar voia să)i mustre şi voia să găsească încă un prile. pentru a

propovădui 0vang$elia& 4e)a pus această condiţie&

2oi nu punem condiţii nimănui, dar dacă am greşit ne cerem iertare& 8ai ales dacăam .ignit public pe cineva, trebuie să ne cerem iertare public ca să ştie şi oameniicare au fost de faţă că noi ne)am cerut iertare&

Dar dacă am greşit faţă de cineva vorbindu)l de rău, dar el nu a aflat, spun finţii'ărinţi în 'atericul fântului ava, nu este nevoie să mergi la el să)ţi ceri iertare,tulburându)l& Adică* I /tii,<asile, eu te)am vorbit de rău ieri, acolo&&& Îi faci o

tulburare care n)are nici un rost& 8ergi şi te spovedeşte du$ovnicului şi vezi)ţi deviaţa ta& Dar în cazul în care ai aflat că el a aflat că l)ai vorbit de rău, mergi şi)ţicere iertare& Aşa că, pe toate să le facem cu înţelepciune&

0 bine să ne ocolim vră.maşii, dacă nu suntem în stare să)i iertăm-

Da, da& 1rebuie să)i ocolim şi să fugim de tulburare pentru că încă nu suntemdesăvârşiţi&

8i se întâmplă uneori să mă cert cu mama sau cu tatăl meu apoi îmi pare foarte rău

dar nu sunt în stare să)mi cer iertare& e mă sfătuiţi să fac-

e greutate este în a)ţi cere iertare- 2u faceţi un ritual întreg, în care vii şi zici*Dacă le facem pe toate cu simplitate, omul primeşte& ă n)o facem pe moraliştii, sănu facem din faptul de a ne cere iertare o demonstraţie dc pietate creştină, că omuln)o rabdă& ă ne apropiem de cel cu care ne)am certat ca de cineva care de acumne)a iertat& 2u trebuie să gândim că celălalt nu iartă, pentru că aşa)B descon)



siderăm, îl socotim un rău şi un pomenitor de rău& Dar dacă gândim că el ne)aiertat, ne apropiem mai uşor, firesc şi simplu& 8ai în .oacă, mai aşa&&& ;ă)te că aiuitat, că nu ştii nimic şi caută prile. de mai bine& ă fim precum copiii care primesco palmă la fund, se supără, dar când vine vremea de mâncare le trece&

Dacă la iubire se a.unge treptat, recomandaţi)ne nişte Ie(erciţii de iubire&

ăutaţi ce este bine în celălalt& 2u mai vedeţi răul, iertaţi& De ce este aşa- 'ăi, poate l)a bătut mama când era mic, l)a ascuns în dulap& ine ştie ce are omul pesuflet, ce trecut are, ce stare de sănătate, 0 mai morocănos pentru că aşa)i el, dar ştii ce face el în c$ilia sa- 'oate bate şi el metanii, plânge la icoane, îi pare rău şiaci că îi e ruşine şi lui de felul cum este şi îi e greu să vină să)şi ceară iertare&

'ărinţii ne ziceau aşa* Iând cineva îţi greşeşte, te ceartă, tu dă vina pe diavol&

'entru că nimeni dintre noi nu vrea să facă răul& 2ici noi nu)B vrem, pentru că toţicredem în 3ristos şi vrem să)# slu.im 4ui& Dar noi facem şi rău& De ce- 'ăi, de ce-u voie- 2u cu voie, pentru că diavolul ne învaţă să facem rău& Dă vina pe diavolşi scuteşte)l pe aproapele tău de vina asta& )a întâmplat, e trecător& 0 un accident&"ăul pe care îl face aproapele nostru este accidental& 2u trebuie să ne facemimpresia despre el şi să)l vedem prin prisma acestui rău pe care îl face& Astaînseamnă a .udeca& e înseamnă a .udeca- Înseamnă a)B vedea pe cel din faţanoastră prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind că ele îl caraceterizează&0l a strigat ieri la mine, e adevărat dar asta nu)B caracterizează, el nu strigă totttimpul& /i c$iar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă că nu se mânie,

pentru ca dacă aşa s)a obişnuit, nici nu mai ţine atâta rautate&

u tot felul de gânduri de acest fel să să iertăm, să iubim& ă iubim pe fiecare întoată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte Ipăsărele ale noastre, dar ni leiertăm& /i pe celălalt trebuie să)l ierţi! De ce pe tine te accepţi cum eşti& dar pecelălalt vrei să)l faci ca la carte că aşa scrie în 0vang$elie, că aşa scrie la 'ărinţi&<ezi)B şi pe el în toată comple(itatea lui, în toate nebuniile lui, pentru căDumnezeu şi pe el l)a c$emat la botez, i)a dat o grămadă de daruri şi nu ştii tu cumîl .udecă Dumnezeu&

/i mai este un lucru, să ştiţi că oamenii care au la vedere nea.unsuri şi tot felul deapucături din astea ciudate, au în spate daruri pe care Dumnezeu aşa vrea să leascundă& 'entru că dacă le)ar da pe faţă doar darurile, omul s)ar mândri şi ar distruge totul& Atunci când Dumnezeu dă daruri, mai dă şi câte un beteşug şi câte ociudăţenie&



um putem ierta pe aproapele- 'oate că doar ni se pare că a greşit, dar de faptgândul nostru este rău- um se vindecă această răutate-

#aca aşa* gândeşte)te la răul tău& De ce vezi paiul din oc$iul aproapelui, iar bârnadin oc$iul tău n)o vezi- ând spune 8ântuitorul asta, ne spune că orice păcat alaproapelui nostru, oricât de grav ar fi, în comparaţie cu păcatul nostru este un pai&#ar noi avem o bârnă& Oricât de curaţi am fi, dacă vedem păcatul aproapelui, necreşte o Ibârnă în oc$i& Aşa că cel care îşi urmăreşte neputinţele sale, îşi vedeneputinţele sale şi vrea să dobândească iertare de la Dumnezeu, iubeşte peDumnezeu, nu se mai îngri.eşte de păcatele altora, ci se întoarce mai mult cătresine şi către Dumnezeu& Atunci problemele astea dispar&

0u, ce fac eu cu problemele mele- um rezolv eu patima mea, cum rezolv mâniamea- e fac cu mine, că sunt tulburat şi supărat şi mâniat- 0l poate că a şi uitat,

dar eu mă lupt în mintea mea, îl întorc pe toate părţile* IDe data asta, când îlîntâlnesc c$iar îi spun, că nu se mai poate&&& şi aşa mai departe& Asta arată cât deneputincioşi suntem& tarea asta, pe lângă ce ne poate face aproapele, că ne)a spus,că ne)a supărat, este mult mai gravă& /i eu, dacă am boala asta, dacă nu am scos

bârna din oc$iul meu, mă apuc să)l mustru pe aproapele meu* I2)ai făcut binecutare şi cutare- Dacă gândim aşa, mai uşor biruim gândurile rele din noi&

De ce avem nevoie de intermediar între 3ristos, de ce trebuie să ne mărturisim păcatele-

'entru că suntem bolnavi, pentru că suntem mândri& el mai mare păcat estemândria, pentru mândrie au căzut îngerii din cer&

pune fântul asian că îngerul în cer era curat ca lumina, nu avea gânduriîntinate, nu avea poftele cu care ne luptăm noi, dar pentru un singur gând demândrie s)a pogorât în adâncul iadului& Aşa că noi în primul rând, luptăm cumândria& /i a socotit Dumnezeu că cel mai bine se taie mândria când ne mărturisimunui om ca noi& Dacă spui că te mărturiseşti direct lui Dumnezeu şi nu ai nevoie deun om, cu care Dumnezeu faci tu legătura, dacă nesocoteşti pe aproapele- u

Dumnezeul el care a venit şi ţi)a poruncit să iubeşti şi să te smereşti& are a ziscă cine se va înălţa se va smeri şi cine se va smeri se va înălţa- 4a acest Dumnezeuvrei să vii aşa, calcând pe capul du$ovnicului, pe capul preoţiei pe care 3ristos alăsat)o în lume, zicând* Iei ce vă ascultă pe voi, pe 8ine 8ă ascultă şi cei ce vă

primesc pe voi, pe 8ine 8ă primesc- Aşa a gândit Dumnezeu, şi cei care auînţeles acest lucru au văzut câtă smerenie şi câtă bucurie şi pace le aduce& 'entru a

birui în noi mândria, iată de ce este nevoie de intermediari& /i mai ales pentru că



Dumnezeu ne)a aşezat să convieţuim, să fim împreună şi să ne spri.inim& 2iciodatănimeni nu primeşte prea multă luminare direct, şi c$iar dacă cineva seînvredniceşte de descoperiri dumnezeieşti, tot trebuie ca cineva din oamenii delângă el să)l povăţuiască cum să le folosească, aşa cum vedem în cazul lui amuil

prorocul&

De aceea a lăsat du$ovnici Dumnezeu, ca să nu ne rătăcim, pentru că avem răul înnoi& untem bolnavi, suntem întunecaţi şi o luăm pe arătură&&&

Aseară, la 'rea finţitul <asile la masă, am avut un părinte, cu care ne cunoşteamde mai demult, şi a povestit un caz foarte potrivit pentru ce discutăm noi aici&'ărintele acesta, atunci când a venit pentru prima dată la 2ecula, i s)a spus că efoarte bine să te târăşti pe coate în .urul bisericuţei, că primeşti mare

binecuvântare& @ice* I8)am pus atunci cu toată râvna şi am început să merg în

coate şi)n genunc$i şi mă rugam, şi mă rugam, şi mă rugam&&& până am simţit omână pe umărul meu şi cineva care mi)a zis* unde mergi frateJ, că eu eram deacum prin iarbă la vale& Aşa şi noi, oricât de încrâncenaţi am fi în a săvârşi binele,de a ne spovedi, avem nevoie de câte o mână care să ne tragă înapoi la realitate, laobşte, la %iserică&

um să o iert pe mama mea alcoolică- Atunci când sunt acasă, mă cert cu ea, dar când nu mai sunt acasă, îmi pare foarte rău şi vreau să mă sc$imb&

Alcoolismul ăsta e dovada că are durere în ea& 1rebuie să o ierţi& 'ăi n)are destulăsuferinţă în inima ei- 1u crezi că ei îi place faptul că este alcoolică- 'entru ce s)oierţi- 'entru ce s)o ierţi tu- ui a greşit- Dacă a greşit cuiva& Dumnezeului ei agreşit& /i oare suferinţa în care o vezi, nu este destulă pricină pentru tine ca să teumileşti şi să o .eleşti pe mama ta- Orice patimă este o boală, suntem bolnavi& /ioare trebuie să)i înmulţim durerea cu nemulţumirea noastră, cu supărarea noastră-ă iertăm, să iertăm! Dumnezeu să o ierte& 2u văd pentru ce ar trebui să o ierţi, dar văd pentru ce ar trebui să te umileşti şi să plângi şi să)i acorzi cât mai multăatenţie, să)i oferi din timpul tău, din viaţa ta& 'entru că este mama ta& ei carea.ung în această boală o fac din cauză că se simt însinguraţi, pentru că nu au mai

avut parte de dragoste, pentru că nu li s)a mai acordat atenţie, pentru că nu şi)aumai găsit un rost în viaţa asta& Asta este ceea ce ar trebuie să faci& Dar pentru ce s)oierţi- 0 mama ta& 2u ţi)a greşit cu nimic&

ă ne uităm mai senin la păcatele celorlalţi, pentru că păcatul întotdeauna aducefoarte multă durere& ă ne gândim la durerea din inima celuilalt, la suferinţa lui& ăne gândim că oricine are o patimă, o vede şi îi ruşine de ea, şi)l doare, şi plânge& /i



gândindu)ne astfel, să ne rugăm pentru el ca Dumnezeu să)l izbăvească şi să luămseama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să cădem în aceeaşi ispită& ă aşa ne ziceApostolul 'avel, că dacă nu suntem atenţi la noi înşine şi vedem păcatul celorlalţi,

putem cădea oricând în el&

um să)mi educ mintea şi inima aşa încât să nu mă mai văd deasupra celorlalţi-

7reu& 'rin tot ce am zis până acum& De ce te mândreşti- 0şti #lie, poţi desc$ide şiînc$ide cerurile prin rugăciunea ta- 'oţi merge pe apă- 'oţi aduce ploaia- 'oţiînvia morţi- e mari fapte grozave faci-

Odată a venit un seminarist la 'ărintele elafiil şi l)a întrebat* I'ărinte, cum să neluptăm cu mândria- 4a care 'ărintele îi răspunde* IDar ce, mă rog, aşa faptegrozave ai făcut ca să te mândreşti- Aşa că, să ne aducem aminte& Dacă ne

comparăm cu ce vedem pe stradă şi la televizor, da, suntem nişte creştini grozavi&Dar dacă citim <ieţile finţilor, ne uităm la proroci, stăm şi noi cuminţi, că n)amfăcut nimic cu ce am putea să ne mândrim&

De multe ori am tendinţa de a spune I scuză)mă J, în loc de Iiartă)mă J& are estediferenţa între acestea-

2)are importanţă cum zici, Iefectul contează&

unt situaţii în care nu avem dreptul să iertăm- 8ă refer la situaţiile în care greşesccei asupra cărora noi suntem puşi să conducem&

În scrisorile finţilor <arsanufie şi #oan, la un moment dat, unul dintre fraţi, careera iconom, în orice caz avea o funcţie în mănăstire, s)a certat cu un oarecare fratecare venea pe ascuns şi cerea lucruri, călcând binecuvântarea generală, de obşte&Acest iconom, fiind c$inuit de mustrările de cuget, pentru că era călugăr bun, eraucenic al marelui <arsanufie, scrie o scrisoare în care îl întreabă pe fântul<arsanufie ) trebuie să ştim că fântul nu trăia în obşte, el trăia zăvorât într)o

peşteră, de unde scria răspunsuri fraţilor ) îi povesteşte cele întâmplate, zicându)i*

aşa şi aşa l)am certat, dar acum îmi pare rău şi îmi vine să)i cer iertare& /i i)a zisfântul <arsanufie* I0 bine că)ţi pare rău, spovedeşte)te la du$ovnic, dar nu)i cereiertare lui, pentru că fratele, slab fiind, se va simţi îndreptăţit şi va face mai departefapta rea pe care a făcut)o& <ei strica rânduiala în mănăstire&

Aşa că sunt cazuri în care, dacă suntem puşi să conducem şi avem sub noi vreunom îndărătnic care strică bunul mers al lucrurilor, trebuie să)l mustrăm, fără să)l



urâm, desigur şi dacă se va supăra, să căutăm o cale de a)l împăca, dar fără săcădem prea uşor în declaraţii melodramatice pe care el s)ar putea să le înţeleagăgreşit şi s)ar putea să se întărească în nebunia lui& Acesta este sfatul fântului<arsanufie cel mare& 0ste o treabă foarte delicată, pentru că prea uşor putemîndreptăţi mândria noastră şi să nu mai cerem iertare celor de sub noi, dar suntcazuri speciale, de tipul celui descris în scrisorile fântului <arsanufie, în caretrebuie să acţionăm astfel&

Aşa că, cu dreaptă .udecată, păzind dragostea în inimă, văzând dacă nu cumvaa.ungem să urâm, să desconsiderăm pe omul respectiv, să încercăm să le facem petoate bine, dacă suntem puşi conducători peste o adunare, în aşa fel încât şidragostea să fie păstrată şi neorânduiala să fie pedepsită&

e să facem când ne certăm cu cei din familie pe motiv că ei nu înţeleg credinţa

adevărată în 3ristos, consideră că putem fi şi cu 3ristos şi cu lumea-

2u trebuie să avem astfel de discuţii cu oamenii care nu vor să primească cuvântullui Dumnezeu, c$iar dacă ei sunt părinţii şi fraţii noştri& <a veni vremea când veidiscuta& Dacă eşti întrebat, răspunde, dar dacă nu eşti întrebat, de ce provocidiscuţii- e, cuvintele sfinte trebuie să devină prile. de ceartă şi de neînţelegereîntre fraţi- 2u, trebuie să le evităm& ă vorbim numai atunci când suntem rugaţi săvorbim& u blândeţe, cu răbdare şi se va vedea rodul cuvintelor noastre pe cei carene ascultă& Dar dacă nu este nici un rod, să aşteptăm vreme mai prielnică, pentru că

vreme este pentru tot lucrul de sub cer& <a veni vremea când vor primi cuvântul&dar nu aşa, ca să ne certăm, că nu avem nici un folos din asta, mai degrabă păcătuim&

um să fac ca să mă smeresc-

Da& /i smerenia asta e cu multe colţuri şi e foarte greu să o înţelegi&

!dat* l/am între+at pe P*rintele Sela&iil: 9P*rinte# e înseamn* smerenia .aare el mi/a r*spuns: 9Smerenia înseamn* s* ierţi pe toţi oamenii%;

'oftim o definiţie a smereniei& 'entru că dacă ierţi, înseamnă că)i socoteşti mai buni ca tine şi)i socoteşti nevinovaţi& 2umai smerenia poate să)i vadă pe toţioamenii nevinovaţi& Aşa că, tot iertând, rugându)ne, a.ungem la smerenie&

e spune că trebuie să)i iubim pe vră.maşii noştri& În ce măsură trebuie să)i iubim pe diavoli, cei mai mari vră.maşi ai noştri-



Ai terminat de iubit toţi vră.maşii şi ţi)au rămas numai diavolii- IAcestea toate le)am păzit din tinereţile mele, ce să mai fac ca să fiu desăvârşit- ) cum a întrebattânărul bogat din 0vang$elie& am aşa întrebi şi matale&

'utem să cerem lui Dumnezeu puterea de a ierta-

Da, Dă)mi, Doamne, putere să iert, dă)mi, Doamne, putere să)mi văd păcatele& 4ecerem toate acestea, că sunt daruri& În %iserică, toate se dau în Du$ul fânt& Dă)mi,Doamne să)mi văd păcatele şi să nu mai văd greşalele aproapelui meu, pentru că euînsumi sunt păcătos şi cer iertare de la 1ine& #artă)mă şi pe mine şi iartă şi peaproapele meu& 1rebuie să cerem aceasta ) puterea de a ierta& Avem dragostea,avem puterea de a ierta, avem puterea de a înţelege, avem puterea de a răbda şi aşamai departe&

unt mulţi care vin la mine şi nu ştiu cum să le întorc dragostea, primesc prea multdin partea lor& e să fac-

ă nu ne bucurăm pentru că ne iubesc pe noi oamenii, să)i iubim noi pe ei, asta)imare lucru& 8ulţumim lui Dumnezeu pentru dragostea pe care şi)o revarsă asupranoastră prin oameni, pentru că şi aceasta este o lucrare a lui Dumnezeu, dar nu preatare să luăm seama la cum ne iubesc pe noi oamenii, pentru că ne putem îmbolnăviaşa& I<ai vouă, când vă vor vorbi toţi oamenii de bine& 'oate veni vremea cândaceşti oameni care te iubesc te vor vorbi de rău şi atunci vei suferi& 2u, trebuie să

avem înclinaţia să)i vedem pe toţi oamenii la fel, asta este măsura pe care trebuiesă o a.ungem& ă ne socotim nevrednici de dragostea oamenilor şi să ne rugăm pentru toată lumea& 8ai bine să credem că toţi oamenii ne iubesc şi să răspundemşi noi după puteri&

um poţi construi dragostea în cei pe care îi iubeşti, dar te tratează în cel mai buncaz cu indiferenţă-

um- în ei s)o construieşti, sau în mine s)o construiesc- În ei&&& Dar ce treabă ai tusă construieşti în ei dragostea- În noi s)o construim! e, aşa fel de poruncă avem

noi* I;aceţi)i pe vră.maşii voştri să vă iubească pe voi- 2u, Iiubiţi pe vră.maşiivoştri&

Dacă am .udecat pe cineva, ne)am spovedit, dar nu ne)am liniştit, ce)am puteaface- 'ersoana respectivă a murit între timp&



ă vă rugaţi pentru ca cât mai mult şi să)ţi ceri iertare, aşa, de la ea, că nu ştii undeeste& Aşa arăţi că ai năde.de de mântuire& Acum să nu a.ungem la paranoia pentruun caz, să avem năde.de& #artă, Doamne, tu le ştii pe toate& 'une)o pe pomelnic, dă)o la proscomidie şi mergi înainte& Dacă am fi ca fântul 8acarie sau fântul'imen, am face din asta o problemă a vieţii noastre, dar probabil mai .udeci şi dinăştia vii& ând n)o să)i mai .udeci pe cei vii, să fii sigur că şi pentru cel mort ţi s)aiertat&

Dacă nu pot accepta anumite comportamente ale unei persoane şi o mustru,înseamnă că nu mai am iubire-

Depinde şi de Icomportament& O dată îl mustri pe om, de două ori, dar dacă vezică o face tot pe a lui, nu)B mai sc$imbi& e)o să te cerţi cu el pentru&&& Aşa)i el&Acuma, şi noi avem tot felul de deprinderi şi de obiceiuri& Dacă nu vrea să

primească, nu mai fă din asta prile. de ceartă, lasă)l să facă aşa cum ştie el&

Dacă îngerii an căzut din iubire prin mândrie, înseamnă că oamenii pot cădea dinmândrie prin iubire- e legătură este între smerenie şi iubirea aproapelui-

'ăi, toată legătura aia despre care am vorbit noi până acuma& Da, prin iubire ieşidin mândrie, cea mai scurtă cale& 2umai că ăsta)i un dar dumnezeiesc&

Dumneavoastră aveaţi dragoste când vă gândeaţi: copil fiind, să a.utaţi pe toată

lumea, dar dacă n)am simţit niciodată această dragoste, dacă n)am putut niciodatăsă iert, ce voi face-

ere de la Dumnezeu& 1oate sunt cu putinţă la Dumnezeu& <edeţi, fiecăruia îninimă Dumnezeu îi dă nişte simţăminte, unul simte mai tare, unul mai puţin, dar ne şi .udecă în funcţie de asta& ere de la Dumnezeu& 8ulţi vin şi spun* I<ai, mărog să)mi dea dragoste Dumnezeu şi nu)mi mai dă! 2u aşa, $ai, $ai)$ai, $ai)$ai şiîncerc să simt mi)o dat sau încă nu mi)o dat& implu, aşa& #arăşi zic, nu trebuie săcăutăm în noi nu ştiu ce dragoste, iartă şi iată începutul dragostei& 'entru că dacăîncepem să căutăm să simţim stări, cum citim, că în multe feluri se descrie

dragostea, ne înc$ipuim că îmbrăţişăm pe toţi, că ciufulim părul la toţi copiiistrăzii, în multe feluri ne înc$ipuim dragostea& Dar nu, iartă, iartă pe cei ce)ţigreşesc şi păzeşte pacea inimii şi iată începutul dragostei& 0ste mai bine să vezi cănu ai dragoste, decât să vezi că o ai&



e să faci atunci când cineva drag şi)a sc$imbat brusc atitudinea, a devenit distantşi te simţi vinovat pentru răceala lui, dar nu ştii cu ce ai greşit& ă vorbeşti cu el,sau să laşi lucrurile să evolueze de la sine-

ă)l laşi& 'ăi, cine ştie ce are- O să)i treacă& e să)l provoc acuma- Are el vreosupărare, n)are c$ef acuma, cine ştie ce şi)a adus aminte- 'oate a întâlnit vreunvec$i prieten, poate şi)a întâlnit prima dragoste, cine ştie ce)a păţit- 4asa)B, c) osă)i treacă& 2u)# provocăm îndată&

um să iubim fără să ne împătimim-

Dar cum să iubeşti şi să te împătimeşti- #ubirea este dincolo de împătimire& Dacăne împătimim, înseamnă că avem altfel de iubire& ă încercăm să vedem pe toţioamenii la fel& ă dacă zic, eu o iubesc pe Angela, de e(emplu, tot ce am acolo

dau, nu faci mare treabă& ă)ţi păstrezi dragostea ta în aşa fel ca să o poţi da tuturor câte puţin&

elui ce vine la tine nu)i da tot deodată, pentru că o să vină altul şi n)o să)i poţi daşi o să zică* IA, înseamnă că nu mă iubeşti& Dacă vezi zece copii cerşetori şi aicinci mii de lei, decât să le dai la doi dintre ei şi la ceilalţi să nu le dai, mai bine nudai la nimeni& Da, asta)i după dragoste, pentru că nu)i folosesc atât de mult pe ceidoi la care le)am dat câte două mii, pe cât îi mâ$nesc pc ceilalţi opt care se ceartă

.umătate de zi între ei, zicând că lor nu le)am dat& ă dai din ce ai pentru toţi la fel,

sau să nu dai deloc&Aşa este în orice lucru, c$iar şi cu desc$iderea sufletească pe care o avem& 'ăi, avenit la mine un om, i)am acordat cinci minute, iar altuia un ceas şi s)a supărat&'oţi mâ$ni pe cineva şi cu milostenia ta, din cauza asta pe toate trebuie să le facemtainic, cu înţelepciune&

ă ne gândim la toţi oamenii, asta înseamnă să iubim fără patimă& ă nu dăruimunuia mai mult decât altuia& 1rebuie să vedem cât e de mare turta noastră, câţisuntem şi cum o tăiem& Asta înseamnă să biruim în noi iubirea pătimaşă ) să ne

dăruim în egală măsură tuturor oamenilor şi când nu putem, să ne abţinem& Aşacreştem în timp şi a.ungem să nu mai greşim prin încercarea noastră de a iubi&De ce în cadrul relaţiilor dintre soţi se vorbeşte despre iubirea trupească şi iubireadu$ovnicească- De ce aşa)numita iubire trupească este considerată inferioară- eînseamnă fiecare fel de iubire-



#ubirea trupească&&& e un fel de a spune& #ubirea este una, iubirea esteatotcuprinzătoare& #ubirea este veşnică şi nesc$imbată& 1ot ce se sc$imbă şi trecenu este din iubire& Aşa că să căutăm şi să creştem în noi valorile nesc$imbate,iubirea cea neclătinată& #ar celelalte vin şi trec& 'entru a iubi trupeşte nu trebuie săfacem nici un efort, nu trebuie să învăţăm nimic, acestea ne stau în fire& Aşa facetoată lumea& Dar să învăţăm dragostea adevărată& ă evităm certurile deşarte, săiertăm, să răbdăm şi aşa mai departe& în aceasta se arată iubirea cea adevărată, fiecă este pentru 3ristos, fie că este între părinţi şi copii sau între soţi& Dar celelaltenu necesită un efort din partea noastră, le facem din instinct& Aşa că să căutăm celemai înalte&

um trebuie să se manifeste dragostea pentru copii- =nde este ec$ilibrul dintre pedeapsa pentru greşeală şi dragostea pe care trebuie copilul să o simtă-

ând este dragoste, c$iar şi pedeapsa nu împuţinează sentimentul dragostei& Altfelspus, ai voie să)ţi pedepseşti copilul doar în cazul în care îl iubeşti& Dar dacă nu)liubeşti, nu)l pedepsi& Dumnezeu, pe cel ce)4 iubeşte, îl ceartă, înţelegeţi- Îi ceartă

pentru că vrea să)l facă mai bun& Doar când iubeşti poţi să cerţi pe aproapele tău,nu doar pe copil& e drept ai tu să)l cerţi pe aproapele tău, ce)ai făcut tu pentru el-Dacă)# iubeşti, poţi să)i spui, că nicidecum nu se va supăra şi asta nu va împuţinadragostea& Dar dacă tu nu)l iubeşti şi)l crezi un oarecare, ce drept ai tu să)l cerţi-

8ai vin unii părinţi şi întreabă* IDe ce l)ai bătut pe copilul meu- 1u l)ai făcut, tu l)

ai crescut, tu ai plâns pentru el- 1rebuia să)mi spui mie, că eu îl băteam, dacă agreşit& Aşa şi noi& e drept ai tu să mustri pe omul din faţa ta- e)ai făcut tu pentru el- 2imic n)ai făcut pentru el& Dacă iubeşti, poţi să pedepseşti, pentru căatunci pedeapsa va fi un prile. de înmulţire a dragostei& 'edepseşti atunci când s)aîmpuţinat dragostea, pentru a o restabili&

Dacă Dumnezeu mă iartă în măsura în care iert, atunci ca să mă ierte nu e neapăratsă mă sc$imb- A.unge să iert la rândul meu-

Da, dacă ierţi, Dumnezeu te iartă& În 'atericul 0giptean se povesteşte o întâmplare&

A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepăsător& e mai îmbăta, glumea,nu)şi făcea pravila& /i iată că s)a apropiat ziua să moară& ;ratele era bucuros,liniştit, fericit& )au apropiat %ătrânii, care ştiau ce înseamnă o astfel de moarte,

pentru că omul păcătos înaintea morţii este panicat, este speriat&&& şi l)au întrebat*I;rate, ce eşti aşa bucuros, ce eşti aşa vesel- 8ergi la Dumnezeu la .udecată şi noite ştim că nu prea te)ai îngri.it de rânduiala călugărească&&& ce pricini ai să te

bucuri- ;ratele a zis* I0, 'ărinţilor, eu toată viaţa mea una am păzit, pentru că s)a



zis* nu .udecaţi şi nu veţi fi .udecaţi: şi acum aştept să mă duc la Dumnezeul meuca să facă ceea ce a zis, pentru că eu nu am .udecat pe nimeni în viaţa mea& /i'ărinţii au zis* I%ine a făcut fratele nostru şi drept este cuvântul lui&

Aşa ca să facem şi noi aşa& 'ăi dacă aşa a zis 8ântuitorul, ce)o mai sucim- Dacănu .udecăm, avem năde.de de mântuire mai mult decât pentru oricare altă nevoinţă&

pentru că 0l nu a zis* I'recum postiţi, aşa vi se va ierta: precum vă rugaţi, aşa vi seva ierta, ci precum iertaţi, aşa vi se va ierta& 0ste virtutea care ne dă cea mai marenăde.de dintre toate, pentru că 3ristos a revenit obsedant cu făgăduinţa că o varăsplăti cu iertare& Aşa că să îndrăznim, dacă am iertat, să îndrăznim să cerem de laDumnezeu iertare& Dar inima singură simte asta& Începe să simtă mila luiDumnezeu, începe să simtă dragostea lui Dumnezeu& În măsura în care iartă, omulîncepe să)l vadă pe Dumnezeu milostiv, bun&

Dacă nu mă pot lăsa de anumite patimi, mai are rost să mă spovedesc-

/tii cum sună asta- IDacă tot tn)am murdărit, mai are rost să mă spăl- igur că săte spovedeşti& IDe şapte ori dreptul va cădea, dar de fiecare dată se va ridica& Dace, mai ai şi altă posibilitate-

ând poţi să)ţi dai seama că iubeşti pe cineva cu adevărat, că ai găsit persoana potrivită ca să)ţi întemeiezi o familie-

ând îl ierţi pentru toate, toate beteşugurile lui găseşti că sunt suportabile&'ostul, unit cu rugăciunea, poate duce pe om mai repede la puterea de a ierta-

Ascultarea duce mai repede& 1ăierea voii duce mai repede la puterea de a ierta&'ostul şi rugăciunea sunt bune, dar postul mai mult pentru patimile trupeşti, pecând mânia, nemulţumirea, iritarea sunt patimi sufleteşti&

finţii 'ărinţi le împart în două categorii, la fântul #oan asian găsim asta, sunt patimile trupului* curvia, lenea, îmbuibarea&&&, dar sunt şi patimi ale sufletului*

mânia, mândria, zgârcenia&&& şi acestea au nevoie de căi diferite de vindecare& Aşacă ascultarea bate în toate mete$nele sufleteşti, mai ales în mândrie, pe care dacă ozdruncinăm puţin şi o înlăturăm, iertăm după asta uşor&

Dumnezeu ne iartă, dar oare şi uită păcatele noastre sau se răsfrâng asupraurmaşilor noştri-



Dumnezeu îndată iartă păcatele, că aşa s)a descoperit lui 8oise Iel iubitor deoameni şi nepomenitor de rău& Dacă noi iertăm şi uităm păcatele aproapelui, şiDumnezeu le uită şi le iartă pe ale noastre& Asupra urmaşilor- 2u, nu mai suntemîn <ec$iul 1estament& 2oi avem mucenici din părinţi păgâni, noi avem mucenicimartirizaţi de părinţii lor& Aşa, avem sfinţi cu părinţi ucigaşi& Avem episcopi sfinţinăscuţi din curvie, din flori& %iserica noastră îngăduie celor născuţi din flori să ia

preoţia, dacă au viaţa potrivită& 2u mai suntem în 4egea <ec$e, aşa că să nu fimobsedaţi că am moştenit dc la părinţii noştri păcate& Anumite înclinaţii, prineducaţie, le moştenim sau mai bine zis, le deprindem de)a lungul copilăriei, trăindîn antura.ul părinţilor cu deprinderi proaste& Dar păcate nu moştenim& 2u trebuie săne facem o preocupare din asta&

um te poţi vindeca de deznăde.de-

0 o cale foarte comple(ă procesul ăsta de ieşire din deznăde.de& 0l cere smerenie şicere credinţă& Din necredinţă deznădă.duim& 2u)4 credem pe Dumnezeu are zice*I'e cel ce vine la 8ine nu)B voi scoate afară, cel ce c$eamă numele 8eu se vamântui, n)am venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi& 2u)4 credem& Dar când vine diavolul şi zice* I2u te vei mântui, că ai făcut cutare şi cutare treabă!Dumnezeu nu te mai iubeşte!, îndată)l credem&

Aşa că este nevoie de credinţă& ă primim iertarea lui Dumnezeu, pur şi simplu, înspovedanie& 2e)am spovedit neputinţa noastră& are)i pricina deznăde.dii noastre-

<reun păcat- 2u este nici un păcat care să biruiască iubirea de oameni a luiDumnezeu& Înseamnă că pricina este alta& $iar dacă ai avea nu ştiu ce păcat, du)teşi te spovedeşte şi Dumnezeu te iartă& #ată că pricina nu mai este păcatul tău, pentrucă ţi l)a iertat Dumnezeu în spovedanie& Oricum deznădă.duieşti& Înseamnă că nu

păcatul este problema, problema este starea sufletului tău, puţina ta credinţă,mândria ta& 'entru că ţi se pare că iertarea ar trebui să fie dobândită prin anumitenevoinţe, prinlr)o viaţă curată, nu de către un om ca mine& 'rimeşte de laDumnezeu ceea ce)ţi dă 0l, alipindu)te de du$ovnic şi încercând să faci ceea ce)ţispune&

De regulă, la deznăde.de a.ung oamenii care au făcut neascultare de du$ovnicii lor&0 regulă& Deznăde.dea este plată pentru neascultare& Dumnezeu voieşte să tescuture şi să te readucă la realitate, să te readucă în %iserică& Aşa că, reintraţi înascultarea lui Dumnezeu prin spovedanie şi încercaţi să păziţi canonaşul pe care vi)B dă du$ovnicul& /i mergeţi mai des la slu.bele bisericeşti& Din deznăde.de, dinmelancolie ieşim prin rugăciunea de obşte&



Dintotdeauna am simţit în mine parcă două firi* una care iubeşte şi iartă şi alta careurăşte pe Dumnezeu& um să le împac-

0i, cealaltă este un drac, pentru că numai diavolul urăşte pe Dumnezeu& 0 glasulvră.maşului care ne ispiteşte, să nu dăm prea multă atenţie& 2oi nu putem urî peDumnezeu, ce)a făcut 0l ca să)4 urâm- A murit pentru noi, ne)a dăruit toatădragostea 4ui&&& 2u, omul nu poate urî pe Dumnezeu& 2u găsim nici o pricină

pentru care să)4 urâm& Aşa că toate gândurile astea vin de la vră.maşul, suntgânduri de $ulă pe care ni le insuflă du$urile necurate& 2u le atrageţi atenţia& 2ufaceţi din asta o preocupare şi o obsesie şi o să scăpaţi de ele& ând ne vin astfel degânduri, să cântăm* IDomnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorulmeu&

e să facem cu persoanele care se supără repede-

2u le mai supăraţi& 0ste mare lucru să te fereşti să faci faptele care ştii că)l supără pe aproapele tău&

/i)acum, în înc$eiere, să vă povestesc o întâmplare cu părintele elafiil, ca săvedeţi cât de atenţi pot fi oamenii lui Dumnezeu în a nu răni cugetul aproapelui&0ram la 2oul 2eamţ şi nu mai aveam cărţi, pentru că le)am lăsat pe unde am fostşi am rugat un prieten din "omânia să)mi aducă nişte cărţi, ca să am să citesc lac$ilie& Au dat zvon pe la edituri şi mî)au adus o maşină de cărţi& 8)am dus la c$ilie

la 'ărintele şi i)am zis că am primit multe cărţi cu finţii 'ărinţi din "omânia&'ărintele nu mai vedea de GL de ani, dar era atât de însetat de învăţăturile finţilor,la cei PQ de ani ai lui, parcă era la început& /i a vrut să vadă el ce fel de cărţi dinfinţii 'ărinţi am primit, să pună el mâna pe ele, pentru că nu mai vedea, şi să)ispun despre fiecare ce fel de carte este& A cerut să fie ridicat la marginea patului,

pentru că nu mai putea să se întoarcă singur în pat, pentru că era cu totul bolnav şicerea să fie luat în braţe când se punea la rugăciune sau primea oaspeţi&

Acum stătea la marginea patului şi aştepta să vadă ce fel de cărţi din finţii 'ărinţiavem noi& Am tras maşina& Dar 'ărintele se opreşte şi zice* I8ăi, da s)o)nserat

afară- @ic* I2u, 'ărinte, încă nu& I0i ) zice 'ărintele ) $ai mai bine să maiaşteptăm oleacă să se)nsereze& ă dacă aducem amu cărţile poate să vadă vreunfrate şi să se mâ$nească, să zică* uite câte cărţi au aiştia! Atât de atent era'ărintele&



$es%re %rietenie şi sinceritate

1ema prieteniei este una comună pentru toată lumea& 1oţi avem mai mulţi sau mai puţini prieteni, mai buni sau mai răi& 2e plac prietenii buni şi urăm prietenii răi,care ne trădează& 'e lângă prietenii actuali, fiecare are şi nişte Jfoşti prieteniJ şi are,desigur, şi nişte motive pentru care anumiţi prieteni din trecut nu)i mai sunt

prieteni& e sc$imbă vârsta, se sc$imbă concepţiile, aflăm unii despre alţii lucruricare, până la urmă, afectează relaţiile dintre noi&

e face ca o prietenie să fie durabilă şi care sunt motivele pentru care o prietenie poate lua sfârşit- O prietenie care poate fi întreruptă mai poate fi numită prietenie-De obicei, oamenii spun în îndreptăţirea lor* Jutare nu)mi mai este prieten, pentrucă m)a trădat, a fost nesincer cu mineJ& Oamenii suportă foarte greu lipsa desinceritate& =n prieten trebuie să ni se încredinţeze în întregime, nu doar cu inima,

ci, dacă se poate, cu tot cu gândurile sale& <rem să fim stăpâni peste prieteniinoştri&

4umea modernă discută foarte mult despre prietenie& uvântul prieten este folositcu cele mai diverse ocazii, începând de la Jprietenii muziciiJ, Jprietenii cărţiiJ,

până la reclamele la bere, cafea sau ţigări în care se speculează pe tema prieteniei&'rototipul prieteniei de azi ne prezintă o relaţie simplistă şi şablonată& 'rieteniiascultă acelaşi fel de muzică, beau acelaşi suc sau aceeaşi bere, poartă un anumetip de $aine& Desigur, formula permite nuanţări, dar, la modul brutal, prietenia se

leagă în .urul unor astfel de lucruri, promovate de scopurile mici ale economiei de piaţă, o prietenie ce se leagă în urma unor interese şi scopuri comune&

=n adolescent care ascultă rocR şi face parte dintr)o JgaşcăJ nu trebuie să meargăîntr)o discotecă, pentru că)şi trădează grupul, îşi trădează prietenii& u alte cuvinte,în mentalitatea tânărului modern, a fi prieten cu cineva presupune şi o relaţiee(clusivistă faţă de ceilalţi&

Am socotit că este de mare actualitate şi necesitate discuţia despre prietenie purtatănu oricum, ci cu tinerii credincioşi, cu cei care voiesc să aibă o prietenie în 3ristos,

o relaţie frumoasă cu toată lumea& Apostolul 'avel ne spune* J'e cât se poate, trăiţiîn bună pace cu toată lumeaJ& Desigur, ar spune cineva, dar a trăi în bună pace cucineva încă nu înseamnă a avea o prietenie& Dar de ce nu- Oare este puţin lucru atrăi cu cineva în pace, oare este prietenia ceva mai mult decât pacea şi, dacă da, cear putea fi acel ceva mai mult- pun asta, pentru că vin oamenii la spovedanie şivezi cât de greu le este să)şi păstreze pacea nu doar cu toată lumea, ci cu părinţii şifraţii lor trupeşti cu care locuiesc în aceeaşi casă şi mănâncă la aceeaşi masă& Dar



asta se întâmplă pentru că şi noi cădem prada clişeelor moderne despre prietenie şinu încercăm o prietenie adevărată, o prietenie care nu cere, ci oferă, o prietenie pecare ne)a adus)o 3ristos şi pe care au cultivat)o şi ne)au transmis)o finţii 'ărinţiai %isericii noastre& 8ai întâi, trebuie să luptăm cu puseurile e(clusiviste pe care leavem în noi&

'rietenia nu este relaţia privilegiată, deosebită pe care o avem cu cineva încomparaţie cu alţi oameni& 'rietenia este o stare de spirit, o treaptă şi o măsurădu$ovnicească& #ubesc pe cineva nu pentru că el este mai bun decât alţii, ci pentrucă văd în el virtuţile care îmi descoperă mai desluşit c$ipul lui Dumnezeu pe areeu Îl iubesc& 'rietenia nu trebuie să fie rezultatul unei selecţii, adică nu dobândimun prieten e(cluzând neprietenii, pentru că aceasta este .udecata omenească şi nueste lipsită de riscuri& 8ristos ne/a numit prieteni şi &raţi nu pentru * noi am &i dat dovad* de vreo vredniie speial* i pentru * inima .ui dumne-eias* este plin*

de iu+ire% J#ată ) se spunea despre 3ristos ) prietenul vameşilor şi al păcătoşilor!J/i 0l Însuşi a zis* J2)am venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi: nu ceisănătoşi au nevoie de Doctor, ci cei bolnaviJ&

ă mai spunem că 3ristos l)a numit prieten până şi pe #uda, şi nu oricând, ci c$iar în momentul când Îi dădea sărutarea mincinoasă, sărutarea trădării în 7rădina7$etsimani* J'rietene, cu sărutare vinzi tu pe ;iul Omului-J

4a ava A$ila egipteanul au venit odată doi bătrâni şi i)au cerut să le dea ceva ca

amintire, dar 'ărintele le)a zis că n)are timp de ei& În aceeaşi zi a venit şi un frate,care avea nume rău, şi auzind 'ărintele îndată a ieşit şi glumind cu el, a împletit ofunie şi i)a dat)o fratelui de blagoslovenie& Atunci bătrânii care veniseră întâi,luându)l deoparte, l)au întrebat* Jde ce, 'ărinte, nouă nu ne)ai dat nimic, dar acestuia, care are nume rău, i)ai împletit funie şi l)ai binecuvântat-J& 'ărintele le)arăspuns* J2u v)am dat vouă, fiindcă ştiam că nu vă supăraţi, dar acestui frate nu

puteam să nu)i dau, căci altfel s)ar fi mâ$nit şi ar fi zis* iată, 'ărintele, din cauza păcatelor mele, nu vrea să mă binecuvânteze şi n)am voit să creadă că)l .udec întrucevaJ&

Aşadar prietenia este o stare şi o măsură du$ovnicească, este capacitatea omului dea privi lumea cu oc$ii lui 3ristos& De aceea, unul din 'ărinţii egipteni spunea* Jelce nu primeşte pe oricine ca pe fratele său, ci face deosebire între oameni, acela nueste desăvârşitJ& Desigur, nu suntem obligaţi să răbdăm tovărăşia unor oamenistricaţi, cu obiceiuri rele, care ne abat de la calea noastră, după cum şi Apostolul'avel ne avertizează* J1ovărăşiile rele strică obiceiurile buneJ& 0ste de preferat săne încon.urăm de oameni virtuoşi, pentru a deveni ca ei, ştiind că, precum zice



'rorocul David, Jcu cel cuvios cuvios vei fi şi cu cel îndărătnic te vei îndărătniciJ& <ns* aeast* înstr*inare# atuni 'nd se &ae# nu tre+uie s* se &a* u orgoliu#nesootind şi 4ude'nd pe alţii# i u atitudinea omului are nu poate due o

sarin*% 0vit anumiţi oameni nu pentru că ei sunt mai răi ca mine, ci pentru că eunu sunt destul de bun pentru a putea avea folos de pe urma convieţuirii cu ei& ualte cuvinte, să trăim ca şi cum oamenii răi nu ar e(ista, fără să)i .udecăm&

fântul <asile cel mare, în regulile sale mona$ale, condamna orice prietenie carene face să punem pe cineva într)o stare privilegiată faţă de alţi oameni, considerândcă aceasta nu poate fi decât o lucrare a sângelui care demonstrează lipsa de iubireadevărată& 'entru fântul <asile este de preferat ca începătorul să nu)şi facă

prieteni, adică să nu)şi arate afecţiunea pe care o are faţă de cineva, dacă prinataşarea sa de anumite persoane a.unge să le nesocotească pe altele, fapt care seîntâmplă de multe ori& În concepţia acestui mare sfânt şi dascăl al %isericii,

lucrarea principală a mona$ului, şi a oricărui creştin, este aceea de a a.unge săiubească pe toţi oameni la fel, fără să facă deosebire între ei, căci în aceasta searată şi adâncimea smereniei, şi înălţimea dragostei& #ar aceasta nu face decât să

pună într)o lumină mai desluşită cuvintele 8ântuitorului* JDacă iubiţi pe cei ce văiubesc pe voi şi facă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce răsplată veţi avea-Oare nu fac aşa şi păgânii- Dar dacă iubiţi pe cei ce vă urăsc pe voi, întru aceastaarătaţi că sunteţi fii ai lui Dumnezeu, are răsare soarele şi aduce ploaia atât pestecei buni, cât şi peste cei răiJ& igur că aceasta este o stare superioară, avansată, unideal la care nu se a.unge prea uşor&

untem obişnuiţi să vorbim despre lucruri mai accesibile, mai comode, care nu necreează disconfortul de a ne simţi călcători ai poruncilor lui 3ristos& u toateacestea, porunca iubirii vră.maşilor este o poruncă, un imperativ care traverseazăîntreg 2oul 1estament, întreaga 0vang$elie& Dumnezeu )a întrupat, a pătimit de laoamenii răi, a murit şi a înviat& Aşadar, de vreme ce 3ristos a înviat, de vreme cerăul nu mai este atotputernic, nu mai putem coborî până la slăbiciunea de aconsidera răul ca fiind ceva& 7u+irea vr*4maşilor nu este alteva de't m*rturisirearedinţei în învierea lui 8ristos# în +iruinţa +inelui asupra r*ului% #ată de ce nimenidin cei care nu depăşesc ura din ei nu va intra în Împărăţia erurilor, nu va putea

avea parte cu 3ristos& Aşadar, de la bun început trebuie să reţinem că o prietenie nuse alimentează atât din virtuţile şi bunătatea celui pe care ni)l dorim prieten, cât dinlucrarea noastră lăuntrică& 2iciodată prietenia nu se strică începând de la cel maivirtuos, ci de la cel mai slab, pentru că aceasta găseşte tot felul de pricini, denemulţumiri şi provoacă ruptura prin însuşi zbuciumul minţii sale c$inuite de

patimi& Omul virtuos rabdă să convieţuiască şi să facă ascultare de cei mairăzvrătiţi şi mai nesuferiţi oameni, aşa cum vedem din cazul lui 4ot, de e(emplu,



care a trăit o mulţime de ani în odoma sau al dreptului #osif, care a trăit atâţia anisub ascultarea ;araonului, bineplăcând aceluia& 'e când un om slab cu sufletul şineiubitor de virtute nu rabdă să convieţuiască nici cu sfinţii, ca să nu mai vorbimde #uda, care #)a găsit nea.unsuri şi 4)a crezut vrednic de a fi nesocotit c$iar şi pe3ristos&

De aceea, ava #osif egipteanul, al cărui cuvânt despre prietenie este adus de cătrefântul #oan asian în onvorbirile sale du$ovniceşti, zice că o prietenie poateavea trăinicie numai dacă se leagă între persoane cu aceleaşi aspiraţii şi de aceeaşimăsură du$ovnicească, altminteri relaţia dintre ei este periclitată de nea.unsurilecelui mai slab, care găseşte întotdeauna pricini de tulburare şi de nemulţumire& 'rinurmare, dacă o prietenie se strică, se strică de fiecare dată numai şi numai dincauza slăbiciunii şi a neputinţei noastre, căci dacă am avea o statură şi o atitudinedu$ovnicească, am şti să iertăm şi să o luăm de fiecare dată de la capăt&

=n alt lucru vrednic de ţinut minte este acela că în puterea noastră stă să oferim prietenia, dar niciodată să nu cerem de la alţii& @ic asta pentru că, de regulă,a.ungem să ne considerăm prietenii ca pe o proprietate şi un bun al nostru& Dee(emplu, un prieten nu trebuie să întreţină relaţii cu cineva cu care tocmai ne)amcertat, pentru că aceasta se interpretează ca o trădare& erem socoteala prietenului

pentru anumite gesturi sau cuvinte, invocând motive de genul* J<reau să clarifi)căm relaţia dintre noiJ, sau Jîntre prieteni nu trebuie să e(iste secreteJ şi aşa maideparte& u alte cuvinte, facem contracte de prietenie care presupun libertăţi şi

restricţii potrivit cu firea şi educaţia pe care o avem& Astfel de prietenii se strică deîndată ce JregulileJ, convenţiile sau aşa)zisele JprincipiiJ sunt încălcate& În acestfel şi traficanţii de droguri şi tâl$arii leagă prietenii& 1otuşi înţelegem că prieteniaeste ceva mai mult&

Prietenia este deshiderea su&leteas* pe are o avem *tre toat* lumea# i-vor't*din dragostea porunit* de 8ristos% <n aest sens# reştinul este prieten u toţi şiu nimeni% Cu toţi# pentru * nu poate s* nesooteas* pe ineva şi u nimeni#

pentru * nu poate s* pre&ere pe ineva%

fântul Arsenie cel mare spunea* J#ubeşte pe toţi şi fugi de toţi!J& Această vedereeste cu putinţă la cei care au toată puterea sufletului îndreptată spre 3ristos şi

.udecă pe toţi şi toate prin prisma lui 3ristos, pentru are orice om este plinătateaumanităţii şi trebuie privit, după cum îndeamnă şi Apostolul 'avel, Jca cel pentrucare a murit 3ristosJ& Atuni 'nd suntem ispitiţi s* 4ude*m pe ineva# s*/l dispreţuim# tre+uie s* ne amintim ine este el din &aţa noastr*% 5i ine este Este;sluga Altuia;# -ie Apostolul Pavel# pentru are s/a pl*tit u preţul s'ngelui lui



8ristos% Aşadar# 'nd dispreţuim pe ineva# s* ne între+*m are este p*rerea lui 8ristos despre aest om% 8ristos 5i/a v*rsat s'ngele pentru el# dar e am &*ut eu pentru aest om *ruia îi pretind s*/mi &ie &idel# s* nu mai vor+eas* de r*u şi aşamai departe Ce am &*ut eu pentru el 7/am dat +ani# l/am a4utat la nevoie# i/amluat ap*rarea !are aestea sunt lururi în shim+ul *rora pot pretindedevotamentul uiva !are înseamn* aestea eva pe l'ng* s'ngele lui 8ristos 5ioare noi# are <l tr*d*m în tot easul pe 'ntuitorul lumii# putem ere sooteal*elor e greşes &aţ* de noi Da* ne aduem aminte la timp de aeste lururi# nu

putem p*stra sup*rarea prea mult* vreme% S&inţii se purtau u toţi oamenii la &el%

Despre 'imen cel mare se spune că nu a desc$is uşa propriei mame şi nu a mi.locit pentru fiul surorii sale atunci când acela a fost acuzat pe nedrept& finţii nu făceaudiscriminări de nici un fel şi se fereau să)şi arate simpatiile, pentru a nu sminti pecei slabi&

e spune despre Arsenie cel mare că venind la el soli din partea avei 1eofil,ar$iepiscopul şi întrebându)l dacă îl poate primi, uviosul a răspuns* J@iceţi)i cădacă desc$id lui 1eofil, va trebui să desc$id la toată lumea, va trebui să plec dinaceste locuri& Aşa că, să socotească singur dacă să vină sau nuJ& /i ava 1eofil a$otărât să nu mai meargă la sfânt, dacă vizita sa îl va alunga din localitate& #ată căsfinţii puneau pe ar$iepiscop pe acelaşi loc cu oricare alt om, socotind că faţă detoţi suntem datori cu aceeaşi dragoste şi că nu putem face deosebiri& igur căaceasta nu contrazice situaţiile în care sfinţii aveau ucenici sau prieteni de nevoinţe

iubiţi& Dar aceasta nu înseamnă că îi preferau pe aceştia altora, ci că vedeau în eivirtuţile dumnezeieşti& S&inţii iu+es oamenii nu pentru &rumuseţea lor# nii pentru+og*ţie# nii pentru agerimea minţii# nii pentru vreun alt dar &ires# i pentruvirtuţile duhovnieşti# pentru * în aestea se vede hipul lui Dumne-eu# iar s&inţiiiu+es tot eea e le adue aminte de Dumne-eu şi/i îndreapt* *tre D'nsul%

ă anume aşa stau lucrurile vedem şi din atitudinea 8ântuitorului Însuşi arelaudă pe ucenici atunci când făceau fapte bune, dar îi mustra atunci când acţionau

porniţi din imboldurile sângelui& Aşa l)a lăudat pe 'etru pentru mărturisirea lui, dar l)a mustrat, comparându)l cu diavolul, atunci când 'etru a încercat să)4 oprească

de a merge la patimă& 4a fel şi pe 0vang$elistul #oan, ucenicul iubit, 3ristos l)amustrat pentru râvna nepotrivită cu care aceasta a vrut să ceară foc din cer pentru a

pedepsi pe locuitorii amariei pentru faptul că #)au refuzat 8ântuitorului intrareaîn cetate& Atunci 3ristos i)a zis* JOare aţi uitat ai cărui Du$ sunteţi fii-J Aşadar toată prietenia şi toată unirea preferenţială a sfinţilor se face în 3ristos, sedatorează lui 3ristos şi se îndreaptă către 3ristos că un dor firesc după desăvârşire&



Oamenii mai puţin desăvârşiţi leagă prietenii doar pe baza intereselor şi acăutărilor comune, îi unesc mai puţin adâncimile du$ovniceşti& Desigur, e(istăastfel de interese şi căutări comune şi în nevoinţa creştină& De e(emplu, uniiconsideră că nevoinţa principală şi mai folositoare postul, alţii propovăduireacuvântului, alţii liniştirea şi retragerea, alţii slu.irea bolnavilor şi se alipescgrupurilor sau du$ovnicilor care recomandă o cale sau alta& Deşi aceasta pare orelaţie du$ovnicească, totuşi ea este întotdeauna unilateral orientată şi c$iar dacănu a.unge să dezbine membrii grupului, întotdeauna îi separă pe aceştia de restulcredincioşilor& Orice virtute nu este decât o parte din ceea ce trebuie îndeplinit şideci insuficientă pentru a acoperi lucrarea lui 3ristos, care este o lucrare deîndumnezeire prin dragoste& 'rin urmare, c$iar şi cei care se unesc în privinţacultivării anumitor virtuţi, cum ar fi postul, sau tăcerea, sau milostenia, de multeori se despart, pentru că nu pun înainte de toate lucrarea dragostei şi a smereniei&

'entru că, aşa cum spune fântul #oan asian, dacă cei cu totul trupeşti strică prieteniile din cauza averilor şi a invidiei, cei mai du$ovniceşti se pot certa dincauza înţelesurilor diferite pe care le au despre anumite versete din cripturi&Aşadar, doar prietenia izvorâtă din dragoste dumnezeiască petrece neclintită derăbufnirile egoismului din noi& Această atitudine senină faţă de toţi oamenii esterodul unei îndelungate lucrări lăuntrice, care se dobândeşte prin tăierea voii şi prindezlipirea de cele pământeşti şi trecătoare& 1oate neînţelegerile apar din cauză că,la un moment dat, cineva crede că părerea sau alegerea lui este mai îndreptăţitădecât a celuilalt&

<irtutea ascultării creştine, cultivată până la culmile ei în mona$ismul ortodo(, areca scop această golire de egoismul demonic, pentru a desc$ide mintea şi inimacătre nevoia şi dorinţa aproapelui& De aceea, şi Apostolul 'avel, voind să dea undreptar de convieţuire fericită, sfătuieşte ca fiecare Jsă nu caute ale sale, ci aleaproapeluiJ& În această dăruire se descoperă taina iubirii şi în acest sens a zis3ristos că mai fericit este a da decât a primi& el care se dăruieşte pe sineaproapelui sau prin tăierea voii, primeşte în sc$imb pe aproapele său şi

binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum Avraam, care a fost gata să)şi .ertfeascăfiul, a primit înapoi şi fiul, şi binecuvântarea& Dragostea cere întotdeauna această

.ertfă&

<n Pustia Egiptului se nevoiau doi *lug*ri# are vreme de 20 de ani nu s/au ertat niiodat*# pentru * în toate asultau unul de el*lalt% !dat*# unul dintre ei a -is:;=rate# hai s* ne ert*m şi noi m*ar o dat*# aşa um se eart* toat* lumea;%;Dar um; / a între+at el*lalt% ;>ite# punem o *r*mid* 4os şi eu -i * e a mea

şi tu -ii * e a ta;% ;Bine; / a -is &ratele% 5i au îneput s* mute *r*mida de la



unul la altul% Dar îndat* e al doilea a -is: ;E a mea6;# primul a -is: ;Bine# da* ea ta# ia/o;% 5i aşa n/au mai reuşit s* se erte%

el care este atent să nu)şi împlinească voia, ci să caute la necesităţile, durerile şi bucuriile aproapelui, a.unge la smerenie& merenia nu se vede pe sine şi nu .udecăfaptele celorlalţi, ceea ce este izvorul liniştii şi al păcii fericite&

'ărinţii egipteni aveau convingerea că, până nu rămâne omul singur cu Dumnezeu) adică să nu se mai intereseze de faptele celorlalţi ) nu poate avea linişte& Omulsmerit nu dă sfaturi cu superioritate şi nu face observaţii usturătoare, care sunt ceadintâi pricină a stricării relaţiilor dintre oameni& finţii 'ărinţi ne recomandă sădăm sfaturi şi să ne e(punem părerea faţă de anumite lucruri numai dacă suntemîntrebaţi& Aşa ne spune şi înţeleptul olomon* Jel ce răspunde la vorbă înainte dea o fi ascultat este nebun şi încurcat la minteJ 5'ilde BS, BL6& 1rebuie să ştim cui şi

ce fel de cuvânt spunem, ca nu cumva, voind să facem bine, să ne complicăm viaţa&

Jeartă)l, adică povăţuieşte)l pe cel înţelept, şi mai înţelept va fi ) zice acelaşiolomon ) dar nu)l certa pe cel nebun, ca să nu ţi)l faci duşmanJ& Aceste regulisimple cu privire la ce şi când vorbim sunt c$ezăşia unei relaţii paşnice şi durabileîntre oameni, altminteri un cuvânt spus nelalocul lui poate strica prieteniiîndelungate&

Înţeleptul ira$ spunea că e mai rău să cadă cineva de pe vârful limbii sale decât de

la o mare înălţime& În acest sens, uneori trebuie să evităm să zicem lucrurilor careştim că nu plac aproapelui nostru sau care ar putea să rănească, c$iar şi cu preţulde a fi nesinceri&

Odată a venit la mine o doamnă şi mi s)a plâns că soţul vrea să divorţeze de ea& Amîntrebat)o de ce şi mi)a zis că i)a mărturisit că s)a îndrăgostit de patronul eimusulman& JDar ai avut ceva cu el-J ) am întrebat)o& J2u ) zice ), Doamne fereşte,eu nu mi)am înşelat niciodată soţul şi nici nu am cunoscut alt bărbat& A fost doar aşa, la mine în gând, dar acum nici asta nu mai esteJ& J/i atunci de ce trebuia să)ispui asta soţului ) am întrebat)o ) n)ai putut să o spui du$ovnicului şi să te rogi

până îţi trecea-J& JAm spus)o şi du$ovnicului, dar m)am gândit că trebuie să fiusinceră cu soţul meuJ&

Am dat doar un e(emplu când sinceritatea nec$ibzuită poate strica o prietenie& 2u putem fi sinceri întotdeauna tocmai pentru că suntem pătimaşi, suntem ispitiţi dediavol& Atunci când ne mâniem, de e(emplu, suntem foarte sinceri, credem toatecuvintele urâte pe care le spunem& untem sinceri şi când suntem geloşi, invidioşi,



nemulţumiţi şi aşa mai departe& Dar toate cuvintele pe care le rostim în astfel destări nu ne reprezintă, deşi sunt sincere, ci sunt manifestări ale patimii sau aledu$ului necurat de care suntem ispitiţi& Astfel de ieşiri, de JsincerităţiJ trebuieevitate pentru a păstra o relaţie normală cu oamenii din .urul nostru& Aceastaînseamnă a ne nevoi pentru dragoste& 'e de altă parte, nu este om fără de greşală şide aceea, aşa cum dorim să fim noi înşine iertaţi, să iertăm şi noi pe alţii&

Oamenii sunt diferiţi, diferite sunt caracterele, educaţia, vârsta, starea sănătăţii şi preferinţele lor& De acestea toate trebuie să ţinem cont în relaţiile noastre cuoamenii&

A/ţi ere iertare sau a ierta la timp este o art* şi e"presia m*rinimiei şi ae"perienţei de viaţ*% eea ce nu pot păstra oamenii din cauza iuţelii sau aambiţiilor personale se poate repara prin iertare, prin înţelegerea profundă a

simpatiei realităţii că toţi suntem trecători pe pământ, că vine o clipă când vom pleca din această viaţă şi toate gândurile şi aspiraţiile noastre nu vor mai fi& <ommerge înaintea 8arelui udecător, unde vom da seama de orice cuvânt deşert, deorice supărare deşartă care ar fi putut să fie anulată printr)o simplă întoarcere degând& el care îşi duce gândul către sfârşitul său şi către deşertăciunea căutărilor şia ambiţiilor omeneşti rabdă uşor orice supărare, nu .udecă şi din această cauză esteun om Juşor de purtatJ, un om plăcut& Astfel de oameni sunt şi nu sunt prieteni cutoată lumea, pentru că nu)şi mai aparţin, ci au devenit un bun comun al tuturor, caşi Dumnezeu, ca şi dragostea&



$es%re bl(ndeţe şi as%rime

IÎnvăţaţi de la 8ine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odi$nă sufletelor voastre, a zis 3ristos& Acest îndemn trebuie înţeles alături de alte îndemnuri şi

porunci date de 8ântuitorul lumii* I#ubiţi)vă unii pe alţii, iertaţi şi vi se va ierta,cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi& De felul în care înţelegem acestecuvinte depinde mântuirea noastră&

ă înţelesul poruncilor poate fi denaturat, a zis o 3ristos atunci când le)a reproşatcărturarilor* I<ă rătăciţi, neştiind cripturile& unoaşterea cripturilor nuînseamnă doar citirea lor, căci cărturarii le citeau, ci pătrunderea adevăratului senscuprins în ele& Din acest motiv %iserica Ortodo(ă cunoaşte cea mai bogată tradiţieîn tâlcuirea fintei cripturi& Îndeobşte, tot ce a rămas scris, nu doar lucrările cucaracter e(egetic, cate$etic sau polemic, ci şi toată imnografia, rugăciunile şi

slu.bele noastre reprezintă tâlcuiri uimitoare ale cripturii <ec$iului şi 2oului4egământ în Du$ul lui 3ristos&

Întreg protestantismul cu mândra lui lozincă sola criptura nu a dat lumii nici olucrare de referinţă în domeniul tâlcuirii fintei cripturi& /i asta nu doar din

pricina înţelesului deviat pe care îl au despre %iserică, dar şi pentru că tradiţiae(egetică a primului mileniu creştin nu a mai lăsat loc pentru descoperiri originaleîn acest sens& Dimpotrivă, în ultimele decenii, odată cu traducerea în limbile demare circulaţie a scrierilor finţilor #oan 7ură de Aur, <asile cel mare, 7rigorie de

2ssa şi alţi dascăli ai Ortodo(iei, protestantismul şi)a sc$imbat doctrina în multe puncte esenţiale, iar păstorii şi predicatorii vorbesc din ce în ce mai des în citatedin scrierile finţilor 'ărinţi&

Având, aşadar, o tradiţie atât de bogată în tâlcuirea fintei cripturi, ar fi nepotrivitca noi, ortodocşii, să avem înţelesuri greşite despre poruncile şi îndemnurile ce seconţin în ele& Acest pericol este de la sine înţeles atunci când %iserica, în diferiteepoci istorice, a suferit atacuri nemiloase nu doar asupra părţii ei văzute, prindistrugerea sfintelor locaşuri şi prădarea lor, ci poate mai ales prin încercările desucire a înţelesurilor ei fundamentale impuse de ideologiile politice şi culturale&

De această dată mi)am propus să discutăm înţelesul cuvintelor Iblând şi Ismeritîn conte(tul toleranţei şi corectitudinii politice promovate de lumea nouă în caream păşit& "eprezintă oare blândeţea şi smerenia creştină o manifestare a toleranţeiîn sensul ei nou şi un temei al corectitudinii politice- au, altfel zis, reprezintă oarecorectitudinea politică şi toleranţă de tip globalist o formă a blândeţii sau smereniei



în sens creştin- "ăspunsul la această întrebare se conţine c$iar în e(emplul lui3ristos&

Din cuvintele Iînvăţaţi de la 8ine, că sunt blând şi smerit cu inima trebuie săînţelegem că 3ristos este măsura blândeţii şi a smereniei spre care suntem c$emaţisă tindem& De asemenea înţelegem că blândeţea şi smerenia nu e(primă un anumittip de comportament e(terior, ci sunt o stare a inimii& Din acest motiv nu trebuie săconfundăm supunerea de rob, caracteristică omului constrâns de legi saucircumstanţe, cum ar fi pierderea locului de muncă sau a imaginii sociale, şi stareaomului liber, care este blând şi smerit în virtutea desăvârşirii sale lăuntrice& Doar astfel trebuie să înţelegem îndâr.irea finţilor 8ucenici de a înfrunta neadevărul cu

preţul vieţii, rămânând totodată smeriţi şi blânzi, asemenea lui 3ristos&

el puţin o întâmplare din viaţa lui 3ristos este greu de comentat prin prisma

toleranţei şi corectitudinii moderne& el care este blândeţea însăşi intră în templucu un bici în mână, răstoarnă tarabele şi îi loveşte pe cei care făceau comerţ acolo&'rotestanţii au văzut în aceasta un argument împotriva vinderii lumânărilor în

biserici şi împotriva bogăţiei preoţilor& 'oate fi acesta un motiv suficient pentrue(plicarea unei reacţii atât de radicale din partea lui 3ristos- Oare creşterea şivinderea porcilor, interzise iudeilor, nu puteau fi şi ele tratate cu o biciuire- auvinderea porumbeilor era cel mai mare păcat săvârşit de slu.itorii templului- igur că nu! Însuşi 3ristos îi ceartă pe preoţi şi farisei că fac .urăminte false pe altar, iar lipsa de dragoste a slu.itorilor tempului se vede clar în parabola samarineanului

milostiv&'rin urmare nu cred că simplul fapt de a vinde în templu a fost condamnat de3ristos, ci scopul cu care se făcea această vindere& #ar biciuirea şi răsturnareameselor e(primă un limba. potrivit epocii, un limba. propriu tuturor făpturilor,acela că pedeapsa era neapărat însoţită de gesturi e(terioare, cum ar fi biciuirea saulovirea cu beţe, pedepse practicate în #mperiul "oman, dar şi peste tot în lume, laacea vreme& A nu aplica acest tratament însemna a diminua gravitatea încălcăriicomise&

Aşadar, de ce a reacţionat 3ristos atât de dur împotriva vânzătorilor din 1emplu-"ăspunsul Îl dă tot 0l* I'entru că aţi făcut din asa 1atălui 8eu peşteră detâl$ari! 0ste un lucru ştiut că tâl$arii nu cumpără, iar dacă vând, vând lucrurifurate, prada tâl$ăriei lor& Or, vânzătorii din templu vindeau porumbei şi cele detrebuinţă la aducerea .ertfelor, o afacere aparent cinstită& 2u cred că vreunul dintreei fură porumbei pentru a)i vinde şi din acest motiv să fie numit tâl$ar& 1âl$ăriaslu.itorilor templului consta în altceva& %anii făcuţi la templu erau folosiţi nu în



scopul slu.irii Domnului, ci întru agonisirea bogăţiei şi influenţei politice& u aceşti bani s)a săvârşit cea mai mare tâl$ărie, uciderea lui 3ristos& /i cred că atunci când3ristos a zis* Iaţi făcut din asa 1atălui 8eu peşteră de tâl$ari, de fapt a prorocitcele legate de vinderea şi răstignirea a& 'entru că cei LF de arginţi daţi lui #uda aufost luaţi din vistieria templului, iar sinedrionul şi)a dat pe faţă alegerea atuncicând, în locul lui 3ristos, l )preferat pe tâl$arul <arava, cel mai cumplit tâl$ar alvremii&

ontrazice oare reacţia lui 3ristos în faţa târgoveţilor din templu rugăciunea de pecruce* I'ărinte, iartă)le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac!- per ca prine(emplele de mai sus să fi convins că biciuirea din templu nu a vizat faptacomerţului, ci scopul cu care se făcea, acela de agonisire a banilor spre întărirea

poziţiei politice a sinedrionului şi a comunităţii iudaice, în general& Aceastăconsolidare politică se făcea în detrimentul poruncilor lui Dumnezeu, aşa că banii

făcuţi la templu au a.uns să servească drept plată pentru vinderea şi uciderea lui3ristos, 8esia el prorocit, şi a ărui venire trebuia să o pregătească templul& Atâtaceastă faptă cumplită, cât şi cererea eliberării lui <arava în locul lui 3ristos 4)aufăcut pe 8ântuitorul să)i acuze pe conducătorii iudaici că au transformat templul în

peşteră de tâl$ari&

Atunci când 3ristos îi biciuieşte pe iudei în templu, 0l Îşi e(primă autoritateadumnezeiască, demonstrând gravitatea faptei comise de iudei, gravitate ce constăîn devierea scopului slu.irii templului spre un scop total contrar, acela de vindere şi

condamnare la moarte a lui 3ristos& #ar când 3ristos e roagă pe cruce pentruiertarea ucigaşilor ăi, 0l o face din umanitatea a, arătîndu)ne că nu se cuvine săne răzbunăm& Aşadar avem de a face cu două .udecăţi* cea Dumnezeiască şi ceaomenească, cu privire la două subiecte diferite* cel al denaturării sensuluitemplului, care trebuie văzut ca o reprezentare a iubirii şi .udecăţii lui Dumnezeu

pe pământ, şi cel al .udecăţii personale faţă de semenii noştri, .udecată care trebuiesă se facă numai prin prisma iubirii $ristice, după c$ipul rugăciunii de pe cruce&

Întrebarea care se ridică în faţa noastră este următoarea* poate cineva să lovească pe un semen al său cu biciul şi totodată să rămână blând şi smerit cu inima- 2u

este nici o îndoială că 3ristos c$iar asta a făcut în templu&

În nici un caz, însă nu am putea motiva gestul lui 3ristos din punctul de vedere altoleranţei şi corectitudinii promovate de politica statelor moderne& În lumeacontemporană, pentru fapta a, 3ristos /i)ar fi atras urmărirea penală sau cel

puţin )ar fi ales cu o amendă& În sc$imb, din punctul de vedere al politicienilor moderni, 3ristos ar fi scăpat de orice vină dacă, de pildă, retrăgându)e în 7rădina



7$etsimani sau în alt loc ferit, )ar fi rugat ca templul să ia foc sau ca toţitârgoveţii să moară de cancer&

4umea modernă i)a iertat pe cei care au inventat şi folosit arma atomică şi biologică, după cum şi pe cei care infectează popoare întregi prin alimentelemodificate genetic sau cele fabricate prin folosirea substanţelor to(ice&ontemporanii noştri preferă o femeie care îşi ucide copilul în pântece unei mamecare şi)a lovit copilul peste fund& 4egile moderne favorizează şi întreţin aceastărealitate, modificând însăşi concepţia morală şi .uridică despre crimă, dar şi despreceea ce înseamnă relaţiile interumane în comple(itatea lor&

;ără îndoială, ne aflăm în faţa unei civilizaţii făurite ca o replică la civilizaţiacreştină, nu altfel decât prin inversarea sau răstălmăcirea valorilor fundamentaleale creştinismului* dragostea, blândeţea, smerenia& O civilizaţie a Inonviolenţei

care practică scaunul electric, e(perimentează arma biologică, diversele vaccinurisau alimente artificiale şi modificate genetic pe popoarele din lumea pe care onumesc Ia treia& În această nouă lume un părinte care)i dă o palmă la fundcopilului său este un infractor, iar un tată care ucide un câine vagabond ce tocmai i)a sfâşiat copilul este pedepsit de lege& e să mai spunem de înţeleptul olomon,de a cărui .udecată se minuna tot Orientul, dar care, fără îndoială, ar fi fost lipsit dedrepturile părinteşti de instanţele europene pentru sfaturile pe care le dădea

părinţilor* Iine cruţă toiagul, îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă lavreme 5'ildele lui olomon BL, G96!

În viziunea biblică aşa numita toleranţă este mai degrabă asociată nepăsării, iar copilul nepedepsit devine ruşinea părinţilor& Dragostea şi gri.a nu pot fi manifestateîn afara certării sau a pedepsei& Însuşi cuvântul pedeapsă, care în limba română avenit din greacă, înseamnă pedagogie, educaţie&

'edepsele aşa zise Inonviolente, impuse de pedagogia modernă, aduc frustrări şicomple(e multiple în comparaţie cu tradiţionala palmă la fund& A izola copilul saua)l pune cu faţa la perete este mult mai cumplit pentru personalitatea sa în formaredecât o pedeapsă corporală, care însă nu)l face să se simtă e(clus& 'edepsele

psi$ologice vizează în special personalitatea copilului& "iscul unor astfel de pedepse este dublu& 'rimul este acela că copilul devine marcat de condiţia sa dee(clus şi aceasta se întâmplă în cazul copiilor sensibili& Al doilea pericol, care nueste mai mic, este acela că copilul îşi învinge conştiinţa şi nu mai consideră oruşine e(cluderea sa, adică îşi trăieşte condiţia de pedeapsă ca pe o condiţienormală& Aceşti copii vor deveni acei adulţi care, mai mult decât orice, se tem să)şi

piardă locul de muncă&



0roarea principială a pedagogiei moderne este aceea că îl vede pe copil separat de părinte, adică propune o relaţie conflictuală dintru început, şi tot procesul educaţieidecurge doar prin prisma acestui conflict care este indus artificial& onflictul dintre

părinţi şi copil, pe care atât de mult şi)l doreşte societatea contemporană, intervineabia în momentul în care copilul a fost infectat cu antivalori şi proaste deprinderi

prin intermediul desenelor animate, al revistelor sau .ocurilor electronice pentrucopii& tatul totalitar încura.ează acest tip de produse odată cu ideea că orice copil,

pentru a)şi forma o personalitate comple(ă, trebuie lăsat să se dezvolte liber& Înorice caz, societatea contemporană substituie părintele statului, văzând în părinţisimpli reproducători şi întreţinători ai copilului, deoarece părintelui i se inoculeazăla toate nivelele ideea că amestecul în viaţa personală a copilului este o impietate,un atac la personalitatea lui, un abuz&

Într)adevăr, copilul este o persoană şi are o personalitate, dar care nu poate fi

contrapusă personalităţii şi autorităţii părintelui, pentru că personalitatea copiluluieste în formare, iar această formare trebuie să depindă în totalitate de părinte&opilul creşte după c$ipul şi asemănarea părinţilor, şi aceasta este o legedumnezeiască ce asigură trăinicia genetică şi sufletească a genului uman& Or,

pedagogia modernă nu are alt scop decât dărâmarea autorităţii părintelui, pregătindtipul de educaţie pe care statul o impune, adică o educaţie individualistă caresepară pe tată de fiu şi pe frate de frate, în favoarea statului& Omul modern estedeterminat să se considere un nou început, independent de restul lumii şi c$iar de

propriii părinţi, şi nu observă că prin aceasta îşi taie rădăcinile, transformându)se

într un e(periment nefericit&epararea copilului de părinte trebuie să se facă în mod firesc, odată cumaturizarea, după rânduiala firii& Dacă această separare se face din pruncie T aşacum îşi doresc organizaţiile ce trâmbiţează drepturi ale copiilor împotriva

propriilor părinţi T atunci se aseamănă cu ruperea unui fruct verde& 0ste adevăratcă un fruct verde se păstrează mai mult şi poate fi transportat mai uşor, dar este lafel de adevărat că nu are dulceaţa fructului rupt la bună vreme& 4a fel este şi omulmodern, care poate fi mutat oricând şi oriunde, dar care este din ce în ce mai lipsitde adevăratele calităţi umane& =n astfel de individ, care creşte în afara autorităţii

părinteşti, va recunoaşte în sc$imb autoritatea deplină a statului, în virtutea unor fobii inconştiente, dobândite în urma pedepselor psi$ologice la care a fost supus încopilărie& ăci statul ideal, în accepţiunea totalitarismului modern, este acela careîşi subordonează cetăţenii fără a.utorul poliţiei şi al armatei, doar prin tortură

psi$ologică&



8ă gândesc cu groază la faptul că eu aş fi putut fi despărţit în copilărie de mama pentru că s)a întâmplat să mi mai tragă câte o palmă la fund când mă încăpăţânamsă n)o ascult& /i totuşi astfel de despărţiri se fac azi în state precum 7ermania,#talia sau ;ranţa& De altfel mă îngrozeşte în egală măsură gândul că, dacă nu aş fifost plesnit la timp, puteam să a.ung unul dintre cei care nu)şi iubesc părinţii, ceeace este poate cea mai cumplită dramă, o eroare ontologică&

u toate acestea ar fi nedrept să căutăm în 0vang$elie o întemeiere a violenţei,deoarece 3ristos este el care a desfiinţat pedepsele corporale şi răzbunările vetero)testamentare& 1otuşi nu putem să nu constatăm e(tremele la care a.unge uneori

propaganda nonviolenţei, în special în relaţiile părinte copil&

'edepsele corporale sunt inevitabile în procesul de educaţie copilului dintr)unmotiv foarte simplu* la prima vârstă copilul nu poate percepe decât durerea şi

plăcerea& opilului îi sunt străine noţiuni precum rău sau bine, cunoaşterea luilimitându)se doar la deosebirea a ceea ce este periculosUdureros de ceea ce estefolositorUplăcut& Din acest motiv copilul este lovit de părinte atunci când încearcăun lucru periculos, cum ar fi să umble la plita de gaz sau la priză pentru ca el săasocieze fapta de a umbla la gaz sau priză cu durerea& 0ste de prisos să mai spunemcă a nu proceda astfel înseamnă a nu)ţi iubi copilul&

"elaţiile inter)umane pot presupune gesturi de o anumită violenţă, care însă să nufie în afara firescului& 7esturile violente fac parte din limba.ul corpului, la fel ca şi

gesturile de afecţiune sau nemulţumire, contribuind la înlesnirea comunicării& De pildă, mama îşi ameninţă copilul că îl va bate, mimând bătaia sau lovindu)l uşor,nu pentru a)şi satisface o pornire agresivă, ci pentru a)l opri de la comiterea uneifapte rele sau periculoase& Acelaşi limba. era normal odinioară şi în relaţia stăpân)rob, ceea ce mi se pare mai uman decât teroarea psi$ologică şi umilirea prinameninţarea cu demiterea practicată de patronii moderni&

cena izgonirii târgoveţilor din templu trebuie citită în acelaşi conte(t alnormalităţii, debarasându)ne de pre.udecăţile propagandei corectitudinii politice&anoanele apostolice prevăd caterisirea preotului care loveşte pe cineva la mânie&

0ste absurd să presupunem că finţii Apostoli au stabilit acest canon fără să)lraporteze la 3ristos& În baza acestui canon i)a fost retras fântului 2icolae dreptulslu.irii, care, înt)o polemică sinodală, l)a pălmuit pe ereticul Arie& 2oaptea, 3ristosi)a înmânat fântului 2icolae 0vang$elia, redându)i slu.irea& 'rin urmare e(istă unec$ilibru între literă şi Du$, ec$ilibru pe care îl dictează însăşi conştiinţa umană şi

pe care îl desăvârşeşte dragostea&



0ste bine să ştim că, de pildă, în obştea fântului #oan asian, care a fost şi diaconal fântului #oan 7ură de Aur, patriar$ul onstantinopolului, se practica pedeapsacorporală& #oan asian a fost nu doar un mare ascet, ci şi un mare filozof şidiplomat, reprezentându)l pe #oan 7ură de Aur la "oma, în timpul conflictului cuîmpărăteasa 0udo(ia şi 'atriar$ul 1eofil al Ale(andriei& 1ot la #oan asian găsim o

primă sistematizare a patimilor cu fantasmele şi impulsurile pe care le generează,anticipând cu BH secole încercările de sondare a psi$icului uman întreprinse, cue(agerările aferente, de igmund ;reud& Într )un cuvânt, fântul #oan asian a fostun mare cunoscător al sufletului uman& De ce un astfel de om a stabilit pentruobştea sa pedepse corporale şi de unde a luat acest obicei nu putem spune& /timdoar că rânduiala lui #oan asian a fost folosită şi în ordinul benedictin, numit aşaîn cinstea fântului %enedict de 2ursia&

=n alt fenomen greu de înţeles pentru creştinii contemporani este înc$isoarea

mona$ală despre care vorbeşte laudativ fântul #oan cărarul& 8ona$ii caresăvârşeau anumite abateri, în funcţie de gravitatea lor, erau izolaţi într)un locspecial prevăzut, ţinuţi în gropi fără apă şi fără mâncare& După un astfel detratament, spune fântul #oan cărarul, unii dintre călugării pedepsiţi a.ungeau lamăsuri du$ovniceşti foarte înalte, astfel încât înc$isoarea a devenit un loc mai

binecuvântat decât mănăstirea însăşi&

=nde este locul blândeţei şi al smereniei în acest tablou- um poate fi numit blândcălugărul care era împuternicit să)l bată cu băţul pe fratele său pentru o abatere

oarecare- um poate fi numit blând fântul #oan asian, care a rânduit astfel de pedepse, sau fântul #oan cărarul, care vorbea cu atâta admiraţie despreînc$isoarea mona$ilor- Desigur, aceste practici nu caracterizează întreg creştini)smul& 1otuşi cei doi sfinţi pomeniţi au fost întemeietorii unor obşti numeroase, cuinfluenţă asupra întregului mona$ism de atunci şi din toate timpurile& Dacăasprimea lor nu intră în contradicţie cu blândeţea şi smerenia creştină, atunci ar trebui să ne întrebăm încă o dată ce înţelegeau finţii 'ărinţi prin blândeţe şi săvedem dacă înţelegerea lor se potriveşte cu ceea ce ne)am obişnuit noi săconsiderăm a fi blândeţe&

În nici un caz finţii 'ărinţi nu considerau blândeţea un mod de a fi& A fi moale,fără reacţie, a intra în voia tuturor nu este totuna cu a fi blând& Aceste trăsături le

poate avea cineva din fire sau şi le poate impune& 2u în zadar 3ristos i)a mustrat pe cei care se smeresc de oc$ii lumii& Oricine poate să mimeze smerenia şi blândeţea e(terioară, iar mulţi îşi fac din asta un rol în viaţă& $iar şi diplomaţia politică sau economică îi constrânge pe oameni să fie c$ibzuiţi, măsuraţi în vorbeşi gesturi, într)un cuvânt să fie amabili şi să nu reacţioneze nepotrivit la insulte&



Altfel spus, în termeni comuni, oricine, cu puţin efort, poate deveni blând şi smerit,dacă are un interes&

<n sens reştin# +l'ndeţea este proprie doar elor des*v'rşiţi% Ea este o stare# mai+ine -is# o m*sur* a inimii# preum <nsuşi 8ristos a -is: 9<nv*ţaţi de la ine# *

sunt +l'nd şi smerit u inima% (umai omul are veghea-* în permanenţ* asupramiş*rilor inimii sale# &*r* a urm*ri un e&et e"terior# poate a4unge la +l'ndeţe%

0(amenul blândeţei este dublu şi de aceea atât de greu de trecut& A fi blând, spunefântul #oan cărarul, înseamnă a avea o inimă neclintită în faţa influenţelor dinafară, adică a reacţiona la fel atât în faţa ocărilor, cât şi în faţa laudelor& ă fiiacelaşi când ţi se strigă IOsana! şi când eşti ridicat pe cruce& Dacă nu te bucuricând te laudă şi nu te mâ$neşti când eşti insultat, eşti pe calea blândeţei& Doar unastfel de om poate acţiona drept, deoarece nu acţionează nici din mânie sau

răzbunare, nici din măgulire sau plăcere&

Comportamentul e"terior al oamenilor este di&erit# în &unţie de temperament#v'rst*# eduaţie# o+ieiurile şi tradiţia loului şi ne desoper* prea puţin despreinima omului% (emţii sunt într/un &el# ruşii în alt &el# unele popoare gestiulea-*'nd vor+es# altele vor+es tare# în't ţi se pare * se eart*# dar totul este

per&et omenes şi nu tre+uie s* îner*m s/ i ul*m pe toţi în patul lui Proust% <n orie a-# !rtodo"ia nu ne ere asta%

Îndemnul lui 3ristos de a fi blând şi smerit cu inima asemenea 4ui este acelaşi cuîndemnul de a fi desăvârşiţi precum 1atăl ceresc este, adică un îndemn pe care îl primim cu bucurie, dar pe care suntem conştienţi că niciodată nu)l vom puteaatinge&



Documents

Ieromonah Savatie Baştovoi – A iubi înseamnă a ierta