Rugciune ctre Prea Sfnta Nsctoare de Dumnezeu la vreme de necaz
i de ntristare
Valuri de patimi m mpresoar; mare necaz i strmtorare mi umplu
sufletul o, ntru-tot Sfnt Maic, linitete sufletul meu cu pacea
Fiului tu i alung dezndejdea i ntristarea sufletului meu cu harul
Su. Potolete furtuna pcatelor mele care m frig precum un vierme n
foc i stinge-i flcrile. Umple-mi inima de bucurie, Preacurat Maic i
mprtie ceaa nelegiuirilor mele de la faa mea, cci acestea m
mpresoar i m tulbur. Lumineaz-m cu lumina Fiului tu. Sufletul meu
se simte sfrit; totul mi este greu, chiar i rugciunea. Iat-m, rece
ca piatra. Buzele mele optesc o rugciune, dar inima mea nu tresalt.
Necazurile m-au mpresurat de pretutindenea. Topete gheaa din jurul
sufletului meu i nclzete-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o
ncredere n aprarea venit de la oameni, ci ngenunchez dinaintea ta,
o, Prea Sfnt Maic i Fecioar. Nu m alunga de la faa ta, ci primete
rugciunea robului tu. Tristeea m-a cuprins. Nu mai pot rbda
nvlirile diavolilor. Nu am nici o aprare; nici nu aflu loc de
refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit n lupta aceasta
i nu am alt mngiere dect n tine, Preasfnt Maic. O, ndejde i aprarea
tututror credincioilor, nu trece cu vederea rugciunea mea.
Prea Sfnt Maic a lui Hristos, Prea Curat, Prea Binecuvntat Maic
a lui Dumnezeu, vezi cum satana m izbete precum valurile mrii
lovesc corbiile! El m urmrete ziua i m tulbur noaptea. Nu am pace
sufletul meu se pleac duhul meu se cutremur. Grbete, Prea slvit
Maic i m ajut! Roag-L pe dulcele Domn Iisus Hristos s aib mil de
mine i s-mi ierte pcatele pe care le-am svrit. O, Preasfnt Maic a
Domnului nostru Iisus Hristos, buntatea ta cea plin de iubire este
nesfrit i este cel mai mare vrjma al puterilor iadului. Chiar
atunci cnd cel mai mare pctos cade n strfundurile iadului, mpins de
fore diabolice, dac acesta strig ctre tine, tu eti gata s-l
eliberezi din legturile iadului. Slobozete-m i pe mine. Privete cum
satana vrea s m fac s m mpiedic i s-mi zdrobeasc credina, dar eu mi
pun toat ndejdea n Domnul. Slav ie, ceea ce eti mai cinstit dect
Heruvimii i mai mrit fr de asemnare dect Serafimii. Amin.
------------------
S nu facei nimic cu scop. S nu spunei O s fac aa, ca s obin
acest rezultat, ci s lucrai aa, lin, fr s o tii.Simplu, lin s le
facei pe toate. S nu facei nimic cu scop. S nu spunei O s fac aa,
ca s obin acest rezultat, ci s lucrai aa, lin, fr s o tii. Adic s v
rugai simplu i fr s v gndii la ce v va drui Dumnezeu nluntrul
sufletului. Nu facei socoteli. tii, firete, ce druiete Dumnezeu
atunci cnd vii n atingere cu El, dar e ca i cnd n-ai ti. S nu
vorbii despre astea nici mcar cu voi niv.
(Ne vorbete Printele Porfirie, Editura Bunavestire, p. 232)
---------------------
Cte ntmplri asemntoare nu se petrec din pricina blestemului i a
suprrii peste msur! Cnd se distrug familii ntregi sau mor multe
persoane ntr-o familie s tii c se ntmpl aceasta fie din nedreptate,
fie din vrji, fie din blestem. Un tat avea un copil ce nu mai sttea
acas. Odat tatl su i-a spus foarte suprat: S vii odat pentru
totdeauna!. n acea noapte, cnd biatul venea acas, exact n faa casei
sale l-a lovit o main i a murit. Prietenii lui l-au ridicat i l-au
dus n cas. A venit dup aceea i tatl lui la Coliba mea i plngea.
Copilul a murit n faa uii casei mele, spunea. Mai trziu, cnd l-am
ntrebat mai struitor, mi-a mrturisit: I-am spus un cuvnt. Ce i-ai
spus?, l-am ntrebat. M-am nverunat c umbla noaptea i i-am spus: S
vii odat pentru totdeauna! Nu cumva a fost din aceasta?. Ei, din ce
altceva? i-am spus. Caut s te pocieti i s te spovedeti! Vedei, i-a
spus numai aceste cuvinte: De data aceasta s vii odat pentru
totdeauna, i l-au adus pe copil mort. Dup aceea s vezi ce durere i
plns la tatl su!
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceti, vol. 1: Cu
durere i dragoste pentru omul contemporan, traducere de
Ieroschimonah tefan Nuescu, Editura Evanghelismos, Bucureti, 2003,
pp. 104-105)
-----------------
Exist i csnicii nefericite: uneori, soul i soia se nsoesc parc
spre pcat i sprenenorocirea amndorura. De ce sunt nefericii? n cea
mai mare parte, din pricina nepotrivirii de caracter, din pricina
rigiditii, a ncpnrii, a samavolniciei i asprimii soului sau a
obiceiurilor necuviincioase ale acestuia; din pricina
necredincioiei soului sau soiei; din pricina nenfrnrii soului sau a
patimii acestuia pentru jocurile de noroc; din pricina mptimirii de
podoabe a soiei, a toanelor ei, a rutii ei, a purtrii ei argoase, a
ndrtniciei, a neputinei de a ndura lipsurile. Domnul s v ajute s
scpai de asemenea convieuire pctoas i de asemenea necazuri
conjugale.
(Sfntul Ioan de Kronstadt, Cum s ntemeiem o familie ortodox,
Editura Sophia, Bucureti, 2011, p. 101)
------------------
Un printe a spus despre dragostea pentru adevrata credin:
Mnia este necesar doar pentru aprarea credinei noastre. Nu este
folositoare pentru a ne apra pe noi nine. Dac cineva vorbete de ru
mpotriva noastr, ar trebui s acceptm. ns cnd credina noastr este
atacat, atunci mnia devine potrivit pentru a apra Ortodoxia.
(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca
Dobrin i Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacu, 2000, p. 49)
---------------------
Lsndu-i o dat patria, la porunca lui Dumnezeu, ca i
dumnezeiescul Avraam, fericitul Efrem a ajuns la cetatea Edesa, pe
de o parte, pentru cinstirea sfintelor moate ce erau acolo, iar, pe
de alta, pentru ntlnirea cu vreun brbat dintre cei cuvnttori, ca s
ia pild de via de la dnsul. Acest lucru l cerea i de la Dumnezeu,
zicnd deseori : "Doamne Iisuse Hristoase, Stpn al tuturor,
nvrednicete-m ca, intrnd n cetatea Edesa, s m ntlnesc cu un brbat
care va fi puternic s-mi griasc cele spre folosul sufletului." i,
astfel rugndu-se, a ajuns la porile cetii.
Deci, cltorind aa cu mintea treaz, l ntmpin o femeie i aceasta
era o desfrnat. i lucrarea lui Dumnezeu era aceasta, c pe cele
bune, de multe ori El le lucreaz prin cele potrivnice. Deci,
sfinitul Efrem, ntlnind, astfel, pe acea desfrnat, sta uimit,
oarecum, cutnd ctre dnsa i era mhnit, c nu i s-a mplinit cererea,
dup rugciune, ci cu totul dimpotriv. Iar ea, vzndu-l astfel, privea
la dnsul cu ochii necuvioi. i fiindc mult vreme se priveau unul pe
altul astfel, vrnd el s o ruineze i la sfial a o aduce, i-a zis:
"Pentru ce nu te ruinezi, femeie, privind cu ochii int la mine ?"
Iar femeia zise: "Dar mie aa mi se cade de a privi la tine, c
dintru tine i din a ta coast sunt luat. Iar ie i se cade a te uita
nu la noi, ci n pmnt, din care ai i fost luat." Acestea auzindu-le,
Efrem a mulumit, femeii, pentru folosul ce avea, i lui Dumnezeu cu
fierbineal i nla mulumire, care i prin cele fr de ndejde poate face
lucruri bune.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavetire, p. 460)
Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a
alege. Dumnezeu nu-l foreaz s se mntuiasc, nu i-a luat libertatea.
Din aceast cauz, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi,
alungm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism i
mndrie.
Cum vd eu lucrurile, astzi omenirea s-a schimbat. nainte era
foarte greu de trit, osteneal mult, nevoie, srcie, dar mult bucurie
duhovniceasc, simplitate, prostime sfnt. Astzi sunt multe nlesniri,
dar pentru c nu tim s le folosim dup Dumnezeu, ne deprteaz de El. E
mult tulburare sufleteasc i nu mai este bucuria aceea simpl. Nu
tiu, dar aa vd eu lucrurile, s-a slbnogit omenirea.
Stinsu-s-au iscodind iscodiri. Adic a pierit toat credina, toat
simplitatea atunci cnd iscodeti toate i toate pricinile.
Singura noastr salvare este s ne ntoarcem la simplitatea noastr,
la prostimea noastr, ca s nu mai iscodim cu mintea toate i s ne
pierdem credina.
(Stareul Dionisie Duhovnicul de la Sfntul Munte Athos, Editura
Prodromos, 2009, pp. 282-283)
-----------------------
Cnd va veni vremea rugciunii, s nu ncepi s te rogi dintr-o dat,
imediat ce te-ai rupt de treburile obinuite, ci mai nti pregtete-te
pentru aceasta: stai puin n tcere, pn ce se vor liniti simurile
tale, precum te nva cartea de rugciuni, i adu-i aminte de ce te
apuci i ce vrei s svreti, cine eti tu, cel care urmeaz s te rogi, i
cine este Cel naintea Cruia i vei rosti rugciunile tale, i ce anume
eti dator s rosteti i cum.
(Sfntul Teofan Zvortul, Rzboiul nevzut, Editura Mnstirea
Sihstria, p. 194)
---------------
Un alt ndemn este acela de a alege partenerul de via dup
calitile spirituale, mai exact dup calitatea vieii lui duhovniceti.
S ne amintim c Domnul Hristos a spus: Cutai mai nti mpria lui
Dumnezeu i dreptatea Lui, i toate celelalte se vor aduga vou (Mt.
6, 33). Partenerul de via dac este un bun cretin te va ajuta s
mplineti acest ndemn al Mntuitorului Iisus Hristos.
(Din nvturile Printelui Arsenie Boca, Tinerii, familia i copii
nscui n lanuri, Editura Credina strmoeasc, p. 210)
---------------------
PCATUL BLESTEMULUI N CAS
Exist un obicei foarte ru la unii printi de a-si blestema copiii
atunci cnd i supr. Tot timpul le-am recomandat printilor ca atunci
cnd copiii nu sunt cuminti, s-i bat, ns niciodat s nu-i blesteme.
Deoarece blestemul, njurtura, cnd sunt fcute de printe asupra
copilului pe care l-a nscut, au urmri negative asupra lui. Copilul
care a fost blestemat de tatl sau mama lui si printii respectivi nu
s-au spovedit de acest pcat, deci nu au primit dezlegare de el,
foarte usor este atins de blestem. Din aceast cauz pot veni boli,
necazuri, suferinte, esecuri n viat peste copiii respectivi.
Blestemele sunt foarte rele n cas, att cnd sunt rostite de printi
asupra copiilor, ct si invers, de copii asupra printilor. Multi
copii nu se cstoresc sau celor care se cstoresc nu le merge bine n
csnicie din cauza blestemelor printilor. Remediul cel mai eficient
mpotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei
Spovedanii facut att de printi, ct si de copii; dup aceea un rol
foarte important l are citirea rugciunii celei mari de dezlegare
asupra ntregii familii. Adic s mearg mpreun, printii cu copiii, la
preot pentru a le citi acea rugciune de dezlegare. Foarte grav este
cnd printii mor far s le fi citit n viat rugciunea respectiv. Acele
njurturi si blesteme asupra copiilor lor, dac nu sunt dezlegate de
ctre preot, cnd sunt n viat printii, pot produce foarte mari
necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormnt nu mai poate face
nimeni acea dezlegare. S ne ferim a rosti orice cuvnt ru asupra
copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le
produce mari necazuri n viat. De asemenea, copiii niciodat s nu-si
blesteme sau s-si njure printii care i-au nscut. Nu mai vorbesc de
acei copii care ajung chiar s-si loveasc printii, pe cei care i-au
nscut. Spun Sfintii Printi c acelui copil care si-a lovit printele,
mna respectiv nu-i mai putrezeste. Este ceva nfricostor! Pentru
orice cuvnt iesit din gura noastr vom da rspuns n ziua Judectii,
naintea lui Dumnezeu.
---------------
n mnstirea de femei a tabenisionielor a fost o fecioar care se
fcea c este nebun i ndrcit. i pn ntru att au urt-o pe dnsa
celelalte, nct nici nu mncau mpreun cu dnsa. Deci, fiind rnduit la
buctrie, toat slujba o fcea. i era, ca s zic aa, cu lucrul mplinind
cuvntul cel scris: De voiete cineva s fie nelept ntre voi n veacul
acesta, fac-se nebun, ca s fie nelept.
Aceasta, legnd pe capul ei o trean (c toate celelalte erau tunse
i aveau scofii pe cap), aa slujea. Nici una din cele patru sute ce
erau acolo nu au vzut-o cndva necjit sau suprat. i n toat vremea
vieii ei nu a stat la mas cu celelalte, nici nu s-a mprtit cu vreo
bucat de pine, ci cu firmiturile meselor pe care le cura i cu
rmiele din oalele pe care le spla, cu acestea se ndestula. i nu a
ocrt vreodat pe cineva, nici nu a grit vreun cuvnt, mic sau mare,
nici nu a crtit, chiar dac din toate prile era mboldit i urt de
celelalte.
Deci, Sfntului Pitirum, pustnicului i brbatului celui prea
iscusit, i-a stat nainte ngerul Domnului i i-a zis: Pentru ce cugei
nalt despre tine, ca i cum ai fi cucernic, pentru c stai ntr-un loc
ca acesta? Voieti s vezi pe o femeie mai cucernic dect tine? Du-te
n mnstirea femeilor tabenisiotence i vei afla acolo pe una avnd
coroan pe capul ei. Aceea este mai bun dect tine. C, luptndu-se cu
atta norod, nu i-a deprtat niciodat inima de la Dumnezeu. Iar tu,
eznd aici, rtceti cu mintea prin ceti, dei niciodat nu ai ieit de
aici.
Iar el, ndat sculndu-se, a venit pn la locul unde era mnstirea i
a rugat pe dasclii lor s-l lase s intre n mnstirea femeilor. i
aceia, ca pe unul ce era slvit i btrn, i-au ngduit s intre. Intrnd,
a cerut s vad pe toate surorile, dar aceea nu s-a artat. Apoi le-a
zis lor: Aducei-mi-le pe toate, c lipsete una. i au zis lui: Una
nebun mai avem nluntru, n buctrie, c aa o numeau pe ceea ce ptimea.
Zis-a lor btrnul: Aducei-o i pe aceea. Lsai s o vd i pe dnsa. Iar
ele, ducndu-se, o strigau, dar ea nu a ascultat, poate simind
lucrul, ori poate i i se descoperise ceva. ns ele o trgeau cu sila,
zicndu-i: Sfntul Pitirum voiete s te vad pe tine; cci era renumit
brbatul.Deci, venind ea, a vzut treana pe fruntea ei i, cznd la
picioarele ei, zicea cu glas mare: Binecuvinteaz-m, maica mea. i a
czut i aceea asemenea la picioarele lui, zicnd: Tu m binecuvinteaz
pe mine, domnul meu, Avva. i s-au spimntat toate, i au zis lui: Nu
i aduce ocar, Avva, c este nebun. Zis-a lor btrnul: Voi suntei
nebune, c aceasta este maic i a voastr i a mea - cci aa se numeau
cele duhovniceti. i m rog s m aflu vrednic de dnsa n ziua
Judecii.
Auzind acestea, toate au czut la picioarele ei, mrturisindu-se
atunci n multe feluri: una cum a vrsat lturi din strachin peste
dnsa; alta: c am mboldit-o i am nghiontit-o; alta: c i-am pus mutar
la nas, i, n scurt timp toate au spus c i-au adus ei multe feluri
de ocri.
(Sfntul Efrem Sirul, Cuvinte i nvturi vol. 2, Editura
Bunavestire, Bacu, 2008, p. 199)
-----------------
Lumina suferinei - Printele Arsenie Boca
ndreptarea prin ncercri are o vreme a ei, care e mai lung sau
mai scurt, dup cum prindem minte i ne statornicim sau nu n calea
lui Dumnezeu. Dac sufletul se statornicete n bine i purtrile
dinafar de asemenea, amrciunile ncercrilor trec i vremea iari se
ntoarce spre bucurie, dimpreun cu toate lucrurile, care nu ne mai
stau mpotriv. Vremea de amrciune ine de obicei ct ine aplecarea
spre mndrie; cci celui smerit nimic nu-i poate sta mpotriv: nici
lucrurile, nici oamenii i nici dracii. naintea lui Dumnezeu
adevrata virtute e smerenia care tmduiete, cur, apr i ntoarce toate
spre pace. Deci, cnd amrciunea ncercrii i-a mplinit lucrul, iari
ntoarce Dumnezeu toate spre bucurie.
Despre o atare ntoarcere a lucrurilor, cnd ntr-un fel cnd
ntr-altul, ne nva i Sfntul Maxim Mrturisitorul (v. Cuvnt ascetic,
p. 34), zicnd: S iubim pe tot omul, din suflet; dar s nu ne punem
ndejdea n niciunul dintre oameni. Cci ct vreme ne susine Domnul, ne
nconjoar mulime de prieteni i vrjmaii notri sunt fr putere. Cnd ns
ne prsete Domnul atunci ne prsesc i toi prietenii i vrjmaii
dobndesc putere mpotriva noastr. Dar i cel ce ndrznete, bizuindu-se
pe sine, va cdea cu cdere jalnic. Cel ce ns se teme de Domnul iari
se va nla.
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Crarea mpriei, Editura Sfintei
Episcopii Ortodoxe Romne a Aradului, Deva, 2006
----------------
Nu este nevoie neaprat s mergi pn la captul lumii pentru a
ndeplini dorina cuiva, dar s ieri poi. Mai ales, tiind c n schimbul
acestei iertri primeti iertare de la Dumnezeu pentru toate pcatele
vieii tale. Dar, mai presus de aceasta, tiind c prin puterea de a
ierta te asemeni cu Dumnezeu.
Cum s ieri un om ru? Cum s ieri un om care te necjete? Aducndu-i
aminte de Dumnezeu. Aducndu-i aminte de Cel care a murit pentru el.
Aducndu-i aminte c i tu ai nenumrate datorii. Aducndu-i aminte de
oamenii dragi ie, de felul n care te pori cu ei. Cu toate c vedem
copii care-i ursc prinii, prini care-i ursc copiii i aa mai
departe. Ct de departe suntem de chemarea lui Hristos!
Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie ncet de
desptimire, care au nceput s ias cu ncetul din aceast lume. Care
sunt pricinile pentru care urm un om, pentru care ne suprm pe el?
Are mai muli bani? Ne-a pclit ntr-o afacere? A mers n locul nostru
ntr-o cltorie care se oferea de la locul de munc i aa mai departe.
Toate acestea vin din alipirea noastr de cele materiale, de cele
pmnteti i trectoare.
n msura n care ne desprindem de ele i ne ndreptm mintea ctre
Dumnezeu, ctre viaa venic, tiind c toate sunt deertciune, iertm
uor. tim c deertciune este tot omul i n deert se tulbur tot
pmnteanul, cum ne spune prorocul David. Aa c este timpul s ne
adncim n noi, pentru c poruncile Mntuitorului, dei sunt att de
simple, par simple, cer foarte mult profunzime de la noi. Nu
complexitate, cer o profunzime care ne uimete prin simplitatea ei.
Ni se cere ca gndul nostru s fie pururea ntors ctre noi i ctre
Dumnezeu, s nu se mai alipeasc de cele trectoare. Pentru c aa fcnd
vom ti s descoperim n ceilali chipul lui Dumnezeu pe care l poart.
i dac Dumnezeu a murit pentru noi pe cnd noi nc eram pctoi, cum
spune Apostolul Pavel, cine suntem noi ca s-l judecm pe aproapele
nostru? Acestea avndu-le n minte, vom cpta i ndrzneala necesar
pentru rugciune i pentru aceast ndrzneal vom primi de la Dumnezeu i
rspunsul cererii noastre.
(Ieromonah Savatie Batovoi, A iubi nseamn a ierta, Editura
Cathisma, p. 74-76)
----------------------
Nu te teme turma mica..
Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo sunt Eu in
mijlocul lor.
Iata Eu sunt cu voi sunt Trup si Singe in toate zilele pana la
sfarsitul veacului. Dar fericiti cei cu inima curata.
Deci cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui
si toate celelalte vi se vor da voua.Nu fiti cu spinii grijilor in
inima.Ci Da-Mi Mie inima ta.
Daca vrea cineva sa vina dupa Mine sa se lepede de sine,sa-si ia
crucea sa,in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.
Asadar,oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, ba
inca si de viata sa,nu poate sa fie ucenicul Meu.
In lume necazuri veti avea,din pricina Mea,caci va vor ocari si
va vor prigoni pe voi,si mintand,vor zice tot cuvantul rau
impotriva voastra.
Iar cand vor incepe sa fie toate acestea,prindeti suflet si
ridicati capetele voastre, pentru ca rascumpararea voastra s-a
apropiat.
Indrazniti deci, Eu am biruit lumea.
Iata stau la usa ta si bat.
Parintele Ieromonah Arsenie Boca.
----------------------
Toi voiesc s aib pace, dar nu tiu cum se dobndete. Paisie cel
Mare s-a mniat, i a rugat pe Domnul s-l izbveasc de mnie. Domnul i
s-a artat i i-a spus: "Paisie, dac voieti a nu te mnia, atuncea
nimica s doreti, pe nimenea s osndeti sau s urti - i nu te vei
mnia." Aa i tot omul, dac i va tia voia naintea lui Dumnezeu i
oamenilor, totdeauna va fi cu sufletul n pace; dar cel ce iubete
voia sa, acela niciodat va fi mpciuit.
Sufletul carele s-a dat voii lui Dumnezeu, uor poart toat scrba
i toat boala, cci i n boal el se roag i vede pe Dumnezeu: "Doamne,
Tu vezi boala mea; Tu vezi ct sunt eu de pctos i de neputincios;
ajut mie s rabd i s mulmesc buntii Tale." Domnul uureaz boala, iar
sufletul simte ajutorul lui Dumnezeu i se face vesel naintea lui
Dumnezeu i mulmitor.
Dac te ajunge vreo nesosin, tu s gndeti: "Domnul mi vede inima,
i dac i este bineplcut, atuncea mi va fi bine i mie, i altora", i
aa sufletul tu pururea va petrece n pace. Dar dac cineva va crti:
"Asta nu-i cum trebuie, asta nu-i bine" - atuncea niciodat nu va fi
pace n suflet, chiar de ar pzi i postul i mult s-ar ruga.
Apostolii aveau mult druire de sine voii lui Dumnezeu; prin
aceasta se pstreaz pacea. Aa i toi marii oameni sfini, au rbdat
toate scrbele, druindu-se voii lui Dumnezeu.
Domnul ne iubete, i de aceea putem de nimica s ne temem, afar de
pcat, cci din pricina pcatului se pierde harul, iar fr harul lui
Dumnezeu, vrjmaul mn sufletul aa cum gonete frunza uscat sau
fumul.
Trebuie cu trie a ne aminti c vrjmaii nii au czut din mndrie, i
pe muli i-au nelat. Domnul a zis: "nvai de la Mine blndeea i
smerenia, i vei afla odihn sufletelor voastre."
O, milostive Doamne, druiete nou pacea Ta, precum ai dat pace
Sfinilor Apostoli: Pacea Mea dau vou.
(Arhimandritul Sofronie, Cuvntri duhovniceti, Volumul nti,
Editura Rentregirea, Alba Iulia, 2004; pp. 110-111)
---------------------
Dumnezeu iconomisete lucrurile n aa fel nct s rmnem aproape de
El. Le rnduiete pe toate spre binele nostru. Desigur, nu cu fora.
tie c ne vom familiariza, vom rmne aproape de El i i vom fi
recunosctori. Las problemele. O s m ocup eu de ele. Neglijeaz-le ca
i cnd nu le-ai avea, spun celui ncrcat, ca s scape puin de griji,
de presiunea strii pe care o simte, a mhnirii pe care o simte. Cel
care crede n aceste cuvinte, va primi mare ajutor. n mod funcional,
adic psihologic, cel care se ncrede, scap de griji. Fcnd aceasta,
Hristos gsete sufletul linitit, mpcat, netulburat i druiete din
belug Harul Su. Orice facem, facem n numele lui Hristos.
Suntem adunai n numele lui Iisus Hristos. n locul de spovedanie
n numele lui Iisus Hristos suntem adunai. Acolo este prezent
Hristos. Dac nu este prezent de ce mai stm acolo? Sau, dac nu este
aici prezent de ce mai stm, de ce mai venim? Este posibil s nu fie,
din moment ce ne-a fgduit c o s fie? Uneori Dumnezeu manifest nu
doar iubirea Lui, ci iubirea lui fin ntr-un mod fin. Aadar de ce s
ne nspimntm?
Va veni ceasul, nu tim cnd, depinde de atitudinea fiecruia, cnd
omul va contientiza i va spune: Dumnezeul meu, te-ai ocupat de mine
n felul acesta! Ai rnduit s m mbolnvesc, ai rnduit s am complexe,
ai rnduit s am traume nc din anii copilriei! Ai fcut acestea tocmai
pentru a m mpiedica s o iau pe un drum greit!. Omul se topete n faa
iubirii lui Dumnezeu.
(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu,temnia mea, Editura
Bizantin, Bucureti, 2009, p. 88-89)
-------------
Pentru om nimic nu este mai nltor dect a vorbi prin rugciunea
minii cu Domnul, Care este pretutindeni, nfindu-I-te prin ea n gnd
i rugndu-L s-i ierte pcatele.Rugciunea este maica virtuilor, pentru
c numai prin ea se dobndesc adevratele virtui i daruri harice.
Fii cu mare atenie la rugciunea pe care o lucrezi, iar toate
cele ce sunt tainice i mree nsui Domnul le va svri atunci cnd va fi
necesar i cnd inima ta se va curi n totalitate de patimi i cnd voia
lui Dumnezeu se va svri ntru totul ntru tine.
n rugciune i prin rugciune lucreaz nsui Dumnezeu. Iar tot ceea
ce este n afara ei, ct de bun i mntuitor s-ar prea la prima vedere,
nu poate s-l biruie pe diavol, deoarece nu are n sine puterea
adevrat.
(Vldica Antonie Mrturisitorul, Calea rugciunii luntrice -
Manualul isihiei, Editura Egumenia Galai, p.78)
----------------
Sfntul Ioan care a scris Scara, referindu-se la cuvintele
Domnului Hristos: nvai-v de la Mine, c sunt blnd i smerit cu inima,
ne atrage atenia c Domnul Hristos vrea s tim c noi trebuie s nvm de
la El i zice nvai-v nu din carte, nu de la nger, nu de la om, ci de
la Mine, adic de la lucrarea mea cea din voi, c blnd sunt i smerit
cu inima, i vei avea odihn sufletelor voastre de patimile care v
hruiesc pe voi.
(Arhim. Teofil Prian, ntlniri cu Domnul Hristos, Editura
Mitropolia Olteniei, p. 28)
----------------
Mugetul apei vesteste furtuna...
Dupa ce va fi bine rascolita, din mare va iesi fiara. Marea este
marea acestei vieti, lumea in care traim, reprezentata de Sfantul
Ioan Evanghelistul prin aceasta imagine sugestiva care exprima
realitatea ei profunda o apa de mare intindere, care omogenizeaza,
amesteca, aduna laolalta, din maruntaiele careia se va naste
antihristul.
Pentru ca Hristos a venit din afara lumii, iar Antihristul va
iesi din intunecimea si imputiciunea ei. El intru ale Sale a venit,
dar a fost respins de ai Sai. Antihrist va veni dintru ale lumii si
lumea il va primi, ovationand.
Pana acolo, insa, omenirea aceasta va trece printr-un mare si
cumplit razboi al carui zvon (in sensul biblic) il auzim deja.
Huruie tot mai aproape, tot mai apasator. Razboiul nu este
sfarsitul in sine, o spune Insusi Hristos. Insa profetiile
Bisericii ne arata ca razboiul va arunca omenirea (partea care va
mai ramane din ea) intr-o asa lipsa de har si intr-o asa ratacire,
incat va fi gata sa se arunce in bratele amagitorului.
Multi dintre noi refuza insasi aceasta idee, de parca ar fi o
noutate
Amenintarea razboiului pluteste de ceva timp, iar problema deja
nu se mai pune DACA va fi razboi, ci doar.. CAND. Acum, exista
semne ca acest cand e, practic, iminent. Sigur, nu stim o data
anume, insa estimarile, daca se pastreaza actualul ritm al
evolutiilor, sunt cat se poate de negative. Pe de o parte, asistam
la o accelerata impartire a lumii in blocuri antagonice dominate de
cate o fiara (imperiu). Fiara euro-atlantica, fiara eur-asiatica,
fiara persana, fiara galbena.
In interior, aceste imperii isi consolideaza puterea,
introducand masuri din ce in ce mai politienesti, suspendand
libertati civile, centralizand puterea economica, eliminand
progresiv democratia. Tarile mici sufera la granitele disputate ale
sferelor de influenta, fiind transformate in garnizoane si teatre
de operatiuni, in statii avanpost. Cum e si cazul nostru, Romania
fiind transformata tot mai mult in garnizoana CIA, condusa deja de
un sef al serviciile secrete.
Orice amanare este amanare si atat. Tendinta este insa
ireversibila, la fel cum ireversibil este si drumul omenirii catre
mai rau.
Daca ne uitam in jur si incercam, catusi de putin, sa privim
starea duhovniceasca in care ne gasim, intelegem de ce.
Faceti roada vrednica de pocainta!
Facem, oare? Sau nu cumva dragostea ni se raceste?
Raspunsul se afla in istoria pe care o traim.
Dar daca vrem sa vedem si sa nu ne mintim pe noi insine, atunci
nu vom nega, ci vom marturisi ca securea e la radacina pomilor, iar
bolovanii urmarii pacatelor stau deasupra capetelor noastre si, in
plus, daca nu ne uitam ca fatarnicii doar la semnele climei,
prefacandu-ne ca nu stim sa le citim pe cele ale timpului, atunci,
patrunsi de aceasta iminen apocaliptica, desigur ca ne vom fi
intrebat:
CE AVEM DE FACUT, DECI? (Lc. 3, 10)
Greutatea zilelor noastre este ca ne aflam fiecare ratacind in
calea lui si nu a venit proorocul Ilie, cel care va intoarce
inimile parintilor catre copii, cel care va incalzi inimile
oamenilor vremurilor de pe urma, insuflandu-i pentru a sta
impotriva potrivnicului, pregatindu-i pentru A Doua Venire.
Pentru ca unei astfel de nedumeriri nu se pot da raspunsuri
concrete. Nici din rasarit si nici din apus nu ne vine ajutorul, si
nici muntii, daca le strigam sa cada peste noi, nu ne pot ajuta sau
ascunde de urgia ce are sa vina peste noi. Cu alte cuvinte, nu
locurile de refugiu si nu solutiile lumesti ne vor salva sau ne pot
ajuta in mod esential.
Ci numai ceea ce am acumulat inlauntrul nostru.
Asa invata, de pilda, Sfantul Seraphim Rose, atunci cand indemna
sa adunam launtric (sa invatam par coeur) cat mai multe rugaciuni,
cat mai multa sfintenie din bogatia Bisericii, pentru ca din
aceasta rezerva sa ne hranim sufleteste daca ne-am afla in situatii
similare celor care au trecut prin experienta Gulagului
comunist.
Asa isi indemna fiicele Fericitul Martir Mircea Vulcanescu,
invatandu-le, in sala de tribunal, cantarea liturgica Iubi-Te-voi
Doamne, si indemnandu-le sa invete multe poezii. In inchisorile
comuniste poeziile au hranit mii de suflete.
Si mai putem acumula daruind: daca avem o haina de prisos, dand
celui ce n-are.
De asemenea, si mai important: refuzand nedreptatea si
jecmanirea, murdariile si desfranarile de orice fel, rasfaturile si
desfatarile egoiste.
Sa ne amintim blandul avertisment al Parintelui Rafail
Noica:
Cred ca vin zilele cand trebuie sa fie viata noastra curata.
Curata nu inseamna ca nu mai pacatuim, pe ici, pe colo, asa [fara
voia noastra, n.n.], dar macar gandirea noastra sa fie dreapta, sa
fie integra, sa fie deplina, ca daca nu, riscam sa fim inhatati de
valurile si tsunamiurile vietii postmoderne.
Trebuie sa intelegem: complicitatea la nelegiuiri de orice fel,
justificarea sofisticata si sofistica a uraciunilor, a grosolaniei,
a nemilei, a destrabalarii, sau participarea la asa ceva ne vor
trada in momentele de incercare. Patimile si faptele noastre
ticaloase se vor alatura tortionarilor nostri si ne vor chinui
poate chiar mai mult.
Este bine sa recitim experientele celor din inchisorile
comuniste. Sa recitim si sa vedem care au fost resorturile
interioare si cum au rezistat acolo. Nu pentru a ne inchipui ca
putem rezista in conditii similare, ci pentru a ne intelege mai
bine, pe noi, prin suferintele ca o operatie pe cord deschis prin
care au trecut ei.
Numai doua mici exemple sa ne reamintim aici. Unul, apartinand
lui Valeriu Gafencu, si un altul, relatat de Demostene
Andronescu:
Rugciunea lui Valeriu i pilda vieii sale lucrau pe nesimite n
sufletele celor ce-l nconjurau. De pild, ntr-una din zile R. trgea
pe furi dintr-un rest de igar pe care-l gsise prin curte. Valeriu
l-a vzut i i-a spus:
- Cum vei putea rezista la marile ncercri in care suntem
angajai, dac nu te poi stpni de la un fum de igar?!
Lui R. tnr student pe ct de bine pregatit pe att de bine
intenionat i-a fost suficienta aceast observaie pentru ca s nceap
s-i puna cu seriozitate problema vieii cretine i a trairii
launtrice.
In legatura cu Nichifor Crainic, despre care Colonelul Craciun
spune ca l-a castigat de partea sa foarte usor, fie-mi permisa o
paranteza. Marele om de cultura (teolog, filosof si poet) a fost un
ins controversat, ar spune unii; eu insa as spune, mai degraba, ca
a fost un om chinuit. Sufletul lui era, in acea perioada critica,
taramul de lupta dintre Bine si Rau. Si fizic, el avea o
conformatie ciudata. Cineva care l-a vazut odata la baie spunea ca,
de la brau in jos, Nichifor Crainic avea o conformatie de satir.
Asa se explica comportamentul sau, oarecum aberant, din perioada de
detentie. Un exemplu: pe la inceputul anilor 50, deci in primii ani
de detentie, cand oamenii mai erau chinuiti si de alte instincte
decat de foame, el se afla intr-o celula din Zarca, impreuna cu
profesorul de filosofie Ion Petrovici, cu o inalta fata
bisericeasca si cu amiralul Macelaru. Ca in fiecare celula, si ei
isi treceau timpul cu diferite activitati in cazul lor, mai ales
intelectuale. Povesteau, puneau tara la cale, conferentiau (fiecare
pe teme din specialitatea lui), se dedau la barfe vinovate sau
nevinovate etc. Duminica, in special, dupa o scurta slujba oficiata
de inaltul prelat, conferentia Crainic. Intr-o astfel de
conferinta, el a tinut restransului sau auditoriu o lectie de
mistica ortodoxa. A vorbit atat de frumos si convingator incat l-a
impresionat profund pana si pe profesorul Ion Petrovici, care se
considerea mai degraba liber-cugetator. Dar dupa ce si-a terminat
exprimarea, Crainic s-a trantit pe pat si a fost auzit rostind o
vulgaritate greu de reprodus. Acesta era Nichifor Crainic. De
altfel, se spune despre el ca si in libertate, in vremurile lui
bune, era destul de slobod la gura.
Una dintre marile lui neputinte era foamea. Nichifor Crainic
suferea cumplit de foame. Si in libertate el fusese un gurmand, asa
ca, in foamea Aiudului de la sfarsitul anilor 50, el era dispus sa
se batjocoreasca pe sine sau chiar sa-L renege pe Dumnezeu pentru
un blid de terci. De altfel, isi recunoaste el insusi aceasta
neputinta intr-o marturisitoare poezie intitulata chiar Foamea.
Iata cum suna prima ei strofa:
In tara turmelor si-a painii/ Visez o mana de ciuperci!/
Lasati-ma in rand cu cainii/ La raiul unui blid de terci!.
Cunoscandu-i neputinta, unii dintre caralii se amuzau punandu-l
sa joace ca ursul sau sa conteste existenta lui Dumnezeu in
schimbul unei portii consistente de mancare. Cand il intalneau prin
curte (acest lucru se petrecea in fabrica inchisorii), strigau dupa
el, incitandu-l:
Hei, Crainic, daca joci ca ursul, capeti o gamelea cu
arpacas!.
Si nefericitul, batand darabana cu palma, pe fundul unei gamele
pe care o purta totdeauna cu el, juca precum ursul! La sfarsit isi
primea portia promisa, pe care o infuleca hulpav.
Este bine sa recitim si Razboiul Nevazut, de Sfantul Nicodim
Aghioritul. Scrie acolo cum trebuie sa fie crestinul trezvitor: in
asa fel incat sa nu il surprinda daca primeste o palma din senin,
fara sa fi facut nimic. Am rezista probei?
Ne-am pus oare problema cum am reactiona daca am fi supusi
batailor, jignirilor, umilirilor, pur si simplu gratuit? Cati
dintre noi au trecut cu adevarat prin situatii injositoare, prin
constrangeri si bataie, ca sa isi stie cat de cat reactiile
instinctive, sa isi cunoasca slabiciunile, sa vada, pur si simplu,
cum este sa treci prin asa ceva?
Majoritatea dintre noi, trebuie sa o recunoastem, nu am cunoscut
asa ceva. Cei mai in varsta, care poate au apucat sa faca armata
obligatorie, cei care au trait in institutii colective (camine,
orfelinate) stiu, cat de cat, despre ce e vorba. In orice caz, la
mijloc se afla rezistenta launtrica: acel ceva care iti da
verticalitate, care te face sa te simti OM. Este mare pericol
atunci cand aceasta este zdruncinata si uneori, TOCMAI pentru ca NU
STIM cum este in astfel de situatii, o putem pierde pentru ca ne
pierdem cu firea si avem impresia ca ar fi trebuit ca demnitatea
noastra de om sa arate altfel.
Sfantul Ioan Gura de Aur spunea, de pilda, ca in fata acuzelor
rauvoitoare nu trebuie sa ne pierdem cu firea, chiar si acolo unde
ele ar contine o bruma de adevar. De ce? Pentru ca cei care acuza
nu o fac cu scopul indreptarii, ci cu scopul demolarii celuilalt.
Nu trebuie sa dam drepturi asupra launtrului nostru, asupra
constiintei noastre, celor care au scopuri rele.
Sa nu ne inchipuim ca demnitatea inseamna sa fii intact fizic
sau sa fii respectat in orice fel de ceilalti. Poti ajunge cel mai
dispretuit dintre toti, ciuca batailor. Atunci intervine simtamanul
rusinii si al fricii. Poate ca nu suporti umilinta la care esti
supus, este prea mult pentru tine, si atunci cedezi, cum s-a
intamplat cu acel detinut politic care a rezistat torturilor din
Pitesti dar care, atunci cand tortionarul s-a urinat asupra lui, a
cedat. O umilinta prea mult pentru el. Sau poate ca te domina frica
atat de mult incat te-ai anihilat ca persoana.
Dar si acestea sunt indreptate tot catre demolarea rezistentei
din interior (care se rasfrange, fireste, si in exterior). Oricare
ar fi mobilul cedarii, conteaza mai putin. Conteaza ca se tinteste
la aceasta, la distrugerea acestei rezistente din interior. Pentru
ca astfel devii o umbra de om care face orice.
Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori
Sunt multe din noi, din afectele noastre, pe care nu le stim cum
trebuie, pentru ca nu ne cunoastem deplin si poate mai traim si in
inchipuire, chiar la modul benign. Ne inchipuim cum ar fi daca ar
fi Mare inselare. NIMIC nu o sa fie dupa inchipuirea noastra. Ne
inchipuim, de pilda, cum ar fi sa facem foamea. Daca nu ar fi de
plans, ar fi de ras. Noi nu stim cum este foamea si punct. Nu are
sens sa incercam sa ne imaginam. Foametea e atat de cumplita incat,
fara credinta destula, fara lupta cu patimile, fara intarirea
harului, ii poate impinge pe oameni inclusiv sa devina ucigasii si
canibalii propriilor copii. O spune Insusi Hristos in versetele
eshatologice si o stim din istoria recenta (vezi foametea din
Ucraina). Si noi ne inchipuim ce este o foamete?!
Avem o singura sansa de rezistenta in conditii de vremuri
apocaliptice razboi, prigoana, foamete. Sansa noastra este o
Persoana si se numeste Iisus Hristos. A fost rastignit in zilele
lui Pontiu Pilat, dupa ce, in prealabil, a fost arestat,
intemnitat, supus batailor si batjocurilor, scuipat si biciuit.
Fiu al unui Tata, El ne trimite pe Mangaietorul. Asadar,
avandu-L pe Hristos, avem Sfanta Treime. Avem dragostea.
El si doar El este taria noastra, de fapt, rezistenta noastra.
Sa nu ne punem increderea in pregatirea omeneasca (nu e de
neglijat, dar sa nu depindem de ea). Totul poate fi demolat si daca
noi ne-am agatat de cele omenesti, daca noi ne-am pus nadejdea
salvarii noastre in orice NU este Hristos, atunci suntem in mare
pericol. Pentru ca totul ne poate fi rapit, insa Hristos nu.
Dar la ce foloseste Hristos? Dragoste, Treime, poate ne suna cam
teologic, cam abstract? Pentru ca, desigur, Hristos nici nu poate
fi luat in rucsac ca sa ne acopere de ploaie sau sa ne astampere
foamea biologica, nici nu ne protejeaza neaparat de batai sau
agresiuni punandu-i la respect pe tortionari.
Nu vor veni ctre tine rele i btaie nu se va apropia de locaul
tu. C ngerilor Si va porunci pentru tine ca s te pzeasc n toate
cile tale. Pe mini te vor nla ca nu cumva s mpiedici de piatr
piciorul tu. Peste aspid i vasilisc vei pi i vei clca peste leu i
peste balaur.
C spre Mine a ndjduit i-l voi izbvi pe el, zice Domnul; l voi
acoperi pe el c a cunoscut numele Meu. Striga-va ctre Mine i-l voi
auzi pe el; cu dnsul sunt n necaz i-l voi scoate pe el i-l voi
slvi.
Cu lungime de zile l voi umple pe el, i-i voi arta lui mntuirea
Mea (Ps. 90).
Dar relele vor veni si poate si bataia. Pentru ca victoria,
scaparea, refugiul pe care ni L-a dat Hristos nu este din ordinea
celor vazute. Nu vom fi asemenea eroilor din filme si basme. Nu vom
rapune pe vrajmasii nostri cu pumnul sau piciorul, insirandu-i ca
in filmele hollywoodiene, si nici ingerul nu ii va alunga de la
noi.
Dar acestea toate cate ar veni, prin Hristos, nu vor deveni
piatra de impiedicare pentru sufletele noastre. Prin Hristos,
ingerii ne vor ridica inimile, sa nu cadem. Asa cum au fost langa
El in gradina Ghetsimani, asa pot fi langa noi atunci cand ne e
greu, cand tremura inima in noi si frica ne copleseste, scotand o
sudoare rece.
Nu vom rapune rautatea vitriolanta din jurul nostru. Dar putere
avem de la Hristos sa o stingem cand intra in sufletele noastre sau
cand propriile noastre scorpii launtrice tasnesc din noi. Avem
putere de la Hristos sa calcam peste lasitatea, orgoliul, neputinta
noastra, peste balaurul groazei si leul terorii.
Sa nu ne mai inchipuim, sa renuntam la iluzii si proiectii si sa
nu ne visam eroi si martiri, ci sa ne asumam drept ceea ce suntem,
niste pacatosi si potentiali vanzatori, pe care NUMAI marea mila a
Domnului ii poate salva! E cel mai bun, mai realist si mai sigur
inceput pe care il putem face: BIZUIRE 0 (ZERO) PE SINE!
Sa citim mai multa literatura si istorie din inchisorile si
perioada marilor experiente ale razboiului si totalitarismelor
recente.
Sa ne rugam, sa ne plangem real pacatele (si nu doar o data si
gata), sa ne zdrobim rautatea si impietrirea inimii, pana cand din
ea incepe sa curga sange ca sa putem lua in schimb Duh Sfant, hrana
cereasca, izvor de vitejie duhovniceasca, iar nu de la trup si de
la sange...
Sa ne pregatim prin toate mijloacele! Si sa ne rugam mai mult
unii pentru altii. Sa cerem sa ni se incalzeasca inima pentru
durerile ce vor veni. In salbaticia care se anunta, aceste
rugaciuni, aceasta dispozitie buna catre semeni, va putea conta cat
o paine calda pentru un flamand.
Sa cautam sa recuperam din noi insine macar o farama din lumina
ce ne-a fost aratata de Mantuitorul cand S-a pogorat intru noi,
cercetandu-ne si inviindu-ne din moarte si din iad, cand ni S-a dat
spre a-L vedea, a-L gusta, a-L manca si a-L bea.
O mica farama de lumina, acum, cand vine ceasul
intunericului
(va mai urma doar daca va mai fi timp si va voi Dumnezeu sa
urmeze)
