INTERJECIAInterjecia este o parte de vorbire neflexibil care
exprim, prin sunete articulate, senzaii, stri sufleteti, manifestri
de voin ale vorbitorului sau imit sunete i zgomote din
natur.Clasificarea interjeciilor1. Dup structur i din punctul de
vedere al originii lor, interjeciile se grupeaz n urmtoarele clase:
interjecii primare (simple): ah!, aoleu!, of!, vai!, bre!, poc!,
bravo!, halal!, adio! etc. interjecii compuse: cioc-boc!,
hodoronc-tronc!, tic-tac!, trosc-pleosc!, treanca-fleanca!,
tura-vura! etc. interjecii formate din alte pri de vorbire sau din
grupuri de cuvinte prin conversiune: Doamne!, Poftim!, Ca s vezi!,
Doamne ferete!, Ajutor! etc.2. Dup semnificaia lor, interjeciile
sunt de trei feluri: interjecii cu valoare emotiv (exprim senzaii
sau sentimente): a!, ah!, aoleu!, a!, brr!, bravo!, ehe!, halal!,
hm!, oho!, of!, poftim!, ura!, vai!, zu! etc. interjecii care
exprim un act de voin sau servesc ca mijloc de adresare: ajutor!,
aho!, alo!, bre!, cea!, cuu-cuu!, haide!, his!, ho!, iat!, mi!,
pst!, ptru!, pui-pui!, stop!, zt! etc. interjecii imitative sau
onomatopee (reprezint reproducerea aproximativ a sunetelor din
lumea nconjurtoare): bang!, bz!, boc!, bldbc!, buf!, cirip!,
cotcodac!, cucu!, cucurigu!, gogl!, ham!, ha!, hor!, mrr!, piu!,
pleosc!, trosc!, zdup!, zvr! etc.Cele mai multe interjecii cu
valoare emotiv sunt polisemantice. Ele i precizeaz sensul doar n
cadrul contextelor n care apar.ntrebuinarea interjeciilorDup rolul
lor, se disting urmtoarele tipuri de interjecii:a) interjecii care
alctuiesc propoziii neanalizabile. Ele se folosesc fr a realiza
relaii cu celelalte pri ale propoziiei: Vai, m doare! Ura, am
nvins! Sfinte Dumnezeule, ce-ai pit? b) interjecie care ndeplinesc
funcia unei pri de propoziie. Aceste interjecii se ncadreaz n
structura sintactic a propoziiei ndeplinind urmtoarele funcii
sintactice: subiect: Din desi se auzea mor-mor-mor! predicat: Hai
la culcare! El atunci trosc! una la ceaf! nume predicativ: Era vai
de capul lor! complement direct: Am auzit trosc! i puntea s-a rupt
n dou. complement circumstanial de mod: Btea cioc! cioc! la
fereastr. complement instrumental: Avea o hain cptuit cu aoleu!
