Extremistii au pierdut

Cristian Preda,

Alegerile regionale din Franta, din 6 si 13 decembrie, sunt primele organizate in noul decupaj administrativ. Intr-adevar, dupa o dezbatere de vreo sase ani, numarul regiunilor a fost redus de la 27 la 13. Surpriza primului tur a constituit-o scorul Frontului National.

Sondajele anuntasera, totusi, ca formatiunea extremista condusa de Marine Le Pen va castiga. De altfel, nu era prima data cand FN iesea pe locul intai: se mai intamplase si la alegerile europene din 2014. E drept ca, acum, scorul a fost cu trei procente mai mare, ajungand la 28%. In sase regiuni, partidul extremist a iesit pe primul loc, iar in alte doua - pe pozitia secunda. A urmat o saptamana in care soarta democratiei franceze a fost deplansa in toata Europa.

Organizarea celui de-al doilea tur a fost precedata de discutii aprinse. Regula de intrare in runda decisiva e una speciala: pot sa participe toate listele care obtin minimum 10%. In plus, cine face peste 5 procente are dreptul la ,,fuziune", adica poate sa se alieze cu un alt partid calificat si sa-si imparta apoi mandatele castigate, fiindca scrutinul e proportional, chiar daca invingatorul din fiecare regiune primeste o ,,prima" de 25%, pentru a-si asigura o majoritate. Pe langa decizia de a continua pe cont propriu sau in alianta, mai e si optiunea retragerii candidatilor. Solutia din urma a fost folosita in trecut, la diverse alegeri, pentru a bloca o victorie a extremistilor de la FN. Au propus-o acum, ca solutie de principiu, socialistii, care obtinusera in turul intai 23%. Alianta de centru-dreapta, care a castigat la nivel national 27 de procente, a refuzat. Liderul ei, fostul presedinte Nicolas Sarkozy, a spus ca va continua asa-numita politica ,,nici, nici", adica fara M. Le Pen, dar si fara Francois Hollande. El intelegea sa conteste astfel teza FN, potrivit careia dreapta si stanga sunt o apa si-un pamant sau, cum se zice la Bucuresti, sunt ,,sistemul".

Analiza situatiei fiecarei circumcriptii in parte s-a dovedit a fi mai complicata decat parea la prima vedere. Un caz foarte special era, de pilda, cel al regiunii Languedoc-Roussilon-Midi-Pyrenee, unde clasamentul dupa primul tur arata asa: socialistii - 31,8%, FN - 24,4%, dreapta - 18,8%. Cea din urma lista a fost condusa de Dominique Reynie, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, care a decis de curand sa se angajeze in politica. Toate analizele aratau ca retragerea lui din cursa ar fi avantajat FN, nu pe socialisti. Asa ca Reynie a ramas in competitie. Socialista a castigat cu 44%, lepenistul a luat 33, iar politologul - 22.

De fapt, doar socialistii s-au retras, si anume in doua regiuni, cele in care Marine Le Pen si Marion Marechal Le Pen, nepoata sa, ocupasera primul loc, cu peste 40%. In alte zece regiuni au fost confruntari ,,triunghiulare", iar in Corsica, au ramas in competitie patru din cele cinci liste care avusesera peste 10%. Pe de alta parte, in opt regiuni Partidul Socialist s-a aliat cu comunistii si cu ecologistii, care refuzasera o colaborare pre-electorala.

Turul decisiv a consemnat infrangerea lui Le Pen. Nu e vorba doar despre circumscriptiile unde numele acesta se regasea pe buletinul de vot, ci de absolut toate regiunile. Listele de dreapta - o coalitie intre Les Republicains, UDI, MoDem - s-au impus in sapte regiuni, aliantele construite in jurul socialistilor in alte cinci. In Corsica a castigat o lista regionalista, al carei lider a anuntat, imediat dupa scrutin, ca drumul spre independenta al insulei e de-acum deschis. Cum se explica infrangerea FNf Un factor important e sporirea participarii cu peste 8 procente, in al doilea tur de scrutin comparativ cu primul: au venit sa isi exprime optiunea toti cei care nu vor sa vada FN la putere. Ceva similar s-a petrecut deja la prezidentialele din 2002, cand Jean-Marie Le Pen reusise sa

se califice in turul decisiv. Frica de extremism e factor de mobilizare.

E o lectie importanta pentru fortele moderate, care se pregatesc de prezidentialele din primavara lui 2017. Republicanii au anuntat, mai demult, ca vor organiza alegeri primare, pentru a desemna candidatul care-l va infrunta pe presedintele in functie, F. Hollande, sau pe premierul Manuel Valls, cei mai populari politicieni de stanga. In ambele tabere, miza esentiala va fi asocierea cu partidele mai mici, invecinate ideologic, pentru a nu rata calificarea in finala marii curse pentru Palatul Elysee.

P.S. Notez si faptul ca anuntarea rezultatelor de la regionalele din Franta a fost si o ocazie pentru a formula o revendicare politica in Romania. Mai multe organizatii care cer reintroducerea scrutinului majoritar in doua tururi, pentru alegerea primarilor, au citat infrangerea FN ca un argument in sustinerea propriei lor cauze. Diferentele majore dintre sistemul electoral francez, folosit la scrutinul din 6 si 13 decembrie, si cel care a fost in functiune la noi, intre 1992 si 2008, nu au fost mentionate. Voi preciza, de aceea, ca Romania a adoptat sistemul ,,primei electorale" doar la legislative si exclusiv in perioada 1926-1933, iar in toate ocaziile in care a fost in vigoare un scrutin majoritar in doua tururi, intrarea in finala a fost limitata la primii doi clasati.