Fondat la 15 martie 1876

www.revistatimpul.roRevistă de cultură contemporană n Serie nouă n ianuarie 2017 n 24 pagini n 5 lei n Se distribuie în

ACTUALITATE 2‑3

2017 – un an plin de evenimente de primă categorie n

Cosmin Ciotloş

Marile familii n

ACTUALITATEA LITERARĂ 9

Ora magică. Proza Veronicăi D. NiculescuPagini coordonate de Radu VancuOpinii semnate de Luminiţa Corneanu, Adela Greceanu, Dana Pîrvan‑Jenaru, Andrei C. Șerban, Ioan Șerbu și Mihail Vakulovski n

FOCUS 4‑5

Exegeza BiblieiPagini coordonate de George BondorOpinii semnate de Florina Rodica Hariga, Petru Molodeţ‑Jitea, Victor Alexandru Pricopi și Constantin Răchită n

FILOSOFIE 6‑7

Anul XVII Nr. 214

INTERVIU 12‑13

Vladimir Găitan:„Dictatura avea un respect pentru artiști, chiar dacă impunea foarte multe” n

EXCLUSIV 21

Reflexiile artei persane în contemporaneitate n

Paradoxal, claritatea sem­nalelor că lumea  noas­tră s­a schimbat nu ne

oferă și limpezimea de a putea scruta nici măcar viitorul imediat.

Se prea poate ca lumea să mai fi tre­cut  prin astfel de momente și altădată. Pentru lumea noastră, aceea modelată ire­mediabil de „secolul scurt” început în 1914 și sfârșit în 1989, chiar și după avertis­mentul popperian referitor la faptul că suntem mereu expuși riscului de a con­funda „predicţia” cu „profeţia”, încă mai exista, sustenabilă inclusiv metodologic, speranţa că putem întrevedea, graţie evo­luţiei știinţelor sociale și subdomeniilor acestora, tendinţele desfășurării eveni­mentelor pe termen scurt. Noile tehnolo­gii ale comunicării și globalizarea contac­telor păreau, la rându­le, să se constituie într­un puternic argument în acest sens. După sfertul de veac tranzitoriu, cel care a infirmat teza „sfârșitului istoriei” (ea în­săși o „profeţie”, în sensul dat de Popper termenului) și care a demonstrat, deopo­trivă, că avertismentul huntingtonian re­lativ la „valurile de revers” ale democrati­zării a fost perfect îndreptăţit, am intrat, date fiind recentele evoluţii în principal politice din lumea occidentală, nu atât

în  epoca „post­adevărului”, cât în aceea a post­realităţii.

Realitatea lumii noastre era, mai cu­rând, cel puţin teoretic, în posteritatea a două războaie mondiale și a metanara­ţiunii răului politic pe care acestea au scris­o, aceea a „eticii neuitării” și aceea a libertăţii. În post­realitate, suntem mai preocupaţi de securitate. În realitatea de până acum foarte puţini ani, deși mai mult de jumătate din populaţia lumii trăia în non­democraţii, exista cvasi­certitudi­nea că democraţiile consolidate nu pot fi afectate de derapajele populiste, întrucât dispun de mecanisme, proceduri și aran­jamente instituţionale care asigură func­ţionarea cordoanelor sanitare necesare. În post­realitatea ce se constituie în actu­alitatea noastră existenţială, populismul promite să înlocuiască politica instituţio­nal­procedurală cu politica de lider, iar personalizarea politicii are drept primă consecinţă impredictibilitatea.

Ne aflăm, ca atare, la începutul unei epoci a nesiguranţei, iar încercările spe­cialiștilor din știinţele sociale nu se pot concentra, cel puţin deocamdată, decât asupra cauzelor care au făcut ca lumea să ajungă aici. În raport cu această „nouă lume”, spaţiul românesc pare a se afla,

din nou, în defazaj. Încercând să ne confi­gurăm, pe multiple – și adeseori contra­dictorii – voci, noul „proiect de ţară”, pare că am reușit să evităm cântecul de sirenă al populismului care, din America lui Trump și până în Rusia lui Putin, anunţă posibilitatea ștergerii diferenţelor dintre democraţii și regimurile autoritare. Mă tem că este, însă, doar o amânare, câtă vreme, deși actorii politici de clară orien­tare populistă nu sunt pe scenă, cei care evoluează acolo nu vor putea rezista „efec­tului de imitaţie” transmis de această ideo­logie transdoctrinară, cameleonică și te­ribil de adaptabilă ce dă tonul, astăzi, de la nivelul SUA până la cel al mai multor state europene. În orice caz, spaţiul nostru public este pregătit în această direcţie, dacă e să­l analizăm fie numai discursiv. Post­realitatea s­a insinuat deja aici,  ur­mând a se umple, încetul cu încetul, cu un conţinut a cărui principală substanţă e nesiguranţa.

(Acest articol este asumat de autor exclusiv în calitatea sa de Director onorific

al Revistei Timpul și nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia

dintre instituţiile și/sau organizaţiile la care este angajat sau afiliat)

„Post‑adevăr” şi post‑realitate: de la sfârşitul unui secol scurt spre epoca nesiguranţeiDaniel Şandru

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

Conturi deschise de Filiala București a O.A.R.

Cont în lei:Banca Raiffeisen, sucursala Victoria:IBAN:RO43 RZBR 0000 0600 1676 3741BIC: RZBRROBU

Cont în Euro:Banca Raiffeisen, sucursala Victoria:IBAN:RO42 RZBR 0000 0600 1676 3759BIC: RZBRROBU

Director onorific:Daniel Şandru

Redactor‑şef:George Bondor

Redactor‑şef adjunct:Gabriel Cheşcu

Colegiul de redacţie:Ștefan Afloroaei, Al. Călinescu, Daniel Condurache, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Editori coordonatori:Sorin Bocancea, Radu Vancu, Andrei Giurgia, Adina Scutelnicu

Rubrici permanente:Mioara Anton, Maria Bilaşevschi, Emil Brumaru, Bogdan Călinescu, Cosmin Ciotloş, Dragoş Dascălu, Lucian Dîrdală, Stelian Dumistrăcel, Claudiu Komartin, Teodora Manea, Angelo Mitchievici, Roxana Patraş, Dan Pavel, Lavinia Maria Pruteanu, Dana Țabrea

Redacţia:Cornelia Păduraru (tehnoredactare), Rodica Crîşmaru (grafică), Andrei Cucu (fotoreporter),Roxana Petraru (PR & editor web)

Responsabilitatea opiniilor exprimate în paginile revistei aparţine autorilor.

Redacţia şi administraţia:Strada Petru Rareş, nr. 2, Iaşi – 700126Tel.: 0040 (232) 277998

Marcă înregistrată la OSIM cu nr. 90797ISSN–L 1223 – 8597ISSN 1223‑8597

E‑mail: redactie@revistatimpul.rowww.facebook.com/RevistaTimpul.ro

Revistă de cultură contemporană editată de Asociaţia Revistei TIMPUL şi susţinută de Grupul Editorial Adenium.

Publicaţie decorată de Preşedinţia României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria F, „Promovarea culturii” (Decretul nr. 471/2016).

Această ediţie apare cu sprijinul Consiliului Judeţean Iaşi şi al Ministerului Culturii.

Donează în conturile campaniei pentru salvarea casei lui Enescu din Mihăileni, judeţul Botoșani:

2 | ACTUALITATE

Dacă anul 2016 a fost unul plin de evenimente culturale pentru toate gusturile, 2017 nu se lasă mai prejos. Cu toate că suntem abia la început de an, organizatorii de evenimente culturale şi nu numai au anuntat deja datele de desfăşurare, primii invitaţi confirmaţi şi locurile de desfăşurare ale acestora. Fie că vorbim de artă, muzică sau literatură, agenda pentru acest an este

una consistentă şi de bună calitate. Vă propun o scurtă listă cuprinzând o parte din evenimentele anului 2017 din România la care vă recomand să mergeţi.

Andrei Giurgia

2017 – un an plin de evenimente de primă categorie

Filme şi muzică pe câmpie

Și anul acesta, luna mai va aduce la Iași ediţia a VIII­a a celui mai important festival de film dedicat în întregime

cinematografiei românești. Serile Fil­mului Românesc vor avea loc în 2017 în pe­rioada 10­14 mai, iar organizatorii promit să aducă peste 50 de personalităţi din cinema­tografia românească. Ediţia de anul acesta va aduce și câteva noutăţi. Festivalul se va desfășura pe secţiuni, vor fi peste 60 de pro­ducţii cinematografice vechi, noi, dar și în premieră, iar publicul tânăr va avea parte de o serie de evenimente prin care se va face educaţie cinematografică.

În perioada 3­5 iunie 2017 se va desfășura o nouă ediţie a Blaj aLive Festival. Au tre­cut trei ani de când românii revin pe Câmpia Libertăţii din Blaj, la fiecare început de vară, pentru a petrece două zile și două nopţi de experienţe culturale binevenite în dezvolta­rea unei comunităţi de oameni frumoși, uniţi și pregătiţi să aducă un plus de culoare și va­loare în jurul lor. Marea adunare anuală este acum centrată în jurul unui festival multi­cultural global, dedicat educării tinerilor în spiritul libertăţilor europene și manifestări­lor specifice, pe fondul conservării valorilor culturale naţionale, omniprezente în orașul în care a răsărit soarele românilor. Blaj aLive Festival promovează libertatea, educaţia și inovaţia ca suport tehnologic pentru dezvol­tarea culturală și găzduiește iniţiativele tine­relor organizaţii, parte din noua revoluţie culturală. Aici au participat, alternativ, orga­nizaţii și entităţi culturale din toate colţurile ţării: Jazz in The Park din Cluj, Astronaut Kru din Deva, Incubator din Sibiu și București, Audio Fort din Alba Iulia sau Cărturești din București și Timișoara.

Blaj aLive Festival sprijină libera expri­mare artistică și promovarea artiștilor repre­zentativi pentru cultura globală, aducând mai aproape de publicul din România pro­iecte cu puternic impact, cum au fost Awol­nation, Manu Chao, Seether, James Lavelle sau Michael Mayer. Festivalul este organizat la intersecţia drumurilor dintre Cluj, Sibiu, Timișoara și Brașov, facilitând, prin politica de preţuri, serviciile culturale și turistice  ofe­rite, accesul tinerilor la un festival  muzical

internaţional generalist, adaptat pieţei și pu­terii locale de cumpărare. În 2016, aproape 18 000 de iubitori de muzică, natură și liber­tate din întreaga ţară sau de peste hotare și­au dat întâlnire, pe Câmpia Libertăţii, cu cele mai cunoscute trupe din ţară și din străi­nătate, la cea de­a patra ediţie a festivalului, desfășurat în perioada 18­19 iunie 2016. Pe du­rata maratonului artistic, peste 50 de artiști de top, dintre care 9 internaţionali și 41 din ţară, au oferit show­uri pline de energie pe cele șase scene Blaj aLive.

Electric Castel: 12‑16 iulie 2017

alt­J, Moderat, Nero, Noisia, Architects – primele confirmări de artiști pentru Elec­tric Castle (EC) 2017. De la Aaron Paul

la Ellie Goulding, foarte multe vedete și­au declarat public admiraţia pentru alt­J în ulti­mii ani. La fel de greu e să găsești o trupă atât de tânără care să aibă deja în palma­res un Mercury Prize, obţinut în 2012, anul în  care debutau cu albumul „An Awesome Wave”, ce avea să le aducă și trei nominali­zări la Brit Awards. Fanii Electric Castle vor asculta în premieră în România un mix unic de indie și rock progresiv și se vor recunoaște după semnul ∆, pe care trupa și l­a ales ca simbol și de la care îi vine numele – combi­naţia de taste alt­J este cel mai simplu mod de a scrie acest semn pe un Mac. Unul dintre cele mai creative proiecte de pe scena dance din ultimii ani, Moderat îi aduce împreună pe trei dintre cei mai talentaţi artiști germani ai momentului, Modeselektor (Gernot Bron­sert și Sebastian Szary) și Apparat (Sascha Ring). Moderat și­au lansat în 2016 ultimul album și sunt în plin turneu mondial, cu con­certe programate din Mexic până în Ucraina. Apreciaţi de lumea muzicală pentru  calita­tea muzicii pe care o produc, îi veţi regăsi invitaţi în evenimente dintre cele mai di­verse, de la festivalul de jazz de la Montreux până la show­uri live la BBC Radio. Premiaţi cu Grammy, britanicii de la Nero ajung la EC2017 în cea mai bună formulă a lor, ală­turi de Alana Watson, după ce în ultimii doi ani au făcut tranziţia de la DJ la electronic live band. Li se alătură pe afiș Noisia, una dintre cele mai cerute trupe în clasamen­tele  făcute de fanii EC. În 2017, cei de la

Architects au avut recenzii extraordinare și o ascensiune fulminantă în ultimele luni, fiind unul dintre cele mai așteptate nume de către fanii genului. Trupa vine la Electric Castle în plin turneu de promovare al ultimului lor album, „All Gods Have Abandoned Us”. Elec­tric Castle este primul festival din România care a mutat muzica electronică și sunetele live ale concertelor pe scenele indoor sau în aer liber ale unui castel. Încă de la prima edi­ţie, din 2013, festivalul a fost nominalizat în fiecare an în finala European Festival Awards la categoria „Cel mai bun festival de mărime medie”, alături de nume cu tradiţie în Europa.

Gărâna Jazz Festival: 6‑9 iulie 2017

Gărâna Jazz Festival, cel mai complex eveniment de jazz open­air din Europa Centrală și de Est, anunţă cea de­a

21­a ediţie, ce va avea loc între 6 și 9 iulie 2017 în Munţii Semenic, judeţul Caraș­Severin. După sărbătorirea a două decenii de festival, Gărâna continuă să consolideze pasiunea și nevoia de jazz sub cerul liber, cultivând li­bertatea muzicii live în mijlocul naturii, așa cum a făcut­o din 1997 până în prezent. Ediţia precedentă a festivalului, desfășurată între 7 și 11 iulie 2016, a adus laolaltă mii de pri­viri aţintite asupra line­up­ului aniversar ce s­a bucurat de prezenţe memorabile ca Jack Dejohnette, Ravi Coltrane, Matt Garrison, Yuri Honing Acoustic Quartet, Kari Ikonen Trio, Nils Petter Molvær Quartet, Louis Sclavis Trio și mulţi alţii. Cinci zile lungi de vară s­au așezat în amintirea celor veniţi să sărbăto­rească 20 de ani de Gărâna sub forma unei colecţii de stări ce compun, împreună, expe­rienţa unui festival unic în Europa.

Pentru a marca ediţia aniversară și viito­rul unui festival care a crescut odată cu isto­ria jazz­ului românesc, Gărâna Jazz Festival va lansa în 2017, la București, Timișoara și Cluj, un album cu 214 priviri aruncate asupra celei de­a 20­a ediţii, surprinse de fotografii Horaţiu Șovăială și Mihai Șovăială, aflaţi pentru prima dată în poiană. Cei care au fost la festival sau cei care și­au dorit să ajungă în munţii cu jazz vor putea trăi sau retrăi de­taliile și emoţiile zilelor blânde și nopţilor răcoroase din cătunul cu muzică live.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

ACTUALITATE | 3

Festivalul George Enescu: 2‑24 septembrie 2017

Ediţia 2017 a Festivalului Internaţio­nal George Enescu (2­24 septembrie) aduce la București și în alte șapte

orașe din ţară peste 3 000 dintre cei mai apreciaţi artiști străini și români în peste 80 de evenimente. „Ediţia 2017 a Festivalu­lui va avea un concept nou, cel de lumină. Prin modul în care cade sau este proiec­tată, lumina permite publicului să desco­pere perspective noi și să găsească sen­suri noi, chiar în experienţe ce i se par cunoscute. Așa va fi muzica la Festivalul Enescu în 2017: o vom redescoperi îm­preună, cu ajutorul tehnologiei, al proiec­ţiilor multimedia, al matematicii, al mu­zicii contemporane, al marilor artiști care vin să interpreteze la București”, a decla­rat Oana Marinescu, director de comuni­care al Festivalului Enescu.

Cu un nou directorat de primă marcă la nivel internaţional – Zubin Mehta, pre­ședinte onorific și Vladimir Jurowski, director artistic  – în 2017, Festivalul va pune într­o nouă lumină creaţia lui George Enescu, precum și muzica clasică în ge­neral. Ca parte a acestui demers, Festiva­lul va pune tehnologia în serviciul muzi­cii clasice și al creativităţii, prezentând lucrări cunoscute, într­o nouă abordare; va aduce în prim­plan muzica contempo­rană, invitând pentru prima dată la Bucu­rești pe unii dintre cei mai cunoscuţi com­pozitori ai momentului; va oferi publicului posibilitatea să se bucure de un număr re­cord de lucrări ale lui George Enescu (37) – două dintre acestea fiind în premieră is­torică în Festival.

Ediţia 2017 aduce ca noutate absolută și seria de concerte Muzica Secolului 21, în cadrul căreia va avea loc Forumul Interna­ţional al Compozitorilor, unde unii dintre cei mai importanţi compozitori contem­porani ai lumii vor participa la discuţii cu publicul larg. De asemenea, un alt  mo­ment important, în premieră absolută în

România, este „Imaginary  – o expoziţie interactivă despre matematică și muzică”, parte a proiectului „București Creativ”.

În total, în ţară vor avea loc 12 con­certe în cadrul ediţiei 2017 a Festivalului, în orașe precum Iași, Brașov, Cluj, Timi­șoara, Bacău, Ploiești și Sibiu.

Untold: 3‑6 august 2017

Dj­ul Armin van Buuren revine la Cluj­Napoca în vara lui 2017, pentru a treia ediţie a festivalului Untold.

Printre numele confirmate deja se mai numără Afrojack, Dimitri Vegas & Like Mike, Hardwell și Martin Garrix. Artistul olandez în vârstă de 40 de ani revine la Untold, după ce la ediţia din 2016 a mixat pe scena festivalului timp de aproape șapte ore. „Afrojack, Armin van Buuren, Dimitri Vegas & Like Mike, Hardwell și Martin Garrix își ţin promisiunea făcută fanilor și revin la Untold. Impresionaţi de atmosfera Untold, dar și de energia fanilor festivalului, Axwell & Ingrosso și Steve Aoki vor fi prezenţi pentru prima dată la Cluj­Napoca și se alătură celor 5  superstaruri care au scris deja pagini nu meroase în povestea Untold. Cei mai buni DJ ai lumii sunt primele 7 stele anun­ţate din line­up­ul Untold 2017. Iar surpri­zele nu se opresc aici. Alte staruri inter­naţionale, ale genurilor live acts, tehno, drum&bass, house, vor fi prezente pe sce­nele festivalului, în total, aproape 200 din­tre cei mai buni artiști”, arată organiza­torii Untold în comunicat.

DJ­ul numărul unu al planetei, Martin Garrix, se întoarce și el la Untold. În 2016, artistul a venit pentru prima dată în Ro­mânia și a rămas impresionat de publicul și de atmosfera festivalului. A promis la ediţia de anul trecut că va reveni și se ţine de promisiune.

Ediţia din 2016 a festivalului Untold a  adus la Cluj­Napoca peste 70  000 de

oameni, ultimele două zile din festival fiind sold out.

TIFF 2017

După o ediţie aniversară cu un nou record de spectatori, Festivalul Internaţional de Film Transilva­

nia și­a stabilit datele pentru cea de­a 16­a ediţie: 2­11 iunie 2017. Anul trecut, peste 79  000 de spectatori au vizionat cele 248 de filme, numărul total al parti­cipanţilor depășind 120 000. După festi­val, filmele au continuat să călătorească prin ţară, în Caravana TIFF, traversând peste 15 orașe.

În cei 15 ani de existenţă, cel mai mare festival de film din România a schimbat faţa Clujului, contribuind ma­siv la transformarea lui într­unul dintre cele mai dinamice orașe din ţară. „TIFF este primul mare eveniment cultural care a pus Clujul pe hartă, iar în cei 15 ani a format un public important interesat de film, media, arte vizuale. Voluntarii, elevii, studenţii care au trecut prin programele educaţionale TIFF au dus mai departe ex­perienţa căpătată în timpul festivalului, iniţiind peste ani propriile lor proiecte. Întreg profilul orașului s­a schimbat fun­damental datorită TIFF­ului – astăzi, Clujul aspiră să devină un important centru de producţie cinematografică, are două facul­tăţi cu profil de cinematografie/media/ TV și o mulţime de evenimente cultu­rale”, declară Tudor Giurgiu, președin­tele festivalului.

Concertele anului 2017

Depeche Mode, Pink Martini, Eva­nescence, Deep Purple, Apoca­lyptica, Jethro Tull, Diego el Ci­

gala, Andrea Bocelli și Gianna Nannini, dar și muzicienii Kenny Garett, Gregory Porter și Al Di Meola se numără printre artiștii care vor susţine concerte în Ro­mânia, în 2017.

Depeche ModeTrupa Depeche Mode va concerta pe

23 iulie 2017 în România, Clujul fiind pe lista orașelor din turneul „The Global Spi­rit Tour”, de promovare a noului album, „Spirit”, au anunţat membrii trupei în ca­drul unei conferinţe de presă din Italia, transmisă live online pe propria pagina de Facebook. Concertul care va fi susţi­nut pe stadionul Cluj Arena în 23 iulie este al treilea pe care trupa britanică îl va susţine în România, după cele două din București, din 2006 și 2013.

Jethro TullJethro Tull va cânta la Sala Palatului,

pe 21 februarie. Trupa formată în anul 1967, în orașul Blackpool, Anglia, a fost un fenomen unic în istoria muzicii. Con­cepută ca o trupă de blues psihedelic, mu­zica Jethro Tull a fost întotdeauna un complex care cuprinde mai multe stiluri, inclusiv blues, jazz, folk, medieval, clasic, hard rock, alături de influenţe ale muzicii electronice. Muzica trupei își are rădăcinile în blues­ul britanic al anilor ’60 și este marcată de o tonalitate vocală ieșită din comun, căreia i­a fost adăugat sound­ul flautului. Iniţial formaţia cânta un blues rock experimental, însă ulterior a inclus și elemente de rock clasic, folk, jazz și art rock.

Deep PurpleTrupa Deep Purple anunţă turneul

„The Long Goodbye”, pentru promova­rea  noului album „inFinite”, produs de earMusic. Pe 13 mai 2017, în parcarea A de la Romexpo, Deep Purple readuce rockul în prim­plan la București. Primul single de pe disc va fi lansat pe 20 ianua­rie. Ian Gillan, Roger Glover, Ian Paice, Steve Morse și Don Airey continuă să cânte hard­rock. La o privire de ansamblu, este una dintre cele mai valoroase producţii ale muzicii rock.

Un an 2017 cu evenimente din care cu siguranţă aveţi de unde alege. Ne vedem prin ţară.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

4 | FOCUS

Despre scris cu pedanteria unei pisici

Spre văi de jad şi sălbăţie. Drum cu denivelări

„A fost odată o prinţesă, Mereu da Flor. Se răsfăţa plimbând păunii albi în lesă prin zile lungi de catifea, în labirinturi nesfârşite de sălbăţie şi de jad, cu‑ncuietori de malahite la porţi înalte de smarald” – un început de roman (în roman) mai mult decât relevant care completează atât de frumos paradigma stilistică a prozei prezentului. Veronica D. Niculescu, căci despre ea

e vorba, se reinventează în anul 2016 şi părăseşte momentan proza scurtă, pentru a redacta un roman: Spre văi de jad și sălbăţie. Rezultatul? Mai mult decât promiţător. Căci, dincolo de bunul dozaj al epicului specific volumului de faţă, punctul forte al Veronicăi D. Niculescu rămâne acelaşi stil punctat de o evanescenţă aparent ingenuă ce alternează planurile narative cu lejeritatea şi delicateţea unui mers de felină. Andrei C. Şerban

Nu întâmplător, dintre toate „simfoniile anima­liere” pe care autoarea

le orchestrează chiar și în acest roman de debut ca pe un cod in­trinsec al motorului ficţional (per­sonajele, precum și evenimen­tele „reale” sau fictive poartă, mai mult sau mai puţin afișat, amprenta unui animal de basm), imaginea unei pisici surprinse în pedanteria propriilor gesturi pare să se desprindă cel mai bine. Și nu doar pentru că unul dintre personajele­cheie ale romanului a decis să scrie jurnalul unui ast­fel de companion patruped, re­dactând fără să conștientizeze o carte nemaiîntâlnită de el până atunci în literatură, ci și pentru că autoarea reușește să evite te­ribilismul unei scriituri extrem de „ofertante” pentru a cădea pradă unui patetism autovicti­mizant, pe care îl ornamentează

moderat cu mici insuliţe de fee­rie, într­un stil delicat asemenea unei pisici de casă surprinse în timpul ritualurilor propriei igiene.

Fără să depreciem în vreun fel calitatea acestui volum sur­prins în totalitatea sa, Veronica D. Niculescu nu­și dezminte ta­lentul de autor de proză scurtă care deja a particularizat­o în lite­ratura română drept una dintre cele mai elegante voci ale pre­zentului. Astfel, romanul Spre văi de jad și sălbăţie poate fi pri­vit ca o suită de instantanee in­dependente, șlefuite cu migala unui miniaturist textual, înlăn­ţuite delicat, asemenea zalelor unui colier ce susţin nestemata unui basm liric și care, în egală mă sură, reflectă și sublimează în cuvinte viziunile adesea fee­rice ale unui copil al anului 1968 ce­și va găsi ulterior vocaţia, dar și salvarea în scris. Așa cum

alter­egoul de basm al Mirandei Dortloft, prinţesa Mereu da Flor, își va găsi salvarea prin litera­tură, într­un soi de parabolă si­milară ca mesaj poate cu cea a lui Rui Zink (Cititorul din peș­teră), dar al cărei stil bine antre­nat în broderiile prozodice o transformă pe Veronica D. Nicu­lescu într­o scriitoare mult mai versatilă, ce ar putea la fel de bine să se dedice și literaturii exclusiv pentru copii.

Pe lângă toate acestea, scrii­tura autoarei redă metamorfo­zele poeticului și poieticului în miezul cald al unui basm ce în­chide toată logica unei realităţi când demonizate de istoria unui secol fatidic, când punctate de umanismul unor persoane (per­sonaje?) ale căror portrete par a  fi uneori desprinse din pan­teonurile mitologiilor meditera­neene. De altfel, modul în care

Veronica D. Niculescu privile­giază metascriitura, în cadrul căreia autorul­personaj devine personajul de basm al propriei scrieri, delimitează o structură spaţio­temporală similară unui vortex stilistic ce redă în ordi­ne  invers cronologică evoluţia Mirandei Dortloft. Romanul în o  mie (opt) de versuri, redac­tat  de­a lungul multelor vizite la bibliotecă ale Mirandei, după principiul unei transpuneri pseu­dobiografice în cheie de basm devine o inimă ficţională care dinamizează retrospectiva per­sonajului și care vede în catego­riile literare un principiu rigid, ce nu poate transpune cu adevă­rat istoria unei vieţi. Poate chiar aici se dă și una dintre mizele majore ale autoarei, căci „dacă e să scriu o poveste, ea trebuie să fie o poveste și­atât, o poveste cum sunt poveștile (…), nu un

testament, nu o declaraţie, nu un reportaj, nu o confesiune, nu o mărturisire, ci o poveste, ah, o poveste cum sunt poveștile, o poveste care să bucure, dacă să bucure trebuie o poveste, sau o poveste care să întristeze, dacă să întristeze trebuie o poveste, sau o poveste care să incite, sau să excite, sau să uimească, să în­grozească, să topească, să tre­zească (…), dacă asta se presu­pune că trebuie să facă poveștile, și nu știu dacă se presupune, dar unele fac, iar altele nu, și totuși rămân și acelea povești”. Iar po­vestea Veronicăi D. Niculescu închisă în „malahitul” unui basm face din Spre văi de jad și săl­băţie unul dintre cele mai reu­șite  romane ale momentului, al cărui stil de o delicateţe obse­dantă deja a plasat­o în topul apariţiilor editoriale ale anului ce tocmai s­a încheiat.

Într­un orășel feeric, construit pe jad și înconjurat de sălbă­ţie, se naște Miranda Dortloft.

Orașul e Pitești. Feerie zero. Re­luăm: într­un orășel de provin­cie, într­un bloc de cărămidă ca atâtea altele, primesc repartiţie doi tineri proaspăt căsătoriţi: ea provine dintr­o tradiţională fa­milie nemţească, rătăcită prin România, iar el, dintr­un vechi neam de îmblânzitori de corbi. Aici începe feeria. Cei doi, ne­deprinși cu regulile convieţuirii la bloc, nu le respectă: Regina, cu vagi origini nobile germane, nu iese niciodată în capot, cum fac celelalte vecine. Iustin, mu­zeograf, cu un nod impecabil la cravată, bronzat și distrat, e sa­lutat de vecinii maiștri și mun­citori cu „domnule inginer”. Cu toată dragostea dintre ei, cei doi sunt un accident conjugal, iar familia, o interferenţă dichisită într­un cartier industrial. Au două fiice, Sorana, mai frumoasă ca

un înger, și Miranda, mai fru­moasă ca naiba.

În Piteștiul anilor ’70, pădu­rea bate la geamul orașului. Pen­tru cea de­a doua fetiţă a familiei, Miranda, această pădure va de­veni spaţiul vrăjit, plin de viaţă și bucurie, locul sacru pe care va încerca permanent să­l reinven­teze la maturitate. Și tot atunci, ca urmare a unei copilării a con­trastelor, va descoperi o memo­rie a realităţilor alternative, din care femeia Miranda va încerca să aleagă. Până la un punct. Dis­tanţarea treptată de Sorana, ce­și va acoperi frumuseţea sub stra­turi de fard, se va asocia peste ani cu distanţarea de Olga, cea mai bună prietenă, ce­și va pierde minţile într­o uniformă, isterică și neiubită, în mijlocul unei  in­tersecţii. Dar, până atunci, în ju­rul Mirandei, obiectele capătă dimensiuni mitice și cuvintele deschid lumi în care, timidă, ar vrea să intre. Într­unele ar vrea

să rămână. O astfel de lume o are în centru pe prinţesa Mereu da Flor, care trăiește într­un poem în proză de o mie de ver­suri. Miranda se instalează în poem, îl trăiește pe măsură ce­l închipuie. Mai târziu, îl va scrie, migălind la sunete și la ritm, în așteptarea unui prinţ care în viaţa reală tocmai ce se dezinte­grează. Prinţesa Mereu da Flor descoperă biblioteca și cade cuan­tic dintr­un basm în altul, dintr­o lume în alta, până în cea reală. Astfel, ușa se închide și fetiţa este expulzată dintre văile de jad și sălbăţie înapoi, în Piteștiul prezent, cel cu feerie zero.

Miranda e acum matură. Lo­cuiește în București. A fost în­drăgostită. Sau mai e încă. Dar e  singură. Unicele văi la care mai are acces sunt cele pline de cărţi din bibliotecă. Doar biblio­teca mai ajută memoria la cimen­tarea identităţii, dar, culmea, o ajută cu forţa a o mie de vieţi,

deci a o mie de identităţi. Până la un punct. „Dacă pot să fiu cine vreau, de ce­aș fi cine sunt? Dacă pot să fiu cine vreau, de ce n­aș fi cine sunt?” Miranda se povestește și, din când în când, e povestită. Miranda se rescrie. Laitmotivul cuvintelor  creatoare de real, al tomurilor, al bibliotecii. Însuși iubitul ei, fostul, actualul, se dedublează. Personalitatea  lui se pierde în timpul dezarhivării și citirii jurnalului unui anumit domn Teodorescu, o ciudăţe­nie, o altă interferenţă în fluxul a  ceea ce numim real. Domnul Teodorescu umblă pe la edituri cu un pachet la subsuoară, jur­nalul, încercând să­l publice. Scrisul și publicarea înseamnă o altă viaţă, o recuperare a vieţii sau o a doua viaţă. Pornind de la publicarea săptămânală a unor fragmente din jurnal într­un ziar săptămânal, iubitul Mirandei va construi un roman pe lângă no­taţiile domnului Teodorescu, sub­stituindu­i­se și în același timp pierzând­o pe Miranda de la ziar și din apartament. Iar în cursul despărţirii, din nou, cuvintele, de data asta opace, neîndeplinindu­și nici măcar prozaicele roluri de transmiţătoare de mesaj. La între­bările ei, răspunsurile lui, scrise

invers, sugerează declicul, sal­tul pe o linie cuantică paralelă. Realitatea e relaţia și invers, iar limbajul o exprimă pe una prin cealaltă. Când relaţia moare,  rea­litatea se distorsionează și  lim­bajul nu mai poate fi recunoscut sau înţeles.

Miranda scrie și retrăiește totul, de la prinţesă la depresie, dar ezită în faţa publicării, care poate avea efect de apnee.

Romanul, s­a spus deja, e scris cu tandreţe. Recognosci­bilă, firește, nu e o principală ca­litate a cărţii. Dar care e? Poate e  demn de salutat modul în care Niculescu, stăpână a proce­deelor, se înclină, uneori în fugă, alteori apăsat, în faţa câtorva autori, prin metaficţiunea à la Crăciun, trucata nesiguranţă bio grafică tipic ivănesciană, ine­vitabila abundenţă în genul Cărtărescu. Dar nici aceste ase­mănări nu sunt atât de impor­tante. Nu mai e cazul să vorbim, la Veronica D. Niculescu, despre cum scrie. Ci despre ce. Despre un fruct prea copt într­un Bucu­rești prea friguros. Despre cău­tarea unui drum înapoi. Despre așteptare. Da, asta e. Un roman scris în așteptarea unui telefon. Și nimeni nu sună.

Ioan Şerbu Veronica D. Niculescu scrie un roman despre memorie. Despre capacitatea ei de a deforma şi de a reconstrui şi, totuşi, despre neputinţa ei de a face din cine eşti cine ai vrea să fii.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

ANCHETĂ | 5

Ora magică. Proza Veronicăi D. NiculescuLuminiţa Corneanu

Marea frumuseţe

Apelez la sintagma personajului lui Paolo Sorrentino din filmul La grande bellezza pentru a sin­

tetiza, de la bun început, esenţa roma­nului Veronicăi D. Niculescu. Ceea ce Jep Gambardella a căutat zadarnic, asta împiedicându­l să mai scrie vreo carte – și anume „marea frumuseţe” –, persona­jul din Spre văi de jad și sălbăţie a găsit: însăși literatura, cu metonimiile ei, poves­tea și basmul, care sunt ele însele lumi, creează lumi și salvează lumi.

Văzut din această perspectivă, Spre văi de jad și sălbăţie e povestea scrierii unei povești. Un basm inclus într­o poveste de dragoste trecută, inclusă și aceasta într­o relatare la timpul prezent. Roman imbri­cat, cu straturi și nivele care coboară din­spre real spre literar, cartea este atât un imn închinat literaturii, cât și o explorare a relaţiilor care se creează, se întreţes între persoana reală care este autorul, perso­najele sale și personajele acestora, splen­did labirint literar și metaliterar totodată. Veronica D. Niculescu a și spus, de altfel, într­un interviu (acordat Laviniei Bălulescu pentru Adevărul) că între ea și Miranda, naratoarea­personaj din carte, sunt nota­bile diferenţe. După cum și între Miranda, scriitoare ea însăși, și Mereu da Flor, per­sonajul ei din basmul de o mie de ver­suri  pe care îl scrie, sunt diferenţe. Dar sunt și numeroase similitudini, cum sunt și între decorul acestor povești și spaţiile reale, recognoscibile în lumea reală, cum ar fi Biblioteca Naţională cu împrejuri­mile ei, adevărat spaţiu protector al actu­lui creator al scrisului, în povestea­ramă a romanului.

Povestind despre iubirea ei cu bărba­tul cu păr „sare și piper”, Ivan Gruzin, despre domnul Teodorescu, fostul coleg la bibliotecă al acestuia, despre părinţii ei  și copilăria într­un oraș de provincie, despre poveștile din cărţi și relaţia cu bi­bliotecara ce i­a ghidat primele lecturi, scriind basmul lui Mereu da Flor, și ea pasionată de povești, peste toate acestea așezând aproape de fiecare dată bolta bi­bliotecii, Miranda, naratoarea Veronicăi D. Niculescu, explorează continuu relaţiile dintre ficţiune și realitate, dintre scris și trăit, cântărește plusurile și minusurile pe care le presupune fiecare transfer dintr­o parte în cealaltă.

Ca toate cărţile bune, Spre văi de jad și sălbăţie nu oferă răspunsuri de­a gata. Se încheie rotund, cu întrebarea nesfârșită „să public, să nu public, să public, n­are rost, să nu public, să public, să nu public”. Oferă, în schimb, o splendidă experienţă de lectură. Veronica D. Niculescu este unul dintre cei mai rafinaţi stiliști ai prozei noastre actuale – asta se vede în Spre văi de jad și sălbăţie pe fiecare pagină.

Adela Greceanu

Sfinxul colibri

„Sfinxul colibri e un fluturoi care poate zbura pe loc foarte aproape de florile unei tufe de liliac sălbatic

și le poate extrage nectarul, aparent fără să le atingă. Are o trompă foarte fină, mai lungă decât corpul, cu care face această vrăjitorie mai ales seara. Baghetă magică. Sfinxul colibri e pomenit de Veronica D. Niculescu în cartea ei cea nouă, Spre văi de jad și sălbăţie (Editura Polirom). Și tot aici

e pomenită o oră de seară, când se ia lu­mina în tot orașul și o fetiţă se bucură să descopere la flacăra lumânării altfel de umbre ale obiectelor cunoscute din ca­meră, umbre care creează o altă realitate, un fel de ficţiune. Oră magică. Veronica este un astfel de scriitor – sfinx colibri: se hrănește din realitate aparent fără să se atingă de ea, îi extrage sucurile printr­o fină baghetă fermecată, face ca lucrurile să aibă alte umbre decât cele cunoscute, așa cum numai scriitorii adevăraţi pot să facă. E și o poveste de iubire în cartea asta, dar Spre văi de jad și sălbăţie nu e doar atât, ci e o poveste de iubire despre cum încer­căm să ne salvăm prin poveste, despre ne­voia de a așeza în alt plan, în altă realitate realitatea care doare, de a face săritura din real în… alt real, care e ficţiunea. De a pune în ordinea ficţiunii ce nu se poate (s)pune în dezordinea cuvintelor de toată ziua. Ca să poţi îndura, ca să supra vieţuiești. Ca la Flaubert: «Unicul mod de a suporta exis­tenţa este să te pierzi în literatură ca­ntr­o orgie perpetuă». Atât de simplu. De mult n­am mai citit în literatura noastră tânără o declaraţie de dragoste pentru literatură atât de frumoasă, impecabil construită. O carte făcută din legături, din noduri, din semne, lăsate peste tot de buna scriitoare pentru bunul cititor.”

Am pus acest text pe Facebook, la cald, imediat după ce am citit Spre văi de jad și sălbăţie. Apoi am plecat în vacanţă și am avut parte, câteva seri la rând, de o mulţime de sfincși colibri și am putut să le urmăresc în voie munca de extragere a nectarului în timp ce par să stea pe loc, la o distanţă considerabilă de floare. Mai fusesem acolo în vacanţă și­n alţi ani, dar nu văzusem niciodată sfincșii colibri. Sunt convinsă că fuseseră prezenţi în fie­care vară, dar n­am avut eu ochi pentru ei. Și uite­așa ficţiunea „creează” realita­tea. Uite­așa literatura adevărată dă ceva înapoi realităţii. O face vizibilă. O face să existe. Veronica D. Niculescu pledează apăsat în această carte pentru scrisul din

imaginaţie, nu din „realitate”, din ceea ce e posibil, nu din ceea ce știi deja. Pentru extragerea de la distanţă și cu minuţio­zitate a sucurilor realităţii pentru a le metaboliza prin scris. Iar la ea metabo­lismul scrisului înseamnă și o imensă dis­ponibilitate de a inventa și­n același timp de a ţine sub strict control totul, începând cu cuvintele.

Dana Pîrvan‑Jenaru

Frumuseţe şi durere

S pre văi de jad și sălbăţie este cea mai complexă carte publicată până acum de Veronica D. Niculescu, ro­

manul în care cioburi sau fire mai mult sau mai puţin vizibile din celelalte cărţi (scrise sau traduse, Beckett, Nabokov sau Don DeLillo lăsându­se și ei simţiţi în plan secund) conferă desenului din covor adâncimi și culori mai intense. Este ro­manul unui om care încearcă mereu să se desprindă din învălmășeala zgomotoasă a vieţii, căutând toată viaţa tot soiul de cotloane, de ascunzișuri, de fugi (de la sălbăticia coridoarelor de jad și sălbăţie din copilărie la sala bibliotecii ori în di­mineaţa scaunelor albe ale unei terase) în care să­și ocrotească singurătatea cu li­niștea și apăsarea ei.

Mai mult decât în celelalte volume, Veronica D. Niculescu se remarcă aici prin metaforizarea și alegoria existenţiale, prin forţa de sugestie a imaginilor decupate fotografic din jur, din trecut sau de nică­ieri, prin sugestia neînsemnatului cules aparent la întâmplare de pe drum, prin importanţa acordată lentorii privirii care pătrunde în lucruri și în oameni, în timp, în miezul văzutului și nevăzutului, știu­tului și neștiutului, dar mai ales prin plă­cerea de a scrie, o plăcere ce se resimte în fiecare rând. Ca și neliniștile pe care scri­sul și trăitul le amestecă: „Dacă aș vrea să scriu povestea noastră, aș inventa, aș minţi, aș scotoci și­aș distruge, prinzând în minciuni șchiopătate reconstituirea unui adevăr imposibil, și mai ales aș nimici împărţind de neîmpărţitul”.

Spre văi de jad și sălbăţie este o po­veste despre copilărie, despre iubire, des­pre literatură, despre singurătatea purtată printre oameni și transformată în viaţă scrisă. Este povestea poveștilor care se ghemuiesc într­un om: povestea fetiţei, po­vestea adolescentei, a surorii, a jurnalistei, a scriitoarei, a femeii care iubește, a părin­ţilor, a bunicilor, a domnului Teodorescu, a pisicii Molly, a lui Ivan… Poveștile se scriu în alte povești, sunt multistratificate (în roman sunt scrise chiar în registre di­ferite, o relativă punere în abis realizând Miranda transpunându­se în basmul prin­ţesei Mereu da Flor) și strâng subtil și in­tens gândurile și trăirile ce se nasc din amestecurile și transformările ce  locuiesc necontenit omul.

Nu știi unde începe și unde se termină o poveste, așa cum nu știi unde începe cu adevărat viaţa dintr­un om, punctul în care copilul se transformă în om mare, prezentul în trecut, fericirea strălucitoare în durere de moarte, bucuria în spaimă, începutul în final, nimicul în tot, capătul în mijloc, basmul în coșmar, o culoare în alta, mișcarea în oprire, prezenţa în gol, realitatea bătătorită în poveste scrisă, po­vestea scrisă în singura viaţă posibilă.

În lumea care leagă cele două văi de jad și sălbăţie din roman și din viaţă este multă frumuseţe și durere deopotrivă. In­separabile.

Mihail Vakulovski

Adevărata viaţă a unei false prinţese

Veronica D. Niculescu este o foarte bună și talentată traducătoare și scriitoare de proză scurtă, iar Spre

văi de jad și sălbăţie (Adevărata viaţă a unei false prinţese) este primul ei roman sau, cel puţin, primul roman publicat („să public, să nu public, să public, să nu pu­blic, ba să public, să nu public, să public”). Un roman compus din trei părţi scrise în stiluri total diferite: „Pe drum”, „Mereu da Flor și dragostea măiastră de Miranda Dortloft” și „Spre văi de jad și sălbăţie”. Partea întâi are loc aici și acum și ţine loc de introducere. Miranda, protagonista, se duce zilnic la biblioteca de vizavi de Tri­bunalul din București ca să scrie o carte „despre lup”, povestindu­ne deocamdată despre ce vede pe drum, în drum spre și dinspre bibliotecă. Partea a doua e chiar basmul pe care­l scrie (în versuri) Miranda Dortloft la bibliotecă, o frumoasă poves­te  de dragoste, dar și despre cărţi, citit, atracţia irezistibilă faţă de „bibliotecar” – cel care îţi deschide o lume nouă și mi­raculoasă  (aici ne amintim neapărat de Simfonia animalieră și Hibernalia, cele două cărticele fermecătoare publicate la CDPL). Partea a treia, însă, unește cele două planuri (realul și imaginarul) și ast­fel putem urmări adevărata viaţă a aces­tei false prinţese (cum spune în subtitlul cărţii Veronica D. Niculescu), fostă zia­ristă, acum scriitoare și traducătoare, care semnează Miranda Dortloft (cu numele nemţesc al mamei). E povestită toată isto­ria familiei Mirandei Corbeanu, cu mult înainte să se nască (despre familia mamei, a tatălui, începând cu străbunii nemţi ai mamei și Corbenii de acum 700 de ani!), apoi trecem prin copilăria și adolescenţa ei, ca să ajungem în trecutul imediat al fetei. Aici avem o poveste de dragoste la fel de livrescă și la fel de tristă precum e și cea din basmul lui Mereu da Flor („Am intrat în poveste cu un picior rănit și am ieșit, cu tot meșteșugul armelor de­prins pas cu pas pe covorul roșu al copi­lăriei, devastată”).

Spre văi de jad și sălbăţie (Adevărata viaţă a unei false prinţese) de Veronica D. Niculescu este un roman poetic și melan­colic, alcătuit din multe „momente, mo­mente” care se adună­n întâmplările ce ascund ca un pansament o poveste nefe­ricită de dragoste, roman scris ca un fel de autobiografie, de aici și stilul de jurnal și uneori eseistic din prima și ultima parte. Un roman despre singurătate, suferinţă, despărţire, depresie, literatură, viaţă, scris cu multă delicateţe, subtilitate și pricepe­re de un scriitor care chiar merită urmărit în continuare: Veronica D. Niculescu.

Primul roman al Veronicăi D. Niculescu, Spre văi de jad și sălbăţie (Polirom, 2016), are toate calităţile excelentei sale proze scurte, plus o construcţie de o migală şi de un rafinament ce arată că nu e deloc întâmplător extraordinara traducătoare a lui Nabokov. Am invitat patru critici literari să scrie despre acest roman,

atât de bine primit de presa literară şi de public deopotrivă.

Pagini coordonate de Radu Vancu

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

6 | FILOSOFIE

Constantin Răchită

De la Text la Proto‑Text în interpretarea Bibliei

Exegeza Bibliei

Biblia este, fără îndoială, textul care a influenţat cel mai mult modul de a gândi al omului european, fiind totodată şi textul cel mai comentat. Modurile de interpretare a Bibliei, cu toate problemele legate de traducerea ei şi cele privitoare la raportul dintre Vechiul şi Noul Testament, au determinat în chip hotărâtor întreaga tradiţie a hermeneuticii europene. Dosarul de faţă cuprinde câteva comunicări pe această temă susţinute în cadrul celei de‑a VIII‑a ediţii a Colocviului anual

al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie şi Filosofie practică, organizat la Iaşi de Florin Crîşmăreanu.

Pagini coordonate de George Bondor

Înţelegerea textelor a fost întotdeauna mediată de o traducere (fie din ebraică în aramaică, fie din ebraică în greacă,

fie din greacă în latină ș.a.m.d.). Cărţile biblice beneficiază de o istorie a interpre­tărilor extrem de variată, care pornește încă de la vocalizarea mentală a textului ebraic în vederea traducerii. Dat fiind că până în perioada medievală nu a existat un sistem de marcare a vocalelor sau a con­soanelor duble din textele scrise în limba ebraică și că primele traduceri antice au fost efectuate pe baza unor texte  conso­nantice, nu este deloc hazardată afirmaţia că cea mai veche formă de interpretare biblică este cea inclusă în însuși textul Scripturii. Niciun text păstrat astăzi, indi­ferent că vorbim de cel în limba ebraică, de traduceri sau de cele scrise direct în limba greacă, nu este identic cu ceea ce specialiștii numesc astăzi Proto­Text. Teo­ria propusă iniţial de Paul de Lagarde și nuanţată ulterior de adepţii ei, potrivit căreia a existat un text biblic unic de la care derivă seria nesfârșită de versiuni antice mai mult sau mai puţin diferite între ele, s­a impus astăzi în cercetarea biblică academică.

Reconstituirea originalului pe baza comparaţiei dintre traducerile păstrate, miza majoră a cercetării biblice actuale, își are limitele sale, ce ţin în primul rând de cunoașterea imprecisă a fiecărei tra­diţii textuale în parte. Ceea ce particula­rizează traducerile biblice în comparaţie cu alte tipuri de traducere moderne este caracterul lor indirect; de cele mai multe ori, ele nu sunt rezultatul contactului ne­mijlocit cu un text sursă, ci implică un anumit grad de interpretare, determinat de mai mulţi factori culturali și religioși. Traducerile biblice implică modificări ale sursei ce ţin de reverenţa traducătorilor

pentru textul tradus, de prejudecăţile și valorile pe care le adoptă (conștient sau nu) fiecare traducător în parte, de educa­ţia și competenţele lor lingvistice etc. Cu alte cuvinte, textele traduse sunt expre­sia modului în care l­au înţeles traducă­tori din epoci și spaţii geografice diferite, apartenenţi ai unui mediu cultural ce își lasă amprenta asupra opţiunilor de tradu­cere.  Dat fiind că majoritatea traducăto­rilor biblici din Antichitate sunt anonimi, este imposibil de identificat fiecare as­pect ce a influenţat procesul de translaţie. Și totuși, lexicul folosit de traducători in­dică epoca aproximativă a traducerii, me­todele folosite indică școlile din care au făcut parte traducătorii, datele istoriei mo­derne contribuie la identificarea anacro­nismelor și a inadvertenţelor prezente în diferite versiuni.

În condiţiile înţelegerii adecvate a dezvoltării și transmiterii textelor biblice în decursul istoriei, dihotomiile de tipul corect­incorect sau adevărat­fals aplicate traducerii și interpretării Scripturii se do­vedesc nefuncţionale. Mult clamatele con­tradicţii ale Bibliei nu sunt înţelese, deoa­rece cărţile Vechiului și Noului Testament implică numeroase interpolări, revizuiri și rescrieri de texte (lucru confirmat de ma­nuscrisele păstrate). Vorbim, mai curând, de tradiţii textuale în continuă dezvoltare, de evoluţii ale ideilor religioase ce mar­chează profund textul biblic și îl fac ceea ce este astăzi. Din perspectiva cercetării, a căuta să cunoști cum au fost interpretate textele într­o altă epocă decât cea prezentă nu este un demers anacronic; dimpotrivă, a forţa textele antice să se adecveze her­meneuticii rafinate și „corespunzătoare” a modernităţii fac de neînţeles statutul lor privilegiat, de cele mai interpretate texte din istoria umanităţii.

O serie de gânditori găsesc că între mesajul Scripturilor iudaice și cel al Scripturilor creștine există in­

compatibilităţi. Gnosticii, care încep să­și facă auzită vocea prin secolul al  II­lea, postulează existenţa a două divinităţi: un Dumnezeu bun, ce nu poate fi cunoscut și care l­a trimis pe Isus Hristos în lume, al cărui mesaj este revelat în Noul Testa­ment, și un Dumnezeu inferior, numit une­ori Demiurg, care este ignorant sau rău­voitor și care este asimilat Dumnezeului din Vechiul Testament. Acești gânditori consideră că ei deţin o sclipire din dum­nezeire, din Tatăl de necunoscut și că, în același timp, acest Tată le­a dezvăluit lor mesajul Evangheliei și Gnoza, o cunoaș­tere secretă, un principiu epistemologic, singurul capabil de a oferi interpretarea autentică a Legii iudaice.

Textele gnostice, descoperite în 1945, la Nag Hammadi, în Egipt, trimit adesea la textul Vechiului Testament și, în spe­cial, la cartea Genezei. În secolul al XX­lea, o serie de interpreţi considerau că școlile gnostice sunt mișcări religioase anti­iu­daice și că această atitudine conduce la o respingere a Legii, la o „exegeză a protes­tului” (Kurt Rudolph) sau la o „exegeză inversă” (Hans Jonas) aplicată Torei și celorlalte scrieri evreiești. Acest lucru în­seamnă, contrar a ceea ce s­a susţinut de multe ori, că gnosticii uzează de textul Vechiului Testament, dar îl supun unei atitudini critice, unei interpretări într­o cheie hermeneutică proprie. Gnosticii nu resping în bloc Vechiul Testament, așa cum a făcut Marcion, un teolog creștin, dualist, din secolul al II­lea.

Într­adevăr, ei aplică, uneori, o exe­geză inversă Legii, răsturnând  interpre­tările tradiţionale sau respingând unele versete, însă în textele gnostice nu  pu­tem identifica o abordare sistematică în această privinţă. Cel mai adesea, o exe­geză inversă este aplicată pasajelor consi­derate în mod tradiţional ca fiind dificile,

cum ar fi: Geneza 1:26­27, Geneza 2:3 sau Geneza 6. Astfel, pot fi identificate mai multe tipuri de exegeză aplicate Vechiu­lui Testament. Unii exegeţi consideră că în textele gnostice găsim doar trei tipuri de exegeză aplicată Scripturilor iudaice: a)  interpretarea alegorică, b)  prefigura­rea și actualizarea, c) reinterpretarea și rescrierea (Giovanni Filoramo și Claudio Gianotto). Pe de altă parte, Birger Pearson este de părere că există trei presupoziţii hermeneutice întâlnite în textele gnostice: a) o atitudine complet negativă faţă de Vechiul Testament, b) o atitudine pozitivă, c) o poziţie neutră.

Cu privire la raportul dintre Vechiul Testament și Noul Testament, un text edi­ficator îi aparţine unui gnostic valenti­nian, Ptolemeu. Textul cu pricina este o scrisoare adresată unei adepte, pe nume Flora. Scrisoarea a fost păstrată integral în Panarion­ul lui Epifanie din Salamina. Ptolemeu îi prezintă Florei două opinii cu privire la sursa Vechiului Testament. O po­ziţie este cea a iudeilor și creștinilor, care consideră că cel care a dat Legea este Dumnezeu­Tatăl. Cealaltă opinie îl  identi­fică pe legislator cu diavolul. Din punctul său de vedere, Legea nu a putut fi stabilită de un Dumnezeu perfect pentru că, astfel, ea ar fi trebuit să fie de aceeași natură cu sursa sa. Legea este imperfectă, căci a avut nevoie de Hristos pentru a fi împlinită și, pe de altă parte, ea conţine porunci incom­patibile cu un Dumnezeu perfect. De ase­menea, Legea nu poate să vină de la diavol, întrucât ea respinge ne dreptatea. Conclu­zia lui Ptolemeu este că cel ce a dat Legea este un zeu intermediar, el nu este nici rău, nici bun, ci doar drept. Prin urmare, gnos­ticii, cel puţin cei valentinieni, nu se rup complet de iudaism, ci folosesc textele sacre ale acestei tradiţii religioase pentru a le interpreta într­o cheie proprie. Apli­când diverse tehnici exegetice, ei rescriu pasaje sau evenimente pentru a­și exprima propriile opinii teologice.

Victor Alexandru Pricopi

Perspective gnostice faţă de Vechiul Testament

Studiul textelor biblice presupune astăzi un efort de înţelegere a contextelor în care s‑au realizat primele traduceri ale textului sacru în limba greacă veche şi în limba latină. Legătura dintre traducere şi interpretare se justifică nu doar

prin faptul că cele două procese sunt interdependente, ci şi prin faptul paradoxal că niciodată în decursul istoriei sale interpretarea Scripturii nu a fost realizată pe baza unui text original.

Pentru teologii primelor secole creştine, statutul Legii Vechiului Testament şi raportul dintre aceasta şi Scripturile creştine erau probleme adesea dezbătute.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

FILOSOFIE | 7

Florina Rodica Hariga

Sensul viu şi interpretarea alegorică a Bibliei

Petru Molodeţ‑Jitea

Evanghelia după Ioan şi primele conflicte hermeneutice ale creştinătăţii

Aliud dicitur, aliud demonstratur.

Interpretarea alegorică a textului biblic este cea care mediază și actualizează sensul viu al textului, descoperindu­l

celor interesaţi de a­și înţelege propria viaţă prin apelul la acesta. Textul sacru este și rămâne viu atât timp cât vorbește creștinului din anul 2017 la fel de clar pre­cum i se adresa celui din primele secole ale creștinismului. Problema receptării aces­tei clarităţi este dată de forma textului și nu de substanţa sau înţelesul său profund universal. Rolul interpretării alegorice este de a deschide forma abstractă spre un în­ţeles concret accesibil oricărui cititor, in­diferent de timpul în care trăiește.

Exegeza alegorică a reprezentat iniţial căutarea sensului adânc al miturilor, noţiu­nea de alegorie fiind folosită pentru a marca aspectele mai dificil de înţeles din scrierile homerice. Cuvântul allegoria (άλληγορία) a  fost preluat din vocabularul gramatical, fiind definit de Heraclit retorul ca o figură de stil prin care se spune un lucru pentru a face să se înţeleagă altul, de exemplu, o furtună pentru a imagina un război (Félix Buffiere, Miturile lui Homer și gândirea greacă, București, Editura Univers, 1987, p. 36). În accepţie creștină, Apostolul Pavel este primul care folosește termenul de alegorie în Epistola către Galateni (Gala­teni 4, 21­24): Totul este alegoric (ά εστιν άλληγορούμενα), în care discută circumcide­rea creștinilor și contrazice pretenţia supre­maţiei creștinilor de origine ebraică asu­pra celorlalţi creștini de origine diferită pentru a marca diferenţa lege a trupului (cultul mozaic) – lege a duhului (credinţa

creștină). Acesta interpretează pasajul în care Avraam o alungă pe Agar, mama lui Ismael și îl numește unic moștenitor pe Isaac, fiul Sarei: „Dar cel din roabă s­a năs­cut după trup, iar cel din cea liberă s­a năs­cut prin făgăduinţă. Aici e o alegorie, căci aceste femei sunt cele două Testamente: unul de la muntele Sinai, care naște spre robie (Agar), iar cea liberă este Ierusalimul de sus, care este mama noastră”.

Cheia de interpretare alegorică a Ve­chiului Testament este Noul Testament, iar sensul alegoric nu trebuie confundat cu cel parabolic: alegoric, expresia fiul omu­lui îl desemnează pe Iisus, iar în sens pa­rabolic referinţa poate fi găsită în Vechiul Testament ca sintagmă definitorie pentru rege. Evenimentul anterior îl anunţă pe cel ulterior: un alt exemplu este facerea Evei din coasta lui Adam ca prefigurare a naș­terii Bisericii din jertfa lui Hristos (prima dovadă a jertfei fiind străpungerea coastei Sale după Răstignire). Datorită variatelor contexte în care Biblia a ajuns să fie recep­tată, interpretarea alegorică a clarificat eventualele incoerenţe sau neverosimili­tăţi ocurente. Pentru Philon din Alexandria, cel care a realizat corespondenţa filoso­fie­Scriptură prin intermediul alegoriei, adevărul Vechiului Testament poate fi exprimat ape lând la termenii lui Platon:

„«Și toată iarba câmpului, când aceasta nu răsărise» zice, iar aceasta înseamnă că înainte de a apărea sensibilele particulare exista, prin prevederea Creatorului, sen­sibilul general, pe care de asemenea l­a numit «tot». Așadar, a asemuit corect sen­sibilul cu iarba. Cum iarba este hrana fiin­ţelor lipsite de raţiune, așa și sensibilul a fost atribuit părţii iraţionale a sufletului”. (Philon din Alexandria, Comentariu ale­goric al Legilor Sfinte după lucrarea de șase zile, Cartea I, X, 24, București, Edi­tura Paideia, 2002).

După Augustin, sensul figurat trebuie intuit de fiecare dată când Scriptura, deși exprimă aspecte care au sens la nivel lite­ral, pare a contrazice adevărul credinţei sau bunele deprinderi, cum ar fi spălatul pi cioarelor lui Hristos înainte de patima Sa de către femeia păcătoasă. Interpreta­rea alegorică este determinată de faptul că Scriptura poate conţine expresii sărace din punct de vedere semantic, precum numele proprii, numerele, termenii tehnici care în­locuiesc de fapt ceva (Umberto Eco, Arta și frumosul în estetica medievală,  București, Editura Meridiane, 1999, p. 80).

Evul Mediu marchează distincţia din­tre allegoria in factis și allegoria in verbis: prima ca stare de lucruri având un sens imanent, valabil doar pentru istoria sacră

a faptelor, a doua ca simplă expresie ver­bală a unui mesaj încifrat (Ioan Pânzaru, Practici ale interpretării de text, Iași, Edi­tura Polirom, 1999, p. 81). Pentru exegeţii medievali, Scriptura are două sensuri, li­teral și spiritual, cel din urmă fiind împăr­ţit în sensurile alegoric, moral sau tropo­logic și cel anagogic, acestea reprezentând de fapt patru perspective prin care se eva­lua sensul literal. Cele patru niveluri de interpretare pot fi observate și în Zohar (Cartea Splendorii) din cuprinsul Caba­lei, unde Moses de Leon folosește pentru aces tea cuvântul pardes (paradis), în care fie care consoană exprimă un nivel: peșat (sensul literal), remes (sensul alegoric), derașa (tălmăcirea talmudică și hagadică), sod (sensul mistic) (Paul Cornea, Interpre­tare și raţionalitate, Iași, Editura Polirom, 2006, p. 231).

Thoma d’Aquino înţelege prin quem auctor intendit (ceea ce intenţionează au­torul) un sens care nu este intrinsec enun­ţului, ci este atribuit de subiect în actul enunţării, prefigurând astfel accepţia mo­dernităţii asupra alegoriei. Nu înseamnă că supra­sensul nu există, ci acesta este deja cuprins în intenţia autorului. Astfel, intenţia lectorului devine la fel de auten­tică și de onestă ca aceea a autorului, prin descoperirea sensului viu inerent textului sacru care acum îl privește, în mod deose­bit, pe el, cel care îl interpelează. Prin lec­tura și interpretarea alegorică a Bibliei, Dumnezeu îmi vorbește și mă privește la fel de viu cum s­a adresat lui Avraam la ste­jarul din Mamvri sau vameșului Zaheu la sicomorul din Ierihon. Cum aleg, în timpul acesta, să îi răspund eu mai departe?

De altfel, primul comentariu al Evan­gheliei de care avem cunoștinţă îi aparţine lui Heracleon, discipol

apropiat al lui Valentin. Poate că tocmai din această cauză Irineu Martirul și Filo­soful evită să o citeze, punându­și semne de întrebare asupra unei scrieri pe care gnosticii valentinieni o îmbrăţișaseră cu un atât de mare entuziasm. Nu va fi și cazul Episcopului Irineu de Lyon, care, tocmai în urma acestei preluări a Evangheliei după Ioan de către școlile valentiniene și în opoziţie faţă de ele, se hotărăște, spre sfâr­șitul secolului al II­lea p.Chr., să afirme fără înconjur canonicitatea acestei scrieri și să facă din ea cheia de boltă a Noului Testament și fundamentul teologiei sale.

Pentru Irineu de Lyon, tipul de herme­neutică adoptat de adversarii săi era în sine iraţional și lipsit de bază în revelaţia creștină. Mai mult decât atât, el îi acuză pe valentinieni că, prin doctrina lor inven­tată, și nu moștenită, distrug adevărul de credinţă prin distrugerea unităţii lui Dum­nezeu, a unităţii Persoanei lui  Hristos și a unităţii Bisericii. Potrivit Episcopului de Lyon, gnosticii sunt cu atât mai pericu­loși, cu cât își legitimează doctrinele fă­când  apel și utilizând după bunul plac scrierile Noului Testament și, în special, Evanghelia după Ioan.

De partea lor, valentinienii susţin că doctrina lui Valentin și cele care derivă din ea, mai ales aceea a lui Ptolemeu, repre­zintă esenţa mesajului hristic, dezvăluit în mod ascuns de Hristos celor care au do­bândit cunoașterea sau gnoza salvatoare. Biserica valentiniană tinde, astfel, să de­vină în ochii adepţilor ei adevărata bise­rică, aceea a gnosticilor. Deja în momentul conflictului dintre Valentin și Biserică, după anul 150, doctrinele discipolilor săi și me­todele lor hermeneutice aplicate textelor vechi și nou­testamentare atinseseră o maturitate evidentă. Gnosticii valentinieni sunt primii care dezvoltă un adevărat sis­tem hermeneutic cu ajutorul căruia desci­frează Scripturile. El este centrat pe o lec­tură alegorică prin care este decriptat un mesaj ascuns celor mulţi, dar care dezvă­luie celor aleși realităţile plenitudinii dum­nezeiești. Numite Eoni, aceste realităţi, în număr de 30, constituie totalitatea divini­tăţii. Doctrina valentiniană explică apariţia

lumii și a răului din ea prin intermediul unui eveniment catastrofic ce are loc în sâ­nul Pleromei divine. Căderea Eonului Înţe­lepciune antrenează apariţia unei serii în­tregi de entităţi subpleromatice, între care și Demiurgul ignorant al acestei lumi, identificat cu Dumnezeul Vechiului Testa­ment. În cadrul sistemului valentinian, Hristos este la rândul lui un Eon al Plero­mei, care coboară în Iisus în momentul botezului acestuia. Prin urmare, sistemul valentinian poartă cu sine germenii doce­tismului sau ai negării întrupării reale a Logosului divin. Întreg acest sistem doc­trinar va fi „descoperit” în textele vechi și nou­testamentare în urma lecturilor asi­due practicate în cheie alegorică de valen­tinieni. Textul prin excelenţă care se preta unei astfel de interpretări și care, potrivit valentinienilor, dezvăluie în mod eminent revelaţia Pleromei și semnificaţia întregii istorii a mântuirii este, așa cum am spus, Evanghelia după Ioan.

Provocarea lansată de doctrina valen­tiniană nu putea rămâne fără răspuns. Unul dintre primele și cele mai coerente răspun­suri îl constituie principala operă a  Epis­copului de Lyon, Împotriva ereziilor. Avem aici nu numai o combatere a gnozei valen­tiniene, ci și o grandioasă lucrare de her­meneutică biblică. Astfel, Irineu de Lyon opune metodei hermeneutice a valentinie­nilor, care consta în a căuta în fiecare pasaj scripturistic un înţeles ascuns, o metodă ra­ţională de interpretare, care postulează că un text revelat are în esenţă o structură ra­ţională. În baza acestei metode, se pleacă de la pasajele care au un grad mic de obscu­ritate pentru a le descifra pe cele cu un grad mare de obscuritate. În plus, criteriul în baza căruia distingem adevărul unui text revelat este tocmai această metodă  raţio­nală de interpretare ghidată de învăţătura și tradiţia Apostolice. Potrivit Episcopului de Lyon, gnosticilor le lipsesc ambele, adică atât raţionalitatea interpretării, cât și înră­dăcinarea în tradiţia apostolică.

Conflictul hermeneutic dintre doctri­nele valentiniene și doctrina susţinută de Episcopul de Lyon constituie, astfel, una din­tre primele dispute majore cu privire la sen­sul doctrinar al textelor scripturistice și va trasa cadrul în care se va dezvolta hermeneu­tica biblică în următoarele secole creștine.

E vanghelia după Ioan a jucat un rol covârşitor în hermeneutica biblică încă de la apariţia sa în zorii creştinismului. Totuşi, primii care s‑au aplecat asupra ei, în dorinţa de a‑i descoperi sensurile ascunse, au fost gnosticii valentinieni.

Textul sacru este definit şi diferenţiat de celelalte texte prin sensul său viu, prin modul viu în care se adresează celor care îl citesc şi îl receptează ca util, bun şi plin de înţeles în contemporaneitate într‑o manieră la fel de autentică precum apărea acest text în epoca antică.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

8 | RECONSTITUIRI

Dacă la începutul intrării României în vâltoarea Primului Război Mon­dial celelalte arme se aflau cel pu­

ţin bine definite (chiar dacă nu și dotate), aviaţia militară română era complet ne­pregătită. În prima zi de război, armata noastră dispunea de 24 de avioane, toate neînarmate și vechi, având un efectiv de 1  293  de militari, dintre care doar 97  de piloţi și 84 de observatori aerieni. Avioa­nele românești aveau o autonomie de zbor de trei ore, ceea ce însemna că abia dacă aveau timp să stea, în cel mai bun caz, o oră deasupra frontului sau a obiectivelor militare din teritoriul inamic (fie că vor­bim despre Austro­Ungaria sau Bulgaria), atingând și viteze mici, între 50 și 100 km/h. Avioanele au fost răspândite pe toată lun­gimea frontului românesc și iniţial nu au avut nici un impact asupra desfășurării conflictului.

Puterile Centrale au mobilizat nu nu­mai celebrele zeppeline care au terorizat Bucureștiul și pe care aviaţia militară ro­mână nu a reușit mai deloc să le alunge, așa cum arată foarte bine Alexandru Armă (Bucureștiul sub bombele germane, Editura Vremea, București, 2015), ci și 230­250 de avioane performante, dotate cu  mitraliere. La această situaţie s­a adăugat instalarea la conducerea aviaţiei a unui ofiţer nepo­trivit, lt. col. Găvănescul, care, imediat ce a izbucnit războiul, a cerut să fie transfe­rat, părăsindu­și subordonaţii. Iată ce scrie despre această situaţie ciudată un avia­tor, Andrei Popovici: „lipsa sa de obiecti­vitate, caracterul său influenţabil și rău­tăcios, spiritul său neînţelegător au făcut din primul comandant al Corpului de Aviaţie un șef care n­a știut să­și apropie subalternii, să­i unească și să­i răsplăteas­că după merite. Din contra, i­a divizat pe aviatori în două tabere opuse și, lăsân­du­se lingușit de lichele, i­a încurajat și i­a protejat pe chiulangiii și proștii stre­curaţi pe ușa din dos a aviaţiei”. Conform aviatorului Popovici, Găvănescul  avusese pile importante care l­au ajutat să ajungă în această poziţie.

Situaţia s­a îmbunătăţit odată cu  ono­rarea de către Franţa a unor comenzi im­portante. Avioanele au venit prea târziu pentru a mai face diferenţa pe front în anul 1916, fiind vorba despre un total de aproximativ 150 de aparate de diverse ti­puri, toate dotate cu armament, care le permitea să se apare, dar și să atace. Avioanele au urmat un traseu lung, fiind transportate pe nave prin Marea Albă până la Arhanghelsk, iar de aici au tra­versat Rusia din nord până în Moldova. Ele au fost asamblate în fostul abator al Iașului, beneficiind de supervizarea fran­cezilor din cadrul Misiunii Berthelot. La început, piloţii români au avut probleme, căci nu știau să folosească mitralierele cu care erau dotate aparatele de zbor. Coman­dant a fost numit aviatorul francez  cu mare experienţă François de Vergnette de Lamotte, care s­a dedicat reorganiză­rii  Aviaţiei Române. După cum atestă mărturia unui pilot român, de Lamotte avea obiceiul să viziteze în fiecare lună

escadrilele de pe front, interesându­se de nevoile oamenilor, ceea ce mulţi ofiţeri superiori români nu obișnuiau să facă (Marcel Fontaine, Jurnal de război. Mi­siune în România. Noiembrie 1916 – apri­lie  1918, traducere de Micaela Ghiţescu, Editura Humanitas, București, 2016).

Aviatori români din Primul Război Mondial

Trebuie menţionate câteva nume de aviatori români care s­au distins în Pri­mul Război Mondial: Mircea Zorileanu, Constantin Nicolau, Victor Anastasiu, Dumitru Darian etc. Un alt aviator impor­tant este Grigore Gafencu (1892­1957), care avea să devină diplomat (ambasa­dorul României la Moscova între 1940 și 1941) și ministru de Externe (1938­1940) al României Mari. În anul 1916 Gafencu

a  fost repartizat în Regimentul 2 Obu­ziere, fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” pentru actele sale de bravură de pe câmpul de luptă. În toamna acelu­iași an, a solicitat să fie transferat la avia­ţie, unde era nevoie de personal. A urmat cursurile Școlii de Observatori Aerieni de la Botoșani, iar din primăvara anului 1917 a  luat parte la luptele de pe front, parti­cipând la misiuni de observare și dirijare a artileriei române și la bombardarea pozi­ţiilor dușmane. Pe data de 19 august/1 sep­tembrie, echipajul format din pilotul Iliescu și observatorul și mitraliorul Gafencu a re­purtat o importantă victorie aeriană, dobo­rând în apropierea Mărășeștilor un avion german. Gafencu a fost înaintat la gradul de căpitan în 1918, fiind apoi trecut în re­zervă. A primit și Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III­a și Ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de cavaler.

Recunoaşterea eroismului aviatorilor români

Mărturiile adversarilor trupelor ro­mâne publicate în jurnalele oficiale ale regimentelor și diviziilor germane sau austro­ungare concordă în privinţa efica­cităţii aviaţiei noastre în vara și toamna anului 1917, care s­a angajat în acţiuni de susţinere a trupelor de la sol, fiind men­ţionate observarea mișcărilor trupelor ina­mice, reglarea tirului artileriei, bombar­darea și mitralierea tranșeelor germane, dar și confruntările aeriene cu aviaţia austro­ungară și germană (în 1917 armata noastră a pierdut doar două aparate de zbor și au fost uciși în luptă doar trei pi­loţi). Relevantă pentru cavalerismul avia­torilor români din Primul Război Mon­dial este scrisoarea pe care o escadrilă austro­ungară a lansat­o deasupra bazei aviatorilor români în care erau solicitate respectuos informaţii despre un aviator austriac ce fusese doborât pe teritoriul controlat de militarii noștri. Austriecii so­licitau ca acesta să fie îngrijit în cazul în care era rănit. Misiva se încheie „cu mul­ţumirile noastre anticipate. O companie de aviaţie austro­ungară”. Avionul aus­triac fusese incendiat în timpul unei lupte aeriene și aterizase cu mare dificultate. Sublocotenentul Bădulescu, care trăsese asupra aparatului, observând situaţia  dis­perată în care se afla supravieţuitorul austriac, i­a ordonat pilotului să aterizeze lângă epavă, salvând viaţa observatorului austriac Francis Schlarbaum, pe care l­a transportat cu avionul la Iași, unde acesta a fost operat. Austriacul își exprima gra­titudinea printr­o scrisoare emoţionantă: „În aer suntem inamici, pe pământ aţi do­vedit a fi oameni adevăraţi, buni creștini și camarazi”.

La începutul lunii ianuarie 1918 exis­tau trei grupuri aeronautice, cu 66 de avioane, alte 50 fiind în diverse stadii de reparaţie la Iași. Aviatorii români au efec­tuat o serie de raiduri împotriva trupelor anarhice rusești care se aflau în Moldova. Aviaţia română a fost activă și în curăţa­rea Basarabiei de elementele bolșevice, prin formarea Grupului Aeronautic Basa­rabean. De asemenea, ea a fost implicată și pe celălalt teatru de operaţii, din Tran­silvania. Din cauza vremii grele din iarna anului 1918 și a imposibilităţii stabilirii unei legături cu Consiliul Naţional Român de la Blaj, s­a apelat la un Farman F.40, care a zburat la –30 de grade cu carlinga deschisă, echipajul (format din pilotul Vasile Niculescu, care în 1919 a fost luat prizonier de bolșevici și internat timp de o lună în închisoarea de la Odessa și obser vatorul Victor Precup) purtând un strat gros de parafină pentru a rezista la frig și curenţii de aer și transportând o geantă sigilată cu documente adresate de Guvernul Român Consiliului Naţio­nal Român.

Prin urmare, nu putem să nu omagiem contribuţia aviatorilor români la făurirea României Mari.

Am zburat pentru România MareCodruţ Constantinescu

Contribuţia aviatorilor români la făurirea României Mari este mult mai puţin cunoscută decât cea a altor arme poate şi pentru că aviaţia militară se afla la început de drum (nu numai în România). Volumul Am zburat pentru România Mare. Memoriile unor aviatori români care au luptat

în Primul Război Mondial (1916‑1919) (Editura Vremea, Bucureşti, 2016) vine să completeze eforturi mai vechi al istoricului de aviaţie Valeriu Avram.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

OPINII | 9

Actualitatea literară

Marile familii

Mici aventuri real‑imaginareCronică de carteAlex Ciorogar

Doctor în antropologie şi folclor, Adrian G. Romila e unul dintre cei mai originali şi mai provocatori prozatori ai ultimilor 6‑7 ani. Absolvent al literelor ieşene, autorul debutează în proză cu romanul În drum spre sud. Roman de aventură (Editura Brumar, Timişoara, 2012), pentru care primeşte premiul Uniunii Scriitorilor din Iaşi. Selecţii din acest volum apar în Antholog y of Contemporary Prose from Iași(FILIT, 2013). Premiul pentru debut l‑a primit însă (tot din partea USR‑ului ieşean) în 2009, când publica, la Editura Timpul,

volumul Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie. În 2010, scriitorul (născut în ’74 la Piatra Neamţ) le propune cititorilor o colecţie de eseuri literare: De‑a dragostea și drumul. Staţii de lectură (Editura Eikon, Cluj‑Napoca). Nu după mult timp, editura Tracus Arte îi tipăreşte prima colecţie de proză scurtă, intitulată Radio în zăpadă (2014), urmată, după doar un an, de întoarcerea scriitorului la forma literară a debutului: Piraţi și corăbii. Incursiune într‑un posibil imaginar al mării (Editura Cartea Românească).

E adevărat că relaţia tandră cu trecutul, marele perso­naj al tuturor cărţilor au­

toarei, se păstrează. Dar, de data aceasta, e un alt tip de relaţie și, așa zicând, un alt trecut. Unul mai intim și mai viu. Memoria docu­mentelor de arhivă lasă locul me­moriei directe. Spun asta fiindcă e imposibil să nu recunoaștem mă­car o irizare autobiografică în Ino­cenţii. Senzaţia e aceea că Ioana Pârvulescu se întoarce, prin scris, în Brașovul propriei copilării, cău­tându­i nu fragranţa proustiană, ci de­a dreptul prezenţa.

Un exerciţiu de recuperare, așadar, cu implicaţii existenţiale și cu un marcat conţinut moral. Acesta mi se pare a fi, dincolo de frumuseţea poveștii în sine, codul romanului. E, totodată, o posibilă explicaţie pentru numeroasele  re­ferinţe cu tâlc din cuprinsul cărţii, fie că e vorba despre mici anecdo­te orientale, fie că e vorba despre legile nescrise ale muntelui ori ale apei. Există o etică în toate, chiar dacă neexplicită; există un sens în fiecare gest, chiar dacă inaparent. Fără să fie mărunt pedagogică, Inocenţii e, trebuie s­o spun, și o carte a experienţei împărtășite, având de răspuns, aparent în joacă, unei întrebări cât se poate de seri­oase și de adânci: cum se poate face faţă nostalgiei? Sau, în

termenii naraţiunii: cum se poate reconcilia Ana cea de azi, care, matură și sigură pe stilul ei, își adresează memoriile sub forma unor lungi epistole, cu acea Ana care, preșcolară fiind, se poticneș­te, în Paradisul ei citadin, de conotaţiile cuvintelor auzite la cei mari?

În astfel de condiţii și cu ast­fel de exigenţe, simpla evocare a unor episoade disparate din co­pilărie ar fi fost insuficientă sub raportul substanţei. Căci aceste episoade, și­așa reduse la o di­mensiune simbolică, n­ar fi avut cum să asigure concreteţea unei descinderi veritabile. Oricât de amuzante sau de stranii, oricât de blânde sau de amare, amintirile singure nu conservă. Nu sunt tac­tile și nici nu se oferă ochilor des­chiși. Era nevoie așadar de un ele­ment capabil să lege lumea aceea de lumea aceasta, scurtcircuitând distanţele în timp, de un centru de greutate, de un totem. Ioana Pârvulescu l­a găsit pe cel mai po­trivit dintre toate cele pe care le avea la îndemână: casa din strada Sfântu Ioan (apoi Maiakovski, apoi din nou Sfântu Ioan), cu o viaţă a ei nu lipsită de transformări și co­moţii, inclusiv onomastice. Des­criind­o pentru ultima oară, în ul­timul capitol, Ioana Pârvulescu

îi  dezvăluie și identitatea afec­tivă: casa a fost și continuă să fie nici mai mult, nici mai puţin decât o rudă de sânge. Cea mai longe­vivă și, tocmai de aceea, cea mai fidelă. E, în cele din urmă, o fata­litate cu care Ana e nevoită să se deprindă de timpuriu: zidurile continuă să­i însoţească destinul și să­i ţină laolaltă trăirile chiar și  atunci când oamenii dragi, cândva energici și plini de po­vești, înce tează s­o mai facă.

Mai există o asemenea pre­zenţă discretă și fortifiantă în Ino­cenţii, sporind la rândul ei cu unul numărul membrilor familiei: lite­ratura însăși. Autoarea n­o spune, dar o lasă să se întrevadă. Aproape că nu există întâmplare semnifi­cativă care să nu se afle cumva în preajma unei cărţi. De la cele for­matoare pentru grupul de copii (care se identifică ba cu Old Shat­terhand, ba cu Edmond Dantès) până la altele, mai subtile și mai personale. Student fiind, bunicul

îl cunoscuse pe Caragiale. Tatăl recita ritualic din Arghezi. Bunul și misteriosul anticar din capito­lul al patrulea își ascunde data nașterii sub un titlu eliadesc. Mi­cuţa Ana are drept livre de chevet faimoasa Antologie alcătuită de Iordan Chimet. Altcineva din fa­milie îl cunoscuse pe arhitectul Horia Creangă, nepotul marelui scriitor, și tot așa. Probabil însă că  scena cea mai emoţionantă e legată de sinuciderea estetă a lui Emil Ivănescu, fratele genialoid al poetului Mircea Ivănescu. Întâm­plarea, petrecută spre sfârșitul războiului, e îndeobște cunoscută din varii surse. Aici, în Inocenţii, ea e relatată dintr­un alt unghi, profund uman, aparţinând mar­torilor imediaţi (angajaţii hotelu­lui Aro), pentru care tragedia n­a avut nimic cultural.

Nu o cronică de familie e Ino­cenţii. Ci o emoţionantă declara­ţie de apartenenţă faţă de un set de valori.

Noua lui carte, Mici schim­bări în viaţă (Editura Char­mides, Bistriţa, 2016) – în­

drăznesc să spun, cea mai bună de până acum  – se impune atât prin poveștile fascinante pe care le spune, cât și prin rafinamen­tul  tehnicilor folosite. Eficienţa strategiilor narative e ranforsată nu doar de estetica cinematogra­fică preponderent folosită, ci și de pregnanţa montajelor unor epi­soade semnificative (așa cum bine arată și tiltul) din viaţa actorilor săi. Ac ţiunea alunecă, nu o dată, în piste de lectură metafizic­pa­rabolice, astfel încât, de la suav la  scabros, Romila acoperă ma­joritatea categoriilor literare ce au capacitatea de a transforma cele câteva pagini de proză scurtă în mici bijuterii epice. Nu mulţi sunt azi scriitorii cărora să le reușeas­că asemenea performanţe, cu atât mai mult cu cât impactul aces­tor „nuvele” mizează pe alegorie.

Oricum, proza scurtă a câștigat, în ultimul timp, foarte mult teren în urma eforturilor unui Marius Chivu, Cristian Teodorescu și Florin Iaru.

De remarcat și modul absolut surprinzător în care Romila reu­șește să convertească tradiţia în avantajul său, cu toate că – așa cum ne­a arătat deja  – are la degetul mic toate trucurile recuzitei post­moderne. Revalorificarea inteligen­tă, așadar, a cărămizilor modernis­mului înalt (stilul indirect liber, personajul reflector), unde calofi­lia merge mână în mână cu realis­mul detaliilor, e completată de capacitatea sa de a crea personaje și dialoguri verosimile. Nu e ha­zardat să afirm că talentul său e întrecut doar de postura iconică (imediat recognoscibilă) pe care el însuși și­a creat­o de­a lungul carierei sale. Având câteva tema­tici recurente, povestirile conţin observaţii pe cât de amuzante

(sarcasmul nu îngheaţă niciodată în pură critică ideologică), pe atât de înfiorătoare și, cu toate că unele încheieri nu sunt suficient de conclusive, un bun manage­ment al momentelor culminante rămâne unul din punctele sale forte. Nu de un simţ al tragicului ţine dramatizarea, ci, mai curând, de un sentiment al ghinionului providenţial.

Două sunt aspectele care de­finesc întreaga operă a redacto­rului revistei Conta. Mă refer, în primul rând, la o bună cunoaște­re a teoriilor imaginarului (pe di­recţia Gaston Bachelard – Gilbert Durand  – Jean­Jacques Wunen­burger) și, în al doilea rând, la o spectaculoasă instrumentare a lim­bajului psihanalitic (pe linia Sig­mund Freud – C.G. Jung – Jacques Lacan). Să nu mai spun că, fiind un adevărat devorator (și, deci, un bun cunoscător) al romanelor de aventuri și, în special, al literaturii

marine, scriitorul nemţean are toate premisele succesului la în­demână. Redau aici un singur fragment care surprinde, cum bine

notează Doris Mironescu pe ul­tima copertă, „realismul magic al lui Voiculescu și minimalismul psi­hologic al lui Raymond Carver”: „Duminică dimineaţa Max ne­a tre­zit cu un lătrat insistent, am ieșit în pijamale, pe cardac, încă som­noros. Câinele privea fix, undeva, în iarbă, se înţepenise încordat pe picioarele din spate, își ridicase urechile în vâr ful capului, atent, și lătra, lătra teribil. Ne­am apropiat, să vedem. Era iepurele vecinului, ușor speriat, cu boticul ne gru, fre­mătând, cu ochii mari, pătaţi cu alb pe cornee. Îl privea ţintă pe Max, gata de fugă, i se ghiceau bătăile inimii, prin blăniţă. A zbu­ghit­o când am vrut să­l iau de acolo, s­a strecurat printre  scân­durile gardului și s­a pierdut un­deva, pe dealurile din spate. Nu l­am mai văzut nici eu, nici pro­prietarul său, vreodată”.

Romila e un prozator care nu trebuie ratat.

I nocenţii (Editura Humanitas, Bucureşti, 2016), cel de‑al treilea roman al Ioanei Pârvulescu, schimbă regula pe care păreau s‑o fi instituit cele două precedente. Nu mai avem nici reconstituirea de epocă (sfârşit de secol al XIX‑lea), nici realismul sub escortă fantastică

de acolo (în virtutea căruia călătoria în timp se dovedea posibilă). Cosmin Ciotloş

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

10 | LITERATURĂ

Emil Iulian Sude

PoemeCică s‑a dus vremea poeziei povestite.că nu mai avem timp. cică ne‑a mai rămas numaiun fel de fâc‑fâc şi gata. paznicul de noaptenu se grăbeşte. el este oriunde şi oricând.şi în afara noastră şi în interiorul nostru.la ce atâta grabă.el este acolo numai pentru noi. şi are atâta timpşi atâtea înfățişări că nici el nu mai ştie cine este.

dar ne aşteaptă cu mare drag şi mare bucurie. la fiecare cotitură şi drum drept

dai de câte un paznic. şi nu e de mirarecum de s‑a umplut lumea de paznici şi vânzători. sunt aşa

de mulți că şi noi maisuntem câteodată paznici la propriile păreri.

şi toți fugim de locul comun să fim altfel.în propria piele. un fel de fărădelinişte.

Voiau să lungească ziua. trăgeau de ea din răsputeri.au sărit în ajutor cu mic cu mare au sărit. dar era tare şi casantă

ziua asta.voiau sa fie lumină de‑a pururea. şi noaptea să nu mai fie.o alungaseră ca pe o cerşetoare care le amintea că există

un dumnezeu. şi trăgeau deli se încordaseră şi urechile şi ce mai aveau ei.iar ziua nu se lăsa şi pace. lungită peste nimicnici moartă nu se lăsa.

uşor uşor a început să se zdrențuiască precum o cârpă de vase. au zis să pună ceva în

locul golurilor din ziuă. şi au adus bucăți din hainele nopții să le fie egală. ziua şi noaptea.

Au zis. Ca până la urmă.cel mai micuț poemnu doarenu sperănu are amabilități, cel mai micuț poemnu încape în cel mai mare cuvânt

în el încap toate poemele de anvergură,el intră peste tot şi trece dincoloca o nevăzută infraroşie.

cel mai micuț poem nespuse mirări,numai simțite mirări cu ce aiprin micuțele găuri

nu şi‑au etalat vreodată frumusețeapoemele vaste precum cel mai micuț poem

ah, cum mă traversează cel mai micuț poemcare îşi lasă în mine energiile toatede unde până unde acest micuț poem nemăsurabilnici cu vederea liberă de prejudecăți

cel mai micuț poem vast înşiruirea de contrasteneverificabile cu mintea

deschizi palmele îți cade fața şi te uiți în gol.

Și au trăit până la adânci bătrâneți. mult şi bineau trăit. ziua decupa o bucată de pământ. şicredea că îi aparține. noaptea decupa obucată de pământ şi credea că îi aparține.buni stăpâni se vedeau. însă niciunulnu ştia că bucata de pământ a fiecăruia avea

doi stăpâni.

niciodată nu se întâlneau pe aceeaşi bucată de pământ să o revendice.

ştiau unul de existența celuilalt. numai spre dimineațăsau pe înserat se simțeau din aceeaşi alcătuire.

s‑au rotit ei în jurul pământului să se întâlnească. s‑au rotit.că şi copacii, apele, şi tot ce era şi nu era se roteau.

şi se depărtau se depărtau. nici cerul şinici pământul nu se mai vedeau

ziua se înnopta din ce în ce se înnoptanoaptea se ziurea din ce în ce se ziurea.

Că dacă nu s‑ar fi povestit nu s‑ar fi spus.un om avea o inimă mare. de la cer la pământera inima lui. şi toți îl invidiau pentru inima luichiar şi porumbeii cei albi îl invidiau pentru inima lui.

să îi îmbuneze împărțea la fiecaredin inima lui. azi aşa. mâine aşa. de atâta inimăinima lui se făcuse din ce în ce mai mică.

că d’aia avea nebunie pe porumbeii cei albi.ce n‑ați mai văzut porumbei albi să ciugule carne?

Și s‑au sfătuit. să ofere un răspuns despre cescrie poetul. sau măcar despre cine.cei mai mari învățați s‑au tot sfătuit între ei.

fiecare venea cu părerea lui. luau o părere şi o ispiteauîn mijlocul sfatului să le spună. despre ce scriepoetul. şi nici o părere nu era bună. pentru că venea

un alt învățat cu părerea lui să o ispitească.părerea se schimba de la învățatla învățat.

l‑au adus şi pe poet bineînțeles cu părerealui cu tot. să le spună despre ce scrie. era toto părere a învățaților.

omul acela care a mâncat dragostea interzisă. o ținea în el. nu voia să o arate altcuiva. o considera a lui. şi toată lumea căuta acea parte din dragoste. nu o găseau şi pace. era a lui şi nu voia să o împartă cu altcineva.

Bă! ăsta iar s‑a născut. asta înseamnă căăştia vor avea o nouă şansă la înviere.adică nu le ajunge de paşti vor şi de crăciun.dar nu e asta nici o problemă. o să facem noiîn aşa fel încât în mintea oricărui înțeleptsă ne cuibărim cu dragostea noastră fără‑de‑dragoste.şi să‑i facem să creadă că EL nu aexistat vreodată printre ei.darămite ei printreEL.

Umplea un loc. se muta în alt loc. locul şi else muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc.nu voia nici mai mult nici mai puțin.numai să umple un loc.

şi‑a zis că toate locurile sunt la fel.şi nu s‑a mai mutat.a stat țintuit din umplerea loculuicare începuse să‑l golească.

Făt‑Frumos nu era cel mai mic fiu al Împăratului Verde.

Făt‑Frumos nu este parte din basmele lui Petre Ispirescunu avea cal înaripatnu a salvat‑o pe Ileana‑Cosânzeanapentru că aceasta făcea parte dintr‑o altă poveste de dragostedin altă colecție de poveşti muritoare, broşate, în care

protagonist era Zmeul cel mai urât Făt‑Frumos

şi au trăit până la adânci bătrâneți în concubinajZmeul din povestea lui Făt‑Frumos şi merele de aur în care

nu era nici un zmeuşi Ileana Cosânzeana dintr‑o altă povestea altei cărți de poveşti aşezate una pe spateleceleilalte în biblioteca nimănui

A fost odată o babă bătrână. aşa de bătrânăcă nu mai murea. şi pe lângă ea toți mureaude la ăl’ cu țâța în gură până la ăl’ cu barba sură. toți mureau.

şi copiii ei au murit. şi părinții ei au murit.baba bătrână nu mai murea. de se întrebalumea cu ciudă. bă cum o fi să îți moară copiiişi tu să nu mai mori? că bine se mai ține baba.asta ne îngroapă pe toți! şi era plină lumea deciudă. bă asta nu mai moare! ne îngroapă pe toți. ne mănâncă

pomenile la toți asta.de se hotărâseră să nu îi mai dea de pomană nici de sufletele

viilor nici de sufletele morților.cum se auzea de un botez hop şi ea. cum se auzeade o moarte hop şi ea. de se obişnuise lumea,de a ajuns ca în lume să nu se mai petreacă nimic fără ca baba

să nu ştie.

nici nu se mai ştia câți ani are. fiecare aveapărerea lui despre anii babei. însă toți căzuserăde acord că toți anii trecuți şi toți anii viitori erau ai babei.

se uscau pomii, se dărâmau casele. se plantaualți pomi. se construiau alte case. lumea însăşise schimba.şi baba bătrână nu mai murea.

Și prea greu trecea fiecare an. inventa multe jocuri să treacă timpul mai repede şi timpul se alungea.

ce n‑ar da să fie adolescentşi destul de repede trece timpul de când cu iubirile toate

din tinerețile lui.

se micşorează pe repede înainte anii ăştia. Ce n‑ar da să fie copilsă inventeze jocuri ca timpul să nu treacă

ce repede Doamne ce repede trece timpulîn patul ăsta cu miros acru de bătrân.ce repede trece timpul. ce n‑ar da să fiecopil. să inventeze un joc de oprirea timpuluicu toate iubirile din tinerețe.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

LITERATURĂ | 11

Cătălina Stanislav

Poemecu păpuşile şi unde odată ai mei au lipit un bilețel care era de la moş nicolae de fapt şi pe care scria că nu mai am voie să‑mi rod unghiile şi să mă uit la cow&chicken în timp ce mănânc. mama a scos din sertar o inimă de turtă dulce muşcată într‑un colț de două seturi de dinți, unii mari şi unii mai mici. mi‑a zis că e din seara în care s‑au cunoscut, prin optzeci şi ceva, la un revelion unde mama era stânjenită şi se simțea aiurea pentru că nu acolo trebuia să meargă de fapt. azi m‑am hrănit cu pizza congelată cu patru feluri de brânză şi m‑am gândit din nou la micuțul tatuaj pe care ezit să mi‑l fac în spatele gâtului gândindu‑mă că nu ştiu dacă pot să‑mi fac ceva atât de permanent când am făcut şi lucruri mai permanente. atât de permanente că încă aştept momentul ăla dinainte de sfârşitul filmului în care fiecare se ocupă de el, pe fundal o melodie tristă şi nu se aude dacă vorbeşte cineva, doar muzică şi cadre cu oameni preocupați de multe lucruri. cineva îşi plimbă câinele într‑o pelerină de ploaie portocalie. altcineva aleargă dimineața pe malul unui râu mic. altcineva zâmbeşte absent în sus către altcineva care se încalță lângă uşă, în timp ce subliniază ceva într‑un ziar, papucii de casă cu blană pe margine, halatul gri, lumina dimineții printre jaluzele ca o imagine de pe un televizor cu antenă în timpul unei furtuni de zăpadă.

dragă lori maddox,vreau să‑i spun cu tine stăteam să prindem răsăritul de pe balcon, cu blocul roz în dreapta, cu aceeaşi lumină care se aprindea fix la patru dimineața şi se stingea fix la 6, cu cerul verde‑albastru, dând jos vopseaua de pe balustradă cu unghiile. mereu aveai cele mai urâte unghii. vreau să fie mereu vară, spuneai. şi eu iubeam iarna. am fost făcută să iubesc iarna. dar toate iernile pe care mi le amintesc au fost urâte. la mine acasă erau tot mai mulți oameni, cu tot mai multe haine, stăteam sub birou ca să fiu mai aproape de calorifer, ningea târziu şi zăpada era tare şi murdară, pe frate‑meu îl lăsau în cărucior pe balcon câte o jumătate de oră pe zi, să stea la aer, mama era ocupată, dormeam toți patru în aceeaşi cameră şi eu n‑aveam voie să mă uit la desene deja de şase luni, alex mă bătea cu zăpadă în drum spre casă, era noapte şi mă oprea la fiecare felinar ca să‑mi spună mereu ce ochi frumoşi ai, ce ochi frumoşi ai, mereu doar asta, mama şi tata se iubesc mai puțin iarna, tu voiai să fie vară şi încă stăteai doar într‑un tricou în casă, tricoul tău cu pocahontas, şi fumai pe geam, cu nasul roşu şi sprâncenele groase şi nepieptănate. iarna nu aveai pe nimeni niciodată, iarna nu aveam pe nimeni niciodată.

dragă lori maddox,uite ar trebui să ştii unele lucruri îmi e frică de absolut toate bolile care există şi mă aştept să intru în şoc anafilactic de fiecare dată după ce iau un medicament pe care nu l‑am mai luat niciodată sau de fiecare dată când mănânc ceva ce nu am mai mâncat niciodată când mă simt vinovată fac duş de multe ori pe zi nu‑mi place marțipanul când eram mică vecina mea a murit gazată la ea în apartament şi i‑am văzut picioarele moarte şi murdare când o scoteau din casă pe străbunicul meu l‑au omorât şi l‑au aruncat în olt şi asta‑i cam cea mai sinistră poveste din familia mea când eram la liceu am descoperit că singura modalitate de a ieşi din curtea şcolii în timpul orelor era să‑l mint pe portar că sunt la ciclu şi trebuie să‑mi cumpăr tampoane şi în două secunde îmi deschidea oripilat poarta nu pot să mănânc şi nici să miros mărarul dacă mă gândesc destul de mult că mă doare ceva o să mă doară şi uneori mi se pare că asta e o chestie mişto

dragă lori maddox,obişnuiam să fiu tipa aia pentru care cea mai tare chestie din lume era o scenă din californication când tipa aia cu care Hank a fumat biblia ştie exact că a treia melodie de pe a doua parte din houses of the holy e no quarter. şi acum am crescut şi de vreo şase luni n‑am mai purtat decât pantaloni, în aprilie am intrat într‑o sală de operație şi n‑am tremurat decât de frig, parțial pentru că am crescut, parțial pentru că mi‑au dat diazepam. am făcut glume proaste cu asistentele şi maică‑mea a aflat anul ăsta că folosesc anticoncepționale de trei ani şi cred că în sfârşit înțelege normalitatea. cred că în sfârşit o‑nțeleg şi eu. cred că e atunci când te trezeşti cu singurul miros de piele pe care‑l cunoşti de câțiva ani şi atunci când te duci la baie de mai multe ori pe noapte şi când înveți să distingi mirosul de cafea care‑ți place în porto față de mirosul de cafea care‑ți place acasă. dar nu asta‑i important, cred. e important că ai o schemă micuță făcută cu pixul pe spatele unei mâzgăleli de copil care te‑a calmat de fiecare dată când te‑ai uitat la ea, dar, ca un unguent, doar cât o foloseşti. în final, cred că înțeleg că normalitatea e când toate luminile din blocul de vizavi se sting deodată, dar şi când nu.

dragă lori maddox,în porto am făcut un curs de portugheză şi profa mea era din galicia, venea cu maşina în fiecare zi ca să ne învețe portugheză pe mine şi nişte francezi, un englez, o tipă frumoasă din reunion, julie. julie se descurca cel mai bine dintre noi. la sfârşit ne‑a pus să facem o prezentare despre cum au fost cele patru luni din porto sau despre locul în care ne‑am născut şi julie a vorbit despre reunion, mama ei, prietenele ei cu rochii lungi şi flori în păr, sărăcie şi focuri de tabără, fluent şi frumos, cu zâmbete timide între paragrafe. eu am scris una în engleză pe care am tradus‑o cu google translate şi apoi am corectat greşelile. se numea a minha vida no porto şi am scris despre pescăruşii din gura de aerisire şi clădirile abandonate, despre hainele care atârnă la geamuri şi oameni care te opresc pe stradă ca să faceți small talk, despre clădirea roz a facultății şi despre cum am învățat că pastel de nata au un ingredient secret şi cele adevărate se găsesc numai în Lisabona şi ce bine îmi pare că ştiu să cer apă şi omletă cu fructe de mare la cantină. Și nu le‑am spus despre ploaie şi twizzlers de crăciun, despre cantități îngrijorătoare de vin şi despre caloriferul mic care nu reuşea să încălzească mai nimic. Și nu le‑am spus despre drumul lung către casă şi cănile prea mici de cafea, despre zilele întregi în care am citit între cearşafurile albe imaginându‑mă galbenă la față şi cu transpirația şiroind în jos pe linia părului, despre cum am citit Solenoid la bibliotecă, cu tâmplele pulsând în timp ce tremura podeaua şi pământul se decojea ca o banană prea coaptă.

lori,vreau să‑ți spun o poveste despre mama şi tata. locuiam într‑un apartament din care puteam să văd într‑un alt apartament unde o doamnă cu părul alb lipit de cap avea un cocker spaniol, dona, dar eu îi spuneam dorna. în dormitor aveam o oglindă triplă care se plia ca un paravan separator. oglinda era ataşată de un corp cu sertare unde mă jucam eu

Ovidiu Komlod

Poememă culc animal mă trezesc dobitoczilele când mă simt om sunt tot mai puține.părul de pe gâtfirişoarele de pe umeri tăiate cu lama.firişoarele din cornee plesnitebutonaşele din orbite tot mai adânc apăsatetâmplele tot mai apropiatebriza de craniu pus la ureche.

aştept să mi se ia totuldegetele de pianist unghia de harpistmâinile şi privirea de prim‑dirijorcu ce‑aş putea umple cu ce‑aş putea învelicu ce mi‑aş putea‑nlocui carneadacă nu cu un vid şi mai tare.

nici nu mi se ianici nu mi se dă

când ți‑e numai puțin frig şi nu ai deloc idee ce să mai facipentru a nu pierde senzația de plăcere din jurul țesteipe care ai putea‑o cuantifica în trepteca nişte libelule sau alte insecte înconjurând‑osenzația plăcerea țeastaîn trepte şi gradiențipe sticla interioară a craniului tăutras la o imprimantă 3Daicipe o planetă încălzită cu încetineală

betaspune‑mi tuce poate fi de făcutacumla ceas de lăsare a bezneicând umanoizii declară pe twitterîn trepte şi gradiențipetrecerea timpului cu unelte şi hohote şi unelte de stat treji tot timpulpe care le‑ai putea cuantifica în treptepentru a nu pierde senzația de plăcere din jurul țesteicând ți‑e numai puțin frig şi nu ai deloc idee ce să mai faci

las‑o moartă aşa imediat după imprimanta 3Dmi‑am dat seama târziu că nu contează decât să ai cu ce‑ți umple timpul.

când nu mai vine de la sine cine‑o mai fi şi sinele ăstaomoară‑ți secundele una câte unae tot ce ți‑a fost dattrăieşte clipa ca şi cum ea.

aștept ziua cândmă uit pe vizor cineva se uită la mineca la un şir de cifredispusealfabetic

(dintr-un volum în lucru)

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

12 | INTERVIU

Vladimir GăitanBlândeţea, profesionalismul şi creativitatea îl caracterizează.

Vorbeşte foarte frumos despre generaţia din care face parte, dar îi apreciază şi pe cei care formează generaţia tânără. S‑a născut la Suceava şi de fiecare dată aminteşte cu drag de zona din care provine. Bucovina ocupă un loc aparte în sufletul său. A făcut echipă

cu Ileana Popovici şi George Mihăiţă din distribuţia celui mai bun film românesc din toate timpurile, aşa cum au spus criticii de specialitate. Reconstituirea reprezintă pentru cultura noastră un moment de referinţă, un film care trebuie văzut de fiecare generaţie în parte. Este şi astăzi, în anul 2017, la fel de actual ca în urmă cu aproximativ 50 de ani. A avut o relaţie specială, profesională şi de prietenie, cu regizorul şi actorul Sergiu Nicolaescu. În luna februarie împlineşte frumoasa vârstă de 70 de ani. Vladimir Găitan ni se dezvăluie, într‑un mod sincer şi emoţionant, aşa cum doar adevăratele valori ştiu s‑o facă. La mulţi ani, Vladimir Găitan!

Era un frig îngrozitor și în teatru. Îmi amintesc că se desfiinţase postul de garderobieră pentru că nimeni nu‑și mai lăsa paltonul. În aceste condiţii, sălile erau pline și n‑am să uit niciodată celebrele aplauze înăbușite, pentru că lumea te aplauda cu mănușile pe mână.

Afirmaţi într‑un interviu că faceţi parte din generaţia de sacrificiu. Uitân‑du‑vă în urmă, ce aţi schimba?

În primul rând, afirmaţia mea aș schim­ba­o: este o generaţie „blestemată”, nu una „de sacrificiu”. Spun acest lucru pentru că sunt foarte dezamăgit de acești 27 de ani, după ce s­a făcut această Revoluţie cu sacri­ficiul unor copii. Eu vreau să cred că a fost o Revoluţie, fără doar și poate confiscată, dar ea a început ca o revoltă populară. După 27  de ani, este marea mea dezamăgire. În februarie împlinesc 70 de ani și practic nu pot să adun nici un an de bucurie curată. Ne­am născut și am venit pe lume la finalul unui război cumplit, cu sărăcia care era, cu părinţii arestaţi, cu tata ridicat în miez de noapte. Nu am știut dacă mai vine în viaţă. Din pușcărie a venit o epavă de om care ne­a influenţat toată copilăria și toată viaţa. Când aveam peste 40 de ani, a venit această Revoluţie în care mi­am pus atâtea speran­ţe, că în sfârșit o să vină soarele și pe uliţa generaţiei mele, și nu a fost să fie.

V‑aţi văzut trăind în altă ţară. Aţi vrut să faceţi lucrul acesta?

Am fost la un pas să fug. Am apelat la biserica catolică și mi­am descoperit niște origini în Germania. Acolo am vrut să fug cu soţia. Asta se întâmpla prin 1978. Cu mâncarea ne descurcam atunci. La un mo­ment dat, sistemul devenise atât de diabo­lic, că­ţi oprea căldura și lumina. În acel moment, practic eram într­o celulă. Aceste apartamente au un sistem îngrozitor. Dacă cineva vrea să întrerupă căldura, tu practic trăiești într­o pivniţă. Toate aceste blocuri erau niște celule. În bloc erai absolut la che­remul puterii. Umi linţa asta îngrozitoare în care te culcai într­un frig îngrozitor și te sculai la fel o învăţasem într­un fel. Toate acestea m­au făcut să spun că trebuie să plec. Era un frig îngrozitor și în teatru. Îmi amin­tesc că se desfiinţase postul de gardero­bieră pentru că nimeni nu­și mai lăsa palto­nul. În aceste condiţii, sălile erau pline și n­am să uit niciodată celebrele aplauze înă­bușite, pentru că lumea te aplauda cu mă­nușile pe mână. Sunt lucruri care nu se pot uita. Atunci am vrut să fug. Am reușit să ajun­gem la München, unde aveam niște prie­teni. Aceștia m­au dezamăgit îngrozitor. Am descoperit că ei trăiesc mai rău decât noi.

Aveau o bere și șuncă, îi copleșeau roţile de cașcaval, dar nu erau mai fericiţi ca noi. Era o lume în care ei nu se adaptaseră și am asistat la câteva povești unice. Am să vă dau un exemplu. Prietenul meu, la noi în ţară, era arhitect. Acolo vindea cârnaţi împreună cu fratele lui. Când se întâlneau seara undeva, își permiteau să­și cumpere doar berea. Ve­neau cu mâncarea de acasă. Când am văzut aceste situaţii, i­am spus soţiei mele să ne întoarcem acasă. Mi­am dat seama că, dacă nu te naști în ţara respectivă, este foarte greu să te adaptezi și s­o înţelegi.

„Asist la lupta aceasta surdă între oameni din aceeaşi generaţie (...) şi îmi este frică de faptul că veţi fi înfrânţi”

Care sunt fricile actorului Vladimir Găitan, astăzi?

Îmi este frică de faptul că vin foarte puţini din urma noastră. Asta nu înseamnă că nu există actori talentaţi. Nu sunt foarte mulţi și sunt înnebuniţi după situaţia mate­rială. Sistemul nu le creează siguranţa zilei de mâine. Pentru această siguranţă ei sunt dispuși la orice compromis. Îl vezi seara că joacă un Hamlet și este minunat, iar a doua zi face reclamă la pufuleţi. Mie asta mi se pare un soi de umilinţă. Generaţia mea a avut o bilă albă uriașă. Dictatura avea un respect pentru artiști, chiar dacă impunea foarte multe. Se făcea un teatru adevărat. Piesele odioase cu tentă mincinoasă, socia­listă, existau, dar se făcea un teatru adevărat. În nemernicia noastră, eram lăsaţi să mun­cim. Nu aveam altceva decât să ne facem treaba. Nu aveam disperarea zilei de mâine. Acel salariu mizerabil pe care îl primeam era pentru toţi. Nimeni nu se uita în curtea ta. Astăzi s­au întâmplat niște lucruri pentru care nu eram pregătiţi: cum spun eu, prea devreme am sărit din Dacie în BMV. De moarte nu îmi este frică. Anul trecut am tre­cut printr­o cumpănă cumplită. Am suferit vreo opt operaţii grele și două mai ușoare. Am avut senzaţia că mă duc și m­am com­portat foarte civilizat. Nu mi­am chinuit fa­milia și m­am împăcat cu ideea că toţi sun­tem datori cu o moarte. Nenorocirea a fost că eu am supravieţuit, iar în jurul meu s­au stins câţiva dragi prieteni. Sunt lucruri care

nr. 214 www.revistatimpul.ro

INTERVIU | 13

„Dictatura avea un respect pentru artiști, chiar dacă impunea foarte multe”m­au dat peste cap, mai mult decât ideea că m­aș fi bucurat să fiu eu și ei să trăiască. Faptul că din urma noastră nu vine nimic care să aibă timp să facă teatrul pe care îl făceam noi mă întristează și îmi creează o stare de spaimă, deoarece este un timp pierdut pentru generaţia voastră. Se luptă cu tineri de aceeași vârstă cu voi, care provin dintr­o nouă nomenclatură, mult mai odioasă decât cea a comuniștilor lui Ceaușescu. Este nomenclatura burtoșilor și a capetelor rase, cu mașini, care le umi­lesc și le sfidează pe fete. Asist la lupta aceasta surdă între oameni din aceeași generaţie și îmi este frică de faptul că veţi fi înfrânţi. Sunt tatăl unui băiat de 36 de ani, care a plecat din România pentru că nu a mai avut puterea să se lupte cu aceste capete rase. Am o fată care, la fel, s­a re­tras și trăiește foarte modest și la locul ei, dar nu este fericită. Mă doare foarte tare sufletul pentru voi, pentru că eu vedeam altfel aceste lucruri și speram să învin­geţi voi, copiii aceștia buni. Din păcate, exodul acesta de populaţie este cea mai cumplită nenorocire care ni se întâmplă nouă. Ne­au plecat meseriașii. Vreau să­ţi spun că nu am găsit pe cineva care să­mi repare o clanţă de ușă, nu mai găsesc un om care să pună o gresie.

Pornind de la ceea ce spuneaţi dumneavoastră și având la bază filmul Reconstituirea, ce s‑a schimbat cu pri‑vire la ce era atunci și ce avem acum?

Dacă ne uităm la scena din finalul fil­mului, cu ieșirea acelui puhoi de la me­ciul de fotbal, și ne uităm la acești așa­ziși suporteri, care ies de la meciurile momen­tului actual și se bat prin tot felul de zone pentru că unul este stelist, iar celălalt ra­pidist și își sparg capetele, pot să afirm cu mâna pe inimă că practic nu s­a schim­bat, ba din contra a devenit lumea cea urâtă. Fenomenul a devenit chiar peri­culos. Această violenţă pe care – de bine, de rău – sistemul o ţinea sub control, acum actualul sistem nici de așa ceva nu este ca­pabil. Dovadă că fiecare este un cetăţean neapărat, vulnerabil. Pentru mine lucru­rile sunt foarte clare. În curând mă voi re­trage. Nu mai am nicio spaimă, dar ce ră­mâne este o problemă grea pentru voi.

Care este primul lucru care vă vine în minte când spun George Mihăiţă?

Prietenie de o viaţă. Uneori a fost cu urcușuri, alteori cu coborâșuri. Faptul că uneori au trecut și trei luni fără să ne ve­dem sau să ne vorbim, faptul că în de­cursul acestor 50 de ani care se împlinesc de când îl cunosc pe George ne­am și cer­tat, nu ne­am vorbit pentru perioade scurte de timp și am avut puterea să recunoaș­tem că am greșit, în toate acestea constă prietenia. Fără să ne agresăm, fără să ne băgăm degetele în ochi. Toate acestea sunt ingredientele care pot naște o prie­tenie adevărată și care să aibă longevita­tea noastră de 50 de ani.

„Relaţia cu viaţa şi cu moartea, cel puţin în zona în care m‑am născut, era o chestie firească, normală”

În copilărie, un loc de joacă pentru dumneavoastră era cimitirul. De acolo rupeaţi flori, acolo vă întâlneaţi cu o fată. De ce cimitirul?

Era un ritual. Eu o conduceam acasă, iar cea mai bună scurtătură era prin cimi­tir. Pentru mine, cimitirul era o sursă ex­traordinară de a mai scăpa de o teză sau de o ascultare. Se umplea cimitirul de li­liac, bujori și stânjenei cum nu creșteau nicăieri în toată Suceava. Și noi, fără să devastăm, pentru că eram niște copii civi­lizaţi (și ca să înţelegeţi, eu îmi duceam colegii ca să fure de la mine din grădină), în cimitir făceam niște buchete frumoase, le piteam în șopron, așteptam ca mama să intre în casă și când mergeam la școală luam buchetul de acolo și în ziua aceea eram sigur că nu mă ascultă la fizică sau la ce știam eu că nu stau bine cu pregătirea. Noi mergeam în cimitir cum ai merge în curtea casei tale. Era grădina casei. Nu era spaima de morminte. Relaţia cu viaţa și cu moartea, cel puţin în zona în care m­am născut, era o chestie firească, normală. Nu avea nimic înfricoșător în ea. Eu o con­duceam pe această fată frumoasă către casă, iar la final de drum mă răsplătea cu un sărut pe obraz. Ţin minte că atunci

am  înghesuit­o pe un spate de cruce ca s­o pup totuși și pe gură. Una era pe obraz și una era pe gură. Asta era ca să consfinţesc efortul pe care l­am făcut. De la cimitir și până la ea acasă era un teren agricol. Era un lan de grâu. Ea mergea prin el, iar eu stăteam sus pe gard s­o văd până când ajungea acasă. Asta se întâm­pla aproape în fiecare seară. Recent, eu și prieteneul meu Alex Ștefănescu ne­am trezit cu niște telefoane din Israel. În anii ’60, în Suceava a fost o emigrare uriașă. Au plecat evreii în Israel cu niște promi­siuni foarte mari și cu dorinţa de a fi în ţara lor. Dintr­o clasă în care eram 40 de elevi, 16 erau evrei, cu care avem o relaţie superbă. Eu nu înţeleg astăzi care este problema acestor uri rasiste. Noi ne iu­beam. Nu aveam nimic de împărţit, doar ne jucam și ne bucuram. Era o simbioză perfectă. Și părinţii noștri se înţelegeau perfect. A fost un gol imens pentru că și eu și Alex eram îndrăgostiţi de două evreice frumoase. Mie îmi plăcea de Lili. Nu am să uit cât trăiesc. Avea nite cozi superbe.

Ea îmi scria lucrarea la română și eu mă uitam la cozile ei și așteptam momentul să pot s­o mângâi. Atât voiam. Așa de fru­moasă era relaţia. Și, cum spuneam, re­cent m­am trezit cu niște telefoane și mi s­a pus un nod în gât. Erau toate fetele din clasă care plecaseră din România și care voiau să mă ducă în Israel, ca să mă vadă medicii de acolo și să mă ajute cu bani. Acum câteva luni au venit la București și ne­am întâlnit. A fost o întâlnire cu o puternică încărcătură emoţională, cum rar am întâlnit.

Ce mesaj are de transmis Vladimir Găitan pentru arta, cultura, cinemato‑grafia românească?

Aș vrea să­i rog pe cei care fac parte din noul val de regizori să nu repete gre­șelile generaţiei mele, pentru că există o invidie în această profesie, invidie poate omenească, între regizori în special, re­gizori care au măsura aroganţei și a  su­perio rităţii calităţii lor de regizori. În le­gătură cu noi, actorii, ei s­au considerat deasupra noastră. Ei sunt băieţii citiţi și noi suntem micuţii roboţei care execută. Mereu a existat această situaţie și a făcut parte din conflictele și din revolta noastră, a actorilor, împotriva aroganţei regizori­lor. Și eu am avut cu Sergiu Nicolaescu schimburi grele. Din fericire, am rămas prieteni, pentru că nu a fost ranchiunos. Și acum, ca și atunci, pentru că erau mulţi regizori care îl urau pe Sergiu pentru fap­tul că primea filme, că avea pile… Acea ură a fost prea repede moștenită și preluată și de această generaţie. Ar trebui să gă­sească o soluţie ca să se ajute și să ră­mână împreună. În teatru lucrurile sunt mai simple. Fiecare își știe locul lui și va­loarea. La film este altceva. Din păcate, totul pornește de la bani. Acolo încep lu­crurile să se strice. Îi rog frumos să gă­sească o soluţie și să nu repete istoria, pentru că sunt toţi extraordinari. Eu, de exemplu, nu am jucat la ei, nu am fost în vederile lor. Nu pot să spun decât că îi urmăresc cu drag, îi preţuiesc și îmi do­resc să nu facă așa încât invidia sau or­goliul să fie factorii distructibili între ei. Ar fi păcat.

Interviu realizat de Andrei Giurgia

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

14 | CRONICI

Cronică de carte

Când demonii vorbesc prin îngeriRomeo Aurelian Ilie

Despre ereditatea talentului literar nu s‑a scris încă nimic. Poate tocmai pentru că nu s‑au înregistrat încă foarte multe cazuri ale acestei „erori genetice”. La o privire fugitivă în istoria literaturii universale, ne oprim instantaneu la tandemul Alexandre Dumas tatăl şi fiul. Iar dacă aruncăm un ochi şi în ograda noastră, cel mai mediatizat caz autohton este cel al celor doi Caragiale. Iată, însă, că un nou caz se întâmplă în vremurile noastre, chiar sub ochii noştri. O dovedeşte din plin Dan Ciupureanu, fiul poetului Ionel Ciupureanu. După debutul din anul 2014 cu volumul de versuri Efectul calmantelor

(Editura Vinea), distins cu premiul pentru debut al revistei Tiuk, urmat anul următor de Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2 (Editura Tracus Arte), acesta s‑a hotărât să „redebuteze”, de data aceasta în proză, cu romanul Omar și diavolii (Editura Polirom, 2017).

Cu siguranţă se vor găsi scrupuloși care să spună că nu este decât cel mult un „mini­roman”, dată fiind

întinderea lui. Însă eu îndrăznesc să spun că densitatea scriiturii, pre cum și numărul mare de personaje și dinamica faptelor na­rate îl certifică fără doar și poate ca fiind un roman în adevăratul sens al cuvântului. Și încă un roman nu tocmai comun. Ce anume îl face să fie unul deosebit? Faptul că de la început și până la sfârșit trebuie citit cu două rânduri de priviri. Trebuie urmărit stra­tul (firul narativ) și vânat substratul. Pentru că la o primă lectură, superficială, el poate trece repede drept un alt roman scris în „dul­cele” stil contemporan, despre viaţa trăită fără discernământ, despre laxismul moral al tinerilor de azi (ca și când nu și­ar fi avut

fiecare „azi” uscă ciunile lui), un alt roman de tip „așa NU”, bun de aruncat în raftul cel mai de jos al bibliotecii. Dar faptul că auto­rul a ales să înceapă romanul cu un motto din Biblie trebuie să atragă atenţia cititoru­lui, de la bun început, că are dinaintea sa o lucrare ce are un scop ceva mai înalt decât indexarea unor non­modele.

Cheile ce vor ajuta la descifrarea sub­stratului sunt, după păre rea mea, două la număr. Prima stă în strânsă legătură cu ta­bloul familial descris încă din debutul cărţii: tată frustrat și destabilizat social, mamă suferindă de o formă de nebunie manifes­tată  prin deliruri mistice și trei fraţi dez­binaţi între ei. O panoramă cu rol de sim­bol care descrie, de fapt, întreaga societate românească postdecembristă, aflată într­o

perpetuă tranziţie, incapabilă să producă modele, să ofere valori morale sau să pună la punct un sistem eficient de educaţie. Într­o asemenea societate este firesc să se nască și „monștri”. Și cu această concluzie am ajuns și la a doua cheie. Oare Iani a.k.a. Bibanu’ a.k.a. Omar și toţi cei din antura­jul său sunt chiar atât de monstruoși? Iar pentru a da un răspuns lucid la această în­trebare, cititorul ar trebui să își activeze „ochelarii de psiholog”. Personal, eu nu am găsit la personajele lui Dan Ciupureanu nici urmă din ura viscerală ce mână toate perso­najele cu adevărat ne gative din literatura universală. Eu am văzut în ele mai degrabă o ceată de îngeri ce n­au avut șansa să cu­noască raiul, născându­se direct în infern. Iar faptele lor, ce­i drept, preponderent

reprobabile mi­au apărut mai de grabă ca ma­nifestări ale unor de moni ce au luat cu asalt trupurile acestor îngeri. De aici și cursul na­rativ furibund, ce dă senzaţia de avalanșă de acţiuni, ca și cum actanţii nu și­ar trage sufletul nicio clipă în goana lor nebună după atingerea senzaţiilor tari. În fond, ei sunt doar însetaţi de sens, ei atacă în neștire și fără rânduială un orizont ideatic și valo­ric a cărui lipsă o resimte fiecare în parte, mai mult sau mai puţin conștient.

Așadar, ne aflăm în faţa uneia dintre micile cărţi mari ale literaturii contempo­rane, oferită de unul dintre scriitorii ce s­au înscris deja (cu sau fără voia lor) pe lista celor ce vor ţine steagul sus, contribuind la dăinuirea spiritului liber și critic al lite­raturii române.

Cronică de carte

Aristocraţi din Belle Epoque

Cele patru personaje ale volumului Aristocraţi români în lumea lui Proust (Editura Humanitas, 2016), semnat de Mihai Dim. Sturdza – Anton Bibescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles şi Elena Bibescu –, sunt descendenţi ai lui Vodă Brâncoveanu (doi dintre ei fiind purtători ai numelui brâncovenesc, iar alţi doi, rude foarte apropiate de‑ale lor, purtători ai numelui domnesc Bibescu). Ei şi‑au legat vieţile şi numele de perioada Belle Epoque, pecetluind cu strălucire legăturile româneşti cu lumea elitei pariziene, în aşa manieră încât chiar Proust avea să

afirme că „Bibeştii nu sunt simple relaţii mondene, ci intelectuale” (Correspondance générale, vol. II, Paris, 1976, p. 43). Simona Preda

Reputatul genealogist Mihai Dim. Sturdza reunește în acest colaj ma­terialele biografice publicate în pri­

mele două volume ale seriei Familiile boie­rești din Moldova și Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și bio­grafică (Editura Simetria, București, 2004, 2011). Prezentul demers conţine un bogat material documentar, bazat pe genealogii, documente de arhivă, dar și mărturii. Chiar în dedicaţia volumului, Mihai Dim. Sturdza specifică faptul că multe despre aceste per­sonaje i­au fost povestite de bunicile sale. Așadar ni se propune o lume sofisticată, cu titluri și blazon, o lume eli tistă, snoabă, însă cu atât mai fascinantă în preocupă­rile ei. În centrul acestei lumi stau saloa­nele, balurile, jurnalele și corespondenţa, pentru că, înainte de orice, este o lume a scrisului, a literaţilor, iar din această per­spectivă Proust a fost unul dintre persona­jele­cheie ale lumii mondene franceze. Adresate nu numai Annei de Noailles și lui Anton Bibescu, ci și unei sumedenii de artiști și scriitori, elogiile nevrozate și se­ducătoare ale lui Proust sunt răspândite cu prisosinţă în întreaga lui corespondenţă, cu atât mai mult cu cât relaţiile literare fă­ceau parte din cartea de vizită a elitelor.

Anton Bibescu, primul dintre prota­goniști, ar fi dorit să devină mai degrabă

dramaturg – așa cum Anna de Noailles de­venise poetă și Martha Bibescu prozatoa­re –, dar se pare că nu talentul literar va fi cel care îl va impune posterităţii. În epocă se spunea că singura sa creaţie a fost perso nalitatea lui. Cultivat și inteligent, egocen tric și cu o vanitate fără margini, diploma tul Anton Bibescu a cunoscut tot ce a fost remarcabil în Parisul din ajunul Primului Război Mondial, dar și din Londra sfârși tului de imperiu. A întreţinut o priete­nie frumoasă cu scriitorul Jean Cocteau, cu pictorul postimpresionist Edouard Vuillard (care va executa chiar portretul soţiei lui Bibescu), dar mai presus de orice a fost un apropiat al lui Marcel Proust, încă de pe vremea când acesta era un necunoscut în afara cercurilor mondene ale Parisului.

Personajele se susţin și se constru­iesc  reciproc, iar din această perspectivă Martha Bibescu scrie despre Anton: „Era acoperit de femei și ducea o dublă exis­tenţă: una de tânăr diplomat, alta de sedu­cător. Foarte frumos, cu un profil sculptat parcă în piatră, cu o privire dominatoare, plină de vervă, de insolenţă, de lipsă de reţinere, el l­a fascinat pe Proust!” (p. 17). Într­adevăr, anii 1901­1902 din viaţa lui Proust au fost marcaţi de această prietenie cu diplomatul român, o întreagă corespon­denţă fiind dovada relaţiei lor apropiate:

„Noapte bună, amabile prinţ, stoluri de îngeri să­ţi legene somnul!” (p. 19).

Cât despre prietenia „parfumată ca un șerbet de trandafiri” (André Germain, Les clés de Proust. Suivi de portraits, Edi­tions Sun, Paris, 1953) dintre acești doi orientali, poeta Anna de Noailles și Proust, avea să se scrie mult în epocă. În mod deo­sebit se vorbea despre asemănarea lor su­fletească: ambii erau inteligenţi, de o cru­zime intensă, mascată la Anna printr­o conversaţie sclipitoare, iar la Proust, prin analiza psihologică a celor mai nemărturi­site pasiuni. În 1903, Proust îi scrie Annei, iar autorul volumului ţine să consemneze acest citat: „Câtă emoţie încerc de fiecare dată când zăresc tumultul disciplinat al caligrafiei Dumneavoastră, acele magni­fice volute ale unei mări infinite și ritmate din sânul căreia izbucnește, scânteietoare ca Afrodita, o gândire la fel de divină și la fel de încântătoare” (p. 148).

„Pourquoi j’écris? De peur d’oublier la vie”, spunea Martha Bibescu, unul dintre cele mai vizibile și mai articulate perso­naje ale acestui volum. Relaţiile dintre scrii­toarea Martha Bibescu și Marcel Proust au  fost mai degrabă stranii (s­au întâlnit de trei ori și de fiecare dată apropierea a fost mai degrabă imposibilă, rămânând la stadiul unei conversaţii de salon), însă

corespondenţa dintre cei doi a fost inten­să, iar impactul pe care l­au avut unul asu­pra celuilalt a fost de mare profunzime. Martha îi construiește scriitorului fran­cez  un portret elocvent chiar în lucrarea Au Bal avec Marcel Proust (Librairie Galli­mard, Paris, 1928).

Pianista Elena Bibescu, cel de­al patru­lea personaj al acestui volum, „stabilită la Paris, frecventa și primea tot ce arta și lite­ratura puteau oferi mai strălucit în privinţa inteligenţei și a talentului” (p. 175). Întregul Paris cunoștea salonul artistic al acestei prinţese Bibescu din rue de Courcelles.

Concluzia pe care autorul volumului ţine să o evidenţieze este că Bibeștii, perso­nalităţi remarcabile, înţelegeau cultura în termeni, înainte de toate, europeni. Totuși, evidenţierea de către ei – atât cât se cuve­nea și atunci când se ivea ocazia – a com­ponentei românești din personalitatea lor a făcut ca numele de „român” să nu rămână pierdut în acea strălucită Belle Epoque a civilizaţiei europene. Anna de Noailles și Anton, Martha și Elena Bibescu au jucat în cultura europeană a vremii lor un rol ce nu poate fi trecut cu vederea. Au fost prieteni apropiaţi și admiratori ai lui Proust și au fost creionaţi prin lumea personajelor care au contribuit la geneza romanului În cău­tarea timpului pierdut…

nr. 214 www.revistatimpul.ro

CRONICI | 15

Dihotomii medialeOana Maria Nicuţă Cronică de arte vizuale

Mountain Plein Air – mitologii cardinale

Cronică de arte vizuale

Cătălin Soreanu ne poartă în limitele fizice ale ga­leriei între imagini foto­

grafice color, imprimate pe di­mensiuni medii, desene în grafit, realizate direct pe pereţi și hărţi vectoriale abstractizate. Piesa cen­trală, de dimensiuni considerabile faţă de celelalte lucrări, rămâne harta esenţializată a orașului  Iași transformată într­o metaforă a intersecţiilor, văzute de artist ca vectori nodali ai convergenţei me­diilor artistice. Harta rămâne aici un spaţiu de transgresare a  per­cepţiei tradiţionale, acolo unde pu­ritatea mediilor era de neclintit. Proiectul atinge astfel latura unor interogaţii moderniste care sunt revizuite prin prisma experienţe­lor cotidiene, contemporane. Pen­dularea între istoricitate și di­namica momentului actual oferă acestui proiect o inedită inserare în sfera cercetării de natură artis­tică a unor teme în spatele cărora s­a scris multă teorie. Punctele de intersecţie ale hărţii centrale sunt re luate în câteva variante abstractizate, de dimensiuni mai reduse, care introduc privitorul,

semantic, într­un joc nesfârșit al posibilităţilor de reconfigurare și poziţionare faţă de mediile spe­cifice exprimării artistice.

Cele două medii principale despre care ne vorbește Cătălin Soreanu prin intermediul  aces­tor hărţi sunt fotografia, un mediu tehnologic și obiectiv prin exce­lenţă, și desenul, mediu grafic tra­diţional și subiectiv. Antiteza între acestea este vădit căutată de ar­tist, dar nu pentru a ne explica sau demonstra ceva, ci mai mult poate, pentru a le potenţa reciproc

expresivitatea și pentru a crea între ele relaţii narative  dina­mice, capabile să afirme dihoto­mia existenţială a celor două mo­duri de expresie artistică.

Alternanţa fotografiilor de detaliu cu cadre largi care sur­prind aspecte periferice ale ora­șului construiesc de asemenea o dualitate constantă între focali­zare, implicare activă și distan­ţarea obiectivă faţă de subiectul fotografiat, mediul urban. Ele de­vin căutări obiective în care ri­goarea compoziţională primează.

În cealaltă extremă desenele ra­finate, realizate în contururi fine și hașură, ne aduc în prim­plan, prin perspectiva riguros căutată, unghiuri de vedere mai puţin obișnuite. Aceste imagini, în mare parte figurative, surprind prin rigurozitatea lor geometrică, ce anulează orice urmă de spon­taneitate. Expresivitatea rămâne așadar să fie percepută și scoasă în evidenţă exclusiv la nivelul me­diului, a desenului propriu­zis.

Mediul urban devine în aceas­tă expoziţie un fundal  tematic,

un pretext de expunere datorită obiectivităţii sale familiare. Abor­darea spaţiului public poate eli­mina orice urmă de ambiguita­te conceptuală. Obiectivizarea lui, lipsită de vreo încărcătură simbolică sau intimă ascunsă, ne demonstrează odată în plus faptul că intenţia centrală a pro­iectului expoziţional este  rela­ţia  disociativă impusă de  me­diile formale, compararea a două modalităţi distincte de reprezen­tare vizuală.

Aceste două medii introduc privitorul într­un nesfârșit joc al contemplării active, atente, al apropierii și distanţării, al cău­tării detaliilor și punctelor de le­gătură. Acest joc rămâne până la un anumit punct o practică a privirii generatoare de ambigui­tăţi, iar căutarea unui deznodă­mânt valabil, un eșec pentru pri­vitor. Meritul expoziţiei rămâne tocmai acela de a nu ne impune un punct de vedere, ci de a ne invita, prin dimensiunea sa con­cretă, formală, să savurăm liber­tatea și extensiile unei dihoto­mii mediale.

Dinamismul tonifiant al lui Ioan Pricop poartă cu sine dimensiunea abstracţiei

în impresii vizuale ce relevă fap­tul că, în conceperea lor, peisajul devine un desen în spaţiu care accede la formă prin alfabetul personal al artistului, scris cu tușe simple, infinit articulabile.

Mobilitatea aparte a desenu­lui, fina și cuceritoarea ironie a artistului Eugen Alupopanu din peisajele „normale”, cu ipostaze inepuizabile asigură o detașare de motiv. Performance­ul este pentru acest artist un act de trăi­re integrală și directă a realităţii. În mijlocul naturii, cu mâinile goale ori ajutat de un cuţit, ar­tistul delimitează în genunchi, prin smulgerea ierburilor, silueta propriului corp în covorul vege­tal. Așezarea artistului în pro­pria  ramă vegetală, parcă absor­bind lent tensiunile pământului, poartă cu sine metafora întoar­cerii  la originar, mai degrabă un memento mori transformat în limfa vitală a picturii.

Marinela Ciobanu știe secre­tul conceperii unei atmosfere în care culoarea este manevrată cu lejeritate astfel încât „fizionomia” naturii să poarte o încărcătură

cromatică aparte, ce transmite spre nesfârșit.

O căpiţă de fân este subiec­tul ales de Maria Morteci. Pe an­samblul de paie uscate, artista surprinde stările naturii, viaţa, lumina, atmosfera, documentând efemerul clipei.

Paleta aleasă de Andrei Mor­teci utilizează contrastul alb/ne­gru, într­un dialog exacerbat ten­sional prin intervenţia griurilor calde și oranjurile ce temperea­ză  tușele de negru. Artistul ate­nuează picturalitatea, modelează formele în crescendo, pentru a deplasa energiile spaţiului din­spre interior spre exterior.

Mitruţ Peiu, colecţionar de priveliști, conjugă peisajul mon­tan cu simboluri heraldice ori cu reprezentări ale cotidianului, conducând motivul lucrărilor sale pentru a justifica o mitologie personală, cu puternice ramifi­caţii istorice și sentimentale.

Masa tăcerii a lui Ciprian Croitoru salvează genul  peisaju­lui de pitorescul facil, conceptul gravitând în jurul unui punct cen­tral, în jurul căruia se organizează simetric și ritmat formele. Artis­tul decide să surprindă buturugi dispuse circular, fragmente fără

viaţă care, prin aranjament, trimit la simbolistica brâncușiană.

Nostalgiile spaţiului, ale na­turii contorsionate de trecerea timpului și fierbinţeala verii pro­bează certe sensibilităţi cromati­ce în lucrările Elenei Gheorghiţă, iar melancolia ar fi ipostaza defi­nitorie a picturii Andreei Pricop, angajată într­un subtil joc al ima­ginaţiei în invocarea magică a altor lumi, captivând privirea cu tonurile sale rupte între rozuri stinse și un verde robust.

Claudiu Ciobanu își continuă căutările în sfera figurativului. Ar­tistul caută și portretizează  po­vestea din spatele personajului ales, impulsionând pensonul să alerge pe pânză pentru a reda mai mult decât un chip: o fuziune a ar­șiţei verii și a vieţii austere, cu o dominantă tonală vie, expresivă.

Impulsul contemplativ și pre­dilecţia pentru devenirea lirică a materiei, în cazul Rodicăi Crîș­maru sub forma portretului, sunt configurate sub învelișuri de um­bră, în lumina pură a nopţii și a unei firave flăcări tremurătoare. Artista se remarcă prin accentele specifice – mai exact, prin vibra­ţia particulară a luminii, nu atât spre un punct central, ci  către

acel loc în care se realizează o stare de suspendare temporară a tensiunii ce permite o mișcare ulterioară de creștere dramatică.

Smaranda Bostan expune un triptic al evoluţiei și, paradoxal, al disoluţiei formei umane în peisaj. Plecând de la verdele cu­minte ce acoperă colinele, ar­tista călătorește pe un fundal ce amintește de urzeala iilor româ­nești, mai întâi spre soare, apoi spre sine. Oprindu­se asupra pro­priei imagini, artista alege să se surprindă singură în faţa lumi­nii, unde atmosfera de culoare trimite la incantaţie, la ridicarea materiei deasupra elementelor lumii reale.

La rândul său, George Cernat preferă o ornamentică bogată, de sorginte folclorică, pe care o aplică peste coline.

Pentru Adrian Crîșmaru, pei­sajul este acel element ce asigură recuperarea expresiei substratu­lui autentic românesc și pămân­tesc al fiinţei, cel care înglobea­ză  și absoarbe valorile spirituale. Artistul coase pe lucrare cu un fir extras dintr­o zadie bistriţea­nă, readucând obiectul la nivel simbolic, înapoi în natură, după îndelungi procese de prefacere

și  uzură. Obiectul principal din acţiunea Am plantat un tablou, sita, este același obiect­simbol pe care l­am văzut surprins pe pânză în urmă cu câţiva ani. De această dată, artistul intervine asupra pământului ud, negricios, prin acoperirea cu un strat sub­ţire de făină aurie. Actul de îngro­pare este, în fapt, un act de dă­ruire, artistul oferind acelui spaţiu reprezentarea simbolică a filtru­lui său personal.

Delimitând fizionomia unei cuști prin suprapuneri de folie transparentă, susţinută de cadre de lemn, regizorul Radu Mihoc se introduce într­un spaţiu strâmt, claustrofobic, pentru a sintetiza, prin intermediul mișcărilor corpu­lui, procesul creator. Constant de­a lungul procesului de meta­morfozare este doar fumul ţigă­rilor, artistul ilustrând trecerea timpului prin joncţiunea exaltare/ disperare dusă la paroxism. Sin­gurele cuvinte sunt o parafrazare a „Poeziei pe care a scris­o ma­gistrul Ursachi pe când se credea pelican”  – aparent, o autosabo­tare, dar, în fapt, o efuziune a pa­rodiei și ermetismului.

Un astfel de proiect nu s­ar fi putut realiza fără sprijinul lui Bogdan Vrâncean, un mecena postmodern din ţinuturile Bis­triţei, ce a oferit acestei genera­ţii  nu numai sprijinul financiar, ci mai ales prietenia și onesta sa apreciere.

Concepută la intersecţia unor medii artistice clare – fotografia, desenul vectorial şi cel tradiţional, expoziţia Vis‑a‑vis, semnată de Cătălin Soreanu şi deschisă la sfârşitul lunii ianuarie la galeria ieşeană Aparte, ne plasează, ca privitori, în cadrele unui inedit exerciţiu. Acesta investighează ce se petrece de‑a lungul relaţiei

obiective între spaţiul compoziţional, mediul creativ şi valenţele obiective ale cotidianului. Deşi intenţia principală a autorului rămâne continuarea unor teme care vizează cercetarea artistică elaborată în ultimii ani, concentrată pe interogarea raporturilor dintre diferitele medii de expresie artistică contemporane, expoziţia de faţă scoate la lumină şi o dimensiune care vizează cadrele obiective ale unui mediu urban cotidian.

Maria BilaşevschiTermenul şi ideea de generaţie au căzut în prezent în desuetudine, posibil fie din lipsa unei solide coagulări care să justifice apartenenţa la un grup, fie din egocentrismul artistului. Cu toate acestea, simpozionul de arte vizuale Mountain Plein Air, organizat la Tihuţa, aflat în prezent pe simezele Galeriei „Dana” din Iaşi, probează existenţa unei „generaţii” în care există o contopire de impulsuri şi aspiraţii. Locul ales, Pasul Tihuţa, a fost un pretext pentru articularea

mitologiilor personale. Natura a fost văzută ca un model ce pozează spontan, ce reînvie noi valenţe ale sensibilităţii, fără o reţetă prestabilită a creaţiei, fiecare pânză purtând marca interioară a unei personalităţi pe care căutările nu o dezorientează, ci o definesc.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

16 | CRONICI

Angelo Mitchievici

Cronică de film Cronică de teatru

Dana Ţabrea

Toată lumea cântă şi dansează!

Romeo şi JulietaViziuni metafizice: spiritele rătăcesc printre cei vii

Primele cadre din filmul lui Damien Chazelle sunt relevante pentru spiritul care animă întregul film. În plin ambuteiaj pe o autostradă dintr‑un hiperactiv Los Angeles, în locul nervozităţii sau al plictiselii, fiecare şofer ascultă muzica favorită, iar camera se opreşte oportun asupra unei tinere care în loc

să asculte, începe să cânte. Fără ezitare, acest spirit lalandist o împinge afară din maşină şi în câteva secunde toată autostrada este contaminată, iar dansul se declanşează perfect sincronizat, undeva în background apărând dintr‑o camionetă şi o formaţie. Orchestraţia e perfectă.

Una dintre cele mai recente montări cu Romeo și Julieta, prezentată în cadrul Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, este o adaptare cu intervenţii curajoase în textul shakespearian şi momente de improvizaţie actoricească, adesea ieşind din convenţia teatrală. Intenţia regizorală vizează concretizarea

actuală a rivalităţii dintre cele două familii, apelând la o analogie: concurenţa dintre două case de modă, generalizând uşor, poate dintre două curente artistice în egală măsură agreate în contemporaneitate ori dintre două tipologii teatrale diferite (simbolism şi realism sau comedie şi tragedie).

Romeo şi Julieta, de William Shakespeare

Regia: Tudor Lucanu

Scenografia: Alina Herescu

Muzica: Şerban Ursachi

Coregrafia: Vava Ştefănescu

Distribuţia: Sânziana Tarţa, Matei Rotaru, Anca Hanu, Sorin Leoveanu, Cornel Răileanu, Ionuţ Caras, Adrian Cucu, Radu Lărgeanu, Ovidiu Crişan, Angelica Nicoară, Irina Wintze, Cătălin Herlo, Cristian Rigman, Miron Maxim, Diana Buluga, Ruslan Bârlea

Teatrul Naţional Cluj‑Napoca, 4 octombrie 2016, în cadrul Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj, ediţia a VI‑a

Două ateliere de croitorie perfect simetrice, construite scenografic în culori care atrag atenţia (cicla­

men, respectiv verde crud), deschid dru­mul unui demers în care contrastele este­tice sunt jonglate la extrem. Prima parte a spectacolului (până spre scena a zecea) se bazează pe coloritul viu, care fură pri­virea, pe costumele ingenioase, pe actua­lizarea inedită care surprinde. Jocul actori­lor tinde să fie exterior, de suprafaţă, teatral. Respectarea iniţială a textului și jocul cla­sic nu fac decât să potenţeze și mai mult efectul decorului actual. Celebrul balcon e înlocuit cu un suport de baloturi de ma­terial. Nedelimitată printr­o pauză, partea a doua vine cu nuanţări și explicitări.

Abia după momentul nunţii,  obser­văm cum Sânziana Tarţa (de altfel, una dintre cele mai bune actriţe ale teatrului clujean) începe să joace nu atât dramatic și expresiv, cât mai ales implicat. Apoi, de­corul este modificat în semiobscuritate de personalul teatrului, la vedere și se iese, pe durata spectacolului, din convenţia dată de scenariu. Tendinţa scenariului de a da curs unor momente de persiflare, derizo­rii sau chiar grotești se explică prin fap­tul că, urmând unor asemenea momente, drama ori tragedia sunt receptate mai in­tens. În permanenţă, însă, scenariul este scurtcircuitat de replici profunde, rimând dor cu mor (în engleză, love cu dove) sau introdu când ideea de persona prin sem­nificaţiile „măștii peste mască”. Analogia cu atelierele de croitorie este explicată de metafora destinului care „se ţese” conti­nuu, fapte trecute urzindu­le pe cele mai noi. Baloturile colorate din vitrine, cu lumi­nile pe fundal, dau impresia de mister, însă decorul sugerează lucruri cât se poate de normale (mașinile de cusut, baloturile de material, papiotele de aţă etc.). Ideea coexistenţei dintre lucrurile simple și ma­gie ori aceea că lucrurile simple ascund și revelează magicul stau la baza acestui edificiu spectacular.

În consens cu întregul, armă și instru­ment aducător de moarte devine foarfecele, de care mor răpuse personajele. Însă una dintre ideile esenţiale ale spectacolului este aceea că nu există moarte. Această idee transpare din gestul final al reunirii pal­melor celor doi protagoniști, în oglindă, dreapta­stânga, spre public. La aceasta se adaugă ideea că spiritele rămân undeva în atmosfera terestră și că acestea, supra­vieţuind cumva, rătăcesc printre cei vii. Dincolo de simbolismul inerent, imaginile scenice astfel create sunt de un farmec aparte: opt manechine albe, alungindu­se, prelungindu­se într­un trup de voal, în care cei uciși/cei ce mor intră (actorul rămâne înăuntru imobil și în picioare, în timp ce

corpul neînsufleţit este înlocuit de mane­chinul alb). Aceasta e o soluţie regizorală inspirată, transpunând o idee de rezistenţă, susţinută de scenografia oniristă a Alinei Herescu. Acest tip de scenografie mai pre­supune oglinzi deformatoare, spaţii ilumi­nate din interior, prin neoane – pe scurt, un spaţiu vizual fresh, light, foarte colorat, în­sufleţit de bași ori de muzică gravă (tonu­rile imnice care acompaniază coborârea din tavan a voalului alb de nuntă contribuie la configurarea unui moment ce frapează).

Latura simbolică a spectacolului pre­zintă și elemente ambigue, cel mai pro­babil preluate pentru a asigura aspectul en vogue, dar orice încercare de a le con­feri un sens îmi pare riscantă: de exemplu, măștile (iepu rele alb, cimpanzeul). În rest, spectacolul pare să aibă o construcţie geo­metrică, la milimetru, excelent punctată prin simetriile scenice și folosirea unor mijloace regizorale care nu dau greș în a face impre­sie, printre care cortinele laterale, paralele, albe, jocurile de lumini etc. Oglinzile sunt acoperite de pânză neagră, anticipând moar­tea, însă fâșiile de pânză cad atunci când moare încă un personaj. Lumea noastră de­vine una în care viii și spiritele celor morţi coexistă, între cea dintâi și lumea de din­colo neexistând separarea pe care în mod obișnuit o gândim ca fiind un loc de gra­niţă (discutabilă e doar alipirea acestei idei la tragedia timpurie a lui Shakespeare).

Uneori, când actori obișnuiţi cu scena, stăpâni pe sine (Sorin Leoveanu) se lan­sează în replici care bruschează, cum ar fi cea prin care doica e numită „străveche doamnă” sau alte mici inserţii în scenariu, te întrebi realmente dacă e vorba despre improvizaţie actoricească sau totul face parte din ceea ce am fost preveniţi la în­ceput că e o adaptare. Trupa de la Teatrul Naţional Cluj­Napoca beneficiază de o va­rietate de tipologii actoricești, reprezen­tând caractere și tipologii umane folosite într­un mod cât mai variat în spectacole.

Puţin mai încolo un trafic mai aglo­merat le stârnește o reacţie nervoa­să deopotrivă pianistului Sebastian,

interpretat de Ryan Gosling, și Miei (Emma Stone), care­i răspunde prin gesticulaţia familiară unui esperanto stradal. Damien Chaezelle va juca pe aceste două regis­tre  confruntate de mai multe ori în film, unul să­i spunem realist, cu pasagere amă­răciuni, cu resemnări lucide și unul ro­manţios, virând spre un tip aparte de uto­pie­ilu zie unde Lalandul reprezintă mutatis mutandis echivalentul simbolic american al unei Pays de Cocagne, evident mai gla­moros, fără cârnaţi, bere și turtă dulce. Pe un alt palier, se confruntă muzica clasică și jazzul, moștenirea europeană, sofisticată, înclinată spre reflecţie, spre interiorizare, spre melancoliile care trec în privirile sti­cloase ale personajelor din Casablanca, și care reţine acest manierism sentimental și spiritul in subordonat­recalcitrant, impro­vizatoric­versatil și vitalist al Jazzului. În fond, cele două note sunt prezente în par­titurile existenţelor noastre, numai că aici expresia acestei partituri e una deliberat muzicală. Muzica este celălalt limbaj, care spune mai mult în acest film decât imagi­nea, iar regizorul a știut să o facă să vor­bească nu ca un spectacol în sine, ca inter­mezzo, nici măcar în numele personajului, ci în numele fiecăruia dintre noi.

Una dintre scenele care au acea flu­enţă particulară a sincerităţii și a micilor adevăruri esenţiale este discuţia dintre înamoratul de jazz, Sebastian, și Mia, care „urăște Jazzul”. În discursul pasiunii nu argumenele conving, ci intensitatea cu care iradiază flacăra lăuntrică a pasiunii. Damien Chaezelle va păstra o temă mu­zicală „clasică”, precum melodia lui Phi­lippe Sarde din La Grande Bouffe (1973) al lui Marco Ferreri, marca unei nostalgii deopotrivă pentru atmosfera muzicală a filmelor din anii ’50, o nostalgie pereche cu cea pe care o nutrește Sebastian pentru Jazz Age, pentru regii saxofonului, precum Charlie Parker, și ai trompetei – sunt invo­caţi Kenny Clarke și Thelonious Monk –, lăsând la o parte aluziile discrete la Funny Face (1957) al lui Stanley Donen, cu Fred Astaire și Audrey Hepburn. Remarcabile sunt discuţiile în jurul acestei lumi a jazzu­lui, înrudită cu lumea cinematografului prin subtile legături. Ele definesc mo­mente pierdute în timp, stiluri de viaţă, sensibilităţi reflectate tardiv, definitorii pentru cultura americană. De aceea fil­mul lui Chaezelle este unul al nostalgiei, și astfel el întâlnește generaţii diferite, emoţionând puternic prin acest rapel al amintirii în căutarea acelei note distincte care ar putea să dea tonul unei vieţi.

În fapt, cele două registre de care am  amintit, între care există un dialog

permanent – și nu doar muzical – în filmul lui Chaezelle construiesc această  trăsă­tură inegalabilă a eleganţei în eșec cu care se măsoară intensitatea unui vis sau ne­bunia  unei speranţe. Romanul și filmul american au evidenţiat această simbioză între un optimism debordant, dublat de un vitalism copleșitor și voracitatea unei lumi concurenţiale, fabricând în retortele sale urbane parfumul inefabil de Ameri­can Dream. Sunt invocate în acest film momente importante din prodigioasa is­torie cinematografică a music­hall­ului. Damien Chaezelle știe să „planteze” pen­tru connaisseuri numeroase indicii, de la clasice precum An American in Paris (1951), musical­ul lui Vincente Minelli cu Gene Kelly, sau A Star is Born, în varianta din 1954 a lui George Cukor, cu Judy Garland, la inubliabilul Casablanca al lui Michael Curtiz. Cuplul format ad hoc din Sebas­tian  și Mia este cumva reprezentativ: un muzician și o actriţă printre zecile de mii de anonimi aspiranţi la glorie, urmărin­du­și visul cu încrederea copilărească în puterea magică a dorinţei. Lalandul, în epoca sa de glorie, nu tolera decât maria­jele reușite dintre un love story și un success story, nicidecum eșecul, însă în Damien Chaezelle trăiește spiritul scottfitzgeral­dian din Marele Gatsby și cel nostalgic din Casablanca, împrumutând romanţei col­ţul batistei decupat impecabil în buzunarul costumului, floarea de la rever și această forţă paradoxală a eșecului de a colora destine, de a regiza ficţiuni alternative, de a conferi graţie căderii, transformând­o într­un spectacol de balet. Acestei genuine forţe de transfigurare a muzicii îi răspunde filmul lui Chaezelle, iar ceea ce ţine de ta­lentul său ancorat într­o tradiţie deopo­trivă a romanului și a filmului american este felul în care reușește să evite melo­drama invitând­o totuși la dans.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

JURNAL | 17

Roxana PatraşAnecdota rimează

Scrisoarea IV

Epilog pentru omul fără nume: printre rămăşiţele vieţii

Politica arhitecturii

Legea nouă în noua legislatură

Una dintre ultimele hotărâri ale fostului Guvern a fost modificarea legilor care guvernează construcţiile. În 15 decembrie a fost emisă o Ordonanţă de Urgenţă (nr. 100) care modifică Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (Legea 50/1991) şi Legea amenajării teritoriului şi urbanismului (nr. 350/2001). Este o încercare absolut necesară de a pune ordine într‑un domeniu profitabil şi,

prin urmare, supus unor permanente presiuni şi interese mai mult sau mai puţin legitime. Dragoş Dascălu

Dragă Diana,

Închei cu un portret fără nume. E vorba despre bunica mea, cea care ţese și împle­

tește cu un simţ genial al culo­rilor tari; cea care întoarce fra­zele cu dibăcie și le graseiază ca o franţuzoaică; cea care nu a re­nunţat la stilul aforistic, tăios și esenţial, de a înţelege și numi realităţile; cea care, născându­se înaintea războiului și îmbătrâ­nind singură, a învăţat cum să citească semnele vremii, cum să se uite spre luciul iazului din vale și cum să așteapte darurile lui Dumnezeu. Să știi că m­a emo­ţionat profund când mi­ai măr­turisit că ai vrea să o cunoști pe bunica mea. De fapt, abia atunci am înţeles că ea nu­i numai o „cu­riozitate” etnografică, ci o per­sonalitate fascinantă, forjată de interogaţiile unui suflet complex. Cât am făcut eu introducerea asta, se poate ca ţie să­ţi fi slăbit atenţia. Te și văd cum baţi din picior, nerăbdătoare. Ești liberă să rupi firul lecturii, tot așa cum faci  – atunci când ţi se pare că lucru­i încheiat – cu un fir de aţă. Clack­clack! Ai mare dreptate

să mă sancţionezi, ma chère, căci uite cum te nevoiesc să parcurgi distanţa enormă dintre temele mari și cele minore, dintre omul fără însușiri și omul fără nume. Dintre omul care produce gu­noiul, nimicul, și omul care dă re­ziduurilor și nimicului un sens. Sau poate vorbim despre ace­lași om?…

Adu­ţi aminte cu cât entu­ziasm îl citai pe Robert Musil, teoreticianul omului fără însu­șiri: „Dacă posesiunea unor însu­șiri presupune și o anumită plă­cere în realitatea lor, (…) atunci cel care nu­i capabil să dea do­vadă faţă de sine însuși de niciun simţ al realităţii poate pe neaș­teptate să constate că, într­o zi, ajunge să apară în propriii săi ochi drept un om fără însușiri”. Lipsa de însușiri ar fi, așadar, un efect al percepţiei de sine. La rân­du­i, ea este modelată nu de sim­ţul realităţii, ci de cel al posibili­tăţii. Dimpreună cu Musil, trebuie să admitem așadar că, dacă există un „simţ al realităţii”, atunci există și „un simţ al posibilităţii”. Și dacă îl vom consulta, spre deplina edifi­care, și pe atotștiutorul Aristotel, vom afla că devine cu adevărat

perceptibilă numai însușirea care, printr­un dezechilibru, se separă de restul trăsăturilor (unui obiect). Și tot Stagiritul zice că „nu se poate percepe ceva nedefinit”, nedefi­nirea provenind de fapt din difi­cultatea de a determina unde se află punc tul dincolo de care nu se poate percepe și dincoace de care se poate percepe existenţa unui obiect. Ţinând cont de acest gen de logică, mă întreb: ce în­semna pentru Musil acest simţ al posibilităţii?

M­da, văd că fragmentul des­pre percepţia însușirilor  – sepa­rate și la un loc – te­a făcut să te bâţâi și mai viguros. Să­ţi cer mai multă răbdare ar însemna să­ţi dezechilibrez distribuţia umorilor (deci și a simţurilor racordate la elemente), dar mai ales să­l con­trazic pe bătrânul Aristotel, ceea ce nu îndrăznesc să fac, ferit­a sfântul! Poţi decide să întrerupi lectura și să­mi tai firul chiar aici. Clack­clack! Totuși, dincolo de nuanţele mai mult sau mai puţin imperceptibile, aș remarca un lu­cru destul de lesne perceptibil despre omul fără însușiri al lui Musil, care are nu numai un nume (Ulrich), ci și un dublu  feminin

(Agathe). Ergo: omul fără însușiri nu­i un om „fără nume”!

Dar este oare „omul fără nume”, acela filmat de legenda­rul regizor Wang Bing și devenit obiect al reflecţiei unui Didi­­Huberman, și un om „fără însu­șiri”? (Cum, n­ai auzit de Didi­­Huberman? Și nici de Wang Bing? Zău că mi­e greu acum să­ţi zic cine sunt și de ce mă refer la ei. Crede­mă și tu pe cuvânt, și gata!). Personajul de care­ţi vor­besc e surprins la un moment dat în mijlocul unei gropi de gu­noi, în angrenajul fabricii de ni­micuri, tăcut – de fapt, incapabil să vorbească, așa cum mărturi­sește regizorul într­un interviu. Am putea deci să prezumăm că, asemenea omului musilian, acest om fără nume nu posedă, faţă de sine însuși, niciun simţ al realităţii. Într­adevăr, e greu de spus dacă personajul lui Wang Bing se per­cepe a fi harnic, creativ sau înde­mânatic. În fond, ceea ce vedem noi din documentar e numai o structurare exterioară, materială, a sensului. Dar poate că nici n­ar trebui să ne referim la jumătatea goală (lipsa de însușiri sau lipsa de nume), ci la jumătatea plină,

adică la însușirea de a fi om, la umanitate. Căci dacă umanitatea (ca însușire) ar deveni percepti­bilă, zice tot maestrul Aristotel, atunci aceasta s­ar face prin sepa­rarea sa, ceea ce ar duce automat la o limitare a posibilităţilor sim­ţurilor în raport cu ea. De aceea, te­aș întreba: cum simţi tu umani­tatea unui om? Prin simţul reali­tăţii sau prin cel al posibilităţii?

De ce am început cu portretul bunicii mele? Ai înţeles proba­bil că, asemenea oamenilor fără nume și ţăranilor lui Wang Bing, și ea s­a luptat cu pământul ne­roditor, a păscut animalele și și­a construit casa din chirpici călcaţi cu propriile­i picioare. Acum, de când nu mai poate face munca asta de subzistenţă, își destramă hainele de fată tânără, hainele de nevastă și hainele de vaduvă, le face fâșii­fâșii, le deapănă în ghe­me, își plânge fata moartă nu de­mult și ţese din cârpele astea cele mai frumoase covoare din lume. Când calc pe ele cu tălpile goale, mă las învăluită de un fel de căl­dură familiară. Și am impresia că umanitatea nu se poate simţi decât atunci când e amestecată printre rămășiţele zilei, ale vieţii.

Modificarea celor două legi încearcă, printre altele, o transparenti­

zare a procesului de autorizare. În Legea 50, de exemplu, se in­troduce posibilitatea emiterii cer­tificatului de urbanism (actul cel mai important în procesul de au­torizare) în format electronic și obligă toate autorităţile publice ca, în termen de trei ani, să asi­gure posibilitatea primirii docu­mentaţiilor pentru emiterea cer­tificatelor de urbanism, a avizelor și autorizaţiilor de construire în format electronic. În Legea  350 se introduce un paragraf care in­stituie obligativitatea motivării în scris, de către consilierii judeţeni sau locali, a votului exprimat prin care aprobă/resping  documenta­ţiile de urbanism. Emiterea auto­rizaţiilor și a certificatelor de ur­banism în format electronic poate face publicarea și verificarea lor mult mai ușoară.

Deși Legea 50 specifică fap­tul că autorizaţiile de construcţie și certificatele de urbanism (îm­preună cu anexele lor, cu mici ex­cepţii) sunt documente publice, foarte puţine Primării le afișează sau le pun la dispoziţia publicului interesat. Ca de obicei, această lipsă de transparenţă ascunde de multe ori abuzuri ale adminis­traţiilor și protejează reţelele de influenţă ale unor indivizi sau organizaţii. În ceea ce privește modificarea Legii urbanismului, exprimarea în scris a motivaţiei respingerii sau aprobării unor planuri de urbanism încearcă să elimine arbitrariul unor astfel de decizii. Uneori, consilierii votează și se conformează directivelor par­tidului sau ale primarului fără a­și pune singuri problema. Prin mo­dificarea legii se stimulează un acord sau o respingere în cunoș­tinţă de cauză, care pot fi adresate punctual de către urbaniști.

Conform unui studiu al Or­dinului Arhitecţilor din 2004, nu calitatea proiectelor, a obiec­telor rezultate, a spaţiilor este cea care contează și definește un bun arhitect pentru o bună parte din populaţie, ci obţine­rea  rapidă a autorizaţiilor. De aceea, arhitectura bună este în cel mai bun caz secundară unei reţele sănătoase de trafic de in­fluenţă.

Considerând recentele „res­tauraţii” din educaţie și sănătate și gândindu­mă la propunerile aberante din domeniul justiţiei, tind să cred că aceste modificări prezintă riscul de a nu fi aplicate sau de a fi anulate de noua legis­latură. Chiar dacă aceste modi­ficări  sunt timide în raport cu scara abuzurilor și a corupţiei din acest domeniu, ar fi fost primul pas către un proces mai corect și poate către o arhitectură și un urbanism mai bune.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

18 | ANALIZĂ

Note inutile

Obsesia franceză „gaullisto‑putinistă”

Atunci când un om politic face prea multe trimiteri la o personalitate din trecut, referindu‑se regulat la ea, înseamnă totuşi că e lipsit de idei. Sigur, e bine să te compari cu Churchill, însă

epoca nu e aceeaşi şi, până la urmă, oricât de bun ai fi, nu eşti Churchill. Pe de altă parte, un om politic ar trebui să fie original măcar în parte, să demonstreze că e capabil să „gireze” problemele fără să invoce un „guru”, fie el arhicunoscut, să aducă o notă personală în lumea politică şi economică. Lumea de azi nu e aceeaşi cu lumea de ieri. În Franţa, la câteva săptămâni de la alegeri, candidaţii – de dreapta şi de stânga – au devenit toţi urmaşi ai lui de Gaulle. De la Jean‑Luc Mélenchon (liderul de extremă stânga) la Marine Le Pen (candidata Frontului Naţional, considerat de extremă dreapta), trecând pe la François Bayrou (reprezentantul centrului) şi François Fillon (candidatul dreptei liberale), toţi, fără excepţie, se declară urmaşi ai generalului de Gaulle. O adevărată „obsesie gaullistă”, scrie ziaristul Eric Brunet într‑o carte apărută recent (L’obsession gaullliste, Albin Michel).

Republica Moldova, între popularitate şi notorietate

Basarabia s‑a bucurat mereu de un plus de atenţie din partea istoricilor români care înţelegeau dramele şi stigmatul cicatrizat pe care Rusia le‑a lăsat în urma ei şi în memoria românului de rând. Imaginarul său este acaparat de efectele istorice pe care le‑au declanşat ruşii (teroare, deportări, crime,

teritorii furate şi mărunţite, ciunţite). Vechi veterani ai armatei române, care încă nu s‑au stins din viaţă, mereu amintesc de cruzimea ruşilor, făcând comparaţie cu normalitatea pragmatică a nemţilor. Această evocare are la bază frica! După cum bine ştim, frica nu‑l părăseşte niciodată pe om.

Alexandru Filimon Bogdan Călinescu

Fiecare în felul său, cu aura robustă, militară și inima nevindecată, ţine morţiș să amintească faptul că perico­

lul rusesc este de fapt adevăratul PERICOL în zona noastră. „Marea Neagră, un blestem și o binecuvântare pentru poporul român. Să nu uiţi niciodată acest lucru”, spun ma­joritatea eroilor care au reușit să supravie­ţuiască celui de­al Doilea Război Mondial. Știu că aceste lucruri se circumscriu unor fapte cunoscute publicului român într­o anumită măsură, însă istoria are mereu ne­voie de repovestire dincolo de documente și cărţi ce derivă din ele.

Moldova este mai mult o himeră atunci când dorim să facem un inventar al faptelor

Ca subiect de interes public, Republicii Moldova i­a crescut popularitatea în ulti­mii ani. În mare parte, datorăm acest lucru agendei publice de pe ambele maluri ale Prutului (reflectate de societatea civilă care susţine unionismul), și nu unei agende di­plomatice. Avem, bineînţeles, și discursul politic patriotic, care rămâne de multe ori la masa de discuţii sau, în unele cazuri, la masa de protocol. Moldova este mai mult o  himeră atunci când dorim să facem un inventar al faptelor. Popularitatea crește, faptele încremenesc!

Ca vizibilitate, Republica Moldova a că­pătat o notorietate consistentă prin alege­rile prezidenţiale recente, în urma  cărora Igor Dodon s­a instalat ca președinte al micuţei republici de peste Prut. Românii

s­au speriat puţin. Într­adevăr, empatia a aparţinut regiunii Moldovei (Galaţi,  Foc­șani, Iași, Botoșani, Suceava etc.) în mare parte, care, prin prisma experienţei din tre­cut cu Voronin, retrăia o posibilă desfășu­rare de forţe a istoriei. Ei au trăit pe pro­pria piele camarila creată de regimul vamal combinat cu discursul antiromânesc de la Chișinău. În prezent nu mai avem nevoie de pașaport pentru a intra în Republica Moldova.

Republica Moldova nu‑şi găseşte un loc în inima românilor!

Se tot auzeau vorbe prin București și prin restul ţării: „Au venit rușii la putere” sau „Ăștia tot cu rușii lor sunt”, „Nu­i lasă rușii pe aștia să facă ei ce vor”. Acestea re­flectă reprezentarea socială pe care o avem noi faţă de basarabeni. În același timp, ea indică gradul nostru de necunoaștere a rea­lităţilor de peste Prut. Astfel de exprimări și fragmente ale unei gândiri surogat nu fac decât să adâncească prăpastia dintre noi și  ei sau, dacă preferaţi, dintre noi și noi. Căci un posibil „noi” există dincolo de as­perităţile realităţii!

Între timp, basarabenii, receptivi la ast­fel de trăirisme răzleţe ale românilor, zâm­besc cu superioritate sau afișează un dispreţ rebarbativ. Cu popularitate și notorietate, Republica Moldova nu­și găsește un loc în inima românilor! Ce e de făcut în contex­tul în care nu putem pune sub preș realita­tea obiectivă? Să nu lăsăm istoricii să con­tabilizeze eșecul actual al relaţiilor dintre România și Republica Moldova!

E o adevărată boală să crezi or­bește în omul (politic) providen­ţial care va salva Franţa făcând

aluzie la de Gaulle, care a eliberat ţara de naziști. Mai ales pentru că situaţia e total diferită: deși situaţia economică e foarte proastă, Franţa nu e ocupată de nici o putere străină. Sigur, candi­daţii arată cu degetul fie Europa, fie America (eternul dușman), fie China… în funcţie de subiect. De Gaulle ar fi omul ideal să scape Franţa de toate pro­blemele și să debaraseze ţara de duș­mani. Francezii au memoria de scurtă durată. Generalul de Gaulle a jucat, o știm bine, un rol esenţial în eliberarea Franţei, însă, ca președinte, după elibe­rare și mai târziu, a fost mai degrabă un politician de mâna a doua, incapa­bil să înţeleagă schimbările pe plan internaţional și evoluţia economiei și a societăţii pe plan intern.

Încă din iunie 1941, de Gaulle a de­cis să facă o alianţă secretă (fără să­i spună lui Churchill) cu Stalin. În decem­brie 1942, i­a spus ambasadorului sovie­tic la Londra, Ivan Maïsky: „Sper ca rușii să ajungă la Berlin înaintea america­nilor”. Bineînţeles, Stalin a profitat de această nesperată simpatie din partea lui de Gaulle și i­a cerut, printre altele, să facă în așa fel încât Partidul Comunist francez să joace un rol de prim­plan în Franţa liberă. De Gaulle s­a conformat dorinţei tiranului și a făcut din Par­tidul Comunist francez interlocutorul lui privilegiat odată ajuns la putere. În  1944, l­a amnistiat pe dezertorul Maurice Thorez, refugiat la Moscova în timpul războiului și l­a făcut ministru!

„Între noi și comuniști nu se află ni­mic!”, spunea André Malraux. De Gaulle a pus în practică o politică economică inspirată din metodele comuniste, cu naţionalizări masive și cu implicarea Statului în toate măsurile economice. Planificarea („Cincinalul în patru ani și jumătate!”) era principala reformă economică… Noroc de prezenţa ame­ricanilor și a Planului Marshall, care au salvat Franţa.

Invocarea lui de Gaulle coincide cu admiraţia pentru Putin. Nu este și acesta un om providenţial, un apără­tor al creștinismului și al valorilor lu­mii libere? Ar fi nevoie, consideră ma­joritatea candidaţilor, de autoritate și de măsuri mai dure pentru a reintro­duce ordinea într­o ţară care a luat­o razna. E discursul celor de dreapta. Putin este exemplul cel mai bun de ur­mat, Rusia fiind o ţară unde domnește ordinea. Am publicat acum câteva luni un articol despre economia Rusiei, în care am arătat cum această ţară enor­mă nu produce nimic (în afară de ma­terii prime) și are o economie demnă de lumea a treia. Am primit nenumă­rate mesaje în care eram practic insul­tat, dar fără argumente valabile, în afară de admiraţia pentru Putin.

În Franţa (și, în general, pentru francezi) independenţa înseamnă să nu fii pro­american, însă pro­rus poţi să fii. Putin și de Gaulle fascinează o generaţie întreagă de francezi și ser­vesc drept model oamenilor politici. O dovadă, între altele, de lipsă de în­credere în propria capacitate de a re­forma ţara.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

LABIRINT | 19

Raluca Vârlan‑Bondor

Strategii de negociere a sensurilor O poveste despre Marcel Proust

Ideea de traducere ca exerciţiu de negociere a sensurilor a traversat epocile, această negociere fiind prezentată de cele mai multe ori în termeni pesimişti, în sensul în care ar exista mereu o pierdere sau infidelitate în raport cu originalul. Tendinţa de a discuta textul tradus în termeni de identitate în raport cu originalul este relativizată de Umberto Eco într‑un studiu fascinant al fenomenelor de traducere, A spune cam același lucru. Experienţe de traducere (apărut la Editura Polirom, în 2008, în traducerea lui Laszlo Alexandru). Într‑un capitol

intitulat „Pierdere prin acord între părţi”, Umberto Eco pune în discuţie traducerile în diverse limbi după Numele trandafirului, dedramatizând viziunea conform căreia textul tradus ar trebui să recupereze cât mai mult din forma şi conţinutul originalului. Acest tip de permisivitate în actul traducerii este frecvent întâlnit în cazul scriitorilor‑traducători, ale căror traduceri sunt de foarte multe ori texte în care se întâlnesc două creativităţi: cea a originalului şi cea a traducerii.

Este și cazul lui Marcel Proust, care traduce în limba franceză două din­tre cărţile cunoscutului critic și fi­

losof britanic John Ruskin, pe care îl ad­mira și care reprezintă de fapt una dintre sursele fundamentale ale Căutării timpu­lui pierdut: La Bible d’Amiens și Sésame et les lys. Cazul lui Proust, la fel ca multe alte cazuri de scriitori­traducători, contra­zice toate obișnuinţele noastre legate de traducere. Traducerile după Ruskin sunt interesante din cel puţin două puncte de vedere: Proust nu era un bun cunoscător al limbii engleze și traducea consultându­și mama și prietenii, ceea ce transforma tra­ducerea într­un pretext pentru dialog și pentru confruntarea unor interpretări di­ferite; în plus, Proust face o critică din in­terior a textului tradus, strecurând fine nuanţe de ironie, precum și note de sub­sol care completează sau chiar contrazic

textul de bază. Același demers îl are Proust și atunci când își pastișează autorii favo­riţi, pastișa reprezentând, la fel ca tradu­cerea, o parte din drumul spre definirea propriului stil și un parcurs intens de în­văţare. Ironia este de altfel, pentru Proust, tonul specific al marilor prietenii, iar pas­tișele pe care le face după autorii preferaţi sunt un amestec de afecţiune și ironie.

Fin cunoscător al operei lui Ruskin, Marcel Proust oferă spre lectură mai mult decât o traducere, ci mai curând o sumă a propriilor experienţe de lectură a criti­cului englez, strecurând în mod constant noi piste și trimiteri spre alte texte. Cele două traduceri sunt precedate de lungi prefeţe, care funcţionează foarte bine și independent de traducerile propriu­zise, astfel încât cititorul se confruntă de fapt cu două texte: pe de o parte, textul lui Ruskin și, pe de altă parte, textul lui Proust,

care poate fi citit ca un veritabil eseu des­pre lectură.

De altfel, prefaţa la volumul Sésame et les lys a fost publicată ca text indepen­dent în revista La Renaissance latine, în 1905, și reluat ulterior în volumul Pasti­ches et mélanges, cu titlul „Journées de lecture”. Există o continuitate evidentă între modul în care Proust înţelege să tra­ducă opera lui Ruskin și modul în care se raportează la aceasta atunci când își pro­pune să o pastișeze. Pastișa după Ruskin, mai puţin cunoscută cititorilor, este pu­blicată postum într­un număr al revistei La Nouvelle Revue française din 1953, cu titlul „La bénédiction du sanglier”.

Voi reveni, în concluzie, asupra voinţei de a învăţa care se află în subtextul tradu­cerilor și pastișelor lui Proust, prin accep­tarea faptului că a te supune viziunii unui autor admirat nu ţine de servitute, ci este

un parcurs care duce la definirea propriei identităţi. Această atitudine faţă de cunoaș­tere se regăsește și la Ruskin, în The Queen of the Air, unde subliniază faptul că o operă de artă nu poate să te facă mai bun decât dacă tu lucrezi deja la a deveni mai bun, ceea ce determină descoperirea neașteptată a unui adevăr ascuns, care apare ca un ca­dou după ce ai dat dovadă de perseverenţă de­a lungul acestei căutări. Caracteristic ma­rilor maeștri este, după Ruskin, faptul de a bloca accesul imediat la sens. Poate nu întâmplător Matei Călinescu citează toc­mai acest pasaj din Ruskin în A citi, a re­citi. Către o poetică a (re)lecturii (Polirom, 2003, p. 263), pentru a ilustra ceea ce el nu mește lectura în căutarea secretelor: „Nici Pindar, nici Eschil, nici Hesiod, nici Homer, nici vreun alt mare poet sau dascăl al vreunei naţii din toate timpurile n­au vor­bit altfel decât cu rezervă intenţionată”.

Multe dintre ele erau centrate pe ideea de efemer, de trecător, re­ferindu­se la dificultatea de a sur­

prinde sinele străin acelor locuri și de a se surprinde pe sine în mijlocul unei lumi nefamiliare. Ca filmul Lisei Truttmann, de exemplu, făcut în timpul rezidenţei sale în Shanghai, în care se poate vedea cum poe me scrise cu apă pe dalele de beton dintr­un parc se evaporă treptat. Pe cât de elegant apar, pe atât de imperceptibil dis­par. Sau cum ar fi instalaţia mică a lui To­micek Timotheus (rezidenţiat în Roma), în care se poate vedea, în mijlocul unui panou alb, un singur lucru: cuvântul NOW, scris de mână și care la fiecare secundă dispare și reapare, fără început, fără sfârșit – o se­rie continuă de momente fulgurante.

Au trecut deja câţiva ani de când am devenit cetăţean austriac. În noaptea din ajunul zilei mari nu dormisem deloc. Pe cât de mult mă bucuram deja de viitorul meu aici, pe atât de mult mă înfiora per­spectiva unei alienări definitive de trecu­tul meu românesc. Nu­mi venea să cred că eram pe cale de a tăia toate legăturile cu România copilăriei mele, cu sătucul în care am copilărit, cu orașul în care am mers la liceu și la universitate și cu oamenii care mi­au fost alături.

Într­o altă încăpere din fosta poștă, un grup de artiști austrieci, reuniţi sub sigla G.R.A.M., au descoperit în timpul petrecut în Istanbul că acolo mulţi eroi din filmele cult americane au preluat o înfăţișare neaoșă. Există și un Drakula Istanbul’da, care însă nu vorbește nici o boabă de română, chiar dacă filmul face referire la Vlad Ţepeș, cel care și­a îmbră­cat oștenii în haine turcești și, atacând noaptea, a provocat un adevat haos.

Ca haosul în care mă aflu când mă întreb de ce continuă să mă intereseze România. De ce să îmi pese cine este prim­ministru sau ce minunăţii mai scoate

pe gură Trump cel neaoș cu iz de oaie Becali(ţă)? E pentru că întreaga mea fiin­ţă încă mai vibrează și încă mai răspun­de la ritmul acestei limbi, la insinuările

cu care sunt presărate discuţiile, la felul de a trăi românesc?

Exposure e titlul unei serii de  foto­grafii de Gerlinde Meisenböck, făcute în timpul șederii sale la Paris. Persoanele foto­grafiate, fiecare cu poveștile ei, au fost in­vitate să transforme locuinţe standardizate în funcţie de ceea ce le pare lor impor­tant. După ce au fost făcute pozele, artista le­a manipulat digital, estompându­i pe cei portretizaţi. Intenţia artistei a fost scoate­rea în evidenţă a paradoxului dintre vizi­bilitate și izolare: cât ai avea de câștigat și cât ai pierde încercând să fii tu însuţi?

A trebuit să îmi pun semnătura pe ne­numărate acte și am fost întrebat dacă sunt de acord cu ceea ce stipulează ele. Ca și cum aș fi avut de ales! Dar cumva nu reușeam să ajung la starea aia euforică, râvnită de atâta timp. Ar fi trebuit să sar în sus de bucurie și să zâmbesc satisfăcut, să îmbrăţișez pe toată lumea și să dansez pe stradă bucuros că spuneam adio unei vieţi încorsetate, adio României, cu î din i, cu â din a, cum scria Radu Pavel Gheo.

Un pic mai departe, Agnes Prammer era prezentă cu o serie de poze cu  vizi­tatori din Disneyland (Tokyo). Oameni obo siţi, cu privirile adâncite în telefoane mobile, dând impresia că au pătruns cumva în decorul ciudat al tablourilor lui Edward Hopper. Ghemuiţi pe asfalt, în­chirciţi pe­o bancă, rupţi de lumea din jurul lor, trăind virtual.

Iar acum sunt austriac. „Iată­mă! Aici sunt!” Cum spunea canadianul ce a dispă­rut de curând, într­un cântec din ultimul său album, sau cum își intitulează Foer ultima carte: „Hineni! Hineni! Here I am!”.

Da, aici sunt… mielul istoriei…

DeparteGabriel Furmuzachi

Către sfârşitul anului trecut a avut loc la Viena o expoziţie inedită. Într‑o clădire dezafectată, un fost sediu al poştei imperiale, au fost expuse opere ale multor artişti tineri, lucrări create de‑a lungul şederii lor în alte ţări. Titlul expoziţiei: AWAY.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

20 | VITRALIU

Cotidianul comunist

Triade existenţiale

Operaţiunea balconul

Limba este casa fiinţeiCopilul stă la măsuţă, pri­

vește peste cartoane colo­rate și spune: „cal”, „măr”,

„bicicletă”. Eu iau cuvintele și le arunc peste pârleazul minorităţi­lor în engleza imperială. El se uită la mine timid, zâmbește puţin, mi­nunat de cât de ușor sar coarda printre limbi. Apoi tace.

— Există o perioadă a tăcerii, spune inspectoarea. Este normal să tacă timp de șase luni după ce vine aici. Apoi își va da drumul. Cu cât sunt mai mici, cu atât mai repede și mai bine.

Aflu că părinţii nu prea vor­besc engleza. Ne vom întâlni și cu ei, iar eu le voi traduce politica oficială, care sună ciudat.

— Noi încurajăm părinţii să vorbească acasă în limba ma­ternă, că dacă au o bază bună în limba maternă, pot să se descurce mai bine în engleză, spune in­spectoarea.

— De ce? Cum se explică asta? întreb neîncrezătoare mai târziu.

— Copiii pot traduce mai bine dintr­o limbă în alta.

Realizez că este doar o ideolo­gie secretată cumva de psihologi sau specialiști în educaţie care rup puţină franceză în concedii pe mar­ginea piscinei. Experienţa mea cu copiii și limba este foarte diferită. Limbile nu se dezvoltă paralel și nici traducerea nu este o oglindire

a uneia în cealaltă. Limbile se dez­voltă asimetric. Limba școlii con­ţine lumea școlii. Limba casei este o limbă caldă, dar săracă. Copiii care ajung într­o altă ţară au ca limbă maternă doar bagajul cu care au venit, dacă nu ajung într­o comunitate lingvistică similară care să­i susţină. Acest bagaj va deveni cu timpul tot mai subţire, prăfuit, insuficient în a exprima comple­xitatea noilor lucruri pe care le vor descoperi și trăi. Aceste expe­rienţe noi se vor articula în limba cea nouă. Este suficient să intri într­un magazin și limitele limbii originare devin vizibile. Ce­i mar­mite sau haggis?

Multă cerneală „știinţifică” a transfor mat limba într­un instru­ment. Doar vor bești ca să te înţe­legi, nu? Iar dacă limba este un instrument, atunci o înveţi, îi în­veţi regulile, cuvintele și gata, ea este acolo, un fel de barcă cu care navighezi în lumea cea nouă.

Dar limba nu este așa. Este în același timp binecuvântare și tră­dare, un hoţ și un prinţ, un bles­tem și o povară. Când poţi vorbi o altă limbă, ești binecuvântat că poţi înţelege, poţi convieţui cu ceilalţi. Dar ea te va trăda mereu că ești un străin, va arăta în sune­tele tale că nu ești chiar unul din­tre ei. Limba îţi dă putere și fru­museţe, poţi accesa tot ceea ce alte neamuri au creat mai minu­nat și mai subtil, poţi deschide noi imagini și forme de simţire. Ea îţi pune la picioare o lume de explorat. Dar ea te va fura mereu de mărunţișul nuanţelor, îţi va je­fui hambarele de fructele moi ale simţirii. Ele scapă limbii celei noi. Limba o porţi cu tine, îţi îndoaie umerii de nostalgii, în ea plâng deopotrivă cântece și glume, nes­pusul lor. Timpul și felul în care­l simţi blestemă noile conjugări, ca și cum întreaga lume se cutremu­ră altfel. Continuităţile, memoria,

trecutul, încheierile și începuturi­le nu se spun la fel, pentru că ele nu există la fel.

Limba nu ne aparţine, ea se grăiește prin noi. Nu este a noas­tră, pentru că nu o putem schimba, transforma sau croi cum vrem. Cei mai fericiţi dintre noi pot crea cel mult câteva cuvinte. Universalita­tea și transpersonalitatea limbii ră­mân mereu primordiale. O limbă nu există decât dacă este vorbită de un considerabil grup de oa­meni. Nu există limbi ale indivi­dului, ele nu ar avea nici un sens. Și, cu toate astea, nimic nu este mai personal, mai ideologic, mai acut decât limba. Heidegger spunea că limba este casa fiinţei sau a celor ce sunt. Fără posibilitatea de a le numi, lucrurile nu pot exista sau nu pot exista pentru cel care nu le  numește. Capacitatea noastră de a numi lucrurile definește cât de mare este lumea în care exis­tăm. Lucrurile atârnă de cuvinte.

La fel și emoţiile, gândurile, fricile. Fără cuvinte, toate nespusele și negrăirile plutesc în supa angoa­santă a neînţelegerii.

Vorbesc zilnic trei limbi. Și nu este nimic bine sau rău în asta, nimic demn de preţuire sau blam. Lumile noastre s­au schimbat, de­venim din ce în ce mai aruncaţi pe pământ și în istorii divergente. Cu părinţii mei vorbesc limba părin­ţilor mei, limba co pilăriei. Cu băr­batul meu vorbesc limba lui, re­flectând puterea culturii din care vine și admiraţia mea pentru ea. Apoi engleza, limba marelui im­periu al comunicării, este limba copilului meu. Jocurile, cântecele copilăriei lui, primele cuvinte, tot ceea ce învaţă nou sunt feluri în care lumea lui se construiește. Cu el am realizat că, pentru a face o limbă plauzibilă, este nevoie să vadă cel puţin doi oameni care dialoghează. Altfel, limba mater­nă arată ca un delir personal.

— Ochi, îi spuneam eu, ară­tând spre ochiul meu.

— Eye, îmi răspundea el, you are silly, mum, this is an eye!

Blocurile construite într­un ritm rapid de „macaralele care râdeau în soare argin­

tii” aveau însă numeroase pro­bleme cauzate de nerespectarea normelor în construcţii, la care se adăugau improvizaţiile, starea precară a instalaţiilor sanitare și de încălzire, a izolaţiilor, finisa­jelor, tâmplăriei și alimentării cu apă. Mai mult, programul de ra­ţionalizări și economisiri dema­rat la începutul anilor ’80 a sporit disconfortul din locuinţele româ­nilor. Închiderea balcoanelor și a logiilor a fost soluţia prin care cei  mai mulţi au încercat să se apere de frig și să­și creeze spaţii de depozitare pentru alimente. A început goana după materia­lele de construcţii, iar reţelele de meșteri descurcăreţi au lucrat la foc continuu. Însă bucuria celor care s­au văzut posesorii unui balcon închis a fost de scurtă du­rată. Autorităţile le­au cerut româ­nilor întreprinzători demolarea construcţiilor considerate ilegale.

Început în ianuarie 1977, răz­boiul împotriva balcoanelor, în ciu­da amenzilor mari stabilite – între

1 000 și 3 000 de lei –, a fost pier­dut în cele din urmă de autorităţi, construcţiile împânzind faţadele blocurilor din toată ţara. Prevă­zute ca spaţii de recreere, balcoa­nele au fost transformate în că­mară, atelier sau seră: „Din cauza frigului și a lipsei de alimente, am închis balconul. Acolo depo­zitam rezervele de mâncare când apucam ceva la coadă. Dar prin ’80­’82 s­a venit de la Primărie cu ordin de la putere să se desfacă balconul. A trebuit să­l dau jos, pentru că altfel ar fi trebuit să

plătesc 3 000 de lei amendă”. Ves­tea fusese primită, potrivit scriso­rilor interceptate de Securitate, cu „amărăciune și dezgust” de către cei care își amenajaseră balcoanele. Georgescu Radu din București întreba retoric: „Noi pe cine să somăm la iarnă, când ne vor îngheţa copiii? De ce ne șicanaţi mereu, nu ne ajung pro­blemele zilnice?”.

Sintezele Securităţii arătau că amenajările nu erau rezultatul capriciilor celor care locuiau la bloc, ci reflectau o necesitate reală.

Legislaţia ambiguă a fost dese­ori invocată de cei care au fost somaţi să demoleze „adăugirile la construcţii”. Numai în Bucu­rești se înregistrau, la nivelul anu­lui 1982, peste 400 000 de  bal­coane închise.

Războiul declanșat de regim împotriva balcoanelor a generat un număr semnificativ de plângeri și reclamaţii din partea cetăţeni­lor „mâhniţi și lezaţi”. Sub ame­ninţarea amenzilor, cei care aten­taseră la uniformitatea socialistă au fost obligaţi să­și demonteze construcţiile improvizate. Într­o situaţie­limită s­a aflat, în toam­na­iarna lui 1983, și Vasile Geonea, pensionar din București, care ce­dase tentaţiei de a­și închide bal­conul. După scurt timp, a fost somat să demoleze construcţia „destul de estetică”, în opinia sa. Refuzând să se supună, autori­tăţile locale i­au blocat pensia: „Având în vedere vârsta înain­tată a mea și a soţiei mele, cât și starea precară a sănătăţii noastre, vă rugăm să binevoiţi a dispune sistarea opririi din pensie, cât și dezvelirea balconului”.

Mai puţin interesate de fun­damentele teoretice ale  construc­ţiei socialiste, un grup de femei „mame și gospodine” îi scria Elenei Ceaușescu, la 29 august 1982, pentru a o informa asupra unei „pacoste” care se  abătuse asupra lor: demolarea  balcoa­nelor. Transformate în spaţii de depozitare a alimentelor procu­rate cu multă trudă și după lungi ore de așteptare la cozi, dispari­ţia balcoanelor însemna compro­miterea rezervelor de hrană nece­sare pentru perioada iernii: „Noi credem că atât dumneavoastră, cât și tovarășul președinte nu cu­noașteţi aceste dispoziţii ce le dau tov. din jurul d­voastră, pentru a atrage ura poporului și nemulţu­mirea, deci aceștia vă vrea răul d­voastră, poporului și ţării. Sun­teţi consideraţi părinţii iubiţi ai copiilor și poporul așteaptă să le ușuraţi viaţa. Aveţi milă de noi și de copiii noștri (…). D­voastră sunteţi dezinformaţi, nu știţi cât este de grea viaţa. Cei care vă in­formează greșit sunt îmbuibaţi cu de toate, iar marea mulţime, muncitorimea, trage din greu, și când se întorc acasă găsesc su­părare și lipsuri”. Ameninţărilor administrative populaţia le­a răs­puns prin refuzul de a demola construcţiile care le protejau lo­cuinţele. Balcoanele închise au supravieţuit regimului comunist, amintindu­ne și astăzi de „epoca împlinirilor măreţe”.

„R idicarea nivelului de trai material şi spiritual al poporului”, invocată de Ceauşescu în toate documentele programatice ale partidului, a însemnat, printre altele, şi derularea unui vast proiect de urbanizare şi industrializare. Criza locuinţelor a alimentat ambiţia lui N. Ceauşescu de a deveni primul constructor al ţării şi de a

deschide cât mai multe şantiere în toate colţurile ei.

Teodora ManeaMerg cu o inspectoare şcolară specializată pe minorităţi către un sat uitat printre dealurile Angliei. Un copil român s‑a rătăcit pe acolo şi acum eu şi ea mergem să‑i „examinăm” limba. Uneori, simt asta ca şi cum am fi o echipă medicală. Îl vom „examina”, dezbrăca de cuvinte, să vedem până unde‑i

vine engleza, cât la sută din venele lui poartă limba română, unde se inflamează înţelegerea, în ce mediu limba lui cea nouă va creşte şi care este contribuţia paragenetică a părinţilor.

Mioara Anton

nr. 214 www.revistatimpul.ro

EXCLUSIV | 21

Reflexiile artei persane în contemporaneitate

Adina Scutelnicu

Mohammad Barrangi Fashtami este un artist complet ieşit din tiparele artei contemporane. Iranian de origine, revendicându‑se glorioasei istorii şi culturi persane, Mohammad aduce în arta secolului XXI prospeţimea ilustraţiilor din Șah‑Namé (Cartea Regilor sau Cronica Șahilor), epopeea naţională din secolul al X‑lea, de 60 000 de versuri a poetului Firdoùsi, sau nemuritoarele miniaturi din secolul al XV‑lea ale lui Kamaleddin Behzad. În ilustraţiile sale, populate de personaje şi animale

din mitologie, sunt împletite fragmente de text caligrafiate în persană, care, spune el, întregesc mesajul artistic al lucrării. Mohammad Barrangi Fashtami nu este doar artist, ci şi un atlet multiplu medaliat în competiţii internaţionale. Disciplina şi determinarea sportivă l‑au ajutat să se concentreze în artă, deşi afirmă că uneori îi este greu să se ocupe de ambele sale pasiuni, pentru că a face sport la nivel internaţional presupune o pregătire extrem de riguroasă şi de asiduă.

Mohammad Barrangi Fashtami s­a născut în 1988 și trăiește în Rasht, centrul provinciei Gilan

din nord­vestul Iranului. Acest oraș, un important centru comercial în Perioada Safavidă (1501­1736), cunoscut drept Poarta spre Europa și cu o istorie mult mai ve­che, a avut, după cum mi­a mărturisit, o mare influenţă asupra modului său de exprimare plastică.

„Dizabilităţile nu sunt o limitare”?

„Rasht are un fond cultural și artistic special, cu picturi murale din basme vechi, cu elemente orientale și religioase nara­tive, dintre care unele au făcut parte din credinţele oamenilor. Încă din copilărie am fost fascinat de aceste elemente artis­tice, care cred că au fost un profesor bun pentru mine fiindcă m­au pus pe calea în­văţării acestui stil artistic atât de diferit.” A fost atras de mic de desen, dar și de cu­loare: „În copilărie, mama îmi împletea haine în minunate combinaţii de culori, care pe mine m­au fascinat”, a povestit Mohammad. În timpul vacanţelor de vară, mama sa l­a dus în câteva centre de formare artistică în clase destinate for­mării plastice a copiilor, dar a ţine pasul cu colegii reprezenta un lucru extrem de dificil pentru micul Mohammad, care s­a născut cu o malformaţie genetică la mâna stângă. Până la urmă, dragostea pentru artă a învins, a reușit să depășească proble­mele cauzate de dizabilitatea sa și a absol­vit Universitatea de Arte din Tonekabon. „Nu pot spune însă că pregătirea univer­sitară m­a influenţat prea mult. Am ră­mas credincios stilului pe care mi l­am însușit din picturile fantastice și mitolo­gice care mi­au marcat copilăria.” Acum, Mohammad lucrează ca ilustrator și în­cearcă să readucă în prim­plan și să le in­spire tinerilor respectul și dragostea pen­tru capitole și elemente uitate ale culturii sale. Nu are un atelier și, deși munca sa

a  fost recunoscută internaţional,  continuă să creeze într­o cameră din apartamentul său. În același timp, dedică resurse im­portante și celeilalte pasiuni, atletismul, care până în momentul de faţă i­a adus patru medalii obţinute la competiţii  in­ternaţionale. Practic, fiecare zi din viaţa lui începe în sala de sport, iar pauzele și odihna sunt dedicate artei. „Acest slalom între cele două preocupări esenţiale ale vieţii mele mi se pare foarte plăcut. N­aș putea să separ sportul de artă”, spune Mohammad. Am vrut să știu cum sunt susţinute în Iran persoanele cu dizabili­tăţi. „Aș putea să pot spune că viaţa este doar foarte grea pentru cei cu astfel de probleme. Dar mai corect ar fi să spun că nu este nimic de oferit persoanelor cu handicap! Acestea sunt nevoite să­și câș­tige singure, cum pot, mijloacele nece­sare traiului, cu excepţia situaţiei în care primesc sprijinul financiar al familiei. Cred că vorba aceea care spune că diza­bilităţile nu sunt o limitare este doar un slogan. Însă o per soană cu handicap nu trebuie să caute milă, ci să se autopro­moveze prin ceea ce poate face singură, printr­un talent sau altul. Am patru me­dalii la campionate mondiale și m­am im­plicat cu succes, din fericire, și în artă, dar  nu am fost susţinut deloc, iar acest lucru este foarte trist pentru mine. Cred că pacea este cea care m­ar putea face mai fericit; dar, în acest moment, cum poţi fi fericit când sunt atâtea războaie în lume? Sunt însă împăcat dacă pot ajuta oamenii să facă faţă războiului și dizabi­lităţilor”, a adăugat Mohammad.

Autoportrete vegetaleProblemele din viaţa de zi cu zi a lui

Mohammad Barrangi Fashtami se opresc însă la graniţele celeilalte lumi în care trăiește, cea a artei. Din universul său iz­vorăsc personaje feminine expresive,  în­cărcate de simbolism, dar niciodată zâm­bitoare. Poate pentru că vin din mitologia maniheistă persană, în care Binele și Răul

duc o luptă permanentă. Toate aceste pro­tagoniste figurative ale plasticii  barran­giene sunt integrate unei lumi savant compuse din fragmente de text  – cu un excepţional rol decorativ, dar nu numai –, din elemente alegorice vegetale și ani­male. Copacul vieţii în accepţiunea sa ar­tistică nu reprezintă doar un arbore, care la Eliade devine sacru prin regenerare, prin moartea și învierea sa ciclică, ci un mijloc de teofanie cosmică, sub această figuraţie aflându­se întotdeauna o enti­tate spirituală. Mohammad mi­a poves­tit că personajele sau elementele figura­tive ale lucrărilor împrumută forme din personalitatea sa ori că le atribuie propria simbolistică. Bufniţa, de exemplu, ca una dintre întruchipările lui Mithra, este și un simbol al înţelepciunii; elefantul semni­fică iubirea și prietenia, iar ochiul, asociat ancestral profeţiei, spiritualităţii, omni­prezenţei, grijii divine, devine în accep­ţiunea lui Mohammad Barrangi Fashtami o reprezentare a Adevărului. „Uneori mă identific cu personajele mele. Altfel spus, nu vedeţi o bufniţă, un elefant sau un co­pac, ci pe mine în diverse ipostaze”, a pre­cizat Mohammad. Temele sale abordează nu doar vechile basme persane, ci și eve­nimente din viaţa de zi cu zi din Iran sau din alte ţări, încercând să găsească simi­litudini culturale și interpretându­le în propria cheie artistică. Într­un stil cu totul original, Mohammad Barrangi Fashtami adaugă lucrărilor sale semne și simbo­luri, uneori religioase, personaje fantas­tice sau istorice într­un demers artistic și cultural exotic pentru ochiul privitorului european, dar integrat culturii iraniene. Folosește preponderent cerneala pe hârtie, dar și colaje și fotomontaje. A expus atât în ţara natală, la galerii de prestigiu, cum ar fi Aria din Teheran, dar și în Estonia, Finlanda și alte ţări europene. Își dorește să participe la Jocurile Paralimpice din 2020, să­și îmbogăţească stilul, dar și să călătorească în jurul lumii, pentru a le do­vedi persoanelor cu dizabilităţi că pot reuși prin eforturi proprii.

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

22 | ESEU

Pedagogia iubirii

Obstinată de egalizări și eludând minimul de intimitate, angrenată în prezentarea anticoncepţiei drept

mod de viaţă și construind motivări care suspendă legile biologice ale omului. Su­biectul educaţiei sexuale, pentru omul aflat în procesul educaţional, îl viza pe acesta în­treg, trup și suflet. Îl viza ca subiect uman, nu obiect uman. Culmea, într­un curent de gân­dire care caută să facă din animale persoane non­umane, neștiind probabil, în ciuda filo­sofiilor studiate, că persoană – din grecescul prosopon = „chip”, „faţă” – este un termen fun­damental legat de fiinţa umană, chip al celei divine. Nu de obiectivări ideologice ale gân­dirii și nici de jocuri intelectuale suficiente.

Un dar de Crăciun mă obligă la rându­rile acestea. Printre bucuriile de carte pri­mite, una mi­a reţinut atenţia. Două volume publicate în 1844 și, respectiv, 1846 sub titlul Educaţia mumelor de familie sau civiliza­ţia neamului omenesc prin femei. Autorul: Louis Aimé­Martin. Traducător „slobod”: I.D. Negulici. Lucrarea, „încununată de Aca­demia Franceză”, cuprinde cu totul, în tradu­cerea românească, 298, respectiv 332  de pagini. Dacă primul volum, tipărit la Tipo­grafia lui Fr. Valiaum din București, este un amestec de chirilică și literă latină în  pro­porţie de 60% în favoarea chirilicii, cel de­al doilea, editat la tipografia lui I. Eliade, în­clină procentajul în favoarea literei latine. Ediţia pare dedicată citirii de către femei a lucrării, cu o curgere lină a textului, terme­nii mai spe ciali fiind comentaţi în scurte note de subsol. Hârtia aleasă și formatul lite­rei și al paginii cheamă la atenţie cuminte. Lucrarea este dedicată de „prea supusul ado­rator” I.D. Negulici „Mumelor române din amândouă Prinţipatele și din Transilvania, Bucovina, &.&.&.”. O dedicaţie specială, să recunoaștem, semnată la 23 August 1844. El scrie: „Scumpe Mume! Adevărul este lu­mina lumei morale și a celei înţelegătoare: când adevărul ne lipsește, suntem în întu­nerec, în rătăcire. Evanghelia este dumne­zeescul prism prin care s­a resfrânt preste lume lumina adevărului; iar marii genii ce au lucit din când în când în veacuri, au fost refletele sau razele ei. Fiecare din aceste

reflete ne a descoperit câte o parte din ade­văr, câte o parte din puterea voastră; și, pre­cum cele șapte raze ale luminei soarelui lu­mei fizice, resfrânte prin prismul lui Nevton, aducându­le într­un singur punct, produc iarăși lumina, așa și acele raze ale adevăru­lui resfrânte prin Evanghelie, urmau a re­produce lumina adevărului în toată strălu­cirea sa. A trebuit însă ca să se refracteze întreg pământul razelor acelor a cărora în­tâlnire într­un singur punct, să poată da lu­mina adevărului. Geniul lui Aimé­Martin fu în sfârșit cea din urmă rază, și iaca că, întrupându­se toate razele, reproduseră lu­mina adevărului în scrierea acestui geniu înalt; scriere sublimă care descopere lumei cu desăvârșire toată puterea secsului vostru, și supt a căruia lumină dulce vor înflori și vor rodi veacurile viitoare”. (pp. I­II). Pentru că pedagogia educaţiei feminine, așa cum o propune autorul francez și o explică în scrisoarea sa de dedicaţie către D. Lamar­tine (pp. 1­3), este legată de Hristos, de Evan­ghelia Sa venită să reînnoiască educaţia, să o scoată din tulburarea „negurilor uni­versale”. Pornind de la învăţăturile (doctri­nele) lui Moise și Hristos, autorul deschide orizontul scriiturii sale spre femeile vremii sale: „Eu însă, pe când tu (Lamartine, n.n.) vorbești celor puternici, m­am adresat către cei slabi. Am chiemat mumele de familie

spre moralizaţia familiei și a patriei. Viito­rul neamului omenesc se odihnește pe amo­rul de mumă: Nu respinge această putere. Așa slabă pre cât ţi se pare, lucrarea ei este neînvinsă și ursită a produce cea mai mare prefacere care s­ar fi putut vreodată vedea pe pământ. Ști că oștirea lui Hristos se al­cătui, dintru întâi, numai de câteva femei și câţiva pescari săraci; într­o zi fiul Mariei mai chemă în această armie și pe copiii cei mici, și numai cu acei pescari, cu acele fe­mei și cu acei copilași, supuse lumea”. Tex­tul, scris la 25 mai 1840, decodează oare­cum demersul autorului. Dorinţa de a pune în lumina judecăţii lui Lamartine propria ju decată și de a dezvolta o pedagogie a edu caţiei mamelor prin prisma moralei creștine. Dar să „citim” împreună cuprinsul volumelor, fie și pentru a înţelege mersul ideilor pedagogice ale vremii. Autorul fran­cez lămurește dintâi influenţa lui Cartesius și Rousseau, mai ales în educaţia popoa­relor. Apoi modul în care influenţează gân­direa creșterii copiilor, educaţia familiei și influenţa femeilor în educaţie prin scrieri și experienţe din vieţile și activitatea lui Corneille, Voltaire, Barnave, Kant, Cuvier, Byron, Lamartine, Fleury sau Fenelon. Ră­mân pagini de antologie descrierea unor ele­mente constitutive ale ethosului educaţio­nal: scara socială, influenţa bunicii, părinţilor

ori educaţia publică a fetelor (pp.  19­138). Cartea a II­a a volumului  I (pp.  159­292) propune studiul facultăţilor sufletului, por­nind de la o serie de întrebări „de deslegat, unele pagini fiind moderne în argument și dezvoltare a cercetării: despre instinct,  sim­ţămintele legate de estetica vieţii – frumos, valoarea cuvântului, izvoarele virtuţilor. Cum antologice pot fi socotite paginile despre educaţia sufletului (pp. 263­272) sau relaţia simţurilor cu Nemărginitul (pp. 274­278), vădind riscurile amestecului legislatorului în educaţia conceptelor legate de familie și neam. Cel de­al doilea volum al lucrării arată o dimensiune morală în educaţie, re­levantă pentru gândirea unui secol. Devine importantă mai ales în contextul în care definește legea morală a naturii umane ca fiind sociabilitatea, desprinsă din raţiunile divine ale căutării adevărului. Din punc­tul său de vedere, „legea naturei este amo­rul de omenire” (p. 93), toate celelalte va­lorificări pedagogice în educaţia femeii și prin femeie decurgând din aceasta. Femeia fiind fundamentul civilizator al omenirii, indiferent de societatea în care își desfă­șoară activitatea. Scurte pagini de istorie comparată a comportamentului educaţio­nal (Sparta, Creta, Atena, Roma și… Ame­rica) desăvârșesc o panoplie de preocu­pări legate de etica educaţiei prin femeie a lumii. Ultima carte (a IV­a) a volumului (pp.  235­329) propune o analiză astăzi aproape inexistentă din volumele de  pe­dagogie specială: Religia mamei. Pornind de la Evanghelie și valoarea ei morală, tre­când prin diferite analize ale „civilizaţiei ecclesiastice” și valoarea raportului dintre dogmă și morală în cotidian, autorul pro­pune o interesantă valorizare a relaţiei mamă­preot­familie­copil.

De ce reţinem lucrarea pentru o posi­bilă antologie a Pedagogiei iubirii? Pentru că mamele din cel Dintâi și cel de­al Doilea Război Mondial în aceste valori au fost cres­cute. Valori legate de sacrificiu, morală so­cială și credinţă. Dacă vom vrea să fim corecţi în întâmpinarea Centenarului românesc, trebuie să analizăm corect fundamentele educaţionale care l­au făcut posibil.

Idei în agora

5 000 de prieteni pe FacebookDan Pavel

Fenomenul Facebook este simptoma­tic pentru ambiguităţile tehnologiilor. În ultima lună a celui de­al doilea

mandat prezidenţial, Barack Obama s­a re­ferit într­un interviu la un caz care a cutre­murat orașul Chicago (unde s­a afirmat după facultate) și întreaga Americă. El a susţinut într­un interviu că tehnologia (Facebook Live) aduce la suprafaţă relaţii rasiale pro­blematice, care există de multă vreme. După cum au relatat agenţiile de presă, four young black suspects fete și băieţi au răpit, bătut și torturat un adolescent de 18  ani din zona metropolitană care suferă de men­tal health challenges, în vreme ce strigau F*** Donald Trump, f*** white people!

Am dat acest exemplu ca să nu mă ba­zez exclusiv pe experienţa mea de debu­tant Facebook. Copiii mei folosesc mediul de mulţi ani și le­am promis că voi intra și eu, dar după ce termin una dintre cărţile neterminate și înainte de a mă apuca de următoarea. Între timp, am terminat car­tea, dar uitasem de Facebook. S­a petrecut atunci un fenomen bizar: cineva a luat foto­grafii de­ale mele din Cyberspace, a creat

o identitate facebookiană falsă și a început să posteze în numele meu. În câteva  mi­nute, alţi indivizi comentau, mă puneau la punct. Era vorba despre politica românească, iar eu, chipurile, îi avertizam pe studenţii mei care ar fi votat cu PSD că nu îi primesc în examen și alte aberaţii. Tot niște studenţi m­au avertizat, la câteva ore după. Prin ur­mare, mi­am deschis și eu un cont.

Știam de binefacerile Facebook­ului, dar în lumea românească tehnologiile mo­derne suferă răstălmăciri. Fără să știu des­pre ce este vorba, am acceptat să fiu friend cu primii care mi­au făcut oferta. În zece zile, mi­au apărut pe ecran postări cu per­sonaje care își exhibă în Cyberspace ura și resentimentele, complexele de inferiori­tate și cele de superioritate. Cum spunea și Obama, știam că există în societate tot felul de specimene, fenomene, manifestări, dar în viaţa reală te ferești (cât poţi) de mediile

și personajele cu care nu vrei să ai de­a face. Însă cine se aventurează să­și facă prieteni necunoscuţi pe Facebook are ce merită.

Drama tinerei noastre naţiuni democra­tice este că fiecare crede că se pricepe la politică, dar cei mai mulţi nu trec de nivelul injuriilor la adresa adversarilor sau antipati­zaţilor. Mulţi dintre cei activi pe Facebook deformează realitatea și politica. Dacă ci­tești postările, ai crede că PSD nu a fost în stare să treacă pragul electoral. În locul unei societăţi civile participative, avem armate de militanţi în realitatea virtuală, precum și nenumăraţi grafomani frustraţi. Frustrare există chiar și la genii, dar aici este vorba des pre cei care, în mod normal, nu ar fi reu­șit în presa obișnuită să apară nici la „Poșta Redacţiei”. Pe Facebook domnește demo­craţia submediocrităţii.

M­am oprit din „prietenii”, mai ales că am primit deja sute de „cereri” din partea

unor necunoscuţi sau dubioși. Mulţi în­cearcă și reușesc să­și facă 5 000 de prie­teni virtuali. Dar niciodată nu au fost în stare să creeze în lumea reală asociaţii pentru apărarea intereselor unor cetăţeni sau comu­nităţi ori să combată o nedreptate, indife­rent de cine se află la guvernare. Este ușor să­l ridiculizezi pe Liviu Dragnea, dar mult mai greu să obţii mai multe vo turi decât el.

Voi folosi Facebook­ul pentru comu­nicare instantanee, research și primirea ra­pidă a unor informaţii din domeniile rele­vante pentru mine. Pe care le obţin oricum și pe alte căi. Prietenia virtuală este bine­venită pentru cei singuri și poate părea bună pentru cei care nu au avut prieteni adevăraţi. Falsificarea supremă este să pri­mești cereri de prietenie din partea unora care te antipatizează sau te urăsc. Mai bine mă lipsesc. De prieteni adevăraţi nu mă voi lipsi însă niciodată.

Ultimul sfert de secol este perioada în care s‑au petrecut cele mai profunde schimbări identitare din istorie. Sunt mai multe dovezi. Aici mă refer doar la una, care este, de fapt, multidimensională: tehnologia. Indivizii şi comunităţile se redefinesc identitar prin felul în care se raportează la tehnologie. La tehnologii. Războaiele arată altfel, politica este resemnificată. Dacă telefonul mobil şi internetul ar fi apărut în anii ’60,

comunismul de tip sovietic s‑ar fi prăbuşit în anii ’70. Dar să lăsăm deocamdată istoria contrafactuală. În prezent şi în viitor, democraţiile consolidate din lume se confruntă cu asemenea provocări tehnologice, încât vor ieşi spulberate sau întărite.

Scurte exerciţii de antologare a ideilor pedagogice

Educaţia maternităţiiPr. Constantin Necula

În contextul zbaterilor legate de dezbaterea asupra educaţiei sexuale în România, deseori am auzit ideea că generaţiile anterioare ale alcătuirii de lut şi cultură ce suntem nu au fost obiectul unei atare educaţii. Sunt convins că, aşa cum încearcă ea să fie impusă

astăzi, educaţia sexuală într‑adevăr nu a fost obiect de studiu.

nr. 214 www.revistatimpul.ro

CULTURA URBANĂ | 23

Eugene Quinn:

„Celebrăm Viena și complexitatea sa modernă”

Eugene Quinn este un londonez ce trăieşte în Viena, fost jurnalist la BBC, urbanist, DJ, unul dintre fondatorii grupului space and place. Pe scurt, un rebel optimist, cum se defineşte singur. Unul dintre proiectele sale este Conversaţii la Cafenea, despre care s‑a scris şi în The New York Times şi Lonely Planet, despre care a relatat BBC‑ul şi aşa mai departe. Citind cartea filosofului englez Theodore Zeldin Istoria intimă a umanităţii, Eugene a avut inspiraţia de a pune la lucru ideile acestuia în contextul vieţii într‑un oraş mare cum este Viena, un oraş cu un nivel de trai ridicat („cel mai ridicat”, după cum ne informează

firma de consultanţă Mercer), dar care nu e lipsit de probleme, un oraş care atrage turişti de pretutindeni şi cărora nu întârzie să le servească, cu bucurie, un stereotip după altul. Eugene a vrut, la fel ca Zeldin, să ofere ceva diferit nu doar vizitatorilor, turiştilor şi, în general, celor ce nu au trăit o viaţă întreagă în Viena, ci tuturor celor care se bucură atunci când iau parte la o discuţie intensă, profundă, vie.

Ce te‑a făcut să crezi că oameni care nu se cunosc s‑ar așeza cu plăcere la masă, ar lua cina împreună și ar dis cuta nu doar despre ce înseamnă să fii străin sau localnic într‑un oraș sau într‑o ţară, dar, mai mult, ar discuta despre viaţa lor și chiar despre speran‑ţele și fricile lor?

Viena nu este un oraș care primește străinii cu braţele deschise. Localnicii sunt timizi, intelectuali și angoasaţi. E destul de dificil pentru nou­veniţi să­și găsească prieteni sau să înţeleagă cum funcţio­nează  orașul, să­i surprindă esenţa. Dar știu că mulţi vienezi sunt foarte curioși – în mod special din cauza cartierului Na­ţiunilor Unite de aici –, așa că am vrut să creăm un forum în care localnicii și străi­nii să se poată întâlni pe picior de egali­tate. Într­o vreme în care naţionalismul e  în creștere, am vrut să punem în evi­denţă un lucru diferit: Viena e modernă, curioasă și deschisă lumii. Iar pentru mulţi turiști e deja la modă să treci peste clișee și să descoperi cum trăiesc local­nicii, lăsând deoparte stereotipuri pre­cum prinţesa Sissi și șniţelul.

Cum te raportezi la felul în care Theodore Zeldin privește relaţiile din‑tre oameni? Multe dintre ideile sale se re găsesc în meniul de întrebări pe care îl înmânezi participanţilor la începu‑tul conversaţiilor. În ce fel îţi influen‑ţează aceste idei propria viaţă și mo‑dul în care te raportezi la cei din jur?

A folosi un meniu de întrebări pentru a deschide pofta de dialog este o idee ex­celentă a lui Zeldin. Am fost mereu inte­resat de oamenii care reflectează asupra vieţii și care pot gândi într­un mod ori­ginal. Tocmai astfel de oameni participă la întâlnirile noastre. De obicei, vin mai multe femei decât bărbaţi, participanţii au o medie de vârstă în jur de 30 de ani și sunt oameni pasionaţi de lectură, care ci­tesc atât ziare, cât și cărţi. Zeldin e de pă­rere că în zilele noastre conversaţiile sunt din ce în ce mai banale – despre celebri­tăţi, sport sau despre vreme.

Întrebările au scopul de a construi sau de a forma o biografie ad­hoc a parte­nerilor de discuţie. Ele ating lucruri des­tul de intime și mulţi oameni rămân sur­prinși de cât de mult pot vorbi despre subiecte foarte personale și, uneori, chiar foarte emoţionante. Dar prin revelarea acestor faţete profunde participanţii dau dovadă de încredere: în ei înșiși și în cei cu care discută, contribuind la crearea unei atmosfere unice de­a lungul serii. Pe aici se spune că austriecii nu sunt buni la discutat chestii mărunte, dar sunt foarte buni la purtat discuţii mari. Iar întrebă­rile sunt cât se poate de directe, abor­dând chestii legate de familie, prietenie, putere, bani și etică. O întrebare tipică este: „Care parte a vieţii tale o consideri o risipă de timp?”.

Cum este finanţată o asemenea seară?

Serile nu fac aproape nici un profit, dar nu acesta este scopul lor. Ceea ce ne dorim este ca oameni din toate păturile sociale să poată participa, iar din acest motiv ţinem preţurile mici. Studenţi, pen­sionari, artiști – cu toţii sunt bineveniţi.

Cam câţi oameni iau parte la con‑versaţii de obicei și ce fel de feedback primești de la ei?

Conversaţiile au loc o dată pe lună și în mod normal avem în jur de 15­30 de participanţi (de vreo două ori am avut chiar 60). Iar feedbackul pe care îl pri­mim poate fi citit pe tripadvisor. De fapt, am luat și un premiu de la tripadvisor pentru că cei care ne­au evaluat ne­au dat mereu un punctaj foarte mare. Un bărbat ne­a spus că a vorbit cu partenerul de dis­cuţie mai mult decât a vorbit cu oricine altcineva în viaţa sa, cu excepţia soţiei! Unii continuă să­și scrie e­mailuri cu răs­punsuri la întrebări chiar și la câteva săp­tămâni bune după ce au participat. Până acum, oameni din 57 de ţări au luat par­te  la evenimentele noastre, dorind să  cu­noască mai bine Viena și locuitorii ei.

Au fost și cazuri în care cei pre‑zenţi nu au fost tocmai încântaţi de cum s‑a derulat vreo seară? Dacă da, ce i‑a deranjat?

Din când în când, pe \textit{tripadvi­sor} primim și feedback scris cu litere chirilice sau cu caractere japoneze și e destul de dificil să afli ce se spune acolo. Chiar dacă persoana cu care te trezești faţă în faţă nu e una cu care în mod nor­mal ai fi prieten, e totuși foarte interesant să ai ocazia de a intra în viaţa ei pentru câteva ore. Am citit cu toţii despre peri­colele de a te înconjura cu oameni care sunt la fel ca tine, fie pe Facebook, fie la serviciu. Viaţa adevărată însă e mult mai complexă și mai fascinantă. Câteodată, unii participanţi nu sunt prea bucuroși când

avem prea puţini localnici, ceea ce în­seamnă că cineva din Arabia Saudită va ajunge să stea de vorbă cu cineva din China. Dar de cele mai multe ori avem mai mulţi vienezi decât vizitatori.

De cât timp trăiești în Viena? Dacă ar fi să iei parte la o discuţie, în care tabără ai fi? Te consideri în continuare vizitator sau te vezi deja vienez?

Am ajuns în Viena cu opt ani în urmă, din dragoste. Iar acum iubesc orașul ăsta mai mult decât soţia mea austriacă – un fenomen des întâlnit la cuplurile interna­ţionale de aici. Nu voi deveni niciodată vienez. De fapt, a fi vienez nu cred că ar fi indicat pentru sănătatea mea mentală. E vorba aici de o melancolie elegantă care ar pune serios în pericol optimismul unui englez ca mine. Soţia îmi spune că am devenit mai britanic de când locuim în Viena. Dar vorbesc limba și mă implic în viaţa comunităţii locale. De obicei, nu iau parte la conversaţii și mă simt teribil din pricina asta, pentru că rolul meu este doar cel de a introduce conceptul, de a face perechile și de a le înmâna meniurile de conversaţie. Încercăm să punem faţă în faţă tineri cu bătrâni, bărbaţi cu femei, homosexuali cu hetero și chiar pe cei de dreapta cu cei de stânga, pentru a fi siguri că vor ieși ceva scântei în timpul discu­ţiilor. Treaba mea se termină după vreun sfert de oră și participanţii devin show­ul adevărat al serii.

Care au fost cele mai tentante oferte de colaborare?

Suntem sponsorizaţi de Julius Meinl și participanţii primesc pachete cu cafea de calitate. Și am creat evenimente inedi­te la Forumul Alpbach, unde lideri în afa­ceri au stat de vorbă cu adolescenţi pen­tru a vedea dacă au ceva de învăţat unii de la alţii. Altădată am invitat patru po­liticieni de extremă dreaptă să stea la masă – printre alţii  – cu refugiaţi, în ca­drul festivalului Steirischer Herbst. Apoi

am invitat turiști de la hotelul magdas să gătească, să mănânce bucate siriene îm­preună cu refugiaţii ajunși în Viena și să stea de vorbă cu ei.

Cum ai descrie munca pe care o faci? Este activism, artă, implicare so‑cială, ceva din toate?

Grupul nostru de cultură urbană space and place explorează esenţa și identitatea Vienei contemporane. Celebrăm Viena și complexitatea sa modernă. Consider cafe­nelele a fi o parte importantă a serilor cu conversaţii (am schimbat deja vreo cinci ca­fenele până acum) pentru că atât de multe momente de avangardă în artă, literatură, arhitectură, psihanaliză și muzică au văzut lumina zilei în aceste spaţii boeme, intime, cafenii. Totodată, dorim să spunem niște povești noi despre orașul nostru și să des­chidem căi inedite spre dialog.

Cum convingi oamenii să ia parte? Faceţi uz de Facebook, Twitter etc.? Aţi avut și oameni care au venit de mai multe ori?

Proiectul nostru e deja prezent în multe ghiduri turistice și s­a vorbit despre noi în The New York Times, la BBC și în media din Italia. Desigur, facem promo­vare pe Facebook și avem și un newsletter. Dar cea mai bună reclamă ne­o fac parti­cipanţii care vor să împărtășească expe­rienţa avută și le cumpără bilete prieteni­lor, membrilor familiei și cunoscuţilor. Și da, am avut oameni care au venit de mai multe ori, pentru că unii dau răspunsuri diferite în funcţie de cine le stă în faţă sau, de vreme ce au mai mult timp să re­flecteze asupra întrebărilor, se hotărăsc să mai vină încă o dată. Am auzit și de par­teneri care au aranjat să se întâlnească a doua zi dis­de­dimineaţă pentru a conti­nua cu întrebările și răspunsurile. Alţii au avut nevoie de două ore pentru a răs­punde unei singure întrebări.

Știu că participi la mai multe pro‑iecte în același timp. Cam câte sunt zilele astea?

Organizăm 15 feluri de plimbări prin Viena, care includ un tur al mirosurilor orașului sau celebrarea eșecurilor arhi­tectonice de aici (în care trecem cu ve­derea clădirile impunătoare și ne axăm, în schimb, pe analiza unor structuri des­pre care nimeni nu dorește să vorbească). Vom publica în curând o carte despre acest lucru. Apoi facem un remix al pro­iectelor noastre de dineuri sociale, plus un „loc de joacă” pentru adulţi. Vrem, de ase meni, să îmbogăţim seria noastră de filme HowtobeAustrian, în care îi rugăm pe unii imigranţi să ne descrie detaliile mărunte ale vieţii lor domestice. Dacă veţi da un Like pe Facebook grupului nostru space and place, vă vom ţine la curent cu viitoarele noastre aventuri urbane.

Interviu realizat de Gabriel Furmuzachi

www.revistatimpul.ro ianuarie 2017

24 | AGORA

Revista de cultură contemporană Timpul este disponibilă și prin serviciul de abonamente.Solicitările pot fi trimise pe www.revistatimpul.ro/abonament.

Presa Timpului

Scrisoare deschisă adresată Conducerii Uniunii Scriitorilor din România

Radu Vancu

Dan LunguRadu VancuȘtefan AgopianMarta AmarandeiIon Constantin AncaSilvia AncuteruLeonard AncutaAdrian AnghelMihaela AniţeiCarina AnqaLuminita AmarieMarina Gabriela AvramSever AvramDaniela Luminita AvrigeanAnca BaciuElisabeta BadeaIulia Badea­GuéritéeȘtefan BaghiuVasile BaghiuRobert BalanVladimir BarbuRadu BataEli BădicăFlori BălănescuMihnea BâliciOana Andrada BerceaAnita BernacchiaAna BersanUrsula BeyFlorin BicanLia BoangiuSorin BocanceaMariana BoeruIoana BothLiana Ramona BotocJan Willem BosAdrian BrosiuSanda BrunCristina BuburuzanuMiruna BudisteanuBianca BurdujocTiffany ButaAnatol CarminElena Calinescu BadeaDoru CăstăianPaul CernatAndreea ChiperCălin CiobotariLucia De Eugenia CiorneiAlex CiorogarGheorghe CirstianAndrei R CiuhodaruDan Mircea CipariuDan CiupureanuGeorge ChelaruIonut CheranGabriel CheșcuAdinel ChiritaAdi ChiscopMarius ChivuMarian ComanDan ComanStefania ConstantinEmanuel ContacHoria Corcheș

Cristi CorobanaRoxana CotrușAndrei CrăciunBogdan CreţuAlexandru DascăluDan DănilăLucia DărămușGeorgiana DeaconuDebora DeboraLumi DeleanuLouise DelmontValentin DerevleanSorin DespotZorin DiaconescuDiana Simona DiaconuAdela DinuCarmen DicuLorena DinuMarius DobrinPetrina DobrotăEugen DornescuVictor DragosCosmin DragomirMara DragomirAna DraguIoana DragulinDiana DumbravaVlad DumitruIon DurJovi EneRadu EnescuRoxana Cristina EnescuMădălina ElenaCiprian EpurasLia FaurGeorge FloareaCristina FoarfăAdrian FotacheMihai Laurenţiu FuioreaCristian FulasNicolae FulgerSimona FusaruRobert GabrielOana Gagos­ZahariaLiviu GalasiuCatrinel GalateanuNigNuta Istrate GanganVictor E. GelanLucii GheaţăOana GheorgheMihai Dinu GheorghiuAnca GiuraAlex GoldișMagda GradinaruRamona GrindeanClaudiu GrozaAdriana N GurauSimona GeorgianaCristina Elena HadarauRomina HamzeuAngela HaneșFlorin HălălăuNiu HerișanuAlina Hiciu

Laure Hinckel ManeaNicoleta HindoreanuIrina HolcaVasile Hotea­FernezanDorinel HotnoguIulian HriniucAlina HucaiMihai IacobFlorin IaruFlorin IancuDan IancuVirgil IatanDiana IepureConstantin IlașRaluca IlincescuViorel IlișoiLaurenţiu IonAdrian IonaAnda IonasDaniela IonescuAlexandru I. IonutFlorin IrimiaJohan KleinClaudiu KomartinAndreea LateșMarius LazărValentin LeahuAnca LepsaIrina LesovschiNicoleta LipanDaniela LucaDana LunguMihaela LunguMihaita MacoveanuȘtefan ManasiaIoana­Steluţa ManeaMihaela ManeaBogdan ManolescuRadu ManolescuMarius MargeaAlina MariaPaul MarianAndreea MateiBogdan­Iulian MateiDenisa MateiLiviu MihaiuSilviu MihăilăOana MironAdina MocanuGabriela MocănașuAngela MogaCristi MoraruVictor MorosoffNastia MuresanViviana Musa AugustoAndreia MoraruEmil MunteanuAura MurariuAdrian NaftanSandu Romeo NarcisIuliana NeciuPaula NeaguDaniel NegreaCristi Negrii

Radu NicaVali NicolaeAna NicolauOvidiu NimigeanAndrei OlteanRodica OlteanAlina­Elena OneţOlaru OvioValentin PanaitAndrei PanţuIrina PavloviciDenisa PăduraruPaul PăduraruVladus PărăuRadu PărpăuţăDan PerjovschiDan PerșaAndreea PetcuCelina PetrescuRoman PetrușcaAdina PinteaDana PîrvanOana­Elena PlamadaRoxana PleșaViorel PloeșteanuCosmin Florin PopaMara PopaIoan PopaEmanuel PopeBogdan O. PopescuMarian PopescuMarius Daniel PopescuFlorin­Corneliu PopoviciIulia PopoviciMax PopescuMircea PricăjanAttila RaczAlexandru RaduGeorgeta RaduMihai RaduIleana RaileanuNona RapotanMarian RatulescuAdrian RisteaCiprian RociuMihai RogobeteMircea RomanMadalin RoșioruValentina RoxanaGabriel RotaruMiruna RuncanAnca RusuCătălin SavaCornel SavaHoria SavuMinodora SălcudeanNicoleta SălcudeanuAlina SălcianuAlexandru SemanDrăgan SerafimGeorge SerediucIulia SidonCodruţa SiminaMihaela Sonea

Octavian SovianyNicolae StanciuMoni StănilăLiviu G. StanValiStangaBia StephBianca StupuDaciana StreinerDaniel StrugariuLucia StroilaRamona StrugariuBogdan SuceavăIoan SuhovSorin ȘerbDiana ȘerbanSînziana ȘipoșGrigore ȘoituCiprian ȘtefanRadu ȘtefănescuMihail TambaLiviu TănaseIoana TeacuFlavia TeocNina TintarIoan Marian TiplicOvidiu TomuletiuToth JánosPetru Vasile TrascaianAnda TomaConstanta TopirceanuFlorin TudoseMaia TudoșcaClaudiu TurcușLaura ŢucleaMircea ŢugleaBianca UngureanuMihaela UrsaConstantin UrzicaIgyi UtzaAlexandru VakulovskiCristian VaidaGeorge VancuAndra VargaDragoș VargaIoan VasiuVasile VeleAndrei VeleaFlavia ViaAnca VieruPaul ViniciusIoana VintilăCamelia VircaAdelina VladislavGelu VlașinElena VlădăreanuTudor VoicuDaniel VoronaVitalie VovcMarius WamsiedelMihai ZabetLavinia ZahariaYigru ZeltilElena Ziman

Am aflat de pe site­ul in­ternet al Uniunii Scrii­torilor din România că

miercuri, 11 ianuarie 2017, s­a reunit în ședinţă extraordi­nară Consiliul Uniunii, pentru a analiza raportul prezentat de Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excludere, în­trunită în temeiul art.  3 din Regulamentul CMSE.

Consiliul Uniunii Scriito­rilor din România a votat în unanimitate excluderea din USR a următorilor șase mem­bri (pentru încălcarea art.  16 și următoarele din cap. 5 din Statutul USR): Catia Maxim, Mugur Grosu, Radu Aldulescu, Dinu Adam, Ioan Vieru, Adrian Lustig.

Din comunicatul oficial al USR nu reiese limpede în ce mod ar fi încălcat scriitorii ex­cluși statutul Uniunii. Solici­tăm lămuriri publice în acest sens.

Dincolo însă de litera Sta­tutului, este regretabil și  re­voltător faptul că niște crea­tori monitorizează, suspendă și exclud alţi creatori din sin­gura Uniune de creaţie de pro­fil din România.

Printre cei excluși se află și scriitorul Radu Aldulescu, autor a 12 romane de mare succes, laureat al celor mai importante premii pentru li­teratură din România, tradus și citit în limbi de circulaţie internaţională.

Indiferent cât de incomod ar putea fi un scriitor precum Radu Aldulescu ca persoană, Uniunea Scriitorilor ar trebui să fie cel dintâi garant al res­pectării libertăţii de expresie, condiţie esenţială a oricărui act de creaţie.

Solicităm Conducerii Uniu­nii Scriitorilor din România revocarea acestor excluderi abuzive, precum și demisia în bloc a membrilor acestui Con­siliu care, spre dezonoarea lui, a votat „în unanimitate”.