GHID DE SPOVEDANIE(SAU ÎNDREPTAR PENTRU MARTURISIREA PACATELOR)

TAINA POCAINTEI

Oamenii nu se pot mântui, nu pot intra în Paradis daca nu se spovedesc si nu se împartasesc. Dumnezeu, când a fost pe pamânt, Iisus Hristos a dat aceste porunci. Despre Marturisire e scris e scris în Sfânta Scriptura: “Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte” (I Ioan 1, 9). Despre Sfânta Împartasire Mântuitorul zice: “Daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata în voi” (Ioan 6, 53).

Daca nu ne-am spovedit si împartasit de Pasti putem sa o facem si acum postind câteva zile si marturisindu-ne pacatele. Dupa Învierea lui Iisus diavolul nu mai are nici o putere asupra celor care cred în Mântuitorul. Diavolul are putere asupra omului prin pacate. Daca marturisim pacatele scapam de ele si diavolul nu mai are nici o putere asupra noastra.Importanta pocaintei este atât de mare încât orice îndemnuri spre o Pocainta mai serioasa nu pot fi decât binevenite. Redam mai jos un mic îndreptar pentru marturisirea pacatelor. Ne vom stradui sa raspundem la 3 întrebari:

1. Care este folosul Pocaintei?2. Ce cuprinde adevarata Pocainta?3. Cum ne spovedim?

1. CARE ESTE FOLOSUL POCAINTEI?Pocainta însemneaza îndreptare, adica parerea de rau pentru pacatele facute, marturisirea si parasirea lor. Roadele Pocaintei sunt mari: iertarea, mângâierea, salvarea din pacat si din moarte, recucerirea Paradisului.Dupa cum este adevarat ca nu este om fara de pacat, tot asa este de adevarat ca nu este om care sa se mântuiasca daca nu se pocaieste, daca nu-si marturiseste pacatele si nu se îndreapta.Care au fost primele cuvinte rostite de Iisus pe pamânt, când a început propovaduirea Evangheliei? “Pocaiti-va si credeti în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Cu aceleasi cuvinte începe si Sf. Ioan Botezatorul predica sa: “Pocaiti-va ca s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 3, 2).La fel Apostolii si-au început învatatura dupa Rusalii, dupa ce au primit Duhul Sfânt. Apostolul Petru spune: “Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos” (Fapte 2, 38).Înca din Vechiul Testament Dumnezeu spune prin gura proorocului Iezechil: “EU NU VOIESC MOARTEA PACATOSULUI, CI CA PACATOSUL SA SE ÎNTOARCA SI SA FIE VIU” (Iezechil 33, 11). Din aceste cuvinte reiese clar ca omul se poate salva prin Pocainta. Si fara Taina Pocaintei nu ne putem mântui.2. CE CUPRINDE ADEVARATA POCAINTA ?Patru lucruri sunt absolut necesare :1. REGRETUL , parerea de rau ca ai pacatuit, ca l-ai suparat pe Dumnezeu care ti-a dat viata si toate bunatatile. Regretul ca ai calcat Poruncile Sale, poruncile vietii care te duc în Rai si te feresc de suferinta, de moarte, de iad, de diavolul.Sunt nenumarate exemple în Sf. Scriptura despre acest regret, aceasta pocainta a oamenilor.Psalmul 50 de pocainta, scris de DAVID când a pacatuit cu nevasta lui Urie, e un exemplu graitor: “Miluieste-ma Dumezeule dupa mare mila Ta si dupa multimea îndurarilor Tale sterge faradelegea Mea... Ca pacatul meu înaintea mea este pururea...” (Psalmul 50, 1-4).În Noul Testament ne amintim   de minunata pilda data de Iisus cu fiul risipitor. El si-a revenit în sine, spune Scriptura, a venit acasa si a spus tatalui sau: “Tata, am gresit la cer si înaintea ta. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai” (Luca 15, 18-19).2. PARASIREA PACATELOR. Nu-i suficient sa-ti para rau ca ai pacatuit. Trebuie sa parasesti imediat pacatele, tovarasiile rele si ocaziile care te duc la pacat. În aceasta privinta Iisus spune femeii prinse în adulter: “Vezi, sa nu mai pacatuiesti” (Ioan 8, 11). Slabanogului vindecat dupa o boala de 38 de ani îi spune: “Vezi sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se întâmple tie ceva si mai rau” (Ioan 5, 15).Nu-i suficient pentru o adevarata pocainta nici parerea de rau pentru pacatele facute, nici parasirea lor ci este de neaparata trebuinta si MARTURISIREA PACATELOR.3. MARTURISIREA PACATELOR SI DEZLEGAREA LOR. Marturisirea pacatelor se face în fata lui Dumnezeu. Lui ai gresit si Lui trebuie sa-i marturisesti pacatele. Dar aceasta marturisire se

face sub rânduiala lui Dumnezeu, adica la biserica, sub patrafirul preotului, având ca martor preotul.Iisus a dat dezlegare de pacate tuturor pacatosilor care au mers la el. Si tâlharul care în ultimul moment, pe cruce si-a cerut iertare, a fost mântuit. Dar Iisus dupa Înviere si Înaltare a lasat aceasta putere de a dezlega pacatele Apostolilor si urmasilor lor, Episcopilor si preotilor. El a spus aceste cuvinte: “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi... Luati Duh Sfânt: CARORA LE VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE SI CARORA LE VETI TINE VOR FI TINUTE” (Ioan 20, 21-23).Crestinul trebuie sa aiba constiinta ca se marturiseste în fata lui Dumnezeu, dar având ca martor preotul prin care primeste dezlegare de pacate. Sunt multi crestini care nu se marturisesc spunând ca si preotul e om pacatos. E adevarat ca si preotul e om pacatos pentru ca “nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca”, dar asa a binevoit Dumnezeu sa ne dea dezlegare nu prin îngeri, ci prin preotii sfintiti care au acest har special al Preotiei.Apostolul Ioan spune: “DACA marturisim pacatele noastre , El este credincios si drept ca sa ne ierte” (I Ioan 1, 9). Apostolul Iacob spune: “Marturisiti-va unii altora pacatele” (Iacob 5, 16). Unii crestini pornind de la aceste cuvinte cred ca te poti marturisi oricui, nu numai preotului. Nu este asa pentru ca Iisus a dat putere doar Apostolilor sa dezlege pacatele.Iisus a zis: “Cine nu asculta de Biserica sa-ti fie tie ca un pagân si ca un vames” (Matei 18, 17). Deci trebuie sa ascultam de Biserica, de Canoanele Apostolilor, ale Sfintilor Parinti. Iisus a spus catre Apostoli: “Cel care va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine” (Luca 10, 16).Apostolul Pavel spune: “Sa luam seama unul altuia, ca sa ne îndemnam la dragoste si la fapte bune, FARA SA PARASIM BISERICA NOASTRA, precum le este obiceiul unora, ci îndemnatori facându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeti ca se apropie Ziua aceea caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostinta de adevar, nu mai ramâne pentru pacate nici o jertfa, ci o înfricosatoare asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Cine a calcat legea lui Moise este ucis fara de mila, pe cuvântul a doi sau trei martori; gânditi-va, cu cât mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui care a calcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu si i-a necinstit sângele Testamentului cu care s-a sfintit si a facut de ocara Duhul harului” (Evrei 10, 24-29).Din aceste cuvinte se întelege ca nu trebuie sa parasim Biserica noastra. Si în acelasi timp ce grave sunt pacatele noastre, ale crestinilor. De aceea Sfintii Parinti dau Canoane de 5-10, 15-20 de ani de pocainta pentru pacate.Iisus spune: “Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va sa fie” (Matei 12, 31-32).Iata, deci, ca unii confrati de-ai nostri care vor sa fie “pocaiti” si îsi zic “pocaiti” se lasa de unele pacate mai mici si cad în cele fara de iertare, pentru ca hulind Biserica lasata de Iisus, hulesc Duhul Sfânt; hulind pe Maica Domnului, hulesc Duhul Sfânt, pentru ca Sfânta Marie era plina de Duh Sfânt si Duhul Sfânt a umbrit-o ca sa-L nasca pe Iisus (Luca 1); hulind Sfintele Taine hulesc Duhul Sfânt. Toate Tainele: PREOTIA, BOTEZUL, MIRUL, CUNUNIA, SPOVEDANIA, ÎMPARTASANIA, MASLUL se savârsesc de catre DUHUL SFÂNT, prin preoti, prin credinciosi, prin Biserica. Si iata cum satana îi baga pe “pocaiti” într-o capcana din care nu mai pot iesi. Adevarata pocainta au stiut-o toti crestinii de 2000 de ani. Ea însemneaza sa te lasi de rele, nu sa parasesti Biserica si sa hulesti Sfintele Taine si sa asculti pe proorocii mincinosi.Chiar daca regreti greselile si daca le parasesti si daca le marturisesti, totusi nu este suficient pentru o adevarata Pocainta. Ce mai trebuie? E necesara PRACTICAREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU.4. PRACTICAREA PORUNCILOR SI CANONUL. Adica: n-ai fost la Biserica ? De acum încolo, mergi. Ai suduit si nu L-ai laudat pe Dumnezeu? De acum cânta si lauda pe Dumnezeu. Ai citit tot felul de carti si Sfânta Scriptura n-ai citit-o? De acum citeste-o, studiaz-o. Ai furat, ai dorit câstig fara munca? De acum lucreaza cinstit si nu face nici o nedreptate. Ai desfrânat? De acum traieste în post, castitate, înfrânare. Ai fost trufas? De acum fii modest s.a.m.d.Trebuie sa observam ca toti câti au mers la Iisus si-au schimbat viata. Niciunul n-a mai stat în mocirla pacatelor. La fel si azi, cel ce vine la Iisus prin preot, prin Biserica, trebuie sa-si schimbe viata si sa practice zilnic poruncile vietii, poruncile lui Iisus. Iisus ne cere sa-l urmam: “Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).Sf. Ioan Botezatorul spune: “Faceti roade vrednice de pocainta... Orice pom care nu face roada buna, se taie si se arunca în foc” (Luca 3, 8-9).     Apostolul Pavel zice: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi” (II Cor. 6, 17).

Iisus a zis: “Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu si Tatal Meu îl va iubi si vom veni la El si vom face locas la el” (Ioan 14, 23).      VAMESUL ZAHEU, CÂND S-A ÎNTORS LA DUMNEZEU A ZIS: “Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si daca am napastuit pe cineva cu ceva, întorc împatrit” (Luca 19, 8). Si-a luat singur canon.Evanghelistul Luca spune: “Si au sosit în acel timp unii care-L vesteau despre galileenii al caror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Si El, raspunzând le-a zis: credeti, oare, ca acesti galileeni au fost ei mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, ca au patimit acestea? Va spun: nu! Ci, daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 1-3).3. CUM NE MARTURISIM PACATELE ?Ca sa ne marturisim pacatele cum se cuvine, cu credinta, cu nadejde, cu durere, trebuie sa meditam la pedepsele cumplite pe care le aduce pacatul cu sine dupa cum e scris: “Si pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savârsit aduce moarte” (Iacob 1, 15).Sa ne gândim ca Dumnezeu nu a crutat pe îngerii neascultatori si au ajuns diavoli, care se chinuiesc în veci. Sa ne amintim ce grele suferinte au venit asupra oamenilor prin pacatul lui Adam si Eva. Apoi pierirea oamenilor prin potop. Nimicirea Sodomei si Gomorei cu foc din cer, razboaiele, epidemiile, revolutiile si alte mari dezastre sunt urmarea pacatelor. Si ce este mai important - chinurile vesnice în iad, chinuri mult mai grozave decât orice suferinta pe pamânt.Cei ce nu si-au marturisit pacatele si nu s-au îndreptat vor auzi la judecata de apoi condamnarea: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si îngerilor lui” (Matei 24, 45).CE ESTE PACATUL ? Pacatul este calcarea poruncii lui Dumnezeu cu stiinta si cu voie libera.FELURILE PACATELOR.Pacatele sunt de trei feluri: Pacate capitale, Pacate strigatoare la cer si Pacate împotriva Duhului Sfânt.PACATELE CAPITALE sunt: TRUFIA, IUBIREA DE ARGINT, DESFRÂNAREA, PIZMA, LACOMIA, MÂNIA si LENEA.PACATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT sunt pacatele împotriva CREDINTEI, NADEJDII si IUBIRII. Aceste virtuti crestine sunt lucrari ale Duhului Sfânt în om. De aceea pacatele împotriva lor se numesc PACATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT. Pacate împotriva CREDINTEI sunt: NECREDINTA (ATEISMUL) si CREDINTA GRESITA (EREZIA SI IDOLATRIA). Pacate împotriva NADEJDII sunt: DEZNADEJDEA CA DUMNEZEU TE IARTA SI TE AJUTA SI NADEJDEA GRESITA CA DUMNEZEU IARTA ORICUM, SI FARA SA PARASESTI PACATUL. Pacate împotriva IUBIRII sunt: URA SI PIZMA împotriva aproapelui pentru sporul lui în fapte bune.PACATE STRIGATOARE LA CER sunt:

1. UCIDEREA, AVORTUL ;2. SODOMIA (DESFRÂUL ÎMPOTRIVA FIRII);3. ASUPRIREA VADUVELOR, ORFANILOR SI SARACILOR ;4. OPRIREA PLATII LUCRATORILOR;5. BATJOCORIREA PARINTILOR.

Aceste pacate cer pedeapsa înca din lumea aceasta. Ele tind sa nimiceasca viata, firea omului.Iisus a spus: “De vrei sa intri în viata, tine poruncile” (Matei 19, 17). Iata, deci, ca daca vrem sa dobândim raiul, trebuie sa tinem CELE 10 PORUNCI.Cele 10 Porunci le aflam în Sfânta Scriptura în cartea Iesirii cap. 20 si Deuteronom cap.5.Primele 4 Porunci se refera la Dumnezeu, iar celelalte se refera la aproapele nostru.DECALOGUL (CELE 10 PORUNCI)

1.          EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL TAU, SA NU AI ALTI DUMNEZEI AFARA DE MINE!2.          SA NU-TI FACI TIE CHIP CIOPLIT, NICI VREO ASEMANARE A VREUNUI LUCRU DIN CER

SAU DE PE PAMÂNT SI SA NU TE ÎNCHINI LUI!3.          SA NU IEI NUMELE DOMNULUI DUMNEZEULUI TAU ÎN DESERT!4.          ADU-TI AMINTE DE ZIUA DOMNULUI SI O SFINTESTE PE EA!5.          CINSTESTE PE TATAL TAU SI PE MAMA TA CA SA-TI FIE BINE SI SA TRAIESTI MULTI ANI

PE PAMÂNT!6.          SA NU UCIZI!7.          SA NU FI DESFRÂNAT!8.          SA NU FURI!9.          SA NU MINTI!10.        SA NU POFTESTI CE ESTE AL ALTUIA!

 Toate cele 10 Porunci se cuprind în porunca iubirii: sa iubim pe Dumnezeu si pe oameni.

Pentru o marturisire mai usoara putem sa ne gândim în primul rând la PORUNCA IUBIRII si la toate CELE 10 PORUNCI. Pacatele capitale, pacatele strigatoare la cer si pacatele împotriva Duhului Sfânt le putem introduce tot la cele 10 Porunci, astfel:PACATELE CAPITALE:

TRUFIA la porunca iubirii si la Porunca 6: Sa nu ucizi; AVARITIA la Porunca 8: Sa nu furi; DESFRÂNAREA la Porunca 7; Sa nu fii desfrânat; PIZMA la Porunca iubirii; LACOMIA la Porunca 8: Sa nu furi; MÂNIA la Porunca 6: Sa nu ucizi; LENEA la Porunca 8: Sa nu furi!

PACATELE STRIGATOARE LA CER: UCIDEREA la Porunca 6: Sa nu ucizi; SODOMIA la Porunca 7: Sa nu fii desfrânat; ASUPRIREA SARACILOR SI NEPLATA LUCRATORILOR la Porunca 8: Sa nu furi; BATJOCORIREA PARINTILOR la Porunca 5: Cinsteste-ti parintii! PACATELE ÎMPOTRIVA DUHULUI

SFÂNT intra la PORUNCA IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE OAMENI.Pacatele dupa gravitate se pot împarti în doua :1. Pacate de moarte, pedepsite în Legea Veche prin moarte.2. Pacate usoare ce se iarta fara canon. Prin ele nu pierdem legatura de har cu Dumnezeu.Exista si pacat prin complicitate. COMPLICITATEA LA PACATUL ALTUIA este când ai influentat pe cineva sa pacatuiasca prin exemplul tau, prin cuvinte sau ai fost de acord cu el sau ai putut sa-l opresti si nu l-ai oprit. Despre aceasta e scris: “Cine stie sa faca binele si nu-l face pacat are” (Iacob 4, 17).Iisus spune: “Cine va sminti pe vreunul dintre acestia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui sa-si lege de gât o piatra de moara si sa fie aruncat în adâncul marii. Vai lumii din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 6-7).PREOTUL DUHOVNIC este preotul care primeste un har special printr-o rugaciune a episcopului, pentru a spovedi pe credinciosi.Oamenii cauta duhovnici buni. Ei sunt din ce în ce mai rari. Dar trebuie sa spunem ca nici un duhovnic, oricât ar fi de mare, nu este desavârsit. Spunem aceasta pornind de la urmatoarele considerente:

           sufletul omului e creat dupa chipul lui Dumnezeu;            orice om este univers greu de cunoscut, greu de sondat;            omul nu se cunoaste bine nici pe el însusi, cu atât mai mult pe altul;           oricât l-ar întreba duhovnicul pe crestin în ce privinta a pacatuit, nu nimereste totdeauna locul

ranit de diavol ;Omul citind Sfânta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti si diverse carti îsi poate da seama de anumite aspecte si atitudini în viata în care a gresit. De aceea spune Apostolul Pavel: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi...” (I Cor. 11, 28).  Cu alte cuvinte, te ajuta preotul prin întrebari si cu rabdare sa faci o marturisire, o spovedanie buna, dar efortul cel mai mare trebuie sa-l faci tu prin rugaciunea si cercetarea faptelor sufletului tau, raportat la poruncile Domnului.E bine sa ai preotul tau din parohie, duhovnic si pe care sa-l asculti. Dar si aici poate fi un neajuns. Adica poate si el e unilateral, are niste preferinte, poate are si el niste pacate si e mai îngaduitor cu ele la fiii sai duhovnicesti. De aceea multi crestini, cel putin o data în viata cauta sa se spovedeasca si la manastiri, la mari duhovnici, la mari îndrumatori în cele sufletesti.CANONULPreotul da canon când te spovedesti. De exemplu: sa nu te împartasesti 5-10-20 de ani; sa postesti, sa faci matanii; sa dai ceva de pomana; sa citesti Sfânta Scriptura; sa citesti anumite rugaciuni etc.Canonul te ajuta sa te îndrepti si sa-ti dai seama de gravitatea pacatului ce l-ai facut.Preotul stie si crestinul trebuie sa stie ca trebuie sa practice virtutea opusa pacatului sau viciului pe care-l are: lenea sa fie biruita prin munca, desfrânarea prin înfrânare, mânia prin blândete, ura prin iubire, zgârcenia prin darnicie, trufia prin smerenie etc.Dupa Spovedanie, preotul îti spune ce canon sa faci. Apoi rosteste rugaciunea de dezlegare a pacatelor. Oricine a mers la Iisus a primit dezlegarea pacatelor. De aceea oricine vine cu inima înfrânta la biserica si se marturiseste, i se da dezlegarea de pacate prin preot.Se întâmpla în vremea noastra ca multi preoti si credinciosi nu mai respecta canoanele. Nu e bine. Daca nu respectam canoanele nu ne mântuim. Suntem sacrilegii, batjocoritori de cele sfinte, nu primim harul iertarii. În cartea MOLITVELNIC la Slujba Spovedaniei preotii sunt

îndrumati astfel:“Afara din canoanele Sfintilor Parinti sa nu îngreunezi, nici sa usurezi pe cineva, ca sa nu te faci pe tine partas la pacate straine (...) Nimeni sa nu se însele pe sine si sa creada ca ar putea fi mai iertator decât Sfintii Parinti (...)  Si de unde poate avea aceasta putere? De vreme ce pe acestia îi defaima si lucreaza afara din canoanele si hotarârile lor LUCRUL SAU NU POATE FI DE NICI UN FOLOS SI ESTE FARA TEMEI” (Molitvelnic, Bucuresti 1992, pg.53).Daca, de exemplu, daca un preot neglijent nu da canon unui credincios care a facut un pacat mare, pentru care Sfintii Parinti au dat canon sa fie oprit de la Sfânta Împartasanie 20 de ani, credinciosul acela nu-si va da seama de gravitatea pacatului si va face altele. De asemenea se pot îmbolnavi cei ce se împartasesc fara pregatire, dupa cum e scris: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat fata de Trupul si Sângele Domnului. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit” (I Cor. 11, 27-30).Se poate observa ca sufletul omului nu se linisteste decât dupa acei ani prevazuti de Sfintii Parinti.Noi nu trebuie sa uitam ca un crestin botezat, îmbracat în Hristos nu mai poate trai ca un  pagân decât cu mari riscuri. Parintii, Biserica, societatea trebuie sa aiba grija ca tânarul sa creasca în credinta si credinciosul sa traiasca dupa învatatura Domnului.Repetam un citat de mai înainte: “daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostinta de adevar, nu mai ramâne pentru pacate nici o jertfa, ci o înfricosatoare asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Cine a calcat legea lui Moise este ucis fara de mila, pe cuvântul a doi sau trei martori; gânditi-va, cu cât mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui care a calcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu si i-a necinstit sângele Testamentului cu care s-a sfintit si a facut de ocara Duhul harului” (Evrei 10, 24-29).“Cei care sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim în Duhul, în Duhul sa si umblam” (Gal. 5, 24-25).Prin rugaciuni si profunda pocainta e posibila iertarea, îndreptarea, dar foarte greu si cu multa nevointa. De aceea canoanele date de Sfintii Parinti sa le consideram minime. Noi gresim nu ca pagâni, cum au fost multi din cei veniti la Iisus, ci ca crestini botezati care am primit Duhul Sfânt. De aceea pentru noi, pacatele, caderile sunt foarte grave si foarte periculoase.MIC ÎNDREPTAR PENTRU MARTURISIREA PACATELORPreotul poate întreba si credinciosul se poate marturisi dupa acest îndreptar, dupa Porunca Iubirii, dupa cele 10 Porunci. E adevarat ca unii Sfinti Parinti micsoreaza anii de canon cu anumite conditii. De exemplu Sf. Ioan postitorul arata ca daca omul e tânar, daca a parasit pacatul de mult, daca e hotarât sa posteasca mai mult, sa faca matanii mai multe, sa faca milostenii mai multe etc. i se mai scad din anii de pocainta.PORUNCA IUBIRII:“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintâi si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea acesteiea: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 37-38).SA IUBESTI PE DUMNEZEU. În aceasta porunca se cuprind primele patru Porunci din Decalog.PORUNCA I1. EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL TAU, SA NU AI ALTI DUMNEZEI AFARA DE MINE!LEGAT DE ACESTE PORUNCI marturiseste daca AI FACUT URMATOARELE PACATE :

           n-am iubit pe Dumnezeu din tot sufletul meu si din toata puterea mea, ca fiind Creatorul si Ocrotitorul meu ;

           n-am crezut în Dumnezeu. Am fost ateu;            am scris, am vorbit si am sustinut ca nu este Dumnezeu. M-am unit si am sustinut pe atei. Nu

i-am mustrat;           am avut îndoieli de credinta            am crezut în idoli;            nu mi-am pus toata încrederea în Dumnezeu;            n-am cinstit pe Dumnezeu, Biserica Sa, Sfintii Sai dupa cuviinta;            n-am consacrat lui Dumnezeu cele mai alese simtaminte, gânduri si fapte, cum i s-ar cuveni;            am crezut în soarta, în noroc si nu în Pronie, în purtarea de grija a lui Dumnezeu;            m-am încrezut în mine si în fortele mele si nu în Dumnezeu, dupa cum e scris ca, spre sfârsitul

lumii oamenii se vor face pe sine dumnezei ;

           mi-a placut sa fiu laudat, sa fiu dictator, sa mi se plece lumea, desi tot ce am e de la Dumnezeu ;

           n-am marturisit si nu stiu CREZUL ;            n-am citit Sfintele Scripturi si nu cunosc Poruncile Domnului, n-am învatat religie desi stiu sa

citesc si am citit multe carti;            n-am crezut în Sfânta Treime, în Rai si iad, în judecata obsteasca, în învierea mortilor, în

Sfintele Taine;            am ispitit pe Dumnezeu, cerând minuni si semne fara sa fie de trebuinta;            am citit carti eretice sau pornografice ;            am vândut sau cumparat harul lui Dumnezeu cu bani;            am tagaduit ca sunt crestin si cred în Dumnezeu ;            n-am ajutat Biserica si n-am adus daruri din cele ce mi-a dat Dumnezeu;            n-am multumit lui Dumnezeu pentru darurile Sale;            am judecat, am urât, m-am ridicat împotriva lui Dumnezeu ;            m-am împartasit fara sa cunosc bine învataturile lui Iisus si fara pocainta;            mi-am pierdut nadejdea în Dumnezeu;            am crezut gresit ca oricât as pacatui, Dumnezeu ma iarta si fara sa ma îndrept;            am hotarât sa pacatuiesc pâna voi putea apoi sa ma pocaiesc;            m-am lepadat de Dumnezeu când a trebuit sa sufar pentru credinta;            n-am respectat Canoanele si rânduielile Bisericii;            am sustinut si crezut ca toate religiile sunt bune;            am mers la adunarile ereticilor si sectantilor; am dat pilda si sfaturi si am ajutat sa faca si altii aceste pacate si putând sa le opresc nu le-am oprit.

PORUNCA A II-A2. SA NU-TI FACI TIE CHIP CIOPLIT, NICI VREO ASEMANARE A VREUNUI LUCRU DIN CER SAU DE PE PAMÂNT SI SA NU TE ÎNCHINI LUI!

           mi-am pus nadejdea în bani si în oameni ;            am iubit, am cinstit si-mi petrec vremea cu placeri trupesti, fotbal, masini si diferite ocupatii sau

lucruri, ceea ce este tot o închinare la idoli;            am confundat idolii cu icoanele, dupa învataturile ereticilor si n-am cinstit dupa cuviinta

icoanele facute în Biserica dupa porunca lui Dumnezeu (Iesire 25, 30);            am apelat la vrajitori, ghicitori, magi, spiritisti si multi altii care lucreaza cu puterea diavolului si

n-am respectat porunca Domnului: “Barbatul sau femeia de vor chema morti sau de vor vraji sa moara neaparat; cu pietre sa fie ucisi, ca sângele lor este asupra lor” (Levitic 20,27);

           am facut vraji sau am chemat duhurile mortilor;            am cinstit creatia în locul Creatorului;            am purtat grija pentru materie si lucrurile lumesti, mai mult decât pentru credinta, pentru

Dumnezeu;            am fost lacom. “Lacomia este închinare la idoli” (Col. 3, 5);            m-am îmbuibat dupa cum e scris: “Pântecele este Dumnezeul lor” (Filip. 3, 19);            am o evlavie fatarnica si nu adevarata;            ma ocup de lucruri superficiale si uit “de cele mai cu greutate ale legii: judecata, mila si

credinta” (Matei 23, 23) ;            cred în nalucirile viselor;            sunt patimas si iubitor de placeri si am întiparite în minte si inima chipul idolilor si patimilor

mele;            am devenit robul hainelor, al luxului, al aprecierii oamenilor;            am dat pilda, sfat si ajutor sa faca altii aceste pacate, am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A III-A3. SA NU IEI NUMELE DOMNULUI DUMNEZEULUI TAU ÎN DESERT!

           am hulit pe Dumnezeu ;            la boala, suferinta si încercari am cârtit împotriva lui Dumnezeu ca fiind nedrept ;            am hulit Sfintii si Biserica ;            am hulit pe slujitorii Bisericii;            am înjurat;            am blestemat;            am facut juramânt si l-am calcat;            am facut juramânt strâmb la judecata;            am dat fagaduinte lui Dumnezeu si nu le-am tinut;            am jurat cu usurinta sau am zis “Zau” mereu;            am folosit la petreceri glume si cuvinte din Scriptura;            am spus ca în Scriptura sunt basme sau lucruri care se împotrivesc unele altora;

           am dat pilda, îndemn si ajutor sa faca si altii aceste pacate;            am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A IV-A4. ADU-TI AMINTE DE ZIUA DOMNULUI SI O SFINTESTE PE EA!

           am lucrat în zi de Duminica si în sarbatori;            am lipsit de la Sfânta Liturghie în zi de Duminica si sarbatori;            am fost la Biserica dar nu am fost atent la rugaciuni;            am mers la Biserica cu haine deosebite, ca sa atrag atentia;            am facut deranj în timpul slujbei;            am fost la concursuri sportive, la film, la teatru, la pescuit, la distractie etc. si am lipsit de la

Biserica în vremea Sfintei Liturghii ;            nu ma îngrijesc de suflet;            nu ma rog si n-am citit sfânta Scriptura, desi stiu sa citesc;            m-am unit cu ereticii, cu sâmbatarii si am tinut sâmbata în loc de Duminica, desi Scriptura

spune ca Sabatul a fost pentru evrei, pentru ca sâmbata i-a eliberat Dumnezeu din Egipt, iar pentru crestini Ziua Domnului e Duminica pentru ca Duminica a înviat Iisus si ne-a eliberat de moarte si de diavolul;

n-am tinut nici o sarbatoare, întelegând gresit Scriptura; am dat pilda, îndemn si ajutor sa faca si altii aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

URMATOARELE 6 PORUNCI CUPRIND:IUBIREA APROAPELUI“Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 38)Iubirea se manifesta prin fapte: faptele milei trupesti si sufletesti.FAPTELE MILEI TRUPESTI:

    n-am saturat pe cel flamând si însetat, dupa posibilitatile mele;     n-am îmbracat pe cel gol;     n-am primit pe cel strain;     n-am cercetat si îngrijit pe cel bolnav; n-am cercetat pe cel în temnita etc.

FAPTELE MILEI SUFLETESTI :            n-am îndreptat pe cel ce greseste ;            n-am învatat pe cel ce nu stie si n-am spus adevarul ;            n-am sfatuit pe cel ce sta la îndoiala;            nu m-am rugat pentru aproapele;            n-am mângâiat pe cel întristat;

Iisus ne învata ca daca slujim un semen al nostru Lui îi slujim: “Flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si m-ati primit; gol am fost si m-ati îmbracat; bolnav am fost si m-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine” (Mt.  25, 35-36).PORUNCA A V-A5. CINSTESTE PE TATAL SI PE MAMA TA, CA SA-TI FIE TIE BINE SI MULTI ANI SA TRAIESTI PE PAMÂNT!

           n-am cinstit parintii , nu-i ascult si nu ma rog pentru ei;            n-am recunostinta pentru ei;            nu am crescut copiii în frica de Dumnezeu;            nu i-am certat pe copii;            i-am lasat de capul lor;            n-am ascultat de preot, de nasi, de învatatori, de cârmuitori si de toti câti au rol asemanator cu

parintii;            n-am cinstit cum se cuvine pe binefacatorii mei ;            am casatorit copiii fara voia lor ;            n-am avut grija de copii sa învete o meserie;            ca sot ma port aspru cu sotia si o chinuiesc;            ca sotie nu-mi cinstesc barbatul si-l îndemn la rele;            ca dregator, director, patron, sef, functionar m-am purtat aspru cu subalternii. Nu am fost atent

la necazurile lor si nu i-am ajutat si nu i-am învatat dupa posibilitatile pe care le-am avut, nu i-am îndemnat spre credinta si Biserica.  M-am purtat ca un stapân, nu ca un frate al lor;

           am dat pilda, am sfatuit si ajutat si pe altii  sa faca aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A VI-A

6. SA NU UCIZI!            am ucis alt om cu mâna, cu otrava, cu îndemnul sau cu alte mijloace (CANON: OPRIREA DE

LA ÎMPARTASANIE 25 DE ANI);            am avortat (CANON: 25 DE ANI, PESTE 10 AVORTURI CANON TOATA VIATA);            am ucis fara voie (canon 10 ani);            am ucis sufleteste, îndemnând pe altul la pacat, dupa cum e scris: “cea care traieste în

desfatari, desi vie, este moarta” (I Tim. 5, 6);            am ucis sufleteste pe altul raspândind învataturi ateiste sau eretice;            am ucis sufleteste pe altul dând exemplu de nepasare în cele sufletesti si îndemnându-i la

distractii, neglijând Biserica si meditatia la viata vesnica;            am fost sminteala pentru altii cu viata mea ticaloasa;            la vreme de boala, de epidemie stiind ca sunt contaminat m-am alaturat altora si i-am molipsit;            am avut gânduri de sinucidere;            m-am aruncat în primejdie fara sa fie necesar;           m-am mâniat;            m-am batut;            am pizmuit pe altul;            am urât pe fratele meu uitând ca “cine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni” (I Ioan 3,

15);            nu mi-am cerut iertare de la cel pe care l-am vatamat;            am dorit raul altuia si m-am bucurat de raul altuia;            am instigat si creat psihoza de razboi, de ura interetnica si interconfesionala, am provocat

cearta între oameni;            m-am razbunat singur;            am alungat pe sarmani cu vorbe urâte;            am luat apararea celor rai;            am iscat cearta si sminteala;            am mustrat pe altul pe nedrept, din mânie;            am ajuns preot, dascal, doctor, inginer, avocat, dregator etc. fara sa fiu vrednic;            am suferit de pe urma îmbuibarii, a fumatului, a betiei, a placerii trupesti, a neodihnei, a istovirii

si a altor abuzuri;            am istovit pe altul prin munca exagerata si i-am grabit sfârsitul;            am suparat pe altul mereu si i-am scurtat viata;            am lasat pe altul sa moara de foame si nu i-am dat de lucru desi am putut;            am ponegrit, am clevetit pe altul si l-am înjosit ca persoana în fata altora;            m-am trufit si am facut viata insuportabila pentru mine si pentru cei din jur;            am dat pilda, am sfatuit si ajutat si pe altii  sa faca aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A VII-A7. SA NU FI DESFRÂNAT!

           mi-am stricat fecioria înainte de cununie (canon 7 ani) ;            fiind casatorit m-am culcat cu alta femeie (canon 14 ani);            am facut sodomie (barbat cu barbat, femeie cu femeie  canon 20 de ani);            n-am postit ;            m-am îmbatat, fumez ;            m-am culcat cu sotul, sotia în post si în sarbatori;            am stat necununat mai multi ani;            am desfrânat cu dobitoace;            am facut onanie, mi-am facut poftele singur sau cu altii, aruncând samânta la diavol;            am avut gânduri spurcate fata de alte persoane;            am facut glume si am cântat cântece de desfrânare;            m-am îmbracat, m-am împodobit si m-am vopsit ca sa atrag la pacat pe altii;            am citit carti pornografice. Am vazut filme si poze pornografice;            am dansat necuviincios;            am fost la vrajitor, m-am rugat la diavol sa-mi scoata femeie înainte sa pacatuiesc;            am dat pilda, am sfatuit si ajutat si pe altii  sa faca aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A VIII-A8. SA NU FURI!

           n-am muncit cinstit pentru pâinea pe care o manânc;            am dorit câstig fara munca;            am furat prin acte, prin diferite tertipuri;

           am furat de mai multe ori valori mari;            am fost lenes ;            am înselat la cântar;            am luat camata mare;            am cumparat lucru furat;            am oprit plata lucratorilor. Nu i-am platit dupa merit;            am iubit banii si averea, vrând sa fiu bogat;            am luat bani, mita pentru lucruri pe care eram dator sa le fac în cadrul serviciului;            n-am întors lucrul împrumutat;            am primit plata pentru serviciu si nu mi-am facut datoria;            am cersit desi am putut sa lucrez;            am gasit lucruri pierdute si nu le-am dat înapoi;            m-am lenevit si nu m-am îngrijit de Biserica, familie, scoala, societate, întreprindere, oameni,

peste care am fost pus responsabil, sef;            am luat sau am dat daruri pentru judecata strâmba;            am vândut marfa proasta în loc de buna;            am cumparat marfa mai ieftina decât valoarea ei;            am vândut marfa mai scump decât pretuia;            m-am înteles cu altii ca sa vând cu pret nedrept;            n-am vândut cum mi-a poruncit stapânul;            n-am dat socoteala cinstita tovarasilor mei;            am mintit ca sunt sarac si dau faliment ca sa obtin câstig;            am jucat carti;            am pricinuit paguba în averea altuia;            am mutat hotarul tarinei;            am luat din averea bisericii, a statului, a scolii etc,;            am dat pilda, am sfatuit si ajutat si pe altii  sa faca aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A XI-A9. SA NU MINTI!

           am mintit ;            folosesc viclenia;            am adaugat sau am scos din cuvintele altuia si le-am schimbat întelesul;            am depus marturie mincinoasa;            am pârât pe nedrept;            am vorbit cu doua întelesuri ca sa însel;            am ascuns minciuna sub chipul prieteniei, ca sa însel;            am lingusit pe altul si l-am laudat pentru însusiri pe care nu le are, ca sa obtin foloase;            am fost fatarnic, ipocrit. Una am gândit si alta am spus;            am calomniat, am pus pe seama altora greseli pe care nu le au;            mi-am batut joc si am criticat pe cei cu defecte din nastere;            am judecat nedrept pentru daruri si am sprijinit sa ocupe o functie cel ce nu merita, iar pe altul

care merita l-am împiedicat;            am osândit, am purtat vesti si vorbe necontrolate, despre altii, am bârfit si am clevetit, am

încurajat pe bârfitori;            am sustinut minciuni, erori în locul adevarului din dorinta de a parea învatat, pentru trufie sau

pentru foloase materiale;            am dat pilda, am îndemnat si ajutat si pe altii  sa faca aceste pacate; am putut sa le opresc si nu le-am oprit;

PORUNCA A X-A10. SA NU POFTESTI CE ESTE AL ALTUIA!

           am dorit si am poftit în inima mea femeia altuia ;            am dorit masina, averea, situatia altuia;            am dorit inteligenta, priceperea, functia altuia, uitând ca fiecare om are un dar si un amar si cui

i s-a dat mult i se si cere mult de catre Bunul Dumnezeu.Toate acestea le-am facut si mai mari decât acestea am facut, deci, te rog Parinte, roaga-te pentru mine sa ma îndrept si sa scap de chinurile iadului. Da-mi canon si dezlegare. AMIN!

Întrebari în scaunul Tainei Sfintei Spovedanii - Marturisirea pacatelor

Având în fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat seama ca pacatuim.

Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hârtie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hârtie pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt în lista, ci cum s-au întâmplat în viata dumneavoastra. Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru.Daca veti avea hârtia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramâne nimic nemarturisit din cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cât mai pe scurt. La acestea foloseste lista de pacate.

Atentie!

La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai întâmplat de când v-ati marturisit ultima data si cele care au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si între timp ati aflat). Pacatele deja marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc împrejurarile în care s-au petrecut pacatele. Nu au decât foarte rar importanta si aceste povesti nu vor face decât sa consume din timpul de marturisire al altor crestini si sa împovareze pe preotul duhovnic. Eventualele explicatii va vor fi cerute de duhovnic.De asemenea, daca nu sunteti hotarât (hotarâta) sa spuneti tot din diferite motive, mai bine nu va marturisiti, pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci când am facut pacatul?Cele mai importante în privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii pacatelor marturisite:- parerea de rau pentru aceste pacate;- hotarârea de a nu le mai repeta;- marturisirea sa fie sincera si completa;- preotul duhovnic sa dea dezlegarea pacatelor;- împlinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.

Preotul duhovnic la care ne marturisim se alege. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul decât pentru motive întemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapânit de pacate mari etc.). Cu cât el ne cunoaste mai bine, cu atât ne poate sfatui mai bine.

Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului:• când ne-am spovedit ultima data;• daca atunci am spus toate pacatele;• daca am primit vreun canon;• daca am primit dezlegare la Sfânta Împartasanie.

Îndreptar pentru spovedanie ( Lista de păcate)

1. Am deznadajduit în ajutorul si mila lui Dumnezeu.2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot în iad voi merge.3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mântuieste, daca nu, nu.4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu.5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am îndoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru ca nu le-am vazut.6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred în anumite minuni, întâmplari povestite în Sf. Scriptura.7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu.8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun.9. Am avut gând de sinucidere.10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vândut

tigari si/sau droguri.11. Am înjurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamâie, morti etc.)12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am cumparat ceva si n-am platit.13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit.14. Mi-am dorit moartea la necaz.15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., în loc sa am rabdare.17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc.18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decât asa).19. Am jurat strâmb. Am jurat ca voi face ceva rau.20. Am blestemat. Si pe mine însumi (însami) m-am blestemat.21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a).22. Am vorbit cu mai multe întelesuri.23. Am purtat vorba de colo-colo.24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu.25. Am împiedicat pe aproapele meu sa dobândeasca ceva bun, din invidie si rautate.26. Am clevetit, discutat, bârfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti.27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l si discutându-l.28. N-am înlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinta.29. Am împrumutat cu camata (dobânda) la persoane fizice.30. Fiind scumpaci, am vândut cu pret prea mare.31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva.32. Stiu sa descânt de rau. Stiu sa fac farmece.33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am „ întors lumânarile " pentru raul dusmanilor.34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrajitoare date „ ca sa nu se mai prinda farmecele de mine " , am facut focuri si am sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul în zodii, cu papagalul.35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece în diferite animale (reincarnare).36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti.37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc.38. Am presupus, banuit pe altii.39. Am fost iscoditor (iscoditoare).40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.41. Am pacalit, înselat pe cineva. Am vândut marfa rea ca marfa buna.42. Am nedreptatit pe cineva.43. Am împrumutat ceva si n-am dat înapoi.44. Am ascuns în casa mea lucruri straine.45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la rude? Pacatul acesta nu se iarta pâna nu înapoiem lucrurile. Daca nu mai putem ‚ sa facem milostenie.47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului.48. Am ascuns furtisagul altuia. Am în casa vreun lucru de furat.49. Am vândut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat.50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug.51. N-am întors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie.52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.).53. Am înselat statul, depunând declaratii de venit false.

54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea.55. Am dat sau am luat spaga (mita).56. Am câstigat bani prin metode necinstite.57. M-am lacomit la avere, zgârcindu-ma la milostenie.58. Sunt necumpatat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere.60. Daca mi-au venit în gând pacate, m-am îndulcit gândindu-ma la ele, în loc sa le alung imediat.61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta femeie, etc.).62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rau.63. Am mintit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa împotriva aproapelui).64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am facut sa ma urasca.65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia.66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc.67. În timpul rugaciunii m-am gândit la altceva.68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica.69. Nu mi-a fost gândul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt îmbracati.70. Am mâncat, am baut ceva pe ascuns.71. M-am lacomit la mâncare. Am mâncat cu nesat.72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am îmbatat. Am si varsat dupa aceea.73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul.74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda.75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva în comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca mine.77. Îmi place sa ma laude altii. Când fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu.78. Am încredere mare în mine, în loc sa am în Dumnezeu.79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc.80. Am râs de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am râs.81. Am laudat pacatele altora.82. M-am lenevit a face rugaciune în fiecare dimineata, seara, la fiecare masa.83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an.85. Am tinut post negru sâmbata si duminica.86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mâncarea de dulce, decât sa o manânci.87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri când era harti sau sâmbata si duminica când se mânca peste, socotind ca nu sunt bune aceste rânduieli.88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sâmbata, duminica, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, încât putea sa cada în pacatul preacurviei.90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samânta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).94. M-am împreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori în 24 de ore.95. M-am împreunat cu sotul (sotia) în diferite pozitii,ca animalele.96. M-am împreunat cu sotul (sotia) în vazul sau auzul copiilor mei, crezând ca

sunt mici si nu stiu.97. Am curvit. Am preacurvit.98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Când îmivin aceste gânduri, nu le departez, ci ma îndulcesc cu ele, desi n-as vrea sa facpacatul.99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.100. Am gândit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar,calugarita.101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrâu.102. Am trait necununat(a), adica în concubinaj.103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.105. M-am casatorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e pacatul amestecarii de sânge).106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei.107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii în biserica( cununia a 4-a este pacat).108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci când o persoana îsi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii.110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu prostii.114. Am vorbit prostii.115. Am privit cu placere cum se împreunau animalele.116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Îmi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este aceeasi cu zavistia si pizma.117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am si îmbolnavit.118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu.119. Îmi place sa „ înfloresc " lucrurile si povestile.120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ sa fiu al naibii " , „ sa ma ia " .121. Am muncit în duminici si sarbatori.122. Am lipsit de la biserica în duminici si sarbatori. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri desarte, am fost la târg etc.123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumânari.124. Am stat în fata la toti în biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicându-le ca stau pe locul meu.125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau.126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi puteam sa le salvez.127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti, necuratie etc.)128. Am sfatuit si învatat pe altii sa faca pacate.129. Am fost la petreceri destrabalate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici si sarbatori.130. Cred în superstitii: caldare goala, sa nu ma întorc ca-mi merge rau, daca întâlnesc preot îmi merge rau etc.131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte.133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii.135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împartasit.136. M-am mâniat si nu mi-a trecut îndata, ci am tinut mânie.

137. Am ambitie, încapatânare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine.138. Am fagaduit ceva si n-am împlinit. N-am tinut învoiala, promisiunea.139. N-am tamâiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna.140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a).142. N-am aprins candela la rugaciune, în duminici si sarbatori.143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept.144. N-am facut cruce când am trecut pe lânga biserica.145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele.146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si împartasit dupa aceea.147. M-am împartasit la un preot, fiind legat de altul.148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci când am avut ciclu.149. Am venit târziu la biserica. Am plecat înainte de sfârsitul slujbei fa ra motive întemeiate. Am facut din acestea o regula.150. N-am crescut copiii si finii în frica de Dumnezeu. Nu i-am învatat poruncile lui Dumnezeu. I-am învatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca.151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am vazut ca persista în greseli.152. Nu am ascultat de parinti atunci când m-au învatat de bine.153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei.154. Am amânat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc.155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie.156. M-am împartasit dupa ce am avut necuratie în vis.157. Ca femeie, m-am împartasit când aveam ciclu.158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a întâmplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea speciala.160. Am înabusit copilul lânga mine, botezat sau nebotezat.161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii.162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat.163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva.165. Am lasat nefacuta sfestanie în casa mai mult de un an de zile.166. Am facut jocuri si râsete la priveghiurile de morti.167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia.168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti.169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mâna. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casa.170. Am în casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit în casa.171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.173. Am dat anafora pe jos.174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în functie de cele ce visez.175. Am cântat si am ascultat cântece lumesti si sectare.176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.177. Am facut nunti si petreceri cu mâncare de dulce si cu muzica în post.178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu când a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt raspunzator în fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu).179. M-am mascat.180. N-am platit contributia la Sfânta Biserica.

181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si îi deranjam.182. Am intrat în Sfântul Altar.183. Am mostenire si n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie.185. Am luat anafora si agheasma, desi mâncasem sau bausem apa dupa miezul noptii.186. Am râvna nesocotita, habotnicie( post mult încât poate m-am si îmbolnavit, milostenie fara socoteala încât sufera cei din casa etc.).187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit.188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decât celor sufletesti.189. În loc de a ma împaca cu aproapele, l-am tras la judecata.190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a facut pacate.191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata.192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învatat pe cel nepriceput.193. Am dat de pomana mâncare de dulce în zile de post.

CE ESTE PĂCATUL?

Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără

ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu,

ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti,

dintr-un sentiment egoist. Păcatul este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în

legea Lui şi prea multă credinţă şi încredere în sine, până acolo ca omul să-şi

fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o

altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.

Păcatul este a doua răstignire adusă

Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi

toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou.

Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să Se răstignească,

să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I

urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum

cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat

piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri şi bătăi şi pentru

care Şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să

le deschidă Raiul, să sfarme moartea şi să dărâme iadul.

Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu şi, în schimb, apropiere de Diavol, este

îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în Ţară străină a porcilor diavolului. Pentru

că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia

Diavolului.

Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I

mai eşti fiu şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc

împotriva Voii Lui. Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva

scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să

înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută

ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului. Mintea nu ţi-a dat-o Dumnezeu

ca să găseşti, cu ajutorul ei, argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să

găseşti argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce

vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri.

Tot aşa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de

Dumnezeu. Bunătatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu vrei să le

socoteşti ca atare? Căci să ştii că tot timpul ţi s-a dat ca să câştigi Raiul şi tu

te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alţii mult mai

răi ca tine.

CE URMĂRI ARE PĂCATUL

Răul pricinuit de el

1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu.

Fără acest dar, sufletul rămâne slut.

2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.

3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a Raiului; pierdem posibilităţile unirii cu

Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.

4. [Prin păcat] câştigăm Iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.

5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci

Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.

6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât eşti în păcat).

SPOVEDANIA

Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul? Nu

te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu? Nu te înfioară Iadul?Nu cauţi să-ţi

dobândeşti starea pierdută? Se mai poate? Da! Trebuie numai să vrei…

Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea

curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că fără de

greşeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veţi lega pe

pământ vor fi legate în Cer – şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate

şi în Cer”, cuvinte prin care se instituie şi Taina Spovedaniei.

Spovedania sau pocăinţa este o baie din care sufletul scăldat iese uşurat de

greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd

toate întinăciunile şi greşelile noastre. Spovedania este o doctorie ce vindecă

sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului. Spovedania întoarce

pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu şi-l pune din nou în legătură cu Făcătorul său.

Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele şi lucrurile care sunt pentru şi

după firea lui. Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu. Spovedania pregăteşte

sufletul şi trupul pentru primirea Trupului şi Sângelui Mântuitorului nostru

Iisus Hristos.

Spovedeşte-te în Biserică de [minimum, n.n.] patru ori pe an la acelaşi Duhovnic. Când

îţi faci examenul de conştiinţă găseşte-te vinovat, nu te justifica; gândeşte-te

la următoarele puncte:

a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocoleşti

momentul potrivit respectiv.

b. Intenţia – ce ai voit de ai păcătuit.

c. Împrejurările, ocoleşte-le a doua zi.

d. Locul unde ai păcătuit.

e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alţii.

f. Numărul…

Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă şi cu părere de rău. Zdrobirea

inimii este supărarea şi durerea ce ţi se pricinuieşte când îţi aduci aminte de

păcat. Această durere nu stă numai în a simţi păcatul, a suspina şi a plânge

pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de rău este durerea ce o

simte cel ce se pocăieşte pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu şi a

câştigat munca.

[...]

Scrie păcatele pe hârtie şi citeşte-le singur înaintea Duhovnicului. Angajează-te în faţa lui

Dumnezeu şi a ta să nu le mai faci.

CELE ZECE PORUNCIPorunca întâi: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [...], să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.

1. Crezi în Dumnezeu?

2. Crezi în Sfânta Treime?

3. Îl adori pe Dumnezeu?

4. Îl iubeşti?

5. Îl cunoşti? – Te-ai silit spre a afla ceva despre Dumnezeu din cărţile Sfintei Scripturi,

din cărţile Bisericeşti sau de altundeva?

6. Nu cumva crezi în farmece?

7. Nu ai umblat pe la ghicitori, prezicători?

8. Nu faci spiritism?

9. Nu crezi în vise? – Crede numai în Dumnezeu.

10. Nu cumva dai mai multă cinstire unei fiinţe sau unui lucru decât lui Dumnezeu?

11. Nu preţuieşti banul, mâncarea sau vinul, femeia sau bărbatul, mai mult decât pe

Dumnezeu?

12. Ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu?

13. Nu ai deznădăjduit din cauza vreunui necaz, vreunei supărări sau a oricărui alt rău

venit asupra ta?

14. Nu te-ai împotrivit adevărurilor şi învăţăturii creştine?

15. Nu ai citit cărţi împotriva credinţei?

16. Nu ai dat altuia să citească?

17. Nu ai fost la adunările necredincioşilor?

18. Nu ai citit cărţile şi revistele lor cu scopul aflării altui adevăr decât cel al Bisericii?

19. Nu ai apărat necredinţa sau sectele sau mahomedanismul?

20. Nu ai dus daruri sectarilor?

21. Nu crezi în credinţe deşarte sau păgâneşti? Că mi-a ieşit un preot înainte, îmi merge

rău; mi-a ieşit un coşar, îmi merge bine; mi-a ieşit cu plinul sau cu golul etc.?

22. Este Dumnezeu centrul preocupărilor tale?

23. Ţi-ai pus întotdeauna nădejdea în Dumnezeu?

24. Crezi că există Rai sau Iad?

25. Crezi că va fi Judecată?

26. Nu te încrezi prea mult în bunătatea lui Dumnezeu şi în felul acesta nu te temi de

judecată?

27. Nu crezi că Dumnezeu nu te mai poate ierta din cauza prea multelor (tale) şi grelelor

păcate?

28. Ai cerut totdeauna ajutorul lui Dumnezeu?

29. Ţi-ai făcut cu regularitate rugăciunile? Seara, dimineaţa şi la prânz?

30. La Biserică mergi cu regularitate?

31. La rugăciune şi în Biserică te gândeşti numai la Dumnezeu?

32. Peste zi îţi mai aduci aminte de Dumnezeu?

33. Mulţumiri I-ai adus lui Dumnezeu după toate faptele tale?

34. Şi înainte de a face ceva I-ai cerut ajutorul?

35. Rugăciunile nu le spui câteodată numai din obicei sau să te scapi?

36. Nu te gândeşti în altă parte în timpul rugăciunii?

37. Nu-ţi vin gânduri că nu te mai poţi mântui?

38. Nu ai amânat pocăirea spre bătrâneţe?

39. Nu cauţi să mergi târziu la Biserică?

40. Asculţi slujba atent?

41. Nu râzi, nu vorbeşti sau nu te uiţi după lume în Biserică?

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, din câte sunt în ape, sub pământ. Să nu te închini acelora şi să nu le slujeşti lor”.

1. Nu cumva crezi că unii oameni sunt

mari şi au valoarea pe care a avut-o

Mântuitorul? Exemplu: filosofii sau şefii

de religii…

2. Crezi în Sfintele Icoane?

3. Ce fel de închinare le dai?

4. Nu crezi, cumva, că Icoana este

chiar Sfântul pe care îl zugrăveşte?

5. Nu cumva crezi în oameni – femeia

ta, bărbatul tău, copilul tău etc.?

6. Nu te închini vreunui lucru, banului, mâncării, băuturii sau altor plăceri?

7. Nu cumva mintea este singura ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spune ea?

Porunca a treia: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele Lui în deşert”.

1. Ai înjurat vreodată de Dumnezeu Tatăl sau de Mântuitorul Iisus Hristos?

2. Ai înjurat de Îngeri, Arhangheli?

3. Ai înjurat de Sfânta Fecioară?

4. Ai înjurat de Sfinţi, Biserică, Paşti, candelă, icoane, Cruce şi altele?

5. Ai adus numele Domnului drept mărturie mincinoasă?

6. Ai luat altfel de mărturii: ochii tăi, viaţa ta, mântuirea sufletului tău? Căci Mântuitorul

a zis ca vorba ta să fie da şi nu, căci ce e mai mult vine de la Diavol.

7. Ai drăcuit? Ai trimis pe alţii la dracu’ sau pe tine?

8. Ai obiceiul să blestemi pe cei ce-ţi fac rău? Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm

pentru ei.

9. Jurământ fals ai depus?

10. Dar jurământ adevărat?

11. Nu întrebuinţezi ca jurământ formula “zău”, care este prescurtarea lui “pe

Dumnezeul meu”?

Porunca a patra: „Adu-ţi aminte de Ziua Sâmbetei ca s-o sfinţeşti. Şase zile lucrează şi fă [în acelea] toate lucrurile tale, iar în ziua sâmbetei este odihna Domnului Dumnezeului tău; în acea zi să nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici boul tău, nici orice dobitoc al tău”.

Ziua Domnului este Duminica. Aceeaşi

valoare o au şi toate sărbătorile instituite de

Sfânta Biserică, de peste an.

1. Ţinut-ai toate Duminicile şi Sărbătorile?

2. Fost-ai în toate aceste zile la Biserică?

3. Cei din casa ta le-au ţinut, au fost la Sfânta

Biserică, nu i-ai oprit pentru vreun lucru?

4. Altora nu le-ai dat de lucru în aceste zile? Nu

mergi prea târziu la Biserică?

5. Ziua Domnului o serbezi cum trebuie? Sau e pentru tine o zi obişnuită sau o zi de

chefuri şi petreceri? Dimineaţa mergi la Biserică? După masă citeşti cărţi folositoare,

ziditoare de suflet?

6. Te îngrijeşti de suflet mai mult în această zi decât în altele?

7. Nu ai făcut sau ai participat la clăci?

8. Nu te porţi cu necuviinţă în Biserică?

9. Nu ai hulit Biserica şi pe slujitorii Sfântului Altar?

10. Pe preoţi îi cinsteşti ca pe slujitorii lui Dumnezeu? Nu-

i batjocoreşti? Nu-i bârfeşti, spunând păcatele lor?

11. Te rogi pentru ei? Îi asculţi?

Porunca a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.

1. Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii?

2. Nu i-ai înjurat sau persecutat?

3. Ai ascultat sfaturile lor?

4. Nu i-ai înşelat cu ceva?

5. Nu le-ai speculat buna credinţă?

6. Când au fost în necazuri i-ai ajutat?

7. Slujbe după moarte le-ai făcut?

8. Fraţii, surorile le-ai ajutat?

9. Ai purtat grijă de soţie, de copii? Căci Sfântul Apostol Pavel zice: „Dacă, însă, cineva

nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău

decât un necredincios” (I Timotei 5, 8).

10. Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai purtat rău cu ea? N-ai înjurat-o?

11. Soţul ţi l-ai cinstit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi?

12. Nu ţi-ai înşelat soţul sau soţia?

13. Nu i-ai făcut viaţa mai grea? Nu eşti cicălitor?

14. De cele sufleteşti ale celor din casa ta te-ai îngrijit suficient?

15. Cum te-ai purtat cu părinţii sufleteşti? Naşi, profesori, preoţi? I-ai respectat şi i-ai

ajutat?

16. Nu ai fost obraznic sau încăpăţânat cu părinţii?

17. Nu i-ai supărat? Mâniat?

18. Nu i-ai vorbit de rău, batjocorit?

19. Nu ai râs de neputinţele lor?

20. Ai luat seama să-şi facă datoriile religioase?

21. Nu te-ai ruşinat de ei?

22. Nu ţi-ai cheltuit banii pe lucruri nefolositoare (tutun sau alte plăceri) şi în felul acesta

ai lipsit familia de cele trebuitoare?

De eşti părinte:

23. Ai îndreptat pe copiii tăi pe drumul Bisericii, cu fapta şi cu cuvântul?

24. Nu le-ai dat exemplul rău de certuri, beţii, vorbe porcoase, minciună, furt, necinste,

clevetire, lene?

25. Nu cumva trăieşti în concubinaj şi copiii văd acest lucru?

26. Pentru faptele rele: certuri, minciună, bătaie, furt i-ai pedepsit? Nu cumva din milă i-

ai iertat?

27. Pentru copiii tăi, soţie, soţ, fraţi, surori, părinţi, ai făcut rugăciuni?

28. Nu ai fost prea aspru sau prea blând cu copiii tăi?

29. Slugi rele care să înveţe copiii lucruri stricăcioase de suflet nu ai ţinut?

De eşti tutore:

30. Ţi-ai îndeplinit toate îndatoririle materiale şi morale faţă de copil?

De eşti stăpân:

31. Cum te-ai purtat cu servitorii sau ucenicii tăi?

32. Le-ai plătit leafa cinstit, nu le-ai reţinut pentru cine ştie ce motive?

33. I-ai îndemnat să-şi facă datoriile religioase?

34. Nu i-ai îndemnat să facă vreun păcat?

De eşti slugă:

35. Ai ascultat stăpânii, patronii etc.?

36. Ţi-ai îndeplinit cu hărnicie toate datoriile?

37. Nu ai lucrat de mântuială?

38. Nu le-ai furat ceva?

39. Nu le-ai povestit casa?

40. Nu le-ai stricat lucrurile?

Porunca a şasea: „Să nu ucizi”.

1. Nu cumva ai ucis vreodată cu voie sau fără voie?

2. Nu doreşti să ucizi, nu ai gânduri de răzbunare? Ai

lăudat pe cineva pentru că a omorât?

3. Nu doreşti moartea cuiva, fie pentru a-i lua averea,

femeia, bărbatul etc.?

4. Nu ai bătut pe cineva?

5. Nu ai ameninţat?

6. Nu urăşti pe cineva, eşti împăcat cu toţi cunoscuţii?

7. Doreşti rău cuiva, moarte, pagubă?

8. Te bucuri de răul ce se întâmplă semenului?

9. Cum te porţi cu cei din jur?

10. De eşti bărbat ai admis lepădarea de copii?

11. De eşti femeie, nu ai lepădat prunc cu voie?

12. Nu ai căutat să te sinucizi direct sau indirect?

13. Ai făcut vânătoare?

Porunca a şaptea: „Să nu fii desfrânat”.

Curvie face cel necăsătorit; preacurvie cel căsătorit.

1. Nu ai curvit sau, de eşti căsătorit, n-ai preacurvit?

2. Nu trăieşti în concubinaj?

3. Nu păcătuieşti împotriva firii: onanie sau homosexualitate?

4. Nu cumva pofteşti să curveşti cu bărbatul sau femeia altuia?

5. Nu cauţi prilej de curvie?

6. La lucruri ruşinoase nu te gândeşti prea mult?

7. Nu cauţi să-ţi aduci aminte de asemenea scene?

8. Nu vrei să vezi părţile rusinoase ale corpului?

9. Nu vorbeşti lucruri ruşinoase?

10. Nu ai citit cărţi care să-ţi producă plăceri sexuale?

11. Nu ai îndemnat pe altul să facă acest păcat?

12. Nu ai făcut pe altul să păcătuiască prin îmbrăcăminte sau gătire?

Porunca a opta: „Să nu furi”.

Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat şi apoi

spovedeşte-te.

1. N-ai furat bani sau alte obiecte de la stat, societate sau vreun om?

2. N-ai păgubit pe alţii?

3. Pe cel păgubit, l-ai despăgubit?

4. De averea altuia, încredinţată ţie, ai avut destulă grijă?

5. Bani sau alte obiecte pe care le-ai luat împrumut, le-ai restituit?

6. Ai primit lucruri furate?

7. Lucrurile găsite le-ai dat înapoi?

8. N-ai schimbat hotarele pământului cu vecinul tău?

9. N-ai îndemnat pe altul să facă acest lucru?

10. N-ai luat dobândă prea mare?

11. N-ai falsificat vreo marfă, n-ai vândut-o ca marfă bună?

12. La cântar sau socoteală n-ai înşelat?

13. N-ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de-a sila?

14. N-ai luat mită?

15. N-ai învăţat copiii să fure?

16. N-ai gânduri de îmbogăţire pe căi necinstite?

Porunca a noua: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.

1. N-ai jurat strâmb?

2. N-ai minţit?

3. N-ai adus mărturii mincinoase?

4. Te-ai purtat corect cu semenul tău?

5. Nu l-ai minţit?

6. Nu cumva ai purtat minciuni?

7. Nu cumva ai umblat cu poveşti de la unul la altul?

Porunca a zecea: „Să nu pofteşti [...] nimic din câte sunt ale aproapelui tău”.

1. Dorit-ai femeia, fiica, bărbatul sau fiul aproapelui tău?

2. Dorit-ai averea vecinului?

3. Nu ai dorit starea socială a celui mai mare ca tine?

4. N-ai urât din această cauză pe vecin?

5. N-ai dorit casa, sau pământul, sau vita, sau lucrul fratelui tău?

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE

Mândria

Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti. Ea este o lăcomie spirituală pentru

care şi dracii au căzut din darul lui Dumnezeu.

1. Nu eşti mândru, fălos, închipuit?

2. Nu crezi prea mult în frumuseţea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele?

3. Cum te porţi cu cei mari?

4. Nu dispreţuieşti pe nimeni?

5. Stai de vorbă cu oricine?

6. Nu eşti făţarnic, ipocrit (una spui, alta faci)?

7. Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte?

8. Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat?

9. Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjoseşti cinstea şi vrednicia şi spre a te ridica pe

tine?

10. Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât?

11. Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine?

12. Nu te-ai mândrit cu ştiinţa, cu cunoştintele tale?

Lăcomia

Din abstract, egoismul se concretizează prin lăcomie. Din acest punct de

vedere priveşte Sfântul Apostol Pavel când zice că lăcomia este rădăcina

tuturor răutăţilor.

1. Nu eşti lacom la mâncare sau băutură?

2. Nu vrei să strângi avere sau alte lucruri?

3. În strângerea de bani nu eşti lacom, n-ai înşelat pe aproapele tău din această cauză?

4. Nu ai mâncat sau ai băut pe ascuns?

5. Ai mâncat în sărbători înainte de Sfînta Liturghie?

6. Ai mâncat mortăciuni?

Lenea

Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care Dumnezeu

ni le-a dăruit ca să le folosim în Viaţa Noastră.

1. Nu eşti leneş?

2. Nu pierzi timpul fără să lucrezi?

3. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşarte (gătirea trupului etc.)?

4. Rugăciunea o faci regulat?

5. De suflet te îngrijeşti?

6. Datoria ca funcţionar, lucrător, servitor ţi-o faci?

7. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?

8. Nu ai căutat duhovnic mai iertător?

9. Ţi-ai îndeplinit canonul?

Mânia

Se întemeiază tot pe pivotul lăcomiei. Când omul nu-şi poate îndeplini poftele

sale, se înfurie, căci este împiedicat de la scopul său cel rău. Omul se poate

mânia numai contra păcatului.

1. N-ai făcut rele în mânie, înjurături, bătăi etc.?

2. Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sfântul Apostol Pavel a spus: „Să nu apună soarele

peste mânia voastră”?

3. Acum eşti supărat pe cineva?

4. Ai bătut pe cineva cu bâta, cu palma?

5. N-ai supărat sau mustrat pe cineva fără temei, cu răutate?

6. Ai dorit răul celui ce ţi-a făcut rău? Dar celui ce ţi-a făcut bine?

7. Nu te-ai mâniat pe vecin pe motivul că e mai bun decât tine? Nu l-ai invidiat? Nu-ţi

pare rău?

8. Nu ai vărsat sângele cuiva (în beţie)?

9. Nu te-ai bătut la duel?

10. Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asupra vrăjmaşilor tăi?

Zgârcenia

Este materială şi spirituală. Materială este atunci când omul nu voieşte să

mângâie trupeşte pe cel sărac; iar spirituală, când nu voieşte să îndrume pe

cel neştiutor, din răutate.

1. Eşti zgârcit?

2. N-ai lipsit de cele necesare pe un vecin din zgârcenie?

3. Ai ajutat pe sărac?

4. La masă ai chemat săraci sau bogaţi? Ştii că Mântuitorul ne îndeamnă să chemăm la

masă pe cei ce nu ne pot chema înapoi.

5. Nu vinzi prea scump?

6. Nu înşeli?

7. Nu-ţi pare rău că ai făcut vreun bine?

8. Nu cumva mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi?

9. Nu cumva nu te îngrijeşti de sănătatea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fraţi, spre a nu

cheltui bani?

Invidia (cearta sau pizma)

Când cel furios nu poate birui cu mânia lui piedicile care i se opun şi, neputând

să facă altceva, se îndulceşte cu inima în patima invidiei, ca să acopere cinstea

şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el.

1. Eşti certat cu cineva?

2. Îţi place să te cerţi?

3. Urăşti pe cineva?

4. Batjocoreşti?

5. Sfaturi viclene dai?

6. Acum ai pe cineva invidie?

7. Vorbeşti cu toată lumea?

8. Ai poreclit pe cineva?

9. Nu ai băgat vrajbă între fraţi?

10. Nu porţi pizmă pe cineva pentru faptul că e mai bun ca tine sau se bucură de mai

multă cinste, avere, situaţie socială etc.?

Desfrânarea (Curvia)

Este tot o lăcomie, dar nu de ordin material sau spiritual, ci de ordin

sentimental. Păcatul curviei, ca nici un alt păcat, se face în trup. Trupul e

templul Duhului Sfânt. (Poţi face desfrânare privind sau auzind lucruri care te-

ar face să păcătuieşti. Chiar mâncând, dormind prea mult, vorbind etc.)

1. Ai căzut în curvie?

2. Dar în preacurvie?

3. Nu cumva îţi place să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să păcătuieşti cu gândul, nu

cumva îţi place să asculţi sau să vorbeşti vorbe porcoase sau de ruşine? Să ştii că

Sfântul Apostol Pavel spune: ”să nu se audă din gura voastră nici vorbe spurcate sau

porcoase, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase, nici vorbe nechibzuite”.

4. Nu cumva îţi place să vorbeşti cu rost sau fără rost?

5. Nu te stăpâneşte nici o patimă?

6. Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sfântul Apostol Pavel a spus: „Toate

lucrurile sunt bune, dar nu trebuie să pună stăpânire pe voi”.

7. Nu ai în casă tablouri cu chipuri goale? Nu le priveşti cu patimă?

8. N-ai curvit cu rudenii de sânge sau cu cele spirituale (fină, naşă)?

9. N-ai pipăit trupul altuia cuprins de patima desfrânării?

10. N-ai vrut să vezi părţile ruşinoase ale corpului?

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

A. Uciderea cu voie

1. Ai ucis pe cineva?

2. Ai căutat să ucizi?

3. Vrei să ucizi pe cineva?

4. Vrei să te răzbuni luând viaţa cuiva?

5. Porţi cuiva mânie, pică?

6. Ai bătut pe cineva?

7. Ai certat, ai ameninţat pe cineva?

B. Sodomia (împreunare împotriva firii)

1. Bărbat cu bărbat sau cu orice fel de animal?

2. Bărbat cu femeie împotriva firii?

3. Onania. Ai făcut onanie?

C. Oprirea pensiei sau simbriei la orfani, văduve, muncitori, salariaţi sau

servitori

1. Ai oprit pensiile sau salariile? Din orice motiv, fie ca despăgubire pentru un lucru

stricat, fie din alte motive?

2. Reţineri parţiale sau nedrepte ai făcut?

3. Ai plătit totdeauna pentru ceea ce ţi-au lucrat alţii?

D. Asuprirea văduvelor, orfanilor, invalizi lor şi neputincioşilor

1. N-ai bătut copiii, bătrânii sau orfanii?

2. Nu ţi-ai bătut joc de ei?

3. N-ai asuprit pe cel mai mic decât tine?

4. N-ai râs de ologi sau neputincioşi?

5. Nu i-ai necăjit?

6. Nu cumva ai avut datoria să-i ajuţi şi nu i-ai ajutat?

7. Pe cei ce nu ai avut datoria i-ai ajutat sau ai trecut pe lângă ei ca preotul şi levitul din

Evanghelia cu Samariteanul milostiv?

8. Pe orb l-ai făcut să cadă conducându-l rău?

9. De orice neputincios, surd, gângav, şchiop, ciung, chior, nu ţi-ai bătut joc?

DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI

1. A feri pe altul de a păcătui. Ai ferit sau nu?

2. A învăţa pe cei neştiutori.

3. A da un sfat bun celui ce are nevoie.

4. A ne ruga lui Dumnezeu pentru alţii.

5. A mângâia pe cei întristaţi.

6. A suferi cu răbdare când suntem nedreptăţiţi.

7. A ierta greşelile altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI

1. A da hrană celui flămând. Ai dat sau nu?

2. A potoli setea celui însetat.

3. A îmbrăca pe cel gol.

4. A îngriji pe cel bolnav.

5. A primi şi ospăta pe străini.

6. A cerceta pe cei din închisori.

7. A îngropa pe cei morţi.

PĂCATE STRĂINE

1. Când sfătuieşti pe altul să păcătuiască.

2. Când porunceşti altuia să păcătuiască.

3. Când te învoieşti cu altul la păcat.

4. Când ajuţi pe altul să păcătuiască.

5. Când lauzi pe cel ce face păcatul.

6. Când poţi, dar nu voieşti să împiedici pe altul de a face păcatul.

7. Când ştii şi nu spui păcatul altuia (să i-l spui).

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1. Nesocotirea harului lui Dumnezeu şi încrederea prea mare în tine.

a. Să crezi că Dumnezeu n-are putere să te ierte, e un păcat foarte mare.

b. Să crezi că tu eşti totul şi Dumnezeu n-are nici o putere în lume.

2. Neîncrederea în Dumnezeu.

3. Împotrivirea la Adevărul stabilit de Sfânta Biserică (să nu crezi în vreo dogmă).

4. Lepădarea de Biserica Ortodoxă.

Fereşte-te de aceste păcate, căci Mântuitorul spune: „Dar cine va huli

împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osândă veşni-

că” (Marcu 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1. Cercetarea Sfintei Biserici în toate Duminicile şi sărbătorile legale.

2. Păzirea celor patru posturi din an.

3. Respectul faţă de feţele bisericeşti.

4. Mărturisirea păcatelor în cele patru posturi.

5. A ne feri de eretici.

6. A ne ruga pentru conducătorii statului şi dregătorii Bisericii.

7. A nu face nuntă, petreceri în post.

8. A feri Biserica de a i se înstrăina lucrurile.

9. A păzi posturile şi a face rugăciunile pe care chiriarhul (episcopul) locului le pune în

vremuri grele.

DIFERITE PĂCATE

1. Neîndeplinirea angajamentelor:

a. Le-ai îndeplinit pe cele luate în faţa lui Dumnezeu, a ta, a aproapelui?

b. Ai îndeplinit canonul dat la Spovedanie?

2. Furtişag de cele sfinte:

a. Ai minţit la Spovedanie?

b. Ai ocolit să spui tot şi din ce motive?

SFATURI

a. Spovedeşte-te de cel puţin patru ori pe an în posturi.

b. Posteşte înainte de spovedanie.

c. Păstrează acelaşi duhovnic.

d. Fă-ţi un serios examen de conştiinţă înainte de a merge la spovedanie.

e. Scrie pe hârtie păcatele, altfel le poţi uita. Apoi arde hârtia imediat.

f. Mărturiseşte singur nu numai păcatele făcute, ci şi (pe) cele din inimă.

g. Nu ascunde nici un păcat.

h. Împacă-te cu cel ce ţi-a greşit.

i. Ocoleşte prilejul de păcătuire.

j. Părăseşte păcatul – angajează-te că nu vei mai păcătui.

k. Regretă păcatele făcute.

l. Fereşte-te pe cât poţi de ele.

m. Cuminecă-te numai dacă te simţi curat. Altfel vei fi osândit.

n. Îndeplineşte cu sfinţenie canonul dat de duhovnic.

o. Judecă-te singur pentru fiecare păcat făcut.

Sfârşit şi lui Dumnezeu Slavă!

Cugetare foarte folositoare în necazuri (din „Mântuirea păcătoşilor”, pagina 191)

1. Ce-ai fost mai înainte de a te zidi Dumnezeu?

2. Câtă facere de bine ţi-a făcut zidindu-te?

3. Câtă răsplătire Îi eşti dator?

4. Câtă nemulţumire I-ai arătat pentru bunătăţile ce ai primit?

5. Câtă pedeapsă ţi se cuvine pentru această nemulţumire?

6. De câte bunătăţi te-ai învrednicit în locul relelor ce ţi se cuveneau?

7. Câte trebuie să faci, măcar de acum înainte, ca să îmblânzeşti pe Făcătorul tău de

bine, ca să nu te muncească veşnic?

 

Am scris, cum am putut, în toată graba, din dorinţa curată de a vă trimite

acest „Îndreptar la spovedanie”.

Cu toată dragostea, Valeriu.

Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie să stăm sub povaţa duhovnicului, care

înlătură voia nepricepută, făcând loc voii lăsate de Dumnezeu în fiecare dintre

noi. Duhovnicul dezvăluie intenţiile lui Dumnezeu în noi. Dacă nu stăm sub

povaţa duhovnicului, putem să intrăm în rătăciri mai mari ca patimile. Îl simt

prieten pe fiecare suflet care-mi trimite un singur gând de iubire. Şi doresc şi rog ca

fiecare prieten să copieze acest „Îndreptar la spovedanie”.

Cu toată dragostea, Valeriu

Sursa: Indreptar la Spovedanie

 Legaturi:

Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre

SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE.   Cum sa ne pregatim si

cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?

Sfantul Nicodim Aghioritul despre   folosul spovedaniei

dese si despre paza de pacat

Sf. Nicodim Aghioritul:   ADEVARATA POCAINTA

SF.NICODIM AGHIORITUL:   Cum se vindeca cei ce

pacatuiesc in nadejdea ca spovedindu-se si pocaindu-se vor

fi iertati

SPOVEDANIA – LEGAREA RANILOR.   CUM SA O FACEM CORECT?

“Totdeauna recomand pocainta SI marturisire.   Niciodata nu recomand DOAR marturisire ”!

CUVIOSUL PAISIE DESPRE   NEVOIA DE SPOVEDANIE SI DE POVATUITOR DUHOVNICESC

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre   SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE (plus audio si video)

Parintele Gheorghe Calciu:   “ SPOVEDITI-VA SI IMPARTASITI-VA, NU E NIMIC MAI INALT IN LUMEA

ACEASTA!”

Marturisire si impartasire   - Sfantul Grigorie Palama

Prefacerea rusinii in putere impotriva patimilor,   in Taina Pocaintei si a Sfintei Spovedanii

ARHIM. SOFRONIE –   Puterea curatitoare a caintei

Sfantul Teofan Zavoratul NE AJUTA   SA NE SPOVEDIM AUTENTIC SI LUCRATOR

“Nu e pacat care sa tina piept pocaintei . Pentru ce sa intarziem?”

Pregatirea   pentru Taina Spovedaniei

PR. VALENTIN MORDASOV, DUHOVNICUL DE LA PSKOV –   “Invataturi si intamplari minunate”

SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE.   Cateva din scrisorile inedite ale

Fericitului Martir Valeriu Gafencu

Sfantul Valeriu Gafencu:   FERICIREA CEA MAI MARE

SFANTUL VALERIU GAFENCU   catre surorile lui… SI CATRE NOI TOTI!

SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE   DESPRE CUMINTENIE,

NATURALETE, SIMPLITATE

Sfantul Valeriu despre gandurile desarte privind   casatoria

Noi fragmente din   scrisorile   Fericitului Valeriu Gafencu:   NU CAUTATI FERICIREA IN AFARA

VOASTRA!

Sf. Valeriu Gafencu:   “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE… ”   Ce inseamna sa fim crestini, cum

putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?

10 Comentarii »

« MESIA IUDEILOR (ANTIHRIST), razboiul lui Gog si Magog ( “Armaghedon” ) si Imparatia Universala a Israelului, dupa

PROFETIILE RABINICE (IUDAICE)

LEGILE NOAHIDE (TALMUDICE), MASONERIA SI UNIUNEA EUROPEANA. Ce legatura este intre iudaism, SUA, revolutia

franceza si “dreptul international”? »

Etichete: cercetare de sine, cum sa ne spovedim, decalog, duhovnic, iertarea pacatelor, indreptar de

spovedanie, lista de pacate, marturisirea pacatului, pacate, pacate capitale, pacate strigatoare la

cer, pacatul, patimi, pocainta, porunci, poruncile lui Dumnezeu, Pregatirea pentru Taina Spovedaniei, recunoasterea

pacatelor, şapte păcate capitale, sfantul inchisorilor, Sfantul Valeriu, sfaturi ortodoxe, sfaturi pentru

mireni, spovedanie, Valeriu Gafencu, zdrobirea inimii

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face   fie

fragmentar (partial)   - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la

sursa (vezi continuarea la   Razboi intru Cuvant :   INDREPTAR DE SPOVEDANIE

alcatuit de Valeriu Gafencu. CARE SUNT PACATELE SI URMARILE LOR? ), fie

integral   - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va

multumim pentru intelegere si onestitate.

10 Raspunsuri to “INDREPTAR DE SPOVEDANIE alcatuit de Valeriu Gafencu. CARE SUNT PACATELE SI URMARILE LOR?”

Pericopa evanghelica: Luca 12, 2- 12

2. Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se

cunoască.

3. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la

ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.

4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după

aceasta n-au ce să mai facă.

5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis,

are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.

6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată

înaintea lui Dumnezeu.

7. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de

preţ decât multe vrăbii.

8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului

va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea

îngerilor lui Dumnezeu.

10. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce

va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.

11. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum

sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice,

12. Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.

Pericopa apostolica: I Tesaloniceni 5, 9- 13

9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin

Domnul nostru Iisus Hristos,

10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El

împreună să vieţuim.

11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.

12. Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-

marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc;

13. Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi

între voi în bună pace.

I Tesaloniceni 5, 24- 28

24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.

25. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

26. Îmbrăţişaţi pe toţi fraţii cu sărutare sfântă.

27. Vă îndemn stăruitor pe voi întru Domnul, ca să citiţi scrisoarea aceasta tuturor

sfinţilor fraţi.

28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/25/indreptar-de-spovedanie-elaborat-de-mucenicul-inchisorilor-valeriu-gafencu/ )