RUM)

Si I

st.

'Miro _157,

is

ASA\

www.dacoromanica.ro

POVESTI

"loan. Slavici. Povwww.dacoromanica.ro

I. SLAVIC!

POVESTI

BUCUREgI<MINERVA», Institut de ArteGrafice si Editura, B-dul Aca-derniei, 3 Edgar-Quinet, 4.

1908.

www.dacoromanica.ro

EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE SI EDITURi,<MINERVA0 BULEVARDUL ACADEMIE! 3, BUCURESTI.

Reproducerea opritd.

www.dacoromanica.ro

ZAN A ZORIL ORPOVESTE

fost ce-a fost; dacd n'ar fi fost, nicinu s'ar povesti.

A fost odata un imparat, unimparat, mare §i puternic; imparatia lui eraatata de mare, incat nici nu se §tia, undese Incepe §i unde se sfar§e§te.

Unii ziceau, cd ar fi fard de margini,iara altii spuneau, Ca' tin minte de a fiauzit din batrani, cd s'ar fi batut odinioardimpäratul cu vecinii sai, din care unii erau§i mai mari, §i mai puternici, eard altii maimici §i mai slabi deck dansul.

Despre imparatul acesta a fost mers vorbacat e lumea §i tara, curnca cu ochiul celde-a dreapta tot rade, eard cu cel de-a

,.=..

,.. ,,,,,,,, .., ..". ' ... '''' 'g + , _ !X. A+ .....7,75,-3

v4.1.. ,-;,_":....._

'b.e.-...Tu.:.-' =2..A*.r.7%_. = ,..

www.dacoromanica.ro

6 WAN SLAVICI

stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar seintreba tara, ca oare ce lucru sa fie acela,cd ochii imparatului nu se pot impaca unulcu altul. Daca mergeau voinicii la impd-ratul, ca sa-1 intrebe, el zambea a rade §inu le zicea nimic. A§a ramase vrajba dintreochii imparatului o taina mare, despre carenu §tia nimeni nimic afard de impäratul.

Crescurd feciorii imparatului. Ce feciori !ce feciori! Trei feciori in tard ca trei lu-ceferi pe cer!

Florea, cel mai batran, era de un stanjende inalt, cu ni§te umeri, incat nu l-ai puteamasura cu patru palmi

Cu totul alta e Costan: mic la statura,indesat la faptura, cu bratul de barbat, cupumnul indesat.

Al treilea §i cel mai tanär fecior al im-paratului e Petru: inalt, dar subtire, maimult fata deck fecior. Petru nu face multhvorbd: el rade §i cantd, canta §i rade dedirnineatä pand in seara.

Numai cate odata-I vede omul mai in-tunecat, dã cu mana pletele in dreaptain stanga de pe frunte, i atunci ti se pare,cä vezi pe un batran din sfatul imparatului.

crucip.

www.dacoromanica.ro

zANA ZORILOIt 7

«Mdi Floreo, tu e§ti acuma mare ; du-te§i intreaba pe taica, pentru ce-i plange luiun ochi, ear altul rade pururea».

A§a zise Petru cdtre frate-sdu Florea intr'obuild dimineatd. Dar Florea nu s'a dus :

el §tia Inca de mic, cä impdratul se supdra,dacd-1 intrebh cineva de astd treabd.

Tot a§a o pap Petru si cu frate-sdu Costan.«Nu cutezd nici unul ; lasd c'oi cuteza

eu», zise la urmd Petru. Vorba fu zisd ;lucrul fu gata. Petru merse, ca sä intrebe.

«Oarbd-ti fie mumd-ta ! ce treabd ai tude aceea ?!» ii zise impdratul manios, §i-i

dete o palmd pe de-a dreapta §i alto pede-a stanga.

Petru se duse suparat §i spuse fratilorcum a pdtit-o cu tatäl sdu.

De cand a intrebat Petru de treaba o-chilor, se pdred curncd ochiul cel din stangaplange mai putin, eard cel de-a dreapta rademai mult.

Petru Ii fritdri pe iriimä, i mai merseodatd la impdratul. «0 palma e o palma,§i cloud 's cloud !

Gandi §i facia.

0 pall din nou, cum a mai patit-o.

sal,

www.dacoromanica.ro

8 IOAN SLAVIC!

Ochiul cel din stanga läcrima acurna nu-mai din cand in cand, eara cel din dreaptase pdrea a fi injunit cu zece ani.

«Dacd e treaba a§a, gandi acum Petru,apoi §tiu eu ce-oi face. Atka ma duc, a-tata intreb, atata rabd la palmi, pana cenu vor rade amandoi ochii).

A zis-o, a §i facut-o ! Petru nu zicea ni-mic de cloud ofi.

cFatul meu, Petre! zise imparatul, acumamai bland §i razand cu amandoi ochii. Euvad, cum cd tie nu-ti iese grija din cap ;ti-oi spune dar treaba cu ochii mei. Veziochiul acesta rade de bucurie, cand vaz,cd am a§a trei feciori ca voi ; iar celdlaltplange, pentru-cd ma tern, ca voi nu yeti fiin stare sä irnparatiti in pace §i sa aparatitara de vecinii cei vicleni. Dacd-mi yeti aduceinsa apa dela fantana Zanei Zorilor, ca sama späl cu ea pe ochi, irni vor rade amandoiochii, caci voi §ti, cd am feciori voinici, pecare ma pot räzema.»

A§a zise impäratul. Petru-§i lua pälaria depe prispa §i se duse sa spund fratilor saice-a auzit.

Feciorii imparatului se pusera la sfat §i

www.dacoromanica.ro

ZANA ZOR1LOR 9

gatird lucrul pe scurt, cum se cade intrefratii cei buni.

Florea, ca cel mai batran dintre cei trei,se duse in grajd, alese calul cel mai bun§i mai frumos, puse §eaua pe el i apoi luaziva-bund dela casä si masä. «Ma duc, zisecatre fratii sai, si dacd nu voi veni intr'unan, o lund, o saptarnand si o zi cu apa dela fântâna Zanei Zorilor, sd vii tu Costanedup.' mine*. Se duse.

Trei zile §i trei nopti Florea nu mai stätü;calul sbura ca naluca peste munti si pestevai pana ce n'ajunse la marginile irnpdratiei.Jur imprejur pe langa impäratie era o prã-pastie adanca si peste aceastä prapastie osingura punte. La puntea asta mai statiiFlorea odatä : sä priveasca inapoi, apoi saiee qziva-bunä» dela tard.

Fereasca Dumnezeu si pe sufletul pagan,de aceea ce vdzii Florea acuma, când erasa piece mai depayte. Un Maur! day bã-laur cu trei capete, cu nite fete grozave,cu-o falca." 'n cer, cu una in parnant.

Florea nici nu mai astepta, ca balaurulsd-1 scalde in väpaie, ci dete pinteni la cal§i se duse ca i aind nici n'ar fi fost aici.

www.dacoromanica.ro

10 IOAN SLAVICI

Bälaurul, suspina odatd, si peri fait' deurrna.

Trecii o saptamand! Florea nu mai veni;trecurd cloud; de Florea nu se mai auzehnimic. Trecu o lund; Costan incepü a alegeintre cai. Cand crapard zorile dupa un an,o lurid, o saptämand §i o zi, Costan se sulpe cal, i§i lud ziva-bund dela frate-sdu maimic. «Sä vii §i tu, dacd voi peri si eu»,zise §i se duse cum s'a fost dus trate-sail».

Balaurul dela punte era acum mai in-fricosat, capetele lui erau rnai ingrozitoaresi fuga voinicului mai repede.

Nu se mai auzi de amândoi fratii ; Petruramase sMgur.

Ma duc si eu in urma fratilor mei, ziseel intr'o zi cdtre tatäl sat].

(Apoi mergi cu Dumnezeu ; ii zise im-paratul, doara vei avea mai mult norocdecat fratii tai».

Si cel mai tândr fecior al impäratuluilud dard «ziva bunä», §i porni catre mar-ginea imparatiei.

Pe puntea cea mare starea acum unwww.dacoromanica.ro

ZAXA ZORIL011. 11

balaur si mai mare, i mai grozav, cu fat-cile §i mai infrico§ate i mai deschise.Balaurul aved acuma nu trei, ci §eaptecapete.

Petru stdtü in loc, cdnd vazii dihaniaasta infricosatd. «Feri din cale !» strigdapoi. Bálaurul nu feri. Petru mai strigdodatd §i Inca de a treia oard ; dupd aceease repezi la el cu sabia scoasd.

Indatd i se intunecd cerul de nu vdziialtd deck foc ! foc in dreapta, foc in stdnga,foc pe dinainte, foc pe dinapoi. Bkaurularunch la foc din toate §eapte capetele.

Calul incepii a horcdni §i a se aruncdin cloud picioare, inck voinicul nu puteasa lupte cu sabia «Stdi ! c'a§a nu-i bine !zise el, §i se cobori de pe cal. In mânastangd calul, in mAna dreapta sabia.

Nici ap nu merse : Fdt-frumos nu vedeaaltd deck foc i vdpaie.

«Acasd dupd alt cal mai bun !» Petruzise, incdlecd si se duse, ca eardsi sd vind.

and sosi acasd, il astepth laptätoareasa, baba Birsa, in poarta curtii.

<Hei, fkul meu Petre ! am §tiut, cum cdeard ai sd vii, fiindcd n'ai plecat bine».

www.dacoromanica.ro

12 MAN SLAVICI

«Cum sä fi plecat dard? intrebd Petrupe jumatate suparat, pe jumatate trist.

«Vezi, dragul meu Petre, incepir a-I inyata acuma baba, tu nu vei putea mergela Mntana Zanei Zorilor deck daca vei

pe calul, pe care a calarit tatal-tau, im-paratul, in tineretea sa; mergi, intreaba undesi care e calul acela, dupd aceea incaleca

te du.Petru multami de invatatura i apoi se

duse, ca sä intrebe de treaba calului.«Neagrd-ti fie lumina ! se rasti acuma im-

paratul.Cine te-a invatat ca sa ma intrebi tu pe

mine asa ? cu de-a buna samd vrajitoareacea de Birsa. Ai tu minte? Au trecut cincizecide ani de cand am fost eu june : cine stie,pe unde au putrezit oasele murgului meude atuncea ? ! In podul grajdului imi pare,cum ca mai e o curea din frau. Atka amsi mai mult nirnic din cal.»

Petru esi suparat si spuse babei, «cumce».«Asteapta numai» striga baba razand

de bucurie.«Dacd sta lucral asa, apoi stä bine. Du-te

§i

§i

ca-ltri

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 13

si add bucata din frau. Doard voi sti euface un lucru cu cale din ea».

Podul era plin de frane, de sele si decurele. Petru alese cele mai roase, mai ru-ginite si mai negrijite si le duse babei, casd facd precum a fost zis. Baba lud fra.-nele, le afumd cu fum de tämde, zise pesteele o zicald din cuvinte mdruntele si gradupd aceea care Petru : «Ia frAnele si ddcu ele de propta casei.

Petru fddi precum i se zise ca sd facd.Vrajba babei a fost bund. Abia dete Petru

cu frAnele de propta, se si intAmpld.... nustiu cum.... un lucru, inaintea cdruia Petrustete uimit.... Un cal stdtea inaintea lui, decat care lumea n'a vdzut mai frumos ! cuo sea plind de aur si pietre scumpe, cuniste frAne, la care sd nu privesti, cd-ti pierelumina ochilor.

Frumos cal, frumoasd sea si frumoasefrâne pentru Fat-frumos.

«Sdri voinice in spatele Murgului», strigababa fdcAnd cruce peste cal si caldret; maizise apoi o zicald de cateva cuvinte siintrd in casd.

Dupd ce Petru sari pe cal, simtea cumwww.dacoromanica.ro

1 4 IOAN SLAVIC'.

cd e de trei ori mai puternic la brat si deatAtea ori mai pietros la inimd.

«SA te tii bine stApiine, c'avem cale lungasi trebue sd mergem iute».

Asa zise Murgul ; dar si-a aflat voini-cul . . . Se duserd . . . se duserA, zbu-rard cum nu s'a dus si nici n'a zburatcal si voinic inainte de aceea.

Pe punte statea acuma un bälaur cumn'a mai stat, un balaur cu doudsprezececapete, grozave, mai pline de vApaie !...Hei ! dar si-a aflat voinicul. Petru nu seinspaimânta, ci incepü a se suflech la ma-neci si a scuiph in palmi : «Feri din cale!*13Alaurul incepfi a scuiph la foc.

Petru nu mai facil darA multA vorbA, ciscoase sabia si se grAbi sa se repeadaspre punte.

«Stdi ! stAmpärd-te ! stapane, «grdi acumaMurgub>, fa. cum zic : intepeneste-te cu pin-tenii la mine in brdu, scoate sabia, si stai(Tata

,ca avem sd sArim peste punte si M-b

laur. and vei vedeh apoi, cd suntem toc-mai pe deasupra bälaurului, taie capul celmai mare, sterge cu mtmeca sabia de sAnge

www.dacoromanica.ro

%ANA ZORILOR 15

§i o baga in teacd, ca sa fii gata pe candajungem la pärnânt».

Petru strAnse din pinteni, scoase sabia,tAie capul, §terge sangele, bAga fierul inteacd i fü gata pe când sirnti pAmAntulsub picioarele calului.

Aa trecurA puntea.oSA mergem mai departeD, incepU Petru

vorba dupd ce mai privi odatd indArat latara sa.

«SA mergem !» Ii rAspunse Murgul. Nu-mai spune-mi acuma, stApAne, cum samergem ? SA mergem ca vântul? sä mer-gem ca gandul ? sa mergem ca dorul? sausa mergem chiar ca blestemul ?...

Petru privi inainte §i nu vázii alta decatcer i pAmAnt . . . un pustiu, la a cArui ve-dere i se ridicarä peril in \Jarful capului.

4Sd mergem tot una dupd alta, nici preatare sA nu ne obosirn, nici peste mAsuräsA nu ne intArziem. Zise . . . apoi mer-serd . . . o zi ca vântul, una ca gandul,una ca dorul §i una ca blestemul pand cen'ajunserA, in crapatul zorilor zilei a patra,la marginele pustiului.

«StAi acuma !... DA in pa§i !... Sä väd,www.dacoromanica.ro

16 IOAN SLAVICI

ce n'arn mai vazut», striga', .P.etru §tergan-du-se la ochi ca omul, care se treze§te dinsomn, sau ca acela, care vede ceva §i-ipare ca numai ii pare . . . Naintea lui Petruse intindeh o padure de aramd. . . cu co-pad, pomi §i poame de aramd, cu frunzede arama, cu tufi§uri, iarbd §i flori carede care mai frurnoase, tot de amnia...

Petru stath i privi cum prive§te adecaomul,- care vede ce n'a mai vazut §i desprece n'a mai auzit.

Infra' in padure.Florile de pe marginile call incepura a

se lauda i a indemna pe Petru, ca sa lerupd si sa-§i faca cunund din ele...

«Ia-ma pe mine, ca eu-s mai frumoasd§i dau putere celui ce ma rupe», zicea una.

«Ba ia-ma pe mine, cd cine ma punein palarie, pe acela-1 iube§te cea mai fru-moasa nevastä din lurne >, zicea alta... Siiar4i se miKa alta... §i alta ... care decare mai frumoasa §i mai dulce la vorbdpand-ce n'ademenird pe Petru, ca sä lerupd. .

Murgul sari in laturi, cand väzii cd sta-panul sau se pleaca dupa flori.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 17

«Pentru-c-e nu ramai in pace ? !» ZisePetru cam cu rästita.

«Nu rupe, cd nu e bine sa rupi !» ziseMurgul sfatos.

«Pentru ce sa" nu fie bine ?»«Pe florile aceste zace blestemul : cine

rupe din ele, acela are sd se lupte cuvAlva padurii !»

«Ce valvd ? !»,Acuma da-mi pace ! Ascultd de mine :

priveste la flori ; nu rupe insä din ele, ci

ramal in pace». Asa zise calul, si mersein pasi mai departe.

Petru o stia din Mite, curnca e bines'asculte de murgul ; isi rupse dar ganduldela flori. In zadar insa! dacd se puneodata necazul pe capul cui-va, nu scapa deel de s'ar si feri din toate puterile... Ho-rile tot i se imbiau, si el tot inteuna släbeadin inima.

«Fie, ce e dat sh fie !» Zise Petru dela ovreme. Barem voi vedea si valva padurilor.Sa" vad ce e ? cu cine am de lucru? Da-ca-mi va fi ursita sa mor de ea, voi murisi asa ; daca nu,... apoi scap... sa fie o

loan Sla \ ici. Povetzti.2www.dacoromanica.ro

18 IOAN SLAVICI

suta §i-o mie de ele ! «Se puse apoi larupt de flori...

«Mai facut bine I» zise acuma Murgulplin de grijä. «Dacd ai facut-o insä, e facutd!te incinge acuma §i fii gata de lupta, cãacu§ vine valva!»

Abia vorbi Murgul vorba, abia fii Petrugata cu cununa... Vand ce §i incepü unvant u§or din toate partile... Din vânt sefacii vifor... Viforul crescU... crescü panh cenu se vaza alta deck intunerec §i noapte...§i eara numai noapte §i intunerec... Petruluiii pared, cum cd a luat cineva lumea inspate §i a incarcat-o la fuga cu ea, a§a secutremura parnantul sub el.

«Frica ti-e ? intreba Murgul scuturkiddin coarna.

«Ba! raspunse Petru intarindu-se pede§i spatele incepura a-i furnica. Daca eacuma a§a, apoi fie, cum e !»

«Nici nu-ti fie frica!» incepa a-I indemnaMurgul. la frau! dela mine din cap §i urn-bla ca sã 'nfrâni valva cu eh>.

Atata mai zise, caci Petru nici nu avutimp sa desfrane cum se cade Ona ce §iajunse valva la ei...

inima,

www.dacoromanica.ro

ZANA zORILOR 19

Petru nu putea privi la ea,... aa era degrozavd §i de infricoptd.

Cap n'are... dar nici fard de cap nu e...Prin aer nu zboard... dar nici pe pAmAnt

nu umblä... Are coamd ca §i calul, coarneca cerbul, fata ca ursul, ochii ca dihorul§i trupul e de toate... numai de fiinta nu...A§a era valva cand se repezi catre Petru.

Petru se sprijini in fere, se ridicA in pi-cioare §i incepa a lucra cAnd cu sabia,cAnd cu bratul, iard sudorile mergeau dupael ca paraul.

Trecii o zi §i o noapte ; lupta nu maiajunsä la capät.

oStai L. SA ne mai intArim o leacA !»zise valva räsufland cu greu.

rat-frumos lasä spada in jos.«Nu sta !* striga Murgul cu grabita.Petru iard-i incepa a lucra din toate

puterile.Valva ranchezA acuma odatä ca §i calul...

apoi urld ca lupul,... §i se repezi din noula Petru. Lupta mai curse o zi i o noapte§i rnai infrico§ata ca Ora acuma... Petrusirntea, cum ca abia se mai poate miKade obosit ce era.

www.dacoromanica.ro

90 IOAN SLAVICI

«Stai acuma, cd vdd cd am cu om delucru ! Stai, zise Valva si de-a doua oara,stai ! sh ne impacam.»

«Nu sta !» vorbi Murgu.Petru se lupta mai departe de si abia

mai putea räsufla.Dar nici Valva nu se mai repezi ca pand

acuma, ci fncepn a se purta mai cu calesi treaba, cum se poartä adica toate, cândnu mai simt putere in sine.

Asa curse lupta Oran zorile de-a treiazi. and incepurd zorile a crepeti, Petrufacu ce facii,... destul, cd aruncd fraul incapul valvei obosite... Deodata se fad' dinvalvá un cal,... cel mai frumos cal din lume.

«Dulce-ti fie viata, ca ma scdpasi delarobie! zise acuma välva prefäcuta in cal,si incepu a se desmierda cu murgul.

Mai in urma intelese Petru din vorbd sicuvant, cum ca välva nu fuse alta deck unfrate al murgului, pe care l'a blestemat sfintaMiercure inainte de asta cu atate si atatesute de ani.

Petru lega valva de calul ski, se sui peea, si se puse din nou pe cale... Cum amers ? nici nu e nevoe sa spun. Repede a

www.dacoromanica.ro

ZANA. ZORILOR 21

mers,... !And ce n'a esit din padurea cea dearama.

«Stati pe loc! Dati in pasi, sa vad ce n'amvazut! zise Petru mai odata, cand esira dinpadurea cea de arama. Inaintea lui se in-tindea acuma o padure Inca mai minunatädeck cea de al-ma, cu tufis mai straluci-tor, cu flori mai frumoase si mai ademe-nitoare, el intra in padurea cea de argint...

Florile incepura a vorbi Inca mai dulce,mai indernnator deck cele din padurea dearamd.

qSa nu mai rupi din flori, zise välva cealegata de murgul, cad frate-meu e de sapteori mai puternic deck mine.

Mi se opri insä Fat-frumos cel färd defrica!? Abia trecu una, cloud, pana ce Petrusi incepii a rupe la flori si a le impleti incunund.

Se facu vifor mai turbat, noapte maineagrd, pamantul se cutremurd mai tare decat in padurea de amnia ; välva padurii deargint se repezi la Petru c'o grozavie desapte ori mai mare deck cum a fost inpädurea de amnia... Nici el nu fu insa le-nes !... Lupta mai curse odata trei zile si

www.dacoromanica.ro

22 IOAN SLAVIN

trei nopti ; si'n crdpetul zorilor zilei a patraPetru infrind si pe a doua välvd.

«Dulce-ti fie fericirea, cd m'ai scos delarobie!» zise si astälaltd valvd,... apoi se in-tinserd la cale, cum s'au mai intins si pändacuma.

«Ho, stati pe loc!... Dati in pasi!... SA'

vdd, ce n'am mai vdzut Inca», striga cäld-retul, acuma de a treia oard, puse dupdaceea palma pe ochi, fiindcd se temea, ca-iva peri lumina de razele ce veneau dinpadurea cea de aur.

El mai vdzuse lucruri minunate, dar despreasa ceva nici nu s'a visat Wand acuma.

«Sd stdm pe loc! cd nu e bineD, strigardcaii deodatd.

«Pentru ce sd nu fie bine?! h intrebd Petru.«Tu iardsi ai sd rupi din flori. $tiu cd

nu te va rdbdd firea !... si fratele nostru celmai tândr e pe de saptezeci si sapte de orimai puternic si mai grozav deck noi totitrei la olaltd... Sa inconjuram dar padurea! >Asa vorbi murgul.

013a nu! rdspunse Petru, sd mergem! sale vedem pe toate, dacd am vdzut ceva.N'aveti fried, nici eu n'am!»

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 23

Nu e nevoe sa spun, cum cd Petru iar4ia facut fäcuta... Doamne ! dar cum sa' nuo facd...

Abia impletita fu cununa, pana ce §i in-cept' sä fie ceva cum n'a mai fost... Acurnanu era mai mult vifor, nu mai mult intu-necos ; parnantul nu se cutremura mai mult...Se fäcea nu §tiu ce §i nu §tiu cum... destulcd Petrului ii parea c'a intrat cineva in mie-zul lumii §i a inceput s'o intoarcd pe dos...Grozav era ce era §i infricopt... §i... safereasca Dumnezeu!...

oVezi ap! zise Murgul supdrat, dacä n'aiputut ramanea in pace».

Petru vazti, cd nu mai vede nimic, incept'a simti cd nu mai simte nimic, §i dete apricepe, cd nu mai are ce sä priceapa; tact'dard §i nu zise nimic, ci se incinse §i sefact' gata de luptd. Wie acuma Valva! strigadupd aceea. Sau mor, sau ii pun fr'aul incap !»

Abia zise vorba pand ce §i vAzil ceva nemai vazut apropiindu-se catre d'ansul... onegura deasa venea catre Petru. A§a erade deasä negura asta, incat Petru nici pesine ins4 nu se putea vedea inteinsa!

www.dacoromanica.ro

24 WAN SLAVICI

«Ce e asta? !» striga el cam inspaiman-tat, cand incepit a simti, ca-1 doare dintoate partile. Se inspäimanta insa i maitare, cand vazii, ca nici el singur nu-§iaude vorba in negura cea deasa. Incepitdar a da cu sabia in dreapta §i in stanga,pe dinainte §i pe din dark, a da in toatepartile §i din toate puterile, care le mai avea...cum face adecd omul, care vede c'a acumanu e bine... A§a lucra el o zi §i o noaptefärd sã vadd alta deck negru inainteaochilor sai, fard sä auda alta deck cur-sura sudorilor sale de pe trupurile cailor...Dela o vreme chiar §i incepii a crede, cdnici nu mai trae§te, ci a murit acuma demult...

Deodata incepii a se desface negura... Inzorile zilei a doua negura se resfird de tot,§i pe cand se ridica soare pe cer, inainteaochilor. lui Petru era lumina ca lumina.

Lui ii Ora acuma cd se näscuse din nou.Valva? peri ca'n palma.oRäsufla acuma odata, ca iard va sa in-

ceapa lupta din nou ! zise Murgul.0 Ce-a fost asta?» intreba Petru.oValva, raspunse Murgul, valva a fost,

www.dacoromanica.ro

ZA.NA ZORILOR 5

prefäcutä in negurk... Räsuflä numai ca ia-rAsi vine !»

Nici n'a zis'o bine Murgul asta, nidPetru vreme ca sá räsufle pânä ce i vAziica' vede ceva venind deoparte, ceva desprece nu stia, ce e... 0 apd, insä nu e ca apa,ca-ti pare cd nu curge pe pärnânt, ci zboardcum-va sau ce face... Destul ca urme nuare si pe sus nu zboard... Asa ceva, cenu e !...

«Vai! striga Petru.qine-te i da, nu sta ! zise Murgul...

nu mai zise dupd aceea nimica, astupdapa gura.

Lupta se incepii din nou... Petru dada ozi i o noapte necurmat färä ca sä fi stiutin ce, si se lupta fdrä sá stie cu cine... Candse apropiard zorile zilei a doua, incepii asimti cumcd släbeste din picioare.

qAcuma pier! striga c'am suOrat ; insapentru aceea intäri pea da Inca mai japan... Soarele ra'sdri pe cer,apa pieri fard sä se stie cum si dind.

«Rdsufla! gra'i Murgul, rasufla, cä n'aimultä vreme. Vdlva vine de loc!»

Petru nu rnai zise nimic, ca' nici nu stia,

n'avu

ca-i

incepit a-§i Hind §i

pi

www.dacoromanica.ro

96 IOAN SLAVICI

sdracul de el, cesd mai faca de obosit ceera. Se a§eza dara mai bine in §ea, stransemai bine de sabie, §i a§teptd a§a gdtit, casa ajunga ce vedea cd vine...

A§a, cum ca nu §tiu curn, ca §i când seviseazd omul, ca vede ceva, ce Ware ceare, §i are ce n'are, a§a Ii parea lui Petrucä ar fi välva acuma. 0! Doamne! 0!Doamne! cum poate fi valva pädurii deaur, când s'a dus de doua ori cu ru§ine?!...Zbura pe picioare §i umbla pe aripi,... eracu capul dinapoi §i cu coada dinainte, cuochii in piept §i cu pieptul in frunte.... §i

cum mai era Inca numai Dumnezeu ar §tis'o spuna!

Pe Petru II trecura fiorii odatd din susin jos, odatd din jos in sus, odatd cruci§§i odata curmezi§; dupa aceea i§i intdri peinimd §i incepu a lucra cum a mai lucrat§i... n'a mai lucrat.

Treca ziva, Petru incepa a slabi din pu-teri. Treca amurgul serii; lui Petru incepurda i se impdigeni ochii. Când ajunse miezulnoptii, Petru simti cum cd nu e mai rnultcalare. Nici el singur nu §tia, curn §i Canda ajuns la parnant; clestul, ca nu mai era

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 27

pe cal. Cand incepà a se desveli ziva dinnoapte, Petru nu mai putea sta in picioare,ci se läsa in genunchi.

«Nu te lash; mai tine-o inca o leacd tstriga Murgul cand vazii cd slabesc pute-rile stäpanului sail.

Petru se §terse cu maneca cArna§ii desudori, i§i incorda toate puterile §i se ridicaInca odata in picioare.

«Love§te acuma valva cu fraul pestebot!» zise Murgul. Petru fach precum ise zise.

Valva ranchezd odata cu armäsarul, incat Petrului ii parea, c'o sa asurzeascd, apoisari la Petru, de§i abia se mi§ca §i ea deobositä ce era.

Lupta nu mai curse mult. Petru fad" cefacii §i puse fraul §i la astä valva pe cap...

Pe cand se fäcea ziva cum se cade, Fat-frumos caldrea pe al patrulea cal.

«Frumoasa-ti fie nevasta, cd m'ai scosdela robie !>> zise Valva.

Plecard, se dusera §i pe cand se invaluaziva cu noaptea, ajunsera spre margineapadurii de aur.

Cum mergeau a§a pe cale, lui Petru in-

www.dacoromanica.ro

28 IOAN SLAVICI

cepii a i se ura, §i ca sa fad. §i el ceva,dete a privi la cununile cele frumoase.

«Ce sa fac eu cu trei cununi ? incepii avorbi aa singur. Destul imi fie una. Tiupe cea mai frumoasa». Arunca dar cea dearama, apoi cea de argint §i tirth numaipe cea de aur la sine.

oStai ! zise Murgul. Nu arunca cununile.Descalecd §i le ridica, ca-ti vor prinde incabine».

Petru fad' precum i se zise, §i mersemai departe.

and era soarele de-o palma dela pa-mânt, a§a de catre seara, cand incep mus-culitele a se aduna, calaretul nostru ajunsechiar la marginea 'Naintea lui seintindea un pustiu mare... mare... cat ve-deai cu ochii nu vedeai nimic pe el.

Caii se oprira in loc.«Ce e ? intreba Petru.«Nu e bine ! raspunse Murgul.«Pentru ce sd nu fie bine ? !Intram in impdrátia sfintei Miercure. Cat

vom merge prin ea, nu vom da de altadeck de frig §i iara§i de frig.

Pe marginile caii vor fi tot focuri din

padurii...

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 2,9

focuri §i eu ma tern, cd tu vei merge sate incalze§ti».

«Si pentru ce sä nu ma incalzesc ?»«Nu e bine sä te incalze§ti !» rdspunse

Murgul cu grija.<antra! grai Petru fard frica, daca trebue,

voi §ti rabda §i la frig*.Pe cat Petru intra mai adanc in impa-

ratia sfintei Mercuri, pe atata simtea maitare, cu nu e bine cum e. La tot pasulera mai frig, mai ger... dar frig §i ger incat ingheta maduva in oase... Dar niciPetru nu era fäcut de picioroage ! Voinic afost la lupta : voinic ramase §i la rabdare.

Pe marginea caii tot foc din foc §i Fangafocuri tot oameni din oameni, care che-mau pe Petru la sine care de care cuvorbe mai frumoase §i mai ademenitoare.Petrului incepit a i se ingheta rasuflareain gura, dar el nu se lasä, ci Inca poruncimurgului ca sa mearga la pa§i.

Catà vreme a rabdat voinicul nostru lager §i frig, nici nu se poate spune, cacifiecare §tie, cum ca imparätia sfintei Mer-cure nu e de o asvarlita, de cloud... 5i nicifrigul nu e frig... numai ci frig,iac'asa,

www.dacoromanica.ro

30 lOAN SLAVICI

frig..., incat inghiata §i vitelul in vaca...,incat crap §i stancele de ger ce e...

A§a zdu e acolo ! Dar i Petru n'a cres-cut fara necaz... Scri§ca din dinti §i nimicmai mult, de §i a fost intepenit, incat nicinu mai putea clipi.

A§a ajunserd la sfanta Mercure.Petru cobori de pe cal, arunca fraul in

capul Murgului i intra in coliba sfinteiMercuri :

«Build ziva, Maica !»«Multämirn, voinic friguros !»Petru rase odata, dar nu rdspunse nimic.«Voinic ai fost, ii zise acuma sfanta

Miercure batandu-1 pe umeri. Acuma sa-tidau ca§tigul». Se duse dupa aceea, des-chise un scrin ferecat §i scoase din el ocutie mica. «lack zise mai departe, cutiaasta e data din batrani, ca sa n'o poartedent acela, care a trecut prin imparatiafrigului. Nati-o §i poarta grija de ea, ca-tiva prinde Inca bine. Cand o deschizi, itivine veste de unde tu numai vrei §i §tireadevarata din tara ta».

Petru multami de vorba §i de dar §i se suipe cal si porni mai departe.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 31-

Dupà ce se del:dilä de o asvarlita build,deschise cutia cea vrajitä.

«Ce e porunca ?» intreba nu stiu cedin cutie.

<Neste imi ada dela taica», porunci Petrucam cu frica.

«Sade la sfat cu batranii !» raspunse cutia.«Merge-i bine ?,«Zdu, aci cam rdu, ca-i supdrat !>>«Cine il supara ?» intreba. Petru acuma

mai aspru.«Fratii tai Costan si Florea !» rdspunse

iarasi din cutie. «Pe cum imi pare cer im-paratia dela el, si batranul zice, ca n'ar fivrednici de ea.»

«Mergi Murgule, ca." nu e vreme de pier-dut !» striga acuma Petru. Inchise dupä a-ceea cutia, si o baga in traistä.

Se duserd cum se duce nAluca cand umbravântoasele si gonesc in miezul noptii pri-colicii. Cat au mers asa, nki nu se poatespune... Au mers mult... foarte mult ! Stdi !

sa-ti mai dau un sfat ! zise Murgul intr'untarziu. oS'auzim !» grai Petru.

«Ai avut necaz cu frigul, acuma ai sädai de o caldurà cum n'a mai fost. SA ra-

www.dacoromanica.ro

32 MAN SLAVICI

mai voinic ! sii nu te tragi la racoare, canu e bine.»

«Mergi ! raspunse Petru. Nu-ti fie frica,daca n'am inghetat, nici nu ma voi topi »

Hrn !... aici era o caldurä inck se tope§te§i maduva in oase.... Caldurd adecd, cumnu poate fi deck in imparkia santei Joi.

Pe cat mergeau mai departe, cu atat cal-dura era mai mare... Dela o vreme ince-pura a se topi chiar §i potcoavele dela mur-gul de pe copite. Hei ! dar nici Petru nuse lasa! ii curgeau sudorile vale, el se §tergeacu maneca §i mana in goand mai departe.

De cald ar mai fi fost cum ar fi fost,era insä §i un alt lucru, care pe Petru ilsupara Inca mai tare. Pe langa cale, tot Catede o asvarlitura bund de departe una dealta, erau ni§te vai racoroase, cu ni§te is-voare reci §i stamparatoare. and Petruprivea la ele, simtea, CA i-a secat inima§i ii s'a uscat limba in gull de sete ce-i

era. ...Pe langa isvoare erau tot crini, vioare §i

trandafiri, prin iarba cea molcuta, §i pe eleodihneau ni§te fete, frumoase, doamne !...incat nici nu pot fi mai frumoase.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 3.3

Petrului Ii venea sã inchidd ochii, ca sdnici nu mai vadd a§a lucruri ademenitoare.

«Vino, voinice la rdcoare! vino! stdi devorbd!» II chemau fetitele.

Petru dddea din cap §i nici nu zicea ni-mic, cA i s'a fost oprit §i graiul.

Mu lt au mers a§a... foarte mult !...Deodatd simtird, cã incepe cdldura a se

mai starnpdra... Din departe, pe un deal sevedea o colibd, aici locuia santa Joe.

Petru trase spre ea.Cand erau sä ajunga la colibd, santa Joe

le e§i in cale §i zise ziva bund lui Petal.Petru Ii multami... precum e acuma da-

tina la oameni cu cinste §i ndrdveald, prin-sera dupd aceea vorbd... cum prind adecdoamenii, ce nu s'au vdzut Inca. Petru spuseveste dela santa Mercure, vorbi despre pa-timele sale §i despre calea, in care a pornit,

lud ziva bund, cA zdu ! el nu prea aveavreme de pierdut... Hm ! cine §tie, cat maiavea sã meargd pand la zana zorilor!

«Mai stdi o leacd! grdi santa Joe, sa-timai zic o vorbd. Actim intri in impdrdtiasAntei Vineri : sd treci §i pe la ea, i sa-ispui osandtate §i voe bund ) dela mine.

Joan Pove,ti. 3

si

www.dacoromanica.ro

31 IOAN SLAVICI

oCand vei merge apoi cdtre casd, sd viiiard§i pe la mine, cd am sd-ti dau o treabd,care-ti va prinde bine».

Petru multdmi de vorbd §i de toate, plecddupa aceea mai departe.

Abid merserd cam ad cat tine o pipde tutun Vaud ce §i ajunserd intr'o tardnoud.

Aici nu era cald, dar nici nu era frig,ci... a§a cumva intre ele... cum e colea pri-mdvara, cand incep a se interch mieii. Petruincepia acum a rdsufla mai a stampärare.Era insd un pustiu... numai nasip si scaiu...00are ce sd fie aceea ? intrebd Petru, (landcu ochii de a§a ceva ca §i o casd, insd de-parte... foarte departe !... tocrnai Valid undeajungeau ochii lui peste pustiul cel gol.qAceea e casa santei Vinere, rdspunse mur-gul. Dacd mergem bine, poate ajungem Incapana ce se Intunecd deplin.»

A§a §i fu... Noaptea se fdcii noapte. Fat-frumos se apropid cu incetul de casa ceadepartatd.

Peste pustiu se vedea o multime de nd-luci ce se goneau pe din dreapta, din stanga,pe dinaintea §i pe dindosul lui Petru.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 35

«SA' n'ai nici o fricd! zise murgul. Acestesunt fetele vântoaselor... Se joacd prin aerasteptand sä vind si vdrcolaciih.

Asa ajunserd pand la casa santei Vineri.«Cobori acuma si infra' in casd! > zise

murgul.Petru voi sd facd ce i se zise.«Stdi! nu fii asd grdbit, vorbi murgul mai

departe. Sd te invat mai nainte ce si cumsd faci. La santa Vinere nu poti intrd, cae pdzitä jur imprejur de vântoase».

«Ce sd fac dard?ooIa cununa cea de arms& si te dit cu ea,

vezi colo, departe, pe colina ceea. Cdnd veifi acolo, incepe a striga : «Vai, ce fete fru-moase! ce ingeri! ce suflete de zind! Dupdaceea ridicd cununa in sus si zi: Dacd as

cd ar primi care-va cununa asta delamine!.., dacd asi sti... dacd asi sti! si aruncdcununa».

«Si pentru ce sa fac asa? intrebd Petru,...cum intreabd adecd omul, care vrea sã stie,cd pentru ce face, ce face. oTaci, du-te sifd!» zise murgul pe scurt, si Petru nu mailungi vorba, ci fddi precum i se zise.

Abia aruncd Petru cununa când ce se si

fit,

www.dacoromanica.ro

36 IOAN SLAVICI

ingramddird vantoasele peste ea §i incepura.a se bate, ca sä o aibd care de care.

Petru o lua acuma care casä.«Stai ! striga murgul 'Inca odata. Inca nu

ti le-am spus toate. Ia cununa cea de ar-gint, apoi te dii §i bate la fereastra santeiVineri... Dacd te Intreabd baba, cine e ? tuzi cd ai venit pe jos, Ca ai ratacit prin pus-fiu. Ea te va mana indarapt. Tu sa nu temi§ti, ci sa zici: «Ba zdu! eu nu voiumerge, ca de cand am fost mic tot am auzitde frumusetea santei Vineri, §i nu mi-amfacut opinci de otel cu curele de vitel, nuam venit de noua ani §i noud luni, nu m'amluptat pentru cununa asta de argint, carevoiesc sa i-o dau ei, nu le-am facut §i Opttoate astea pentru ca sä merg inapoi candvoiu ajunge la ea*... A§a sä faci §i a§a sä.zici ; de aici incolo grija ta sa fie».

Petru nu mai facii vorba, ci porni spre casä.Cum era a§a noapte, Petru nici nu vedea

casa santei Vineri, ci merse numai pe ra-zele luminei ce strabateau din fereastrapand la el. Ajungand la casä, ni§te cani in-cepura a lätra, cand simtird ceva strain prinapropiere.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORLLOR 37

«Cine se manancd cu cânii ? amard i-arfi viata! striga santa Vinere mânioasä cumse cade.

«Eu sunt, santä Vinere, eu! zise Petruräsuflând odatä cu greu, ca omul, care arvreh i n'ar vrea sä facd ce face. Am rd-tacit prin pustiu §i n'am unde sä dormpeste noapte. Aici tdcii, nu cutezh sá zicamai mult.

«Uncle ti-ai läsat calul? intrebA santa Vi-nere cam aspru. Petru std in chibsuri, nu§tid sä mintd on sä vorbeascd vorbd dreapta.Nu rdspunse nimic.

«Mergi cu Dumnezeu! fa.tul meu! Eun'am loc sa-ti dau» zise santa Vinere §i seretrase dela fereasträ.

Petru zise acuma ce i-a fost zis Murgulsä zicd.

Abia-§i sfdri Petru zicala pând ce §icum cd santa Vinere deschide fereastra vor-bind cdtre el cu vorbä dulce i blândd.

«Sä vdd cununa, fatule!»Petru-i intinse cununa.«Vino in casd! zise santa Vinere, nu te

teme de cani, Ca ei inteleg vointa mea».A§à §i fu... Cânii incepurd a mi§ch din

vazn,

www.dacoromanica.ro

38 l OA N SLA VICI

coadd mergand in urma lui Petru, cummerg dupd om, cand vine seara dela tarina.

Petru zise «bund seara», cand inträ incasä, i§i puse paldria pe varful cuptorului§i se a§ezd pe pomnol dupd ce i se zisesa §ada.

Acurna se vorbi... iaca despre lucruri detoate zilele, despre lume, despre räutateaoamenilor,... §i despre alte lucruri ca astea...fard nicio treabd §i pret... Precum se vedea,santa Vinere era foarte suparatä pe oameni;iar Petru-i dadea in toate de drept, cum secade adecd omului, care §ade la masa altuia.

Doamne ! dar §i batrand era baba astalEu nu §tiu de ce privea junele de Petru

a§a de a diochiul la ea! Doard voea sa-inumere creturile din fata?!

Poate !.. Ar fi trebuit insa, ca sd se rimedde §eapte ori cat un om intr'o viata pentru,ca sä poatä ajunge la capat cu numaratul...

Santei Vineri ii radea insa inima de bu-curie, cand vedea, cum ca Petru se perdecu totul in privirea ei.

«and nu era Inca, ce este, incepii santaVinere vorba, cand lumea inca nu era lume,atunci m'am nascut eu, §i eram atat de

www.dacoromanica.ro

ZANA zomum

frumoasa ca copila, incat parintii mei aulasat sd fie lume, ca sd fie cine sd se mi-nuneze de frumusetea mea... and s'a facutapoi himea, eu eram fata mare, si de mi-nunat ce s'a minunat de frumusetea mea, lu-mea m'a diochiat... De atunci se face pe toatdsuta de ani Cate o crepturd pe fata rnea...Si acuma-s bdtrand.» Santa Vinere nu maiputu vorbi mai departe despre aceasta detristd si de supdratd, ci vorbind mai departe,ii spuse apoi lui Petru, cum cd tatd-sdu eraodata impdrat mare si puternic, i, nas-candu-se vrajbd intre el si zana zorilor, careimpArdteste in tara vecind, fusese batjocorit,cum nu se cade, de cdtre vicleana de vecind.Iiicep apoi a vorbi Cate rele toate desprezana zorilor,... Petru, ce sd mai faca si el ?Asculta tacut. Each' mai zicea si el cate-odatii:Ase e zdu aici! Ce alta se poatd face?

.Dar sa-ti dau un lucru, dacd esti voinic,vrei sa mi-1 faci, grai santa Vinere cam

pe cand Incepurd a fi somnorosi.» Estela zana zorilor o fantand. Cine bea din apaei, acela infloreste ca trandafirul si ca vio-relele. Sd-mi aduci un ulcior din aceastaapa, voi fi bund multdmitoare... Lucrul

39

i

§i-ti

www.dacoromanica.ro

40 IOAN SLAVICI

e greu! ce e drept e drept! Imparatia zaneizorilor e pazita de fel de fel de fiare §i dezmei ingrozitori. Sa-ti spun insa ceva §i sa-tidau un lucru.»

Dupd ce vorbi a§a, santa Vinere se dusela un scrin ferecat din toate partile §i scoasedin el un fluera§ mic, micut. «Vezi tu flu-era§ul ista? grai cdtre Petru, mi la dat unmo§ batran Inca de cand eram tanara.Cine aude sunetul acestuia, acela doarme...doarme... pand ce nu-I mai aude. Tu sa ieifluera§ul §i sä tot canti din el cat vei fiin imparatia zorilor. Nime nu te va atinge,caci toata lumea va dormi.

Petru spuse acuma, in ce cale a pornit,i ce treabd cearca. Santa Vinere se bucura§i mai tare. N'au mai stat mult de vorba...Dar cum sa §i stee, cand a fost trecut acumamiezul noptii bine, bini§or.

Petru lua «noapte build», baga fluera§ulin teaca §i se sui in podul casei, ca sa maidoarma §i el dela o vreme. Pe cand se re-varsau zorile, Petru era in picioare ; lucea-farul boului nici nu s'a fost ridicat binepe cer, pand cand el s'a §i fost sculat...Lua un troc mare, 11 umph'i de jaratic §i

www.dacoromanica.ro

ZINA ZORILOR 41

se duse, ca sd hräneasca caii. Dupd cemurgul mâncd Cate de trei ori trei, eardceilalti cai Cate trei trocuri pline de jar,Petru trase la fântând, addpd si se facugata de cale. «Stdi ! striga santa Vinere dela fereastrd.» Mai am sa-ti zic o vorbd!...Sd-ti mai dau un sfat...»

Petru s'apropie de fereastrd.«Lasd un cal aici si pleacd numai cu trei.

Mergi apoi incet 'Dana ce vei ajunge la 1m--01-Alia zorilor. Aici descalecd si inträ pe jos...Când vei veni apoi indärät, asa sä vii, catoti trei caii sd-ti rämând in cale, s'ajungipe jos.

«Asa voi sä fac!» grdi Petru voind säplece.

«Nu te grabl, ca n'am gatit Inca, vorbisanta Vinere mai departe. sa nu privesti lazana zorilor, cd ea are ochi, care vrdjescsi priviri, care rapesc mintile. E urâtd,atka de uratd, incat nici nu-ti pot spune.Are ochi de buhd, fata de vulpe si ghiarede ma.ta. Auzi? ! sa nu privesti la ea... SiDumnezeu sä te aduca intreg si sAnatos,fatul meu Petre !»

Petru multarni de vorbä si invataturd,

www.dacoromanica.ro

42 MAN SLAV1CI

§i nu se opri mai rnult... Unde aveä el

vrerne de a sta cu babele la vorba!? Lashpe rnurgul, ca sa pascd, se intinse apoi lacale.

Departe... departe... unde se lasa cerulpe pamant, unde stau stelele de vorbd cuflorile, acolo se vedea o ro§ata senind, cama§a cum e cerul colea in zorile de prima-vara, dar mai frumos i mai minunat!..

Acolo era cetatea zanei zorilor.De aci pand acolo, de acolo pand aci

nu era alta decat iarbd §i flori... Si apoinu era nici cald, nici rece, nici luminos,nici intunerec, ci aa curnva intre ele...cum e colea pe la S-tu Petru cand te scoli,ca sa mani vitele la turma... Petru numaide un drag umbla prin tara asta placutd...

Cat a mers Fat-frumosul nostru a§a,aceea nu se poate spune cu vorbd ome-neasca, fiindca intr'aceasta tard n'a urrnatzilei noaptea §i noptii ziod, erau purureazori cu varit moale §i racoros, cu soareleascuns §i lumina de jumatate ; imparatianoptii §i a zilei se incepea numai dela casasfintei Vineri.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZOIULOR 43

Dupa mult mers si lunga chlatorie Petruvazu zdrindu-se ceva alb printre rosata ce-rului... Cu cat se apropia mai mult, cuatata ceeace vedeh se desfdsurh mai tarenaintea ochilor lui... Asta erh cetatea...Petru privi... privi... Resuflä apoi odath cugreu, ca ornul, care gandeste <,doamne mul-tumescu-ti!»

...Dar si frurnoash erh cetatea astal...Niste turnuri 'nalte... 'nalte... pand din-

colo de imparatia norilor, niste pareti albica ghioceii si ridicati mai sus deck cumsta soarele la pranzul cel mare, un acope-ris de argint, dar cum de argint?! asa cãnici nu strdluceh in fata soarelui,... si fe-resti... tot din aer tors cu multh mhiestriesi tesut in gherghef de aur intunecos...Peste toate aste se jucau apoi razele ye-sele ale soarelui cum se joach vântul cuumbra crengilor, colea primavara când abiase miscd de lene§ ce este.

Petru stete uimit in loc, ca sa se poatãminuna de atata frumuseta ingramáditä.

Mu lt n'a putut sa steh, ch i-a fost de-graba: deschlecd dard, Idsh caii, ca sh paschpe iarba cea plind de roud, isi lud fluerasul

www.dacoromanica.ro

44 IOAN SLAVICI

precum i-a fost zis sfanta Vinere, zise odatä«Doamne ajutd», §i pleca la lucrul cel maimare. Abia merse, a§a singur, pe jos, ocale cam de trei asvarlite bune, pand ce§i dete de un nasdravan adormit de dul-ceata flueraplui. Acesta era unul dintrepandarii jurului cetatii zanei zorilor... OareDoamne cum a putut cre§te atat de lung?

Cum s'a putut intrupa atata de puter-nic? §i cum ii pot fi bratele atata de mie-zoase?!... Cum stätea a§a culcat pe spate,Petru inceph sä-1 masoare cu pa§ii... Nuvoesc sä spun minciuna !... a fost insa lung,foarte lung; atata de lung a fost incatPetru räsuflà odata cu greu, cand ajunsedela picioare la cap,.. nu §tiu acuma cude-a buna seamd... de obosit, ori de uimit :nu e luna la räsarit atata de mare, cat eraochiul nazdrävanului. Apoi barem daca arfi fost §i acesta ca la altd lume, dar eratocmai in mijlocul fruntii... A§a era ochiul !...Cum au putut apoi celelalte sa fie!... Petru,voinic de voinic, dar zau! el multumi luiDumnezeu, flueraplui §i sfintei Vineri,cumcd n'a dat de räu cu acest om neom§i pleca cu incetul mai departe...

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 43

A§a... cam cat merge omul rand ce-ivine sa se pund la racoare, mai mersePetru 'Ana ce dadu de alte lucruri §i maigrozave... Ni§te balauri tot cu Cate §eaptecapete erau intin§i la soare §i adormitiadanc, cand pe de-a dreapta, cand pe de-astanga... Cum au fost ace§ti balauri, aceean'o mai spun: §tie anume toata lumea ba-laurii nu-s treaba de gluma §i de ras... Astaera a doua pazd a imprejurului de curte...Petru trecil cam cu fuga,... nu tiu acumade graba ofi de groaza...

Nici n'ar fi fost Irish' minune, daca s'arfi ingrozit!...

Bälaurul e balaur ! !

Acuma ajunse Fat-frumos la un rau...Sä nu gandeasca insa nimeni, ca acesta

ar fi fost rau ca raurile.... nu apa, ci laptecurgea aici, nu peste nisip de peatra, cipeste pietre scumpe §i margaritare,... §i nucurgea lin sau repede, ci lin §i repede deodatd, cum curg zilele omului fericit... A-cesta a fost raul, care curge jur imprejurpe langa cetate.... tot curge.... tot curge....fard a mai sta, fard a mai merge mai de-parte.

www.dacoromanica.ro

lOAN SLAVICI

Pe marginea rAdlui dormeau tot cam deo sAriturd unul dela altul ni§te lei inghierati...Ce lei Irish' ! Cu parul de aur §i pe dinti§i ghiare tot cu ferecAturh.... Ace§tia eraupaza raului... Dincolo, de ceea parte de rau,era o gradind frumoasä,.... foarte frumoasä...cum nu poate adeca fi deck la zina zorilor.Pe rnal tot flori din flori, pe flori dormeaudulce i lin tot zine din zine, care de care maifrumoase, mai vrajitoare §i mai dulce la fata...

Petru nici nu cuteza, ca sa priveascd in-tr'acolo ?...

Fat-frumos se intreba acuma, cum sa treacapeste rau. Raul era lat §i adanc, §i pesterau numai o punte ;... asta insa cum 1111mai sunt puntile in astä lume... Dincoace§i dincolo, pe un mal §i pe altul, tot cate-ofrunte de punte, pazita tot de Cate patru leidormitori. Puntea insa ? peste punte nupoate trece suflet de om... 0 vezi cu ochii,dar simte0 golatate, cand calci cu piciorulpe ea... Cine §tie din ce o mai fi fost §i astafacuta !... Doar chiar din un pui de nour?

Destul cd Petru rämase pe tarmul rAului.SA treacA ? nu poate. SA' inoate ? nu etreaba. Ce sa facd dard ? !

16

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 47

Hei ! sä nu fie grija de Petru ! Cu unacu cloud el n'o sfkseste ! Se intoarse inda-rapt pana ce ajunse la näsdravanul cel mare.«Ce va da targul si norocul, Wandi in sine,sä stam dard si la vorbd ! «Scoald voinice !striga apoi pe näsdravan tragAndu-1 de ma-neca surtucului. and nasdravanul se de-stepta din somn, intinse palma dupd Petru,...asa ca si cand vrei sä prinzi o muscd.

Petru sufla in flueras... Näsdravanul cazuearasi la pamant.

Asa-1 trezi si adormi Petru de trei oriuna dupd alia,... adeca de trei ori l'a trezitsi de trei ori l'a adormit... and fuse cas'a fie de a patra oard, Petru isi desleganaframa dela grumazi, lud degetele cele miciale näzdravanului si le lega cu ea laolalta,scoase sabia si prinzand pe nasdravan depiept mai striga odatä : «Scoala voinice !Vazandu-se näsdravanul atata de räu bat-jocorit, «Ei, zise catre Petru, nu te luptiin luptd, dreapta ! Stai la lupta, daca estivoinic !»

«Mai asteapta o leacd ! mai nainte am ovorbd cu tine, grai Petru... Jura, cd mavei trece peste r'au, si atunci te las sa vii

www.dacoromanica.ro

48 IOAN SLAV1CI

la lupta.» Nasdrävanul facU jurAmant, §iPetru-1 lasä sä se scoale. .

and nasdravanul se simti de§teptat, serepezi la Petru, ca sa-1 turteascã c'o loviturd...Si a aflat insa omul !

Nici Petru nu era de eri, dealaltaeri, §i

el se rdpezi voinice§te. Trei zile §i trei noptise luptard. Nasdravanul dete cu Petru deinfra' pand in genunchi in pamant ; Petrudete cu nAsdravanul pand in brAu ; earddete näsdravanul pand in piept, si mai inurmä Petru pana in grumazi !...

and nasdravanul se simti ap stramtorat :«Lasa-ma, strigd inspAimantat, lasa-ma cdma dau batut 1»

qTreci-ma peste rau ? intrebd Petru.»(Trec !» raspunse cela din gaura.«Ce sa fac cu tine, daca-ti calci vorba ?»«Ucide-md, fa ce vrei cu mine, numai

acuma ma lasd sd trdesc.»«A§a sa" fie dard ! zise Petru, lua dupd

aceea mana cea stangd a ndsdravanului §io lega de piciorul cel drept, ii baga na-frama in gurd, ca sa nu strige, il lega laochi ca sa nu vadd, §i porni a§a, purtandu-1de manA catrd rau.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 4.)

Când ajunserd la rdu, ndsdrdvanul pd§icu un picior de o parte, cu altul de altade rdu, Iuä pe Petru in palma, §i-1 pusefrumos de cealaltd parte.

«Acuma e bine ! grdi Petru, sufld dup.'aceea in fluera§ §i ndsdrdvanul cazii dealungul pe malul rdului.

Aà treca Petre raul. and zinele celece se scdldau in laptele rdului auzird su-netul fluera§ului lui Petru, ele cdzurd som-noroase, e§ird din lapte §i adormird pe flo-rile de pe mal. Aà dormind le afla Petru,chid se cobori din palma ndsdrdvanului...Nici nu cutezd sa stee multd vreme la ele...Frumoase erau doamne ! Cum puted apoisd fie insd§i zina zorilor ? Sau doard ea ecea mai urdtä dintre cele frumoase? Fat-frumos nu se intrebd mult, ci porni, ca sAvadd.

and infra' in gradind, incepil a se mi-nund din nou. Cat a umblat §i pätit, atatafrumusete n'a mai vdzut...

Lasd cá arborii erau tot cu crdci de aur,cã isvoarele curgeau mai limpede decdtroua, Ca vânturile se mi§cau cantdrid, §i

florile vorbeau vorbe dulci §i frumoase, darloan Sla ui. PON e§ti. 4

www.dacoromanica.ro

50 IOAN SLAVIC!

Petru mai mult se mira de aceea, ca inintreaga aceastä gradind nu era nici ofloare desfacuta, ci numai boboci... Parcäaici a fost stat lurnea locului i era sa fiepururea tot primavard... Oare cand vorinflori florile aceste, dacd n'au avut vremesã infloreascd pand acuma ? Si daca n'auinflorit, pentru ce ?...

.Asa se intreba Petre, asa i Inca siintr'alt chip, in calea lui catre cetate... Nimicnu-i stätea in cale ; nimic nu-i oprea gân-direa; toata lurnea dormea ; zinele de pe laisvoare, pasdrile de pe crengi, caprioareledintre tufite i fluturii de langa flori, toateerau duse de fluerasul lui Petru. Chiar nicivantul nu se mai juca cu frunzele, nicirazele soarelui nu mai sorbeau roua de !De,iarba, i raurile incetard de a mai curge...Singur Petru era treaz : Petru cu gandurilesale si Petru cu mirarea gandurilor sale.Ajunse la curte. Jur imprejurul curtii seintinclea un ierbis frumos si des, un ierbisce fugea ca vantul. Poarta era in frunte,o poartä tot din flori i alte lucruri fru-moase. Pe sub poartä i pe langa poartaearasi flori, care de care mai si mai, incat

www.dacoromanica.ro

zANA. ZORILOR 51

lui Petru i se parea, cä umbla pe nouri,cand calch pe ele. Pe de a dreapta i pede a stanga dormeau zinele ce au fost sapazeasca intrarea in curte. Petru privi intoate laturile, mai zise odatä «Doamne ajutdo

intra in cetate.Ce a vazut Petre intr' aceastä curte, aceea

nici n'o mai spun, stie doara toata lumea,ca curtea Zinei Zorilor nu poate fi cevalucru de rand; Jur imprejur zine impietrite,pomi cu frunzele de aur i cu florile demargele si pietre scumpe, stalpi de raze desoare i netezi ca i paltinul, trepte luciimoi ca i culcusul fetelor de imparatun aer plin de miros dulce i adormitor...

Nici nu voesc sd spun, cd numai grajdul,in care stau caii sfantului soare, era maifrumos deck cetatea celui mai mare im-parat din lume... Ash era asta la Zina Zo-rilor, i nici n'ar fi putut fi altfel... Cumsa fie doara ? Petru se sui pe trepteinfra' in cetate... Cele dintai douasprezece()dal erau din panza, altele doudsprezecedin 'ukase. Urmara apoi doudsprezece deargint i doudsprezece de aur. Petre treciiCu iuteala prin toate patruzecisiopt : aici

.si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

59 IOAN cLVICI

afla pe Zina Zorilor, intr'a patruzecinoulea, care era cea mai frumoasd dintretoate.

Asta casd era lunga, lath, naltd, ca i o

biserica din cele mai frumoase... jur im-prejur paretii erau acoperiti cu fel de felde rnathsuri i alte lucruri minunate ; pejos, pe parnant, pe unde umblai cu pi-cioarele, era nu stiu ce stralucitor ca oglinda

moale ca perina mai erau acum totfelul de lucruri frumoase, ca la Zina Zoriloradecä... Unde va fi doara frumos, dacd nuaicea !... Cum zic lui Petru i se opri rasu-flarea, cand väzii ca se vede in mijloculatator lucruri ash grozav de frumoase...

In mijlocul acestei biserici sau ce eravazu Petre fantana cea vestitä, pentru carea venit el atata lume de parnant... 0 fan-tana ca toate fantanele i nimic mai mult!...Te miri cum a si rdbdat-o Zina Zorilor incasa ei !... Avea niste doage din mosistramosi. Bag sama, a fost lAsat, cã asa sartimana !... Si acuma am sd spun o vorbamare !... Langa fantand era chiar Zina Zo-rilor aievea, asa cum ea era !

Era, doamne! un leagan de aur

si

si si...

si

si....

www.dacoromanica.ro

ZA.NA ZORILOR 5.3

numai Dumnezeu §tie de ce Inca, destulcum ca era frumos, aici in leagän dormeaZina Zorilor pe p erini de matase umplutecu suflare de vant de primdvara... Nici nuera frumoasä... Dar de unde sa §i fie!...N'a zis doara santa Vinere, cd are fel defel de lucruri urate §i ingrozitoare? Ce sämai lungim dara vorba?... Poate ca santaVinere a avut drept. Poate sd fie!... Destul,cand Petru privi la ea, a§a cum dormeain leagan, el stete cu sufletul amortit §i nusufla mai mult in fluera§ul cel vratit... eraincremenit de minunea ce se minuna... Ba!frumoasa era,... frumoasal... mai frumoasädeck chiar cum ti-ar pdrea cd ar fi sa fieZina Zorilor... mai mult nu vreau sa zic!...

Pe de-a dreapta §i pe de-a stanga lea-ganului dormeau cate douasprezece zinedin cele mai alese. Bag sama au adormitleganand pe imparateasa lor... Petru nicinu le vaz6 de privit ce privea la Zina Zo-rilor, pana ce nu tresdrird toate din somn,cand nu mai auzird fluera§ul... Petru... tre-sari dard §i el... §i incepii a cdrità din nouin fluera§. Eara§i adormi lumea, §i Fat-frumos pasi cu trei pasi mai inainte.

www.dacoromanica.ro

54 1OAN SLAVIC!

Intre leagan si fantand era o masa, pemasa un colac alb si moale, framântat culapte de caprioard, i un bocal de vin rosu

dulce ca visul de Acesta eracolacul puterii, si celdlalt vinul junetei...

Petru privi odata la colac, odata la vinsi odata la Zina Zorilor, se apropia dupdaceea cu incetul, päsi doi pasi catre leagan,masä si fantand.

and Petru ajunse la leagan, isi pierch:1

mintile si nu se mai putii rabcia, ci sdrutdpe Zina Zorilor... Zina Zorilor deschise ochii

privi la Petru cu o privire, incat el iipierd6 mintile Inca mai tare...

Suflä dupa aceea in flueras, ca Zina Zo-rilor s'adoarma; Iuã cununa cea de aur,

o puse pe fruntea Zinei Zorilor ; lud obucaturd din colacul de pe masa, bàii oinghititura din vinul intineritor,... i iarasi sä-rutd, i iardsi luã o inbucatura, iarasi bäiio Asa de trei ori una dupaalta... de trei ori a sdrutat pe Zina Zorilor,de trei ori a irnbucat din colac si de treiori a gustat din yin... Dupd aceea um-plut ulcioarele cu apd din fantand si a peritcum pere vestea cea buna. Cand Petru

dimineata...

inghititura...

si-a

www.dacoromanica.ro

ZAN ZORILOR 53

ajunse in gradind, dete de o lume cu toad

Florile erau flori; bobocii se desfacuserA;isvoarele curgeau mai repede; razele soa-relui se jucau mai vesel pe pdretii cetatii,si zinele aveau mai rnultd pldcere in fetelelor. Toate aceste din trei sdrutdri...

Cum a intrat Petru, asa a si esit: printreZine si flori, pe palma ndsdrdvanului, printrelei, balauri i ndsdrdvani... and fu apoiin scara, privi odatd indardt, i vdza cdlumea intreagd s'a pornit in urmaHei! dar si-au dat de om! Nu ca vantul,nu ca gandul, nu ca dorul, nu ca blesternul,ci mai repede de cum trece fericirea s'afost läsat Petru pe cale... Goana rdmaseindardt, i Petru sosi pe jos la santa Vinere.

Santa Vinere stid, cd Petru o s'ajungd,din ranchezatul Murgului, care din cale detrei zile simti apropiarea stdpanului sdu:ii esi dard in cale cu colac moale i cuyin rosu.

.I3un ajuns, Fdt-frumos!ziva, sord sf5ntd!»

Petru-i dete ulciorul cu apd dela fantanaZinei Zorilor. Santa Vinere-i multdmi frumos.

nouA...

.Bund

www.dacoromanica.ro

56 IOAN SLAVIC!

Mai vorbird apoi cateva cuvinte desprecalea lui Petru, despre curtea Zinei Zorilor§i despre frumusetea sorei soarelui, §i Petrupuse eaua pe murgul, cd zdu! el nu preaaved vreme de pierdut... Baba Vinere as-cultà cand cu dulce, când cu amar, candcu drag, cand cu necaz; vdzand apoi, cumCa Petru va sd meargd, ii pofti sdntitate §inoroc.

Petru nici nu stete Wind n'ajunse la santaJoe. Aice se cobori de pe cal §i infra',precum a fost vorba sa fie.

Nici la santa Joe nu se prea opri, zisebund ziva, mai fãcii o vorbd scurta §i ludsändtate bund.

(Stdi! sa-ti mai spun una 'nainte de aporni in cale, zise sânta Joe cu grijd.

Sd-ti ai grijd de viatd; sd nu legi vorbacu om; sd nu mergi iute, gräbit; sd nuiei apa de la 'nand ; sd nu crezi la vorba,§i sd fugi de buze dulci.»

Sä te dud cum ai venit... Calea e lungd,lumea e rea, §i tu ai la tine treabd mare !...ascultd dar de mine. Eaca-ti dau eu o nd-framd ; nu e de aur, nu-i de argint, nici dematasa, nici de mdrgele; e de pdnzandsdclita,

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 57

sh o porti cd e vräjitä... Cine-o poarta, peacela fulgerul nu-1 ajunge, sulita nu-I pa-trunde, sabia nu-1 taie §i gloantele sar depe trupul lui.

A§a grai santa Joe. Petru primi i as-culta ; se !Asa apoi cu Murgul in vant i

se duse... se duse... cum se duc adecd Fetii-frumo§i cand ii mand dorul de casä.

La santa Miercure Petru nici nu se maicobori de pe cal, ci zise «buna ziva» dinspatele calului i mand mai departe.

Intr'o bund vreme li veni cutia cea vra-jitä in minte §i vrand sa audd veste dinlume, o scoase din teaca. Nici nu o scoasebine, nici nu o deschise cum se cade, panace §i incepii a vorbi ce vorbea de acolodin ea.

oS'a suparat Zana Zorilor pentru ca i-aifurat apa... S'a suparat santa Vinere pentruca i s'a spart ulciorul... S'au suparat fratiitai Florea §i Costan pentru ca li-ai luatimparatia».

Petru incepii a rade, cand auzi de atatasuparare. Nici nu tia ce sa intrebe maiinainte.

Cum a spart santa Vinere ulciorul?www.dacoromanica.ro

58 IOAN SLAVICI

oDe bucurie ce i-a fost a inceput a juca§i a cazut cu ulcior cu tot).

Cum am luat eu imparatia de la fratiimei ?

Cutia incepü acuma a spune, ea', fiindirnparatul bat-an §i orb de amandoi ochii,Florea §i Costan s'au dus la el §i au cerut,ca sa impartä imparatia intre dan§ii. Im-paratul li-a spus, cd numai acela va imparatitara, care va aduce apd de la fantana ZaneiZorilor. intelegand, fratii lucrul, mersera lababa Biva §i asta le spuse, ea' ai fost, aifacut §i ai pornit, ca sa vii».

Fratii se sfatuird §i acuma au pornit incalea lui Petru, ca sä-I ucida, sa iee apade la el §i sä imparateasca peste tara.

<Minti, cutie spurcata!» striga. Petru ma-nios, cand le auzi toate aceste, §i dete cucutia de parnant, in cat crapa in eaptezeci

i §eapte de bucati.N'a mai mers mult pand ce §i vazii nourii

din tara sa, simti suflarea vanturilor deacasd §i zari din departare pe ici colea Cateun munte de pe marginile tarii... Petrustete in loc, ca sd vada mai bine, ca-i parea,ca nu e adevdr, ce-i parea.

www.dacoromanica.ro

%ANA ZORILOR 59

Era sä treacd peste puntea cea din mar-ginea imparatiei, când vazii c'aude ceva dindepartare... a§a ceva, ca §i cand ar striga unom, i ca §i când 1-ar striga chiar pe el

dupd nume qMdi Petre !»Vol sd stea in loc.< Mergi ! mand ! striga Murgul. Nu e

bine sd stai !.13a nu ! stai ! sd vedern, ce e, cine i

pentru ce ? Sä ddm fata cu lumea».Petru zise §i suci fraul Murgului.Ei Petre ! Petre ! oare cine te-a invatat

sd stai ?... Oare n'ar fi mai bine sd te plecila sfatul Murgului ?... A5a e lumea, n'ai ceface!

Dupd ce se intoarserd, vdzii, Doamne,pe cine vdzii ! pe frate-sdu Florea §i pefrate-sau Costan... Amandoi erau i impreund,se apropiau care Petru... Petre ! mergi Imana! Sau nu ti-a zis santa Joe sa' nulegi vorbd cu om? sau nu tii ce vesteti-a dat cutia sântei Mercuri ? Fratii veneaucu vorbd bund §i cu buze dulci... Si santaJoe a fost zis... Petre! Petre!.. ai uitat, ce-azis ?!.. and Petru vdzii pe fratii sdi ceidulci, zbura din spatele murgului la ei in

www.dacoromanica.ro

60 1OAN SLAVICI

brate. Doamne! dar cum sa nu zboare ! Decand n'a vazut el fata de om ? de cand n'aauzit vorbd pämanteasca ! ?

Si a curs vorba cum curge intre frati.Petru era vesel i fericit. Florea i Costanerau buni la vorbd §i dulci la buze... Singurmurgul era trist, singur el Ii rasa capul lapamant.

Dupd ce fratii vorbira multe de impd-ratul batran, de tara. §i de calea lui Petru,Florea Incepa a-§i increti fruntea.

«Frate Petre! lumea e vicleana! n'ar fimai bine ca sa ne dai tu noud apa, ca s'oducem noi, gräi fratele viclean. Tie-ti eseunul in cale, iara pe noi nimeni nu ne §tie,de unde venim, unde mergem §i ce ducern».cDa! da! grdi Costan, Florea vorbe§tebine.%) Petru clatind odatd... de cloud oridin cap, i spuse fratilor sal treaba cu nä-frama. Fratii cei doi vazurd acuma, ca pentruPetru nu este deck o moarte. Florea in-cepa dar a bate aLia, ca sã priceapa eapa.

Cam de vre-o trei asvarlite d'acolea erao fântand cu apd limpede si rece.

oNu ti-e tie sete, mai Costane? gra.'Florea tragand odata cu ochiul catre Costan.

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 61

«Da! rdspunse Costan, pricepAnd, ce §icum ar fi sa fie. Hai, frate Petre, sa nestampardm odatä setea §i apoi sã pornimcu Dumnezeu. Noi vom merge in urmata §i te vom pazi de ndcaz §i prim ejdied>

Nu merge Petre !.. nu merge ca nu daide bine !... murgul necheza &Tata... Hei !dar Petru nu 1-a inteles !...

Ce s'a intamplat dupd aceea ! ? Ce sase intAmple ? Nimic nu s'a intamplat

FAntana era lath' §i adancd...Fratii pornird cu apd catra casa, ca §i

cAnd ei ar fi adus-o chiar dela Zina Zo-rilor.

Murgul mai nechezd odatd, a§a de tur-burat §i de dureros, kick se infiorard §i

fugi pand la fantAna,.. §i steteimpetrit de durere.

Ao fuse treaba cu Petru cel voinic §iFat-frumos viteaz ! Bag' sama a§a i-a fostursita, ca s'ajunga in ceas räu!

La curtea imparatului se Mai ospdt §iveselie mare. Merse, vestea in tara, cumcã feciorii imparatului, Florea i Costan,au adus apa dela fântAna Zinei Zorilor.

Imparatul se spala cu apa pe ochi §i

pddurile...

I.,

www.dacoromanica.ro

62 MAN :q.AVICI

vaza,cum om Inca n'a mai vazut... Erain casa Imparatului pe dup. cuptor unvas cu curechi ; in doaga acestui vas §edeaun verme : imparatul 11 väzñ prin lemn, a§avedeh de bine.

Dupd ce imparatul imparti tara intre fe-ciorii sal cei voinici, se retrase in curteasa cea mare, ca sa-§i trdiasca zilele batra-netelor in pace !

A§a se sfar§i treaba cu apa dela lantanaZinei Zorilor. Tara facfi un ospat de treizile i trei nopti §i se puse iard§i la lucru,ca i cand nici nu s'ar fi intamplat nimic.

Dupd-ce Petru se departase dela leagan,e0 din casa §i curte... dupa ce sunetulflueraului nu se mai auzia, Zina ZorilorIi veni in ori, deschise ochii, radica capul§i privi in toate laturile cautand nici easingura nu §tia ce... Ce a fost ? intrebape de jumatate Inca prin vis. qCine ?

I se parea, cum ca a vazut ceva prinvis, ba chiar aieve... ceva dulce, placut,o fiinta... ca i cand ar fi omeneasca, insämai puternica in privire, mai altfel decal

* *

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 63

ceea ce a fost vazut pana atunci... «Nutiti voi ce a fost ?.. Ati vazut §i voi ?..

Sau ati dormit ?.. ati visat ?» Ap intrebaZina Zorilor pe Zine... i se intreba pesine insa§i... li 'Area ca de cand a vazutce-a vazut chiar nici sufletul sari nu maie tot acela... Si nimene nu-i raspundea, toatälurnea stdtea uimitä.

Vdzir cununa... Ce cunund frurnoasa !...Cine oare a cules florile din ea ? cine oarele-a impletit in cunund?... §i cine oare aadus aici cununa §i a lasat-o la mine peleagan ?!» arra Zorilor se intrista!

Vazir panea pe masa... Lipseau din eatrei bucatele: una de-a dreapta, una de-astanga §i una din mijloc.

Din vinul junetei lipseau asemenea trei in-ghitituri : una de de-asupra, una din fund§i una din mijloc... A trebuit sa fi fost ci-neva aicea... aria Zorilor se intrista Incamai tare: ii parea, ca o doare ceva, si nu§tia ce §i unde...

Apa in fantana era tulbure... Apa! apda dus cineva de-aici!... Zana Zorilor sesuparä.

Cum a putut infra cineva fard veste ?L.www.dacoromanica.ro

64 IOAN SLAVIOI

Unde e paza cea asprd? nazdrdvanii? ba-laurii ? Ce au fAcut leii ferecati?! si zAnele?si florile! si soarele?!... Nimeni n'a pazit?nimeni n'a fost la locul sdu?!.. Zdna Zo-rilor se supra' pe deplin.

«Lei, zmei, balauri, ndzdrävani, porniti,goniti, ajungeti, prindeti si aduceti», po-runci Lana Zorilor in supdrarea ei cea mare.

Porunca sunA, si toatä lumea se puse inmiscare.

Petru s'a fost insa intins la fugd, incatnici razele soarelui nu-I puteau ajunge.

Toti venird tristi, toti aduserd vesti triste.Petru a fost trecut peste marginile impärd-tiei Zorilor, unde intreaga pazd nu mai aveAputere.

Zdna Zorilor isi uith acuma supararea detristä ce se fad' si trimise pe sântul soare,ca sä umble 'n lume, sd facd din sapte zileuna... sa cerce, sa afle si s'aduch vesti.

0 zi din sapte zile aria Zorilor n'a fAcutalta deck a stat si privit in calea soarelui.a privit... privit... pánd ce au inceput a-icurge lacrämile din ochiori, nu tim acumade privitul cel mult, ori de durerea §i do-rul ei cel mare !

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 65

Iata-ntr'a aptea zi santul soare se rein-toarna... ro, trist §i obosit... Iar4 vesterea !... Hei ! cd Petru era unde razele soa-relui nu pot pätrunde !

Dupa ce Zdna Zorilor vazii, cd §i cea dinurma cercare ffi in zddar, dete porunca asprdin Ora :

Zanele sä nu mai zambeasca, florile sanu mai miroase, vânturile sa nu mai mi§te,izvoarele sa nu mai curga limpede, §i ra-zele soarelui sä nu mai lumineze. Porunciapoi, ca intre lume §i imparatia Zorilor sase lase valul cel mare a intunecimii, princare sa nu strabatã deck o singura razadin soare, care sa duca vestea 'n lume,cumcd «pand ce nu v'a veni acela, care adus apa dela fanfana, soarele sa nu se maimi§te pe cer.»

A mers vestea in lumea cea intunecoasä...oamenii intelesera, Ca lumina cea grozavanu e deck pentru lumina ochilor impara-tului...

Nimeni nu vedea in lume afara de im-paratul ; nimeni nu vedea necazurile intu-nerecului deck imparatul. Dete dar fiilor salFlorea §i Costan sfat §i porunca, ca sä por-

loan Slit\ ici. Pove;ti. 5www.dacoromanica.ro

66 IOAN

neasca, sá rnearga §i sä mântuiasca lumeade intunerec. Cine a mintit una, minte i adoua; Florea se puse in §ea §i porni catreimpardtia Zorilor acuma, când Petru a fostcuratit calea. CAnd Florea era s'ajunga lacurtea zanei Zorilor, arra Zorilor simticumcd va sa vina ceva strain. «Vine cineva?intrebd cam aspru.»

«Vine», rdspunserd zmeii, ce stäteau pazala punte.

«Cum vine ? peste punte ori pe suptpunte.»

Puntea era acurn §tim noi cum era!Florea trase pe sub punte.

«Voinicul vine pe sub punte ! räspunserasmeii cam in glurna.

«Grijiti de el, neagra va fie lumina !»Zise acuma Zina, §i primi pe Florea casa intre.

Pe Florea-1 trecurd fiorii când vdzir atatafrumuseta.

«Bun ajuns voinice ! tu ai furat apa ?«Sa fie de bine ! zau eu am luat-o.«Tu ai baut vinul ?Florea stete mut.«Tu ai mancat pAinea?

;-,LAVICI

www.dacoromanica.ro

ZARA ZORILOR 67

Florea zise qba».cTu m'ai sdrutat ?»Florea-si uitd vorba.«Na! oarbd-ti fie lumina! invatd-te sd mai

rninti !»Zise acuma Zina supdratd, si dete lui

Florea cloud pälmi, una pe de-a dreapta,una pe de-a stanga, incat estuia i se intu-necard ochii ca pdcatul lui cel mare.

Doi zmei duserd apoi pe orbitul de Floreaacasä, si treaba se gäti.

Porni si Costan in urma frätine-sau.Porni, ajunse, o pall si reinturnä.in lume nu mai rdmase acuma nici o

razd de lumina.Asa rdmase lumea 'ntreagd oarbd de dra-

gul ochilor unui impArat...Dupd ce Zina Zorilor a vdzut, cum-cd nu

poate afla pe Petru, a chemat la sine peintreaga tara sa, pe zmei, Maud, näsdrd-vani si lei, pe toate zinele, pe toate florile,pe toti supusii i-a chemat la sine. Chiar sisântul soare a trebuit sa se coboare de pecer, sd desfrane caii dela calutd, sa-i bagein grajdiu si sa intre la Zina Zorilor... Cândau fost asa toti adunati impreund, Zina Zo-

www.dacoromanica.ro

68 IOAN SLAVIC!

rilor nu le imparti mai mult la porunci, eltristä §i mustrata cum era, lud ziva bunadela toti sup4i sai, le multarni pentru iu-bire §i credinta §i-i trimise in lume, ca samearga sa faca fiecare dupd capul §i pri-cepirea sa. Numai doi lei, doi zmei, doi ba-lauri i tot atatia näsdravani opri la sine,ca sa fie cine sa-i pazeasca puntea. Trirnisetoate Zinele in gradina §i lasä, ca sd nuintre 'n curte pänd ce nu o vor vedeh peea senind ; rasa' ca florile sa miroase d'aiciinainte un miros, care imbatä ofice fiintaorneneascd, .ca vanturile sä se mi§te Can-tand atata de dureros, incat -orice sufletomenesc sä pl'angd când le aude, ca isvoa-rele sa curga apd amard, §i läsa ca soarelepe toata ziva data de Dumnezeu sä arunceate de §eapte ori §eapte raze seci in lume...

Dupa ce toate aceste le rândui, se dusela roata cea mare, pe care era invartit firultraiului omenesc, §i opri roata de a se maiintoarce §i viata omeneasca de a mai curge...Dup' aceea... Zina Zorilor s'ascunsa din fatalurnii in fundul curtii celei mari, in locul celmai intunecos §i mai negrijit...

Zmeii, balaurii i nasdravanii e§ira 'n lume

www.dacoromanica.ro

ZINA ZORILOR 69

si de ru§ine ce le era, s'ascunserd in celemai adanci pustiuri i pe§teri ca ochiulomenesc sh nu-i mai vadd ; leii '§i lepädarapärul de aur §i ferecatura de pe ghiare §idinti, §i de suparati ce erau, se facurd sal-batici; Zinele s'ascunserd prin gradini ; flo-rile, isvoarele i vanturile se supusera vointeiZinei Zorilor, i razele seci, fära calduralumina, si astazi se vad intinse pe cer coleain noptile de \Tara...

Viala omeneasca stete locului, §i timpulinceth .d'a mai curge...

Doi lei, doi zmei, doi balauri i doi iiäs-drãvani se puserd paza la punte...

Cat a ramas imparatia Zorilor astfel, aceeanu se stie si nici nu se poate spune...

A trecut multa vreme a§a fara sä fi curs!A inteles §i santa Vinere, cä Zina Zorilor

s'a suparat ; raza cea pustie §i vantoaselece cutrierau lumea intreaga i-au fost adusstire de mult... S'a suparat de jurnatate, iarde cealaltd jumatate s'a bucurat : s'a supd-rat pentru-cd nu puteh sä mai priveasca incautatoare, §i s'a bucurat pentru-cd vedea.pe Fat-frumosul sau cel voinic scapat i pevecina sa cea frumoasa trista... A mai fost

§i

www.dacoromanica.ro

70 IOAN SLAVICI

apoi necäjitä pentru-cd i s'a fost spart ul-ciorul cu apa cea minunatd.

Cand sfanta Vinere vazit insä, ca intu-nerecul nu mai inceatd, lumina nu mai vine,.si cand peri si cea din urrna razd de peparnant, zic, cand sfanta Vinere vazii caZinei Zorilor i-a trecut de gluma, ea po-runci vantoaselor, ca sd porneasca toateitnpreuna, sa se izbeasca in vdlul cel maredela marginea imparatiei, sd-1 miste dinloc si sd facd ca lumina sa curga in lume.

Vantoasele pornird... care de care maiturbate, care de care mai grozave si maiinfricosate,... cum merg adeca vantoasele...Ti se parea, ca au sa ia lumea cu , sine sisä nu se mai opreasca in loc cu ea...

Ajunsera la väl,... se izbird in el... sicum se izbira?... Välul nu se miscd!...

Vantoasele se mai isbird odatd... apoiInca odata... adeca de trei ori una dupd alta.

...Si apoi nu se isbird mai mult... vazuracumca valul stä mai tapan deck parnantulin tatanele sale... Statura cateva clipite lo-cului rusinate si obosite, se intoarserddupd aceea indaret, si inconjurard odata lu-mea in mania lor cea turbatd... Ce a fost

www.dacoromanica.ro

%ANA ZORILOR 71

calea lor?... acuma-si poate gandi fiecarece a fost! Bine cu de-a bunk searnd n'aputut fi ! vai si amar !!..

Vdntoasele sosird acasd si spuserd sfin-tei Vineri, cum si ce e cu valul.

SfAnta Vinere se supärd acuma si de cea-laltd jumdtate; trimise vântoasele la curteaimpAratului, ca sd clued lui Petru vorbd sisfat : sd meargd sa sted de vorbd cu ZdnaZorilor si sd facd ce va face, ca sd aducdlumina in lume.

Vdntoasele pornird de-a doua oara...acuma ceva si mai incet... mai nepripit,...ca si cdnd pleci adecd in treabd bund si

la om de ndrdvald... Ajunserd la curte...Petru nu e!...

Vântoasele incepurd a se rniscd mai astrain.

Petru a pierit in cale.Vântoasele luard curtea din stânga...

apoi din dreapta... apoi din mijloc... 0 in-toarserd, sucird, ridicard si aruncard pândce nu se mai alese nimic din ea... Dupdaceea pornird cu vestea despre moartea luiPetru cdtre coliba sfintei Vineri.

«Porniti cu totii in lume ; miscati tot ce

www.dacoromanica.ro

72 IOAN SLAVIC!

e de mi§cat, §i aflati pe Petru. Viu saumort mi-1 aduceti! porunci sfanta Vineredupa ce auzi vestea cea tristä.

Trei zile §i trei nopti vantoasele nu maistetera...

De trei ori scoaserd copacii din radacini,de trei ori scoasera raurile din cursul lor;de trei ori sfaramara nourii isbindu-i destanci; de trei ori maturara fundul marii §ide trei ori prapadird fata parnantului.

Toate fura in zadar!... Ele intrara acasacare de care mai obosite, care de care maimanioase §i mai ru§inate.

Numai una n'a sosit Inca: vantul cel deprimavara lene§, moale i intarziatic... Undesa fi Camas?... Toti §tieau, cd multä treaban'o fi fost sa faca... Cine tie... de obositce-o fi fost s'a pus undeva la racoare...Nimeni nu-i mai batea capul cu el.

lac'odata intr'un tarziu, dupd ce toatälumea §'a mai rupt gandul de a mai aflape Petre, frunzele incepura a se rni§ca.

Sfanta Vinere sirnti molatatea suflarii siqi afard. .

«Ce veste aduci? intreba pe cea maidragd dintre vantoase.

www.dacoromanica.ro

ZA./CA. ZOR1LOR 73

«Tristä e de tris.ta, dar bund-i de buna,§opti vantul cel tandr. «Dupa ce rn'arn fostobosit de atata cercare, de atata spart §ipradare, dadui de-o fantana seacd, i cu-getai sä intru in ea, ca scutit de surorilemele, sa ma mai odihnesc inainte de aporni catre casä.

«Si 'n fundul fantanei afla§i pe Petru?striga santa Vinere plina de bucurie.

«Da! §i pe murgul de o parte.«Du lce-ti fie vorba, dragu-ti fie sufletul,

§i pururea veste buna s'aduci ! Zise acumasanta Vinere catra vantul cel de primavard,ii porunci apoi ca sä se rapezeasca pandla santa Joe §i sa-i spuna ca sa gateascacu tigaea de aur, ca de Petru nu e bine,sa sara d'acolea pand la santa Miercure,§i sa-i spund ca sa vina la fantana cu apavietii.

«Inteles-ai? ii mai zice santa Vinere. Safii cu'n picior aici, cu unul acolo! si por-nird cu totii... Sosira cu totii la fantana ceapardsita...

De Petru nu era decat os i cenu§a.Santa Miercure lud oasele §i le inchee

la olalta... Nu lipsea niciunul.

www.dacoromanica.ro

74 IOAN SLAVICI

Santa Vinere porunci vantoaselor ca sadesfuride fantana, s'arunce pulberea in sus§i s'adune cenusa lui Petru... Toate se fa-curd...

Santa Joe facii foc, culese roua de pefrunze in tigaea cea de aur... §i puse tigaeape foc... and apa incepii a fierbe, santaMiercure zise trei vorbe... privi odatä catraraskit, odata catre apus, odata catre meazazi, odatä catra meaza-noapte, apoi aruncãearba vietii in apa cea fearta.

Tot a§a fad' §i santa Vinere cu cenusalui Petru. Santa Joe numara dupa aceea,unul, douä, trei, §i ILä tigaea de pe foc.

Din cenu§a lui Petru, din roud §i dinearba vietii s'a fost facut o unsoare miro-sitoare. Vantul cel de primävara sufla odatapeste ea, §i unsoarea se slei. Acuma unsera.oasele lui Petru cu unsoarea de §eapte oriin jos, de §eapte ori in sus, de §eapte oricruci§, tot de atkea ori curmezi§, §i candfuserd gata, Petru sari in picioare... pe deo suta §i pe de o mie de ori rnai frumosdeck cum a fost... pe de o suta §i pe deo mie de ori rnai voinic §i mai falos deckcum a fost !

www.dacoromanica.ro

ZANA zon1Lo1 75

oSai pe cal, voinice! zise santa Vinere.Indata ce Murgul simti pe stapanul sau

in spatele sale, incepu a necheza si a scd-Ora din picioare... Era mai viu decat cuma fost cand-va!

oUnde pornim ? intreba vesel.oC6trä casa! raspunse Petru.oCum sa mergem ?o Ca blästamul !Petru multumi de vorbd si treaba, se

intinse apoi la cale, si merse... merse..., cummerge adeca blästemul,... 'Ana ce ajunse lacurtea imparatului. De curte nu mai eradecat locul... Nu vedeai urma de om, delacare sã poti auzi o vorbd sau o veste...Eacd intr'un tarziu baba Birsa es1 din fundulunei pivnite mucezite.

Petru intelese ce e, cum, din ce pricind,intoarse fraul Murgului, si merse mai re-pede decat cum a venit... Nici nu räsuflapand la impäratia zorilor. Cata vreme atrecut, de cand a ramas cum a fost sä ra-mand trebile 'n imparatia Zorilor aceea cuvorba si graiu nu se poate spune...

Multd vreme a trebuit sd treacd!..,and Petru sosi la punte, in soare nu

www.dacoromanica.ro

76 IOAN SLAVICI

mai erau deck trei raze luminoase, §eaptecalde §i noud seci,... celelalte toate le-a fostlepadat cu deamänuntul... and Petru seopri cu Murgul, toata lumea se opri cu el,ca sà vadd ce va fi sa fie acuma.

Tana Zorilor simti, cum ca ceva deschilinittrebue sa. fie 'n apropiere, parea catocmai acuma s'a de§teptat din visul celce-a facut-o tristä... Ea dorea... nu tia ce...tocmai ca §i atuncea... «Cine vine ?» intrebacam cu jumatate de gura.

«Tine-te bine stapane!» zise murgul.Petru stranse din pinteni, trase din frau,

§i nici nu se simti pand ce fuse de cealaltäparte de punte.

«Voinic vine peste punte!» strigard pazi-torii ridicandu-§i palariile din cap...

Tana Zorilor nu se mai mi§cd din loc§i nu mai grai nici o vorbd... Ca pe neva-zute sari Petru la ea, a cuprins'o in brate,§i o saruta... cum saruta adecd Fetii fru-mo§i pe zanele dragastoase...

Imparateasa zorilor simti, Ca simte ce n'amai simtit... Nu mai vorbi, nu mai intrebaci facii semn ca sa bage pe Murgul in graj-dul soarelui §i infra cu Petru in casa...

ca-i

www.dacoromanica.ro

ZANA ZORILOR 77

Zane le incepura a zambi vesel ; florileincepurd a mirosi duke; isvoarele deterd acurge limpede; vanturile se prefäcura incantec de bucurie ; roata vietii incepu a seintoarce mai repede deck prisnelul; valulcel negru cazii la parnant, §i soarele stra-lucitor se ridica in sus Cate ceruri... sus...mai sus deck cum a fost cand-va... Si'nlume se facii lumina ca fata soarelui, incknoud ani, noud luni §i noua zile oameniinu vdzura nimic de lumina cea infrico§ata.

Petru merse acasa, aduse pe tatal sau celbatran §i pe rnuma sa cea batrand, facii onunta inck ii merse vestea 'n noudzeci i

noud de tari §i se facu imparat peste aman-doud impäratiile,

lard fratilor Florea §i Costan li se detelumina ochilor... ca sa vada §i ei fericirealui Petru.

Asta a fost, dragii mei cei buni, povestealui Petru Fat-frumos cu Zina Zorilor dintara soarelui.

Petru a trait §i a imparatit cu pace §icu sandtate,... §i doard mai imparatqte §iastazi cu ajutorul lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRUPOVESTE

fost ce a fost; dacä n'ar fi fost,nici nu s'ar povesti...

In mijlocul codrilor, langa dru-mul cel mare, langa drumul cel de Ord,pe unde umbld §i trece imparatul cu voiniciisdi, era odinioard o crd§md : la crd§maaceea era o crasmarita ; crasmarita avea ofatd, §i pe fata o chema Florita. Fata astanu era insä fiica crasmaritei, §i cr4mdritanu era mama fetei : fata era fatd färd pa-rinti, §i crasmarita maica de suflet a fetei...Cine sd fi fost parintii fetei, chiar nici ceimai bdtrdni §i mai cu sfat oameni nu pots'o spund : asta nime n'a putut s'o inte-leaga... Inteo bund dimineata cr4marul s'a

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRIT 79

dus dupd lemne la padure... §i... eaca cesä vezi : pe o poeand limpede §i plind deflori a aflat o fetitä ce se juch cu ni§tepui de cdprioara. Cum, cand i de undesa fi ajuns copilita asta prin codru, aceeaminte pdmânteasca nu poate s'o priceapd.Doar a crescut ca §i florile din pämânt ;doar a cAzut ca §i stelele din cer; sau s'aprefäcut cumva, pe nepricepute, din vaz-duhul curat. Destul cum c'atâta era de fru-moasä fetita asta, incat de-ar fi fost sa fiedin om, ar fi trebuit sa fie cel putinfata de impArat. Cine tie ? vre-un im-pdrat ce domne§te in ascuns prin adanculcodrilor...

Cra§marul s'a läsat de lemne, a luat fatain brate, a dus-o acasä... §i de aici inaintea fost fata de suflet a lui si a cra§maritei.

A§a a crescut apoi fata la cra§md. Intoata ziva se facea mai mare, §i cu cat sefacea mai mare, cu atata mai frumoasä lafata, mai pla'cuta la faptura §i mai dulce§i mai inteleapta la vorba. Pentru aceeaoarnenii o numeau Floare, Floarea ceafrumoasä dela cra§ma din codru.

Nu numai Florita, ci §i maica-sa, era's-

www.dacoromanica.ro

80 IOAN SLAVICI

marita era insa frumoasä. Cr4marita nuera insa a§a frumoasa ca §i Florita, §i Flo-rita altfel iard, nu ca §i cra§marita. Cra§rnd-rita era frumoasd ca §i o 'Jana de päun ;Florita era frumoasd ca i o floare ce creteascunsä in umbra tufelor. Cra§marita erafrumoasa, incat nimeni nu se putea rabdaca sa nu vorbeasca cu ea, §i nimeni nucuteza sä priveasca la ea ; Florita erafrumoasa, incat nimeni nu se putea rabdàca sa nu priveasca la ea, §i nimeni nucuteza sa vorbeasca cu ea. Cra§maritaatata era de frumoasa, incat dacd-i vedeaifata oglindita in fata vinului, ti se pdrea,cumca vinul e mai tare §i mai infocat ;Florita atata era de frumoasa, incat dacd-ivedeai fata oglindita in fata vinului, ti separea, cumcd vinul e mai duke §i maimoale.

A fost mers dard vestea in lume §i inOrd, cumcd la cra§ma din codru se behvinul cel mai bun, cragnarita din codru ecea mai frumoasä cra§marita din tara, §icumcd Floarea codrilor e cea mai frumoasafata din lume. Cati drumeti treceau prinOra, toti se opreau la cra§ma din codru,

www.dacoromanica.ro

PLOIZITA DIN CODKJ bl

gustau un strop de vin, vorbeau o vorbdcu crti§marita §i aruncau o privire la Flo-rita, §i apoi, cat trdeau pe lume, vinulcel bun, vorba cea dulce §i fata cea fru-moasd nu le e§eh din minte.

Intr'o zi de dimineatá trece vestea dingurd in gull Ord ce ajunge la cr4ma dincodru, curnca peste ziud are sä treacd im-paratul pe aici pe Itinga crA§ma, cu voi-nici, cu curte §i cu mare lucru si treabd...precum trec adecd impäratii. Cr*narita,...Acuma §tim noi, cum sunt muierile ! Däin dreapta, cid in stiinga, sparge, §terge,curate§te! s'a chitit, s'a pieptanat... cumfac adecä muierile, ctind nu e ca totdeauna.Din zori de zi pAna in prtmzul cel marenu s'a mai miFat dela cAutatoare: tot s'asucit §i desucit, pand cand nici ea singurdnu §tia ce are sd mai faca. CAnd se simtigatita cum se cade, ea se puse inainteacautätoarei, privi indelungat §i cu drag lafata sa, apoi grái :

Frumoasa sunt, oglinda ?>«Frumoasä zdu, rdspunse cdutätoarea; pe

de o suta §i pe de o mie de ori e insämai frumoasd Florita, pentrucd ea are fata

loan Sla ici. PON ezti. 6\www.dacoromanica.ro

82 IOAN SUSHI

ca zorile dirninetii, ochi ca §i campul ce-rului §i trup ca raza soarelui».

Crtt§mdrita nu mai asculta nici o vorbd,ci iel afard, izbi ua, inträ in cragna si sepuse cu vorbd asprd §i neimpdcatd la Ho-rita : cd nu e bund, cä e proastä, ca e le-ne0 ca e toate, numai aa nu, precumar trebui sä fie.Dupd ce i s'a fdcut apoidestul de vorbe, a dat poruncd asprd, caFlorita de aici inainte in toatä ziva sd sescoale des de dimineatd, sd mature casa,cra§ma, curtea, sã spele toate vasele, sã taelemne, sá facd foc, sä fiarbd mancare,...iar4i sd mature, sa spele, sä tae lemne,sä facd foc §i mancare pand ce s'o facenoapte ; iar dacd s'a fdcut noapte, sd sesue in podul casei, sd-§i coboare un sacde grau necernut §i s'aleagd gunoiul dinel, ca numai semintele curate sa. rdrnand ;numai dupd ce va sfari toate aceste lucruriii era iertat sã se culce §i sä doarrnd petrei scanduri de goron.

Imparatul veni, gustd o picaturd de vin,grdi o vorbd cu cra§marita cea frumoasä,

§i-§i merse mai departe in cale.Florita... sdrmana de Morita ! ea trei

§i

www.dacoromanica.ro

PLORITA DIX CIODRILT 83

luni, trei saptamani §i trei zile trase'n jugulcel aspru, fArA sä graiasca o vorbd, fArd

sä planga o lacramd, fara sA 'ncetecanth cantecele vesele... i pe cat munceamai mult, pe atata ti se pArea mai rumAndla fatA, mai vie la privire §i mai harnica§i mai sprintend §i mai dragastoasä.

Peste trei luni, trei saptAmani §i trei zileearA§i sosi vestea, cum ca imparatul era satreaca cu voinicii pe langd cra§md... Cra§-marita se gati Inca mai cu tortoiu deck incel dintai rand §i, cand se simtl gatitä, ea-rd§i intreba pe cautatoare :

«Frumoash sunt oglincla ?»«Frumoasä zau ! raspunse cdutatoarea,dar de pe o sutA §i pe de o mie de

ori e mai frumoasä Florita, pentru ca eaare fata ca mArul, ochi ca §i caprioara §itrup ca §i crini§orii».

Ce vorbe a zis, ce vorbe n'a zis cra§-marita cdtre Florita, aceea nici n'o maispun : §tie acuma fiecare, cum cd, zdu !muerile n'aleg la vorbe, cand le-a trecutde gluma... Vai i amar d'acela, care 'nlurne n'a avut parte de bine, care n'arernaica, n'are taicA, n'are frati, n'are surori,

a-§i

www.dacoromanica.ro

84 DOAN SLAVIC!

ci stä a§a singur ca §i frunza acatata d'unpaianjen... Bag sama aa e data, ca unulsã stranga i altul sã franga.

Cra§rnarita, in supararea ei cea mare, po-runci, ca Florica de aici inainte sa nu maieasä la fata soarelui, ci tot in pivnita ceamare din fundul gradinii sa munceasca. Lasaapoi sä se faca un razboiu, cum nici inaintede aceea, nici dupd aceea n'a fost altul:numai suveica 1) era atata de mare, in catvoinic trebuea sa fie acela, care sa ti-o ridicedela parnant. Cum au trebuit apoi sa fie cele-lalte! Pe acest razboiu a trebuit apoi sa teseFlorita pe toata ziva noud coti in lung, opanza, in care urzeala era din fire in cat nule vedeai cu ochii, ear näsadeala din funii,pe care nici cele mai sälbatice fiare nu le-arfi putut rumpe, §i apoi sä tese, incat nicinäsadeala sa nu se vadd prin urzeald, niciin urzeald sa nu se faca crimpita 2). Daca

1) oSuveica# se nume,te instrumentul cu ajutorul cAruiaondvideala», adicA firul tesut, se trage prin ourzealdo, adicAfirele fungi, in care se tese.

2) Crimpifii- este termenul pentru incurcarea firelor.Acea femee tese bine, care nu «roade», adica rumpe $ileaga «no& in pAnza care .bate des >, incAt firele cruci$enu se deosibesc, ci sunt dese unul HMO altul.

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODIW S5

Florita si-a fäcut lucrul, ea are sa capeteo bucatica de pane, facutd jumätate dinpazme, jumatate din cenusa, si un ulciorde apd clocitä la soare.

Irnparatul a venit, si-a gustat picatura devin, si-a graft vorba cdtre crasmarita ceafrumoasa si si-a facut calea mai departe.

Florita noud luni, noua saptamani si

noud zile a muncit, sarmana de Florita, inintunerec, ascunsä sub pamant si chinuita,si flämanzità si batjocoritä ca vai si amarde eal..

Peste noud luni, noud saptamani si nouazile, acuma de-a treia oard, iards sosi ves-tea, cumcd Imparatul vrea sä treacd pelangd crasma cum inainte de asta n'atrecut Inca, adecd cu mare lucru si treabasi cu multd socoteald... Era ca astädata nunumai copitele, ci si cozile si coamele cailorsa fie aurite... si fel de fel de lucruri, decare inainte de asta nici nu s'a vorbit...Era adecd sa fie lucru mare si imparatesc!...Se zicea curn c'acuma vine si feciorul im-paratului, un voinic,... voinic ca si un fe-cior de imparat...

Crasmarita?.. trei zile si trei nopti eawww.dacoromanica.ro

IOAN SLAVICI

n'a stat in loc... In zorile de-a treia ziudcr4rna era mai curata deck ghiocelul

cra§marita mai chitita §i mai hoscoco-rata deck ce-a fost ea insd§i candva.apoi a§a ctim era, se puse, acuma de-atreia oard, inaintea cautatoarei.

«Frumoasd sunt, oglinda?%>«Frumoasa zau!grai cautatoareadar

pe de-o sutd §i de-o mie de ori e mai fru-moasä Florita, pentru ca ea are fata ca §ifagurele topit, ochi ca §i nevasta unui irn-parat §i trup ca §i rou§oara de pe flori».

Cra§marita nu rnai zise nici o vorbd,i§i inghici mania, i, plind de ganduri amare§i de necaz nestamparat, se a§ezd pe prispade dinaintea casei pentru ca s'a§tepte §i sävaza sosirea

lacá inteun tarziu, cam pe cand sta soa-rele la pranzul cel mic, se väzii din de-partare, ca vine, cd s'apropie, c'acu§ s'ajunga

ceva ca §i un nor stralucit.Venea impäratul cu voinicii §i cu feciorul

sau, venea insä, incat copitele cailor nicinu fäceau colb §i pulbere, ci numaia§a...din strälucitul aurului celui mult simteai,cumca acu va sa fie aici... Cand cra§-

86

§i

Si

imparatului...

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN COD1W 87

rndrita §i oarnenii ce stAteau de vorbd inain-tea casei vdzura, cumcd de aici inainte nue gluma §i rds, ci chiar va sa fie ceva, eicu totii se scularA in picioare §ifAcuraddeca cum fac oarnenii de treabd, cdndare sd fie lucru cu cinste §i mare... Poti

acuma ce e aceea, and vine chiar Irn-päratul cu oamenii §i cu feciorul sari !...CrdsrnArita i§i tocmi catrinta, se scuturade colb §i se supse la buze; oamenii i§i

luarA palariile din cap §i se netezird la par...lard Florita tocd din rasboiu.

Abia fura gatiti, pând ce sosi i im-paratul §i navali cu ceata cea stralucitdasupra cra§mei. Imparatul, feciorul celde impdrat §i voinicii cei mandri se cobo-rira toti cu totii de pe cai, ziserd «bunaziva», §i baurd vin de cela bun... Dupa ce§i-au bdut vinul i i-au zis vorbele, incAle-card apoi §i se duserd Inca mai repededacdt cum au fost venit... De Florita...nimeni n'a intrebat, nimeni nu s'a ingrijit....Numai feciorului de imparat i se pared, cumcdnu e, precum ar trebui sa fie: cumcA vinulnu e ca lauda, cumcd cra§marita nu e

ca vestea... Ce sä faci insa?... Si el i§i

§ti

www.dacoromanica.ro

8s MAN SLAVIC!

dete pinteni la cal si se repezi mai departecu ceata cea stralucita...

Dupd ce irnpäratul, voinicii i feciorulde imparat s'au fost departat, crasrnaritachernd la sine pe baba Boanta, o vrajitoarevestita, care era atata de batrana, incattinea minte, cand codrii erau ca iarba,muntii ca musunoiul i vane ca i creta-turile la ea pe atat de batrana eraBoanta, si de cand traeste n'a facut altadecat vraji i alte lucruri ascunse i ne-pricepute... Acurna era vorba, ca sa facdce va face cu sarmana de Florita.

Dupd multd vorba i indelungata sfätuirecrasmarita se intelese cu Boanta, ca astasd lege pe Florita la ochi, s'o duca in codru,sh-i scoata ochii i s'o lase acolo, ca s'omanance fiarele i alte grozavenii de aceleadin pädure si de prin guduroaele intune-coase.

Mult sfat nu s'a facut dupd aceea. Boantamerse in pivnita, lega pe Florita la ochi,..

facit precurn i s'a fost zis.and ele ajunsera in adancul codrului, pe

unde fiinta omeneasca n'a cdlcat de ande lumea, Boanta scoase cutitul cel mare,

§i

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRL S9

deslega legatoarea cea neagra de pe ochiiFloritei i fad], ca sa-si faca treaba... Abiaprivi insa la Florita in fata si in ochi, eascapa cutitul din mand i stete uimita Siincremenitd cum sta omul cand marelucru i se pune in cale... Multi ani a trait

multa lume a umblat baba Boanta : peFlorita n'a vazut-o deck odata... De fru-moasa ce-o vedea Ii parea cumca nici n'ovede, ci numai gandeste... Florita...sta si ea uimita de ce vedea: ea, sar-mana! nu stia, ce are sd i se faca, ceare sa pateasca.

Cum Florita i Boanta stateau asa uimite,deodata, ca din pusca, sari o caprioara din-tr'un tufar, i cum sari, cum trecii pe langdFlorita, cum privi la ea, asa privi, incatochii amandoi i cel de-a dreapta, i celde-a stanga, Ii sdrird din cap si cazurd laFlorita in poale.

Baba Boanta multumi lui Dumnezeu,curnca nu e silita sa faca un putt mare,lud ochii cei de cdprioara duse, ca saspuie carciumaritei, cumcd i-a scos delaFlorita din cap.

Florita ramase singura i pardsita... Ce

pi

pi-o

pi-i

www.dacoromanica.ro

1(1 XN SLAVICI

sã fach? porni, incotro o duserd ochii§i norocul.

Multe zile §i multe nopti a pribegit Flo-rita, a§a singurd, prin codru, färd s'auddgraiu pämântesc, färä sä vadd fiinta orne-neasch. Numai din child in cand i se iviaCate o fiarã shlbatich in cale i asta rd-rnâneh insa privind din departare, ii urmho bucatica de cale §i apoi se ascundeh intufele dese. Florita mergeh chntând maideparte... Unde, nici ea singurä nuMergea... mergeh...

Intr'atatea §'atatea zi, tocmai in revär-satul zorilor, pe cand se desveleh ziva dinnoapte, väzit cum ca vede ceva, a§a ca§'o cash, zärindu-se printre frunzele copa-cilor.Inaintea casei lucrà un om ghebosceva, nu §tiu ce aplecat la phmant,dar lucrd, incAt nici cu trdsnetul n'ai fiputut treze§ti dela lucru... Dar cumlucrà? nu ca alth lume Toate le fAcehintoarse §i sucite, ca §i omul adech, carenu pricepe lucrul, de care s'a prins. Ellucrà la un puiu... Mai inainte II ciupell §inumai dupa aceea II opari cu aph fearth

C,10

§tia...

sa-1

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRU 91

mai inainte II drese §i numai dupd aceeaii ciupeli §i opäri...

and Florita vaza, cat de necioplit mise mi§ca ghebosul, ea nu se puta ràbdàca sä nu mearga sa-1 invete §i sa-i ajute...

(Bun lucru, badita!D gal Florita blandca totdeauna.

Ghebosul privi indarat, cand auzi, a§aca prin vis, vorba cea dulce a Floritei, §icand privi §i vaza ce vede... poate acumafiecare sa §tie, ce trebue sa fie atunci, candun ghebos priveste in fata Floriten Ghe-bosul scapa §i cutitul, §i puiul, §i toate lescapa din mana, §i sta inaintea Floritei,incat i se parea c'acuma nici nu e ghebosmai mult... Dar nici Florita nu sta la flori§i frunze! Ghebosul era atat de hid, catFlorita de frumoasä: cu gura ca grapa, cuochii ca ceapa, cu nasul carlig, cu pdrulparlit... .

«Ce ai de gand cu puiul?» intrebd Ho-rita dupd ce-i mai treca ameteala.

«Am sä-1 frig pentru tovar4»raspunseghebosul cam cu jumatate de gurd, caomul, din care scoti vorba cu

«Ce tovarasi? 11 intreba Florica.fricd.

www.dacoromanica.ro

92 MAN SLAVIC!

Ghebosul privi lung la Florica, ca unom care ar vrea sd zicd ceva §i nu tie,cum s'o scoata mai nimerit. «Vezi casaasta?zise el dela o vreme, mai cu inima.

Asta e casa celor doisprezece hoti decodru. Ei s'au dus la hotit, §i eu am ramasca sd le fac demâncat».

Pia e, doisprezece hoti, hoti de codru§i grozavi, cu ca'pitanul lor cel infrico§atau locuit in astd casd... Si tie toatd lumea,cum ca hotii de codru se spala in toatddirnineata cu sange de copil nebotezat, §is'ange de fete mad, iar in fata de om nupot sd priveascd pentrucd simtesc junghiin spete, §i'n cap §i pe toate laturile... Nue minune dar, dacd Florita a cam tresdrit,Cand a auzit vorbe atat de mari:... Hei !dar Florita nu s'a infrico§at zau! nu s'ainfricopt, ci cu vorba vesela §i r'as pe buzea zis catre Ghebos :

«Un puiu pentru doisprezece hoti? Nicipe-o masea n'are sa le ajungd».

«Vezi bine, cd doara nu am eu atiitapricepere, ra'spunse ghebosul facându-se §iel intelept. Eri le-am fript un juncan, i

www.dacoromanica.ro

FLOIIITA DIN CODRU 9:3

ei rn'au batut pentru c'a fost prea mult:astazi stiu cd nu m'or bate».

azi te-or bate, pentruca le-ai friptprea putin... Aide ca sä te invat eu ce,cum si cat sa faci zise Florita sarindsprintend, cum era ea, peste pragul casei.

Acuma taie patru pui fierse, tale doipurcei fripse, facil o zarnuta bunacalda, i aratä ghebosului, cum are sä facdde aici inainte. «Eacd asa, dragul meu,asa... i asa,» ii invata adecd precum in-vata o maica bund i ingrijitoare.

Ca nu curnva sa se intample ceva cuhotii, ghebosul spuse Floritei, cumcd sa-ispuie lui pe carid are sä fie gata cu man-

sa fuga cat o duc picioarele ca sanu caza in manile hotilor, caci el nu-mai atunci va canta din fluerasul cel mic,care chiamd pre hoti la pranz.

Florita gati mancarea, puse vasele pemasä, mai curati, mai netezi, facii casa,incat numai de-un drag sa sezi in ea, apoise puse la vorbd cu ghebosul, i vorbird...vorbird pand ce uitard de hoti, de fluerita,de toate.

In adancul codrului hotii incepurd sa

si-i

si-i §i

§i

dar

carile,

www.dacoromanica.ro

94 IOAN SLAVICI

flarnanzeasca, sd se supere §i, care de caremai cu greu gand la inirna, sa porneascacatre casa... Hei! ghebosule, ghebosulemare necaz ti-ai facut!

«Ce se sirnte aici?» intreba Florita sim-tind ceva, ca §i cand ar fi sange, sau aaceva...

qVai! sarmanul de mine! strigä ghebosulinspaimantat, vin hotii ! Fugi ! Ba nufugi, caci n'ai vreme de fuga... Ascunde-tesub pat.

Florita,de frica ce sa faca?se ascutlsesub pat. Iar cei doisprezece hoti de codruveneau tot unul dupd altul, §i Inca dindepartare s'auzea, cum ziceau, cd au sä-1

ucida, sa-1 turteasca, sa-1 taie bucatele preghebosul... Cum nu? cand ei rabdau lafoame... ei... hoti ca dan§ii!

Ghebosul le eI in cale, ca sa-i roage deertare §i sd le spunk cumca le-a facutmancari bune.

«Sa taci de loc grai capitanul.Nu-mipriete markarea pânä ce nu ma spal cusangele tau, dupa aceea infra in casapentru ca s'aduca cutitul cel mare; iardceilalti prinserd pe ghebos §i-1 facurd nod.

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN MDR!: 95-and capitanul infra pe prag, el rdmase

stand uimit in loc: i se parea ca asta casänetedd si curata nu e a lui. «Mai oameni !grai catre cei de dna, veniti incoace!»

( Ce-e?» intrebard cei deafara.oVeniti, cand zic!)and hotii pasirä pe prag, ei privini

Inca mai uimiti decat capitanul la casa lor...Asa privind, le trecii de manie, si iards leveni foamea ; se asezard unul dupd altulla masa.

Ghebosul, ca si omul care era s'o pa-teasca, se facia sprinten, fugi la vatra siinfra cu mancarile in casa.

«and cApitanul simti mirosul aburilordin zearna, «Mai! grai catre ghebos, pentrucami-ai curatit casa, te läsam pand dupapranz», dupa aceea lua lingura, gusta dinzearna si o purta prin gura.

0 Ce mancare e asta?» intreabd dupa aceea.«Zearna, cu cinste sa fie zis, zeamd cal-

duta, rdspunse ghebosul.«Bunä mancare! grai cdpitanul... Lud

dupa aceea lingura, dete la fiecare hot catetrei linguri si ce ramase i§i tinii sie.

Hotii isi mancara particica si dupa aceeawww.dacoromanica.ro

96 IOAN SLAVIC!

privird, lingându-se pe buze, la pdrticicacapitanului.

Ghebosul intra cu carnea cea de puiu.<,Ce-e aceasta? intrebd cdpitanul.«Puiu, puiu fripb>, rdspunse ghebosul.Cdpitanul f§i tale o bucatica, gustd §i

apoi grai catre ghebos :<Mai! asta s'o fi adus tu mai inaintel

Pentrucd ne-ai fdcut atdt de bune mâncdri,noi cu totii te iertdm !» Dupd aceea ludcutitul, taie la fiecare hot atte o bucatica.§i ce ramase ki tinii sie.

Hotii i§i mâncard bucatelele, dupd aceeaincepurd sd priveasca la bucatile cdpitanu-lui lingandu-se pe degete... lard cdpitanuldela o vreme incep6 sd resufle cu greu§i sd mdnânce cu priita, numai de ici decolea Cate o bucdtica, cdte un fir, ca §i omul,care ar mtmcd §i nu poate mânch de sätulce e sdracul.

«Frate cdpitane grdl unul dintre hotiicei flAmanzi, tu te-ai sdturat: dd-ne noua,ce a rdmas !»

«Ce ? ii zise cdpitanul, sau n'ati avut §ivoi : asta o tin pentru mine pentru cas'o mananc desard».

www.dacoromanica.ro

FLORIT DIN CODRU 97

Sa nu fie suparare, grai ghebosul, rnaisunt Inca si alte mancari».

«Auziti voi ? zise capitanul, celelalte suntale voastre».

oBa nu ! graira hotii, noi vrem sä man-cam din asta, caci asta e bund !...

Vorbd din vorbd hotii incepura a secerta... Unii ca asta, altii cd ceea ; treabasta räu, si daca ghebosul n'ar fi intrat cupurceii cei fripti in casa, zau nu cred canu s'ar fi intamplat un lucru nesfarsit. andinsa mirosul fripturei le infra in nas, in-data se stamparara.

Ce e aceea ?» intreabd capitanul.<Turcel, purcelu§ fript !» raspunse ghe-

bosul. Capitanul gustä... Asa ceva pandacuma nici in vis n'a gustat.

«Mai prostule ! grai catre ghebos,acuma trebue aduci tu pe acesta? SA'mi-1 pui mie pe sara» si dete puii laceilalti hoti.

«Sä ne dai purcel ! graird hotii, ai zisca ce vine e al nostru».

«Ce ? sau n'ati zis voi, ca puii sa vi-idau ? zise capitanul maniindu-se urat.

I onn S n ici. Poves,,ti 7

A.

sd-1

:

r

www.dacoromanica.ro

98 IOAN SLAVIC1

0 vorba nu zic mai mult!... Hm! aceeanu e gluma, cand capitanul zice a§a vorbecatre tovard§ii sai flamanzi... Poate acumafiecare sa §tie ce e aceea, cand unsprezecehoti se bat cu capitanul lor... Sarmana deFlorita ! daca ar fi §tiut ea, cum ca astaare sä fie din mancarile cele bune... Sburau,Doamne, sabiile, cutitele §i fel de fel de lu-cruri, i se bateau hotii precum se batnourii in capete §i se prapadesc... A§a lucrun'a fost Inca' de cand e lumea !

Si Florita?... Bun e sufletul bun! Doamnebun e !... bun ca §i darul §i mana lui Durn-nezeu ! and hotii se bateau, sfarmau §i

prapädeau mai a perire, Florita nu se maiputn rabda, ci e§1. de sub pat §i se pusetocmai in mijlocul lor, §i cum s'a pus, astat acolo intre ei, intre hotii cei infrico§ati,batau§i §i hoti de codru.

Ce-a fost dupa aceea, cum s'a facut,cum s'a sfarit; aceea e acuma treaba lor...Oare Doamne... cand vede cineva pe Flo-rita, s'ar mai putea bate i supdra, iarmai putea veni gand rau §i neimpacat ?...Hotii stetera toti incremeniti §i amutira,§i scapara sabiile, cutitele i fel de fel

www.dacoromanica.ro

MORITA DIN CODRU SI9

de lucruri ce aveau in mana : li se pareacum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeuasupra capetelor lor, ca sh-i traga la soco-teala pentru pacatele lor cele multe in rau-tatea lor cea mare §i infrico§ata i hoteasca...Eara Florita le grai in graiul ei cel bland :ql\Tu va suparati, bädiorilor, ca, daca do-riti, iara§i va fac mancarile Inca mai bune §imai caldute decat cum au fost cele de astazi».

Hotilor li se parea, ca cerul s'a daramatasupra lor §i nluntii §i codrii, cand auziravorba Floritei.

De aici inainte Florita ramase la casahotilor ; ii ingriji, ii curati, le Mai man-call bune, ii tirth la pove§ti frumoase §i lavorbe blande ; iar hotii nu se mai mi§carade-acasa. Le parea, ca de aici inainte nicin'au ce sa cerce in lume... A§a merse asta'Jana ce li se sfar§ira mancarile : ajunseracd abea mai aveau bucate pentru trei zile§i trei nopti. Apoi nici unul nu voea sase urneasca de acasa pentru ca sa ca--tige ; fiecare void sa taie lemne, sa facafoc, sa spele, sa mature, sa varueasca, saingrijeasca gradina cea cu flori, sa facaadeca dupa placul §i dorinta Floritei.

www.dacoromanica.ro

100 IOAN SLAVICI

intr'o zi Florita merse in gradina cea cuflori, ca sa vadd curn §i ce, §i afla, ca unporc salbatec a facut mare zgudulire printrestraturi i, afland, tare §i mult s'a intristat.Hotii, cum auzird, toti cu totii sarird la pu§-tile cele ruginite §i merserd §i gonird §inu se oprird pand ce nu-1 impu§cara peporcul cel salbatec. and capitanul, care eracel mai sprinten dintre toti, venea cu elin spate, a§a pa§ea de Nos, a§a priveh demandru, in cat erai sä crezi c'a stat devorbd cu Sf. Petru... De aici inainte fiecarehot voea sa fie cel mai harnic, mai detreabd §i mai voinic. Ghebosul, cel mai in-telept dintre dan§ii, ii imparti in cloud: §asein§i trebueau sa meargä in toatä ziva laca§tig, iar alti §ase aveau sa ramand acasa,pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebo-sului §i dorinta Floritei.

Cei mai isteti dintre hoti se dusera Incetatea imparatului §i cumparara cu multibani fel de fel de lucruri frumoase i le

adusera, ca sa le puna la capataiul Floriteia§a, ca nimeni sd nu tie cine le-a pus...Si apoi li se nebuneau mintile, cand vedeau,cum- cd Floritei ii sare inima de bucurie,

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN COMM 1D1

cand dimineata i§i afla carpele cele fru-moase la capätaiul patului.

A§a curged traiul hotilor de cand ei audat de Florita, §i a§a traiul Floritei, de candea a dat de hoti. Iti rade inima, cand itiaduci aminte !

Hei ! dar lumea e rea ! Bag samd niciDumnezeu nu vreh, ca in lume sa fie nu-mai bine !...

Cra§marita dupd multä vreme iard§i priviin cdutatoare, iarà§i intrebd, cdutatoarea ia-

rtispunse §i iara§i facii vorbd cu babaBoanta... Ce-ti e muierea vicleand! nici infundul lumei nu-ti lasä pace §i traiu bun...

Baba Boanta i§i faca trebile, aflä cum§i ce e cu Florita si unde se afla ea, porniapoi in cale catre codrul cel vestit... andea era s'ajunga la casa hotilor, afla ca vedeni§te oameni vorbind : erau cei §ase hotice stau cu ghebosul la sfat. Ea lua §aptefrunze verzi de pe creanga unui stejar, graiasupra lor cateva cuvinte ce sunau a vrajd,sufla apoi de trei ori asupra lor. Baba n'asuflat bine, pana ce frunzele se ve§tejira§i hotii adorrnira toti §epte unul dupa altul.

Acuma baba Boanta infra' la Florita in

rd§i Ii

www.dacoromanica.ro

102 JOAN SLAVIC"

cash', spuse cum ca-i aduce «sanatate §i

voe bund» de la maica sa cea buna; Ii

dete apoi un inel de aur, frumos §i rotund.Florita dar de uncle sä poata gandi

rdu prin capul ei! ea trase inelul pe de-getul cel rnijlociu, i nici nu-1 trase cumse trage, pand ce §i caza la pamant.

Dupd ce Boanta Ii Mat treaba, ea kikid carja de dupa cuptor §i o terse dincale. Nu-i veneh la socoteald ca sa steh Incamult fiindca §tia, cum ca multä vreme n'aresa treaca pand ce hotii se vor trezi dinsomn. Si hotii cei din codru, zdu! nicipentru o Boanta nu sunt lucru de gluma

and hotii intrara in casa, §i and ceilaltisosird: tie acuma fiecare ce e aceea, anddoisprezece hoti de codru plang din ruptulsufletului, in cat pietrele se mkca... numaiFlorita nu se mkca, caci ea era moartd,moartd... ca §i rnoarta. In durerea lor ceamare n'avurd in cotro : hotarard sa im-brace frumos pe Florita, faca un mor-rnant, §i... vai §'amar and vine pana in-tr'atata ! Cum steteau ei insä a§a langamort, vazura ceva ce Inca n'au vazut: inelulBoantei... cat ce trasera inelut de pe deget,

sa-i

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRU 103

Florita isi deschise ochii si se facit maivie decat ce a fost candva.

In bucuria lor cea mare hotii merserdin cealaltd zi in satul imparatului si cum-parara toate inelele si tot aurul ce se aflain Virg deterd Floritei, pentru ca sä numai primeasca dela altii. i apoi grijeau,Doamne ! curn pot numai hotii sa gri-jeasca, pe Florita, cand se tern cd o vor perde.

Peste sapte luni, sapte saptamani i aptezile crasmärita earasi privi in cautãtoare,earäsi auzi vorbele suparatoare, iaras chemala sine pe baba Boanta i iards trimise pri-mejdia asupra Floritei.

Boanta facit ca si in celälalt rand, si dupdce adormira hotii iardsi infra la Florita, ii zisesandtate i voie bunä i ii dete o rochie dematase, graind : «Eaca, ti-a trirnis-o maica-tacea buna, ca sa te impodobesti cu ea».

Florita de bucurie, ca a prima veste de-acasa, imbraca rochia Ca- sa vada cum iisede. Nici nu trebue sa spun, ca astä dataFlorita cath rnai moarta. Boanta fugi maiiute, durerea hotilor fi mai mare si in-vierea rnai puternicd §i mai imbucuratoare

deck inainte de asta cu atkea saptamani..

si-I

www.dacoromanica.ro

104 MAN SLAVIN

Acuma hotii cumpárard toate mdtäsurilesi frumusetele ce se aflau la negutätoriicei mari si impärätesti ; iar ingrijirea lor sefäcn pe de sapte ori Cate de sapte mai maredeck ce a fost cândva.

Peste noud luni, noud säptämâni si nouazile crasmarita. acuma de a treia oard,adecii de a doua oarei de a treia oard, ia-räsi se fall catre cäutätoare cu frumuseta sa.

(Esti frumoasà, ii raspunse cdutátoarea,dar Florita e mai frumoasä, de o sutã

si o mie de ori mai frumoasä decât ce-afost ea insusi când-va, si trdeste ca oimparateasa».

Dupd aceste vorbe crasmarita n'a maichemat pe Boanta la sine, ci si-a legat ca-trinta si ea insäsi s'a dus la coliba babei.

Ce-au vorbit, ce n'au vorbit, ce sfa-turi au fäcut : aceea nu se poate spune...Bune ganduri cu de-a bund sarnd nu le-atrecut prin minte_. Vai si amar de acelace da de räu cu muerile !

Boanta se sufleca, acurna chiar de a treiaoara", si acea nu e gluma, cand o vrajitoareca si Boanta se sufleca, cum inainte de astanu s'a suflecat Inca... De astä data nici nu

www.dacoromanica.ro

FI.011114 DIN CODRI: 10.)

porni pe picioare, ci in miez de noaptecalarind pe o prajina stramba... Mare pri-mejdie trebue sä fi fost in gandul ei, cd s'aopintit atat de babeste!

De cand Florita murise in doud randuri,hotii nu mai dormeau nici ziva, nici noaptea,ci stau la pazd, cum stai cand de marenecaz si primejdie te temi. Pentru ca nucumva sd-i cuprinza somnul, unul dintre eitotdeauna trebuia sd se culce pe un pat despini, iara subt pat era jaratec viu si in-focat... Boanta vazii ca acuma cu una cudoua n'are s'o ispraveascd; ea fad' darlucruri, vrajitorii si fel de fel de taine, incatmintea curatä nici nu le poate gandi... Pentruca sa adoarma pe hoti, ea acuma nu faciivraja cea mai mica, cu frunzele de stejar,ci vraja cea mai mare si ne mai pornenita,Inc& ti se ridica perii in varful capului, candgandesti la ea. Lud un ac subtirel si mic,dar mic si subtirel, incat nici cu vkfullimbei nu puteai sa-I simtesti, dar Inca sa-Ivezi cu ochii, impunse doisprezece stejaricu acest ac, grai o multime de zicali in-calcite, se'ntoarse de trei ori peste cap,

si hotii, toti doisprezece, impreuna cuwww.dacoromanica.ro

106 WAN sLAVICI

ghebosul, chiar i acela de pe spini i

jaratic, adormird ca morti.and Boanta infra', acuma de a treia oara,

in casa la Florita, ea nu zise nurnai csand-tate §i voie buna», ci alte vorbe care decare mai frumoase i mai dulci, cum vor-besc adecd babele cand voiesc sa-ti stricefirea.., eara Floritei ii sdred initna de bucurie,cAnd auzed atka veste bund i frumoasddela qai säi».

oSä te irnpodobesc, ca pe o impdrateasd,mi-a poruncit maicd-ta cea bund graiBoanta intr'un tArziu. Sd-ti pepten euparul §i sa ti-1...

De unde ar puted Florita sa nu facd pre-cum a dorit maica-sa cea dulce?... Ea lash'ca Boanta sa o pieptene, §i Boanta o piep-tana, atAta de frumos o pieptand, atAtde frumos ii impleti parul, inck i se in-curcau ochii, cand prived la ea §i nu tiape unde o vede mai frumoasa... Dar Boantanici nu fuse gata cu pieptanatul pand ceFlorita i cazit moarta, mai rnoartd deckce a fost candva in viafa ei... Boanta i-afost impletita firul mortii _in par.

Dupa ce Boanta i§i facit pacatul, ea se suiwww.dacoromanica.ro

FLOIIIT -1 DIN CODI111 107

pe prajina cea strAmba si se depArta mairapede deck vântoasele.

Cand hotii aflara curn cã iardsi nu e bine,ei deterd a fugi care incotro, a se opinti dinruptul sufletului ca doarä cumva sh inviepe Florita si de a treia oarh. Ii trasera ine-lele de pe degete, Ii dezbracard rochia, Iiluard banii de pe piept: dar Florica rhmasemoarta, si hotii, cei doisprezece hoti gro-zavi din fundul codrului, incet, incet, unuldupd al'ul, incepurd sh plângh, nu cumplAng copii, ci cum plange omul, când vedecä acuma toate s'au sfArsit, ch de aci in-nainte nu mai are ce sa fach.

CAnd Florita fu cu totul dezbracatd,hotii incetard a plange i ramaserh cu totiiincremeniti; li se opri suflarea parasisufletul.

S'o despletim!» grai ghebosul.«Sa fereasch Dumnezeu! räspunse capi-

tanul ash de frumos numai ea stie impleti,cu degetele ei cele maruntele».

«Da, da! zisere ceilalti hoti. Dacha venit acurna pAnd intr'atAta, sh fie macar

rnoarth piecuni a fost mai frumoasa'nviath».

«

pi

www.dacoromanica.ro

108 WAN SLAVICI

De aci inainte hotii multa vorbd nu fa-curd ; nici n'aveau ce sa-si mai zica.: imbra-card pe Florita in cele mai frumoase giul-giuri, ii puse fiecare Cate un crinisor pefrunte, alesera cel mai frumos copac dincodru, facurd un cosciug, cum ei il stiau aface mai frumos, asezard pe Florita in cosciug

si-i aprinsera la cap o lumina de ceardcuratd, topita tocmai din fagurele, in carea fost sd fie matca albinilor... Dupd ce legatird astea, cautard cea mai inalta poianadin codru si unde erau cele mai multe flori,facurd un mormant de trei ori mai adancdecat ce era de lat si de trei ori mai lat deckera de lung... si apoi... sdrutd fiecare peFlorica in mijlocul fruntii, si o luard,si o duserd...

«Ho ! stati ! grai ghebosul, cand vaziicä hotii voesc sa arunce pamant asupraFloritei. Pamant pe trupul ei ? Nu va te-meti de mania lui Dumnezeu?D

Hotii toti, unul dupd altul, läsara pa-mantul din mana ; le venea sä intre in pa-mant de rusinea pacatului ce erau sä faca.

and erau sa porneasca catre casa, niciunul nu putea sa faca inceputul : erau legati

www.dacoromanica.ro

FLOINTA DIN CODIZU 109

de pdmânt, §i simteau cd acasd nu au ce sämai caute... Se a§ezard dar jur imprejur pelangd mormtmtul Floritei §i privird... pri-vird, pdnd ce privind murird toti doisprezece,unul dupd altul. Doisprezece hoti au murit,§i ghebosul impreund cu ddn§ii... Sarmaniide ei ! mai c'au fost oameni de treabd. . .

Bag sama a§a a fost sd fie

Multd, foarte multd vreme a stat Floritaa§ezatd in mormânt ; pe langd mormantpeste parnantul ce sta In jurul gropii aufost crescut tot flori din flori, care de caremai frumoase §i ne mai pomenite, §i florilenu cresc ca §i buretii peste noapte... Dupdmultà vreme dard feciorul imparatului a venitcu multi oameni §i cu mare treabd, ca sävâneze prin codru... De odatd auzird, cum faccânii mare larmd §i multd raträturd. Feciorulimparatului trimise pe cativa argati dintrecei mai tari la inimd, ca sa vazd ce e, cum§i pentru ce.

Argatii venird §i spuserd, cd s'au adunatcdnii inteo poeand Malta §i luminoasd, §i,suindu-se pe un dâmb cu flori, toti cu totii,cu mic cu mare, au inceput nu sd latre,

www.dacoromanica.ro

110 1OAN L AV1C1

ci sä urle, cum urld canele, cand vede buf-nita strigand pe hornul casei, ori cand ardecasa stdpanului sau, sa urle adecd a pri-mejdie.

Feciorul cel de imparat fecior de im-parat adeca, care nu se multumeste cu unacu doud porunci argatilor sa-1 astepte si seduse ca sa vazd el cu ochii i s'auda cuurechile lui de treaba canilor.

Cand simtird canii apropierea stapanuluilor, ei incetard a da semn de primejdiedetera asi misca cozile. Hei ! dar din locnu se miscard pana ce nu pasl feciorul celde irnpärat in florile cele frumoase... Feciorde impärat, fecior de imparat... doisprezeceoameni impietriti nu sunt gluma : zduchiar un fecior de impärat trebue sa tresara,cand ii vede printre flori i apoi candprivi in mormant ?... Feciorului de imparatIi parn cum cd chiar si al lui suflet a im-pietrit, cand vazii pe floarea codrilor... Ela vazut multe fete de impärat : Florita einsä Florita... and vazit dar ca Florita emoarta, el se intristä, dupd aceea se supard,si mai la urmd atata de grozav se amariincat Ii venea ca sa ia lumea in ghiare

pi

pi

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN MIMI 111

asa sa dee cu ea de parnant, incat toatãsa se sfarrne, ca nici semanta sa nu rärnanade ea !...

Ei ! dar feciorii cei de irnparat sunt scurtila vorba. «Daca n'am vazut-o vie, s'o vadcel putin moarta,» isi zise el, si apoi mersela argati, le porunci ca sa porneasca catrecasa. Numai doi oameni credinciosi tinir lasine, si cand se facii noapte, cu acesti doiimpreuna scoasera pe Florita din mormant,

o dusera prin ascuns la curteaDupa ce Florita fu bine pusa, ca nirnenisa nu afle de ea, feciorul imparatului po-runci argatilor sa taca despre cele ce au facut

vazut §i n'au mai vazut, §i-§i Mai treabarnai departe. El alese cele mai frumoasedouasprezece case ce se aflau in curteaimparatului, aseza pe Floarea codrilor incea mai frumoasa dintre ele, porunci cadouasprezece fete, cele mai sprintene, sagrijeasca pe Florita zi i noapte, sa o asezeintr'un leagan de aur i sa o legene cacand ar fi vie. Fata Floritei i acuma erarurnend ; crinisorii de pe fruntea ei niciacuma n'au vestejit, i parul ei i acurnatot atat de frumos era pieptanat si trnpletit :

§i imparatului...

§i

§i

www.dacoromanica.ro

119 IOAN SLAVICI

feciorul cel de impa" rat dete poruncd aspra,ca nimeni sa nu atingd fata, crini§orii §i pa-rul... De aici inainte fdt-frumosul impara-tesc de dimineata pAnd sara i de sara panddimineata nu se mi§ca de la leagdnul Flo-ritei : privea privea in fata cea frumoasdpana ce adormea privind cu ochii deschi§i.

Cele doudsprezece fete ce aveau sd gri-jeasca pe Florita nu mai incetau a§i spargecapul asupra poruncii aspre ce ii s'a dat.«Oare pentru ce sd nu atingem crini§oriipentru ce sä nu-i despletim parul ? §i dacdam face, ce s'ar face ? cum ar fi ?» se in-trebau ele in gandul bor. A§a e muierea !n'are odihnd pand ce nu afld, ce ar dori

stie.«Stiti voi ce ? grdi cea mai sireatd dintre

ele. Feciorul imparatului doarme aide s'a-tingem §i sá despletim ; pand când el setreze§te, noi iard§i facem precum a fost. ,

La astfel de lucruri multd vorbd nu facmuierile : ele incepurd sä despleteascd peFlorita, §i cum o despletird, ii scoaserd firulmortii din par ; eard Florita, Floarea co-drilor, se fad' mai vie, mai frumoasd §i maisprintend deck ce a fost cândva in viata

1

sd

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODRU 113

ei. CAnd fetele vazurA mortii rAzAnd, ele,inspäimântate, i invrAjbite, fugird care in-contro, din larma ce facura se trezi i fe-ciorul cel de impArat. Acuma poate fie caresa §tie, ce e aceea când feciorul cel de im-prat vede pe Floarea codrilor chiar vie,privqte in ochii ei cei blAnzi i aude vorbaei cea dulce. Infrico§at i grozav §i ne maipomenit de frumos lucru trebue sa fie a§aceva.

Feciorul itnpAratului nici trei vorbe n'agrait panä ce a 0 mers vestea in curte,cum cd eeacd ap §i w,), ca s'a intamplatadecA ce s'a intAmplat cu minune 0 cutainA nepriceputA, §i cand a venit imparatulcel bdtrAn ca sA vadA ce e, cum §i pentruce, el atat de tare s'a speriat, incat ii ine-grirA perii capului §i injuni cu §eptezeci §iepte de ani !

DupA ce oamenii se desmeticirA, Floritastete de vorbA cu ei, §i le spuse cum 0 ce,de unde §i 'Ana unde, eaca incoace §i in-colo, adecd toatd intamplarea §i patimile ei.Imparatul cel bdtrAn asculta, precum ascultila copi1a0, cAnd incep ca sA vorbeascA,asculta adecd, incat ii stà resuflarea in loc,

loan Slavici Povevi. 8www.dacoromanica.ro

114 IOAN SLAVIC!

§i precum asculta, el tare i foarte mult sesupara, când auzea cate toate despre sufe-rintele sarmanei de Florita ; eard cand astaincetä cu vorba, el grai catre ea cu vorbalui cea blanda i imparateasca :

«Fatul meu, draga mea ! bunul Durn-nezeu a voit ca sa vii tu la casa mea,sa imi fii mie nora §i nevastä fecioruluimeu.D

Florita nu zise nhnic, el privi numai asacu coada ochiului la cel voinic frurnos feciorpe imparat.... eara feciorului i se fãcuravorbele nod §i crimpita tocmai pe värfullimbii.

Rand ce zici quna, doua, trei» vesteadespre cununia feciorului de imparat ajunsepana in cele patru colturi ale lumii. Nina§i orbii §i §chiopii pornird in cale, ca sa vina,sa vada §i sa nu mai uite cat vor tral. Cri-marita cea frumoasa, nici ea nu putea sãramana acasä : se gati dar emu numai ea§tiea, §i cand fuse Oita, eard§i intrebd decautatoare, acuma de a §eptea oard, de-a§eptea oara, asta nu e gluma !

Frumoasa zdu! raspunse cautatoarea,dar Florita e mireasä de imparat !

www.dacoromanica.ro

FLORITA DIN CODIW 115

and cri§rnarita auzi aceste vorbe, ea po-runci, ca sd lase tot vinul s'a curgd, sä spargatoate vasele, §i porni cdtre fiica sa cea draga§i ginere-sdu cel irnpdrätesc.

Se Mai apoi o nuntd, o cununie §i unospat decat care mai vestit i mai minunatde când e lurnea n'a fost : chiar §i copiiicei de tigan mâncau cu linguri de aur, iardupd ce-au mâncat §i le duceau cu sine-acasä, ca sa le aibd §i sa tina minte.

Dupd nuntd imparatul porunci, ca sd sefacd o casä cu päretii de oglinda, sa seadune cele mai frumoase neveste din tarä,§i sä inchidd pe cri§marita cea vicleand cuele, pentru-ca sA vazd i vázand sä se surpein gandul ei, cumca nu-i ea cea mai fru-moasa' in lard 1).

1) Aici povestca variaza. Unii zic <FecioruI imparatuluia poruncit ca sa lege pe cri§marita de cea mai salbatica eapddin tara §i sa incunjure tara de apte ori cu ea . Altii

zic : .Imparatul cel bMran ruga pe Dumnezeu, ca atuncicAnd cr*narita va trece pe poarta, sa crape pamantulea sa se cutrupeasca». i iara§i altii zic : Florita s'a rugatde imparatul ca sa nu puna pedeapsa aspra pe capul maiceisale celei bune, ci precum am zis mai sus. Aceste deo-sebiri sunt caracteristice, pentru aceea le amintesc. Ele arimpedecd cursul pove§tii pentru aceea le pun in nota.

:

www.dacoromanica.ro

116 MAN SLAWCI

Jar Florita i feciorul cel de impärat trAiräfericiti i fard supdrare, cum trdesc oameniibuni la suflet §i Intelepti la minte, Meat vesteadepre ei ajunse chiar si 'Ana la noi...

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA SIREATAPOVESTE

fost ce a fost ; daca n'ar fi fost,nici nu s'ar povesti.

A fost odinioara un imparat, careavea trei fete, dintre care cea mai mareera frumoasä, cea mijlocie mai frumoasà,iar cea mai tandra, Ileana, atata de fru-moasä, "hick §i santul soare se opria in cale,ca s'o vadd §i sa se desfateze de frumu-seta ei.

Intr'o zi imparatul primi carte §i vestedela vecinul sau, irnparat mare §i puternic,cumca eacd rm-e bine, §i are sä se batacu dansul pentru o mare pricind Impara-teascd. Imparatul se puse la sfat cu batraniitarii, §i, cand vazura cumcd nu-e in cotro,

I--;)\*\

www.dacoromanica.ro

118 IOAN SLAVICI

porunci voinicilor sa incalece pe armasari,sa-si apuce armele §i sa se pregateascade bataia cea grozava ce-avea sa se facasi sa fie.

Inainte de a incaleca si el insu§i, imparatulchema pe fiicele sale la sine, le grai vorbeblande §i parinte0 i dete apoi la fiecarecAte o floare frumoasa, ate o pasarica ye-seld §i cAte un mar fraged. 0A carei floare seva ve§tejl, a carei pasaricd se va intrista §ia carei mar va putrezi. despre acea voi§ti, ca nu 'a päzit credinta», grai irnpd-ratul cel intelept, incaleca apoi pe cal, zise0sandtate buna» §i porni cu voinicii sal incalea cea mare.

and cei trei feciori ai imparatului vecinprimird veste, ca" imparatul a pornit incale §i cd el s'a departat de a casa, ei seintelesera intre sine §i incalecard, ca samearga la cetatea cea cu trei fete de im-parat, sa rapeasca credinta fetelor §i sd-i facaimparatului suparare. Cel mai batrAn dintrefeciori, voinic §i viteaz, §i frumos, merse in-nainte, ca sa vaza ce-e §i cum, §i apoisa aduca veste §i sa spuie.

Trei zile i trei nopti a stat voinicul pe

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA IREAT.A. 119

sub ziduri fard ca vre una din fete sä sefi al-Mat la fereastrã. In crepetul zorilor dea patra zi el perdii rabdarea, i§i intari peinima §i batii la fereasta celei mai maridintre fetele de imparat.

«Ce-e ?cine-e ?§i ce vrea ? intrebdfata trezita din somnul cel mai dulce.

«Eu sunt, surioara!grai feciorul de im-parat, voinic imparatesc ce stau de treizile cu dragoste la tine la fereasta».

Fata cea de imparat nici nu se apropiede fereastra, ci grai cu glas intelept.

«Mergi pe calea, pe care ai venit : florisa-ti creasca in cale, §i spini sa-ti rarnândpe urrna».

Peste trei zile §i trei nopti feciorul deirnpärat eard§i batu la fereastra. Acuma fatade imparat se apropie de fereasträ §i graicu alas bland.ts

<,Ti-am zis sa mergi pe calea, pe care aivenit : spini sa-ti creasca 'n cale, §i floristi-ti rdmand pe urniA».

Inca trei zile §i trei nopti stete feciorulde imparat la fereastra fetei. In crepetulzorilor de-a zecea zi, adecd dupd ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori

www.dacoromanica.ro

190 IOAN SLAVIC!

cate trei nopti, el isi netezi pdrul i batU,acuma d'a treia oard, la fereastrd.

«Ce e ? cine e? i ce voieste? intrebdfata de impdrat acuma mai rdstit deckin celelalte randuri.

«Eu sunt surioard! grdi feciorul deimparat. De trei ori Cate trei zile stau cudor la tine la fereastrd: vreau sd-ti vdd fata,sa-ti privesc in ochi i sä aud curn curgvorbele de pe buzele tale».

Fata de impArat deschise fereastra, privicu supArare la voinicul cel frumos, apoigrdi cu glas neauzit :

Eu privi in fata i ti-asi grdi o vorbd:mergi insd mai 'nainte la sora mea cea rnij-locie i numai dupd aceea vina la mine».

e Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu.grai feciorul de impArat. Sd-mi dai insä osdrutare, pentru ca sd-mi fie calea maiward). i nici n'a zis bine pand-cefurd un sarutat dela fata cea frumoasd.

«SA n'ai parte de altul ! zise fata deimpdrat stergandu-se pe buze cu mânecacea tesutd cu altite... Mergi pe calea, pe careai venit: flori sa-ti creasca in cale si florisa-ti I-Arnaud pe urmd».

§i

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA 111EATA 121

Feciorul de impdrat merse la fratii sai,le spuse cum §i ce, §i cel mijlociuporni in cale.

Dupa-ce feciorul cel mijlociu stete denouã ori câte noud zile §i de noud oni Catenoud nopti la fereastra fetei celei mijlocii §ibätii de a treia oard la fereastra ei, ea des-chise fereastra §i ii grai cu glas dragostos:

oEu ti-a§ privi in fata §i grai o

vorbd : sa mergi insä la sora mea cea maitanAnd, §i numai dupd aceea vino la mine*.

(Am sä trimit pe frate-meu cel mai tft-na'r, grdi feciorul de impärat. SA-mi dai os'arutare ca sa pot merge mai jute». Si nicinu zise pand ce §i furd un särutat.

«Sä nu ai parte de altul ; gral §i

aceastd fatd. Meigi in calea, pe carea-ivenit : flori sa-ti cneasca in cale, §i florisd-ti rämand pe urmä.

Feciorul cel de imparat merse la fratiisdi, le spuse cum §i ce, §i, acum de-atreia oara, porni feciorul de impärat, celmai tânär fecior de impdrat. Când el sosila cetatea cea cu trei fete, Ileana sta lafereastrà, §i, cum sta, ea il vdzii §i'i graicu glas vesel :

ti-a§i

www.dacoromanica.ro

122 IOAN SLAVICI

.Cel voinic frumos cu fata de impdrat,ce cale ti-ai ales de mâni asa de infocat?»

CAnd feciorul de impdrat vdzit fata Ilenei§i auzi vorba ei, el stete locului, privi laea §i apoi grdi cu glas voinicesc :

«Am pornit la soare, ca sd-i fur o razd,sa-i incredint sora §i s'o duc acasa sdmi-o fac mireasá. Acum surioara md oprescin cale sd privesc la tine, in raza fetei tale§i sa-ti zic o vorbd §i sd-ti fur o vorbd.

Ileana ii rdspunse cu intelepciune : «Deti-ar fi ndravul cum IV este vorba, de ti-arfi §i sufletul cum iti este fata, mandre §ifrumoase, blande drAgostoase; te-a§ chemain casa, te-a§ pune la masa §i te-a§ ospdthsi te-a§ saruta».

Feciorul de imparat sari de pe cal cand auziaceste vorbe, apoi grai cu glas voinicesc :

«Cd-mi este ndravul cum imi auzi vorba,ca-mi este sufletul precum imi vezi fata :lasa-rnd in casd, pune-md la masa : §i, dinzori in seard rdu sd nu'ti pard». Si nicinu-§i grAi vorba pand-Ce §i sdri pe fe-reastrd §i peste fereastrd in casa §i in casdla rnasd §i la masa tocmai in frunte, unde§edea impAratul cAnd era mire.

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA *IREATA 123

«EH stai ! grai Ileana. Sa \Tad maiinainte esti ce-ar fi sa fii i numaidup'aceea sã graim vorba i sa gustarnpoama i sã incepem dragostea. Poti tuface sd 'nfloreascd din brusture trandafir?

Ba ! grai feciorul de irnpärat.Atunci floarea ta este scaiul ! zise

Ileana cea inteleapta. Poti tu face, ca sacante liliacul in glas frumos ?»

Ba! grai feciorul cel de impärat.«Atunci zioa ta e noaptea! zise Ileana

cea inteleapta. Poti tu face sd rodeascamar pe earba lupului ?»

«Pot !» grai feciorul de impärat.«El sa fie poama ta ! zise Ileana cea

frumoasa i ireata. Asazd-te la masa».Feciorul de imparat se asezd la masa.

Ei dar Ileana e Ileana cea sireata! Elnu se aseza Inca bine si iata cd sicazit, cu scaun cu tot, in pivnita cea adanca,in care era ascunsa comoara imparatului.

Acuma Ileana IncepIl sa strige «primejdie»si cand se adunard toti argatii, ca sã vadece e i pentru ce, ea le spuse, cd a auzittroncote prin pivnita si se terne cum cda intrat cineva in pivnita, ca sa fure co-

www.dacoromanica.ro

124 IOAN SLAVICI

moara impdratului. Multe vorbe n'au facutargatii, ci de-loc deschiserd ua cea de fer§i intrard in pivnitd §i aflard pe feciorul celde impärat §i cu ru§ine 11 duserd la judecatd.

Ileana spuse judecata :Doudsprezece fete pedepsite al scoata

afard din tard §i, când vor ajunge cu el

la marginea tärii, fiecare dea ctite unsdrutat».

A§a s'a poruncit ; ad s'a intAmplat.and feciorul cel de impdrat a sosit

acasd la fratii sai, li-a spus toatd intam-plarea i, dupd ce li-a spus-o, mare supd-rare a intrat in sufletele lor. Ei au trimisdard vorbd la cele cloud' mai mari fete deimparat, ca ele sã facd ce vor face, casä trimitd curnva pe Ileana la curtea irn-paratului celui cu trei feciori, pentru ca eisd se poatd rdsbuna asupra ei pentrubatjocura ce a pus pe capul lor. and ceamai mare fatä de irnpdrat prilni cuvântulfeciorilor de impdrat, ea se fãcir bolnavd,chemd pe Ileana la sine la pat §i ii spuse,ca ea numai a§a se va puted insdnãtosa,daca Ileana Ii va aduce mâncare de pevatra feciorilor de impdrat.

sA-i

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA §IREATA 125

Ileana de dragul surorii sale le fdceatoate : ea lud dar cofita §i porni catrecurtea celor trei feciori de irnpärat, ca sämeargd sd ceard sau sä iee §i sd aducd.

Sosind la curte, Ileana intrà in ruptulsufletului in cuhnea impárateascd i gralcdtre bucdtarul cel mare.

«Pentru numele lui Dumnezeu ! n'auzitu cum te strigd impäratul ? mergi iute,ca sd vezi ce e 0 pentru ce §i carepricind !»

Bucatariul 1'0 lila' picioarele pe umere 0se depärtaca §i la poruncd imparateascdadeca". Deana rämase singurà in cuhne, i0umplii vasele de bucate, vArsa apoi pe jostoate bucatele cele scumpe ce stau la foc§i dupd aceea se feri din cale.

Dupd-ce feciorii de imparat intelesera i

despre aceastd batjocurd, ei se supdrardInca mai tare deck ce-au fost pAnd acuma,trimiserd din nou vorbd la cele cloud su-rori 0 se pregdtira din nou la rdzbunare.Abea primi sora cea mijlocie cuvântulvoinicilor, ea se facii bolnavd, cherna peIleana la sine la pat §i ii spuse, cd numaiw se va insdndtc*, dacd va gustà din

www.dacoromanica.ro

126 JOAN SLAVICI

vinul ce se afld in pivnitele feciorilor deimparat. Deana pentru sora sa le fdced toate :lua dar cofita si porni ca sd meargd si

sd vind. Sosind la curte, ea intra in rup-tul sufletului in pivnita i grdi cdtre piv-nitariul cel mare :

«Pentru numele lui Dumnezeu ! n'auzitu cum te strigd impärateasa ? fugi si

vezi curn, ce si pentruce pricind !»Pivnitariul isi Iuä picioarele pe umere si

se departh ca i la porunca impdrAteseiadecd. Ileana Ii umphi vasele cu vM, vdrsdce-a rdrnas, prin pivnitd, i apoi porni cd-tre casä.

Feciorii de impdrat trimiserd, acurna d'atreia oard, veste la cele cloud fete de im-parat, ca ele sà trimita pe Ileana cum n'autrimis-o Inca. Fetele de impdrat se Ricurdacurna amândoud bolnave, chemard pesora lor la sine si ii spuserd, ca ele nu-mai atunci se vor insdndtosi, dacd Ileanale va aduce cloud mere dela feciorii cei deimparat.

«Dragi surorile mele, grai Ileana cdtreele, pentru voi rni duc si in foc si in apd ;cu atAt mai bucuros la voinicii cei impa-

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA ?EATA. 127

râtesti». Isi lud dupd acea cofita i porni,ca sd meargd, sä afle, sd id, sd aducd si sascape pe dragele surorile sale dela moarte.

Dupd ce-a inteles feciorul de irnpdratcel mai Candi-, cumcd Ileana are sd vind lael in grddind, ca sä fure merele cele de aur,el porunclo ca, dacd va auzi cineva vaetein gradind, nimeni sd nu cuteze sä intre,ci sa lase pe cel ce s'ar vdith, ca sä sevaete in pace. Lud dupd aceea cutite mari

säbii i sulite si fel de fel de lucrurisi le ascunse in pamant, pe sub mdrul celcu poame de aur ; le ascunse asa, ca 1111-mai vdrful ascutit le iesed din pärnânt. Dupdce au gdtit tot, el se ascunse intr'un tufisasteptând sosirea Ilenei.

Ileana sosi la poarta gradinii, i cand eavdzii leii cei mad ce stau parã la intrare,le aruncd Cate o bucdticd de came: leii in-cepura a se bate, iar Ileana merse la mdr,päsi incet printre cutite, säbii, sulite i altelucruri si se sui in porn.

«Sa-ti fie de bine surioard, grai feciorulde imparat acuma. Imi pare bine, cd te vadlacasa mea».

«A mea säfie bucuria ! rdspunse Ileana,

pi

s

www.dacoromanica.ro

128 IOAN SLAVIC!

ca am voinic imparatesc i frumos si vi-teaz de tovards. Aide, suie-te in porn si-miajuta sa culeg mere pentru dragele surorilemele, ca le-au cerut cu limba de moarte>>.

Feciorul de irnpärat nici nu dorea maimult, el avea de gand ca sä traga pe Ileanadin porn intre cutite. «Esti buna tu, Ileano,grai el, fii dar Inca mai bund si-mi cla manade ma ajutd in porn !»

«Rau e gandul tau, isi gandi Ileana,dar parte sa ai de el !> Ii dete apoi mana,

pe tulpind pand la cracuri, 11 rasaapoi ca sa curd intre cutite i sabii i su-lite si fel de fel de lucruri ce erau gatitespre pierzarea ei. «N'ati ! gral dupd aceea,sa tii i tu ce ai avut de gand».

Voinicul cel räu la suflet incepir sästrige §i sa se vaete : hei ! dar nimeni nuveneh ajute, ci-1 lhsau ca, dupa po-runca lui, sa se vaete in pace si sa sufara

sa rabde usturarile cele grozave.Ileana Ii Iua merele, le duse acasà, le

dete la surorile ei, se intoarse dupa aceeala curtea imparatului si le spuse argatilor, casa mearga sa scape pe domnul lor din pri-mejdia cea mare.

ii ridica

sa-i

www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA ksIREATA 129

Feciorul cel de imparat, batjocorit ca vaide el, trimise dupa cea mai vestita vraji-toare din tard, ca sa vina, sa-i faca leacsi sa-i vindece ranele. Ileana s'a fost dusinsa mai inainte la vrajitoare si i-a dat banimulti pentru ca s'o lase pe ea, pe Ileana,sa mearga in locul vrajitoarei. Asa ajunseIleana ca vrdjitoare la curtea imparatului :ea porunci apoi, ca sa se ià pielea unuibivol si sa se pund trei zile si trei nopti inmuraturd saratd, si dupd aceea s'o scoatasi sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.Usturarile feciorului de imparat se facurdInca mai strasnice, durerile lui Inca mainesuferite. and el vazii dar cum c'acumanu e bine, trimise dupd un popa, ca, in-nainte de ce-ar muri, sa-si usureze sufletulsi sa se irnpärtaseasca. Dar Ileana nici acumanu dormea ; ea merse la popa, ii dete multibani si facii, ca el sä o trimita pe ea inlocul sat]. Asa ajunse Ileana ca papa lacurtea imparatului.

and Ileana ajunse la patul feciorului deimparat, el era pe pragul mortii ; nu maierau in el decat trei rasuflari.

<Fatul meu, .gral Ileana popitd, rn'ai che-loan Slit% ici. Pove;.ti. 9www.dacoromanica.ro

130 MAN SLAVICI

mat la tine, ca sa-timarturisqti pacatele. Gan-de§te dar la ceasul morti §i spune-mi, ce-tizace la inima. E§ti suparat pe cineva ori ba ?

«Ba ! pe nimeni ! grai feciorul de Imp-rat, pe nimeni afard de Ileana, fata ceamai tanara a imparatului vecin. Si o urasccu dor §i dragoste, vorbi mai departe fe-ciorul de imparat. Dacd ar fi sa nu mor§i sä ma insanatcvsc, ma duc s'o petescla imparatul, §i daca n'o pieri in noapteacea dintaiu, atunci ea sa-mi fie sotie cre-dincioasa §i dupa lege».

Ileana asculta aceste vorbe, zise Inca i

ea putine §i apoi merse acasa. Aici in-telese cd surorile ei plang i se vaietapentru ca au fost simtit ca imparatul aresä soseasca acasa dela lupta cea mare.

«Bucurie s'aveti, le zise Ileana, cand au-ziti, ca taica nostru cel bun are sa villaacasä intreg §i sanatos».

«Hei ! Ca noi ne-am bucur,a, raspunserasurorile, daca nu ne-ar fi veVejit floarea,nu ne-ar fi putrezit märul §i nu ni s'ar fisuparat pasarica ; dar acum e vai §i amarde capul nostru».

Cand Ileana auzi astfel de vorbe, ea

www.dacoromanica.ro

ILEANA CFA ,IREATA 1 :3 1

merse la sine in cash' i afla ea floarea e Incaaburita de roua, ca.' pasarea e flarnanda §ica marul numai nu zice : «mananed-ma, su-rioard»." Ca sa le ajute dar dragilor suro-rilor ei, ea dete la una dintre ele floarea,la alta dete pasarica, iar sie-§i tinu numaimarul eel fraged. A§a a§teptard sosirea im-paratului celui aspru la porunca.

Imparatul, indata ce sosi acasd, intra la fatacea mai mare §i o intreba de floare, de pasa-rica §i de mar. Ea ii arata numai floarea ; §i

asta era insa pe junidtate ve§tejitä. Imparatulnu zise nimic, ci merse la fiied-sa cea mij-lode. Asta-i arata numai pasarica ; i astaera insa pe jumatate intristatd. Imparatuliar4i nu zise nimic, ci merse fail vorbd lafiica-sa cea mai mica, la Ileana cea inteleaptd.

and imparatul vazii marul pe dulapulIlenei, el era sd-1 mdriance cu ochii, de fru-mos ce era. «Uncle ai pus floarea §i ceai fdcut pdsaruica ?» intreba el pe Ileana.

Ileana nici nu raspunse, ci fugi la suro-rile sale §i aduse o floare proaspata §i opasare vesela.

«Mare sa cre§ti, fata mea l grdi impa-ratul, acum vad ca ti-ai pazit credinta.»

www.dacoromanica.ro

132 IOAN SLAVICI

De la Ileana irnparatul iardsi merse lafiica-sa cea mijlocie §i apoi la cea mai mare.Dupa ce el le intrebd de cele trei lucrurice le-a incredintat, ele Ii aduserd cu grabapasarea, floarea §i märul dela Ileana. Hei !dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna:la ele floarea era veteda, pasarea era tristd

numai marul era proaspat, fraged, rumen§i imbietor la fata.

Cand Imparatul vazii acestea, el intelesetoata treaba: porunci dar, ca pe cele cloudfete mai mari sa le ingroape pan' la sini-§ori in pämant §i aà sa le lase ca sa ves-teasca asprimea pedepsei Imparate§ti. Iarpe Ileana o lauda §i saruta §i rnulta vorbdbund i imparateasca facia cu ea, zicandu-i:oMult noroc sa ai, fata mea, cad tu ti-aipazit credinta.»

Dupa ce feciorul cel mai tanär al impd-ratului vecin s'a insanatoat, el incalecaporni, ca sä vind §i sä peteasca pe Ileana.Imparatul cel batran, tata Ilenei, ii zise cuvorba parinteascd, cand el i§i spuse gân-dul, care 1-a fäcut sä porneasca in cale :Fatul meu, voinice, mergi §i intreaba pe

pi

www.dacoromanica.ro

MEANA CEA ITZEATA 133

Ileana ; cum ea dore§te, cu ajutorul luiDurnnezeu, a§a are sh fie.»

lar Ileana nu zise nici o vorba, ci lasä, cavoinicul cel pàit sá o särute. Atunci irnpa-ratul pricepa toata treaba §i grai: (Dragicopiii mei, bag sama a§a a fost dat, ca voish vä fiti sot §i sotie; sä NI fie dard de bine!»

Multa vreme n'a trecut pana ce Ileana secunund cu feciorul cel voinic §i frumos §iviteaz §i imparätesc, §i li se facir o nunta,incht i-a mers vestea in §apte tar.. Hei !dar Ileana n'a uitat vorba §i gandul cel raual feciorului de imparat: ea §tia cum ca incea dintai noapte duph cununie are sä oprimejduiasca. Porunci dara, ca sh se facho papu§a de zahar tomai atat de mare cumera ea insu§i..., cu fata, cu ochi, cu buze,cu toata faptura Ilenei... Si cand papu§a filigätita, ea o ascunse in patul, in care eaavea sa se culce in acea noapte.

Sara, cand cuscrii §i corinteii s'au fost a§e-zat la odihnd i Ileana s'a fost culcat in pat,feciorul de imparat grai catre mireasa lui :

«Draga Ileana, sh mai a§tepti putintel, caeu vin Indata.» E§I dupa aceea din casa.

Ileana nu se gandi mult, ci sari din pat,www.dacoromanica.ro

134 IOAN SLAVICI

läsa papqa cea de zahar in locul sau §i seascunse sub o perdea ce stà la capul patului.

Ileana nici nu se ascunsese bine 'Ana cefeciorul cel de imparat §i infra' in casä cuo sabie ascutita in mana.

«Sa-mi spui acuma, Ileana draga mea,gill el, tu m'ai aruncat pe mine in pivnita?»

«Eu!» grai Ileana de sub perdea.Feciorul de impärat dete odata cu sabia

peste sini§orii papu§ii.«Tu m'ai scos cu batjocura din tart in-

treba el de-a doua oara.«Eu», grai Ileana.Feciorul cel de imparat dete peste fata.(Tu mi-ai varsat mancdrile ? intrebd fe-

ciorul de impärat de-a treia oara.((ELI», grai Ileana.Feciorul de imparat dete cu spada de sus

in jos.«Tu mi-ai varsat vinul?» intreba feciorul

de impärat de-a patra oard.«Eu», gral Ileana.Feciorul de imparat dete cu spada odata

crud§ §i odata curmezi§. Iar Ileana in-cepii a rasufla aburi de moarte.

Tu m'ai aruncat in cutite?» intreba fe-www.dacoromanica.ro

ILEANA CEA $1REATN 135

ciorul de impärat de-a cincea oard si maiin urma.

«Eu», grai Ileana.Feciorul de imparat impunse acuma cu

sabia in inima Ilenei, incepu apoi sä deain toate partile, i crucis, i curmezis, si inlung, si in lat, sá dea din toate puterile ceavea, incat ii curgeau lacramile parau. andse apropiara zorile de ziud, el incepii saplanga din toatä inima. Odata ii sari obucatica de zahar in gura.

«Hei! Ileand! dulce ai fost vie, dar dulceesti si moarta!» zise el plangand Inca mai tare.

<Dulce zau!» grai Ileana, esind de subperdea, «dar pe de-o surd si de o mie deori rnai dulce am sa fiu de aci inainte.»

Feciorul de imparat stete impietrit de bu-curie cand vazii pe Ileana intreaga i sa-natoasa: El o cuprinse in brate, si de aiciinainte traira multi ani fericiti si imparatirapeste tara cu pace si cu noroc.

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEA IN FRUNTE

POVESTE

fost ce a fost; daca n'ar fi fost,nici nu s'ar povesti.

A fost odatä un imparat. Im-paratul acesta stapanea o lume intreaga,si in lumea asta era un pacurar ') batran

o pacurarita, care aveau trei fete : Ana,Stana §i Laptita.

Ana, cea mai in varsta dintre surori, erafrumoasa, incat oile incetau a paste cand ozareau in mijlocul lor ; Stana, cea mijlocie,era frumoasa, incat lupii pazeau turma cando vedeau pe dansa stapana; eard Laptita,cea rnai tândra sora, alba ca spuma laptelui

1) Pacurar la Rornanii de peste Carpati insemneaza pastor.

§i

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEA iN FRUNTE 137

cu par moale ca lana mieluseilor, era fru-moasä, mai frumoasa deck snrorile saleimpreuna frumoasä, cum numai dansa era.

Intr'o zi de yard, cand razele soarelui eraumai stamparate, cele trei surori se duserdca sa culeaga capsune in marginea codrilor.

Pe cand ele culegeau capsunele, indatäse aude un sir de tropote, ca si cand arveni i s'ar apropia o turma de calareti.Era cine era ; era tocmai feciorul impara-tului venind ca sä mearga cu prieteniicu curtenii sal la vanat.

Tot voinici frurnosi, crescuti in selele cai-lor ; dar cel mai frumos i pe cel mai in-focat armasar era... cine altul putea sä fie?...fat-voinic feciorul de impärat. Focul cailorse stampard in zarirea celor trei suroricaldretii detera in pas mai incetisor, pandce, veniti si sositi, se simtird dusi.

«Auzi tu sora ! grai Ana catre sora samijlocie, dacd m'ar lua pe mine, i-as fra-manta o pane, din care mancand s'ar simtis'ar fi tot june si voinic, mai voinic decktoti voinicii din lumed>

Eu, zise Stana, dacd pe mine m'arlua, i-as toarce, tese si coase o camasa, pe

pi

pi

si

www.dacoromanica.ro

138 JOAN SLAVICI

care irnbracand-o s'ar putea lupta cu zrneii,trecand prin apd WA' ca sa se ude, trecandprin foc fära ca sa se arda.»

«Eard eu, grai Laptita, cea mai tanarasora, dacd i-a§ fi sotie, i-a§ face doi feti-fru-mo§i, gemeni cu parul de aur §i cu stea infrunte, stea ca luceafärul din zori.»

and trec pe langa fete, voinicii, chiar §icei imparate§ti, vad cu ochii §i asculta cuurechile. Asculfand, ei auzira, auzind inte-lesera, ear intelegand, ei sucira franele §isarird la fete.

Sfântà-ti fie vorba §i a mea sa fii,sotie de impärat ! grai feciorul de imparatridicand la sine in §ea pe Laptita cu cap-§une cu tot.

<Si tu a mea ! grai cel dintai voiniccatre Stana, facand §i el, precum a vazutpe stapanul sdu.

$i tu a mea ! grai al doilea in voiniciecatre Ana, ridicand-o §i pe ea in §ea.

Facand a§a, voinicii pornird spre curteaimparateascd.

In ziva urmätoare se facurd nuntile §i

apoi trei zile §i trei nopti intreaga imparatierasuna de veselia ospetelor.

www.dacoromanica.ro

DOI FET1 CU STEA iN F1WNTE 139

Peste alte trei zile §i trei nopti mersevestea in tara, cd Ana §i-a facut panea :a cules bobi, a macinat, cernut, framantat§i a copt panea precum a fost zis la cu-lesul de cappne.

Inca de trei ori Cate trei zile §i de treiori Cate trei nopti trecurd §i o noud vestemerse in tail, ca Stana §i-a facut cama§a:

a cules fire de in, le-a copt §i melitat, aperiat fuiorul, a tors firele, a tesut panza§i a cusut cat-nap pe trupul sotului ei,

precum a fost zis la culesul de cdp§une.Numai a Laptitei vorba nu s'a implinit

Inca. Dar toate se fac numai cu vremea.and se implini de-a §aptea oara a aptea

zi, numarata de la cea de intai zi de cununie,feciorul de impärat se arata inaintea voini-cilor i celorlalti curteni ai sai cu fata vesela§i cu vorba pe de sute §i mii de ori maiblanda i mai induratoare deck pana acuma(land de §tire, ea de aici inainte multävreme n'are sd mai easä din curte, fiindcd-1poarta inima sa stea zi i noapte langasotia sa. Era adecd sä se intample dinindurarea lui Dumnezeu precum a graftLaptita la cules de cap§une... i lumea §i

1

www.dacoromanica.ro

140 IOAN SLAVICI

tara si intreaga impArAtie se bucurau astep-tând sA se vazA ce nu s'a mai vazut incA.

Hei ! dar multe se petrec in lume i dintremulte, multe bune i rele multe !

S'a intAmplat adecd, ca feciorul de im-parat sA aibA i o mama vitregd, eard astao fatd mare in par, pe care a fost adus-ocu sine, avAnd-o de la cel dintAi bArbat.Si apoi vai si amar de acela ce cade inasemene cuscrii !

Dupa gandul vitrigei era sä fie, ca fiicasa s'ajungd sotie de impärat i stApftnä pesteimpArAtie, earA nu LAptita, fata cea de pd-curar.

Si acuma sarmana Laptita avea sA sufere,pentru cA n'a fost pe gandul vitregei, ci dupdvointa lui Dumnezeu. Vezi ! asa e lurnea :chiar i acolo e rea, unde o poartd gandulcel bun.

Era acuma in gAndul vitregei, ca mntâni-

plandu-se dupa cum a fost zis Laptita, sAfacd pe lume sA creazd i sA creazd feciorulde imparat, cd nu e, precum este si precums'a zis.

Nu putea insA face nimic, fiind feciorul deImpArat stetea de-a pururea, zi si noapte, langA

t

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEA IN FEUNTE 141

sotia lui. Isi puse dar de gaud, ca cu unacu doua, cu vorbe i iscusinte, sa-1 urneascäpe acesta, eard dupd aceea, rknânând Lap-tita in grija ei, a ei sa fie grija. *tia, Ca

nu-i va fi greu sa afle cale si chip.Cu una cu cloud feciorul de imparat nu

se urnea insä din loc. Vorbele sburard invânt i iscusintele rämase lucru fdrà treabd.Vremea trecea, ziva se apropia, era mane-poimane, i feciorul de imparat nu se de-parta de langa sotia sa.

Cand vitrega väzit, ca acuma nu e incotro,isi puse peatra" pe inhnd i trimise carte,stire i veste la frate-sau, a carui impäratieera vecind, spuse cum si ce, si grdi cloudtrei vorbe, ca sa vind cu oaste i voinicisA cheme pe feciorul de imparat la rdzboiu.

Asta era una, buna i cea din urmä. Nicinu rArnase in zadar !

Feciorul de imparat sari cuc de manic,and ii veni vestea, ca acum nu e bine, cdeacd cum si ce, si cum ca ostirile vrajma-silor sunt pe cale sa vinã, sä intre si sa fie,precum de mult n'a mai fost... Batae adecd,batae grozavd, batae intre doi imparati !

§i

www.dacoromanica.ro

142 MAN SLAVIC1

Vath §i el, cà acuma nu e incotro, can'are deck sd facd ce e de facut.

A§a sunt feciorii de impdrat ! Ori cat dein drag §i-ar pazi nevestele i ori cat de-ador ar a§teptd sd-§i vazd fetii, cand aud debatae li se svarcole§te inima in trup, li seframantd creerii in cap, li se impainjenescochii... lasd nevastd §i feti in grija Domnului,§i pornesc ca vantul la rdzboiu.

Feciorul de irnpdrat a pornit ca prirnejdia,s'a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s'a batutcum se bate, cum numai el se bate i, candin a treia zi au crapat zorile, eara§i a fostla curtea impdrateascd, sosind cu inirnastampdrata prin lupta §i cu ea plind de dornestampdrat sa tie ce e §i cum, de cands'a dus !

Hei ! dar ce-auzi ? ce vdzii ? Imi vinenici sa nu mai povestesc, cand vdd atataMutate, atata suflet fdra mild §i uratd §i su-paracioasd §i grozavd treabd, incat nici nuse poate spune fard ca sd rdsufli odatdcu areu !

Adecda fost a§a, Ca tocmai in a treiazi in crepetul zorilor, in clipita cand stelelese sting pe cer, cand feciorul de impdrat

www.dacoromanica.ro

1)1,1 l'ETT CU STEA Is FRUNTF 143

era numai trei pa§i dela poarta curtii, s'acoborat darul lui Dumnezeu §i s'a intam-plat intocmai precurn a fost zis Laptita: Doifeti frumo§i, feciori de imparat, unul ca §ialtul, cu par de aur §i cu luceferi iii frunte.

Dar era ca lumea sä nu-i vaza!Vitrega, rea precum era in gandul ei, in

pripd puse doi catei in locul copiilor fetifrumo§i, ear pe copiii cu parul de aur §icu steaua in frunte Ii ingropa la coltulcasei, tocmai la fereastra irnparatului.

Cand feciorul de irnpärat infra' in casä§i cerca" s'auzA si sä vaza, n'auzi nimic, civazii numai pe cei doi catelu§i, pe care vi-trega i-a fost pus in patul Laptitei.

Mu it'd vorbd nu se mai facii. Feciorul deimparat vazn cu ochii §i asta era destul.Laptita nu §i-a tinut vorba, §i acuma nurärnase decal sd-§i ajunga pedeapsa.

Feciorul de imparat n'avia incotro, i§i cdicape inimd §i porunci sa" o ingroape in pa-mânt pana la sani§ori, ramaind a§a in ochiilurnii, pentru ca sä se §tie ce e aceea,cand cineva cuteaza sã in§ele pe un feciorde imparat.

Intealta zi apoi se facii pe gandulwww.dacoromanica.ro

144 WAN SLAVIC!

vitrigei. Feciorul de imparat se cununA adoua oard §i iar4i rdsunard veseliile de nuntãtrei zile §i trei nopti.

Hei ! dar nu e darul lui Durnnezeu pefapta nedreapta !

Cei doi feti-frumosi nu aflau odihnd inparnant.

In locul, in care erau ingropati, crescurddoi paltini frumosi. and vitrega ii vAzii

crescând, porunci ca sd-i starpeasca din rã-&wind. «Lasati-i sd creased ! porunci 'Imp-ratul. Imi plac aici la fereasträ ! Asa paltinin'am vdzut Inca».

Si apoi crescurd paltinii, crescurd cumalti paltini nu cresc : in fiecare zi un an, infiec are noapte alt an, eard in crepetul zo-rilor, când se sting stelele pe cer, trei aniintr'o clipita. and se implinira trei zile §itrei nopti, cei doi paltini erau mândri §i

nalti, ridicandu-se cu crengile lor pand lafereastra imparatului. 5i apoi, când adiàvântul §i se miscau frunzele, impdratul as-cultà, ascultd zile intregi la soptirea lor. Iipärea cd aude un suspin neincetat, ca oplangere pusa in vorbe neintelese, pe carenumai sufletul lui o simtea ca o simtire as-

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEAUA iN FRUNTE 145

cunsd i nepriceputd, cdreia ziva nu-i ldsaodihna §i care noaptea 11 tinea treaz. II cu-prindeau fiori in auzul acestei optiri §i to-tu§i ii parea ca n'ar putea, sa fie MM. dedânsa.

Vitriga simti insa, ce e §i cum. 4i pusede gand, ca cu orice pre sã starpeascd pal-tinii. Era greu, dar mintile muereti storcdin 'Death' zär. Vicle§ugul muerilor desbracdvoinicii : ce puterea nu poate, poate dul-ceata vorbelor, §i ce nici asta nu poate, potlacrdmile mincinoase.

Intr'o dimineata imparateasa se puse pede marginea patului sotului ei §i mncepci sä-1ademeneasca cu desmerdari §i vorbe de dra-goste. Mult a tinut 'Ana la ruptul firului,dar in sfar§it... §i imparatii sunt tot oameni.

«Bine 1grai feciorul de impärat cam cujumdtate de gurd. Sä fie pe voia ta ; sastärpim paltinii : dar din unul sä facem unpat pentru mine, din altul un pat pentrutine.

Imparäteasa se multumi cu atata.Paltinii furd taiati, i nici nu se inoptä

bine rand ce paturile erau Mcute §i puse incasa imparatului.

Ioan Slavici. Pove§ti. 10www.dacoromanica.ro

146 IOAN SLAVICI

and feciorul de impArat se culcA in pa-tul nou, ii pArea, cd se sirnte de o sutA deori mai greu deck pana acuma §i totu§iafla odihnä cum n'a mai aflat ; eard impA-rAtesei i se pArea cA zace culcatA pe spini§i mArAcini, incat toatA noaptea nu putaadormi.

Dupd ce impAratul adormi, paturile in-cepurA sA scartaie. Si din aceste scartaituriimpArAteasa scotea un inteles cunoscut ; i sepArea, ch aude vorbe, pe care nimeni nu lepricepea deck numai &Ansa.

«Ti-e greu, frAtioare?» intrebA unul din-tie paturi. ,

Ba! mie nu mi-e greu, rAspunse patulpe care donned impAratul, mi-e bine, cacipe mine zace iubitul meu tatA !

«Mie mi-e greu, zise celAlalt pat, cad pemine zace un suflet rAu !»

Si tot a§a vorbird paturile in auzul imp-rkesei panA in crepetul zorilor.

Cand se fAca ziuA, impArkeasa i§i pusede gand sA prapadeascA paturile. Poruncidar sa facA alte cloud' paturi tocmai ca §iacelea §i, cand impAratul merse la vanat, lepuse pe aceste pe ne§tiute in casA, earä

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 147

paturile de paltini le arunca in foc pana lacea mai mica scandurd.

Focul ardea ; iard in pocnirile focului im-parateasa parea, ca aude tot acele vorbe deinteles nepriceput.

Dupd ce paturile arsera, trick nu ramasenici macar o bucatica de carbune, impara-teasa adund cenusa si o arunca in vant,pentru ca sä fie dusä peste noud tari si nouamarl, ca parte cu parte in veci sa nu semai afle.

Ea n'a vazut insä ca' tocmai atunci, candfocul ardea mai frumos, se ridicase in suscloud scantei, si esind la lumina, cazura toc-mai unde au fost crescuti cei doi paltini,eara. cazute aici, cele cloud scantei se pre-facurd in doi mielusei gemeni, din care untilera tocrnai atat de frumos ca si celdlalt,tocmai atat de bland, cu lana tocmai atatde stralucitä. Doi miei, fiecare pret de-oimparatie !

and imparateasa vazit mieluseii pascandpe sub ferestrele imparatului, sari plina debucurie la dansii, ii lud in brate pe aman-doi si-i duse la sotul sail.

Din clipita asta, feciorul de imptirat zi siwww.dacoromanica.ro

148 JOAN SLA VICI

noapte nu se gandea decat la mielu§ei. Ii

parea, ca in fiecare miKare a mielu§eilor,in fiecare zbieret e§it din gura lor, in fiecare privire afla ceva, care ii cadea greu §itotqi ii u§ura inima.

Vazand, ca sotul sau a indragit mielu§eii,imparateasa eara§i prinse gand rau §i nu seimpaca, pana ce, cand cu bine, cand cu rau,cand cu vorbe dulci §i cand cu plans, nufacii pe feciorul de imparat, ca sä se in-voiasca cu perzarea mielu§eilor.

Mielu§eii fura taiati. Ce nu se putu manca,imparateasa puse sä se arunce in foc... infoc i piele, §i land, i oase, §i tot ce amai lost.

Nu mai remase nimic.Nimeni n'a bägat insä de maid, ca tocmai

pe fundul vasului, in care s'a spalat car-nea, 'lute crapatura doagelor, au ramas cloudbucatele din creerii mielueilor. Cand apoislujnica imparatului s'a dus la vale dupaapa, bucatelele de creeri s'au spalat §i aumers cu paraul pand in apa cea mare, carecurgea prin mijlocul imparatiei. Aici dincele cloud bucatele s'au facut doi pe§ti§oricu solzii de aur, unul tocmai ca §i celalalt,

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 149

de-o potriva, ca sä se stie, cd sunt frati degemeni.

Intr'o zi pescarii impäratesti se scularddes de dimineath si-si aruncara mrejile inapa. Tocmai in clipa, cand cele din urrndcloud stele se stinserd pe cer, unul dintrepescari ridicd mreja si vazir ce n'a maivazut: doi pestisori cu solzii de aur.

Pescarii s'adunard sa vaza rninunea, iardupd ce vazurd si se rninunard, hotäraraca, asa vii precurn sunt, sa duca pestisoriila impärat si sd-i facd cinste.

«Nu ne duce acolo, ca de acolo venirn,de-acolo suntem si acolo e peirea noasträ,grai unul dintre pestisori.

Ce sä fac dar cu voi ? intrebdpescarul.

0 Pune-te si adund roud de pe frunze, la-sä-ne sä inotam in roud, pune-ne la soaresi apoi nu veni pand ce razele soarelui nuvor fi sorbit roua de pe noi, grai al doi-lea pestisor.

Pescarul fa' dr precum i s'a zis: adund roudde pe frunze, lasã pestisorii sä inoate inroud, ii puse la soare si nu veni 'Ana cerazele soarelui nu sorbise roua de pe ei.

www.dacoromanica.ro

150 MAN SLAV1CI

Ce-a aflat? ce-a vazut ? Doi copiI4,feti frumo§i cu parul de aur §i cu stea infrunte, unul ca §i celalalt, incat cine Iivedea, trebuia sA stie, cã sunt gemeni.

Copiii crescurd repede... In fiecare zi unan, in fiecare noapte alt an, iar in crepetulzorilor, cand stelele se stingeau pe cer, treiani intr'o clipiturd. Si apoi creteau precumaltii nu cresc: de trei ori in vrasta, de treiori in putere §i tot de trei in intelepciuneamintii. and se implinird trei zile i treinopti, copiii erau de doisprezece ani in vârsta,de douazeci §i patru in putere §i treizeci §i§ease in intelepciunea mintii.

Acuma lasa-ne sä mergem la tatälnostru, gral unul dintre copii Cate pescar.

Pescarul ii imbracd frumos pe amandoi,le fad] Cate o caciuld de miel, pe care otrasera pe cap, ca nimeni sd nu vazd parulde aur i steaua in frunte, apoi fetii por-nira catre curtea imparatului.

Era ziva mare cand ajunserd la curte.«Vrem sa vorbirn cu imparatul! grai

unul dintre feti catre strajerul ce sta in-carcat de arme la poarta curtii.

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 151

Nu se poate, fiindca tocmai acumasede la masa, ii raspunse strdjerul.

«Tocrnai pentru cã ade la masa! vorbial doilea fat intrand indaratnic pe poarta.

StrAjerii se adunara, voind sã scoata pefeti din curte, dar acestia trecurd printredAnsii precum trece argintul viu printre de-gete. Cu trei pasi inainte i alti trei in susse pomenird tocmai inaintea casei celei mari,unde imparatul ospath cu curtenii

«Vrem sA intrarn! grai unul dintre fetiaspru catre slujitorii ce stau la usd.

Nu se poate, raspunse un slujitor.«Ei! vom vedeh noi, daca se poate ori

nu se poate! striga celalalt fat, cotind in-däratnic pe slujitori in dreapta si in stanga.

Dar multi erau slujitorii si fetii numaidoi. Se fad' o imbulzeald i o larmdintea usii, hick räsuna curtea.

Ce e acolo afard? intrebd imparatulmânios.

Fetii se dederd pacinici, cand auzira vor-bele tatalui lor.

«Doi baeti voesc sä intre cu puterea!zise un slujitor intrand la impäratul.

Cu puterea? Cine sa intre cu pute-

!na-

sai.

www.dacoromanica.ro

152 MAN SLAVICI

rea in curte la mine? Cine stint bdetiiaceia? striga imparatul inteo räsuflare.

«Nu stiu, inaltate impArate, rdspunse slu-jitorul, dar curat nu-i lucru, caci baetii sunttan Ca puii de lei, inck au strábätut prinstrájuirea dela poartd i acuma ne dau noudde lucru! 'apoi de indarknici ce sunt,nici caciulile nu si le iau din cap!

Impäratul se rosi de manie.Scoateti-i afara, striga. el, inhatatii

cu cânii !«Lasä, ea mergem noi i asa, gràirä

fetii plangand de asprimea vorbelor ce au-zird, si pornird in jos pe trepte.

and erau sa ias'a pe poarta, Ii opri unslujitor ce veneh in ruptul sufletului.

«A zis impäratul sä veniti, cd impard-teasa vrea sa va" vazd!»

Baetii se gandird putin, apoi se intoar-sera, suird treptele i intrara la imparatulcu caciulele in cap.

Era o masa plina, lunga si Iatä, iar pelanga masa' toti oaspetii impAratesti, in capulmesei impAratul si lânga dânsul imparäteasasezand pe douasprezece perini de matasd.

and baetii intrard, cdzia una dintre pe-

www.dacoromanica.ro

DOI FETI CU STEAUA 'IN FRUNTE 153

rinile, pe care sedea impardteasa. Ea remasepe unsprezece perini.

«Luati caciulile din cap! striga uncurtean cdtre bdeti.

Acoperemantul capului este cinsteaomului. Noi avern porunca sd fim, precumsuntem.

«Ei, bine! grdi impdratul imblanzit de au-zul vorbelor ce esiau din gura bdetului.

Ramaneti precum sunteti ! Dar cinesunteti? de unde veniti? si ce voiti ?

Suntem doi feti gemeni, doi Idstaridintr'o tulpind rupta in cloud, jumdtate inpdmant si jumatate in cap de masa; venimde unde-am pornit si suntem sositi de undevenim; fost'am cale indelungata si am graftcu suflarea vanturilor si am vorbit in limbafiarelor si am cantat cu valurile de apd, iaracuma, in graiu de om, voim sa-ti cantamun cantec, pe care-1 cunosti fard ca sa-1 stii!

De sub impardteasa sari a doua perina.«Lasd-i sd meargd cu prostiile lor! gral

ea cdtre sotul seu.Ba nu, lasd-i sa cante! raspunse im-

pdratul. Tu a-i dorit sa-i vezi, iar eu dorescsd-i ascult. Cantati baeti !

www.dacoromanica.ro

154 IOAN SLAVIC!

Imparateasa fad', iar fetii incepurd sãcante povestea vietii lor.

«A fost un imparat... incepurd fetii : desub imparateasa cazii a treia perina.

and fetii povestird despre pornirea fe-ciorului de imparat la bataie, de sub irnpa-rateasa cazurd trei perini deodatd.

and fetii sa.var§ira cantecul, sub impa-räteasa nu mai era nici o perina, iar candei luara caciulile din cap §i-§i arätard pärulde aur §i stelele in frunte, oaspetii, curtenii§i imparatul i§i acoperird ochii, ca nu cumvasa piarzä lumina de atata stralucire.

Si s'a fäcut apoi, precum dela inceput afost sd fie. Laptita fu pusa in cap de masalanga sotul ei; fata vitrigei remasa cea mairea slujnica la curtea Laptitei, iar pe vitrigacea cu gand rau o legara de coada uneiepe nebune §i incunjurard tara de §epte oricu ea, incat lumea sä §tie §i sa nu maiuite, ca cine incepe cu rau, cu räu sal/dr-§e§te.

www.dacoromanica.ro

PACALA IN SATUL LUI.(P OVESTE)

Ise urase i lui PAcald sä tot umble rasletprin lume, a§a Mil de nici o treabd, nu-mai ca sä incurce treburile altora §i sä

raza." de prostia oamenilor. Se hotdri dar sd sefacd §i el orn a§ezat ca toti oamenii detreaba sh"-§i intemeieze casa lui, sd-§i ago-niseascã o mo§ioard, vorbä scurtd, sase astampere odatd.

Si fiindcd Românul zice, cA nu e nicdirimai bine ca in satul lui, PAcalá se intoarse§i el in satul lui §i incepà cum incep totioamenii, care n'au nirnic, adecd fäcii ce fad.'de-§i agonisi o vitelu§a §i o trimise la pa-§une in izlazul satului.

Caci a§a se face averea.

1'

www.dacoromanica.ro

156 IOAN SLAVICI

Pascand, vitelu§a se face vitea, viteauase face junincd, juninca se face vaca, vacafatd, iar vaca cu vitelul o vinzi, ca din pretulei sä cumperi §apte vitelu§e §i sä le trimiti§i pe ele la pa§une in izlazul satului.

De ce e oare islazul islaz, dacd nu pentruca sä-1 pasca vitelu§ele oamenilor ?

P4ea dar vitelu§a lui Pacald, pa§tea,cu cat mai mult pd§tea, cu atat mai vartoscretea, incat nu era in tot satul vitea, cares'o intreaca, iar cand ajunse §i ea vitea,nici junincele nu se puteau potrivi cu ea.

«Mai! ziceau vecinele lui Pacala, celucru sa mai fie §i asta? viteaua asta neintrece pe toate! Ce-i va fi (land oare sa ma-nânce? Ce soi o fi de cre§te a§a de frumos?»

Nu era nici soiul vre-unui soiu d6osebit,nici hrana mai de-a catarea; viteaua erainsa viteaua lui Pacala, iar Pacald i§i cautade treabd, n'avea vrerne s'o mai pazeasca §isa nu rupa cate odata §i din holdele oa-m enilor.

Ajungand juninca, viteaua lui Pacala sefacii stäpana pe intregul hotar. Umblaea, cum umblase §i stapanul ei mai naintede a se fi astamparat, §i unde n'o cautai,

§i

§i

www.dacoromanica.ro

PACALA IN SATUL LUI 157

acolo dedeai de ea, mai prin lanul de grau,mai prin porumbite, mai .tie bunul Dum-nezeu pe

lard Pdcald ii se plangea oamenilor, 6."prea i s'a fäcut rasleatä juninca §i ca aretreaba i nu poate umbla dupa ea.

Nu-i vorba., oamenii s'ar fi plans §i ei,dar nu mai aveau cui sä i se plangd, candPacald Ii luà pe dinainte i li se plangeade te prindea mila de el.

Cand vazura dar, Ca juninca lui Pacalain curand are sä fie vacd, oamenii se pu-sera pe ganduri. Stiau ei, cum au sa ur-meze lucrurile mai departe. Vedeau parcacele eapte vitelu§e, cum se fac vitele, ju-ninci, cum ajung in cele din urmä vaci §iele, §i cum le vinde Pacala i pe ele §i seintoarce dela targ cu o spuza de vitelu§e,toate flarnande, toate pornite din fire sase facd vitele, juninci §i vaci in cele dinurmä.

«Mai! strigara ei, asta ne mananca.§i urechile din cap cu vitelu§ele lui, ne seaca,ne face intregul hotar batatura».

Dar ce puteau sa-i faca lui Pacald ? Elnu era de villa §i avea treabd, nu putea

unde.

www.dacoromanica.ro

158 I OAN SLAVICI

sd-si piarda vara umblând dup.' coada ju-nincei.

Se sfatuira dar intre dânsii si iar se sfa-tuird, se tot sfdtuirä, panä ce n'ajunserd a sedumiri, cd toatä carnea, pe care a pus-ovitelusa, ca sd se facd vitea si din viteajunincd, e came adunatd din nutretul depe hotarul lor, adecd dupa toatä dreptateacame din carnea, care ar fi fost sä fie alor si numai pielea e a lui Pdcald, fiindcapiele avuse juninca si când venise ca vile-luse in sat.

Dumiriti odatä astfel, MiarA juninca, ii

luard carnea si o mdncard, iarä pielea oaruncarä peste gard in curtea Iui ['kaki.

Nu-i vorbä, a fost cam scurtä socotealaaceasta, dar in satul lui PAcald multe seintarnpld.

Pdcald, de! ce sa facd?Dacd ar fi voit, ar fi gasit el aC pentru

cojocul skenilor ; el insä nu voia. Avea tra-gere de inimà pentru oamenii din satul lui.Nu! pe oamenii din satul lui nu putea elsd-i incurce, cum ar fi incurcat a bunä-oard pe oamenii din satul lui Tândala".

Intinse dar pielea sa se usuce, iar dupa.www.dacoromanica.ro

PACALX IN SATUL LUI 159

ce se usca, o hid in vArf de bat si plecacu ea la targ, ca s'o *v-anza.

Asa ajunse Pacala iar pe drumuri.Se duse si tot se duse mereu, de dimi-

neata pand la pranz si dela pranz pand seara.and era pe inserate, el se opri intr'un satdela marginea drumului si se uitä impre-jurul sat', ca sa-si gäseasca vre-o casa, la caresä maie, vre-o vaduvä ori vre-o femeie, alcareia barbat nu-i acasä.

Nu poate cd Doamne fereste, ce,dar Pacald, ca om umblat prin lume, stia casunt fricoase ferneile, li se uraste asa sin-gure i sunt bucuroase de oaspeti, nurnaica sa stie, cä e peste noapte picior de omla casa lor.

Si gdsi Pacala chiar mai la marginea sa-tului o femee, al careia barbat se dusesela padure sa aduca lemne. Nu-i vorbd,muierea ii spunea mereu, Ca teaca, Ca punga,ca nu-i este barbatul acasà, ca ce va zicelumea ; Pacald tinea si el sa rarriând asaintr'un unghiu al casei, inteun sopronin pridvor, unde o fi, numai ca sa nufie casa pustie. N'avea biata muiere in-cotro, trebui primeasca, dar ii i spusesa-1

www.dacoromanica.ro

160 IOAN SLAVICI

sd se culce si sd doarmd, c'o fi ostenit dedrum, sarmanul de el!

«Ce-o sä mai fie si asta?!» grai Pacalä.El stia, cd muierile sunt si vorbdrete, si

doritoare de a le sti toate Cate sunt in cersi pe pdmant ; iar muierea aceasta nici nu-ipovestia nimic, nici nu-I intreba, de undevine, cum a umblat, ce-a mai fdcut, ce maistie... Aici trebuia dar sd fie ceva la mijloc,si Racald in loc de a dormi, trdgea cdnd cuochiul drept, când cu cel stang, ca sd vazdcele ce se petrec in casd si imprejurul casei.

Nici nu se inserd bine, si muierea incepusã fiarbd, sh friga, sä coacd, sd gdteascafel de fel de mancdri, si placinte, si unpurcel fript, si o coastd oparitd cu varzdcdlitd. Si apoi rachiuri si apoi vinuri.Ospdt nu alta.

N'ar fi fost Pacald om patit, dacd n'arfi stiut, cä toate aceste nu pentru bärbatulei le facea rnuierea cea harnica, fiindcd maiera si ea gatita ca de nuntd.

Nici nu le facea pentru bärbatul ei, ci

pentru vornicul satului, pe care-I asteptanevasta cum ki asteapta fetele mari peti-torii, esind mereu in usd si in portitd, ca

www.dacoromanica.ro

PACALA IN SATUL LUI 161

sa vaza, daca vine, daca nu mai vine, dacaintarzie, daca soseste.

Nu care cumva sa creaza cineva, caDoamne fere§te ce ! Nu! ci fiindcd vor-nicul era cel mai de frunte om in sat §i

nu putea sa-I primeasca la casa ei ca peori §i cine, iar peste zi vornicnl, om cu multetreburi, nu putuse sa vie, ci le facea cinsteaacum rnai pe seara.

Alt nimic nu era la mijloc. Doamnefere§te !

Era gata nevasta cu toate : purcelul erafrumos §i rumen de-ti pocnea. §oricul in dinti,costitele erau oparite, varza era Cain, pla-cintele abureau, rachiul era a§ezat pe masa,vinul stetea in apa rece, nu mai lipsiadeck dumnealui vornicul. Numai vornicullipsea, cand deodata, te miri, nu alta,se intoarse barbatul. I se fransese, sdrmanulde el, o osie in drum, §i nu-i ramasese decat sa se intoarca, sa punä alta osie la car§i sa plece mane din nou la padure.

Muierea bund §i credincioasa i§i cunoa§tebarbatul dupd mers, din tu§ite §i stranuturi,ba chiar §i din pocnetele biciului, iar nevasta,la care i§i luase Pacala conac, era §i ea mu-

loan Slavici. PoveVi. 11

www.dacoromanica.ro

162 loAN si.m.1( I

iere bund §i credincioasä. Ea i§i cunoscitbarbatul din scartiitul roatelor dela car, iarscartiitul roatelor se auzia de departe, destulde departe, pentru ca o muiere harnica, pre-cum era dansa, sa-§i randuiasca treburile.

Ea lila purcelul cel frumos §i rumen §i-Iascunse iute-iute dupa cuptor, lua placinta§i o puse iute-iute pe cuptor, lua costitelecu varza calita §i le vari in cuptor, mai varitot iute-iute si rachiul sub perina dela capd-taiul patului, iar vinul sub pat, §i pe candcarul cu boii infra in curte, toate erau in ceamai buna rânduiald.

Nu poate ca Doamne ferege ce! darde ! tot era mai bine sa nu afle barbatul.

Vazandu-se acasa, barbatul, ca tot omulpaguba§, sä se planga, nevasta catoata muierea bund §i credincioasa, II man-gaia cu vorbe bune, iar Pacala, ca tot omulcum se cade, e§I §i el din unghiul lui, ca

spund stapanului de casä, cã e §i el

aici, ceard iertare, ca a indraznit §i sd-1mai roage §i pe el de conac.

oFd, muiere, grai bärbatul, dupd ce semai incalzi in cuibul lui, mie mi-e foame;n'ai tu ceva de mancare ?»

incepi

sà-isa-i

www.dacoromanica.ro

P 1CATA TN SATIT, 161

De ! ce sa-i faci? omul fldmanzeste ladrum. Nu-i vorbd, mai era in traistd merin-dea, pe care o luase la drum ; dar acasa lael omul nu mananca bucuros merindea, cucare se intoarce din drum.

oVai, saraca de mine ! raspunse ne-vasta, dar de unde sä am ? Eram sä teastept pe mane. 0 sa-ti fac insa o mama-ligutd bunk ca s'o mananci cu o zamutade usturoiu».

«Marnaliguta sä fie!» grai barbatul.Cand e flärnand, omul se bucura si de

marnaliga.Om umblat prin lume, Pdcald stia, ca o

sä-1 pofteasca i pe el la dna, ca sa maistee de vorbd, i nici ca-i parea räu lui Pa-card, fiindca tot drumet era si el, tot fla-'nand ca on i ce om sosit din drum.

Si curn steteau de vorbd in vreme ce ne-vasta gatia mamaliguta, Pdcald, care nu eracap sec, se gandia mereu, cum sa facd el,ca sä nu mänance marnaligd, ci purcel fript,frumos si rumen de-ti pocneste soricul indinti, costite cu varza card i placinte decele bune ; cum ar face, ca sä bea o gura

T.I'l

www.dacoromanica.ro

164 JOAN SLAV1C1

de rachiu i sa guste macar odata din vinulcel vechiu.

Si lasa pe Pacald, cd nu e nici el deieri de alaltaieri Simtise odata mirosul,

grija lui mai departe.Ca om drumet Ii tinea batul la indernand,

iar pielea cea de junincd, marfa lui, toataaverea lui, ii era la picioare.

El se incrunta odata si trase asa cam pefuris cu batul in piele.

Barbatul se cam mira, Ca ce va fi avandcu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era batul,a lui era pielea: treaba lui era ce facea cu ele.

Peste catva timp Pdcala iar trase una cubatul, ba mai se si rasti la piele : «Tine-tigura, slut-0 !»

Barbatul iar tad'.Pacala dete de a treia oara i acum se

rästi si mai rau.«Ce ai cu pielea aceea?» intreba omul

nostru.Pacald mai dete din umar, mai se codi,

mai se rugh de iertare, Ca nu poate sä spunä.«Apoi, gal el cam cu anevoe in cele

din urma,piele-ar fi de piele, dar, asa cumo vezi, nu e piele, ci prooroc, care stie toate

§i

www.dacoromanica.ro

PAVALX ix SATUL LUT 165

cele ne§tiute §i vrea mereu sa' spund lucruride nespus».

«Si ce vrea sh spun'a?» intrebd miratbärbatul.

«Uite! grdi Racald §i puse urechia lapiele. Mare minune ! Zice sä cauti la

cdpataiul patului, c'o sã gäseti rachiu».Bärbatul cdutd §i gäsi.«Mare minune! Cine 1-o fi pus oare?»«E taind!... rdspunse PAcald asta nu se

poate §ti».«*i ce mai zice proorocul?»«Sa cauti dupd cuptor, Ca vei gdsi un

purcel fript», zise Pdcald, dupd ce puseiar urechea la piele.

«Auzi d-ta lucru ciudat! Ce mai ziceproorocul ?»

«Cautd sub pat cd gdsqti vinul».Astfel inainte pAnd ce nu ie§ird la iveala

costitele §i placintele, incat numai de-un dragsä te uiti la masa incarcatä §i sä te avzi la ea.

Se mira bärbatul, se mira mai vârtos ne-vasta, s'ar fi mirat satul intreg, dacd ar fifost de fatä ; numai Pdcald nu se mira, fiindcael Ii cuno§ted marfa §i §tid de ce e bunä.

«Apoi de ! zicea el mereu, asta-i

www.dacoromanica.ro

166 IOAN SLAVIC!

prooroc, nu fleac, si-ti scoate §i cartita dinfundul pamantului !

Va fi fost ori nu a§a, destul ca Pacald s'asaturat ca un pa§a turcesc, incat abia-1 maitineau curelele.

«Buna treaba proorocul asta! gral bar-batul nevestei, dupd ce se satura §i el.Nu cumva ti-e de vanzare?»

«Doamne fere§te! ii raspunse Pdcala.Cum a§ putea eu sa vand un lucru ca

acesta ? Se poate?!»< Dar daca ti-a§ da un pret bun?»«Auzi vorba!Pret bun? Un prooroc

ca asta e lucru nepretuit».Doritor cum era de a se hrani bine §i de

a §ti totdeauna cele ce se petrec in casalui, omul nostru il apuca pe Pacala la targ.Ii dete la inceput o punga de galbeni, apoicloud, apoi trei §i a§a rnereu inainte pandla §apte pungi, bani frumo§i chiar §i pentruun om mai bogat deck Pacala.

«Fiindca vad §i vad, ca tii cu orice pret sacumperi proorocul,grai Pacala, muiat,o sa-ti fac dupa dorinta, dar nu pentru bani,ci fiindca m'ai primit la casa, m'ai poftit la

www.dacoromanica.ro

PACALA iN SATI-L Llil 167

masa i mi-ai zis o vorba bund. Noroc saai de ea h

Aa gral Pacala, §i-i dete pielea cea dejuninca, pentru ca sä iee cele §apte pungide galbeni, multi bani chiar §i pentru unom mai bogat deck Pacala.

Si nu era pe lumea aceasta om mai fe-ricit deck bärbatul nevestei, fiindca puteade aici inainte sá tie toate cele ce se petrecin casa lui §i sä se mai si hraneasca bine..

Iar Pacala, dupd ce-§i vandii pielea §i

puse bine banii, se culca sa doarma, cãavea drum lung 'Ana' acasa in satul lui.

Ziva urmatoare Ii lua Pacald ramas bun§i pleca iar' acasa.

Si cum mergea pe drum §i cum se sirn-tia aa incarcat de bani, cum nu mai fu-sese niciodata in viata lui, Ii puse tare §icu adevärat de gand, ca de aici inainte numai vaKa nici la dreapta, nici la stAnga,ci merge drept inainte, nu mai umbla cuminciuna, nu mai cautd sã traga folos dinpartea altora, nu! nu! nu! ci se face omca toti oamenii, care vreau sA aibd obra-zul curat, se astampard, se pune in randcu fruntea satului.

www.dacoromanica.ro

168 IOAN SLAVICI

Numai dacd n'ar fi fost la mi jloc muierea cea harnicd!

Ea, sarmana, nu mai avea astampdr, sipared i-se rdsturna casa in cap, Cand segandia, eh proorocul a rdmas in paza ei.

Nu poate cä Doamne fereste ce ! dar'muierile sunt fricoase si nu prea se sirntbine, cand se afla aproape de histe lucruri,cum era pielea lui Pacald.

Ea fad.' dar' ce facia trimise barba-tul iar' la pddure, apoi, dupd ce rdmase easingurd, puse, ca muiere harnicd ce era,furca in brdu i porni in urma lui Pdcala

grabi i alerga, ca sa-1 ajunga si sa-1 in-trebe, ce are sa faca si cum sd dreagd, casa facd din piele piele ca toate pieile i sd-iiee darul proorociei?

Pdcald, de! ce sã facd si el ?! Depaguba se fereste omul, dar' de castig niciodatd: mai lua si dela fernee seapte pungi

spuse, ca n'are decdt sã opareasca pie-lea cu apd de isvor strecuratd prin o sitàdeasa, si-si urma calea ca i cand nirnic nui s'ar fi intdmplat.

«Acum zau Ca ma fac om asezat, Inuit

§i

§i Ii

www.dacoromanica.ro

PXCATA iN TUT, Mir 169

o sa ajung chiar vornic in satul meu!gräi el dupa ce sosi acasä.

Se siTi zidi, Doamne, o casa frumoasd de

nu mai era in tot satul casa ca a lui,colea cu pridvor a§ezat pe stalpi §i cu cer-dac mare, i§i cumpara pamânturi, carcu patru boi, cal de calarit, vacd cu lapte,oi de prdsila; in sfar§it, toate Cate secuvin la casa unui om cu dare de mAna,toate erau la casa lui Pacala.

Si nu era in sat om mai a§ezat decatPacald.

Numai oamenii din satul lui daca n'arfi fost tocmai a§a de pro§ti cum erau!

VazAnd cum zide§te Pacald, cum cum-pard, iar' cumpara §i tot cumpard, cum dämereu, fara ca sa iee, vecinele incepura sa§opteasca intre dânsele §i satenii deterd cusocoteald, CA va fi avand multi bani Pacala§i CA banii ace§tia ii va fi gasit undeva, iiva fi capatat on ii va fi luat dela cineva.Destul, cA voiau sa §tie, de unde are Pa-cald banii.

«Mai Pacald, II intreba dar unul din-tre oameni, dar' tu de unde ai atAta

fad'.

www.dacoromanica.ro

170 IOAN SLAVICI

spurcaciune de ban, de tot dai §i nu maisfar§e§ti?»

Pacald §edea in cerdacul casei cu pipain gura §i privea la carul cel cu patru boi,care intra in curtea cea larga §i plina.

oDe unde am atata ban? raspunse el.De unde, pacatele mele, a§ putea sä am

dacd nu din pretul mo§iei, pe care am van-dut-o? >

oCe mo§ie, mai Paca la, ca tu n'ai avutmo§ie?!»

oApoi vorba?! Dar' pielea junincei a cuia fost, mai?! N'a fost a mea? Asta mi-afost toata averea : am vandut-o §i am luatbani, ca sa-mi fac altä avere in locul eid>

k Athtia bani pentru o piele de junincd?»oMai, dar greu mai e§ti la cap ! grai

acum Pacala, care tinea sä nu mai umblecu minciuna. Nu intelegi tu, ca junincaaceea era juninca de prasila? Dacd o maitineam, rata §i vitelul cre§tea §i el se fa-cea vacd §i aveam cloud vaci, §i cloud vacifatau doi vitei si se faceau patru vaci, iar'din patru vaci se fac opt, din opt §ease-sprezece §i cu timpul o intreaga cireadd devite. A§a se face socoteala, cand mergi la

www.dacoromanica.ro

PACALX iN SATUL LU1 171

targ §i §tii, cum sa-ti vinzi marfa. 0 avereintreagd nu se vinde numai eac'a§a!»

Omul dete din cap, §i deterd din cap §ise puserd pe ganduri toti oamenii din sa-tul lui Pdcald.

Aveau §i ei vitele de prasild. De ce adecdnurnai Pdcald sd-§i vanzd pielea cu pret ?de ce sd fie ei mai pro§ti deck dansul?de ce sd dee ei o avere intreagd pentru unpret de nimic?

Se puserd dar de grab, ki tdiard cu totiijunincile de prasild, mancard cat puturddin carnea lor, iar pieile le duserd la targsa le vanza §i ei, curri a vandut Pdcald pea lui.

Numai cd nu se nimere§te totdeauna, §inu §tiu toti oamenii sd-§i vandd marfa caPdcald.

De geaba spuneau ei, ca pielea e pielede juninca de prasild, caci nimeni nu voidsd le dee pretul, la care ravniau, §i s'auintors ca vai de ei acasd.

Vai de ei! dar' vai §i de Pdcald!Cand se vazurd §i cu paguba, §i cu bat-

jocura ,oamenii se adunard iard§i, se sfd-tuird §i tot se sfátuird intre dan§ii, cd ce

www.dacoromanica.ro

172 IOAN ST./M(I

sA ficA i ce sa dreagd, ca sA scape dePAcald, fiindcd nu mai rAmAnea nici o in-

va prApAdi pe toti, dacd va mairAmAnea cu zile.

«0 sd-§i dee foc la casä, ca sA ne darn§i noi la ale noastre), grAl unul din-tre cei mai prevAzAtori.

«0 sd-§i frangd vre-un picior, ca sA nefrangem si nor pe ale noastre! grAl altul.

«0 sa. sard in fantAnd, ca sA sdrim cucu totii dupd el!» strigard cu totii,

Nu mai rAmânea nici o indoialA, CA tre-buiau sA scape de el, dacd nu voiau sApieara cu totii ca vai de ei.

Dar' cum sd scape? Asta era vorba.SA-i taie boii i vaca §i oile §i calul de

cAlarit, sd-i dee foc la casd §i sA-1 goneascddin sat. Asta s'ar fi putut. Dar cine puteh

§tie, dacd nu se va mai intoarce?Trebuia stAngd lumina vietii: numai

a§a erau scapati, cu adevArat scdpati de el.Luard dar hotdrirea sd-1 omoare pe Pd-

cala; fiind insA, cd nu voiau sd facA nicivArsare de singe, nici moarte de orn chiarcu mAna lor, se sfAtuird din nou intre &An-§ii §i dupA mult sfat chibzuira sA-1 arunce

doiald, cd-i

sdsd-i

www.dacoromanica.ro

PACALX ix SATUL LUI 173

in Dundre, unde va fi apa mai adancd,pentru ca nici neam din neamul lui sä numai poatä e§1 la lumina zilei.

*i dacd tot ar scapa Pacald chiar §i dinfundul Dundrii ?

Asta era ! *i dacd tot ar scap a ! ?Ce era atunci ? !

Nu mai rämanda nici o indoiald, cd tre-buia sä facd ce vor face, ca Pacald sa nupoata scapa, dar de loc sä nu poatä scapa.

Se pusera dar din nou §i se sfatuird §idupd multd sfätuire mai chibzuird sd-1 bagepe Pacald intr'un sac, sä strangd bine gurasacului §i sa lege sacul cu Pacald cu totde o peatra de moard, pentruca piatra demoard, rotunda cum este, sa mearga de-a-dura pand in fundul Dundrii §i sä duca i

sacul cu Pdcala.Intelegandu-se astfel, ei, toti oamenii din

satul lui Pacald, cu mic, cu mare, cumerau, luard sacul, luara sfoara pentru gurasacului, luard funia, ca sä lege sacul depeaträ, luard cea mai mare din pietrele demoard, pe care le puturd gäsi cale de trei zilede jur imprejur i pornird cu mic, cu mare,cum erau, asupra casei lui Pacald, ca sä-1 ih,

www.dacoromanica.ro

sa-1 ridice, sh-1 duca si sti nu se opreascacu el deck in fundul Dunarii.

Pacala §edea cu pipa in gura in cerda-cul casei §i se uita la carul cel cu patruboi, care intra in curtea lui cea larga §i

§edea Pacald cu pipa in gura §ise uith, cand se pomeni cu satul intreg,mic §i mare, de nu-i mai incapea curteacea larga a lui.

Ce sä facd? särrnanul de el, ce sãfaca?! Nu-i rarnanea deck sa se deaprins §i legat, daca n'a putut sä ramâniipe unde fusese mai inainte, ci I-a pus pa-catul sa se intoarca in satul lui, sa se facdom a§ezat §i sa nu mai umble cu min-ciuna. Dar o viata are omul §i o moarte.

«Mi-a fost, se vede, randuit, grai Pa-calà, sä mor in satul meu ca orn detreabd».

Caci mai de treabd decum era nu seputea face Pacala ; asta o simtia §i el.

Ii parea cu toate aceste cam räu, Ca tre-buia sa moard tocmai acum, cand avea §iel casa lui, masa lui, carul lui cu patruboi, curtea lui larga, §i ar fi voit Pacaldsa scape, dacd se poate fära minciund, caci

174 lo.x I. %VIII

plina,

www.dacoromanica.ro

PACALX iN SATUL Lil 17")

erd hotarit odatA sA nu umble cu minciuni ;dar nu se puted, fiindca oamenii erau

neindurati i vicleni.Se lash dar PAcala, se läsd, fiindcA n'aved

incotro, sä-1 vare ca pe un motan in sac,sa.-1 id pe sus si sà-I clucA la pierzare.

El in frunte, peatra de moarA dupa el,fruntea satului in urmd i satul intreg, cumic, cu mare, mai in coadà esirA din cur-tea cea larga, trecurä prin sat si o luardpeste campul nisipos drept spre Dundreacea mare si adancA.

«Stati, mäi !» striga cel mai cu soco-teala dintre oamenii din satul lui PAcald.

Se oprirä in loc cu totii, cu mic, cumare, cum erau.

«Am uitat un lucru», grAl omul celcu socotealá.

«Ce am uitat?» intrebard ceilalti.Präjina, ca sA cAutdm fundul Dundrii».

ziserA oamenii din satul luiPAcald, am uitat prAjina, ca sA cAutamfundul Dundrii».

11 aveau acurn pe PAcala : cym puteauei sA-1 arunce, färä ca sA stie unde-1 aruncA?

Se intoarsera dar iar in sat, cautard cea

www.dacoromanica.ro

176 IOAN SLAVICI

mai lungd dintre toate prajinile si numaiapoi II duserd pe Pdcald la Dundre,pra-jina in frunte, sacul cu Pdcald, peatra demoard, fruntea satului si apoi satul intreg,cu mic, cu mare, cum erau.

«Stati, mdi !» striga iar omul cel cusocoteald.

lar se oprird cu totii.oSd-1 legam de peatra de moara, ca SA'

nu fugd, in vreme ce noi cdutdm cu prd-jina fundul Dunhill !»

«Sd-1 legam, strigard cu totii, ca sdnu fugd!»

Il legard dar pe Pdcald de peatra ceamare, apoi plecard ca sa caute cu präjina,unde e mai afundd Dundrea, ca acolo sa.-1arunce.

Cel mai cu socoteald dintre oamenii dinsatul lui Pdcald lud el insusi prdjina, deteodatd cu ea in valuri, o isbi cat nu maiputu in jos, dar nu atinse cu ea fundul.

«Aici, zise el, Dundrea nu are fund.Trebue sd cdutdm alt loc».

<Asa e, strigard eu totii, trebue sdcautdm alt loc, unde are Dundrea fund.»

Nici cd se putea altfel. Vorba era, ca

www.dacoromanica.ro

PACALA. IN SATUL LUI 177

peatra de moard sa mearga de-a dura §isd se opreasca tocmai in fundul Dunarii :unde se opreà peatra, dacd Dunärea nuavea fund ? Ei trebuiau sa tie, unde aresä opreasca peatra cu sacul §i cu Pacaldcel din sac.

Pornird dar cu totii, ca sa caute fundulDundrii, pentru ca nu cumva sa-1 aruncela loc nepotrivit i sa-1 scape acum, dupdce II aveau prins §i legat.

Iar Pacalà, vai de capul lui, ramase insac, legat de peatra cea de moarä, ceamai are, pe care oarnenii din satul lui oputusera gasi cale de trei zile de jur imprejur.

«Stati !» striga omul cel cu socoteala.Iar se oprirä cu totii.Ce era la mijloc?Ca oameni .chibzuiti, trebuiau sä fie cu

mare bagare de seamd i sä cerceteze bine mai'nainte de a-1 arunca pe Pacald in Dunare.

Uncle si-1 arunce? mai la deal, deunde vine apa ? ori mai la vale, undese duce?

Unii dedeau cu socotealä, cã mai la deale mai multä apd, fiindca de acolo vine apa§i n'ar veni, dacd n'ar fi destula.

Joan Slavic!. PoveVA . 12www.dacoromanica.ro

178 IOAN SLAVICI

Altii insd erau de pärere, cd la vale emai multã, fiindca acolo se strange apa,care vine dela deal, si daca I-ar arunchmai la deal, cum vine apa si tot vine, sescurge si tot se scurge, s'ar pomeni caPacald rämane pe uscat, ese din sac sivai de capul lor.

Se adunara dar CL1 totii de se sfatuird,ca nu cumva sa faca vre-o prostie, i dupdmultä sfatuire se intelesera sa caute loculcat mai de vale, pentruca toata apa sa sestranga in capul lui Pacala.

Pe cand oamenii din satul lui Pacalaumblau sa caute fundul Dundrii cu prajinacea lunga, iata ca vine un jelepar de vite,care ducea o cireada de o mie de boi latarg, si cum mergea jeleparul dealungulmalului, cid de sacul cu Pacald si se mird,cum s'ar mira tot omul, cand ar vedeh incalea lui asemenea lucru.

«Dar' tu, mäi, intrebd jeleparul, cumai intrat in sac si ce cauti in el ?»

«N'am intrat, raspunse Pacala, cim'au varit altii in el».

«Si de ce te-au varit ?»«Ca sa ma arunce in Dundre».

www.dacoromanica.ro

PXCALX iN SATUL LU1 179

«5i de ce sd te arunce ?»0Eaca. pacatele mele ! rdspunse Pa-

cald, fiindca vreau sa ma faca vornic §ieu nu vreau sa primesc ?»

0$i de ce nu vreai, mai?»0Apoi de ! zise Pacala. Fiindca nu

e satul de a-i fi vornic».«$i de ce nu e ?»«Fiindca are neveste multe, §i barbatii

pleaca cu totii la lucru de nu se mai in-torc cu saptamanile i vornicul ran-lane elsingur cu nevestele».

05i de ce nu vrei tu sä ramai cu ne-vestele ?»

0Fiindca sunt multe §i toate tinere §i

sprintene ca furnicile §i nu pot sa le stä-panesc».

and auzi -asemenea vorbe, jeleparul semira prea mutt, fiindca el bucuros ar fi fostvornic intr'un sat ca satul lui Pacala.

0Mai, dar' prost mai egi tu, mai ! graiel. Un om mai cuminte ar primi cu a-mandoua marine».

0Un om mai cuminte e mai cuminte i

poate, cand nu poate prostul, ii raspunsePacalà. Haid ! daca te simti destoinic,

www.dacoromanica.ro

180 IOAN SLAVICI

intra in sac i, cand vei vedea, cä voiescsa te arunce in Dunare, spune-le, ca pri-mesti sä le fii vornic».

«si ei ma vor primi oare pe mine?»«Mai ales ! Ii rdspunse Pacald. Cu

amandoua manile !»Atat Ii trebui jeleparului, care nu se te-

mea de nevestele din satul lui Pacald.El deslega dar' sacul, ca sa easa Pacald,

apoi se van' el insu§i in sac.Pacala rasufla odata u§or de tot, stranse

gura sacului, o lega bine, apoi, p'aci iifü drumul nici cd se mai opri deck lacireada cea de boi, pe care o mana acasäla el, in curtea cea larga, care puteh sa-iincapä pe toti.

Eara jeleparul din sac radea in el, candse gandia, cum are sa-i in§ele pe pro§tii dinsatul lui Pacala, care nu §tiau, bietii de ei,Ca nu mai e tot un prost ca dansii in sac.

Radea insa mai ales, cand simtia, cd ei11 ridica pe sus, ca sa-1 duca §i sa-1 aruncein Dunare la locul, pe care-I gasiserd maibine infundat. Numai atunci, cand simti,ca-i dau avant, ca sa-I arunce, abia atunciel striga tare cat putii :

www.dacoromanica.ro

PACALA IN SATUL LUI 181

«Stati, mai !»Toti se oprird cuprinsi de spaimä si de

mirare, fiindca intelegeau si ei, cd glasul,care rasuna.din sac, nu era glasul lui Pacala.

«Lasati-md,gral jeleparul, cd primescsa va fiu vornic».

«Auzi vorbd ! striga cel mai cu soco-teald dintre oamenii din satul lui Pacalà,care era chiar el vornic in sat, isi pre-face glasul, ca sa nu-1 mai cunoastem, voiestesa ne mai fie si vornic, ba te pomenesti,c'o sä ne spuna, ca el nu e Pacala ! >

«Apoi, cd nici nu sunt !» raspunse je-leparul.

Cand auzira vorba aceasta, oamenii sesuparara, mare minune cum se suparara,fiindca il vazuserd ei insisi cu ochii lor, candil variserd in sac si ei insisi cu manile lorlegasera gura sacului, si, suparati cumerau, navalird cu totii asupra lui, il ridicaracu piatra cu tot si una ! doua ! frei !

baldabdc ! il aruncard in Dunare, canici nearn din neamul lui sa nu mai poatäesi la lumina'.

Si, Doamne ! cat se sirntiau de usurati,cand vazurd, cd merge drept spre fundul

www.dacoromanica.ro

182 MAN SLAVIC!

Dunärii, ca nu mai ese la iveala §i ca apacurge mereu dela deal la vale §i se ingra-made§te asupra lui.

Eard Pacald §edea in cerdacul casei §ise uith la carul cel cu patru boi, care infrain curtea lui cea larga §i plind de vite fru-moase.

«Stati, mai !» striga omul cel cu soco-teala. «Stati !» striga Inca odata.

«Ho stati!» strigara toti oamenii dinsatul lui Pacala, cand le vazurd ochii ceea-cemintea nu putea sa le inteleaga, §i se o-prira cu totii §i ramasera incremeniti in loc.

«Dar' tu, mai, cum ai ajuns aici ?»intreba vornicul satului.

ziserd cu totii, cum ai ajunstu aici ?»

«Mare lucru ? !» raspunse Pacala.«Cum sd fi ajuns, daca nu tot cum atiajuns §i voi, venind de acolo pdria aici ?»

«Dar' tu e§ti mort, mai te-am aruncatin Dunare !»

«A§' !» grai Pacala. «Apa Dundrii erece §i te face mai sprinten decum ai fost».

«Mare minune!» strigara oamenii.«Cu asta nu e chip s'o scoti la capät. li

!

www.dacoromanica.ro

PACALA IN SATUL LUI 183

arunci legat de o piatra de moara in Du-nare, i se intoarce mai degraba deck tineacasä».

«Dar' vitele cele multe §i frumoase deunde le ai ?» intrebara ei.

«De unde sa le am, raspunse Pacalä,daca nu de acolo, unde m'ati läsat voi?»«Dar cine ti le-a dat ?»«Cine sa mi-le dea ? Le-am luat eu :

ia omul cat poate, §i ce nu poate lua, mailasä §i pentru atii».

Atat le trebui oamenilor din satul luiPacala ! A§a cum erau adunati la casa luiPacalä, plecard cu totii inapoi la Dunare§i nu mai stetera la sfat, ci se aruncard cabroa§tele-baldabac ! baldabac ! care mai decare mai iute in valuri, ca sa ia fiecare catpoate, iar nevestele lor ramaserd pe tdrmure,ateptandu-§i fiecare bärbatul cu turma devite.

Era, se intelege, §i popa intre dan§ii, §ifiindca popii sunt mai lacomi ca alti oa-meni, el se repezi mai tare deck ceilalti §isari uncle era mai afunda apa, dar' potca-piul tot ii ramase pe deasupra.

Preoteasa, care stetea pe tarmure, laco-

www.dacoromanica.ro

184 MAN SLAV1CI

ma si ea, vazand potcapiul, credea ca n'arepopa destula virtute, ca sa se cufunde, sica vor lua altii toate vitele mai inainte dea fi ajuns si el la fund.

«Mai la fund, Parinte ! striga dar',mai la fund ! ca acolo sunt cele coarnese !»

A si intrat popa cat de afund, dar' nicinu s'a mai intors nici el, cum nu s'au maiintors nici ceilalti.

Asa a rämas Pacala cel mai harnic, celmai de treaba, cel mai vrednic om in satullui, fiindca de ! era numai el sigur i ne-vestele.

Cine o stie mai departe, mai departe ares'o spuna.

;Peke.5te,

345191f1V5(644+;4, 4,11 rN.:1,10,1 it414114

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL

fost ce-a fost : dacd n'ar fi fost,nu s'ar povesti.A fost odata un om, care era

bogat de nu-i mai tinea seama bogatiilor.Aveh ograda larga de se puteau invarti inea de §apte ori Cate §apte care cu patruboi, iar imprejurul ograzii erau case cu lar-gime, hambare §i suri, grajduri §i .oproane§i fel de fel de alte olate ; avea tarini in-tinse, vii §i livezi, cranguri §i fanete; avehboi de jug §i cai de barn o multirne, vacicu lapte cireada intreaga, turme de porci,de oi §i capre; nici cd se poate spune cen'avea, cdci in belug ii crau toate. Pe dea-supra ii mai facuse Dumnezeu parte i detrei feciori, tot unul §i unul: cel mai mare

www.dacoromanica.ro

166 IOAN SLAVICI

numai el ca el, cel mezin sd-i cauti pereche,iar cel mai mic, Petrea, §i mai prostänac,caci, de ! ori i cat ar fi trait in lume, eltot mai mic, tot prasle ramanea.

S'a nimerit, ca omul acela, a§a bogat,cum era, a trait, ca toti oamenii, cat i-atinut firul vietii, apoi a murit lasand culimba de moarte, ca cei trei feciori ailui sa imparta bogatiile ramase frate§te §ifard de galceava intre dan§ii.

«Hm ! Ce-i aia!? intrebd Petrea ne-dumirit. Cum se face cand se impartefratqte ?

«Cum se face ? raspunse fratele celmare, care era §i mai cuminte.Foarte u§orse face ! Imparteala frateasca: iai din toatedate trei, zici : «Una mie, una tie §i unalui» i bagi de seamd, ca toate trei sa fiela fel. Ai inteles ?».

«Am inteles, gral Petrea dumirit. Iai,

zici §i tii odata cu capul sa fie la fel.*«Pentruca, adauga fratele mezin, tot

cu minte §i el, nici in§elat sä nu fii, nicipe altul sa nu in§eli.

«Nici, nici b> gral iar Petrea acum de totdumirit.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTM, 187

Dup. ce i-au facut dar tatdlui lui o inmor-mantare cum se cuvenea unui om de seamalui, cei trei frati se apucara sä facd Impar-teala frateasca a mo§tenirii ce le rämäsesedela dansul, «una mie, una tie §i una lui».

E insa mai greu s'o faci deck s'o zici.Lasa cä erau atat de multe §i de deose-

bite lucrurile, pe care aveau sä le impartd,incat ei steteau §i se uitau zapaciti unul laaltul, ne§tiind de unde sä inceapa §i cumsa urmeze, dar mai era §i alta.

«De! zise Petrea. Toate sunt alenoastre §i-o sa le impartim cum le vom fiimpartind; unde pun eu insä pe ale mele?»

«A§a e! graird ceilalti doi frati, celmare §i cel mezin, care erau mai cu minte.Unde sa' le puna fiecare pe ale sale?»

Era lucru apropiat de mintea omeneasca,cd au sa impartd, Mainte de toate curteacea mare §i larga, ca sa aibd fiecare undesa puna pe ale sale.

Cum s'o imparta insä?«Cat mie, atat tie §i atat lui», zise Petrea,

care tinea sa se 'mplineasca 'ntocmai vointatatalui sau §i §tia acum, ce fel sä face im-parteala fräteasca.

www.dacoromanica.ro

188 JOAN SLAV1CI

Dupa multa bataie de cap fratii luara intredan§ii intelegerea, ca cel mai. mare, camai mare, sa se wze la dreapta, Petre,ca cel mai mic, sa treacd la stanga, iar celmezin, ca mezin, sä rämaie la mijlocul ogräzii,apoi incepura, mergand Petrea §i fratele maimare spre mijloc, iard fratele mezin sprePetrea, sa-§i masoare fiecare cu pasul saupartea, «unu eu, unu tu §i unu andPetrea ajunse pept la pept cu fratele saumezin, imparteala era facutd §i avea fie,care,unde sa pund pe ale sale.

Mai ramariea, nu-i vorba, neimpartitä bu-cata dela mijloc, pand la partea fratelui maimare, dar pe aceasta, ca sä nu fie galceava,au impartit-o fratii mai mari intre

«A§a ! grai Petrea, facut fiecarepartea dreaptä : hai la celelalteo.

«Haid' ! zisera fratii lui.Fiindca gainile alergau in toate partile

nu tineau seama de imparteala facuta, ci ra-cdiau §i id, i colo, hotdrard sa le 'mparta,ca sã tie fiecare pe ale lui in partea lui.

«Una mie, una tie §i una luio, nu enimic mai usor. Ramase insa in cele dinurma un coco§: ce sa faca cu el?

dc.

dansii.pi-a

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 1S9

Ba cá mie, ba cä tie, ba«Haid' sä-1 táiem, sä-1 jumulirn, sä-1 frigemsä-1 mâncdm !» gräi Petrea.Mai frateascd imparteala nici Ca s'ar fi

putut.Ii tdiarä dar gatul, Ii jumulird, ii traserä.

in frigare fripsera.«Stati! striga. acum Petrea. Fiindcã

fui mai 'nainte la margine, lasati-ma acumpe mine la mijloc».

«Bun ! zise fratele mai mare si-apucd elo pulpa, fratele mezin altd pulp, iar lui Pe-trea ii rämase tartita, el o aripd cu o partedin pept, fratele mezin altä aripd cu cealaltäparte din pept, iar lui Petrea Ii rämase gâtul,pe care e, precum se zice, atata carne, Canu e nimeni in stare s'o ciuguleascd toatd.

Porniti odatä asa, asa au si dus-o strunä.inainte i le-au impartit toate Cate erau incasd i 'mprejurul casei, i rate, si gaste,

curci, i oi, i capre, i porci, i cai,boi, i unelte de tot felul, i lucruri din caskzile 'ntregi dearândul au tot zis «una mie,una tie, una lui» facut fiecare parteadreapta, cum se cuvine intre frati.

A rämas in cele din urmä sa fad. im-

cd

si-I

si di

si si-a

www.dacoromanica.ro

190 JOAN SLAV1CI

parteala casei, a hambarelor §i a §urilor, agrajdurilor §i a §oproanelor §i a celorlalteolate ce mai erau imprejurul ograzii celeimari.

«Asta e asta ! grai fratele cel mai mare§i mai cu minte. Cum sa 'mpartim casa,care e mare, frumoasd §i cu multä largime,dar una singurd!?

«Asta e, vezi, asta! grai §i fratele me-zin. Cum sä-§i iee fiecare partea?»

Petrea se uitä mirat and la unul, cândla altul.

«Cum!? zise el. Tot cum le-am irnpär-tit §i pe celelalte: una mie, una tie, una lui§i bagi de scarnd, ca sä fie la fel».

Au sucit-o fratii §i au invârtit-o, s'au gandit§i s'au socotit, au chibzuit i au räschibzuiti in cele din urind au ajuns, ca oameni

cu minte, sä inteleaga, a tot nu le rätnânedeck sa darkne casele i hambarele, graj-durile i §oproanele, urile §i celelalte olate§i sa-§i facd fiecare partea din toate, «unamie, una tie §i una lui».

S'au pus dar pe munca grea §i au asudat§i azi, §i Incline, §i poimaine, dar nu s'auläsat !And ce n'au fäcut imparteala frAteasca.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 191

«Halal sa ne fie ! grai fratele cel mare§i rnai cu minte. Mult a fost ; putin a rd-mas : sa ieim acum la tarini §i la livezi, lavii §i la cranguri, la fanete §i la ima§uri».

«Sa ie§im ! gral fratele mezin.«Sä mergem ! grai Petrea, care inte-

legea §i el, cd numai asta mai ramane.Nu-i insä chip sa-i impaci pe oameni cand

au sa imparta ceva intre dan§ii. Chiar fratisa fie, ei se galcevesc pentru te miri ce lucrude nimic cand li se pune ceva de-a curmezisa.

Au qit ce-i trei frati §i-au inceputmasoare dupa randuiala facutd odata cupa0i sãi partea, «una mie, una te §i unalui». Au impartit §i via butuc cu butuc, §ilivezile porn cu porn, §i crangurile copaccu copac §i tufa' cu tufa', dar, cand au ajunsla ima§ul, unde p'ktea cireadd de vaci, s'auincurcat. Au facut, nu-i vorbd, impärtealavacilor §i a viteilor, tot «una mie, una tie§i una lui,D «unul ici, unul col° §i unul din-colo.» Mai era insa §i taurul, ästa singurel in intreaga cireada, §i taur sa-i totcauti perechea i sa tot alergi §i sa n'o potigäsi, §i mare, i lat in piept, i puternic incerbice, §i cu capul mic, §i cu coarnele mari

sd-si

www.dacoromanica.ro

192 IOAN SLAVICI

si tapose, si cu niste ochi mari, incat sd teuiti in ei si s'o rupi la fuga. S'alergi pe latoti imparatii si asemenea taur n'o sä gd-sesti.

«Dar cu asta ce facem ?» intrebd fra-tele, mai mare care stia, ce va sä zicä untaur frumos, falä in lume nu alta.

«Asta-e, vezi, ce facem cu asta! ?» graifratele mezin, care stia si el.

«Ce sd facem!?rdspunse Petrea. Ceam facut cu cocosul: il taiem, il jupuirn,frigem si-1 mancam.,>

«Ferit-a sfantul! strigard cei doi fratimai mad intr'un glas. Cocosul e cocos,iar taurul e taur!»

Ba ca da, ba ca nu; mai unul una, maialtul alta: tinea fiecare ca taurul sa ramaieintreg si sa fie al lui si numai al lui, sis'ar fi incdierat in cele din urmä fratiidaca nu i-ar fi dat Dumnezeu lui Petreaun gand bun.

«Stiti ce! ? gral dansul. S'o läsamla un noroc. Sa ne zidim fiecare Cate ungrajd si, cand grajdurile vor fi gata, sa-idam taurului drumul : in al caruia grajdva intra, al aceluia sa fie !»

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 193

«Ap sä facem !» ziserd ceilalti doi,care nu se indoiau nici unul. nici altul, cáva §ti sa potriveascd lucrurile aa, ca taurulin grajdiul säu sa intre.

Fratele cel mai mare, istet mare minune,cautd dar pe cei mai vestiti zidari i me--teri de tot felul §i se invoi cu ei, cazideasca un grajd frumos cum n'a mai fost,cu fel de fel de turnulete i floricele, incattaurul sa alerge cu ochii inchi§i la el dup.ce-I va fi vazut.

Fratele mezin nu se läsa nici el mai pejos, ci trase cu ochiul, ca grajdiul sa-i fiepe cat se poate mai §i mai deck al fra-telui säu mai mare.

Petrea, prostanac, cum era, trägea §i el

cu ochiul §i statea buiguit, nu §tia cum säinceapA, cum sa urmeze mai departe §i

amanà lucrurile de azi pe maine. De geaba-idedeau zor ceilalti doi, caci el zicea mereu :«Grija mea! De mine sä nu va doardcapul !»

Dupd ce fratii mai man îi ispravira fie-care grajdul, mare frumusete amandoua,incat nu mai §tiai ce sa zici, ei nu mai voirdsa atepte §i nu-i rämase lui Petrea deck

Iona Slavici. Pove3U. 13

sd-i

www.dacoromanica.ro

194 IOAN SLAVIC!

sa-§i fad. §i el in pripa ceva ce seamanda grajd. Se duse dar in crangul lui, täiècati-va copaci, incarca vre-o trei care decraci cu frunzar §i-§i alcatui in pripa unfel de coverga cu peretii de frunzar §i cuacoperi§ul de §ovar verde.

Radeau fratii lui in pumni, dar §i lui ii

'Idea inima de bucurie cand se uita laverdeata cea frumoasa.

Dar cand au adus taurul i i-au dat dru-mul la mijloc, intre cele trei grajduri, §i1-au läsat sa-§i aleaga dupd plac adapostul!?

Era zi de yard, calda §i cam cu zaduf ;rnusculitele de tot felul deterd din toate par-tile navala asupra bietului de dobitoc, careclätina mereu din cap §i se apära, cat putea,facandu-§i vant cu coada. Ori§icat de frumos§i de puternic, el tot fire de bou aveh §i nuvedea nici turnuletele, nici floricelele, ci seplimba catva timp mai incoa, mai incoloprin curte, apoi o lua drept spre umbra deverdeata §i intra in coliba lui Petrea, darintra, incat nici cu biciu de foc nu 1-ai maifi putut scoate.

Cei doi frati, cel mare §i cel mezin, ra-maserd 'ncremeniti, ar0, fripti.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 195

«Prost dobitoc!gral cel mai mare. Careva sa zica s'a mantuit: a intrat, Petre, latine §i al ffiu e».

«Asta e, vezi, asta! gill cel mezin. Aluat-o proste§te §i n'ai ce sa-i mai faci».

Nu degeaba se zice, ca prostul i noroculumblä pe acela§i drum §i la tot pasul seintalnesc.

Mare catran pe cei doi frati mai maricand il vedeau pe Petrea falindu-se cu taurullui ! Lasa ca ravnea fiecare la el, dar niccd era a§a frumusete de taur pentru mutraunui prostanac ca Petrea. Ce sa." facd el?cum sa-i poarte de grije!?

«Mai, Petre, gral fratele mai mare.Hai sä facem una, ca sa fie facuta : da-mitaurul mie, ca-ti dau pentru .el a patra partedin partea mea».

«Atka dau §i eu, ca sä mi-1 dai mie!striga fratele mezin, ca om sunt doara§i eu».

Petrea se uita zapacit cand la unul, candla altul din fratii lui. Ar fi dat, ca sa nufie galceava, cu draga inima taurul, dar nu§tia, caruia dintre amandoi sa-1 dee, cadimparteala fusese facuta frate§te §i a patra

www.dacoromanica.ro

196 MAN SLAVICI

parte a unuia era intocmai a patra partea celuilalt.

q De! ce sä fac ? zise el. Care damai mult, acela sd-1 aibd §i sa-1 stapaneasca».

«Dau jumatate!» striga fratele mai mare.«Dau §i eu tot jumatate!» striga cel mezin.«Dau trei patrimi !* striga iar cel mare.«Dau §i eu tot atat! se indärätnici cel

mezin.«Dau tot ce am !»«Dau §i eu!».A.a sunt oamenii cand se indracesc : chiar

frati sä fie, nu se dau, nu se lasd, §i dacdfratele cel mai mare §i-ar fi dat §i caciula pedeasupra, §i-o dedea §i cel mezin pe a lui.Pace §i intelegere frateascd nu mai era cuputinta deck dacd Petreali pastra taurul.

Ba nici aa.De cate-ori Petrea-§i scotea taurul la pa-

§une §i frati-1 vedeau, cearta era gata.Era destul ca fratele mezin sa se uite la

el pentru ca fratele mai mare sa se facdpard de foc §i sd-i strige.

«Ce te uiti w !? Degeaba, cd nu eal tau !».

«Dar nici al tau !» raspundea fratelewww.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 197

mezin, iar de acolo inainte cearta se intetia§i se nädea, incdt Ii prindea noaptea ocd-rindu-se unul pe altul.

Iar daca' nu se uith fratele mezin la taur§i se Ikea, cd nu-i pasä, fratele mai marecraph de necaz §i striga :

«Nu-1 vezi ? chiorule !»«Las' ca-1 vezi tu» Ii raspundea celalt

§i iar se Intetia §i se innadea cearta.«Vai de maica mea ! i§i zicea Petrea.

Mare pacoste taurul acesta ! Ce sä faccu el, ca sä scap de gAlceavd ! ? Tot maibine ar fi fost sä-1 taiem; cum am zis eu»:

Vai ar fi fost insä de capul lui, dacd s'arfi incumätat pund cutitul in piept, cdci1-ar fi facut mi§-fdrArni fratele mai mare§i cel mezin.

«Am, zise el, sa.-1 duc la targ §i sä-1vând, ca sä scap de .el, celui ce-mi va damai mult».

A§a a §i facut.Intr'o dimineatä, and 1-a scos la päpne,

nu 1-a mai oprit la vaci, ci a plecat cu ella tArg, ca sd-1 vandd.

Petrea la targ ! Mare incurcaturd !zici «prostul targului» §i nu alta.Sd-i

sa-i

www.dacoromanica.ro

198 loAN SLAVIC].

Nu mai fusese adecd Petrea la targ, nustik ce e targul si cum se targuiesc oamenii :stià numai asa, din auzite, cä la targ emultä lume si Inca mai multd vorbd, cd unulintreabd, iar celdlalt dä rdspuns si cd cel cevrea sd vandä mai scade din pret, dacA nui se dä cat cere.

«Las' pe mine, ca stiu eu, isi zise el.Pe mine n'are nimeni sä ma prosteascä.»

Apucand drumul de tara, care ducea spretarg, el mergea a'ndelete ca omul care n'aregraba si stie sä-si facd treaba, taurul inaintesi el pe urma lui, taurul mugind din candin cand, iar el ici suerand, ici cantand dinfrunzA.

Dela o vreme incepu sä intalneascd oa-meni, care se intorceau dela targ.

«Bun intalnit, vere ! li zise unul maidoritor de vorbd. Frumos taur! il ducila targ? Ti-e de vanzare? Ce ceri pe el?»

«Hait! am sosit in targ!» isi zise Pe-trea... Acum tine-te bine si nu te da.*

«Multam Dumitale! ii raspunse apoidrumetului. Mi-e si-1 duc si cer o mie delei si o sutd de gologani si zece parale, sicer atat, ca sä am de uncle sa.. mai las».

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 199

«Multi bani, dar §i taurul e frumos», ii

rdspunse omul, care n'avea gand sä cum-pere, i-§i cAutä de drum.

Peste putin se intAlni Petrea cu alt om.«A§a-i la tArg : unul pleacA §i altul vine»,

i'§i zise el.«Frumos taur! grAi §i acesta. Ti-e

de vAnzare §i-1 duci la tArg: ce ceri pe el?»«NouA sute noud-zeci §i noud de lei §i

noud-zeci §i nouA de bani §i noud parale,rdspunse Petrea, ca sa arate, cd §tie sä sese targuiascd.

Drumetul se uitä cam cu coada ochiuluila el §i-§i cdutä de drum.

Iar se 'ntAlni apoi Petrea cu alt drumet§i cu iar altul, la fiecare pas cu Cate unul,cu multi de-a .thndul, §i toti ziceau, cd efrurnos taurul §i-1 intrebau, ce cere pe el,iarA el, om, care §tie sd se targuiascA, sea-dea mereu din pret §i-a tot scAzut panA cenu mai aveA ce sä scadd.

«Mare bucluc pe capul meu taurul acesta!l'§i zise el amArit. Toti intreabA, dar

nici unul nu std la targ. Ce va fi avandtaurul acesta de nu vreh nimeni sä-1 cum-pere !?» www.dacoromanica.ro

200 IOAN SLAVICI

Ar fi fost in cele din urma 'n stare sa-1dee si de pomand numai sa scape de el.

led, in sMrsit, si unul, care voia in a-devar sa-1 cumpere.

Acesta se suci, se 'nvârti 'mprejurul tau-rului.

Se uitä la peptul lui si zise «Frumospept!»

Se uita la cerbice si zise «Minunata cerbice.»Se uitä la cap si la coarne si zise. oAsa

cap si asa coarne mai inteleg si eu!Ei, ce sa-ti dau pe el ?»

«Un leu, raspunse Petrea, si un go-logan si o para: nu mai am din ce sa scad».

Omul se uita incruntat la dânsul.«Spune vorba de om cu rninte, ii zise,si nu-ti bate joc de mine. Prea e frumos

taurul, ca sa mi-1 dai cu asà pret si sa vedeca vrei sa ma iei drept cine stie cine».

«Ababa !isi zise Petrea inviorat. Stiuacum si eu, de ce nu vrea nimeni sa-1 cum-pere: prea e frumos, si se tern, precum sevede, toti, ca sa nu le fie pricind de gal-ceavd, cum mi-a fost mie, la casä».

«SA' vii mai tarziu,ii zise apoi ormilui,c'o sa ne 'ntelegern.»

.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 201

Dupd ce apoi omul isi urmd drurnul sise mai departd, facii Petrea ce fãcii si rupseunul din cele cloud coarne, ca sd nu maipoatd zice nimeni, cä ele sunt prea de totfru m oase.

oFrumos taur! gräl un trecdtor. Pacat,a are numai un corn.

Iar fdcil Petrea ce Mat si-I rupse si peacesta, ca sd nu se mai opreascd ochii lumiiasupra lui.

Mai merse cat mai merse ash cu taurulciut si ciuf. alch tanto§ §i-si purta nasulin vant ca omul, care a stiut sa facä treabdbund. Acum insd drumetii treceau inaintefárd ca sd-1 mai intrebe, dacd vinde ori nutaurul si cat cere pe el.

oSe vede ca-i supra' urechile cele marl,care atarnd de sa vdd cat colo,» zise el si-itdie taurului mai intaiu urechia dela dreapta,apoi cea dela stanga, ba in cele din urrna§i coada ca, sd nu-i mai atarne nimic.

Te prindea mila and te uitai la bietulde dobitoc ciopartit si pocit, dar Petrea mer-gea tot tanto§ in urma lui, cdci stia, ca nimenin'o sd mai zica si acum, cã prea e frumos,nimeni n'o sd se mai galceveasca pentru el.

www.dacoromanica.ro

902 IOAN SLAV1CI

Nu-1 mai intreba insä nici acum nimeni,care e pretul, la care tine, si i se uraseomul sà-I tot ducd si sa mearga dupa el.

cRacatele mele! Isi zise el. Ce-a cazuttaurul acesta napaste pe capul meu!? Imivine sa-i dau una 'n cap, ca sa se mantue,odatab>

N'a fäcut-o aceasta, dar, ca sa-1 maidreaga, a potrivit-o cum a putut-o si 1-a

spetit de unul din picioarele de din napoi,incat calch biata vita soldis si abia se maimisca de ici pana colo.

Drumul de tara treceh and printre ta-rini, and printre livezi si fan*, cand iarprintre cranguri si paduri cum trec toatedrumurile, care duc departe. Sosind acumiar la o padure bätrana, codru-nu alta,taurul, chinuit cum era, s'a oprit in umbraunui copac batran si noduros, s'a lasat jossi n'a voit sa mearga. inainte.

«Build si asta,zise Petrea,ca obositsunt acum si eu si zor prea mare nu avem.Asa e cand mergi la targ: mai mergi, maite opresti, ca sa faci popas, si iard mergisi iar te opresti, ca vreme e destula pentruomul, care n'are alta treabad>

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 203

Era a§a cam prin amurgul serii, §i sepornise vantul, incat fremata codrul.

Copacul cel batran §i noduros pare-mi-se ca era scorboros, cad incepu sa scartiedin cand in cand in bataia vantului, §i decateori scartaia se pornea din el un sunetparc'ar fi scuturand cineva de undeva opungd de bani.

Petrea trase cu urechea.Lihnit, cum era, sa-§i vanda taurul, ca

sä scape de el, era in stare sa intre intarg §i cu copacii din codru.

«Mare minune! i§i zise. Te pomene§tica e fermecat copacul acesta, copac nas-drävan, care vorbe§te pe scartaite ! Nucumva-ti vine sa cumperi taurul de s'aoprit tocmai aici la tine?» intreba dansul.

«Scarp ! scarti!» facit copacul cläti-nat de \rant, §i iar s'auzi ceva par'ca s'arfi scuturand o punga cu bani.

«Cum ai zis!? grai Petrea. Marti,Marti !?Sa ti-1 dau, ca-mi dai banii Marti?»

«Scarti ! scarti !» fad' iar copacul.«Bine, fie §i Marti, grai Petrea. Se fac

daraveri §i pe a§teptare §i mare lucru nue sä a§tept pand Marti. Vorba omului e

www.dacoromanica.ro

204 IOAN SLAVICI

vorba : un leu, un gologan §i-o para, i

yin Marti sa-mi iau banii.»«Scârti, scArti, scArti !I. facit copacul

§i-a treia oara, §i de aci inainte putea Petreasd se'ntoarca cu gAndul impacat acasä.

S'a §i intors linitit §i a'ndelete ca omul,care §i-a facut treaba §i §tie, cd nu mai arenici o grije.

A dat insä de dracul dupa ce a ajunsin fata fratilor sal.

Se bucura, ce-i drept, cel mare cd n'o samai poatä veded cel mezin taurul, cel mezin,cd cel mare n'o sal mai poatä vedea, §i

se bucurau amAndoi, ca nu-1 mai are niciPetrea, care se bucura §i el, c'a scapatde galceava: au sarit insa amândoi fratiica intepati de vespe cand au aflat, cui i-afost vandut taurul.

«Auzi prostul targului, strigard ei.Curat ca in poveste, sa intre in vorbd cucopacii dela marginea drumului §i sa pa-raseascä a§a frumuseta de taur zicand, cdI-a vândut !»

«Las pe mine, ca §tiu eu ce-am facut!»raspunse Petrea tare incredintat, c'o sa-0ia banii, pretul taurului.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROS TUL 905

S'a si dus Martia viitoare, cum fusesevorba, ca sa si-i ceara, dar copacul fäceasi acum, «scarti, scarti!»

Imprejurul copacului erau risipite ciola-nele taurului, pe care-I mancaserd, precumse vede, lupii.

«Cum ai zis !? gral Petrea. Iara Marti,alta Marti!? Taurul I-ai mancat, precum

vdd, 'Ana la ciolane si cu banii ma amani !?Haid, fie si asta! Te mai astept, cd pe a--teptate ti 1-am dat, dar sa stii, cd Martiaviitoare nu mai yin cu mana goala, ci iaucu mine securea si ori imi iau banii, orite tai parc'ca n'ai mai fi stat in picioare.#

Asa a si fäcut.Martia viitoare a luat cu el securea, un

securoiu, nu gluma, si, fiindca copacul totscartaia si numai scartaia si acum, Petreas'a suflecat, si-a mai strans cureaua delabrau si cla-i cu securea, dd-i cu toatä vir-tutea, ca sa-1 crape si sä-1 doboare ca peun nemernic, care nu se tine de vorbd.

Copacul acela era scorburos, si-un ne-norocit oarecare, cine-o fi fost, fugind, pesemne, de niscai-va dusmani, care-1 urma-erau, si neputand sa-si duca cu sine co-

www.dacoromanica.ro

206 MAN SLAVICI

morile, le-a ascuns in scorbura cu gandulde a veni apoi w mai pe furi§ ca sa§i le ia. Se vede insa, Ca n'a mai putut sase intoarca, de oarece, crapand copacul laloviturile de secure, deodata incepura sa severse din el bani, tot galbeni cu zimtiineatin§i, noui, nouti §i sclipitori pat-ca.' arfi ie§ind chiar acum din tipar.

«A§a mai vii de acasä! gill Petreamultumit. Acum ne mai ajungem la vorba.Ne cam incurcam, ce-i drept, cä n'ai precum,se vede, marunti, dar o s'o descurcam §iasta!>>

El lila apoi din grämada un galben §ipleca cu el acasä, pentruca sd-1 schimbe,sa-i ià leul, gologanul §i paraua §i sd seintoarca dup'aceea, ca om cinstit, cu restul.

Fratii lui, cel mai mare §i cel mezin, seuitard zäpaciti unul la altul cand aflara,cum a dat el de bani. Vedeau ei, ca inscorbura copacului e o comoara §i ca mareprostie a facut Petrea de n'a luat-o intreagade acolo.

«Mai! Tare e§ti prostanac! li zise fratelemai mare. Nu vezi tu, ca copacul nu s'atarguit cu tine, ci ti-a zis sa vii Marti §i

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 207

sä iei drept pret al taurului tot banetul cevei fi gasind !?»

Cam a§a i se pareau §i lui Petrea lu-crurile, caci copacul in adevar nu se tik-guise.

«Dar e mult bänetul, foarte mult graiclansul.

«Mult, putin, cat o fi, intampind fra-tele mezin : norocul nostru e! Fiindcataurul era singur §i nu 1-am putut imparti,am lasat-o la un noroc, §i norocul e, caputem imparti galbenii frate§te, cum a läsatcu limbd de moarte tata, fie iertat. «Unulmie, unul tie §i unul lui!»

Asta o intelegea §i Petrea: dac'ap alasat tata cu limbd de moarte, a§a trebuiasa fie.

Si-au injugat dar fratii boii, fiecare lacarul sat', §i au plecat sa impartä comoara,s'o ridice §i aduca fiecare parteaacasa.

Haide-haide, inceti§or cum se merge cucarul cu boi, numara apoi : cUnul mie,unul tie, §i unul lui», cu bagare de searna,ca nici sä nu Ine1i, nici in§elat sä nu fii,mai räsufli putin, mai schimbi o vorbd :

sa-0

www.dacoromanica.ro

208 IOAN SLAVICI

pe inserate plecasera, iard, când s'au pornitcu carele incdrcate de galbeni spre casa",

era in amurgul diminetii §i se mai porni-sera' §i altii la drum.

«Am patit-o ! gräi fratele mai marecând zari un §ir de care ce veneau dincealaltä parte spre dânii. Te pomene§ti,cä prind de veste cä avem bani in care§i ne omoard, ca sä ia banii dela noi. Voisä nu fiti insa proti, ci sä le spuneti, daca.'va vor fi intrebAnd, cd aveti in car fie po-rumb, fie mälaiu maruntel, fie orz pentrupdsari.

«A§a o sa facem ?» rdspunse fratelemezin.

IritAlnindu-se apoi cu drumetii, ace§tia ledeterd, cum se obi§nuie§te intre oameni,binetele cuvenite §i-i intrebard, de unde,pAnd unde §i ce duc in care.

«Each' ni§te porumb,» minti fratelemai mare.

«Eacd ni§te mälai mdruntel,» mintifratele mezin.

Petrea insä nu mai mintise Inca' in viatalui, nu §tia sä mintä nici acum §i nu §tia,ce sa' raspundä.

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 209

Ca sd nu supere insd pe fratii lui, el oscdldd in cloud ape.

Bani buni, rdspunse el, a§a §tiu eu,dar nenea zice sd vd spun, cd e orz pentrupasdri.»

oBani buni sã iei pentru el !, rdspunsdrddrumetii cdutandu-§i de drum.

Ce sã le vadd apoi ochii dupd ce au sositacasd.

In carul fratelui mai mare era porumb§i numai porumb, in carul fratelui mezinera malaiu maruntel §i numai mdlaiuruntel, ear in carul lui Petrea rämdsesdrd in-tregi §i neatini galbenii, pe care-i incArcase.

Cei doi frati mai mari rdmaserd uitân-du-se cu buzele urnflate unul la altul. *tieinsd omul de§tept sã iasd din ori §i cecurcaturd.

«Vezi tu, mai, ce e norocul cand se tinede capul omului ! zise fratele mai mare.Ce am face noi cu atata bänet, dacd n'amavea ce sä mancdm. Ca sd nu murirn defoame, Dumnezeu a randuit cã unul sã aibdporumb, ahul rndlaiu maruntel, iar al treileabani, ca sd le impartim fräte§te toate. 0banitd mie, una tie si una lui !

loan Slavici. Pox e$ti. 14

ma-

in-

www.dacoromanica.ro

210 IOAN SLAVICI

«Cum a läsat tata cu limbd de moarte,»grai Petrea, care intelegea si el, ca asa aresa se facd.

Se puserd dar din nou la impArteala.and colo... cautd incoa, cautd incolo,

scocioreste, rastoarna-le toate de-a valma,fa-le val vartej : n'aveau si n'aveau la casalor banita, cu care sä masoare.

diaid ! ii zise fratele mai mare luiPetrea, da fuga in vecini, la popa, siroagA-1 sd ne imprumute panA pe insdratebanita lui. SA nu te pund insa pacatele sa-ispui, cd avem si bani de impartit, cd tepomenesti, CA se pune la panda si-i hapsinpopa de face ce face, ca sa ramanem färdde ei.»

oMie-mi spui ! ? rdspunse Petrea. Las'pe mine, cd stiu eu, cum sa-I iau pe popa !»

Pe aci-i fu apoi drumul, cu un picior inprag si cu altul la portita popii.

qSA ne dai, zise, pand pe'nserate cuimprumut banita, ca ti-o dam cu camdtdcu tot, dar sa. nu crezi, ca sunt niscai-vabani ceeace masuram cu ea. E porumb sirnalaiu mdruntel si ce-o mai fi.»

Popa ii dete banita si ramase pus pe

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 211

ganduri. Nu i se parea lucru curat vorbaCU banii. De ! 11 tia pe raposatul ombogat, i mare minune n'ar fi fost sa le filasat feciorilor sai vre-o comoard, pe careo impart cu banita mea intre dan§ii.

«De ! mai §tii ! ? isi zise. Nici cugandul n'ai gandi, de unde-ti sare iepurele.Ia sa-mi caut eu de treaba.»

Un rand dar, cloud umplurd si deFrtarafratii si canele incepia sa latre, a§a mairar, apoi tot mai intetit §i in cele din urmäparca 1-ar fi apucat ceva cu totul de aproape.Nu mai ramanea indoiala, cã e prin apro-piere cineva, care cla navalà si nu vrea odata cu capul sä o iee inapoi.

oTeamä rni-e, Petre, zise fratele maimare, cd iar ai facut vre-o prostie §i popasta la panda, ca latratul asta nu-i a bine:ia du-te §i vezi, ce e §i cum.»

Petrea ie§i intr'o saritura §i, ie§it, ramasecu gura cascatd.

Ce era adeca.Popa, ne mai putanduli stapani ravna,

in adevar ie§ise, ca sa stee la panda. andera insa sä treacd peste gardul de pari,1-a zarit canele §i a sarit la el. Da canele

www.dacoromanica.ro

919 IOAN SLAVIC!

sa-1 traga jos, dar dã si popd sa sara inapoii, cum era cuprins de spaima, si-a perdut

sarita, a cazut intr'un par i-a ramas infiptin el ca inteo teal* incat se sbatea ca vaide el &and din mani i din picicioare.

«Aoleo! strigd Petrea i, om milos,alerga sa-i vie int' ajutor §i sal scoata cumvadin teapa.

Popa se zbätea insä ca scos din minti§i cu cat mai rau se zbatea, cu atat maiadanc infra parul ascutit in el. and Pe-trea sosi la el, parul era intrat adanc detot §i abia mai putit sa prindä vorbele :

«Sai, taica, §i ma scapd, ca n'o sä maistau cat voiu mai trai la panda !»

Nici n'a mai stat, Ca acolea i s'au infun-dat zilele.

«Am patit-o ! striga Petrea cuprins degroazd dupd ce se intoarse la fratii lui. Amurit popa tras in teapd i-o sa ne scoatape noi vinovati de a-I fi omorit.»

Fratele mezin, cuprins §i el de groazd,lud ce-i cazii la indemana, sacul cu galbeni,in spinare §i-o porni gata de fuga.

oStati, mai, striga fratele mai mare,care era §i mai cu minte. Ati capiat de-o

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 2 1 :3

luati atat de-a razna ! ? Dornol, cugraba strica treaba ! SA-1 !Liam pe

popa de acolo, unde-o fi, sä-1 aducem aici,sà batem un cui mare in u§d §i sä-1 span-zuram de el, CA lumea o sä zica, cd a ve-nit sä fure i, temandu-se, ca nu cum-vasä fie prins, s'a spanzurat el insu-§i.>

0A§a-i! grai fratele mezin desmeticit.Sa-1 aducem, sä batem cuiul §i sa-1 span-zuram.»

Cat ai da in palme o i facura aceasta,apoi o luard la sanatoasa, fratele mai mare

un sac de galbeni inainte, fratele rnezincu alt sac dupd el, iard Petrea, ca cel maimic, in coada cu un sac de malaiu ma-runtel, ca sä aibd §i de mancare.

</Trage, prostule, u§a dupd tine ! strigafratele mai mare fard ca sa se mai uiteinapoi.,

«Szi trag u§a dupa mine!? Cum s'o trag!?i§i zise Petrea buimac.

El arunca sacul, scoase ua din tatani,o luä cu popa cu tot in spinare si pornidupd fratii sai, care se duceau curn se duceomul, care vrea sa scape de o primejdiemare.

chibzu-iald, Ca

su

www.dacoromanica.ro

214 IOAN SLAVICI

S'au dus ei ash si s'au tot dus pana-cen'au ajuns intr'un codru des, unde i-a prinsnoaptea.

qPtiu! spurchciune de om ! strighfratele mai mare când il väzii pe Petreaducand usa 'n spinare cu pop' cu tot.

Era'n codrul cel des si 'ntunecos urit shtot fugi. Se auzia, parch, pe ici pe coloclefait de lupi, mornait de ursi si scrisni-turi de fel de fel de alte fiare, care puteauin fiecare clipa sh sard la ei si sh-i sfAsie,ca sh-si fach pofta de fiare. Popa mortin spinare le mai trebuia lor!? De undestii, ce e'n stare sa'nceapa un popa mort !?

a Ei, bine !N'am decht sh-1 arunc,»grai Petrea, care gdfaia duciindu-1 de atAtatimp.

«Ferit-a sfantul! striga fratele mezin.Te pomenesti, ca, vkandu-se singur, sedesleaga si sa ia dupd noid>

«Asa-i, stärui fratele mai mare. Acumnoaptea e puterea mortilor : tine-I dea-proape ; nu-i da ragaz b>

S'au mai dus ei asa, unul inainte, cela-lalt dupd el si al treilea 'n coada, dar erhintunerec si urit, nu stiau, unde se duc si

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTEL 215

erau obositi de abia-i mai duceau picioa-rele. Ce sã facd!? Ar mai fi dat ei sdodihneascd, dar le era fricd si de una,de alta, si de toate, cdci nu stii, ce seiveste 'n timp de noapte 'n mijloc de co-dru des.

Ca oameni cu minte Ii cdutard 'n celedin urmd un copac mare si cräcdnat, seurcard in el si se cuibärird toti trei intrecrdcile lui, ca sä mai rdsufle, badoarmd chiar, dacd vor fi putand.

oMdi, Petre ! grdi fratele mai mare.SA nu te pund pacatele sã adormi : stdi depazà, ca sä ne vestesti, dacd s'ar ivi ceva,

bagd de seamd la popa, ca nu cumvasä ne facd vre-o poznd. Dupd ce ne yamfi fAcut apoi .randul, stdm noi de paza.sa dormi tu».

Petrea rdzdmd usa de cloud crdci spri-jini de tulpina copacului, pipai cuiul din ea,ca sa vadd, dacd e teapdn, puse mana pefunia dela gatul popii si se 'ncredintd, cãe bine stransd.

«Grijea mea !raspunse apoi.De minecapul sd nu vd doard. Dormiti Iinititi cala voi acasä, ca stau eu de pazd».

sd

si-o

si-o

www.dacoromanica.ro

216 WAN SLANICI

Mai stete apoi cat mai stete uitandu-secu ochi de pisica panditoare and inainte,cand inapoi, cand la dreapta, cand la stanga.

De o data el 4i opfi räsuflarea.Se auzia, parca, prin apropiere f4iit de

frunze, ba peste putin se ivira prin intunerecni§te mogaldete in chip de om, una, cloud,trei, multe, tocmai douasprezece §i Inca unape deasupra.

Erau doisprezece talhari de codru, hara-mine adevärate, cu capitanul !or, haramba§a,care era al treisprezecelea, §i veneau in-carcati de fel de fel de scule, matasuri, ca-tifele §i alte scumpeturi, pe care le adu-nasera de pe ici, de pe colo, §i se opriratocmai sub copacul cel cracanat, ca sapoposeasca §i sa"§i facd rost de masabogata.

Inimile celor trei frati se facura cat unpurece.

«Ne-am topit ! §optl fratele rnai mare.Ne zapsesc i iau sacii cu galbeni dela noi)s.

013a te pomeneti, cä ne mai i strangde gab>, adauga fratele mezin.

«*i ne spanzura de cradle copacului, zisePetrea. Urit lucru sa stai pitit intre cradle

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 217

copacului, sub care poposesc doisprezecetalhari de codru cu cdpitanul lor, harambasa.

Ei se puserd sd adune vreascuri si add,ca sa'si facd foc, si adunau si tot adunau,cum adund tâlharii, ca sã facd foc td1hdresc.

oikoleo ! sopti Petrea dupd ce focul füaprins. Ne'nneacd 'n fum! ne pArjolesc

oTaci, mdgarule, cã ne dai de gol,mustra fratele mai mare.

oSi ne duci la pierzare addoga fra-tele mezin.

ol3ddita peste cAtva tirnp Petre.Imi vine sd tusesc, cd ma inneacd fumuk.

oTaci ! Stapftneste-te !» se rashi fra-tele mai mare.

cBdditd ! grai iar Peti ea. rn'apucasughitul».

Fratele mezin ii dete un ghiont.Tâlharij luard 'n vrernea aceasta un ber-

bece, pe care'l aduseserd cu dânii, II taiara,II traserd asa nejupuit in frigare i 'ncepurdsd-1 frigd.

«Md 'nndbus, Bdditä ! sopti Petrea in-necat de furnulcelgreu al lânei date la pârjol.

Fratii lui Ii deterd fiecare cate un ghiontdesi se 'nndbusiau si ei.

II

!--grAi

!a

www.dacoromanica.ro

218 IOAN SLAVICI

Talharii aceia pradasera, din intamplare,si o biserica, din care luasera cu dansii,intre altele, si un sac de tämaie. Fiindcde pacat sa prazi biserici, mai unul, mai altuldintre dansii era cuprins de cainta si, fiindcalui Dumnezeu ii place mirosul de tamale,luard, ca sa imblanzeasca mania lui Dum-nezeu, fiecare Cate un purnn de tdmae si-1aruncard in foc, incat se ridicd deodatd sprecer un fum curat, de care mirosea toatapad urea.

«Eu stranut, Bddita! sopti Petrea.Nu mai pot! stranut6

N'au ajuns fratii lui sa-i dea cuveniteleghionturi cand el si stranuta, un stranutat,'kick rasuna toata padurea, se zgudui el sise cutremura usa cu popa de cheia se suciin ea si cazii din zavor in mijlocul hara-minelor.

Cei doi frati, cel mare si cel mezin, ra-maserd pe jumdtate morti, iar talharii sä-rira deodata in picioare si toti doisprezecedimpreuna cu capitanul lor ramasera cu nasulin sus, uitandu-se in copac, de unde auzi-sera stranutatul si de unde cazuse cheia.

Acum era acum.www.dacoromanica.ro

PETHEA PROSTUL 219

Fiindca jos era lumina focului, iara susera i fum §i intunerec, s'au inholbat tal-harii cat s'au inholbat, dar n'a putut sa des-lu§eascá nici unul nimic.

oMai, dar blegi mai sunteti, grai incele din urrna unul rnai cuminte §i mai cufrica lui Dumnezeu. Nu vedeti voi, cds'a ridicat fumul de tamale pan' la poarta

"raiului §i Sf. Petre a strAnutat §i de bucurieni-a aruncat cheia raiului, ca sä intram dupaplac fiecare la randul lui».

0 Numai sä nu fi vrut cumva 'n supararealui cea paganeasca sä ne loveasca cu ea 'ncap, intarnpind altul mai fricos.

oSe poate §i asta» zise altul.oMai §tii?» graira iar altii, §i o grea

ingrijare ii cuprinse ca pe ni§te oarneni pa-cato§i ce erau.

«Badica, zise iar Petrea, cade upcu popd cu tot, nu mai pot sa-1 tiu pe papa».

Si nici n'a zis-o bine cand ohurduluc»,a §i lunecat up §i-a cazut cu popd cu totin mijlocul nenorocitilor de talhari.

«Ne-am topit! strigara ei. Eaca §i Sf.Petru el insuO cu poarta raiului cu tot>>.

Cuprini apoi de groaza pacatosului, eiwww.dacoromanica.ro

220 IOAN SLAVICI

o taiara la fuga dimpreuna cu capitanul sise risipira ca puii de paturniche lasandacolo si berbecul cel fript in coaja lui, sisculele, si matdsurile, catifelele si celelaltescumpeturi, si sacul cu tamale, tot ceea ceadunaserd pradand azi ici, mane colo.

«Hahaha! incepa sa rada Petrea,mare graba Va apucat!»

Radeau acum si fratii lui, cel mare si celmezin: le placea comedia, ca era frumoasäsi neasteptatd si nu te-ai fi saturat sd-i vezipe talhari fugind ici cu genuchele 'n nas,ici cu calcaiul in ceafa.

Vazandu-i pe talhari spulberati, fratii sedeterd jos din copac si se aruncara asupraboccelelor ramase 'mprejurul focului. Acuminsa nu mai facurd impärteald frateasca, cilud pe apucate fiecare ce-i cadea la 'nde-mana si ce putea sd 'ncarce si sd. clued,Pe cand fratele cel mare si cel mezin seghiftuird cu scule, cu mdtasuri, cu catifelesi cu alte scumpeturi, Petrea, el tot el,scoase cutitul dela brau si, lihnit cum erade foame, incepii sd taie din berbecele friptde talhari si sa mdnance, sd mdriance cumstie omul, care nurnai la pantecele lui se

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 921

gande§te §i nici n'aude, nici nu vede pandce nu se saturd.

Sätul in cele din urrnd, el se uitä 'm-prejur §i se pomeni singur.

Fratii lui, incarcati odatd cu de toate, aluaser'd la sa'n'Atoasa pentruca nu cumva

viindu-si in fire, sa'-§i schimbedul, sá se 'ntoarca' §i prade.

Rarnasese Petrea numai el singur cu popa.«Sarac de tine, popä, gral dansul.

Te-ai sucit §i tu §i te-ai invartit §i tot aifacut un lucru cre§tinesc si dupd moarteata. N'am ins'a nici eu sa' te pArAsesc pa-gane§te, ca sá te mdnânce corbii §i vulturii§i fiarele codrului.*

Om cu suflet cretinesc, el se puse darpe lucru §i incepU s'a scurme pämantul cucutitul cel mare, ca sa' facd groapd §iinmormnteze pe popa.

«Biet de sufletul täu ! grai anoi. Demurit ai murit fdrá de lumânare, de bocitnu te-a bocit nimeni, de prohod n'ai avutparte : sa-ti dau cel putin tamale, ca sa-titreaca' sufletul cu fumul ei in cealaltä lume.

El lud apoi sacul de tarnaie §i-I desertapeste jAratecul rärnas in vatra talharilor.

talharii, On-sa-i

sa-I

www.dacoromanica.ro

)99 IOAN SLAVICI

Acum da, fard doar' §i poate se ridicdfumul i se 'nalta pand la poarta raiului,unde §edeh sfântul Petre, care §tià,mdia a fost pusä cu inima curatä pe foc.

Nici c'a mai stat mult pe ganduri, ci s'apornit, acum cu adevärat s'a pornit de-acolode sus din cer §i nu s'a mai oprit deckin fata lui Petre, care §edeh pe un bu§tean§i se uità, cum se ridicd fumul de tämaie.

«Bun gdsit, nepoate», zise Sf. Petrecu blandetea lui de om bdtran. Dar cemai faci

«Pai ce sd fac ! ? Iacd stau §i eu aicipe buteanul dsta, rdspunse Petrea uitân-du-se in ochii mo§neagului. De satul suntsätul, pe fratii mei i-au dus vântul §i pa-catele lor, pe popa I-am ingropat : nu maiam altä treabd decat sa stau.»

«Bine faci, nepoate, grai sf. Petre:i se cuvine odihna omului, care §i-a facuttreaba. Si fiindcd bunului Dumnezeu dincer i-au placut §i-i plac faptele tale, amvenit la tine trimis de el, ca sa te laud innumele lui.»

«Multarnim Durnitale, grai Petrea ridi-cându-se putin de pe btWean.

cä ta-

?»

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 223

«Si mi-a poruncit bunul D-zeu, urrndSf. Petre, sa-ti spun sä ceri ceva delael, ch tine sä aibh multumirea de a-ti im-plini o dorintä, oriicare ar fi ea.»

«Nu cer nimic ; n'arn nici o dorinta !raspunse Petrea foarte rdspicat.

«Nu se poate, tizule, starui sfântul cubarbd scurtd §i creata.Impotriva lui Dum-nezeu nu poate nimeni sa se pima ; el lestie toate i toate le poate : cand zice saceri, trebue sa ceri, cand iti da, trebuesä iei !»

Daca-i aa i merge pe de-a sila, ce mamai intreabd pe mine!?, rdspunse Petrea.

«Nu ie obraznici ornule! mustra pur-tatorul cheilor dela raiu. Cere-ti bogatiicate vrei, c'o sa le aid>

«Am, rasiyunse Petrea, destule §i nu§tiu ce sa fac cu ele. Beleanu alta!»

«Cere sandtate !» --urma Sf. Petre.«Nu ma vezi ! ? raspunse Petrea.

Cum a§i putea s'o cer and o am !?»< Cere-ti viata lunga! stärui Sf. Petre».«Auzi vorba! intampind Petrea. Sä

cer punga cand nu §tiu ce-i in ea!Deunde §tiu eu, ce-am cerut cand cer viatag.

<

www.dacoromanica.ro

224 MAN SLA Viol

«Cere noroc!» se rästi Sf. Petrea per-zându-si rdbdarea.

«Mai norocos deck mine cine se simte !?raspunse iar Petrea. Lasati-ma" cum

sunt, cd mai bine deck asa nu poatesa-mi fie.»

Sf. Petrea, care stie mai bine decat ori-si-cine, ce e porunca de sus, se apropiesi-i sopti cu glas adimenitor la ureche.

«Cere-ti, prostule, ii zise, nevasta sicopii si casa cu rostd>

0Aoleo!grai Petrea dându-se trei pasi.inapoi. Nu ti-e rusine, om batran, sa maispitesti!? Asta o astepti pe tdcute, cd vinechid e sä vie si nu poti sä scapi de ea.»

Sf. Petru isi increti acum sprâncenele.Vazand, cd nici asa, nici asa n'o scoate

la capdt cu el, intoarse foaia.«Nu 'ntelegi, ornule, ca-i porunca si la

porunca lui Dumnezeu trebue sä te supui !»ii zise cu asprime.oDacd e pe poruncite, raspunse Petrea,n'am incotro, si pe sufletul tau sä fie.

Eacã cer... ce sd cer !? cer, grdi, ca sdceara ce nu i se poate da, cer sa-mi deaniste cimpoi de tintar.»

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 225

Nu tia, biet de el, ca pe Durnnezeu nupoate nimeni in§ele, ca lui Dumnezeutoate ii sunt cu putinta i ca Dumriezeu,ori-§i-ce ai cere tu, iti dà ce-ti vrea eL

Sf. Petrel se depärta dar §i cat dai inpalme se §i intoarse cu cimpoile de tintar,nite cimpoi subtiri de abia puteai sa levezi cu ochii i le tineai in mand ,fdra-casä simti, cä ai ceva !

«Uite, baiete, iacd cimpoile, pe care tile-ai cerut, §i sa." §tii, Ca atunci, and cantfdin ele, iti pere tie §i le pere §i celor cete-asculta i foamea, §i setea, §i supararear§i durerea §i oboseala, te simti ca 'n slavacerului §i joacd toate imprejurul tau. A§a

§tii! zise Sf. Petre i se facii nevazut.Petrea ramase ca un cazut din cer, uitan-

du-se and in zarea, in care se perduse Sfantul,chid la cimpoile, pe care abia putea sa levada i simta intre degetele lui §i 'n carenu 'ndraznia sa sufle, ca sA le 'nfoieze.

«Iata-ma §i eu cu cimpoi, gräi in celedin urma, dar nu tiu, ce sa fac cu eled>

Cum stätea Insa el a§a, iatä cá lupii dincodru, care mu§inasera mirosul de berbecfript in coaja lui, incepura sä se adune, §i

loan Slavic i. Poveti 1 5

sa

www.dacoromanica.ro

226 IOAN SLAVICI

peste putin el se väzii 'ncungiurat din toatepartile de haita flämanda §1 cu ochi scan-teetoii, ni§te lupoi mari, care clefdiau §i-§ial-Mau pe rânjite dintii, gata sä-1 sfa§ie §isa-1 mtinance.

Stati, gräl dansul, ca am eu leacst pentru JãniIe voastre ! Dacd vi-e foame,

atur eu! zise, apoi suflä o data 'nctrivot i tneep6 sa. cante cum il duceaudegetele

Acum sa5 vezi lucru ne. rnai ptatenit.Lasä ea frica i-a trecut tritFo clipl clar

lupii se'nblanzira §i Ineepuriasedee can4tecatelu§i din coadd, apoi se per-ilia ajoapesa salte, sä se dee de-a tumba §i sa hat.fel de fel de 'nvartituri, Mat era mate fro-musete vezi §i te simtiai ca'n alta lume,.

VazAnd a§a, Petrea pleca mergand inaintcca sa iasä cumva din codru la lumini§ §ila lume cu oameni, ca i se ure§te omuluisingur §i la alti oameni 11 trage firea. Lupiidupa el tot sältand, jucand, dandu-se dea tumba §i facand fel de fel de alte glum-bu§uri.

and fCi colea prin ravärsatul zorilor dezi, Petrea ie§i la marginea codrului §i vaz6

vi.

sd-i

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 227

'ntinzandu-se 'n fata lui tarini §i livezi §i

fanete ca pretutindeni, unde omul e om lael acasä.

«A§a! i§i zise. Acum e §i mai bine !»Lupii, cand el incetä a mai canth din

cimpoi, se speriara de lumini§ §i o luarala fuga intorcandu-se a cash' la ei, in de-simea cea 'ntunecoasa a codrului.

Petrea ce sa faca? in cotro sa apuce?unde sa se duca?A luat-o a§a pe camp, printre tarini §i

livezi §i pp ici pe colo §i peste ele, s'a dus§i sa tot dus pana ce a ajuns la un satcu oarneni, iar aici s'a oprit la casa popii,ca popa e fruntea satului.

«Buna ziva, Pärinte !«Noroc bun, fiiule ! Dar de unde §i

pând uncle ?»«Vin de acasa, Parinte, §i nu mai §tiu,

de unde am plecat, pe unde am fost, undeam ajuns §i'ncotro sa apuc.»

Popa, om cu multa pricepere, a intelesdin vorbele aceste, ca are a face cu unom zapacit, care §i-a pierdut cararile, urn-blä buimac §i nu-§i mai gäse§te rostul.

qA§a om imi trebue mie, i§i zise :www.dacoromanica.ro

228 IOAN SLAVICI

nici de ici, nici de colo, §ade unde §i cumpui. Sä intri, bdiete, urmä, slugi

la mine, ca' ai putin de lucru §i-ti dau sam-brie bund. Uite, urmä iar, diminetilete scoli, rine§ti prin grajduri, apoi maistai, dupd acea duci vitele la adipat§i le dai nutret §i iar stai, in urma tailemne; faci foul la bucitärie §i iar stai, inafir§it pleci cu caprele la pd§une §i staitoatá ziva fara de niei o treabd, iarddupd-ce te 'ntorci cu caprele tot ca. dimi-neata, mai faci cite. ceva s stai §i iar ataiIar simbria o sd-ti fie pe an apte capre cuiezii lor §i-un tap cu coarnelf casä nu pleci dela casa mea cum ai volt)

«Sh' intru, Pärinte!» gral Petrea §i ra-mase slugd la casa popii, ca sa aibd §i elrost in lume.

Le-a ficut apoi, dimineata, toate citeerau de facut §i-ar mai fi stat sä rdsufle,dac'ar fi avut Cand §i unde; vai insa de su-fletul lui dupd-ce a ie§it cu caprele popii lapa§une.

Indatä ce-a ajuns acolo, s'au risipit parc'arfi intrat toti dracii 'n ele. Una se urch pestand, alta se coborà 'n gropi, iar alta sada

r.I5troke.

ii

i

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 229

§anturile, rodea coaja dela copaci ori se varaprin garduri la varza vecinului. Nu de geabae data capra §i la poarta cerului in pazanecuratului : alerga omul cu limba scoasäcând in jos, când in sus, Cand la dreapta,cand la stânga, dar nu era 'n stare sä leadune §i sa le tie la un loc.

qStati, zise el in cele din urmä, can'o sa fiti voi mai cu mot deck lupii : ameu leac §i pentru barbile voastre !»

El scoase apoi cimpoile §i 'ncepii sa Cante.Ca trase pe sfoara se adunara caprele

cu iezii lor §i cu tapii cei cornurati impre-jurul lui §i se pornird pe un joc nebunesc cumnumai caprele il §tiu indrugh. Nu le maiera acum nici foame, nici sete §i tot neas-tamparul firii lor se potolia in jocul, carefaced sd le demure barbile lungi i urechileatarnate.

A stat dar Petrea toata ziva in umbraunui tei cu frunzele late §i a cântat in mij-locul caprelor, care se uitau cu drag la elurmându-§i jocul. Seara insa, când s'auintors acasà, caprele erau lihnite de foame,cä nu le mai Canta Petrea din cimpoi, §i

www.dacoromanica.ro

230 IOAN SLAVIC!

au tabarat pe gardul popii de I-au stinsca lacustele.

A doua zi tot ava vi a treia nu aide],«Taica Parinte, gräI Preuteasa, care

era cam pestrita la mate, mie nu mi separe lucru curat ce mi-e dat sä vad. Nu§nu ce o fi fdcand omul asta al nostru cucaprele, c1 se 'ntorc seara flarnande, dauvi mai putin lapte i ne mananca toate gar-durile*

Cam aga mi et pare *i mit ) cgs-punse Popa, care, popa. fiDumnezeu, din vorba itevesiel sale nu

ca", tinea sà aiba pace 'n case lui«la du-te tu, urma Preuteasa, stai

la panda, ca sa vezi ce e si cum. >Mai cd da, mai a ba, mai ca se cuvine

mai a nu, dupa multa turavura ramase,nici Ca s'ar fi putut altfel, pe a Preutesei

zorile diminetii urmatoare popa se dusevi se ascunse intr'un maracinis, ca sa steàla panda' §i sa-I prinda pe Petrea cu ocauamica.

Vai de mama lui, cä 'n räu -ceas 1-a facut!Se pornira caprele i iezii i tapii la joc

and Petrea incepb sa ante din cimpoi,

-ofn tu Erica- kui

ie.ia.

§i

§i

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 231

dar se porni cu atat mai vartos popa, careavea fire de om, si tremurau barbile tapilor,dar mai rau tremura barba popii, caruiaspinii din maracini ii sfasiau hainele §i-isgariau pielea i obrajii era mai maremila de el. Nu-1 usturau insa pe popa sga-rieturile, nu-1 obosia jocul, nu-1 supra nimic,caci cimpoile le stingeau toate indulciaufirea de se uita §i el cu drag la Petreade cateori saltà 'n joc, Ii zicea «1-o dau Ii-o dau !» Un copil avea si el la casa lui,o fata, boboc de fatä, i era gata acum sai-0 dee i pe aceasta lui Petrea de nevastä,cci a4a. ginere nu'si mai putea gäsi.

T oat/ ziulica a dus-o asa, si nu i-ar fi

parut rau, dacä s'ar fi lungit ziva unadin trei.

Ce-a patit apoi and, seara, s'a 'ntorsacasa cu hainele zdrentuite, cu barba 'n-calcitä i cu trupul plin de zgarieturi,asta-i altä vorba, pe care ti-e s'o Iasi in-curcata.

«Om esti tu i barbat i popa, cogea-mite popa ! ? II mustra Preuteasa. Unprostanac ca el sa te faca astfel de rasullumii si de batjocura copiilor !»

§i-i

§i,

deli

www.dacoromanica.ro

232 JOAN SLAVICI

«Taci, muiere, §i-ti pune pazd gurii, chnu §tii tu ce e aia, se desvinovät1 popa.A§i vrea sä te vad pe tine, ce-ai face cand1-ai auzi cantand din cimpoile lui. Chiar

biserich dac'ai fi, n'ai putea deck s'oporne$ti pe foa.»

«Eu ? 1,p_ cum ma vezi ad ! strighPreuteass. Eu joc, dach nu vreau !?Asta as \area. s'o %Ai! Eu nu ma las numa dau, nu mS pOrnesc nici dac'ar fi shcrap. Nu sunt doarLo mottaioNti ca tinv.

#Bine ! zise popa. Las' c'o ia-11vhd virtutea. 0 sa-1 intn, oink Ott. 'ntoarce,sä cante §i-o sh te vad, daca, k mai Ian-to§e§ti ca acum.»

Nu-i dedea maichii Preutesei manazich «nu 1» §i a ramas dar ca Peti ea

cante din cimpoi dupace se va fi in-tors cu caprele.

*tia &Ansa cä n'o sh joace, dar cu catmai aproape era timpul, ca Petrea sh se'ntoarch, cu atat mai ingrijata se simtiadansa.

«De unde §tii, zicea, ce fel dedracii o fi avand prostul acela, §i ru§inetot n'a§i vrea sh pat.»

hi

al

ti

so

sa-i

ii

www.dacoromanica.ro

PETREA PROSTUL 233

«Ea-§i cauta dar o ascunzatoare cândauzi talangile turmei de capre. Dar undesä se ascunza ? In vreun butoiu din ply-

? Prea era 'nfundat.Ea se urca rapede'n pod, dete peste la-

doiul, in care-§i tinea caierele de in §i decanepa, sari 'n el §i trase capacul, ca. sase 'nchida bine, apoi ramase- &Cele pititl§ioprindu-§i rdsuflarea.

Au gasit inà tAnetele citripoilor pe bittafernee, §i 'n funciul lzii, i and Petrea ainceput s. cAntit s'a pornit §i ea pe joc §iXL nob, utide se, varase, da-i cu toatavpluiesti Inca- juca §i ladoiul cu ea ho-cibronc hocloronc ! p'ana ce n'a ajuns

gura podului, de unde a cazut hur-auluc.! in tinda casei.

«0 dau i-o dau !» striga Preu-tease. gata acum §i ea sa §i-I faca ginere pePetrea.

S'a facut apoi nuntä mare ca la casaunui popa, §i §i pe Petrea om curost, cu cash' §i cu masa, ba 'n urmä §icu copii.

Eara cand aveh vreun neajuns, vreunnecaz, vreo suparare ori Cand i se punea

nita

rn

I

iatd-I

www.dacoromanica.ro

2 :3 4 IOAN SLAVICI

ceva de a curmezip, l'§i ILIA cimpoile, cântki toate erau bine.

Cine o §tie mai departe, mai departe s'ospuna.

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT

fost ce-a fost.... a lost odata ov4auvd, care 2veA o fata, Lia, §ivgduva era sgraca de nu mai §tia.

win L raoade zdrentele, iar Lia, fata ei,or- -feci,u&e harnica de cre§teau flori pe unde-ialto- piciorul §i da muguri lemnul uscatdnd ea puma mana pe el.

Dirninetile, and se de§tepta din somn,vaduva suspina din greu, cdci noptile o visatotdeauna pe fata ei voioasä §i fericita, in-conjuratä de bogatii §i gatita ca o impd-rateasa, §i grea mahnire o cuprindea cando vedea saracd §i imbrdcata in vestmintefacute din capätate, dar peste putin fatamamei iar se inveselia, caci Lia era §i insäräcia ei tot voioasä §i fericita parca arfi incunjuratä de bogatii §i gatitä, cum ovisase, ca 0 impdräteasä.

pEA

.N.1

sx-

p,-4,

www.dacoromanica.ro

236 MAN SLAVICI

Sculatd in crepetul zorilor de zi, Lia sefurisa tiptil din coliba saracacioasà, ca sdnu turbure nici macar prin räsuflarea eisomnul maicii sale, si incepea sa maturepreajma casei, sä curete cotetele celor trei

pe care le aveau, sa-si adune porum-beii si sä faca randuiald puind fiecare lu-cru la indemand dupd cum cere rostul lui.*i cum mätura i facea randuiald, Lia nuincepea dela pragul colibii, el dela cel maidepartat colt al curtil i mana gunoiul spreusa de intrare, ca sd nu ramaie nici ununghiu nescotocit i necurätit. Cand sescula, vaduva steteh mai bucuros afara decat in casd, i Lia ridica gunoiul din prig.g,ii duceh la locul lui, apoi infra, ca sa de-reticeasca prin coliba cantand voioasa,oglinda luminoasä se fäceau toate sub manaei, Meat, impärat de-ai fi fost, ti-ai fi

rasa palatele, ca sa stai in coliba vaduvei.Iar cand Lia iesea din coliba, curtea era

plina de flori rasarite pe urmele pasilor ei,care toate se clätinau plecandu-se spre &Ansa,dar ii ziceau intristate : Bund esti, frumoasdesti, harnicd esti, dulce esti la fire si totusimult mai ai sa umbli i sa alergi, caci ur-

gaini,

pa-

pi

www.dacoromanica.ro

'237

zitul tau e dus pe altä lume, de 9 ani acumin parnant.

Aa azi, a§a mane, multe zile de a ran-dul tot a§a, 'Ana ce Lia n'a fost cuprinsade un nespus dor de ducd.

«Am sä plec, mama, in lume, ca nu nitmai rabda. pamantul §i ma duce dorul,zise ea. Sunt acum fata maire eu, §imi-se cuvine sa-mi cat* ct1 tn Lime».

Vdduva suspina, cgc.i at;3% cpii aveA. §ita. i mult ii eri. dragrtata, dar mama era,cit en si care rnanit rtorocul COpilUlUi sau

vitac,:ior-riorocul In lurnea larga se ga-

sep.dar, copila mea, §i

'ad ricj buruiana in cale sa nu-tigäse5tixt.

Lia framanta aluat din faina neagra §i-§ifaca o azima de drum. apoi porni in calelunga nu cu opinci de otel §i curele devitel ca Fät-frumosul din poveste, ci des-culla ca o fata saraca, §i se duse zi de varapana in seard, peste vai §i dealuri, cum oducea potecuta, pe care mai umblaserd §ialtii.

Cum se ducea a§a, iata cã da peste o

L1MUR4M1ARAT

ti iezpint

al

1

www.dacoromanica.ro

238 IOAN SLA VIC!

turmd de oi, care pd§ted phzitd de dulaiin vreme ce pdcurarii dormeau la umbrade maracini.

Liei i se facii mild de ea, caci duldii erautoti schiopi de toate patru picioarele, iar oile,sdrmanele, toate erau pline de schlep de sefecuse pasta batucita lana de pe ele.

«Oitelor, dragelor, le zise Lia, id ye-niti la mama, ca sd va curete».

Oile alergard din toate pärtile i se adu-nara imprejurul ei ea bobocii plouati im-prejurul clo§cii, iar ea se puse pe munc,grea §i lunga, ca sd le scoata -,rdiety dinland, unul Cate unul, incet §i cu b4 re deseamd, cu degete subtiri §i mdiestre, ca Lidpelcuta sä nu le doard, nici firele subtii.sa nu se rumpa.

Mult a stat a§a §i le-a tot curatit §i iarle-a curätit de s'au adunat vravuri mari descaieti §i la dreapta, i la stanga ei, dar nus'a lasat pana ce nu le-a vazut toate cu-rate §i cu lana moale §i creata parc'ar fitrecuta prin darac.

«Cati scaieti ai scos, atate zile sa ai,ii zisera oile uprate, §i ori §i cat de lungti-ar fi drumul, buruiana in cale sa nu-ti

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT 239

gase§ti*, mai zisera i ele, parc'ar fi §tiutvorba mamei.

«Dar voi, canilor, dragilor, de ce schio-patati fiecare de câte toate patru picioarele»,Ii intreba ea acum pe dulai.

«Pentruca suntem desculti ca tine, iar nuincaltati ca oile, raspunsera, ei, §i auntmulti spini §i multi maracini, prin care Nunsa alergam».

Lia iar se puse- pe nrhunei lung, §i.grea,ca sa. le scoaa spinii din talpi, tot mutttab upul, totineet §i Cu lagare de seamA,tot cu deseie subtiri i maiestre, ca nici

ri 6inita cand Ii scoate.Ls. Ceti spini ai scos, atati ani sa numeri

ivi viata ta, ii zisera canii, i ori §i catde sung ti-ar fi drumul, peste spini in calesa nu dab>.

Lia pleca mai departe upratd, caci u§u-rat se simte omul, care le-a facut altoravre-o uurare, i-§i urma drumul pe pote-.cuta cea neteda §i curata de era mare mul-tumire sa calci cu piciorul gol pe ea.

Nu trecu insa mult; §i dansa iar se opri.In drumul ei se zbätea in ar§ita soarelui

o biata de ramulita, subtirica, stravezie §i

kg

www.dacoromanica.ro

240 IOAN SLAVICI

pldpanda. Ar fi vrut, sdrmana de ea, sd in-tre in pdmant, dar prea era baTatorit loculpe potecd, s'ar fi tarat mai departe, dari-se sleiserd puterile, i rdu o ardeau razelefierbinti ale soarelui, care usucd §i seacdvieata.

Liei i-se facii mild de ea, o lud frumu§el§i, &and cu ochii de un mu§uroi,scurrnd putinpdmantul din el, o puse in scurmdturd §i-oaco peri.

«Scurtd sd-ti fie §i netedd calea, cdci marebine mi-ai fdcut, grdi rama, §i sd-tiaduci aminte de mine cand te vei afla inmare stramtorare».

Plecand inainte, Lia vdzii in zarea ci-pdrtdrii o pädure, dar cum mergea, pddu-rea venea, pared, §i ea §i se apropia, incatai fi crezut, cd aleargd curat ca in po-v este.

Nu fdcii insd Lia deck putin drum canddete peste o cartitd, care orbitä, sdrmana,de lumina zilei, umbla buimacd i desnd-ddjduitd, cd nu mai poate sd-§i gäseascdmu§uroiul, in care o a§teptau pui§orii fld-manzi.

I-se fddi Liei mild §i de ea, o lud in

www.dacoromanica.ro

L1MIR-IM1'ARAT 241

poala i o duse la musuroiul, in care pu-sese rama.

((Bine cu bine sa ti-se raspläteasca,zise cartita, cad mare bine mi-ai facutsi in greu drum ai plecat. Sa tii insa, cadin drum n'ai sä te abati i unde ti-se vasfarsl poteca, acolo sa te opresti.

Lia Ii urmä drumul Inca mai usuratd,haide pe potecd inainte tot mai aproape

de padurea deasa i plind de buruiand maresi de marachii intesati.

Hindca in lumea aceasta drumurile toatese infundä, pe inserate, cand Lia a ajunsla padure, s'a infundat si poteca cea nete-cid i curata. Lia s'a oprit dar 1, ne mai§tiind incotro sa apuce, s'a asezat pe iarbaverde si moale, s'a läsat in paza duhurilorcurate i, obosita, curn era, de drum, a ador-mit deodata cu asfintirea soarelui.

Dimineata, in revarsatul zorilor, cand s'apomenit din somn, ochii ei s'au oprit asu-pra unei poteci netede si curate, care ser-puia prin padure, printre burueniräcini.

Cartita luase intelegere cu rama, si pestenoapte se adunaserd toate cartitele, ca sa

1,,an Slavici. Pove;ti. 113

si

i md-

I

www.dacoromanica.ro

242 IOAN SLAVICI

taie radacinile buruienilor si sä afaneze pa-mântul in calea Liei, iar oile 1-au bätucitcu unghiile lor cele tad i canii 1-au nete-zit cu talpile lor cele moi, incat era o mareinultumire sä calci pe el.

Lia Ii urma dar drumul sprintend i vo-ioasd paria in prânzul cel mic, pand in celmare si pand in amurgul serii, când iar i sesfarsi poteca i &Lisa iar se opri, iar seaseza pe iarba verde si moale si iar adormisub paza duhurilor curate.

Cand se pomeni a doua zi, ochii ei seoprira asupra florilor, care crescusera peurma ei si se plecau, ca de obicei, spre ea

ziceau mai inviorate : «Buna esti, fru-moasä esti, harnica esti, dulce la fire si mi-loasa esti, dar tot mai ai sa umblialergi, ca sa ajungi unde nimeni nu teasteapta».

Iar in partea cealaltä se urma poteca ne-tedd i curata printre spini si maracini pal-Caan fi voit sä zicd : «Vino, fatd, si ma calca».

A doua zi ca cea dintaiu, iar a treiape inserate poteca s'a sfarsit la o derapa-naturd de coliba pustie si pardsita in mijlo-cul padurii, s'o vezi i sä nu te mai uiti la ea.

zi

pi-i

pi si

www.dacoromanica.ro

LIMIR-iMPARAT 243

Lia cu toate aceste infra, cad acolo avehsa se opreasca, unde i-se infundh drumul.

Sã vezi cu ochii i sä nn crezi cu gdn-dul ceeace era in colibd.

Erh parcd vantoasele au stat in ea sisi-au facut toate toanele intrinsa: toate col-turile pline de paienjenis ingreunat de prafsi de gunoaie adunate din sapte tari, eardpe jos si pe pereti, sa tii i sa nu maispui nimanui ce era si cum.

Lia se puse pe munca lunga i grea, casä dereticeascd i sd curate, sa adune gu-noiul i sä-1 care si sa-si faca cuibul atatde curat ca pe iarba verde si moale, si invreme ce ea lucrà, poteca, pe care venise,se umpluse de flori, care chntau voioasein adierea vantului de seara.

Dupa ce s'a innoptat bine, deodata s'apornit afara un viscol parch' veneau van-toasele si nu alta i rasunau prin vazduhsbierete i tipete de te treceau fiorii.

Cuprinsa de spairnd, Lia nu mai stià cesä faca i unde sa se ascunda, unde sa-sigaseascd adapost. Ea sari iute pe vatra sise furisa 'n cuptorul, pe care-1 curatise decenuse, cand de odata Icicle, nebunele, de-

www.dacoromanica.ro

244 IOAN SLAVICI

terd navald val vartej unele peste altele,care pe usd, care pe fereastra, care princrapdturile din pereti, caci se strecoara ele

prin urechia acului.Si erau, Neicd, frumoase toate, care de

care mai subtirica si mai ward si mai sprin-tend si mai sburdalnica, i gatite toate inhaine tesute ca pdiengeni§ul, incat ochiiLiei se deschiserd man i ramaserd intepe-niti in tatanele lor, ca nu se mai säturau sivadd i sa se uite cu jind de femee jignita.

Ce e aici!? ce a. fost? ce are sd fie!?grai cea mai mare dintre ele, inspaiman-

tatd de curatenia, pe care o vedea impre-jurul ei. Aici a fost, ori e cineva... Sirntparcd, miros, de fiintd strdina.

Inima Liei tacaia pitis, cdci vai era si desufletul, si de trupsorul ei, daca Icicle, ne-bunele, care o zapsisera, ii i dedeau de urma.

oNu-i! nu-i! nu-i! strigard insa toatedin toate pärtile. Nu poate sd fie !Am dat roata imprejur, i nicairi iarba nu-icalcata i nici fir de par, nici zdreanta dehaina, nici urme de sange tasnit n'am gd-sit pe spini i pe maracini, iar prin va2-duh numai noi putem sa strabatem.»

§i

www.dacoromanica.ro

IAMIn-impARAT 245

Vdzuserd ele partia de flori, pe unde cdl-case piciorul Liei, dar nu puted chiar niciin bazin sa le treacd prin minte gandul,cä florile vii sunt urmd de fatd cu inimacurata; se potolird dar, se prinserd in hord

incepurd sä joace lin, bdtand cu picio-rul in pärnant i cantand cu glas adirne-nitor :

Lirnir, iesi, Limir Irnpdrat, iesi säbern i sä mancärn ! Iei, Lirnir, sd neveselim ! les], iei, iesi, Limir Impdrat.»

Si atat de lin jucau i atat de ademeni-tor cantau, incat Liei Ii venea sa iasd dincuptor i sd se prinda In hord cu ele. N'amai fdcut-o insd i asta, cdci de odatd pa-mantul se deschise i in deschizAtura se iviridicandu-se incetul cu incetul un tanartrupes, i chipes, sd-1 vezi i sã tii, ed. 1-aiväzut, Limir el insusi.

Lirnir acesta era nu un fat frumos catoti fetii frumosi de prin povesti, vre-un fe-cior de impdrat, care umbld razna prin lurne

incurca mintile zanelor si ale fetelor de im-pdrat, ci el insusi, imparat, care aved l impd-ratie intinsd, i ostiri nenurndrate, i palaturistrdlucite, i slujitori credinciosi, toate cate se

4esi,

si

si

www.dacoromanica.ro

246 IOAN SLAVIC!

cer pentru o stdpanire mare si puternicd.Toate le avea, ba mai era si bland, si drept, similos, si dornic, cum unui Imparat i-se cuvinesd fie, dar avea si un pdcat: prea se cre-dea, prea se socotia mai si mai deck toti,prea era doritor de a esi din lume si preanemultumit, cd nu poate sd iasd, si vdzan-du-i släbiciunea aceasta, Ielele s'au fdcutstapan pe el si-1 ademeneau si furau cumomeli, ca sd-si petreacd noptile veselin-du-se in felul lor cu dansul.

*i cum iesia. Limir Imparat din pamant,iesea dimpreund cu el si palatul lui cel strd-lucit, incat Ielele, nebunele, se pomenird in-tr'o sald intinsd si impodobitd tot cu aursi cu petre scumpe, in mdtdsuri si catifele,iar acolo unde sta Lia pititd, era un dulapde cristal, din care vezi fard ca sd fii vd-zut, iar la o parte era intinsa si incdrcatdde toate bunatatile masa cea mare, pe careardeau lumandri de-ti luau vederea.

«Care va sä zicd de asta vd era you'd!?grdi Lia inciuditd. De asta vd ardea!Aici vä ducea gandul!»

Asa zicea si iar ii venea sd iasa, dar nuca sd se prinda in hora, ci ca sa ras-

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT 247

toarne §i masa cu toate bunätätile incarcatepe ea, §i tot ceeace ii mai cadea in cale §isa" le alunge pe Ie le, nebunele, cad rnultd eraintristarea in fata lui Limir, pe care nu-Iläsau in pace, §i rau ii §edea sa fie trist.

Deodatä insa räsuna de undeva din vaz-duhuri o muzica, sa stai, s'asculti §i sa-tiie§i din nlinti, nu alta, si Lia ramase in-cremenita §i cu ochii du0 la Limir, care,prins in hord, sälta indelete §i mandru färaca sa se uite fie la dreapta, fie la stanga§i färd ca sa zambeascd, parca nu-i in lumenirneni aldturea cu dansul §i nu vede, sdrmande sufletul lui, pe zanele ce-1 sorbeau cuochii.

A§tepta fata sa-1 mai vadd §i a§ezandu-sela masa cu ele, caci nu §tia, ca zinele seves.elesc nuniai gandindu-se cu gandul, beau§i mananca numai mangainduli vederile lamasa incarcata §i simt pläcerile numai in-chipuindu-§i-le. and era colo spre miez denoapte, luminile incepura sä se stangd unacate una, i, cand nu mai ramase deck unasingurd arzand, iar se porni vantul, palatulcel frumos se prabuO §i se cufunda dim-preund cu Limir-Impärat in pamant, kir:a

www.dacoromanica.ro

248 IOAN SLAVICI

lelele, nebunele, se deterd valvdrtej unelepeste altele §i se depärtard ca volbura intimpul verii.

Lia rdrnase cdtva timp frecându-§i ochii.Nu rnai §tid nici ea: i s'a pdrut, a visat, aaiurit ori vazut toate in aievea.

Intr'un tdrziu a ie§it din cuptor.Coliba luminata de un muc de opaet iar

erd cum o gasise, plina in toate colturilede paiengeni§ irngreunat de praf §i de gu-noaie adunate din §apte tari, iar pe jos §i

pareti nici sä te uiti.Acurn insa Lia nu se mai apucd de muncd

grea §i lunga, ci Incepiii sd bata cu piciorulin parnânt i sa cdnte cu glas adimenitor:

«Ie§i, Limir, sä ne vedem fata in fatd.Ie§i, Limir-Imparat, sa gräim §i sä ne bu-curam ! Ie§i ! ie§i ! ie§i !»

Nimic nu se rni§cd.«Ie§i, Limir, starui dânsa din nou,

ie§i, ca sã vdd, dacd e§ti om in toata firea,ie§i, Limir-Imparat, ca sa te ating cu mana,sa-ti aud glasul §i sa simt bataile inimii tale».

Tot nu se rni§cd nirnic.Când batii insd de-a treia oard cu piciorul

§i zise qiesi Lirnir, cd vreau §i vreau sd

le-a

pe

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMP 12A1' 249

ma uit in ochii tdi !».---- pdrndntul s'a deschissi iar a iesit la ivealA Limir in mijlocul alteisali Inca mai frumos impodobite, tot in rosusi verde, si i-a intins mana, ca sä se prindain horA cu ea.

Ei se cutremurArA amandoi : el pentru camana ei era caldA de se infierbanta sangelein vinele lui, iara ea pentru CA maim luiera rece de ingheta sangele in vinele ei.

Si se uitard uirniti unul la altul : el ovedea cu obrajii rumeni, cu ochii plini devApaie si cu zambetul pe buze, desculta si im-brAcatA in cAmAsuta ei curatA, iara ea il vedeape el in podoabe impardtqti, dar cu fata alba'ca varul, cu ochii stinsi si cu buzele supte.

«Dar tu, sal-man de sufletul tdu, curn airäsbit OM aici?» gral clansul pe soptite.

«Intreaga, sanatoasd i curatd», rds-punse ea.

«Nici buruiana n'ai cAlcat-o, nici hainelenu ti s'au zdrentuit, nici trupul nu ti s'asangerat, nici talpile nu ti s'au umplut despini?» intreba el.

«Nu !» rAspunse ea.Limir simti, cum i se desmorteste trupul

si i se invioreaza sufletul.www.dacoromanica.ro

250 IOAN SLAVIC!

oLucru ne mai pomenit, grai dansul,dar tot vai de sufletele noastre, caci marichinuri ne asteapta pe arnandoi. N'ai in-talnit in calea ta o turma de oi pazita deni§te cani

«Ba dao, raspunse ea.<dale acelea sunt tot fete, care au indras-

nit sa vie, iar canii tot voinici, car au in-cercat sa scape de aici, raspunse el,

amare o sä ne fie zilele, dacd Ielele daupeste tine. Eu, muncit mereu de dorinte cenu se pot implini, am sä te iau intr'unala goana §i sä muK in carnea ta, iar tu,ca sa scapi, ai sh alergi prin bälarii i prinmaracini cuprinsä de spaima. 0 singurascapare ar fi : sa nu stai aid, nici sa nu teintorci, ci sá razbe§ti inainte §i mereu in-nainte prin desi§ul padurii pand ce nu veicla de altä coliba ca aceasta, in care stä.mama Ielelor, §i sa deslegi intrebärile, pecare ti le va pune ea. Perduti suntemamândoi, dacd nu razbe§ti i nu e0 instare sa dezlegi, caci numai ap se perdeputerea vrajeio.

«Duce-ma-voiu §i ma voiu tot duce,grai

?»

pi

www.dacoromanica.ro

L1MIR-1MPARAT 251

Lia, §i voiu rdzbi si-mi voiu aduna toateputerile, dacd e vorba sd scap un suflet. )

Si nici c'ar fi fost adevarata povestea,dacd n'ar fi grdit a§a §i nu i-ar fi fost faptaca vorba.

Indatä dar ce Limir-Imparat s'a cufundatiar dimpreund cu palatul lui, Lia a prinsinima i a pornit-o inainte.

N'au mai venit insä acum nici rarnele,nici aricii, nici oile, nici duldii, ca sa-i ne-tezeasca drumul, ci trebuià sä rázbeasca,vai de trupu§orul ei, prin Wadi, printrespini si maracini, incat f4ii-fd§ii i s'a fäcutcarna§uta, fire-fire i s'a zmuls pärul din capprin scaieti, trupul i s'a sangerat §i talpilepicioarelor i s'au umplut de spini. Nu poateinsä nimic in lume sa moaie vointa tare,§i Lia a niers §i tot a mers, cum se zice,zi de yard !And in seara §i azi, §i mane, §ipoimane, trei zile dearandul.

A treia zi pe insärate, a zdrit, in sfar§it, dindepartare coliba cea Inca mai dardpanata,in care §edea, precum ii spusese Limir-Im-parat, mania Ielelor.

Asta, o harca batrand §i coltatd, cu nasulcarlig §i cu ochi de §arpe calcat pe coadd,

www.dacoromanica.ro

252 IOAN SLAVICI

o simtise de mult si o astepta in pragulcolibii razdniata de batul ei noduros.

Lia simti ca-i trece prin inirna fier rosusi prin vine sloiu de ghiata and se uitain fata ei: s'o facd scrum cu ochii si nu alta.

d3und seara, maica, si bine te-am gãsit!»grai Lia cu glasul ei de turturica speriatä.

Batrana miscd putin din cap, dar nu-iraspunse nirnic, ci-si ridicd numai batul sibatii cu el in pämânt parc'ar fi voit sa"vesteascA pe cineva, ca a sosit cine avea

.s'a soseasca.Nu mai vazuse ea in vieata ei, si tan'ard

nu mai era, picior de orn pärnântean peacolo si sta si se uita si nu se putea du-meri, curn a putut o fatà plapandä sa' raz-beascA printre lele, nebunele, si sd ajungáasa de departe.

A razbit insä, si parc'a nu se simtia clestulde tare, ca sä se prinda cu dânsa.

«De! ii zise ea intr'un tarziu cu glaspitigaiat. Vei fi venit tu de ce vei fi venit,te va fi ispitit cine te va fi ispitit, te va fiajutat cine te va fi ajutat, dar de geaba ti-aisangerat trupul, c'd nu sunt eu aceea, pecare o cauti, ci soacra-mea, bunica lor, care

www.dacoromanica.ro

L1MIR-iMPARAT 253

§ade peste noud tari §i noud mari, §i multai mai avea sa umbli §i sd-ti sdngerezitrupul, ca sd ajungi la ea, bdtrand, colea camine, ai fi ciind te-ai intoarce, daca te veimai intoarce, de acolo. Fa-ti mai bine caleaintoarsä, adause ea cu glas dulceag §imomitor, §i bucurd-te c'ai scdpat pitha acicu obrazul curat».

oNu nouä, ii rdspunse Lia, ci noud-zeci §i nouä dac'ar fi tarile §i tot atâteamärile, eu tot inainte a§ merge».

Baba se incruntä odatd,, i§i increll spran-cenele stufoase §i batu iar cu batul ei no-duros in pämânt.

da sa-ti vad virtutea!» zise apoi, §i de-odatd se ivira ca ie§iti din pdmânt o mul-time de duldi indarjiti §i se repezird cu totiilatrând §i cu dintii rânjiti asupra Liei, cas'o sfd§ie in bucdti. Lia-§i urmä insä ini-moasä drumul, de§i duldii i se atineau incale. Degeaba-i asmuta baba, cad nici unulnu sdrià la fatd, ci fäceau potecd sdrindpeste buruieni §i calcându-le, culcând ma-racinile la pämiint §i curatindu-le de spini,care toti intrau in talpile ion.

Erau anii, carom Lia le fAcuse un mare

www.dacoromanica.ro

254 1OAN SLAVICI

bine, §i cu cat mai mult turba in maniaei baba §i cu cat mai rdu ii asmuta, cuatat mai multi erau §i spinii intrati intalpile lor: in cele din urmä ei nici nu mailatrau, ci chelalhiau schiopätand ca vai deei din toate patru picioarele.

I-se fad! Liei i astädata mila de dansii,dar, vorba aia, qMild mi-e de tine, insama arde de mine» ; ea nu se mai opri, casa le scoatä spinii, ci-i urmä drumul invreme ce baba ii batea pe duldi cu batulei noduros.

N'a mers insä Lia mult i se auzia Incadin depärtare cheldlaiturile canilor candse ivird in calea ei o multime de §erpimarunti, care se uitau cu gurile cdscate§i cu limbile scoase la ea i-i sasaiau inurechi de te treceau fiorii. Ea mergeainainte printre ei i peste ei bagand deseama, ca nu cumva sa calce pe vre-unulpe coadd. Cu cat insä ea inainta, cu atat§erpii ie§iti in calea ei erau mai mari §i

mai furio§i, cu atat sasaiturile lor eraumai ascutite §i cu atat spinii de prin ma-racini erau mai lungi, mai gr4 §i maiascutiti. Nu e insd in lume nimic ce poate

www.dacoromanica.ro

LIMIR-1MPARAT 255

sa tind in loc pe cel ce vrea cu tot din-adinsul sa meargd inainte.

«Balauri cu apte capete dac'ati fi, eutot calc peste voi !» grdi Lia §ili urmddrumul.

Deodard se ivi in calea ei un §arpemare, de tot mare, cu gura ca ura i culimbile late de-o palma i lungi de treicoti, s'o inghita intr'o imbucaturd i sd-icauti degeaba urma.

Lia 4i fdcii de trei ori cruce gata ingandul ei de ori-i-ce.

Cdnd insd §arpele se repezi cu guracascatd printre märdcini la ea, un spinlung §i gros §i ascutit apuch intre falcade jos §i se intepeni in cerul gurii luinegre §i i-se lac& cd1u§ infipt.

Cuprins de dureri sfd§ietoare, §erpoiulincepii sd se incoldtdceascd, sd se sbatd §isa se salte.

Liei i se fdcii mild de el, §i, ludndu-§iinima in dinti, ea se apropie i-i scoasespinul din gurd.

«Putin ai ostenit, dar mult bine mi-aifãcut i mare o sa-ti fie rdsplata!» grdi§arpele uprat §i incepii s'o mangdie cu

www.dacoromanica.ro

256 IOAN SLAVICI

limbile lui, si,, cum o mangdid, rana i-sevindeca, fiindcd nu e in lume leac calimba de sarpe, si cat ai bate in palme,ea se fdcit de o sutd si de o mile de orimai zdravänd, mai gingasd si mai frurnoasddecum fusese.

«Incalecd acum pe mine, ii zisedup'aceea, si tine-te bine, cd am sd teduc nu ca armdsarii hrdniti cu járatic,nici ca pajurile 'n sbor, ci ca zmeii ce se-iau la intrecered>

Lia incdlecd, si sarpele cel mare se aruncã .

in sditate de-o ridicd de-asupra märdcinilor,apoi se rdpezi inainte hick ochii ei se-

impdiengenird de nu mai vedeau nici ladreapta, nici la stanga, ci numar zare ne-sfarsitd inainte.

Cat dai in palme, ajunserd la mare sisarpele se avantd in valuri si-o duse lune-cand printre ele inainte pand la celalalttdrmure.

Asa au trecut trei OH si tot atatea marl,alte cate trei si iar cate trei, de s'au fdcutcate noud in cap, cum zisese mama Ieleloçdar le-au trecut pe toate parc'ar fi atipit-aici si s'ar fi pomenit acolo.

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT 257

Sgriptoroaica cea impetrita de batrândsimtia duph miros, cd vine §i se apropieceva ce n'a mai fost prin partea locului,dar nu putea sä dee cu socotealà, ce §i

cum §i de ce, §i sta in pragul colibii dä-rapanate garbovh, rkämath in cloud betenoduroase §i clänldnind din cei doi dintice-i mai rämäseserä in gurd.

and furd aproape, §arpele se opri §ise intinse, ca Lia sd descalece.

qAcum urmeaza-ti drumul in pace,grai dânsul scuturanduli solzii, §i catildvei mai aveà nevoie de mine, bate detrei ori in palme, cd eu, ori §i unde a§ fi,te aud §i, yard fie, iarna. fie, viu inteoclipd la tine.»

Lia-i multumi cum se cuvine §i-§i urma.drumul.

Bunica Ielelor incepu, chid dete cu ochiide ea, sa tremure mai de mânie, mai deingrijare, cdci simtia, ca §i-a gasit na§ul.

Cum o vedeh a§a de tinärä, §i fru-moasd, §i dulce la fire, §i intreagd §i ne-vätamatä, intelegea, cd mare trebuià sd-ifie puterea §i multe farmecele, ca sä fiputut räsbi cale atAt de lunga färd ca sä

Joan Slavici. Pove§ti. 17www.dacoromanica.ro

258 IOAN SLAVICI

imbätraneasca si drum atat de greu, fãraca puterile sä i-se sleiascd.

«Acum e acum !» Ii zise dar inte-tindu-se.

«Bund seara, mama!D grai Liaasta-datd.

Bunica Ielelor nu ii raspunse nici ea,ci o mäsurd cu ochii ei teposi de sus[Ana jos si de jos pand sus.

«Nu sunt mama, ci baba», Ii ras-punse apoi intr'un tarziu morocanoasa, sirflult era fioroasä cand isi dedea astfelrdspunsul.

«Nu-ti stiu anii i n'arn numdr,intimpind Lia cu glas de pisica lingusitoare,

dar Ii vad fata si bunatatea din ea,si, ori-si-cum te vei fi socotind, mie imiesti cum imi pari.»

Baba se mai muid putin. Ori si cat debatrand ar fi baba, i-se 'nveseleste inimacand o crezi Inca tinärä, i cel mai rauom se moaie si el nitel cand altii II cred bun.

«0 fi, n'o fi cum zici, gral dansa,de mare lucru te-ai apucat, i mult

mi-e mild de tine, cd de venit ai venit, cumai venit, dar nu stiu, cum o sa te intorci.»

sa-i

www.dacoromanica.ro

LIMIR-iMPARAT 259

Mu It ar fi dorit ea sd she, cum a po-trivit Lia lucrurile, ca sã rasbeasca intreagii

nevdtdmatd i sd vie cale atat de lungdfdrd ca sã imbdtrdneascd.

«Ce te-a adus?» adduga ea, si asta eraintaia din cele trei intrebdri.

«Ajutd, ca sä te ajuti ! ii rdspunseLia. Cum am venit, asa o sd ma siintorc, i val-vartej dacd s'ar rdsturna toate,drumul degeaba n'o sd-mi fie.»

Când auzi asernenea vorbe, bunica Idle-lor iar incepii sä tremure, insd mai putinde manie si mai mult de fried.

«Cum md vezi ? > intreba iar dansa.«Cu ochii», rdspunse Lia fdrd ca sa tie,

cã raspunde la a doua intrebare.«Si ce cauti?» fit a treia intrebare.«Omul, rdspunse Lia, cat urnbla

pe pdinant, tot moartea o cauta.»Acum baba se cutrrmurd.«Ia sä md uit mai bine 'n ochii tai,

ii zise si se apropie rdzamandu-se in celecloud bete de dansa, i-se uitd in ochipuse mana pe umdrul gol.

Ochii Liei erau stansi, iar trupul ei erarece ca sloiul de ghiatd.

pi-i

www.dacoromanica.ro

260 IOAN SLAVICI

Nu §tia Lia, sdraca, cd-i vindecase §ar-p ele mangaindu-o cu limbile lui toate rd-nile §i-o fdcuse nevdtdmatd ca nici sabiasd n'o taie, nici focul sd n'o ardd, dar iiacuse §i sangele rece ca al lui, stansesetot focul vietii din ea §i-i oprise viata inloc, ca, ori-§i-cat ar mai custa pe pdmant,tot a§a, cum e, sä rdmaie.

N'o tia Lia aceasta, dar o tia babacea inräitä, care vedea acum, cd nu maiare nici o putere asupra ei catd vremenu e om in toatd firea.

«Vai de sufletul tdu, ii zise darluandu-i mana : nu vezi tu, nu simti,nu-ti dai seamd, ca nu mai ai nici o viatdin trupul tdu, cä sangele nu mai curge invinele tale, ca e§ti rece ca sloiul de ghiatd.

Uite! Fiindcd e§ti fatd bund §i mi-aivorbit frumos, mi-s'a fdcut mild dp tine§i am sa-ti gdtesc o. alifie, ca sa te frecicu ea §i sd te fad iar cum ai fost. Ori§i cine, bärbat fie ori femee, scapd chiar§i de cea mai spurcata vrajd, dacd sefreacd cu alifia acea».

Lia se simti chiar mai rece decum era:i§i aducea aminte de vorbele, pe care i-le

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPARAT 261

graise Limir Impärat, §i §tia acum , cadupd alifia aceasta a venit ea aici.

«Bund e§ti §i miloasa, ii zise dar,§i cat o fi lumea n'o sä te int.»

Ori§icat de indracitä ar fi fost insa,bunica Ielelor nu putea sa faca alifia aceeaea singura, ci numai ajutata de o fatanevinovatd, care trebuia sa adune §apteflori dela §apte buruieni, de §apte-ori Cate§apte frunze dela tot atati copaci i §apte-zeci de radacini dela §aptezeci de alteburuieni i sa le pund toate in cazan, cababa sa le fiarba toate in bale dela §apte-zeci §i §apte de §erpi.

S'a apucat dar Lia §i astadata de muncalungd §i grea : a adunat de prin padurecele §apte flori, cele de §apte-ori cate §aptefrunze §i cele §aptezeci de radacini, afrecat cazanul cel mare, pirostriile de fier§i linguroiul de arama de le-a facut lu-cioase, a strans §aptezeci §i apte de bratede vreascuri uscate §varog, ca sa aprindafocul, a pus flori, frunze §i radacini incazan, a ridicat cazanul pe pirostrii §i sebucura, sarmana, ca a scapat §i de aceste,cdci nu se gandea, ca perirea i-o pregate§te.

www.dacoromanica.ro

IOAN SLAVICI

Baba a bhtut apoi din palme, i auvenit din §aptezeci §i §apte de parti cei §apte-zeci si §apte de §erpi, toti cu limbile scoase§i gata de a umplea cazanul.

Intre ace§tia se afla insä §i cel scapatprin Lia de grele suferinte: el se furi§a.lunecând pe langd dânsa i-i zise pe sAsaitela ureche :

«Sd nu te pund pacatele sä te freci cualifia, ca-ti pierzi toate puterile, ci scuipain palme §i fd ca §i când te-ai fi frecdndcu alifie.»

El §tia, cd nu are alifia putere deckfrecatä fiind cu mana unei fete nevinovate.

oA§a o sa fac !» zise Lia §i, dupace§erpii l'i fäcurä §i ei randul, voi sä aprindafocul.

«Oho ! mai va, fatä, mai va !»gräi batrana. Pentruca fiertura sd seprinda, trebue sä mai deretice§ti prin coliba§i sa curati curtea din dosul colibii, catoate sä fie ca la casa unei fete mari.

«S'o mai fac, zise Lia, i pe astad>S'o filch' vai de capul ei !Ea rdmase incremenitd când deschise

up colibii : de cdnd bunica Ielelor a fostwww.dacoromanica.ro

LIM1R-IMPARAT 263

fata mare n'a mai dereticit nimeni princoliba, gunoiul se adunase mormane, iarprin colturi paiengeni§ul incarcat de prafsta perdele groase, §i pretutindeni miu-nau paiengeni mari cat pumnul, muscoiintepatori §i fel de fel de alte bazdaganii,care, simtand mirosul de sange curat, de-terd navald asupra Liei, ca s'o sleiascaintr'o clipd.

Stiau, afurisitele, cd ea, care lasa loculcurat pretutindeni, pe unde trece, e du§-manca lor cea mare.

In curand simtira insd, ca n'au ce sa-ifact'. i i se detera r4nate din cale.

0 §tiuse §i baba aceasta §i-o pusese peLia sa dereticeasea numai pentruca sa le

indarjeasca.«Pui§orilo.r, dragutilor, le zise dar,

mai aveti putintica räbdare, cd in curandvi-o dau gata.h

A curatit dar Lia i paiengenisul, §i

paretli, a carat gunoiul, a mdturat §i a§ters praful, a facut coliba curata de-ar fip utut sa stee chiar §i Limir-Imparat in ea.

Ea rämase §i mai incrernenita cand ie0in curte.

www.dacoromanica.ro

264 IOAN SLAVICI

Aici isi tinea baba hoarele, gdini mo-tate, rate deselate, broaste testoase, soparleraioase si fel de fel de alte jigänii spurcate,cu ale cdror oud trdia §i care umpluseracurtea de gäinat §i de fel de fel de alte mur-ddrii, Inca te cuprindea lesinul chiar §i candte gandeai numai, cd ai sa simti mirosul.lard prin murddriile acelea colcdia gadul devermi, prin väzduh roiau fel de fel de muste,pretutindeni misunau jigänii, care se hrdnesccu vermi si cu muste, si soareci, si guz-gani, si conopistirite, si lilieci, bufnite cucapul cat banita si serpi fel de fel, sä vezicu ochii si sä nu crezi, ci sä te miri §i sänu mai §tii, ce sä zici.

«Las', cd vã viu eu de hac !» grai Liasi infra cu barbatie in curte.

«Intr'o clip deterd cu toate ndvald asu-pra ei, unele taris, altele pitis, iar altele aler-gand ori sburand. Degeaba insd, cd nu pu-teau sd-i facd nimic : ea se scuturd odatdsi toate cdzurd la pdmant.

«Puisorilor, dragilor, gill baba si deastddatd, aveti putintica rdbdare, cd vi-odau deodatd gata.»

Poate ori si cine sd dea cu socoteald, cat

www.dacoromanica.ro

LIMIR-NPARAT 265

si cum a trebuit sà munceasca Lia, ca sàcurete si curtea bunichii Ielelor, muncdnu saga! Las' ca de aici cara si colo seaduna, dar afurisitele acelea de lighioanese ingrämadeau in urma ei i unde ea al-ratea, acolo se sparcdiau ca sa le umpletoate de alte murdärii, j iar trebuià sä cu-Fete si iard i iard i i pand ce n'a ajunssä curete i matele din ele.

«Uf !» grai &Ansa cand o mantui si

asta si se duse sa aprindä focul la cazan.Au fiert florile i frunzele i radacinile

si tot au fiert in clocote in vreme ce babamesteca mereu cu linguroiul i boscorodeacum stia, i tocmai pe la miezul noptii \Jaz-duhul se umplu de un miros placut si in-cepii sa se prinda pe deasupra un fel depojghira ca. smantana. Asta era alifia, caredesghiata sangele, desmorteste vinele i punein miscare viata, ca omul om sä fie.

0 la, fatd, gral baba cu glas momitor,si freaca-te si la ochi, si la tample, si lacrucea pieptului, si in palma, c'o sa te simtica inviatä din morti»!

Asta era dar taina.La ochi, la tample, la crucea pieptului

www.dacoromanica.ro

266 IOAN SLAVICI

si in palmi, gral Lia, atat voiam sa§tiu» !

Ea se duse apoi, hid un test de broasca,il curati bine, si incepii sa adune in el ali-fia !Dana ce nu-1 umplit. and veni insdrandul sa se frece, ea facit precum ii zi-sese §erpoiul: dädea pe deasupra alifiei ca§icand ar fi luand din ea, dar facea parca-iera greu mirosul §i se tinea de nas cu manastanga, iar pe supt ea scuiph pe deget, apoise freca

A§a s'a frecat §i la ochi, §i la tample, §ila crucea pieptului, §i in palmi, iar bunicaIelelor nu se indoia, ca cu alifie s'a frecat.

«To pe eapui§orilor, dragilor!»strigadar cu toata räutatea ei §i bazdaganille toate§i toate jigäniile deterd nävala asupra Liei,ca inteo clipa s'o facd tni§-färämi§, incatnumai oase albe sa se aleaga de ea.

Lia insa se scuturd odata, rästurna ca-zanul de pe pirostrii i pe aci ii fit dru-mul cu testul plin de alifie.

«In ceas bun sd fie !D striga §erpoiul,care ii ie§i peste putin in cale. «Cum aipornit-o, a§a s'o §i scoti la capat. Acumscuipa Inca odata pe deget, ia cu el alifie

www.dacoromanica.ro

L1M1R-iM1'AIRAT 267

i freacd-rnä in frunte, la ochi §i la cruceapieptului.

Lia facii precum i-se zise §i §arpele sesbatii putin, se dete odatä peste cap §i sefacü armasar cu nari umflate §i cu ochifoc4.

<<Eu sunt armäsarul lui Limir-Imparat,ii zise, pe care nimeni afara de dansulno 1-a incalecat. Incalecd-ma §i tine-tebine, cd am sä te duc cum nici pe el nu1-am mai dusb.

Lia a incalecat, 'apoi a pierdut vederilein repeziciunea goanei, in care a fost dusa §idusä rnereu inteo räsuflare pand la turmapazita de canii cu picioarele pline de spini.

Aici armasarul se opri.< Uite! vezi oile acelea!? gral armasa-

rul. Sunt tot fete, care au fäcut ca tineincercarea de a-1 scapa pe Limir-Imparat§i-au fost vrajite de lele, iar canii sunt totfeti frurnoA care du§i de dorul lor, au ras-bit pand la mama Ielelor, ca sd le scapepe fete, §i-au cazut in urgie. Descaleca.§i dute .de le freaca §i-i freaca, cum tii, cualifie, dar baga de samd, ca sa nu ti-seprinda alifia de degeto.

www.dacoromanica.ro

268 IOAN SLAVICI

Lia fäcii precum i-s'a zis, §i una Cate unaoile se scuturard, se deterä peste cap §i sefäcurd fete care de care mai frumoasà, incattot sd stai §i sä te uiti la ele.

Armasarul nechezd odatd, §i din largi-mile câmpiei venird in goand mare cai fru-mo§i, pentru fiecare fatä Cate unul, iar, dupdce incalecard, fetele se pomenird gdtite inhaine scumpe §i frumoase cum li-se cuvinealdrind pe asemenea cai.

Lia väzându-le atdt de frumoase §i atatde frumos gätite, era cuprinsä de ciudd §i-iparea räu, cd le-a fäcut bine, dar tot ii frecd§i pe câni, care se scuturard §i ei, se deterdpeste cap §i se fäcurd feti frum4, care decare mai voinic.

Armasarul iar nechezd §i iar venird caifrumo§i, pentru fiecare cAte unul, §i voinicii,incillecând, se pomenird §i ei imbrdcati inhaine scumpe §i frumoase.

«Dar aceia cine sunt §i de ce dorm cândar trebui sä steie treji §i sd poarte grija de-turmä» ? intrebd Lia ardtând asupra pa-.curarilor.

«A§a li-e rostul,grai armAsarul.Suntsfetnicii lui Lirnir-Impärat, care prin mome-

www.dacoromanica.ro

LIMIR-1MPARAT 269

lile lor §i-au ametit stapdnul §i i-au umplutcapul de fumuri. Haid sd mergem maid eparte » .

Lia incdlecd §i abia acum i§i dete seamd,cd ea insd§i e gatitd in haine Inca mai fru-moase §i mai scumpe deck ale celorlaltefete §i impodobitd tot cu aur §i cu pietrescumpe. Pe Cand insd ceilalti vorbiau §i

radeau in voie bund, ea se tinea teapdnd,rece §i mdndrd in scdri, era posomoratd §iinfumuratd parcd n'ar fi nimeni vrednic sãstea aldturi cu dânsa, nici sd simtä mirosulalifiei ce mai rämäsese in testul, pe care 11ducea cu multd grijd in mdria ei stangd.

Mult ar fi voit, Doamne, sd se vadd inoglindd §i rdu era mdhnitd, cd era pustiuimprejurul ei §i nu se adund de nicdiri lume,ca s'o vadd §i sd stea uimitd.

Mare-i fu dar bucuria Cand, a§a cum mer-geau in jocul cdmpiilor, li se ivi in preajmavederii un sat. Peste putin insd ea zdri maila o margine §i coliba, in care crescuse §idin care plecase in lume, §i-i veni sd-§ischimbe drumul. Ii era greu afard din calesd-§i vadd särdcia §i sd deie ochi cu mamaei cea imbrdcatd in zdrente inodate.

www.dacoromanica.ro

270 IOAN SLAVICI

«Eilgrai insa prinzand inima.Ce-mipasa! ? Ei tot nu §tiu nimic, nimeni n'osa ma cunoascd, iar eu fac ca §i cand n'a§fi §tiind nimic».

A§a a §i fost.A mers iute vestea, ca vine o impard-

teasä cu curtenii ei, ca sa-i lima lui Limir-Imparat daruri nepretuite, i multa lume lis'a adunat in cale ca sa-i vada.

Era §i vaduva cea saracd, mama Liei, a-colo §i cum vazii din departare alaiul, 4iaduse aminte, ca a§a'§i visa dansa fata.

«Lio, fata mea, Lio ! striga ea dupacealaiul se apropie.

Lia insä se tinea tapänd, rece §i mandrdin scari §i trecii posomorata §i infumuratäinainte parc'ar fi fost din altä lume.

«Nu-i Lia, fata mea, gral vaduva in-tristata. Si totu§i parc'ar fi aidoma ea.Ce s'o fi ales de Lia mea ! ?»

A§a au trecut prin sate i prin ora§emulte, mereu prin mijlocul multimei uimite,§i Lia se simtea din ce in ce mai neman-gaiata, cd toti o vedeau, dar ea ins4i nuputea sa se vada pe sine.

A mers in cele din urma vestea panh la

www.dacoromanica.ro

LIMIR-iMPARAT 271

Limir linpärat, care-si petrecea zilele in ma-rele lui palat, incunjurat de sfetnici si deslugi WA de numdr, dar singur in mijlocullor, tot tatia'r si frumos, dar mereu poso-rnordt.

<<Doar o da Dumnezeu!» ziceau su-pusii lui când o vedeau pe Lia atat de fru-rnoasa.' cu alaiu at-at de strälucit. Mult arfi dorit stie i pe el om cu rost la casalui, i pareche mai potrivit'd nu puteau sa-siinchipuiasa.

Limir Imparat mai zambia parcã si el

din and in and si o astepth cu oarecarenerAdare. and a aflat insä, ca ea e man-dra' si se tine tapana in sari, el a inceputsa-si increteascd sprtincenele i sa dea po-runci, ca s'a i se adune oastea.

oNu cumva!? isi zicea. N'ar voicumva sh' se sämuiasa cu mine ! ?»

Asta ar fi voit el s'o vada" !and curtenii l-au vestit, in sfarsit, ca Lia

a sosit cu alaiul ei, Limir s'a gätit in celemai stralucite podoabe si a poruncit sä i-seadune curtenii in sala cea mare, unde-siaveh tronul fäcut din air i asezat la inal-timea de saptezeci i apte de trepte.

sa-I

www.dacoromanica.ro

272 JOAN SLAV1CI

Dupd ce el urca cele §aptezecl §i §aptede trepte, se a§eza in tron §i lua schiptrulin mana, sfetnicii §i curtenii i§i plecara ca-petele §i ingenuchiard pe trepte fiecare duparangul lui, cei mai umiliti §i mai vrednicimai sus §i mai aproape de stapan, iar ceimai indoielnici ceva mai jos §i mai de-parte de el.

.Ap-1 gäsi Lia cand intra cu alaiul ei insald i cat dete cu ochii de el, 11 i cunoscU

fu gata sa-i aduca aminte cele petrecutein coliba Ielelor.

La dreapta tronului era insä o oglindamare §i la stanga alta, §i Lia ramase, candse vazii in oglinda, intr'un fel de aiurire;nu mai vedea acum nici said, nici curteni,nici tronul cu cele aptezeci de trepte, ci,uimita de frumuseta ei, se simtia cu treipalme mai tnalta ridica cu atata man-drie capul, incat toti incepura sa tremurein fata ei.

Limir-Imparat i§i aduse aminte de ea §inu-§i mai puta stdpani firea.

«M'a intrecut, m'a rapus, m'a dat gata!?Ii zise el §i cobori printre curtenii sai umi-liti cele §aptezeci §i §apte de trepte, ca sa

si

www.dacoromanica.ro

LIMIR-IMPA RAT 273

mearga la ea §i sa i-se inchine ca ori §icare muritor.

«Lie, ii zise parcd ne-am mai vazut»,i plecandu-se Ii intinse mana.

Lia inghiti un nod : ii era peste putintasa faca marturiSirea, cá dansa e ceeace umblaodata desculta i in carna§uta curata.

«Ti se va fi pdrand», ii rdspunse, darIi intinse i ea mana a§a mai din de-pärtare.

El ii tirth catva timp mana, dar nu maisimtia fiorii, pe care ii simtise, nu se des-mortia, nu i-se incalzea sangele in vine.

«Da, mi-s'a parut numai Alta era §ialtfel in toata firea ei aceea, pe care o §tiu»,grai posomorat §i se intoarse, ca sa urcecele aptezeci i apte de trepte, sa ada intron §i sa ia schiptrul in mana.

Lia insa nu-1 lasa, ci-1 tinu in loc.Acum i se infunda insa §i Liei.In zadar Ii spuse c'a umblat i a ostenit,

a trecut prin multe §i s'a canonit, ca sdcaute alifia ce desmorte§te vinele, in zadarII incredinta, ca a gasit-o i vine cu ea depeste noud mari si noua tad, in zadarstarui sh-1 frece fie macar §i numai la ochi

Raw Slat ici. Pot c;ti. 18

I

www.dacoromanica.ro

2'74 IOAN SLAVICI

§i la tample, caci el tinea una §i bunk caalta e aceea, pe care o tie dansul §i oa§teapta, o lua drept o vrajitoare, care vreasa-1 pearda cu farmecele ei, ba in cele dinurma se indarji §i voi s'o deh afard dinpalat §i s'o alunge din imparatia lui.

Toate ca toate, dar asta n'o mai puteasuferi Lia.

Atinsä in mandria ei, ea-§i perdii saritai cu ea toata ru§inea. Baga dar 'Dana in

testul cu alifie §i se freca la ochi, la tamplela crucea pieptului §i in palmi, apoi sescutura ca trezita din somn §i rämase infata lui a§a, cum o §tia el, descultä §i incama§uta curatd.

«Asta e !» striga Limir Impdrat §i sarisa o cuprinda in brate, dar nu-i simti binetrupul cald cand Lia ii dete branci atin-gandu-1 la obraji §i la crucea pieptului cumanile ei pline de alifie §i se desfacii dinbratele lui ca §arpele lunecos.

«0 sa alergi tu dupa mine cum amalergat eu dupa tine !» grai &Lisa, apoi sedepärta iute dim preunä cu alaiul ei, Inca-lea §i pleca in goana mare.

A §i alergat Limir, bietul de el.www.dacoromanica.ro

LIMIR-iMPARAT 275

Atins §i ici, i colo de alifie, el nu maiera nici viu, nici mort, ci numai a§a le-

§inat §i lihnit.Porunci dar, ca iute-iute sä incalece cu

totii i s'o urmareasca pe Lia. A trecutinsä vreme multä pand ce slugile au scoscaii din grajdurile imparate§ti, li-au pus§elele i franele §i Wind ce sfetnicii §i curteniau incalecat, cad, de! erau boieri, nu oa-meni de rand. Era departe Lia cand eiau plecat in urmarirea ei, §i nici vorbd nuputea fi, ca s'o ajungd in drumul ei sprecoliba vaduvei.

Mare a fost, Doamne, bucuria mameicand §i-a vdzut fata intorcandu-se tot cuma fost, dar cu alaiu frumosi mare de nu-1mai incapea nici coliba, nici curtea, nicipreajma curtii.

Räsariau florile §i acum pe urmele pa-§ilor ei §i se clatinau plecandu-se spre ea,dar nu mai erau triste, ci-i cantau voioase:Buna qti, harnica e0, frumoasd §i la firedulce e§ti i putin ai sa mai stai cu noi,cd vine inteo räsuflare ursitul tau.

A §i sosit in curand, §i vaduva cea sa-racd nu mai §tia ce sä inceapa cand s'a

www.dacoromanica.ro

276 IOAN SLAVIC!

pomenit la coliba ei cu Limir Imparat elinsu§i, venit ca sã cer§eascd alifie i sa-ipeteascd fata.

Cd i-o da, ori nu i-o dá, despre astanu mai puted sd fie vorba: s'a fácut, Neicd,o nuntd impärateascd de se veste§te §i as-tdzi despre ea, §i apte zile i §apte nopti,impardtia intreaga a tot mancat, bdut §is'a veselit, a tot jucat §i jucat de-a schimbatfiecare flack' de dai Doamne Cate trei pe-rechi de opinci.

Numai sfetnicii §i curtenii lui Limir Im-parat erau cam pu§i pe ganduri, cdci, de!multe s'au intors cu susul in jos §i multidintre cei de pe treptele de sus s'au co-borat ceva mai in rand cu talpa

Iar Ielele, nebunele, au ramas cum fu-seserd, dar de atunci incoace, cand se in-talnesc pe la rdscruci, se mai prind §i

numai singure in hord.

scarii.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE

Pag.

Zdna zorilor 5Florita din codru 78Ileana cea sireatà .. 117Doi feti cu stea in frunte 136Pacalii in satul lui 155Petrea prostul 185

Limir-Imparat 235

www.dacoromanica.ro

CARTI apArute in Edituratutului Grafic MINERVA"

B-DUL ACADEMIE!, 3. EDGAR QUIRE; 4. BUGUREBT1

A U TORII CLASECI

Alecsandri V. Poezii populare ale Romanilor . 1.50Poezii 1 . 50

Prozrt 1.50Teatru I 1 50Teatru II 1 50Teatru III 1 50Teatru IV 1 50Teatru V 1 50

Alecsandrescu Gr. Versuri si Proza . . . . . . 1.25Bilcescu N. Istoria Romanilor sub Mihai-Viteazul 1.50Bolintineanu D. Poezii 1 50Creangii. I. Opere complete 1 50Eminescu M. -- Scrieri politice si literare 2

Literaturrt popularil 1.60Poezii postume 1 60Geniu pustiu 2 .

Filimon N. Ciocoii vechi si noi 1 50Ispirescu P. Legendele sau basmele Rnmanilor . 1.50

Povestile unchiasului sfatos 1.50Maiorescu T. Critice vol. I 1.50

) ) II 1.50) ) III 1 50

Negruzzi C. Opere complete, proza 1 60D A poezii 1-50

Nicoleanu N., Carlova V., Stamati C. Opere com-plete, poezii si proza, 1.50

Odobescu Al. Opere complete vol. I 1 50) ) vol. II . . . . 1.50) ) vol. III 1 50

Pann Anton Povestea vorbei 1 50

Din autorii clasici ca : V. Alecsandri, Gr. Alecsandrescu,N. Balcescu, D. Bolintineanu, I. Creanga, M. Eminescu,N. Filimon, P. Ispirescu, I. Negruzzi, N. Nicoleanu, Al.Odobescu si A. Pann se gasese volume elegant legate inpanza, atat din editiile obicinuite cat si din cele de lux.

Pretul unui volum obicinuit Lei 1.50de lux 3.

Insti-

.

......... . . .

. . . . .

8www.dacoromanica.ro

outAti literaredatorite celor mai de seama scriitori

români,precum §i traduceri dupd capod'ope-

rile sträinatatii,

APAR SAPTAMANAL,

in editura Institutului de arte grafice§i editurà Minerva".

Cereti la toate librãriile GRATUIT ca-

talogul cartilor §i produselor INSTITU-

TULUI MINERVA".

I. 7183.

www.dacoromanica.ro

A '

a

=.

ar.cr

r

o

r

rdi"C

Ir

I

;.61

7:p-

"

1;

/

,F

t,

'rc

0.5

'

4.-"I;

7

2L..

p

.1M;.

www.dacoromanica.ro