IP2 - Romania National Dossier on Restructuring ROresourcecentre.etuc.org/linked_files/documents/CopyRO.pdf · Uniunea European ă, care a avut loc la 1 ianuarie 2007. Alineatele

Proiect al Partenerilor Sociali Europeni cu finanţare din partea Comisiei Europene

ARITAKE-WILD

Programul comun de lucru al

Partenerilor Sociali Europeni 2009 – 2010

Studiu comun privind restructurările în UE

Etapa finală

România

Dosar naŃional

Bucureşti 2-3 noiembrie 2009

Editat de: Alan Wild, ARITAKE-WILD Autorul dosarului: António Dornelas, ISCTE-IUL

Ianuarie 2010

Proiect al Partenerilor Sociali Europeni cu finanţare din partea Comisiei Europene

Programul comun de lucru al Partenerilor Sociali Europeni 2009 – 2010

Studiu comun privind restructurările în UE

Etapa finală

România Dosar naŃional

Bucureşti

2-3 noiembrie 2009

CUPRINS

Introducere – obiectivul raportului naŃional 3

SecŃiunea întâi: situaŃia macro-economică şi restructurările în România 4

SecŃiunea doi: rolul partenerilor sociali în restructurare 24

1. Partenerii sociali şi parteneriatul social în România 24

1.1. Reprezentarea lucrătorilor 25

2.1. OrganizaŃiile patronale 26

2.2. Cadrul juridic: evoluŃiile recente 26

3. Restructurarea ca element al dialogului social şi al negocierilor colective 27

3.1. Negocierile colective 27

3.2. Partenerii sociali şi restructurarea 29

3.3. Revendicările partenerilor sociali şi alte iniŃiative în contextul crizei economice

actuale 30

SecŃiunea trei: studii de caz 31

Programul comun de lucru al Partenerilor Sociali Europeni - România

- -

3

Introducere – obiectivul raportului naŃional Prezentul raport privind rolul partenerilor sociali din România în restructurări a fost elaborat în urma discuŃiilor pe marginea unei prime variante cu partenerii sociali de la nivel naŃional, cu ocazia unui seminar organizat la Bucureşti pe 2-3 noiembrie 2009.

Seminarul naŃional din România a fost ultimul dintr-o serie de întâlniri similare organizate în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul programului comun de lucru al Partenerilor Sociali Europeni. Raportul a fost elaborat de expertul extern selectat pentru România, Antonio Dornelas, în colaborare cu expertul coordonator pentru acest proiect, Alan Wild.

Documentul este prezentat ca un “raport de experŃi”. Reprezintă viziunile consultanŃilor implicaŃi în elaborare şi nu îşi propune să reprezinte opiniile individuale sau colective ale partenerilor sociali din România sau ale reprezentanŃilor companiilor din studiile de caz care au contribuit, nici pe cele ale organizaŃiilor partenerilor sociali de la nivel european responsabile de solicitarea raportului.

Obiectivul principal al raportului este să contribuie la dezvoltarea unui document de sinteză care compară şi pune în contrast rolurile partenerilor sociali în restructurări în statele membre UE în vederea extragerii de învăŃăminte pentru viitor precum şi pentru a contribui la conturarea activităŃilor şi priorităŃilor partenerilor sociali de la nivel european în acest domeniu. De asemenea raportul prezintă rolul jucat de partenerii sociali din România în procesul de restructurare economică de la nivel naŃional, sectorial şi al companiilor. Până la sfârşitul proiectului, vor fi elaborate şi discutate rapoarte similare de către partenerii sociali din statele membre UE. Se preconizează redactarea unui document general de discuŃie bazat pe rolul partenerilor sociali în fiecare stat al Uniunii Europene care să fie supus analizei reprezentanŃilor partenerilor sociali din întreaga Uniune Europeană în cadrul unui seminar organizat la Bruxelles în ianuarie 2010.

Partea principală a raportului este împărŃită în trei secŃiuni;

� SecŃiunea întâi – analiză macroeconomică şi tendinŃe de restructurare în România;

� SecŃiunea doi – rolul partenerilor sociali din România în restructurări;

� SecŃiunea trei – studii de caz.

Fiecare secŃiune a fost prezentată şi discutată pe scurt la seminarul naŃional. Partenerii sociali din România au fost rugaŃi să comententeze pe marginea caracterului exact al raportului; să sugereze domenii care au fost “supra” sau “sub” estimate sau omise; şi să contribuie la elaborarea concluziilor generale privind eficienŃa partenerilor sociali din România de la toate nivelele în ceea ce priveşte anticiparea şi gestionarea restructurărilor. Prezentul raport naŃional final ia în considerare conŃinutul întâlnirii dar rămâne totuşi un “raport al unor experŃi independenŃi”.

În fine, trebuie subliniat că publicul destinatar al acestui document este “non românesc”, de aceea autorii îşi cer scuze faŃă de participanŃii de la seminarul naŃional pentru elementele de detaliu şi de context care pot apărea ca evidente sau inutile cititorilor români. Includerea acestui material este însă esenŃială dacă se vor realiza obiectivele mai largi ale proiectului aşa cum au fost descrise mai sus.

Alan Wild Expert Coordonator al Proiectului


- -

4

SecŃiunea întâi: situaŃia macro-economică şi restructurările în România Introducere Căderea zidului Berlinului şi extinderea ulterioară a UE în 2004 şi 2007 către Ńările din Europa Centrală şi de Est au constituit, împreună cu Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa, nişte factori de maximă importanŃă nu numai pentru România şi celelalte Ńări din regiune, dar şi pentru procesele mai largi de dezvoltare economică din Europa şi din lume. Pentru a înŃelege situaŃia economică şi socială din România de astăzi, trebuie să luăm în considerare şi impactul actualei crize economice şi financiare. Ultimii ani ai regimului Ceauşescu s-au petrecut în contextul unei grave crize economice iar căderea dictaturii comuniste a deschis un proces agitat de schimbări fundamentale cu consecinŃe extrem de importante pentru climatul politic, economic şi social al României. Reformele economice au început mai târziu în România decât în celelalte foste Ńări comuniste din Europa şi au fost lansate pe fundalul unei situaŃii politice şi economice foarte sensibile. Ritmul reformelor instituŃionale din România a fost impus în mare parte de obiectivul aderării la Uniunea Europeană, care a avut loc la 1 ianuarie 2007. Alineatele de mai jos fac un rezumat al naturii şi acoperirii transformărilor economice şi sociale din România din ultimul deceniu;

� Rata medie de creştere a populaŃiei din România este negativă începând cu 1990, şi, conform previziunilor Băncii Mondiale va urma aceeaşi tendinŃă până în 2020, deşi cu un ritm mai scăzut;

� MigraŃia netă a condus la o reducere a populaŃiei române cu 616.000 de persoane între 1997 - 2006;

� PIB-ul real din anii imediat după 1989 a fost negativ şi abia după paisprezece ani de la căderea dictaturii valoarea PIB-ului pe cap de locuitor exprimată în lei a atins valoarea din 1989;

� PIB-ul României pe cap de locuitor exprimat ca standarde ale puterii de cumpărare era, în urmă cu cinci ani, egal cu o treime din media UE27;

� România se situează pe locul 14 din cele 25 de Ńări din Europa Centrală şi de Est (ECE) şi state fost sovietice în termeni de prezenŃă a economiei subterane ca parte din PIB. Estimările arată că proporŃia economiei paralele a României era de 37,4% din PIB-ul oficial în 2002-03;

� Primii ani de tranziŃie a României spre o economie de piaŃă au dus la o creştere a sărăciei, care a culminat în cifre absolute (35,9%) în 2000, începând de atunci să scadă. Totuşi, sărăcia relativă a crescut uşor între 2000 - 2006, ultimul an pentru care sunt disponibile date;

� România se situează pe locul 25 din cele 27 de state membre UE în ceea ce priveşte indicatorii de progres din Strategia de la Lisabona;

� Structura economiei româneşti arată o scădere a importanŃei agriculturii şi industriei şi o creştere corelată a sectorului de servicii în termeni de parte din PIB;

� Procentele de ocupare în principalele sectoare economice urmează aceeaşi tendinŃă, agricultura şi industria fiind în scădere;

� Rata totală de ocupare a scăzut din 1997 până în 2002 iar de atunci a crescut cu 1,2%;

� Rata totală a şomajului în România a fost destul de stabilă în ultimul deceniu pentru toate categoriile principale. Rata şomajului la tineri este de trei ori mai ridicată decât cea generală;

� DiferenŃa dintre costul pentru o oră de muncă în România şi media europeană este foarte mare. Chiar dacă ultimii şase ani au adus o reducere a acestei diferenŃe, media


- -

5

costului pe o oră de muncă în UE15 rămâne de aproape 11 ori mai mare decât media din România;

� România are cel mai mare timp de lucru mediu anual convenit prin contractele colective de muncă din Europa (1856,0 ore), de comparat cu media UE27 plus Norvegia de 1742,8 ore;

� Cheltuielile publice pentru educaŃie se situează în România la nivelul cel mai scăzut dintre statele membre UE. În 2005 au reprezentat 69% din media UE27 şi 50% din media din Cipru, Ńară care are procentul cel mai ridicat din UE27;

� Împreună cu Bulgaria, România înregistrează cele mai slabe performanŃe din UE27 în ceea ce priveşte învăŃarea pe tot parcursul vieŃii;

� Din cauza tendinŃelor de restructurare, proporŃia de lucrători calificaŃi din sectorul primar

şi din alte sectoare precum şi de lucrători necalificaŃi a scăzut în structura ocupării în ultimii cincisprezece ani.

1. Analiză şi indicatori macro-economici Pentru început trebuie subliniat faptul că, în pregătirea acestui dosar, ne-am confruntat cu o adevărată problemă legată de disponibilitatea unor date detaliate şi exacte privind indicatorii economici şi sociali. La seminarul naŃional din România, partenerii sociali au fost de acord că lipsa datelor constituie o constrângere pentru dezvoltarea politicilor şi planificarea acŃiunilor la toate nivelurile. 1.1. PopulaŃia În 2007, România avea 21,6 milioane de locuitori, cu aproape 800.000 mai puŃin decât în 1997. Tabelul de mai jos rezumă creşterea populaŃiei, grupele de vârstă şi raportul de dependenŃă – numărul de persoane dependente ca proporŃie din populaŃia în vârstă de muncă.

Popula Ńie, grupe de vârst ă şi dependen Ńă

Rata medie de creştere anual ă a

popula Ńiei

Grupe de vârst ă Raportul de dependen Ńă

(%) (%, 2004) (populaŃie dependentă ca proporŃie din populaŃia în vârstă

de muncă, 2004)

1990 - 2004

2004 - 2020

Vârstă 0-14

Vârstă 15-64

Vârstă 65+

Tineri Vârstnici

România -0,5 -0,4 15,9 69,5 14,6 0,2 0,2

Fran Ńa 0,4 0,3 18,2 65,2 16,6 0,3 0,3

China 0,9 0,6 22 70,5 7,5 0,3 0,1

India 1,7 1,3 32,5 62,3 5,2 0,5 0,1

Statele Unite

1,2 0,9 20,9 66,8 12,3 0,3 0,2

Japonia 0,2 -0,1 14,1 66,7 19,2 0,2 0,3

Zona euro

0,4 0,1 15,6 66,9 17,5 0,2 0,3

Sursa: Grupul Banca Mondială, Indicatorii Dezvoltării Mondiale 2006

Rata medie de creştere a populaŃiei a fost negativă începând cu 1990, şi, conform previziunilor Băncii Mondiale, va urma aceeaşi tendinŃă până în 2020, deşi cu un ritm mai puŃin accelerat. Structura pe grupe de vârstă şi proporŃia de dependenŃă sunt comparabile cu cele observate în alte state europene.


- -

6

Deşi cifrele privind migraŃia sunt deseori inexacte, Eurostat estimează că migraŃia netă – diferenŃa dintre numărul de imigranŃi şi numărul de emigranŃi – a dus la reducerea populaŃiei României cu 616 000 de persoane între 1997 - 2006. În această perioadă migraŃia netă din România a fost mai mare decât cea din Polonia şi probabil chiar cea mai mare din UE27. Mai recent, în 2007 şi 2008, tendinŃa migraŃiei nete pe termen lung s-a inversat. SperanŃa de viaŃă în România este mai mică decât media UE27, dar diferenŃa este din ce în ce mai scăzută atât pentru bărbaŃi cât şi pentru femei.

Sursa: Eurostat, 2009.

1.2. EvoluŃia Produsului Intern Brut şi a coeziunii sociale Intensitatea tulburărilor economice suferite de România este vizibilă în datele privind “creşterea” PIB-ului. Trebuie subliniat că din cauza proporŃiei semnificative a economiei subterane şi a muncii nedeclarate (a se vedea mai jos), cifrele privind tendinŃele economice şi sociale din alineatele de mai jos trebuie privite cu mai multă sau mai puŃină prudenŃă. În timpul primilor patru ani de după căderea comunismului, Produsul Intern Brut real (PIB) a fost negativ, mai ales în 1991 (-12,9%) iar numai după paisprezece ani de la sfârşitul dictaturii valoarea PIB-ului pe cap de locuitor – exprimată în lei, moneda naŃională – a revenit la valoarea din 1989. Deşi rata de creştere a PIB-ului în România a fost mai mare decât media UE în 2005 - 2008, Eurostat prevede o tendinŃă opusă pentru anul prezent, ceea ce sugerează că criza actuală afectează România mai mult decât UE privită global.

Sursa: Eurostat, 2009 (2009 – previziuni)

Produsul Intern Brut al României (PIB) pe cap de locuitor – exprimat ca standarde ale puterii de cumpărare – era o treime din media UE27 în urmă cu cinci ani. Totuşi această diferenŃă scade cu 2% pe an în ultimii cinci ani pentru a atinge în 2008 45% din media UE.

Speranța de viață la naștere, pe genuri (ani)

Bărbați Bărbați Femei Femei

Rata de creștere a PIB-ului real


- -

7

S

ursa:

Eurosta

t 200

9 (2007

şi 2008 – previziuni) Conform unora dintre cele mai des citate estimări (Schneider, 2006) România se clasează pe locul 14 din cele 25 de Ńări din Europa Centrală şi de Est (ECE) şi din fosta Uniune Sovietică în termeni de proporŃie în PIB a economiei subterane. Schneider estimează că este vorba despre un procent de până la 37,4% din PIB-ul oficial în 2002-03. Graficul de mai jos arată că economia paralelă a crescut între 1999 - 2003. ConsecinŃele extinse ale prezenŃei muncii nedeclarate pentru economia românească vor fi discutate mai târziu în secŃiunea privind estimările legate de ocupare şi şomaj prezentate în acest raport.

Economia subteran ă în România şi în alte Ńări din ECE (% din PIB-ul oficial)

Sursa: după Parlevliet şi Xenogani, 2008: 29

Rezultatele unui sondaj recent al agenŃilor economici arată că principalele obstacole pentru crearea de afaceri includ nivelul impozitelor şi al altor costuri şi dificultăŃi birocratice.

Obstacole pentru crearea de afaceri

Sursa: Parlevliet şi Xenogani, 2008: 48

PIB pe cap de locuitor în standardele privind puterea de cumpărare

Impozite mari

Reglementări complicate și stricte

Procedură lungă de înregistrare

Dificultăți de relaționare cu funcționarii

Procedură de înregistrare costisitoare

Înregistrarea nu duce la mare lucru

foarte relevant


- -

8

O caracteristică a tranziŃiei României spre economia de piaŃă este gradul de sărăcie, care a atins în termeni absoluŃi un nivel maxim (35,9%) în 2000, scăzând de atunci. De observat că sărăcia relativă1 a crescut totuşi uşor între 2000 - 2006, ultimul an pentru care sunt disponibile date. Urmărirea indicelui Gini (o măsurare standard a egalităŃii veniturilor), care a scăzut între 1995 - 2000, continuând cu tendinŃa opusă de atunci, confirmă că reducerea sărăciei absolute a concis cu o creştere a inegalităŃii. Se observă astfel un tipar cunoscut de aproape toate statele europene în ultimul deceniu. Indicatorii s ărăciei (% din popula Ńie; 1995-2006)

1995 1996 1998 2000 2003 2004 2005 2006

Sărăcie absolut ă 25,44 20,07 30,8 35,86 25,1 18,8 15,1 13,8

Sărăcie relativ ă 17,1 17,3 17,9 18,2 18,6

Indicele Gini 0,32 0,31 0,29 0,29 0,3 0,31 0,31 0,33

Sursa: prescurtat din Parlevliet şi Xenogani, 2008: 11

1.3. Clasamentul României în indicatorii globali şi europeni Conform Forumului Economic Mondial, în 2008 România se clasează pe locul 68 din 134 de Ńări, în creştere cu şase locuri faŃă de 2007, dar încă sub nivelul atins în 2005 (locul 67).

Compara Ńii ale Indicilor Competitivit ăŃii Globale în 2007 şi 2008

łară Clasament ICG 2008-

2009

Scor ICG

2008-2009

Clasament ICG

2007-2008

Schimb ări 2007-2008

Schimb ări în

clasament

Statele Unite 1 5,74 1 0

ElveŃia 2 5,61 2 0

Danemarca 3 5,58 3 0

Suedia 4 5,53 4 0

Singapore 5 5,53 7 2

India 50 4,33 48 -2

Grecia 67 4,11 65 -2 România 68 4,1 74 6 Azerbaijan 69 4,1 66 -3

Ciad 134 2,85 131 -3

Sursa: Forumul Economic Mondial – Raportul privind competitivitatea globală 2008-2009 În ceea ce priveşte indicatorii de progres din cadrul Strategiei de la Lisabona, România se situează abia pe locul 25 din cele 27 de state membre UE, devansând doar Polonia şi Bulgaria. Singurul motiv pentru care România se clasează în faŃa Poloniei este scorul său relativ extrem de ridicat la “mediul de afaceri”. În tabelul de mai jos, se observă că România are un scor mai bun la sub-indicii privind mediul de afaceri, incluziunea socială şi societatea informaŃională decât la indicele final. Contrariul este valabil pentru sub-indicii reŃele industriale, inovaŃie, cercetare şi dezvoltare, liberalizare şi servicii financiare.

1 Definită ca procent din populaŃie cu sub 60% din venitul mediu.


- -

9

Clasamentul şi scorurile statelor UE

Sub-indici

Indice final

Soc

ieta

tea

info

rmaŃ

iona

lă

Inov

aŃie

, ce

rcet

are şi

dezv

olta

re

Libe

raliz

are

ReŃ

ele

indu

stria

le

Ser

viic

i fin

anci

are

Med

iul d

e af

acer

i

Incl

uziu

nea

soci

ală

Dez

volta

rea

dura

bilă

Loc Scor Loc Loc Loc Loc Loc Loc Loc Loc

Suedia 1 5,71 1 2 3 4 1 7 3 2

Danemarca 2 5,64 3 3 4 2 2 6 1 4

Finlanda 3 5,64 7 1 6 6 4 1 2 1

România 25 3,84 24 26 26 27 26 18 23 25

Polonia 26 3,76 26 22 25 26 25 25 26 24

Bulgaria 27 3,68 25 27 27 25 27 22 27 27

UE15 5,07

UE 27 4,73

Statele Unite 5,44 Sursă: Forumul Economic Mondial – Analiza indicatorilor de la

Lisabona 2008 În fiecare an începând cu 1990, Raportul PNUD privind Dezvoltarea Umană a calculat un indice al dezvoltării umane (IDU) care merge dincolo de cifrele economice spre o definiŃie mai largă a bunăstării şi a calităŃii vieŃii. IDU furnizează o măsurare compozită a celor trei dimensiuni ale dezvoltării umane: o viaŃă lungă şi sănătoasă (măsurată cu ajutorul speranŃei de viaŃă); educaŃia (măsurată prin gradul de alfabetizare a adulŃilor şi cuprinderea în învăŃământ); şi standarde decente de viaŃă (măsurate prin paritatea puterii de cumpărare, PPP, venit). Datele cele mai recente disponibile arată că România se clasează pe locul 60 din 177 de Ńări din lume.

Indicele dezvolt ării umane - România (2005)

Valoare IDU Speran Ńa de via Ńă la naştere

Rata brut ă de cuprindere în învăŃământ

PIB pe cap de locuitor

(ani) (%) (PPP US$)

1. Islanda (0.968) 1. Japonia (82.3) 1. Australia (113.0) 1. Luxemburg (60,228)

58. Oman (0.814) 74. Arabia Saudită (72.2) 68. Africa de Sud (77.0) 61. Costa Rica (10,180) 59. Trinidad Tobago (0.814) 75. Letonia (72.0) 69. Egipt (76.9) 62. Uruguay (9,962)

60. România (0.813) 76. România (71.9) 70. România (76.8) 63. România (9,060)

61. Arabia Saudită (0.812) 77. Nicaragua (71.9) 71. Tunisia (76.3) 64. Bulgaria (9,032)

62. Panama (0.812) 78. Iordania (71.9) 72. Georgia (76.3) 65. Tailanda (8,677)

177. Sierra Leone (0.336) 177. Zambia (40.5) 172. Niger (22.7) 174. Malawi (667)

Sursă: PNUD 2008 Compararea datelor şi poziŃiei României cu statul care are cele mai bune performanŃe la fiecare indicator arată că există un contrast clar între poziŃia României la indicatorul PIB pe cap de locuitor şi poziŃia sa generală mai favorabilă la ceilalŃi indicatori.


- -

10

Sursă: calcule proprii bazate pe PNUD 2008

1.4. Structura economiei După cum era de aşteptat, structura economiei româneşti – exprimată sub forma contribuŃiei fiecărui sector la PIB – arată o scădere a ponderii agriculturii şi industriei şi o creştere în consecinŃă a ponderii serviciilor în PIB-ul total.

Sursa: Grupul Banca Mondială, Indicatorii dezvoltării mondiale 2006

Echilibrul între servicii, agricultură şi industrie în economia României diferă de media europeană şi este axat mai mult spre agricultură şi mai puŃin pe servicii spre deosebire de alte economii europene. Sectorul agriculturii este dominat în România de agricultura de subzistenŃă, cu capacităŃi tehnologice reduse. Există o diferenŃă majoră între structura economiei României şi cea a Ńării vecine, Bulgaria. În 2004 ponderea agriculturii şi industriei în PIB era mai mare în România decât în Bulgaria, contrariul fiind valabil pentru servicii. Conform datelor statistice europene (a se vedea mai jos), ratele de ocupare ale sectoarelor economice principale reflectă datele referitoare la PIB de mai sus, cu o scădere lentă a agriculturii şi industriei şi o accentuare uşoară a serviciilor. Ponderea industriei şi mai ales a agriculturii rămâne foarte ridicată comparativ cu norma europeană. Dacă se utilizează datele disponibile în România, ponderea industriei şi a construcŃiilor în ocuparea totală a crescut în mod marginal de la 29,5% în 2000 la 30,7% în 2006.

România comparativ cu cele mai bune performanțe mondiale (IDU; 2005)

84,0% 87,4%

68,0%

15,0%

0,0% 20,0% 40,0% 60,0% 80,0%

100,0%

Valoare IDU (Islanda)

Speranţa de viaţă la naștere

(Japonia, ani)

Rata brută de cuprindere în învăţământ (Australia %)

PIB pe cap de locuitor (Luxemburg; PPP US$)

Structura economiei (% din PIB)

Agricultură Industrie Producție Servicii


- -

11

Sursa: Ocuparea în Europa, 2008

1.5. PoziŃia întreprinderilor mici şi mijlocii Microîntreprinderile precum şi întreprinderile mici şi mijlocii domină peisajul agenŃilor economici din România. Conform Institutului NaŃional de Statistică, în 2006 companiile mari (cu minim 250 de angajaŃi) reprezentau doar 0,3% din totalul întreprinderilor active.

Sursă: Institutul NaŃional de Statistică din România, Anuar statistic

În ultimii cinci ani, numărul total de agenŃi economici a crescut cu 101.578, 91% din creştere fiind explicată prin sporirea numărului de microîntreprinderi şi 7,3% prin sporirea numărului de întreprinderi mici. Datele furnizate de Institutul NaŃional de Statistică din România arată că în 2006 existau cu 333.423 mai multe IMM-uri decât în 1992. Aceste IMM-uri au fost create în principal în sectorul comerŃului cu ridicata şi cu amănuntul (38%), tranzacŃii imobiliare (23,4%), producŃie (11,7%), construcŃii (9,6%) şi transport, depozitare şi comunicaŃii (7,9%). Numărul total al întreprinderilor mari a crescut cu şapte companii între 2002 – 2006, reprezentând 0,3% din total în 2006. Conform unui studiu publicat de CNIPMMR2 în 2008, 45% din întreprinderile mari sunt situate în regiunea Bucureştiului şi 4,9% în regiunea sud-vest. Acest raport estimează că IMM-urile reprezintă un procent de 32,6% din forŃa de muncă din România.

2 Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România: Carta Albă a IMM-urilor din România

2008, Bucureşti, Editura Olimp.

Ocuparea pe sectoare (% din rata totală)

Servicii Industrie Agricultură

Companii active pe dimensiuni

Mici (10-49)

Mijlocii (50-249)

Mari (250 și peste)


- -

12

1.6. Ocupare şi şomaj Studiile recente arată că rata muncii nedeclarate în România este cea mai ridicată din UE şi una dintre cele mai ridicate din Ńările Europei Centrale şi de Est, urmată de Bulgaria (Parlevliet şi Xenogani, 2008: 29). Tabelul de mai jos sintetizează concluziile unora dintre aceste studii.

Estim ări privind munca nedeclarat ă conform unor studii recente Tip Sursa 1999-

2000 2003 2004-

2005 Muncă nedeclarată (în milioane) Ghinararu (2007) 1.4 1.9

Lucrători nedeclaraŃi (inclusiv ocupare nedeclarată în sectorul agriculturii şi în afara acestuia) ca pondere în rata totală de ocupare (%)

Stănculescu (2006) 52.3

Lucrători nedeclaraŃi (în milioane) INS (1999) 1.5 – 2

Lucrători nedeclaraŃi (în milioane) Institutul NaŃional de Cercetare ŞtiinŃifică în domeniul Muncii şi ProtecŃiei Sociale (2004)

1.2

Sursa: Parlevliet şi Xenogani, 2008: 31 Aceste cifre sunt conforme cu majoritatea estimărilor privind ponderea economiei subterane în România. Sugerează că:

� Munca nedeclarată a crescut în deceniul prezent;

� Munca nedeclarată este un mijloc tradiŃional frecvent utilizat de lucrători şi de întreprinderi pentru a se adapta la circumstanŃele economice şi sociale dificile;

� Dimensiunea şi formele multiple ale muncii nedeclarate permit unei părŃi semnificative din populaŃia României să construiască nişte garanŃii economice şi sociale la care nu ar putea avea acces dacă ar lucra exclusiv în cadrul economiei oficiale, declarate.

Totuşi, datele şi opiniile experŃilor par a fi de acord în două privinŃe. În primul rând ponderea muncii nedeclarate este mai mare în agricultură decât în alte sectoare. În al doilea rând, motivaŃiile părŃilor implicate sunt diferite între agricultură şi celelalte sectoare.

Conceptul economiei subterane în România (2008)

Sursa: Parlevliet şi Xenogani, 2008: 26, pe baza sondajului realizat de experŃi în politici

Salariați fără contract de muncă înregistrat

Muncă plătită puțin

Plăți în plic

Activități la negru

Firme neînregistrate

Firme care nu plătesc impozite

Lucrători familiali neplătiți

Producție în gospodărie

Firme mici (sub 5 angajați)

Muncă cu producție scăzută

combinată cu muncă nedeclarată

Salariați cu un post oficial

Agricultura de subzistență

Persoane și familii vulnerabile și sărace

Fals statut independent

De acord

Complet de acord


- -

13

Munca nedeclarat ă (1995-2005)

Sursa: Parlevliet şi Xenogani, 2008: 32, citat din Stănculescu, 2006, pe baza datelor INS În agricultură, subzistenŃa personală şi a familiei pare a fi principalul motiv pentru continuarea existenŃei muncii nedeclarate în ciuda schimbărilor politice şi a creşterii economice din România din ultimii ani. Această ipoteză este coerentă cu datele disponibile privind creşterea şi sărăcia în zonele rurale. În afara agriculturii, principalele forme ale muncii nedeclarate sunt angajarea fără contract de muncă de către o firmă înregistrată, “plăŃile în plic” şi firmele neînregistrate. Această situaŃie are ca efect creşterea veniturilor întreprinderilor şi ale lucrătorilor prin evaziune fiscală. De asemenea duce la scăderea cifrelor din statisticile oficiale privind salariile şi explică numărul mare de persoane plătite în mod oficial cu salariul minim. Conform sondajului Eurobarometru, în 2007, 23% din respondenŃii români considerau că “plăŃile în plic” sunt o practică acceptabilă. Această cifră, cea mai mare din statele membre UE, trebuie comparată cu o medie europeană de 5% şi cu cea mai scăzută medie din UE, 1% în Malta. Conform estimărilor din studiul Stănculescu3, ponderea economiei subterane şi a muncii nedeclarate variază din punct de vedere social. Pentru grupul cu veniturile cele mai scăzute (Q5), transferurile neoficiale şi munca nedeclarată sunt cele două surse principale ale familiilor, veniturile din munca declarată fiind abia a treia sursă de venit.

Distribu Ńia veniturilor pe surse

Sursa: Parlevliet şi Xenogani, 2008: 43, citat din Stănculescu (2007)

3 A se vedea studiul Stănculescu (2007), bazat pe datele din programul de cercetare “Efectele sociale ale

economiilor subterane în Europa de Est, 1998-2000”, Volkswagen Stiftung.

Non agricultură

Agricultură

Auto-producție

Cotă din ocuparea totală

Transferuri informale

Muncă nedeclarată

Transferuri formale

Muncă declarată


- -

14

Pentru persoanele din grupurile doi (Q2) şi trei (Q3), câştigurile din transferurile oficiale, munca declarată şi auto-producŃie reprezintă cea mai mare parte din veniturile totale. Este interesant de observat că persoanele din grupul cu cele mai ridicate venituri (Q1), câştigurile din munca nedeclarată precum şi din transferurile neoficiale reprezintă totuşi o parte substanŃială din veniturile totale. Ponderea economiei paralele şi a muncii nedeclarate din România afectează în mod profund nu numai datele privind ocuparea, veniturile din taxe şi impozite şi sistemele de protecŃie socială, ci şi prezenŃa şi influenŃa dialogului social. Rata totală a ocupării înregistrată în România a scăzut între 1997 – 2002 şi de atunci a crescut cu 1,2% la aproximativ 60%. Datele Eurostat arată că rata ocupării a urmat în România o tendinŃă opusă faŃă de media europeană. România a pierdut 6,6% din rata totală de ocupare în ultimul deceniu comparativ cu o creştere de aproximativ 5% în UE27 în mod global. Rata oficială a ocupării era cu 7% mai mică decât media UE27 în 2007.

Sursa: Eurostat, 2009

EvoluŃia ratelor de ocupare la femei şi lucrători în vârstă este similară, deşi în ceea ce priveşte a doua categorie, asemănarea este mai puŃin marcată.

Rata totală de ocupare

Rata totală de ocupare (femei)


- -

15


Deşi România avea o rată relativ bună de ocupare a lucrătorilor mai în vârstă, în cazul tinerilor procentul a scăzut cu 9,1% până la doar 24,4%, mărind astfel diferenŃa faŃă de media europeană în mod considerabil.

Sursa: Ocuparea în Europa 2008

O analiză a datelor disponibile privind situaŃia ocupării pe genuri arată o distribuŃie variată în funcŃie de tipul de muncă. Lucrătorii familiali sunt în principal femei iar lucrătorii independenŃi şi angajatorii sunt în principal bărbaŃi.

Sursa: România, INS, Studiu privind forŃa de muncă citat din Documentul de lucru OCDE nr. 271, J.

Parevliet Rata totală a şomajului din România a fost stabilă situându-se în jurul a 6-7% în ultimul deceniu, pentru toate categoriile principale. Totuşi trebuie remarcat că rata şomajului la tineri, care a atins maximul de 20% în 2007, era de trei ori mai ridicată decât rata populaŃiei totale.

Rata totală de ocupare pentru lucrători în vârstă (55-64 de ani)

Rata de ocupare pentru persoane cu vârste între 15-24 de ani (% din populația cu vârste între 15-64 de ani)

Ocuparea pe sexe

Lucrător familial Angajat

Membru al unei societăți agricole

Lucrător independent Angajator

Bărbați Femei


- -

16


1.7. Productivitatea muncii, costurile muncii şi compensaŃiile Productivitatea muncii (exprimată ca PIB calculat la preŃurile pieŃii 2000 pe angajat) a crescut foarte mult în România în ultimii ani, cu o rată de schimbare anuală substanŃial mai mare decât media UE din 2001.


DiferenŃa între costul pentru o oră de muncă în România şi media europeană este enorm. Deşi în ultimii şase ani s-a înregistrat o reducere proporŃională semnificativă a diferenŃei, costurile muncii sunt foarte scăzute în România în termeni absoluŃi. În 2006 costul mediu pe o oră de muncă în UE15 era de aproape unsprezece ori mai mare decât media României iar cifra UE 27 de aproape nouă ori mai mare. ObservaŃia de mai sus legată de proporŃia “plăŃilor în plic” trebuie luată în considerare atunci când se extrag concluzii pe baza acestor date.


Rata șomajului

bărbați+femei bărbați+femei

femei

bărbați+femei bărbați+femei

15-24 ani; bărbați+femei

Productivitatea muncii (PIB pe persoană angajată, schimbare anuală)

Costul pentru o oră de muncă


- -

17

Datele disponibile sugerează că relaŃia între costurile şi productivitatea muncii în România tinde să urmeze aceeaşi tendinŃă ca şi în statele membre UE. Graficul de mai jos ilustrează această tendinŃă.


În România, diferenŃa de salarizare între bărbaŃi şi femei (în ceea ce priveşte câştigurile brute pe oră ale angajaŃilor bărbaŃi şi respectiv femei ca procent din media câştigurilor brute pe oră ale angajaŃilor bărbaŃi) se situează la un nivel comparativ scăzut. Totuşi datele de la Eurostat arată că situaŃia s-a înrăutăŃit în perioada 2006 - 2007 (a se vedea mai jos).


Orele de muncă decise prin contractele colective de muncă situează România în fruntea grupului de Ńări europene cu cea mai lungă săptămână negociată de lucru.

Productivitatea și compensațiile reale

Productivitatea pe angajat

Compensația reală pe angajat (deflator consum privat)

Diferența între genuri neajustată (%)


- -

18

Sursa: Eiro, 2009

Anual, timpul de lucru mediu normal convenit prin contractele colective de muncă în România este cel mai ridicat din Europa (1856 ore), de comparat cu 1742,8 ore, media UE27 plus Norvegia4. 1.8. Nivelul de educaŃie şi calificare Cheltuielile publice ale României pe educaŃie (exprimate ca procent din PIB) sunt cele mai mici dintre statele membre UE. În 2005 au reprezentat 69% din media UE27 şi 50% din cheltuielile Ciprului, care deŃine cea mai ridicată cifră din UE27.


4 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0903039s/tn0903039s.htm

Cheltuielile publice pentru educație (%PIB)


- -

19

În ciuda acestui nivel de investiŃii, indicatorii situează România în media europeană la nivelul de educaŃie al tinerilor. Împreună cu Bulgaria, România are însă cele mai proaste rezultate din UE27 în ceea ce priveşte învăŃarea pe tot parcursul vieŃii.


Nivelele de educaŃie variază larg pe tipuri de muncă cu o predominanŃă clară a nivelelor scăzute de educaŃie în ocupaŃii care nu sunt definite ca angajatori sau ca posturi declarate.

Sursa: România, INS, Studiu privind forŃa de muncă citat din Documentul de lucru OCDE nr. 271, J.

Parevliet

1.9. Dezvoltarea comerŃului extern şi a investiŃiilor directe Ponderea investiŃiilor externe directe -IED (ca procent din PIB) este în creştere în România de la o bază foarte scăzută şi ca proporŃie dintr-un PIB slab. Ponderea IED a crescut în România într-un ritm mai lent decât în Ńara vecină Bulgaria. Originea investiŃiilor externe directe în anii 1996-2005 a fost Olanda 24,3%; Germania 19,4%, Austria 14,1%; Italia 7,5%, Statele Unite (al 8-lea investitor ca dimensiuni) 4,0%. Cei mai mari investitori din aceste Ńări au fost companiile Erste Bank (Austria), OMV (Austria), Gaz de France (FranŃa), Orange (FranŃa), Vodafone (Marea Britanie), Ford (S.U.A.), MOL (Ungaria), ENEL (Italia), E.ON (Germania), Nokia (Finlanda).

Nivelul de învățământ atins de tineri (% din populația cu vârste între 20 și 24 de ani care a absolvit cel puțin

învățământul secundar superior 2007)

Statut profesional în funcție de nivelul de educație

Lucrător familial

Angajat

Lucrător independent

Membru al unei societăți agricole

Angajator

Înalt Mediu Scăzut


- -

20


Datele disponibile privind cheltuielile pe cercetare şi dezvoltare arată că media UE27 este de 3,5 ori mai mare decât cifra din România, măsurată din nou în comparaŃie cu o bază PIB foarte scăzută. Comparativ cu Finlanda, statul european cu cele mai bune performanŃe, rezultatul României este de 6,5 ori mai mic.


PriviŃi împreună, indicatorii de mai sus explică de ce România, a cărei situaŃie se îmbunătăŃeşte totuşi, are cea mai scăzută rată din UE de brevete de înaltă tehnologie la un milion de locuitori.

Brevete europene de înalt ă tehnologie – (la un milion de locuitori)

2000 2001 2002 2003 2004 2005

România 0,09 0,18 0,12 0,12 0,12 0,29

UE27 23,63 23,83 22,16 19,32 21,34 20,96

Finlanda 129,75 127,66 122,51 108,58 128,05 120,30

Sursa: Eurostat, 2009 1.10. Criza economică mondială actuală Criza actuală a afectat economia României la fel ca şi restul UE. În timp ce se aşteaptă o înrăutăŃire a indicatorilor economici, se prevede totuşi că creşterea va rămâne pozitivă în România în 2009 - 2010.

Previziuni intermediare pentru România 2007 2008 2009 2010

Creştere PIB (%, anual ă) 6.2 7.8 1.8 2.5 Infla Ńie (%,anual ă) 4.9 7.9 5.7 4.0 Şomaj (%) 6.4 6.2 7.0 6.9 Echilibrul bugetului public (% din PIB) -2.5 -5.2 -7.5 -7.9 Balan Ńa de pl ăŃi (%din PIB) -13.6 -12.9 -11.9 -11.1

Sursa: Comisia Europeană, Previziuni intermediare, ianuarie 2009

Intensitatea investițiilor străine directe (% PIB)

Cheltuieli brute interne pe cercetare și dezvoltare (% PIB)


- -

21

România este una din puŃinele Ńări unde, comparativ cu 2006, se aşteaptă o scădere a şomajului.

Sursa: calcule proprii bazate pe Previziunile intermediare ale Comisiei Europene, ianuarie 2009

2. Natura şi ponderea restructurărilor România a traversat un amplu proces de privatizare din 1990. Privatizarea a avut loc atât prin achiziŃia de utilităŃi deŃinute de stat de către companii multinaŃionale (CMN) cât şi prin aşa numita metodă “MEBO” (“Management Employee Buy-Out” – cumpărarea de acŃiuni de către conducere şi angajaŃi), care a fost definită prin lege ca procedura standard de privatizare pentru întreprinderile mai mici din România. Conform datelor de la Institutul NaŃional de Statistică al României, în 2007 CMN cu peste 1000 de angajaŃi erau responsabile pentru 11,2% din ocuparea în sectorul privat5. 2.1. Schimb ările structurale din România De la căderea dictaturii Ceauşescu, România a continuat să parcurgă un proces de restructurare care a implicat un declin treptat al agriculturii şi industriei în acelaşi timp cu o creştere măsurată a serviciilor.

Schimb ările structurale ale economiei (% din PIB; diferen Ńa 2004-1990)

Agricultură Industrie ProducŃie Servicii

Finlanda -10 -13 -3 23

România -6 -18 24

Fran Ńa -4 -3 0 7

Bulgaria -1 -5 6

Sursa: calcule proprii bazate pe Grupul Băncii Mondiale, Indicatori mondiali de dezvoltare 2006

Totuşi, comparată cu alte economii europene, România rămâne o Ńară cu un sector primar şi secundar mai larg şi cu un sector al serviciilor relativ mic. În plus, şi spre deosebire de modelul tipic european, reducerea în România a ponderii industriei în PIB a fost mai mare decât cea a agiculturii.

5 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0904049s/ro0904049q.htm

În cazul în care politicile nu se schimbă: estimări privind evoluția șomajului (2006-2010)


- -

22

Structura economiei (% din PIB; 2004)

Agricultură Industrie ProducŃie Servicii

Fran Ńa 3 22 14 76

Finlanda 3 31 23 66

Bulgaria 11 31 19 58

România 14 37 31 49

Sursa: Grupul Băncii Mondiale, Indicatori mondiali de dezvoltare 2006

Datele Centrului European de Monitorizare a Schimbării (EMCC) al Eurofound sugerează că “expansiunea privată” şi “restructurarea internă” au fost tipurile principale de schimbări care au avut loc. În general, extinderea afacerilor a fost cel mai semnificativ model de schimbare, de două ori mai prezent decât restructurarea internă şi de zece ori decât închiderile de întreprinderi. Aceste date par a fi conforme cu predominanŃa metodei “MEBO”.

Sursa: EMCC

Reducerile planificate ale locurilor de muncă sunt legate în principal de restructurarea internă iar rata falimentelor şi închiderilor de întreprinderi, care reprezintă aproape 9% din reducerile planificate de locuri de muncă în România, este echivalentă în mare cu jumătate din procentul la nivel european.

Sursa: EMCC

În mod nesurprinzător, crearea planificată de locuri de muncă este legată în principal de expansiunea privată.

Tip de restructurare

Externalizare

Fuziuni/achiziții

Faliment/Închidere

Restructurare internă

Toate statele

Reduceri planificate ale locurilor de muncă

Extinderi afaceri

Altele

Externalizare

Relocare

Fuziuni/achiziții

Delocalizare

Faliment/Închidere


Toate statele


- -

23

Sursa: EMCC

2.2. Schimbări structurale în ocupare Din cauza ponderii estimate a economiei paralele şi a muncii nedeclarate, orice evaluare a datelor disponibile privind sectorul oficial al economiei trebuie interpretată cu prudenŃă. Un studiu recent din România (a se vedea mai jos) sugerează că ponderea lucrătorilor calificaŃi din sectorul primar şi din celelalte sectoare, împreună cu cea a lucrătorilor necalificaŃi a scăzut în rata de ocupare în ultimii cincisprezece ani.

Sursa: SperanŃa Pîrciog et al., 2006, pe baza Recensământului populaŃiei şi locuinŃelor 1977,1992, 2002

Datele privind structura ocupaŃională sunt conforme în totalitate cu schimbările sectoriale ale economiei exprimate ca procent din PIB şi cu evoluŃia repartizării sectoriale a ocupării.

Crearea planificată de locuri de muncă

Externalizare

Delocalizare

Faliment/Închidere

Altele

Relocare


Fuziuni/achiziții

Extinderi afaceri

Toate statele

Schimbare structurală a populației angajate

Legiuitorii, mem

brii

executivului,

conducerea adm

inistrației

publice, a entităților sociale și

politice

Specialiști cu ocupații

intelectuale

Tehnicieni și lucrători

similari

Funcționari administrativi

Lucrători operaționali în

servicii și com

erț

Alte categorii

Lucrători necalificați

Lucrători calificați din agricultură,

păduri și pescuit Lucrători calificați


- -

24

SecŃiunea doi: rolul partenerilor sociali în restructurare Începând cu 1989, România a implementat un nou sistem de relaŃii industriale bazat pe standardele fundamentale OIM şi pe adoptarea acquis-ului comunitar. Abordările moderne privind gestionarea relaŃiilor cu angajaŃii şi dezvoltarea dialogului social sunt concepte relativ noi pentru piaŃa muncii din România. Schimbările introduse în România au dus, în general, la o creştere a rolului şi relevanŃei partenerilor sociali în gestionarea schimbărilor economice şi sociale. Totuşi, rămân încă probleme legate de eficacitatea şi coerenŃa dialogului social bipartit precum şi tensiuni legate de rolul jucat de guvern în dialogul tripartit. 1. Partenerii sociali şi parteneriatul social în România Principiile dreptului sindical şi ale negocierilor colective au fost incluse în lege şi începând cu 1990 au fost create o serie de instituŃii tripartite pe piaŃa muncii. Acestea includ: Consiliul Economic şi Social, CES, forumul naŃional tripartit al dialogului social; AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă, ANOFM, instituŃia tripartită responsabilă de politicile pieŃei muncii; Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor, CNFPA; Casa NaŃională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, CNPAS; Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate CNAS şi Comisia NaŃională în domeniul EgalităŃii de Şanse între Femei şi BărbaŃi, CONES6.

Activit ăŃile pactului social (2000-2007)

Sursa: Visser, Jelle: « Calitatea relaŃiilor industriale şi Strategia de la Lisabona » în CEC, RelaŃiile

industriale în Europa, 2008: 52 Analiza de mai sus realizată de Jelle Visser sugerează că guvernul României rămâne actorul cel mai influent de pe piaŃa muncii. În acest sens Visser include România în grupul regimurilor de relaŃii industriale sau mecanisme pe care îl numeşte “Centru-Est”, ale căror caracteristici sunt sintetizate în graficul de mai jos: un regim de producŃie ai cărui poli principali sunt statali şi liberali, mai degrabă decât o economie coordonată de piaŃă; un regim de bunăstare segmentat sau rezidual cu nivele scăzute de protecŃie socială, nivele în degradare ale sărăciei absolute şi nivele în creştere ale sărăciei relative şi inegalităŃilor economice7; un rol politicizat al partenerilor sociali în politicile publice; un sistem de reprezentare bazat pe sindicate.

6 A se vedea Chivu, Luminita, disponibil la http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0803038s/ro0803039q.htm 7 A se vedea Parlevliet şi Xenogani, 2008: 11

Acorduri autonome Acorduri sponsorizate Pacturi semnate Pacturi încercate


- -

25

Regimurile sau mecanismele de rela Ńii industriale

Nord Centru Vest Sud Vest Centru Est Regimul produc Ńiei

Economie de piaţă coordonată

Economie de piaţă etatistă

Economie de piaţă liberală

Regimul bun ăstării sociale

Universal

Segmentat, bazat pe statut, corporatist

Rezidual

Segmentat sau rezidual?

Regimul ocup ării

Inclusiv

Dualist

Liberal

Regimul rel industriale

Corporatism organizat

Parteneriat social

Polarizat/ centrat pe stat

Pluralism liberal

Fragmentat/ centrat pe stat

Echilibrul puterii

Orientat spre muncă

Echilibrat

În alternanŃă

Orientat spre angajatori

Nivel principal de negociere

Sector Variabil/instabil Companie

Mod de negociere

Integrator

Orientat spre conflicte

Aprobator

Rolul PS în politicile publice

InstituŃionalizat

Neregulat/politizat

Rar/în funcŃie de evenimente

Neregulat/politizat

Rolul statului în RI

Limitat (mediator)

„Umbra ierarhiei”

IntervenŃii frecvente

Non intervenŃie

Organizator al tranziŃiei

Reprezentarea lucr ătorilor

Prin sindicate/ acoperire mare

Sistem dual/ acoperire mare

Variabil (*)

Prin sindicate/ acoperire mică

Prin sindicate/ acoperire mică

łări Danemarca Finlanda Norvegia Suedia

(Irlanda) Luxemburg Olanda Austria Slovenia (Finlanda)

Spania FranŃa Italia (Ungaria) Portugalia

Irlanda Malta Cipru Marea Britanie

Estonia Letonia Lituania Ungaria Polonia România Slovacia

Sursa: Visser, Jelle: « Calitatea relaŃiilor industriale şi Strategia de la Lisabona » în CEC, RelaŃiile

industriale în Europa, 2008: 49

1.1. Reprezentarea lucrătorilor Reprezentarea lucrătorilor se face prin intermediul sindicatelor la toate nivelele. La nivelul întreprinderilor, persoanele care nu sunt membre de sindicat pot fi alese în organismele de reprezentare numai dacă nu există membri de sindicat. Mişcarea sindicală este extrem de fragmentată. Dintre cele cinci confederaŃii sindicale principale, patru sunt membre ETUC: Blocul NaŃional Sindical, BNS; ConfederaŃia NaŃională Sindicală Cartel Alfa, Cartel Alfa; ConfederaŃia NaŃională a Sindicatelor Libere din România FrăŃia, CNSLR FrăŃia; ConfederaŃia Sindicatelor Democratice din România, CSDR. A cincea confederaŃie sindicală este ConfederaŃia Sindicală NaŃională Meridian (CSN Meridian). Conform EIRO8, apartenenŃa totală la sindicate a crescut cu 4,2% între 2003 - 2008. Confedera Ńii, centrale sindicale şi ‘alte’

sindicate 2003 2008 Evolu Ńie în decursul

perioadei CNSLR FrăŃia 800000 800000 0.0 Cartel Alfa 325000 400000 +23.1% BNS 375000 375000 0.0 CSDR 345000 345000 0.0

8 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0904019s/tn0904019s.htm

Etatist sau liberal?


- -

26

CSN Meridian 170000 170000 0.0 Altele 20000 30000 +50.0% Total 2035000 2120000 +4.2%

Sursa: EIRO, 2009 În 2007, trei din cele cinci confederaŃii sindicale reprezentative au început să negocieze termenii unei fuziuni, dar fără succes, ca şi tentativa precedentă din 20049. Densitatea sindicală este ridicată în România, mai ales pentru o Ńară din Europa Centrală şi de Est care se clasează la acelaşi nivel cu Slovenia şi se bucură de un număr de membri de sindicat mai mare decât alte state din regiune. Ca şi în celelalte Ńări din valurile de aderare la UE din 2004 şi 2007, numărul sindicaliştilor a scăzut cu peste 50%10 de la începutul anilor 1990.

Densitatea sindicatelor, UE-25, 1995-2004

Sursa: Comisia Europeană: RelaŃiile industriale în Europa 2008, p. 74.

Date provenite din baza de date ICTWSS 2007 2.1. OrganizaŃiile patronale OrganizaŃiile patronale din România sunt, de asemenea, foarte fragmentate. Printre acestea, trei sunt legate de asociaŃiile patronale europene care fac parte din Dialogul Social European: AlianŃa ConfederaŃiilor Patronale din România, ACPR, membră BUSINESSEUROPE; FederaŃia NaŃională a Patronatelor din Serviicile Publice din România (FNPSPR), membră CEEP; Consiliul NaŃional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, CNIPMMR, membru UEAPME. In 200611 opt din cele unsprezece confederaŃii patronale din România, reprezentative la nivel naŃional, au fost de acord să devină sau să-şi menŃină poziŃia de membri ACPR. În 2008, ACPR împreună cu Uniunea Generală a Industriaşilor din România 1903, UGIR 1903 şi cu CNIPMMR au semnat un acord de creare a AlianŃei ConfederaŃiilor Industriaşilor, Întreprinzătorilor şi Angajatorilor din Servicii de Interes Public Business România, Business România). 2.2. Cadrul juridic: evoluŃiile recente RelaŃiile industriale se defăşoară în România conform Codului Muncii, în vigoare din 2003 şi modificat în 2005. În 2007, au fost adoptate acte normative de creare a comitetelor mixte de

9 A se vedea http://www.worker-participation.eu/National-Industrial-Relations/Countries/Romania/trade-unions 10 A se vedea Hanke Hassel et al., CEC, RelaŃii industriale în Europa 2008: 74 11 A se vedea http://www.acpr.ro/events1.htm


- -

27

negociere a contractelor colective, a procedurilor de informare şi consultare a angajaŃilor precum şi a standardelor de formare pentru Mediatori12. TendinŃa recentă a legislaŃiei din România a fost de a da mai multă flexibilitate relaŃiilor de muncă prin facilitarea reglementărilor privind contractele individuale de muncă; crearea de contracte cu normă parŃială prin intermediul agenŃiilor de muncă temporară şi/sau prin intermediul muncii la domiciliu; extinderea procedurilor de disponibilizare, individuale sau colective; corelarea alocaŃiilor de şomaj cu durata contribuŃiilor de protecŃie socială şi salariul brut mediu; schimbarea regulilor de calcul al salariului minim naŃional; stabilirea unei obligaŃii de implementare a unor condiŃii corecte de sănătate-securitate pentru angajaŃi prin intermediul unei noi legi specifice13. Totuşi, având în vedere rolul jucat de guvern în gestionarea relaŃiilor cu angajaŃii, conform evaluării Băncii Mondiale, piaŃa muncii din România se caracterizează printr-un cadru juridic rigid14.

Sursa: Banca Mondială, Doing Business, 2009

Trebuie reamintit totuşi că indicatorii Băncii Mondiale măsoară rigiditatea juridică pe baza codului muncii şi nu a practicilor reale din întreprinderi. Ceea ce înseamnă că criticile emise de patronate privind rigiditatea excesivă şi revendicările sindicatelor în favoarea unei mai mari flexibilităŃi practice, exprimate în parte prin neaplicarea codului muncii, nu sunt neapărat contradictorii. IncidenŃa ridicată a muncii nedeclarate situează numeroase persoane, total sau parŃial, în afara prevederilor legislative existente. 3. Restructurarea ca element al dialogului social şi al negocierilor colective 3.1. Negocierile colective Partenerii sociali negociază la nivel naŃional salariul minim naŃional. La sfârşitul lui 2007, s-a convenit un salariu minim de 500 RON15 iar în iulie 2008, s-a încheiat un acord tripartit privind creşterea salariului brut minim naŃional în perioada 2008-2014, de la 31% din salariul mediu naŃional în prezent până la 50% în 201416.

12 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0803029s/ro0803029q.htm 13 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0803038s/ro0803039q.htm 14 A se vedea http://www.doingbusiness.org/ExploreEconomies/?economyid=158 15 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0803029s/ro0803029q.htm 16 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/2008/08/articles/ro0808019i.htm

Indice rigiditate cf Banca Mondială – angajarea

Europa de Est și Asia Centrală Medie OECD

Indicator al dificultății angajării

Indicator al rigidității programului de lucru (0-100)

Indicator al dificultății concedierii (0-100)

Indicator al inflexibilității normelor de angajare (0-100)

Costurile concedierii (săptămâni de salariu)


- -

28

Conform legislaŃiei în vigoare, negocierile pot avea loc la nivel naŃional, de industrie sau de întreprindere precum şi pe grupuri de companii. Dreptul de negociere există pentru sindicatele reprezentative (adică care au cel puŃin un număr de membri egal cu 5% din totalul angajaŃilor) cât şi pentru asociaŃiile reprezentative ale patronatelor (adică care reprezintă întreprinderi având un număr de angajaŃi egal cu cel puŃin 7% din forŃa de muncă naŃională)17. Contractele colective de muncă negociate acoperă toŃi angajaŃii întreprinderilor implicate iar negocierile la nivele mai scăzute pot numai să îmbunătăŃească termenii şi condiŃiile convenite la un nivel superior. De obicei, acordurile la nivel de industrie reproduc în mare parte acordul cadru de la nivel naŃional. ObligaŃia legală de negociere – dar nu şi obligaŃia de a ajunge la un acord – există numai la nivel de întreprindere şi se aplică companiilor cu minim 21 de angajaŃi. În 2006, 47,7% din întreprinderile aflate sub incidenŃa acestor obligaŃii au semnat contracte.

Acoperirea negocierilor colective (2000; 2006)

Sursa: Hanke Hassel et al., CEC, RelaŃiile industriale în Europa 2008: 78

Comparativ cu alte state membre UE, coordonarea negocierilor colective se află la un nivel apropiat de medie dar mult mai ridicat decât în celelalte Ńări din Europa Centrală şi de Est cu excepŃia Sloveniei. Atât acoperirea cât şi coordonarea negocierilor colective au crescut din 1997.

17 A se vedea http://www.worker-participation.eu/National-Industrial-Relations/Countries/Romania/collective-bargaining


- -

29

Coordonarea negocierilor colective (1985-2007)

Sursa: Visser, Jelle: « RelaŃiile industriale în Europa dintr-o perspectivă globală »

în CEC, RelaŃiile industriale în Europa, 2008: 24

3.2. Partenerii sociali şi restructurarea Transpunerea Directivei europene privind informarea şi consultarea (Directiva 2002/14/EC) a fost realizată în România prin legea nr. 476/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, când România a aderat la UE18. Înainte de transpunere, existau deja mai multe dispoziŃii în legislaŃia românească privind negocierile colective (legea nr. 130/1999), în legea privind sindicatele (legea nr. 54/2003), în Codul Muncii şi în legea privind Comitetele Europene de Întreprindere (legea nr. 217/2005). Principalele dispoziŃii legislative includ:

� Definirea unor cerinŃe minime legate de dreptul la informare şi consultare al angajaŃilor, mai ales atunci când au loc schimbări importante;

� Informarea este definită ca transmiterea de date de la angajator la reprezentanŃii angajaŃilor;

� Consultarea este definită ca schimbul de opinii şi iniŃierea unui dialog între patronate şi reprezentanŃii angajaŃilor;

� Necesitatea unor mecanisme practice de informare şi consultare apare în lege şi în procesul de negociere a contractelor colective;

� ReprezentanŃii organizaŃiilor sindicale sau în cazurile în care nu este prezent niciun sindicat, persoanele alese să îi reprezinte pe angajaŃi sunt definiŃi ca partenerii patronatelor în procesul de informare şi consultare.

Conform legii şi prevederilor de la nivel european, dreptul de informare şi consultare al angajaŃilor se leagă de aspectele de mai jos:

� EvoluŃia recentă şi probabilă a activităŃilor şi a situaŃiei economice a companiei;

� Schimbările previzionate în materie de ocupare în cadrul întreprinderii şi orice măsuri de anticipare preconizate, mai ales atunci când există o ameninŃare la adresa locurilor de muncă;

18 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/studies/tn0710029s/ro0710029q.htm


- -

30

� Disponibilizările colective şi drepturile angajaŃilor în situaŃia transferurilor de întreprinderi şi în cadrul altor decizii care pot duce la schimbări substanŃiale în organizarea muncii sau în relaŃiile contractuale.

În contractul colectiv de muncă de la nivel naŃional pentru 2007-2010, partenerii sociali au integrat noi dispoziŃii privind introducerea în cadrul tuturor contractelor colective de la nivelele inferioare a unor prevederi privind calendarul şi modalităŃile practice de furnizare a informaŃiilor către anagajaŃi. Nu s-a putut identifica nicio evaluare specifică făcută de un partener social pe marginea implementării legii, totuşi raportul din 2005 pentru Consiliul Economic şi Social concluzionează:

� Partenerii sociali din România consideră că informarea şi consultarea angajaŃilor ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra profitabilităŃii, eficienŃei şi practicilor de management ale patronatelor, fiind benefice şi pentru angajaŃi;

� 57% din patronatele şi 65% din angajaŃii intervievaŃi pentru elaborarea raportului erau conştienŃi că legislaŃia privind informarea şi consultarea este în vigoare.

3.3. Revendicările partenerilor sociali şi alte iniŃiative în contextul crizei economice actuale În februarie 2009, partenerii sociali au căzut de acord asupra unui program anti criză în lumina scăderii globale a activităŃilor economice, program menit să susŃină creşterea economică, să reducă cheltuielile şi să întărească resursele financiare. Acordul cuprinde, de asemenea, măsuri legislative menite să adapteze politicile salariale, pensiile, bunăstarea socială şi dialogul social la actuala criză mondială19. În ciuda acestui acord, recentele proteste sindicale au condus Guvernul la pregătirea unui nou pact social pentru 2009 cuprinzând măsuri care vizează crearea de noi locuri de muncă şi protejarea puterii de cumpărare a lucrătorilor. Alături de aceste măsuri, înainte de sfârşitul lui 2009 vor fi introduse noi legi privind cadrul juridic al contractelor colective, o lege privind rezolvarea conflictelor de muncă şi modificări ale legilor care privesc sindicatele şi patronatele. Ambele părŃi ale parteneriatului social sunt de părere că guvernul a răspuns în mod incomplet la ideile acestora şi nu a implementat suficiente măsuri anti criză.

19 A se vedea http://www.eurofound.europa.eu/eiro/2009/02/articles/ro0902039i.htm


- -

31

SecŃiunea trei: studii de caz Dacia Grup Renault Compania producătoare de automobile Dacia a fost înfiinŃată în 1966 şi privatizată în 1999 când a fost achiziŃionată de marea companie franceză Renault. Dacia este cel mai important producător auto din România. Valorile sale sunt: simplitatea, soliditatea şi un raport calitate preŃ imbatabil. O mare parte din succesul său este asigurat de autoturismul emblematic: Logan. Dacia este, de asemenea, centrul de dezvoltare al Grupului în Europa Centrală şi de Est. Astăzi Dacia are 13.800 de lucrători (10% din forŃa de muncă a Grupului Renault), produce 257.854 de vehicole şi este compania lider a sectorului în România cu o cotă de piaŃă de 27,4% la autoturisme şi vehicole comerciale uşoare. Compania s-a extins rapid şi astăzi 67% din vânzări intervin în afara României.

Principalul centru de producŃie al companiei în România este la Piteşti. De la privatizarea din 1999, Renault a investit 489 de milioane de euro pentru a aduce uzina la standardele Grupului şi produce astăzi motoare şi cutii de viteze pentru vehicolele Renault.

În trecut, compania nu era deloc competitivă la nivel internaŃional în termeni de productivitate, gamă de produse şi calitate a acestora. Contractul de privatizare a prevăzut 20 de faze de pierderi ale locurilor de muncă şi obiective trimestriale pentru perioada decembrie 1999 - septembrie 2004. Conform planului au fost reduse aprox. 11.271 de locuri de muncă. Ulterior au fost lansate noi iniŃiative în 2004 şi 2005 care au implicat piederea altor 1.697 şi respectiv 922 locuri de muncă. În plus faŃă de dispoziŃiile statutorii, programul de restructurare Dacia a furnizat plăŃi compensatorii pentru angajaŃii disponibilizaŃi în conformitate cu contractul colectiv precum şi asistenŃă specializată pentru facilitarea tranziŃiilor de la un loc de muncă la altul. Prevederile privind procesul de disponibilizare au stabilit condiŃii detaliate pentru analiza cererilor de plecări voluntare şi selectarea lucrătorilor care urmau să fie disponibilizaŃi. A fost creat un sistem complex de plăŃi compensatorii bazat pe multipli ai salariilor actuale în funcŃie de vechime. Cu ajutorul unor furnizori externi, a fost creată o “Unitate tehnică de reîncadrare” în vederea promovării trecerii într-un nou loc de muncă şi a fost implementat un program de “AsistenŃă pentru crearea afaceri” pentru a-i ajuta pe cei care preconizau să demareze o activitate nouă pe cont propriu. În acest proces au fost incluse servicii de consiliere şi orientare profesională la nivel individual; sesiuni de formare pentru căutarea unui nou loc de muncă; ateliere de dezvoltare a competenŃelor în vederea îmbunătăŃirii perspectivelor de angajare; cursuri de formare pentru construirea de noi afaceri; şi sprijin financiar pentru crearea de noi companii. S-a oferit asistenŃă şi în ceea ce priveşte măsurile de protecŃie socială. Compania a realizat nişte statistici detaliate privind utilizarea programelor de asistenŃă, inclusiv numărul de scrisori trimise, de apeluri, de vizite, participarea la ateliere şi facilitarea accesului la formarea externă. Programul de contactare a altor 1.429 de angajatori a generat de exemplu aprox. 8.153 de oferte de posturi adresate personalului Dacia. Tabelul de mai jos oferă detalii privind rezultatele globale ale serviciului de reinserŃie socială:


- -

32

Dosare beneficiari înregistrate

9.340

Refuz al măsurilor de acompaniere 1,771

Dosare tratate 7,569

Plasamente realizate 2,148

Întreprinderi create 265

Alte cazuri 4,694

Dosare în lucru 462

• Pensionare la limita de vârstă 4%

• Pensionare anticipată 9%

• Pensionare pe motive medicale 16%

• Schimbarea domiciliului 14%

• Niciun răspuns la convocare după 6 luni 29%

• Altele 28%

S-a încheiat un parteneriat inovator cu agenŃiile naŃionale şi locale de ocupare a forŃei de muncă, cu consiliul judeŃean Argeş şi cu o confederaŃie sindicală naŃională, creându-se “FundaŃia Dezvoltare şi Solidaritate” (FDS) în cadrul căreia funcŃionează un important centru de recalificare. Clădirea a fost pusă la dispoziŃie de către Dacia şi amenajată de către ANOFM. Obiectivele FDS sunt:

• Sprijinirea creării şi a dezvoltării de micro-întreprinderi, de întreprinderi mici şi mijlocii; • Favorizarea primirii şi a reîncadrării în activitate a salariaŃilor de la DACIA; • Întărirea dezvoltării competenŃelor forŃei de muncă şi a reintegrării profesionale; • Valorizarea filierelor industriale din judeŃ pentru a se favoriza crearea de locuri de

muncă; • Ameliorarea amenajării teritoriului, dezvoltarea serviciilor, întărirea rolului turismului şi

al agriculturii Astăzi Dacia este o companie competitivă pe segmentul său la nivel internaŃional, cu o largă piaŃă de export, făcând parte integrantă din Grupul Renault. Arcelor Mittal Combinatul integrat de oŃel Sidex GalaŃi se întinde pe o suprafaŃă de 17.000 de hectare şi a fost construit în 1961. Fabrica producea 70% din oŃelul României şi 95% din produsele sale plate. 45% din producŃia fabricii era destinată exportului. Arcelor Mittal a achiziŃionat fabrica în 2001 în momentul în care a fost privatizată de către guvern. Compania reprezenta aproximativ 4% din PIB-ul Ńării. La momentul achiziŃiei, era considerată ca un element esenŃial pentru programul de reformă a României însă aflat într-o stare deplorabilă. Utilajele erau învechite, combinatul se confrunta cu o lipsă critică de lichidităŃi şi pierderi zilnice de aproximativ 1 milion de dolari. Prin contractul de cumpărare Arcelor Mittal a plătit 70 de milioane de dolari şi s-a angajat la investiŃii în companie de 350 de milioane de dolari şi la un capital de exploatare de 100 de milioane de dolari. Până în 2003 cifra de afaceri a companiei ajunsese la 1 miliard de dolari şi Mittal Steel GalaŃi devenise profitabilă. În 2004, compania şi-a consolidat succesul transformând Ispat Sidex şi achiziŃionând alte trei unităŃi siderurgice de la guvernul român - Ispat Tepro, Petrotub Roman şi Siderurgica Hunedoara. Acestea au fost ulterior redenumite Mittal Steel Iaşi, Mittal Steel Roman şi Mittal Steel Hunedoara. Între 2002 – 2009 au fost lansate opt campanii de plecări voluntare pe bază de plăŃi forfetare în funcŃie de vechime. Ca rezultat al acestor programe, personalul companiei s-a redus de la 26.500 de lucrători în 2001 la 10.300 în 2009.


- -

33

IMSAT SA

IMSAT este o companie specializată în mecanică şi structuri metalice, instalaŃii electrice, procese industriale, sisteme de securitate, mentenanŃă, creată în 1962. Începând cu 2007 compania a devenit filială 100% a Grupului SNEF cu sediul în Marsilia. IMSAT, cu sediul în Bucureşti, are în jur de 1700 de angajaŃi şi o cifră de afaceri anuală de 106 milioane de euro în 2008. Există 13 companii IMSAT în România implicate în proiecte ample de inginerie cum ar fi: fabrica de sticlă Saint Gobain de la Călăraşi, România; fabricile de ciment HOLCIM, Lafarge şi CarpatCement; infrastructura de tramvai din Bucureşti; modernizarea metroului bucureştean; centrele comerciale Carrefour, Kaufland, Cora, Auchan; uzina Dacia-Renault şi calea ferată Bucureşti-Câmpina, Bucureşti-ConstanŃa.

În ultimii ani, compania şi-a păstrat competitivitatea prin descentralizarea structurii sale, prin orientarea către zone unde piaŃa este în creştere, prin extindere internă şi prin achiziŃii şi investiŃii în îmbunătăŃirea calificărilor forŃei sale de muncă. Programele de recalificare au dus la îmbunătăŃirea flexibilităŃii, a standardelor de calitate a produselor şi la o gestionare a schimbărilor în termeni de locuri de muncă care să nu ducă la disponibilizări obligatorii.

ReprezentanŃii companiei şi ai angajaŃilor au întreprins restructurarea companiei având o viziune comună potrivit căreia gestionarea schimbării nu înseamnă neapărat disponibilizări iar pieŃele şi locurile de muncă trebuie să evolueze în paralel. Deşi o bună parte din programele de restructurare au implicat o transformare a abilităŃilor interne, compania a întreprins şi un proces de externalizare a unor activităŃi acolo unde rezultatul era un plus de competitivitate.

Documents

IP2 - Romania National Dossier on Restructuring ROresourcecentre.etuc.org/linked_files/documents/CopyRO.pdf · Uniunea European ă, care a avut loc la 1 ianuarie 2007. Alineatele