Era odată un moș și o babă. Fiecare avea câte o fată: fata babei era urâtă, leneșă și rea. Fata moșului era frumoasă și harnică, dar chinuită de mama vitregă.

Tot greul gospodăriei îl ducea fata moșului: mergea în pădure după găteje, cu sacul în spate la moară, toată ziua muncea, dar degeaba! Nicio mulțumire.

La șezători, fata moșului torcea multă lână. Fata babei torcea doar câteva fire încâlcite.

Fata babei se pricepea să ia prin viclenie lâna surorii sale ca să se laude în fața părinților.

La sărbători, fata babei, era îmbrăcată frumos și juca tare mândră…

… în timp ce fata moșului, în haine sărăcăcioase, rămânea să muncească, privind cu supărare după sora ei.

Cu toate acestea, baba și fata ei îi spuneau moșneagului că fata este leneșă și rea.

Ca să scape de gura babei, într-o zi moșul se hotărăște să-și alunge copila.

- Draga tatei, o sfătuiește moșul pe fata lui înainte de plecare, pe unde te vei duce, să fii supusă, blândă și harnică!

Cu lacrimi în ochi, fata sărută mâna tatălui său și pleacă în lume.

Pe drum, întâlnește o cățelușă bolnavă pe care o spală și o îngrijește;

Apoi a curățat de omizi, un păr înflorit.

A curățat și o fântâna părăsită .

Apoi curăța si repară un cuptor de pâine.

Și merge mai departe, fără teamă, printr-un codru întunecos.

AAjunge într-o poiană frumoasă , la casa Sfintei Duminici.

Plăcându-i fata, Sfânta Duminică o ia in slujba ei . Ea îi spune fetei că trebuie să-i spele și să-i hrănească copilașii . Mâncarea gătită va trebui să fie nici prea rece, nici prea caldă, ci potrivită .

După plecarea Sfintei Duminici , fata pregătește apa pentru a spăla copilașii și la chemarea ei ,curtea se umple de balauri și tot felul de jivine.

Fata curajoasă nu se pierde cu firea și își îndeplinește slujba așa cum i-a poruncit Sfânta Duminică.

La întoarcere ,stăpâna mulțumită , drept răsplată , o pune sa își aleagă din pod o ladă . Fata nu trebuia să deschidă lada până acasă.

Fata a luat o ladă veche și urâtă, și-a luat rămas bun și a plecat spre casa părintească.

În drum ,cuptorul pe care îl îngrijise o aștepta cu plăcinte calde bune de mâncat.

La fântâna pe care o curățase a găsit două pahare de argint cu apă rece . A băut apa, și-a potolit setea și a plecat mai departe . A avut voie să ia și paharele de argint cu ea.

Mergând mai departe se întâlnește cu cățelușa sănătoasă și frumoasă , care îi dăruiește un lănțișor de aur.

Când ajunge acasă moșul se bucură foarte mult ca o vede . Fata cea harnică și curajoasă îi dăruiește tatălui ei paharele de argint și lănțișorul de aur. Apoi deschide lada.

Curtea s-a umplut de herghelii de cai ,de cirezi de vaci și turme de oi . Moșul era foarte fericit . Baba murea de ciudă.

Fata babei s-a hotărât să plece și ea să aducă și mai multe bogății .

Pe același drum pe care l-a făcut și sora ei ,fata babei se întâlnește cu cățelușa pe care o alungă .

e același

Apoi s-a întâlnit cu părul plin de omizi . Nu a vrut să-l curețe .

În fântâna părăsită a aruncat cu pietre în loc să o curețe și să o repare.

Pe lângă cuptorul de pâine , dărâmat , a trecut nepăsătoare căci nu dorea să - și strice mâinile.

Apoi se angajează la Sfânta Duminică ca și sora ei .

Aici ea opărește copiii , afumă mâncarea , și le-o dă apoi rece și sleită la masă.

Drept plată își alege lada cea mai mare și mai frumoasă.

La întoarcere , cuptorul i-a dăruit flăcări de foc in loc de plăcinte.

Fântâna a secat când a ajuns lângă ea și paharele s-au ascuns . Fata nu a putut bea apă deși îi era foarte sete.

Părul și-a ridicat crengile încărcate de pere coapte , cat mai sus , pentru ca fata babei să nu poată să le culeagă .

Iar cățelușa a mușcat-o și nu a lăsat-o să-i ia lănțișorul de aur de la gât .

Acasă din ladă au ieșit o mulțime de balauri care au mâncat-o pe babă și fiica ei .

Moșul si fata au scăpat de cele două femei rele . Fata s-a căsătorit și au trăit toți fericiți și in belșug .