Upload
gheorghe-petru-valentin
View
85
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Gestionarea deseurilor munincipale
Citation preview
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI
LUCRARE DE LICENȚĂ
București
2014
1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI
GESTIONAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE
București
2014
2
CUPRINS
Pagina
Introducere..........................................................................................................................................4
Capitolul 1: Dezvoltare urbană şi problemele de mediu.................................................................5
1.1 Procesul de urbanizare, realităţi şi tendinţe...........................................................................5
1.2 Generarea deşeurilor municipale, aspect cantitative si calitative........................................9
1.3 Reciclarea, opţiune pentru gestionarea deşeurilor municipale...........................................15
Capitolul 2: Analiza gestionării deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov..................19
2.1 Caracteristici economice şi demografice ale regiunii...........................................................19
2.2 Dinamica generării deşeurilor municipale............................................................................24
2.3 Societăţi comerciale implicate în gestionarea deşeurilor.....................................................26
2.4 Programe si proiecte pentru promovarea reciclării............................................................31
Capitolul 3: Propunere de proiect pentru colectarea selectivă a deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov...................................................................................................................35
3.1 Obiective...................................................................................................................................35
3.2 Activităţi şi resurse..................................................................................................................36
3.3 Impactul ecologic, social şi de mediu.....................................................................................37
Concluzii............................................................................................................................................39
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................41
3
Introducere
Lucrarea de licenţă abordează problematica gestionării deşeurilor munincipale din perspectiva
urbanizării accelerate la nivel naţional şi în cadrul regiunii 8 Bucuresti-Ilfov.
Deşeurile municipale constituie o problemă de strictă actualitate, ţinând seama de pericolul potenţial
pentru sănătate şi mediu, precum şi de faptul că, conţin o serie de materiale reciclabile a căror
valorificare are drept scop economisirea de resurse naturale şi diminuarea consumurilor materiale şi
energetice.
În prezenta lucrare termenul de “deşeuri municipale” desemnează atât deşeurile menajere cât şi
deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice
(deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale), colectate de operatorii de salubritate. În structura
deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile menajere (circa 81%).
Capitolele unu şi doi descriu situaţia gestionării deşeurilor, ce reprezintă una dintre problemele
importante cu care se confruntă România în ceea ce priveşte protecţia mediului. Aceasta se referă la
activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Responsabilitatea
pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului
„poluatorul plăteşte” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea
producătorului”.
În capitolul trei am elaborate o propunere de proiect în vederea selectări responsabile a deşeurilor
într-un mod simplu şi sigur. Acest proiect are scopul de a diminua pierderlie de deşeuri reciclabile
deoarece o mare cantitate din acestea este eliminată inutil, o bună parte putând fi reciclate sau
reutilizate dacă s-ar organiza sisteme adecvate de colectare separată şi sortare. În consecinţă, deşeuri
ca de exemplu articole din gospodării, ambalajele de sticlă, hârtia şi cartonul, deşeurile textile,
recipientele de aluminiu, chiar şi PET-urile care pot fi colectate pentru a fi reciclate se amestecă şi
se pierd iremediabil prin amestecare cu deşeurile menajere. Alte deşeuri, cum sunt cele din
construcţii şi demolări, din grădini, de echipamente electronice, de vehicule scoase din uz, deşeurile
periculoase din deşeurile menajere, anvelope uzate şi acumulatori nu-şi au locul în depozite ci
trebuie colectate separat şi reciclate prin facilităţi adecvate şi specializate de dezmembrare.
4
Capitolul 1: Dezvoltare urbană şi problemele de mediu
1.1 Procesul de urbanizare, realităţi şi tendinţe
Termenul de urbanizare are două semnificaţii distincte (Enyedi, 1988): pe de o parte descrie
procesul de concentrare a populaţiei în oraşe precum şi creşterea numărului de localităţi de tip
urban. Procentul populaţiei urbane în cazul unei ţări se poate realiza în consecinţă fie prin migraţie
de tip rural-urban, fie prin redefinirea administrativă – oarecum artificială – a unor localităţi în
oraşe. Termenul de urbanizare este însă strâns legat de urbanism, un fenomen care surprinde un
proces legat mai degrabă de aspecte culturale, şi anume în ce constă aşa numitul mod de viaţă şi
cultură urbană, respectiv modul în care aceasta tinde să devină general nu doar în oraş ci şi în cazul
tuturor tipurilor de localităţi.1
Spaţiul urban este definit deseori ca un teritoriu material, produs permanent al intervenţiilor sociale,
determinat permanent de sistemul economic şi politic.
El nu se caracterizează decât printr-o relative stabilitate, deoarece se măreşte sau se micşorează sub
influenţa factorilor din cele mai diverse categorii; de cele mai multe ori însă creşte, datorită valului
general de urbanizare. Urbanizarea este, sub toate aspectele, trăsătura cea mai frapantă şi specifică a
perioadei contemporane; un proces ireversibil de transformare a spaţiului şi de răspândire în
teritoriu a condiţiilor generale caracteristice mediului urban.
“Urbanizarea este o luptă care se dă nu numai între medii sociale diferite, ci înăuntrul fiecărui
mediu şi chiar înăuntrul fiecărui om” (M.Constantinescu, H.Stahal, I.Drăgan, 1974)
Urbanizarea a fost şi va rămâne un proces global progresiv. Multidimensional, ce înglobează la
rândul ei o serie de procese în timp. Ea constituie o parte integrantă a dezvoltării economico-sociale
a unui teritoriu, a ţării în ansamblu, care se asociază cu creşterea rapidă a economiilor şi
preponderenta activităţilor neagricole (V.Cucu, 1975).
Urbanizarea înseamnă un proces de dezvoltare intense a oraşelor existente şi de creştere, în ritm
accelerat, a numărului oraşelor şi populaţiei urbane, ce are la bază dezvoltarea social economică şi
evoluţia politică a ţării (dezvoltarea activităţilor de producţie, dezvoltarea şi diversificarea
serviciilor, dezvoltarea circulaţiei şi transporturilor etc.)
1 http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana, accesat în data de 05.02.2014 la ora 19:005
În România, procesul de urbanizare, de dezvoltarea fenomenului urban a urmat aceleaşi legi
generale pe care le-a urmat fenomenul pe plan mondial, manifestându-se însă în forme specific,
conform unor particularităţi geografice şi istorico-sociale din diferite etape.2
Modificările cantitative şi calitative complexe care au survenit în dezvoltarea economică şi socială a
României în secolul al XX-lea imprimă fenomenului urban un conţinut şi o semnificaţie nouă şi cu
totul specifică.Sub influenţa directă a procesului de industrializare oarecum forţată şi a” repartiţiei
judiciare, echilibrate a forţelor de producţie în teritoriu” - ca suport al pătrunderii elementelor
specific mediului urban în rural şi factor polarizator al forţei de muncă – în perioada “socialistă”,
populaţia ţării noastre a suferit mutaţii profunde în ceea ce priveşte redistribuirea teritorială, dar mai
ales structură pe medii a fondului demografic.
Permanenta concentrare a populaţiei în oraşe, într-un ritm mediu anual de circa 57% (1812-1998),
constituie un element constant în aprecierea influenţei aşezărilor urbane asupra procesului de
urbanizare, una dintre “măsurile” generale ale acestui proces. Dintre factorii de importantă majoră
care determină creşterea numerică a populaţiei urbane, modificând direct caracteristicile cantitative
ale urbanizării sunt: sporul natural al populaţiei urbane, sporul migratoriu, decretarea de noi oraşe,
înglobarea unor aşezări de imediată apropiere a oraşului în limitele administrative ale acestuia (în
urma extinderii sale teritoriale).
Participarea acestor factori ai creşterii populaţiei urbane la sporirea numărului locuitorilor din oraşe,
raporturile ce se stabilesc între aceştia variază în funcţie de ritmul procesului de industrializare şi
urbanizare, profilul economic şi dezvoltarea economico-socială a spaţiului respectiv, în ansamblu,
mărimea şi caracterul funcţional al oraşului.
În condiţiile ţării noastre, cu o reţea de aşezări relativ densă, datând de multe secole, construirea de
noi oraşe “pe loc gol” a avut un rol foarte redus la creşterea reţelei urbane.
Extinderea reţelei urbane în secolul XX a avut loc în trei etape:
· Prima jumătate a secolului XX (1912-1948), caracterizată printr-o dezvoltare ascendentă,
liniară, cu momente de regrese în timpul celor două războaie mondiale;
· A doua perioadă, cuprinsă între 1948-1966, de două ori mai scurtă decât prima, poate
fi considerate o etapă intermediară a intensificării procesului de urbanizare;
2 Florina B., Melinda C., Irina C., (2006), Organizarea,amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic, Editura: Universitara Bucuresti, pp. 291-298
6
· Perioada de după 1966, când procesul de urbanizare a cunoscut o intensificare fără
precedent, cu o creştere ascendentă şi continuă a numărului de oraşe şi a populaţiei
urbane.3
Un argument pentru acceptarea acestei periodizări îl reprezintă intensitatea diferită a ritmului de
creştere a populaţiei oraşelor în cele trei intervale. Dacă în primul interval de 36 de ani populaţia
urbană a crescut cu 166,3%, adică într-un ritm mediu anual de 1,8% (populaţia urbană sporind de la
16,3% din populaţia totală, la 23,4%), pentru perioada 1948-1966 creşterea a fost de 181,0% -
respective, 4,5% în medie pe an, ponderea populaţiei ajungând de la 38,2%. După anul 1966,
creşterea medie anuală s-a produs într-un ritm de numai 3,1%, ponderea populaţiei urbane
apropiindu-se de 55% din populaţia ţării (54,9% în anul 1998).
La începutul secolului XX (1912 pentru sudul şi estul ţării şi respective, 1910 pentru Transilvania şi
nordul Moldovei), în cadrul actualului teritoriu al României reţeaua urbană cuprindea 119 oraşe, cu
o populaţie de 2.079.860 de locuitori. Această reţea era formată în proporţie de de 80% din oraşe
vechi, antice sau feudale (sec XII-XVI).
În anul 1968, prin reorganizarea administrative teritorială au fost trecute în rândul oraşelor un număr
de 49 de locate, selectate pe baza a mai multor criterii (numărul populaţie, peste 5.000 de locuitori,
profilul economic, gradul de echipare tehnico-edilitara, poziţia geografică avantajoasă etc.).De
asemenea un număr de 55 de oraşe şi-au extins teritoriul prin înglobarea a 136 localităţi.În acest
mod s-a ajuns la un număr de 236 de oraşe (1968), din care 111 oraşe existau în 1912. Prin ponderea
de peste 50% a oraşelor populaţia poate fi considerate relative tânără.
În această perioadă care a urmat anului 1968 se observă că sporul migratoriu a fost aproape dublu
faţă de sporul natural, populaţia caracteristică în general intervalului postbelic.În medie, anual,
populaţia oraşelor a sporit cu circa 191.000 de persoane, creşterea datorându-se creşterii naturale,
migratorii, apariţia oraşelor noi, extinderii celor 55 de oraşe etc. Deşi s-a încercat realizarea unei
reparaţii echilibrate a oraşelor în teritoriu, chiar şi în prezent gradul de urbanizare a judeţelor
oscilează între limitele foarte largi, de la 7,1% populaţie urbană în cazul judeţului Ilfov, sau 30,9%
în judeţul Giurgiu, până la peste 70% în judeţele Constantă, Braşov, Hunedoara.
Reţeaua urbană a ţării cuprinde în anul 2001 un număr de 265 de oraşe (24 decretate în decembrie
1989, restul de cinci eşalonat în anii în care au urmat), din care 156 oraşe mici sub 20.000 de
locuitori (58,9% din numărul total al oraşelor); 85 de oraşe mijlocii, cu 20.000-100.000 de locuitori
3 Idem7
(32,0%) şi 23 de oraşe mari, cu peste 100.000 de locuitori (8,7%), la care se adaugă Municipiul
Bucureşti cu peste 2 milioane de locuitori.
Din analiza căilor de creştere şi a dinamicii oraşelor se desprind unele trăsături principale, din care
reţinem:
· Factorul principal în creşterea oraşelor din România rămâne mult timp sporul migratoriu;
forţa de atracţie a oraşelor mari, principalele beneficiare ale sporului migratoriu, se exercită
atât asupra populaţiei rurale, cât şi asupra oraşelor mici;
· Oraşele mici prezintă o mare varietate de situaţii; unele se caracterizează printr-o creştere
foarte redusă sau chiar o scădere a populaţiei lor, datorită plecării forţei de muncă tinere spre
oraşele mai mari din apropiere, fapt ce atrage după sine reducerea sporului natural; altele au
cunoscut o creştere rapidă, ca urmare a sporului migratoriu considerabil provocat de
ascensiunea economică şi socială, până în 1989, a localităţilor respective;
· În perspectivă, rolul sporului natural în creşterea oraşelor prezintă tendinţa evidentă de
creştere, atât datorită masei tot mai mări a populaţiei urbane, cât si accentuării stabilităţii
populaţiei
rurale şi instalării unui fenomen de” respingere” urbană a forţei de muncă disponibilizate.
Oraşul ecologic este un obiectiv prioritar în urbanismul viitorului. Conferinţa Naţiunilor Unite
asupra mediului înconjurător (Rio de Jeniro, 1992) şi asupra aşezărilor umane (Hbitat II, Istanbul,
1996) au condus la crearea unui mediu deosebit de favorabil pentru implementarea schimbărilor în
concepţia urbanistică.
Oraşul ecologic se individualizează prin măsura în care considerentele de mediu sunt incorporările
în elaborarea deciziilor atât în sectorul public, cât şi în cel privat.4
1.2 Generarea deşeurilor municipale, aspect cantitative si calitative
In contextual unei urbanizări accelerate, asigurarea la un nivel corespunzător a elementelor de
infrastructura si a celor de servicii de gospodărie comunala (apa, canal, termie, transport, salubritate
etc.) presupune un efort deosebit din partea edililor si a factorilor de decizie.
4 Idem8
Se impun noi soluţii, noi tehnici, noi echipamente si nu in ultimul rand noi concepţii si strategii de
abordare.
Legat de deşeuri, este necesar a menţiona ca acestea se reproduce in prezent mai repede ca oamenii.
Ele au o viaţă mult mai lunga si presupun uneori sute sau chiar mii de ani înainte de a se
descompune total, ca forma de reintegrare in natura.
La scara unei naţiuni, a unei antreprize sau a unui simplu cetăţean, nimeni nu mai poate ignora acum
faptul ca asemănătoare unor forme de relief, munţii de deşeuri cresc cu câţiva metri in fiecare an,
transformând peisajele, poluând apa, aerul si solurile si reducând in mod semnificativ resursele in
materii prime, reprezentând un simbol al unei societăţi ce iroseşte într-un mod nepermis resursele
naturale.
Pana nu demult deşeurile produse de oameni nu reprezentau o problema însemnata deoarece:
· Populaţia, predominant rurala, utiliza in cea mai mare parte deşeurile ce le producea
· Obiectele create de om erau constituite din material degradabile
In vârful” producătorilor” de deşeuri menajere se afla SUA cu peste 700 kg/loc/an, in special din
cauza aportului adus de ambalaje, iar pentru tarile europene nu se poate face o corelaţie intre nivelul
de civilizaţie – de dezvoltare sa spunem – sau de preocupare pentru mediu si de cantităţile produse:
Cehia si Grecia au cel mai mic nivel, iar Finlanda cel mai mare, România situându-se la nivel mediu
cu 400 kg/loc/an, cifra fiind discutabila, deoarece numai doua depozite de deşeuri urbane: Bucureşti
si Timişoara, au bascule pentru cântărit autogunoierele. Cantitatea de deşeuri produsa nu este totul
insa, caci la fel de importanta este si procentul in care ele sunt reciclate.
La modul general, dealurile sunt un rezultat inevitabil al activităţilor si evoluţiei societăţii umane
având următoarele cauze:5
· Biologice – rezultat al ciclurilor vitale in lumea plantelor, animalelor si a omului
· Chimice – toate reacţiile chimice sunt guvernate de principiul conservării energiei rezultând
in final un produs utilizabil dar si elemente neutilizabile. Chiar si energia pierduta prin
căldura, vibraţii, zgomote produce poluare, chiar daca nu este luata in considerare ca desu;
· Tehnologice – din procesele de prelucrare si transformare a materiilor prime si materialelor;
5 Rojanschi V., Bran F.,(2002), “Politici si strategii de mediu”, Bucuresti: Ed.Economica, pp.182-1859
· Economice – toate produsele au o durata fizica, sau depinzând de actualitate sau chiar moda,
limitata;
· Comerciale – atractivitatea unor noi produse le elimina pe cele vechi, iar ambalajele joaca
uneori un rol hotărâtor in reclama si marketing, devenind rapid deşeuri
· Accidentele – in cadrul inevitabilelor disfuncţionalităţi ale sistemelor de producţie si a
riscurilor tehnologice si natural majore
· Ecologice – întrucât chiar activităţile de depoluare creează deşeuri; de exemplu depoluarea
izolaţiilor din azbociment de la izolaţii.
In România problema deşeurilor orăşeneşti – menajere a devenit tot mai acuta datorita pe de o parte
creşterii cantităţii acestora, iar pe de alta parte datorita impactului lor negative, tot mai pronunţat,
asupra mediului înconjurător.6
Sesizarea pericolului pe care îl reprezintă acumularea deşeurilor, a declanşat in România acţiunea de
cunoaştere, urmărire si dorinţa de îmbunătăţire treptata a circuitului deşeurilor, de la apariţia lor, la
sursa, si pana la eliminarea lor finala.
In prezent, in practica eliminării deşeurilor se parcurge insa o perioada dificila prin creşterea
continua a cantităţii de deşeuri si lipsa mijloacelor tehnice (instalaţii, utilaje adecvate) pentru
colectarea, prelucrarea, reciclare si valorificare. Conştientizarea acestei situaţii oblige la eforturi
pentru unirea posibilităţilor interne cu sprijinul extern – material sau financiar – in scopul creării
bazelor unui sistem de gestiune care, in timp, sa conducă la “ecologizarea”, din punct de vedere al
deşeurilor, a tuturor activităţilor.
Producerea de deşeuri este rezultatul activităţilor economice si gospodăreşti. Cantitatea si calitatea
deşeurilor urbane depinde de standardul de viaţă si de modul de consum al populaţiei, iar deşeurile –
industrial – atât cele periculoase, cat si cele nepericuloase – depind de tehnologiile folosite pentru
prelucrarea materiilor prime in cadrul proceselor de fabricaţie.
Majoritatea deşeurilor de producţie se elimina fie pe depozitele industrial ale producătorilor, fie pe
depozitele reintroduse in circuitul economic in cadrul aceluiaşi proces tehnologic (reciclarea
industrial) ori utilizate ca materii prime secundare sau combustibile in alte procese tehnologice ale
aceleiaşi întreprinderi (acţiuni de minimizare). Anumite tipuri de deşeuri sunt vândute ca materii
6 Idem10
prime secundare altor întreprinderi, care fie le reciclează direct, fie le pregătesc in vederea reciclării
(agenţi economici tip REMAT).7
Deşeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban şi rural din
gospodării, instituţii, unităţi comerciale, unităţi economice (deșeuri menajere şi asimilabile), deșeuri
stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, precum şi deşeuri din construcţii şi
demolări colectate de operatorii de salubrizare.
Colectarea deșeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţilor, direct (prin serviciile de
specialitate din cadrul Consiliilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază
de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).
Pentru colectarea, validarea şi prelucrarea datelor și informaţiilor referitoare la generarea și
gestionarea deșeurilor Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţiile Judeţene pentru
Protecţia Mediului realizează ancheta statistică privind generarea şi gestionarea deșeurilor,
cunoscută ca aplicaţia MEDIUS.
Baza de date, MEDIUS cuprinde 5 tipuri de chestionare care sunt completate de operatorii
economici, astfel:8
· PRODDES – date furnizate de generatorii de deșeuri;
· MUN – date furnizate de operatorii de salubritate;
· TRAT – date furnizate de operatorii instalaţiilor de tratare a deșeurilor;
· COLECTARE/TRATARE – date furnizate de operatorii economici cu cod CAEN rev.1
5157, 3710 şi 3720;
· NĂMOL – date furnizate de operatorii staţiilor de epurare orăşeneşti şi industriale.
Baza de date cuprinde toţi parametrii necesari pentru a asigura atât urmărirea implementării
legislaţiei în domeniul deşeurilor, cât și elaborarea rapoartelor care trebuie transmise la
CE/EUROSTAT.
În anul 2010, cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii
specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 5,82 milioane tone. Faţă de
cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2009, în 2010 aceasta a înregistrat o scădere de
aproximativ 16%. Pe fondul crizei economice, consumul mai redus a dus la generarea unei cantităţi
mai mici de deșeuri atât de la populaţie cât şi din sectorul economic.
7 Carmen T. , Managementul mediului , (2004), Bucuresti: Edidura ASE, pp.125-1268 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 07.02.2014 la ora 11:00
11
Din cantitatea totală de deșeuri municipale colectată, 78,5% este reprezentată de deșeurile menajere
și asimilabile.9
Deşeuri totale colectate de municipalităţi, in anul 2010
Tabel 1Deseuri colectate Cantitatea colectata-mii tone Procent %deseuri menajere 4572,06 78,50%deseuri din servicii munincipale
753,75 12,90%
deseuri din constructii/demolari
497,51 8,60%
TOTAL 5823,31 100% Sursa:Agentia Nationala pentru Protectia Mediului
Compoziţia procentuală, pe tip de material, a deşeurilor menajere colectate în 2010Tabel 2
MATERIAL PROCENTAJHartie si carton 9,9Sticla 4,1Metale 2,3Materiale plastice 9,9Biodegradabile 56Altele 15,8Lemn 2Total 100%
Sursa:baza de date Medius 2010
Deşeuri municipale colectate, pe principalele categorii de deșeuri, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010 (- mii tone -)
Tabel 3Regiuni de dezvoltare
Total Deşeuri menajere şi asimilabile
Deşeuri din servicii
municipale
Deşeuri din construcţii şi
demolăriBucureşti-Ilfov 1151,31 813,58 185,63 152,1Sud-Est 895,14 711,86 160,18 23,1Nord-Vest 851,28 739,1 87,16 25,02Centru 691,08 525,36 92,45 73,26Nord-Est 681,75 526,5 54,71 100,55Vest 676,36 545,23 64,52 66,61Sud-Muntenia 586,69 452,69 83,65 50,34Sud-Vest Oltenia 289,7 257,74 25,45 6,52
Total 5823,31 4572,06 753,75 497,5
9 Idem12
Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului10
Colectarea deşeurilor municipale în regiunile de dezvoltare ale RomânieiFigura 1
Bucureş
ti-Ilfov
Sud-Es
t
Nord-Vest
Centru
Nord-Es
tVest
Sud-M
untenia
Sud-Vest
Olte
nia0
200
400
600
800
1000
1200
1400
Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate în perioada 2006-2010 (- mii tone -)
Tabel 42006 2007 2008 2009 2010
Total deșeuri municipale generate, din care:
8866,42 8895,19 9251,00 8440,00 7073,42
1. deșeuri generate şi necolectate (estimate)*
2057,58 1973,53 1879,83 1501,29 1250,10
2. deșeuri municipale colectate, din care:
6808,84 6921,66 7371,17 6938,71 5823,31
- deșeuri menajere și asimilabile 5362,44 5243,18 5669,12 5283,35 4572,06
- din servicii municipale 972,05 944,76 889,23 981,42 753,75
- construcţii şi demolări (inclusiv alte tipuri de deșeuri)
474,35 733,72 812,82 673,94 497,51
Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
Analizând datele din tabelul de mai sus se constată o tendinţă de creștere a cantităţii de deșeuri
municipale generată până la nivelul anului 2008, după care urmează o descreştere a acestei cantități,
aceasta datorându-se situaţiei economice din perioada respectivă (criza economico-financiara,
10 Idem13
diminuări salariale în sectorul bugetar, etc.). Această tendinţă este comparabilă cu rata anuală de
creştere a produsului intern brut (PIB) şi a consumului final (CF), indicator care exprimă folosirea
bunurilor și serviciilor. Astfel, se constată faptul că, pe fondul crizei economico-financiare ce a
afectat întreaga lume începând cu cea de a doua jumătate a anului 2008, valoarea PIB al României,
începând cu anul 2009, înregistrează o diminuare semnificativă faţă de intervalul de timp imediat
precedent.
Indicatori de generare a deșeurilor municipal
Tabel 5Anul Deşeuri municipale (kg/loc.an)2006 4102007 4122008 4302009 3932010 330
Media 395Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului11
1.3 Reciclarea, opţiune pentru gestionarea deşeurilor municipale
Recuperarea şi reciclarea materialelor refolosibile nu prezintă o activitate de dată recentă. Din
totdeauna au existat oameni preocupaţi să colecteze, să prelucreze şiş a folosească produse
degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.
Declanşarea primului şoc petrolier (1972) a făcut însă ca omenirea să se vadă, pentru prima dată,
confruntată cu o realitate dură, şi anume: resursele natural sunt limitate cantitativ, ceea ce a impus
necesitatea de a gândi dezvoltarea economică în noi termini.
S-a ajuns astfel, la înţelegerea realităţii că recuperarea şi reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă
mijloace de soluţionare a contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul
restrictive al resurselor.
În acelaşi timp a conştientizat o altă primejdie care pândea - degradarea ecologică continuă - ceea ce
a adăugat o nouă dimensiune problematicii reciclării materialelor. Cele două domenii – cel al
reciclării şi cel al protecţiei mediului – interferă profund, intensificarea reciclării diminuând sensibil
presiunea poluantă asupra mediului.
11 Idem14
Abordând problema recuperării şi recirculării resurselor refolosibile din acest unghi, numeroase ţări
au trecut la o coordonare unitară, pe ansamblul complexului lor, economic a acestei activităţi,
opţiunile fiind diferite, în funcţie de condiţiile specific ale fiecăreia.
S-au intensificat acţiunile pentru reglementarea activităţilor de recuperare, cele pentru stabilirea
formelor organizatorice de colectare, precum şi eforturile de cercetare pentru găsirea celor mai
eficiente căi de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile.
Odată cu dezvoltarea acestei activităţi, a apărut necesitatea realizării unor dialoguri la nivel
internaţional, ceea ce a condus la apariţia unor organisme specializate. În acest context este demn de
menţionat Biroul Internaţional al Recuperării (constituit încă din 1948 la Paris, din iniţiativă a 4 ţări:
Franţa, Marea Britanie, Olanda şi Belgia), organizaţie fără scop lucrative, ai cărei membrii sunt
federaţii naţionale reprezentând firme de reciclare din întreaga lume. 12Necesitatea unei cât mai
corecte şi mai rapide informări a participanţilor la procesul de reciclare a determinat apariţia unor
publicaţii de specialitate, care influenţează vizibil generatorii şi utilizatorii de resurse refolosibile,
precum şi raporturile opţionale ce se stabilesc între aceştia.
O mare parte din deșeurile pe care le aruncăm pot fi reciclate. Reciclarea reduce cantitatea de
deșeuri care ajung la depozitele de deșeuri, reducând în acelaşi timp volumul de materiale obţinute
din mediul natural. Acest lucru este important deoarece Europa este dependentă de importurile de
materii prime, iar reciclarea furnizează industriilor UE resurse esenţiale provenite din deşeuri, cum
ar fi hârtie, sticlă, plastic și metale, precum și metale preţioase extrase din aparatele electronice
utilizate. Politica UE referitoare la deșeuri urmăreşte ca acestea să fie utilizate pe cât posibil ca
materii prime pentru producerea de noi produse. De asemenea, prin reciclare se realizează și o
economie de energie: de exemplu, prin reciclarea unei cutii de aluminiu se economiseşte
aproximativ 95% din energia necesară pentru producerea aceleiaşi cutii din materii prime. UE a
stabilit obiective de reciclare pentru multe tipuri de deșeuri, inclusiv vehicule scoase din uz,
echipamente electrice și electronice, baterii şi ambalaje, deșeuri municipale și deșeuri provenite din
construcţii şi demolări.
Statele membre se străduiesc să pună în aplicare sisteme pentru a asigura îndeplinirea acestor
obiective. Aceste sisteme includ responsabilitatea extinsă a producătorului, atribuind producătorilor
responsabilitatea pentru întregul ciclu de viaţă al produselor și pentru ambalajele pe care le produc,
inclusiv ultima etapă a ciclului de viaţă, atunci când acestea devin deșeuri.13
12 Vladimir R., Florina B., Gheorghita D., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti: Ed. Economica, pag.28313 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 15.02.2014 la ora 19:30
15
În România, primele unităţi organizate de recuperare datează din anul 1949. Astăzi, în ţara noastră
funcţionează circa 250 de societăţi specializate în recuperare (cu capital de stat şi privat) şi care
lucrează efectiv, la care trebuie să adăugăm alte numeroase firme din sfera de producţie sau a
cercetării preocupate sau chiar antrenate efectiv în activităţi de reciclare.
Graţie eforturilor acestor societăţi, sprijinite în marea majoritate a cazurilor de organele
administraţiei publice locale, s-au reuşit recuperarea unor volume apreciabile de material reciclabile,
care înseamnă nu numai tot atâtea cantităţi de materie primă pentru o serie de sectoare din economie
şi uneori economie valutară, dar reprezintă, în acelaşi timp, tot atâţia factori poluanţi sau de
dezechilibru ecologic mai puţin.
Ne mai întâlnim cu afirmaţia de genul – Reciclarea este un sector în care nu se face aproape nimic
sau Reciclarea – activitate aproape complet neglijată.Este foarte adevărat că nivelul recuperării a
scăzut, comparative cu 1989 – de exemplu – dar cauzele trebuie căutate nu în sfera “lipsei de
interes, de iniţiative sau a nepriceperii celor angajaţi în aceste activităţi”.
Când analizăm activitatea de recuperare, în mod obligatoriu trebuie să avem în vedere evoluţia
producţiei industriale, a consumului intern şi de ce să nu recunoaştem, gradul de capitalizare actual
al societăţilor de recuperare şi nivelul blocajului financiar – care influenţează şi activitatea acestor
agenţi, îndeosebi în relaţia cu populaţia.14
Organizarea şi gestionarea mai eficientă a materialelor refolosibile în ţara noastră se impune ca o
prioritate de prim ordin în procesul tranziţiei economiei româneşti la modelul de piaţă, în eforturile
de stabilire şi relansare a activităţii economice.
În conturarea liniilor directoare ale dezvoltării în perspectivă a secolului reciclării materialelor
refolosibile în economia ţării noastre, trebuie pornit de la câteva premise esenţiale, majoritatea
încurajatoare:
· Potenţialul de material refolosibile este ridicat, aceasta constituind un argument de bază în
evaluarea eficienţei activităţii economice;
· Suportul tehnic şi tehnologic la nivel naţional al acestei activităţi ete relative modest, dar
poate fi simţitor îmbunătăţit fără eforturi investiţionale deosebite;
14 Vladimir R., Florina B., Gheorghita D., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti: Ed. Economica pag.28316
· Organizarea structural a activităţii de reciclare a materialelor refolosibile la nivel naţional
este suficient de simplă, suplă şi eficientă; îmbinarea în viitor, în cadrul acesteia, a formelor
de proprietate de stat şi private este în măsură să-i sporească apreciabil valenţele;
· Nivelul de sensibilizare a agenţilor economici şi a populaţiei cu privire la importanţa şi
imperativele reciclării materialelor este redus, dar poate fi sensibil îmbunătăţit prin acţiuni
concertate de mediatizare, susţinută şi de industrie la scară amplă.
Strategia în domeniul reciclării vizează următoarele obiective principale:
1. Prevenirea formării deşeurilor prin promovarea tehnologiilor curate şi a ecoproduselor;
2. Valorificarea deşeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare şi triere colectivă;
3. Eliminarea finală a deşeurilor care nu şi-au găsit o soluţie de valorificare.
Aceste obiective vor fi realizate prin:
- Crearea cadrului legislative specific;
- Încurajarea activităţii de recuperare şi reutilizare;
- Reducerea depozitării deşeurilor;
- Promovarea cercetării ştiinţifice;
- Monitorizarea;
- Programe educaţionale.15
Ierarhia deşeurilorFigura 2
15 Idem17
Ierarhia deșeurilor stabilește în general o ordine de priorități pentru ceea ce reprezintă cea mai bună
opțiune din punct de vedere al protecției mediului în materie de deșeuri.Prevenirea este primul pas
în ierarhia deşeurilor, ca primă opţiune pentru evitarea generării de deşeuri prin acţiuni şi măsuri
premergătoare încă din faza de proiectare sau prin eficientizarea proceselor.Prevenirea generării de
deşeuri, precum şi promovarea reciclării şi valorificării deşeurilor, conduce la creşterea eficienţei
utilizării resurselor ca bază a creşterii economice durabile.
Capitolul 2: Analiza gestionării deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov
2.1 Caracteristici economice şi demografice ale regiunii
Teritoriul pe care se află Bucureştiul şi localităţile ce intră în componenţa judeţului Ilfov cuprinde
două subunităţi ale Câmpiei Vlăsiei: în nord, Câmpia Snagovului şi în sud, Câmpia Bucureştiului.
Bucureştiul se află situat în Câmpia Vlăsiei (parte componentă a Câmpiei Române), la 54-90 m
altitudine, pe râurile Dâmboviţa şi Colentina, la intersecţia paralelei de 44º25′50″ lat N cu
meridianul de 26º06′50″ lon E. Oraşul, cu o suprafaţă de 228 km2, are o formă circulară cu axe
măsurând 24 km nord - sud şi 22 km est - vest.16
Harta Regiunii Bucureşti-Ilfov
16 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 17.02.2014 la ora 13:00
18
Figura 217
Câmpia Snagovului se desfăşoară pe cea mai mare parte a judeţului Ilfov şi prezintă altitudini
absolute de 80-110 m (98,9 m - Mogoşoaia; 85,8 m - Tunari; 103,7 m - Corbeanca) şi o uşoară
înclinare spre sud-est. Are mai multe păduri (Cocioc, Ciolpani, Snagov), reprezentând resturi din
codrii de odinioară ai Vlăsiei. Este străbătută, pe direcţia NV-SE, de unele râuri precum
Cociovaliştea, Vlăsia, Ialomiţa şi de lacul Snagov rezultat prin bararea zonei de vărsare a râului
Snagov în Ialomiţa de către aluviunile acesteia.
Câmpia Bucureştiului are un aspect plan, prezentând o înclinare uşoară spre SE şi se situează la
altitudini absolute variind între 96,3 m la Chiajna şi 54,5 m în Valea Dâmboviţei, la Popeşti-
Leordeni. Singurele văi care o fragmentează pe direcţia NV-SE sunt cele ale Dâmboviţei şi
Colentinei, adâncimea acestora înregistrând 15-20 m.
În arealul oraşului, din cauza densităţii mări a construcţiilor şi a amenajărilor urbanistice, valorile
hipsometrice ale reliefului sunt atenuate, distingându-se greu aspectele microreliefului.
Valea Dâmboviţei, ce trece prin centrul oraşului, străbătându-l pe direcţia NV–SE, are o luncă largă
de cca. 22 km lungime cu lăţimea maximă de 2,5 km. Valea Colentinei este mai îngustă şi are un
coeficient de sinuozitate mai ridicat; la Străuleşti sau la Herăstrău atinge o lăţime de 1–1,5 km.
17 http://www.rapitori.ro/harti_judete.php?title=harta+bucuresti,+ilfov&id=23, accesat în data de 17.02.2014 la ora 21:00
19
Înclinarea sa uşoară în profil longitudinal favorizează crearea de-a lungul ei a unei salbe de lacuri
(Străuleşti, Mogoşoaia, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Cernica, Pantelimon) ce conferă un
caracter deosebit de pitoresc unei importante zone a oraşului.18
Clima oraşului este temperat continentală, cu uşoare nuanţe excesive şi cu unele diferenţieri ale
valorilor temperaturii aerului cauzate de încălzirea suplimentară a reţelei stradale din interiorul său,
de arderile de combustibili industriali şi casnici, de radiaţia exercitată de zidurile clădirilor etc.
Astfel, valorile temperaturii medii anuale cresc de la periferia oraşului spre centrul acestuia.
Temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 42,4 ºC (5 iulie 2000, la staţia meteorologică
Bucureşti Filaret), iar minima absolută de –32,2 ºC (25 ianuarie 1942, la staţia meteorologică
Bucureşti Băneasa). Verile sunt calde uneori toride şi deseori secetoase, iar iernile sunt reci, cu
zăpezi abundente însoţite frecvent de viscole. În general iernile durează de la sfârşitul lunii
noiembrie până la sfârşitul lunii februarie. Primăverile sunt de obicei scurte, cu contraste termice
evidente de la o zi la alta. Cantitatea de precipitaţii însumează cca. 600 mm anual, cele mai mari
valori înregistrându-se în perioadă mai - iulie, ploile având şi caracter torenţial. Prima ninsoare cade
de obicei în ultima decada a lunii noiembrie, iar ultima, către sfârşitul lunii martie. Vânturile
dominante bat dinspre E şi NE (îndeosebi iarna), cu viteze medii anuale de 3-4 m/s şi dinspre S şi
SV în restul anului. Cele mai mari viteze ale vântului se înregistrează iarna, spulberând şi viscolind
zăpada. Creşterea continuă a gradului de poluare în interiorul oraşului, ca urmare a numărului mare
de întreprinderi industriale, automobile, şantiere de construcţii etc., sporeşte considerabil numărul
de zile în care se produce ceaţa.19
Evolutia populatiei toatale din regiunea Bucuresti-Ilfov (1990 – 2013)Figura 3
18 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 18.02.2014 la ora 15:0019 Idem
20
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
200 2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2100000
2150000
2200000
2250000
2300000
2350000
2400000
Populatie toatala
Sursa:INSSE20
Regiunea Bucuresti-Ilfov este cea mai densă populată regiune a României, având o populaţie de
peste 2.000.000 locuitori (cu o densitate de aproximativ 12000 locuitori pe ), fapt ce o
încadrează în categoria regiunilor NUTS 2, asimilate regiunilor cu un prag demografic situat între
800.000 şi 3.000.000 milioane de locuitori.
În perioada 2005-2011 regiunea şi-a sporit numărul de locuitori, de la 2.209.768 persoane în anul
2005, la 2.267.419 în anul 2011, în valori procentuale creşterea fiind de 2,6%.
Populaţia regiunii este distribuită invers proporţional cu dimensiunea celor două entităţi
administrative. Populaţia municipiului Bucureşti, este cea mai mare aglomerare urbană din România
(cu o densitate de peste 8000 locuitori/ ), reprezintă circa 85% din populaţia regiunii, iar
populaţia judeţului Ilfov acoperă restul de 15% din total.
Structură pe sexe a populaţie evidenţiază o repartizare aproape echilibrată a populaţiei în regiunea
Bucuresti-Ilfov, 47% din populaţia totală a regiunii fiind bărbaţi, iar 53% femei.21
La nivelul regiunii Bucuresti-Ilfov, populaţia încadrată în grupa de vârsta 0-14 ani prezintă o
traiectorie ascendentă, crescând cu 14% între anii 2005-2011 şi acoperind un procent de 12% din
totalul populaţiei regionale. Numărul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a crescut în
perioada 2005-2011 cu aproape 1% şi acoperă un procent de peste 73% din totalul populaţiei
regionale. Populaţia din grupa de vârsta 64 de ani şi peste îşi diminuează numărul cu aproape 1,2%
între anii 2005-2011 şi acoperă un procent de aproape 15% din totalul populaţiei regionale.
20 https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP101A, accesat în data de 20.02.2014 la ora 19:3021 http://www.adrbi.ro/media/8530/2.4 Structura socio demografica a populatiei.pdf, accesat în data de 20.02.2014 la ora 22:00
21
Fenomenul îmbătrânirii populaţiei s-a evidenţiază în toată perioada 2005-2011, numărul persoanelor
cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani fiind în scădere la nivel naţional, la fel ca şi numărul persoanelor
din categoria populaţiei active (15-64 ani), în timp ce numărul persoanelor cu vârsta de peste 64 ani
este în creştere.
În ceea ce priveşte structura etnică a regiunii Bucuresti- Ilfov, în conformitate cu rezultatele
recensământului din anul 2011, 86,3% din totalul populaţiei regiunii este de etnie română.
Următoarea etnie care se remarcă prin ponderea importantă în totalul populaţiei regiunii este cea
romă, cu o pondere de 1,74%. Celelalte 3 etnii cu ponderi importante în regiune sunt: maghiarii
(0,16% din totalul regional), turcii (0,13% din totalul regional) şi chinezii (0,08% din totalul
regional).
Durata medie a vieţii (speranţa la viaţă) a populaţiei din Regiunea Bucuresti-Ilfov în 2011 a fost de
75,55 ani (71,94 ani – masculin şi 78,92 ani – feminin), în creştere cu aproximativ 2 ani, faţă de
valoarea înregistrată în 2005, 73,84 ani (70,21 ani – masculin şi 77,24 ani – feminin).
Rata mortalităţii infantile, la nivelul regiunii Bucuresti-Ilfov, prezintă un trend descrescător în
intervalul 2005-2013, diminuându-şi valoarea de la 9,5% în anul 2005, la 5,7% în anul 2011.22
Mediul economic al regiunii este deosebit de atractiv datorită structurii instituţionale existente, a
forţei de muncă calificate şi a sistemului de comunicaţii mai dezvoltat decât în alte regiuni ale ţării.
Potenţialul şi structurile economice sunt diferenţiate între judeţ şi municipiu: agricultura are o
prezenţă dominantă în economia judeţului Ilfov, iar economia capitalei este caracterizată de
dezvoltarea sectoarelor de servicii. Sectorul serviciilor este bine dezvoltat, cu precădere în ceea ce
priveşte telecomunicaţiile, intermedierile financiare, educaţia şi cercetarea, transportul şi
depozitarea, turismul şi serviciile culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv software) şi
comerţul. Având în vedere funcţia de capitală pe care o îndeplineşte Bucureştiul, administraţia
publică concentrează, de asemenea, un număr important de angajaţi.23
Bucureştiul este o zonă urbană, în timp ce Ilfov are caracteristicile unui judeţ predominant rural.
Valorile indicatorilor economici pentru Bucureşti sunt mai mari decât cele pentru Ilfov, în termeni
de PIB şi de numărul întreprinderilor la 1000 locuitori; economia Bucureştiului este mult mai
orientată spre servicii, în timp ce cea din Ilfov este orientată spre industrie.
22 Idem23 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15. accesat în data de 21.02.2014 la ora 11:00, RaportstareamediuluiregionalARPMBucureti2012.doc, pp.6-10
22
Infrastructura este subdezvoltată în Ilfov, atât în comparaţie cu Bucureştiul, dar şi cu media
României, în special în ceea ce priveşte reţelele de apă.
Bucuresti-Ilfov se situează pe poziţia 175 în Clasificarea Regională a Europei (dintr-un număr total
de 280 regiuni), după Budapesta (47), Bratislava (67), Praga (87), Varşovia (104).24
2.2 Dinamica generării deşeurilor municipale
Deşeurile sunt un produs logic al vieţii societăţii moderne şi ca atare sunt generate peste tot; în toate
procesele de producţie şi consum şi în cantităţi care par din ce în ce mai mari.
Deşeurile conţin de obicei o proporţie însemnată de materiale valorificabile care pot fi (re) utilizate
în procesul de producţie, ceea ce face să scadă nevoia de a folosi mereu materiale noi. Într-un sistem
sănătos, bine organizat, de colectare a deşeurilor, împrăştierea necontrolată a deşeurilor în mediu
este prevenită, creându-se şi întărindu-se posibilitatea reutilizării acestor materiale.25
Termenul de “deşeuri menajere” face referinţă doar la deşeurile provenite din activităţi casnice sau
asimilabile cu acestea, colectate în amestec sau selectiv, dar şi cele asimilabile cu acestea (care
prezintă compoziţie şi proprietaţisimilare) generate în instituţii, industrie, comerţ, sectorul public
sau administrativ.
Termenul de “deşeuri municipale” desemnează atât deşeurile menajere cât şi deşeurile voluminoase
colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe,
deşeuri stradale).
Termenul de “nămol orăşenesc” se referă la nămolul rezidual de la instalaţiile de tratare a apelor
uzate care tratează apele uzate urbane şi menajere şi nămolul rezidual de la fosele septice şi alte
instalaţii similare de tratare a apelor menajere.
Termenul de “deşeuri din construcţii şi demolări” face referinţă la deşeurile rezultate din activităţi
precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sau parţială a clădirilor şi
infrastructurii civile, modernizarea şi întreţinerea străzilor.
Termenul de “deşeuri biodegradabile” desemnează atât deşeurile de la populaţie şi din activităţi
comerciale care suferă descompunere anaerobă sau aerobă cât şi deşeurile alimentare şi vegetale,
hârtia şi cartonul (de calitate joasă). Deşi, hârtia şi cartonul fac parte din grupa deşeurilor
biodegradabile, este indicată reciclarea şi recuperarea acestora, mai ales în cazul unei calităţi
24 http://mdrl.ro_documentescheme_grantdoc_referintabio_RMDB_7.pdf, accesat în data de 01.03.2014 la ora 21:0025 http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/fluxuri_deseuri.htm, accesat în data de 01.03.2014 la ora 23:00
23
ridicate, pentru atingerea obiectivelor propuse pentru reciclarea şi recuperarea materialelor
reciclabile. În conformitate cu Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenţa gestiunii
deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, în categoria
deşeurilor municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii, nămolul orăşenesc şi
deşeurilor din construcţii şi demolări sunt cuprinse tipurile de deşeuri care se regăsesc la codurile:26
Generarea deşeurilor depinde de factori precum: activităţile economice, producţia şi consumul de
bunuri, modificările demografice, inovaţiile tehnologice, etc. Măsuri de prevenire concrete pot fi
luate din faza de proiectare (respectiv, politica produsului şi minimizarea conţinutului substanţelor
chimice periculoase) prin întărirea rolului educaţiei şi informaţiei în promovarea producţiei şi a
consumului durabil, precum şi prin promovarea importanţei achiziţiilor publice verzi.
Principalii parametri care pot influenţa generarea deşeurilor sunt:
· evoluţia populaţiei;
· schimbări economice;
· schimbări privind cererea şi natura bunurilor de larg consum;
· schimbări în tehnologiile de producţie;
· metode noi de tratare a deşeurilor.
Producerea deşeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre
activităţile umane şi mediu. Generarea deşeurilor urmează, de obicei tendinţele de consum şi de
producţie.
Deşeurile municipale şi asimilabile celor menajere sunt deşeurile menajere generate în gospodăriile
populaţiei, în unităţi economico-sociale, deşeurile din pieţe şi grădini, deşeurile stradale, deşeurile
din construcţii şi demolări şi nămolurile de la staţiile de epurare ale apelor uzate orăşeneşti.27
În ceea ce priveşte generarea deşeurilor municipale, se constată că atât în România cât şi la nivelul
întregii UE se înregistrează tendinţe de creştere a acestor cantităţi. În intervalul 1995–2009,
cantităţile de deşeuri municipale generate au crescut cu cca. 6% în România, la nivelul întregii UE
înregistrându-se o creştere mai accelerată, de cca. 15% în acelaşi interval.
26 http://pmb.ro/servicii/gestionare_deseuri/docs/Plan%20Gestionare%20deseuri.pdf, accesat în data de 05.03.2014 la ora 18:0027 http://apmct.anpm.ro/generarea_si_gestionarea_deseurilor-3994, accesat în data de 05.03.2014 la ora 19:00
24
În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurile menajere (cca
81%), în timp ce deşeurile stradale şi deşeurile din construcţii şi demolări au aproximativ aceeaşi
pondere (10%, respective 9%) 3. Peste 90% din deşeurile municipale colectate sunt eliminate prin
depozitare.
De asemenea, în România, colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării
deşeurilor de ambalaje provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale
plastice) se practică într-o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte iniţiate de societăţile
de salubrizare şi primării, în colaborare cu operatorii economici care pun pe piaţă ambalaje şi
produse ambalate. Aceste proiecte sunt în derulare, în colaborare cu asociaţiile de locatari (pentru
populaţie), şcoli, instituţii şi operatori economici, extindere a lor în funcţie de rezultatele obţinute
fiind legată de fondurile disponibile. În anul 2011 au fost identificate 698 localităţi unde s-a
implementat colectarea selectivă.28
În Bucureşti producţia specifică de deşeuri este estimată la 442 kg/loc/an în 2003 şi este cu aproape
15% mai mult decât media pentru România, calculată de Eurostat la 383 kg/loc/an pentru 2003.
Valoarea este relativ mare comparativ cu ţări ca Polonia, Cehia, Slovacia şi Statele Baltice, toate ţări
integrate în UE cu un fundal economic similar.29
2.3 Societăţi comerciale implicate în gestionarea deşeurilor
Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea
acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deșeuri după închidere.
În România, responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor municipale aparţine administraţiilor
publice locale, care, prin mijloace proprii sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un
operator autorizat, trebuie să asigure colectarea (inclusiv colectarea separată), transportul, tratarea,
valorificarea și eliminarea finală a acestor deșeuri.
La nivelul anului 2010, cca 95% din cantitatea de deșeuri municipale (exclusiv deșeurile din
construcții și demolări), colectată de operatorii de salubrizare, a fost eliminată prin depozitare, ratele
de reciclare şi valorificare a acestor tipuri de deșeuri fiind încă foarte reduse. În anul 2010, din
5325,81 mii tone deșeuri municipale colectate de operatorii de salubritate (exclusiv deșeuri din
28 http://www.mmediu.ro/file/2012-10-26_eipsngd.pdf, accesat în data de 07.03.2014 la ora 21:4529 http:// pmbuc.anpm.ro/.../ARPM%20 BUCURESTI / Deseuri /PRGDRegiunea8 , accesat în data de 07.03.2014 la ora 23:30
25
construcţii şi demolări), au fost valorificate 296,14 mii tone, prin reciclare materială sau valorificare
energetică. Valorificarea energetică se realizează, în primul rând, în fabricile de ciment care sunt
autorizate pentru coincinerarea deșeurilor municipale care sunt improprii reciclării materiale.
Gradul de valorificare redus are în primul rând cauze de natură tehnică (inexistenţa infrastructurii de
colectare separată și de sortare în cele mai multe zone ale ţării, respectiv lipsa capacităţilor de
reciclare pentru anumite tipuri de materiale), dar și economică (lipsa unor instrumente financiare
care să stimuleze/oblige operatorii de salubrizare să livreze deșeurile colectate către instalaţii de
tratare/valorificare şi nu către eliminare). Menţionăm şi faptul că, în paralel cu activitatea
operatorilor de salubrizare, există circuite paralele de colectare şi sortare a deșeurilor reciclabile din
deșeurile municipale (puncte de colectare autorizate, sortări ad-hoc la intrarea în depozitul de
deșeuri), dar care nu sunt cuantificate ca atare, ceea ce conduce la o scădere aparentă a valorii
ratelor de reciclare/valorificare a acestora, per ansamblu.30
În acelaşi timp, pentru anumite tipuri de deșeuri încă nu există practic opţiuni viabile de reciclare pe
plan naţional (de exemplu, pentru sticlă, se înregistrează atât o capacitate tehnică relativ redusă a
fabricilor de sticlă pentru a prelucra deșeuri, cât şi o lipsă de interes, având în vedere calitatea slabă
a deșeurilor de sticlă furnizate, respectiv costurile suplimentare care ar fi necesare pentru a obţine
deșeuri de calitate corespunzătoare).
Eliminarea deșeurilor municipale se realizează exclusiv prin depozitare. Până în prezent, în
România nu au fost puse în funcţiune instalaţii pentru incinerarea deşeurilor municipale.
Depozitarea deșeurilor municipale, în anul 2010, s-a realizat atât pe depozite conforme (27) care pot
continua operarea, cât și pe depozitele neconforme (106) care sistează activitatea conform
perioadelor de tranziţie aprobate de UE (prevăzute în H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea
deșeurilor).
În cursul anului 2010 au fost în funcţiune 106 depozite neconforme pentru deșeuri municipale, din
care 26 au sistat activitatea la 16 iulie 2010, în conformitate cu calendarul de sistare prezentat în
Planul de implementare al Directivei 1999/31/CE, precum și în H.G. nr. 349/2005 privind
depozitarea deşeurilor. Pe restul depozitelor de deșeuri municipale neconforme, cu perioadă de
tranziţie etapizată până la 16 iulie 2017, în prezent se efectuează îmbunătăţiri ale activităţilor de
operare și monitorizare.
30 http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf, accesat în data de 10.03.2014 la ora 21:20
26
De asemenea, au fost luate măsurile necesare pentru constituirea fondului de închidere şi urmărire
post-închidere (la momentul solicitării actelor de reglementare, deţinătorii de depozite au fost
obligaţi să prezinte dovezi privind constituirea fondurilor de închidere şi urmărire post/închidere a
depozitului).
În perioada 2004-2010, s-a sistat activitatea de depozitare pe 163 de depozite municipale
neconforme (conform anexei nr.5 din HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor), pentru care sunt
în curs de realizare studiile de fezabilitate și proiectele de închidere. Tot în această perioadă s-a
sistat activitatea de depozitare și pe două depozite conforme (Băicoi şi Câmpina-Băneşti, judeţul
Prahova), datorită epuizării capacităţii de depozitare a acestora31
În Municipiul Bucureşti, activitatea de colectare şi transport a deşeurilor menajere şi stradale
(DMS) se realizează de către societăţile S.C. REBU S.A. şi S.C. Compania Romprest Service -
Bucureşti în sectorul 1, S.C. SUPERCOM S.A. în sectorul 2, S.C. ROSAL GRUP S.R.L. în sectorul
3, S.C. REBU S.A. în sectoarele 4 şi 5, S.C. URBAN S.A. în sectorul 6, S.C. SALSERV
ECOSISTEM S.A.
În toate Consiliile Locale din judeţul Ilfov, există servicii de salubritate (din cele 40 de Consilii
Locale, în 8 serviciul de salubritate este asigurat de operatori economici ai Consiliului Local, iar în
32 Consilii Locale serviciul de salubritate este concesionat unor operatori economici de salubrizare,
alţii decât cei creaţi de Consiliul Local).
Aceştia sunt următorii: S.C. Compania ROMPREST Service S.A., S.C. RER Ecologic Service
București REBU S.A., S.C.ROSAL ECOLOGIC&RECYCLING SYSTEM S.R.L, S.C. SAL-
TRANS EXIM S.R.L., S.C. SALSERV Ecosistem S.R.L., S.C. Servicii Salubritate București S.A.,
S.C. URBAN S.A., S.C. Supercom S.A., Bucureşti, S.C. ECOVOL S.A., S.C. PROD Service Act
Snagov S.A.
Depozitarea deşeurilor menajere colectate de pe raza Municipiului Bucureşti şi judeţul Ilfov se face
pe următoarele amplasamente:
- Depozitul IRIDEX din Rudeni, Chitila;
- Depozitul VIDRA-Ecosud;
- Depozitul GLINA-Ecorec.
31 Idem27
În paralel cu depozitarea directă, o parte din deşeuri este supusă operaţiilor de sortare şi
balotare, reducând considerabil cantitatea de deşeuri depozitată pe depozitele ecologice.De
asemenea, marea parte din deşeurile biodegradabile sunt procesate în staţia S.C. URBAN S.A. din
Bd. Preciziei nr. 40, sector 6, Bucureşti şi trimise spre valorificare în instalaţiile de coincinerare din
ţară, fără a mai ajunge pe depozite.32
Situaţia Staţiilor de Sortare în 2011
Tabelul 6
JudetDenumirea
proiectului de investitie/adresa
BeneficiarFacilitati prevazute in proiectul de investitie
Stadiul actual
(in Capacitati
32 http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15, accesat în data de 11.03.2014 la ora 22:15
28
amplasamentuluioperare/in
curs de realizare)
Bucureşti
Sortarea fluxului de deseuri colectate
selectiv, de la populatie si agenti
economici; adresa :Bdul Preciziei
40 A, Sucursala Bucuresti
SC Urban SA
statie sortare in operare 30.000 t/an
BucureştiBalotarea deseurilor reciclabile de plastic,
carton si aluminiu
SC Urban SA
statie balotare in operare 15.000 t/an
Bucureşti
tratarea prin maruntire mecanica, a sortului ramas de la
statia de sortare, deseuri vegetale si
voluminoase
SC Urban SA
statie tratare in operare 20.000 t/an
Ilfov
Statie de sortare/oras Popesti-Leordeni, str. Soseaua de Centura,
nr. 2
SC Ecorec SA
SC Rosal Grup SA
- sortare deseuri: H+C,
mase plastice,metalice;
se face balotare.-banda transportoare a
resturilor de dupa sortare in corpul depozitului
functional11741,76
t/an/capacitate proiectata
Ilfov
Statie de sortare/com. Vidra, amplasament depozit conform de
deseuri
SC Ecosud SRL
sortare manuala cu 64 locuri,
balotarefunctional
1250 t/zi capacitate proiectata
IlfovStatie sortare/
oras Pantelimon, bd. Biruintei, nr. 98
SC Rosal Grup SRL
sortare manuala cu 14 locuri,
balotarefunctional 1100 t/an
IlfovStatie de sortare/oras Bragadiru, str. Soseua Alexandriei, nr. 229
SC Recycle Internation
al SRL
colectare, sortare manuala deseuri
nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare
functional 300 t/an33
Ilfov Statie de sortare /com Copăceni
CL Copăceni
Colectare, sortare manuala deseuri nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare
nu este funcţională
250 t/an
Ilfov Staţie de sortare /com Mogoşoaia
CL Mogoşoaia
colectare, sortare manuala deseuri
funcţională 250 t/an
33 Idem29
nemetalice; are in dotare o instalatie de balotare
Ţinta anului 2011 de reducere de la depozitare a deşeurilor biodegradabile; pentru judeţul Ilfov,
ţinta a fost: 12759 tone (calculată din ţinta anului 2013).
Prin Planul Regional pentru Gestiunea Deşeurilor pentru Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov s-au
stabilit cantităţile de deşeuri biodegradabile ce trebuie reduse de la depozitare în anii 2010 şi 2013.
Cartea Verde privind gestionarea deşeurilor biologice în Uniunea Europeană precizează ce
înseamnă deşeuri biologice.
În România, materia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă o componentă majoră.
În această categorie - deşeuri biologice - sunt cuprinse:
- deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
- deşeuri vegetale din parcuri, grădini;
- deşeuri biodegradabile din pieţe;
- teoretic, hârtia este biodegradabilă, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de
Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în
categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proastă calitate, ce nu poate fi
reciclată.
Procentul de reducere de la depozitare a deşeurilor biodegradabile în judeţul Ilfov, la ţinta anului
2011 a fost de 31 %.
Restul de 69 % (8661 tone) din deşeurile biodegradabile au fost depozitate în depozitele conforme
autorizate cu Autorizaţie integrată de mediu existentă în Reg. 8 Bucureşti-Ilfov.În Reg.8 Bucureşti-
Ilfov nu există staţie de compostare (aerobică sau anaerobică) a deşeurilor biodegradabile.
Cantitatea depozitată reprezintă 69 % din ţinta anului 2011.34
2.4 Programe si proiecte pentru promovarea reciclării
Gestionarea deşeurilor de ambalaje cuprinde: colectarea separată, sortarea, reciclarea sau
valorificarea energetică a acestora şi numai în ultimul rând eliminarea prin depozitare sau
incinerare.
34 Idem30
În conformitate cu planul de implementare al Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile
de ambalaje şi a Hotărârii Guvernului nr. 621/2005, modificată şi completată prin H.G. nr.
1872/2006, ce reglementează gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, autorităţile şi
instituţiile administraţiei publice locale împreună cu alţi factori implicaţi, au obligaţia să realizeze
colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, unul din angajamentele pe care
România şi le-a asumat în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană.
În vederea întocmirii bazei de date la nivel naţional pentru anul 2011, s-au solicitat informaţii cu
privire la colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje aflată în derulare în municipiul Bucureşti.
S-a realizat monitorizarea semestrială a extinderii implementării sistemului de colectare selectivă la
nivelul întregii ţări concomitent cu introducerea sau modernizarea serviciului de colectare.
Ca urmare a dezvoltării sistemelor de colectare a deşeurilor reciclabile, se vor avea în vedere crearea
şi dezvoltarea unor instalaţii de sortare şi procesare a deşeurilor în vederea reciclării.
Colectarea deşeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţii, direct (prin serviciile de
specialitate din cadrul Consiliilor Locale), sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază
de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare).
Colectarea selectivă a deşeurilor municipale (ambalajele şi deşeurile de ambalaje), se realizează în
Municipiul Bucureşti prin continuarea proiectelor pilot, iniţiate de către societăţile de salubrizare şi
primării, în colaborare cu asociaţiile de locatari (pentru populaţie), şcoli, instituţii şi agenţi
economici, fiind în continuă extindere, funcţie de rezultatele obţinute şi de fondurile disponibile35
În ceea ce priveşte colectarea selectivă în Judeţul Ilfov, aceasta este prezentă într-un număr restrâns
de localităţi, datorită neimplicării autorităţilor locale, care au obligaţia să asigure spaţii şi containere
pentru desfăşurarea acestei activităţi, în conformitate cu H.G. 621/2005, art. 19.
În condiţiile în care aproape toţi agenţii economici au predat responsabilitatea atingerii ţintelor
prevăzute de lege societăţii SC ECO-ROM AMBALAJE SA, putem, în baza raportului pentru anul
2011 al acestei societăţi să afirmăm că acestea au fost atinse şi chiar depăşite.
Obiectivele minime de reciclare şi valorificare energetică pentru anul 2011 au fost: hârtie şi carton-
60%, plastic 22,5%, PET 42%, sticlă 54%, metal 50%, aluminiu 17%, lemn 15%.
35 http://apmbuc.anpm.ro/raport_anual_privind_starea_mediului_la_nivelul_regiunii_bucuresti_ilfov-659, accesat în data de 12.03.2014 la ora 17:00
31
Operatorii de salubritate - SC ROSAL ECOLOGIC SA şi SC ECOVOL SA au colectat selectiv din
comunele şi oraşele judeţului Ilfov în anul 2011 o cantitate de 6523 kg PET şi 4595 kg plastic,
11345 kg hârtie şi carton, predate la SC COMAGRA SRL respectiv la SC DEMECO SRL. Deşi SC
COMPANIA ROMPREST SERVICE SA, are încheiate contracte cu Baloteşti, Brăneşti, Grădiştea,
Gruiu, Periş, Nuci, Dimieni, Dascălu, Moara Vlăsiei, Ştefăneşti, Chitila, Dragomireşti, încă nu a fost
implementat serviciul de colectare selectivă.36
În Municipiul Bucureşti se derulează 8 proiecte pilot pentru colectare selectivă şi pentru reciclare
PET-uri, sticlă, hârtie şi carton (colectate şi sortate), astfel:
· Proiectul” Să colectăm selectiv în gospodărie” aflat în derulare şi care este finanţat de S.C RER
Ecologic Service REBU S.A, beneficiare fiind Asociaţiile de Locatari de pe raza sectorului 1
Bucureşti.
· Proiectul "Si eu ocrotesc natura" aflat în derulare şi care este finanţat de S.C RER Ecologic
Service REBU S.A, beneficiare fiind unităţi de învăţământ din sectorul 1.
· Program cu proiectele "Să colectăm selectiv în gospodărie" şi " Verde Curat" aflat în derulare şi
care este finanţat de S.C. RER Ecologic Service REBU S.A, beneficiare fiind 31 Asociaţii de
proprietari de pe raza sectorului 4.
· Program "Şi eu ocrotesc natura", finanţat de S.C. RER Ecologic Service REBU S.A, care se
derulează pe perioada anului şcolar în 13 unităţi de învăţământ din sectorul 4.
· Programul " Primul pas spre reciclare e al tău!" cu proiectele "ERA Colect" şi "Ajută Natura- Te
va ajuta", finanţat de S.C. URBAN S.A. în cartierele Crângaşi şi Militari din sectorul 6.
· Proiectul” Colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile municipale publice” cu valoarea de
13500 EURO aflat în desfăşurare din martie 2005 este finanţat din sursele proprii ale S.C. Rosal
Group S.R.L., beneficiari fiind Locuitorii sectorului 3/S.C. Rosal Group S.R.L.
· Proiectul” Colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile de la asociaţiile de proprietari şi agenţii
economici” cu valoarea de 10500 EURO aflat în desfăşurare din iulie 2005 este finanţat din
sursele proprii ale S.C. Rosal Grup S.R.L., beneficiare fiind Asociaţiile de proprietari şi agenţii
economici/S.C. Rosal Group S.R.L.
· Proiectul” Staţie de sortare deşeuri urbane Glina” cu valoarea de 1.900.000 EURO aflat în
desfăşurare din martie 2007 este finanţat conform Contractului de asociere în participaţiune
36 Idem32
încheiat între S.C. Rosal Grup S.R.L. şi S.C. ECOREC S.R.L., beneficiari fiind locuitorii
sectorului 3.
ÎN JUDEŢUL ILFOV:
Operatorul de salubritate - SC URBAN SA filiala Otopeni, desfăşoară proiectul pilot: "Să reciclăm
hârtia, Să reciclăm materialele plastice", finanţat din surse proprii desfăşurat de către SC URBAN
SA, în localitatea Otopeni. Această societate are contract cu SC ECOROM AMBALAJE SA în
vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a
deşeurilor de ambalaje. Populaţia prinsă în acest proiect conform datelor furnizate de operator este
de 9300 de locuitori, pe raza oraşului Otopeni sunt amplasate un număr total 314 containere
repartizate astfel: PET:14 containere - 1,1 mc; 96 containere - 0,24 mc; Hârtie/Carton: 14 containere
- 1,1 mc; 96 containere - 0,24 mc; sticlă:10 containere de 1.1 mc; 74 containere de 0.24mc. Din
datele primite de la SC URBAN SA prin acest proiect, în anul 2010 s-au colectat 34900 kg PET şi
285370 kg hârtie şi carton.37
Judeţul Ilfov beneficiază de proiecte finalizate derulate prin Programul PHARE prin intermediul
Agentiei de Dezvoltare Regionala Bucureşti-Ilfov-Departamentul Programe Guvernamentale şi de
Pre-Aderare, astfel:
1. PHARE 2004 «Schema de investiţii pentru proiecte mici de gestionarea deşeurilor (Faza
extinsă)»
Beneficiari:
- Consiliul Local Mogoşoaia : « Colectarea selectivă a deşeurilor în comuna Mogoşoaia, jud. Ilfov »
- perioada de implementare : 25.11.2006 – 25.05.2009.
- Consiliul Local Vidra : « Imbunătaţirea sistemului de gestionare a deşeurilor menajere în comuna
Vidra, jud. Ilfov » - perioada de implementare : 25.11.2006 – 25.05.2009.
2. PHARE 2005 CES « Schema de investiţii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în
sectoarele prioritare de mediu »
Beneficiar :
37 Idem33
- Consiliul Local Copăceni : « Imbunatăţirea calităţii mediului prin colectare selectivă, transport şi
depozitarea deşeurilor menajere în comuna Copăceni, jud. Ilfov » - perioada de implementare :
01.03.2008 – 01.06.2010.
3. PHARE 2006 CES « Schema de investiţii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în
sectoarele prioritare de mediu » (Schema de granturi : Investiţii publice în sectoarele de mediu)
Beneficiar :
- Consiliul Local Buftea : « Inchiderea depozitului neconform Buftea » - perioada de implementare :
01.12.2008 – 30.11.2009.
Implementarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje în anul 2010, pentru
Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov38
Capitolul 3: Propunere de proiect pentru colectarea selectivă a deşeurilor municipale în regiunea Bucureşti-Ilfov
“Colectezi şi un voucher primeşti!”
3.1 Obiective
Proiectul pilot “Colectezi şi un voucher primeşti!” constă în introducerea unor sisteme inteligente de
colectare selectivă a deşeurilor din hârtie sau carton, sticle PET şi doze de aluminiu. Aparatul va
permite colectarea selectivă a deşeurilor de la populaţie, primele dintre acestea vor fi instalate în
incinta mall-urilor şi a câtorva hipermarketuri şi blocuri din sectorul 4 al capitalei, cele din mall-uri
şi hipermarketuri fiind accesibil tuturor clienţilor acestora.
Astfel, aparatul identifică imediat ambalajul preluat în baza unor parametri avansaţi cum ar fi
componenţa chimică a acestuia, formă sau greutatea şi astfel calculează valoarea garanţiei care
trebuie rambursată depunătorului, prin tipărirea unui voucher ce poate fi folosit în hipermarketurile
cu un astfel de aparat sau în hipermarketurile din incinta mall-ului respectiv.
38 Idem34
Voucherele vor fi un instrument de marketing. Va fi decizia fiecărui magazin, dacă tichetul va avea
valoarea de 10 bani, 50 de bani, de un leu sau de doi lei, sau dacă pe baza voucherelor vor acorda
preţuri promoţionale la anumite produse.
În cazul blocurilor voucherele se vor strânge în număr cât mai mare şi se vor putea folosi pentru o
reducere de până la 5% la întreţinerea lunară.
Tehnologia utilizată permite funcţionalitatea în cel mai sigur mod, folosind un sistem automat de
colectare şi compactare a sticlelor PET, hârtiei şi a dozelor de aluminiu, pentru a economisi spaţiul
şi pentru a putea fi transportate ulterior, într-un mod cât mai eficient, la fabricile de reciclare.
Echipamentul ocupă mai puţin de 1,9 metri pătraţi amprentă la sol şi poate susţine prin containerele
de colectare aproximativ 60 de kilograme de plastic compactat, 70 de kilograme de hârtie şi carton
şi 50 de kilograme cutii de aluminiu de 0,5 litri şi sticle PET mixte de 0,5 litri până la sticle de 10
litri fiind capabil să preia până la 30 de recipienţi pe minut. În momentul în care recipienţii de
colectare din interior sunt umpluţi, pot fi schimbaţi de către un operator într-un mod sigur şi simplu.
Ambalajele din hârtie, sticlele PET şi cele de aluminiu vor fi colectate din aparatele de sortare
amplasate în marile lanţuri de magazine, respectiv în incinta blocurilor, treptat şi la o dată stabilită,
în funcţie de acordul încheiat cu reciclatorul.
Aparatul inteligent de colectare selectivă oferă un sistem automat de colectare şi compactare a
deşeurilor din sticlă PET, hârtiei sau carton şi a cutiilor de aluminiu, emitere de vouchere valorice ce
pot fi folosite pentru reducerea bonului de la casa de cumpărături, sistem antifraudă, siguranţa că
deşeurile vor ajunge de la consumator direct la reciclator şi un mediu mai sigur şi sănătos prin
posibilitatea reutilizării resurselor.
Obiectivul general: rezolvarea problemei amestecului de deşeuri reciclabile cu cele menajere, aşa
cum se întâmplă frecvent cu recipienţii sau pubelele destinate colectării selective.
“În România, cantitatea de deșeuri procesată pe cap de locuitor este de 308 kg, 99% fiind
depozitată în gropile de gunoi și doar 1% fiind reciclată.”39
Obiectivul secundar 1: să ajungem la cât mai multe aparate automate, amplasate în cât mai multe
blocuri sau puncte strategice pentru ca toţi locuitorii din sectorul 4 să aibă acces şi să beneficieze de
o colectare ideală a deşeurilor. Acestea vor reprezenta o adevărată reţea inteligentă de preluare a
deşeurilor.
39 http://maimultverde.ro/blog/tag/deseuri/, accesat în data de 11.05.2014 la ora 19:2035
Obiectivul secundar 2: soluţia oferită cetăţeanului pentru a colecta responsabil şi corect faţă de
mediu, primind în acelaşi timp o valoare pentru deşeurile depuse în acest aparat.
Succesul pentru a avea o trasabilitate clară și corectă a deșeurilor și o reciclare conform standardelor
poate fi dat de modalitățile prin care se face colectarea și reciclarea, de cantitățile reale de materiale
recuperate și de schimbarea atitudinii comunității.
3.2 Activităţi şi resurse
Pentru a vedea cât de eficient este acest proiect pilot, se va instala pentru început 20 de astfel de
sisteme inteligente, ce vor fi amplasate după cum urmează:
· Patru aparate în mall-urile ce aparţin de sectorul 4 şi anume: Sun Plaza, City Mall, Grand
Arena și Vitantis Shopping Center.
· Şase sisteme în hipermarketurile: Metro Berceni (Bd. Metalurgiei 130 A sector 4), Selgros
Berceni (Str. Turnu Măgurele nr. 92-108, 041711 Bucureşti, sector 4), Auchan Berceni
(Dealul Bisericii nr. 67 - 109, Sector 4, 042157, Bucureşti), Mega Image Piaţa Sudului
(Şoseaua Olteniţei nr. 208, Sector 4, Bucureşti), Lidl Bucureşti (Strada Turnu Măgurele nr.
230-232, Sector 4), Carrefour Vitantis (Şoseaua Vitan - Barzesti nr. 7A, sector 4, Bucureşti)
· Zece aparate vor fi destinate pentru zece blocuri, acestea vor fi selecţionate prin tragere la
sorţi din de numărul de cereri depuse de către reprezentanţii blocurilor din sectorul 4
(cererile vor conţine semnăturile a cel puţin jumătate din locatarii unui bloc).
Un astfel de aparat costă 30.000 de euro, sumă la care se adaugă costurile de întreţinere, transport şi
montat, atingând valoarea de 40.000 de euro. În total se vor aloca fonduri în valoare 800.000 de
euro. Proiectul este unu pilot realizat de către Primăria Sectorului 4 Bucureşti, în parteneriat cu
Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu
(POS Mediu).
3.3 Impactul ecologic, social şi de mediu
Tot mai mulți oameni sunt interesați de importanța mediului în viața lor; în zilele noastre este o
realitate faptul că cetățeanul, consumatorul, dorește să se implice în îmbunătățirea spațiului în care
36
trăiește. Să ajuți mediul, să ajuți economia, să te ajuți pe tine în cele din urmă, sunt avantajele pe
care acest sistem ni le poate oferi.
Dacă ar fi să facem o comparație între metodele folosite în trecut la colectare cu cele prezente,
situația nu s-a schimbat foarte mult. Rata de colectare selectivă este scăzută, multe dintre coșurile de
gunoi sau tomberoane conțin material reciclabil (hârtie, sticlă, PET, metale etc.). În ultimii ani au
apărut tot felul de sisteme de colectare selectivă prin care se încearcă separarea materialelor
reciclabile direct de la sursă: cetățeanul depune în recipientul de colectare deșeul, automatizat o dată
sau de două ori pe săptămână un camion și un operator ridică aceste containere, destinația lor fiind
către stația de reciclare. Din păcate, acest sistem, venit să îmbunătățească nevoile consumatorului,
nu este eficient din multe motive: recipienții de colectare sunt vandalizați sau există cazuri în care
companiile care operează aceste sisteme ridică în același timp recipienții, amestecând deșeurile.
Practicile neadecvate de gestionare a deșeurilor moștenite din trecut, care sunt, de asemenea,
utilizate și astăzi, au condus la un număr mare de depozite de deșeuri neconforme și la depozitarea
neadecvată a unor cantități mari de deșeuri care continuă să fie generate în natură.
Impactul enorm pe care îl au aceste noi aparate inteligente este acela de a anihila orice problemă
legată de colectarea iresponsabilă sau greşită a deşeurilor şi de a evita acumulară munţilor de
deşeuri amestecate şi totodată vor dispărea din ţinta oamenilor străzii care vandalizează şi uneori
dau foc la containerele destinate sortării.
Un important beneficiu adus de aparatele automate va fi colectarea dozelor de aluminiu. Potrivit
datelor existente la nivelul Ministerului Mediului, în România se reciclează în prezent doar 3 % din
dozele existente pe piaţă, iar la gunoi ajung peste 10.000 de tone de aluminiu de înaltă puritate. În
alte state europene, procentul de recuperare a acestui tip de deşeuri variază între 40 % şi 70 %.
În momentul de față ambalajele din PET și dozele de aluminiu reprezintă o sursă majoră de poluare
a mediului înconjurător provocând daune imense ecosistemului.Cu ajutorul acestor aparate vom
diminua poluarea excesivă pe care o producem în fiecare an.
Datorită faptului că aceste aparate vor elibera vouchere, oamenii vor conştientiza că reciclarea nu
înseamnă doar reducerea poluării și protejarea mediul, ci poate aduce şi beneficii directe.
Concluzii
37
Ř Referitor la gestionarea deşeurilor în România se poate spune că odată cu creşterea gradului
de conştientizare a populaţiei cu privire la impactul negativ pe care deşeurile le au asupra
mediului şi odată cu promovarea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor generate
viabil, atât în rândurile cetăţenilor din mediul urban şi rural, cât şi al societăţilor industriale
şi comerciale, se pot face paşi importanţi în crearea unei baze pentru un mediu mai curat.
Ř În prezent, având în vedere noile evoluții, obiective și direcții în gestionarea deșeurilor,
trebuie luate în considerare noi tehnologii. Opțiunile tehnologice care ar conduce la
atingerea obiectivelor și țintelor trebuie să fie fezabile pentru caracteristicile României și
regiunii, să nu fie prea complexe pentru a fi ușor de implementat. Dar ţinând cont că sectorul
de gestionare a deşeurilor este privatizat complet, atingerea ţintelor depinde şi de abilitatea
sectorului privat de a aloca budgete pentru investiţiile necesare ţinând cont că încasările
realizate de agenţii de salubritate din tarife trebuie să acopere costurile.
Ř Pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei sunt necesare: instrumente de reglementare,
instrumente economice, instrumente statistice, alte instrumente.
Ř Pentru a putea îndeplini obiectivele naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor
este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată de: autorităţile publice
centrale şi locale; generatorii de deşeuri; asociaţiile profesionale şi institute de cercetare;
societate civilă.
Ř Legat de cantitatea de deşeuri municipale (deşeurile menajere şi asimilabile din comerţ,
industrie, parcuri etc.) tragem concluzia că este influenţată atât de evoluţia populaţiei şi de
aria de acoperire cu servicii de salubrizare, dar şi de dezvoltarea economică şi veniturile
populaţiei.
Ř Implicarea activă a populaţiei şi separarea corectă în gospodărie a fracţiilor de deşeuri
reciclabile reprezintă elemente esenţiale pentru obţinerea cantităţii şi calităţii materialelor
reciclate. Deci, proiecte permanente de conştientizare şi informare a populaţiei sunt un
ingredient important în atingerea acestor ţinte.
Ř Elaborarea mai multor proiecte de mediu, vor avea ca scop crearea cadrului necesar pentru
dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din
punct de vedere ecologic şi economic.
38
Ř O modalitate foarte eficientă de a implica populaţia şi celelalte surse de generare a deşeurilor
menajere este stabilirea de modalităţi de aplicare a principiului „poluatorul plăteşte”: cu cât
poluezi mai mult (în acest caz prin generarea de deşeuri), cu atât vei plăti mai mult. În acest
sens sistemul de taxare ar trebui să aplice acest principiu şi populaţia şi ceilalţi generatori de
deşeuri ar trebui informaţi în permanenţă şi cu claritate cu privire la acest lucru.
BIBLIOGRAFIE
1. Bran F., Candea M., Cimpoeru I., (2006), Organizarea, amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic, Bucuresti: Ed. Universitara
2. Bran F., Ioan I., (2004), Ecologie Generala, Bucuresti: Ed. ASE39
3. Bran F., Ioan I., (2002), Ecosfera si politici ecologice, Bucuresti: Ed. ASE4. Octavian V., Mărăcineanu G. A., (2004), Depozitarea, tratarea si reciclarea deseurilor si
materialelor, Bucuresti: Ed. Matrix Rom5. Rojanschi V., Bran F.,(2002), Politici si strategii de mediu, Bucuresti:Ed.Economica6. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G., (1997) , Protectia si ingineria mediului, Bucuresti:
Ed. Economica7. Trica C. , Managementul mediului , (2004), Bucuresti: Edidura ASE 8. http://www.anpm.ro/upload/82095_starea_mediului_2011.pdf 9. http://www.mdrap.ro/schema-de-investitii-pentru-proiecte-mici-de-gestionare-a-
deseurilor 10. http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana 11. http://apmbuc.anpm.ro/Mediu/raport_privind_starea_mediului_in_romania-15 12. http://www.rapitori.ro/harti_judete.php?title=harta+bucuresti,+ilfov&id=23 13. https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP101A 14. http://mdrl.ro_documentescheme_grantdoc_referintabio_RMDB_7.pdf 15. http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/fluxuri_deseuri.htm 16. http://pmb.ro/servicii/gestionare_deseuri/docs/Plan%20Gestionare%20deseuri.pdf 17. http://apmct.anpm.ro/generarea_si_gestionarea_deseurilor-3994 18. http://www.mmediu.ro/file/2012-10-26_eipsngd.pdf 19. http://pmbuc.anpm.ro/.../ARPM%20BUCURESTI/Deseuri/PRGDRegiunea8 20. http://apmbuc.anpm.ro/
raport_anual_privind_starea_mediului_la_nivelul_regiunii_bucuresti_ilfov-65921. http://greenly.ro/deseuri/sistemul-inteligent-de-colectare-selectiva-aparatul-sigurec 22. http://www.ecomagazin.ro/automat-de-reciclare/ 23. http://maimultverde.ro/blog/tag/deseuri/ 24. http://www.adrbi.ro/media/8530/2.4 Structura socio demografica a populatiei.pdf
40