Lp Starea de Nutritie

7/22/2019 Lp Starea de Nutritie

http://slidepdf.com/reader/full/lp-starea-de-nutritie 1/5

Igienă – Sănătatea Mediului

Starea de nutriţie

Cunoaşterea stării de nutriţie a populaţiei prezintă o mare importanţă pentruaprecierea stării de sănătate. Starea de nutriţie se refer ă la sănătatea persoanelor în legătur ă cu alimentele şi utilizarea acestora şi se realizează independent sau asociat cu ancheta

alimentar ă. Starea de nutriţie poate fi afectată de cantitatea şi calitatea alimentelor consumate şide tulbur ări în utilizarea alimentelor (digestie şi absorbţie).

Pentru aprecierea corectă a stării de nutriţie dintr-o colectivitate, trebuie respectate oserie de condiţii:

- lotul de persoane examinate trebuie să fie reprezentativ pentru întreaga colectivitateşi să cuprindă un număr suficient de mare de cazuri pentru a estompa diferenţeleindividuale;

- să se folosească teste uşor de executat într-un timp scurt şi să permită o explorare cât

mai completă a organismului; - studiul să se efectueze pe o perioadă mai lungă de timp şi examene repetate- să se urmărească atât carenţa alimentar ă cât şi excesul alimentar.

Aprecierea stării de nutriţie se realizează prin: • examen somatometric (antropometric) • examen clinic general • examene de laborator • teste speciale

I. Examen somatometric

Valorile stabilite prin somatometrie dau relaţii mai ales asupra valorii calorice a raţieişi nu depistează cazurile de malnutriţie incipientă.

Examenul somatometric presupune :• măsurarea înălţimii,• a greutăţii corporale,• perimetrul toracic şi• grosimea pliului cutanat.

Măsurarea taliei se face cu ajutorul antropometrului şi pediometrului, la sugari.Subiectul, descălţat, va sta în poziţie verticală, cu spatele la tija gradată, în aşa fel încât să oatingă cu călcâiele, fesele şi omoplaţii; marginea inferioar ă a orbitei trebuie să fie în acelaşi

plan orizontal cu orificiul conductului auditiv extern. Măsurarea greutăţii corporale se face cu subiectul cât mai sumar îmbr ăcat, pe

nemâncate şi după prealabila golire a vezicii urinare. Măsurarea perimetrului toracic se face cu ajutorul unei panglici metrice, la nivelul

unei linii orizontale care trece posterior pe sub vârful omoplaţilor şi anterior prin punctulmediosternal. La fete după pubertate şi la femei se ia ca reper anterior coasta IV.

Măsurarea grosimii pliului cutanat se face mereu în acelaşi loc, pentru a obţinedate comparabile. Se recomandă următoarele zone:

1




• partea posterioar ă a braţului, la jumătatea distanţei între acromion şi olecran,mâna fiind sprijinită pe şold;

• unghiul inferior al omoplatului; • deasupra crestei iliace, pe linia medio-axilara.

Se formează o cută între police şi index care nu trebuie să cuprindă şi ţesutulmuscular subiacent. Grosimea pliului cutanat se măsoar ă cu un aparat special (cutimetru).

Pentru aprecierea greutăţii ideale se folosesc diverse formule, în care greutatea ideală este corelată cu înălţimea:

- indicele Broca: G = T - 100

- indicele Lorentz: G = (T - 100) - 0,25(T - 150)masculin

G feminin = (T - 100) - 0,50(T - 150)

- formula Asigur ărilor Metropolitane din New York – adoptată OMSG masculin = 50 kg + 0,75(T - 150) + 0,25(V - 20) G feminin = G masculin x 0,9

Greutate normală +/- 10%

Depăşirea greutăţii ideale cu• 10-20% supraponderalitate• 20-30% obezitate gr. I• 30-50% obezitate gr. II• >50% obezitate gr. III

Deficit ponderal - scăderea cu peste 10% din greutatea ideală • 10-20% slă bire• 20-30% emaciere• >30% caşexie

- indicele de masă corporală IMC = G (kg)/ T

2 (m

2)

IMC normal 18,5-24,9 25 – 29,5 supraponderal 30 – 34,5 obezitate gr. I 35 – 39,5 obezitate gr.II > 40 obezitate gr. III

II. Examenul clinic

Trebuie ţinut cont de câteva probleme :

-

stările de carenţă cu manifestări clasice sunt rar întâlnite în prezent, mai frecvent există stări de precarenţă

2




- aceste stări sunt de obicei f ăr ă manifestări clinice evidente, însă se manifestă şi potdeveni adevărate carenţe sub acţiunea unor factori "de relevare": eforturi fizice intense,sarcină, ală ptare, mediu toxic, boli infecţioase.

- în general carenţele nu sunt consecinţa deficitului unui singur element nutritiv, fiind defapt polideficienţe în care însă una, dominantă, determină tabloul clinic.

- carenţa poate fi acută dacă aportul a fost întrerupt brusc şi total sau mai frecvent cronică dacă deficitul este par ţial, instalat în timp îndelungat

Când studiul stării de nutriţie se efectuează pe un lot mare de subiecţi, examenulclinic se limitează de obicei la:

tegumente şi mucoasele vizibile, fanere ţesut celular subcutanat sistemul muscular sistemul osos şi dentiţia sistem neuroendocrin şi aprecierea comportamentului psihic.

1. Pentru tegumente se observă: aspectul, culoarea, elasticitatea, umiditatea şi prezenţa unor eventuale modificări patologice (echimoze, escoriaţii, cruste).

Modificări de culoare• palide

o deficite proteiceo carenţă de fier,o vitamine (B12, acid folic)

Modificări de umiditate, elasticitate• tegumente uscate, hipercheratinizate cu aspect de piele de găină în carenţa de

vitamină A sau C. În carenţa de vitamină A modificările sunt pe coapse, fese,umeri şi feţele posterolaterale ale braţelor. În carenţa de vitamină C localizareaeste pe gambe şi se adaugă mici puncte hemoragice perifoliculare.

În pelagr ă (deficit de vitamină PP)• iniţial eritem dureros la nivelul tegumentelor expuse la soare, urmat de

descuamare şi hiperpigmentare.• Ulterior, în stadiile cronice ca urmare a tulbur ărilor accentuate de troficitate,

pielea devine aspr ă, cu fisuri, întâlnindu-se aspectul de „piele de crocodil”În hipovitaminoza B2 apare - dermatita seboreică - pielea este grasa, acoperită cu

scuame cenuşii mai ales la nivelul feţei (aripile nasului, şanţurile nasolabiale, bărbie,regiunea intersprâncenar ă şi pe pleoape).

2. Mucoasele vizibile (bucală, linguală, gingivală, conjunctivală) se observă aspectulşi culoarea.La nivelul buzelor- în hipovitaminoza B2 apare o inflamaţie dureroasă, fie pe toată întinderea sau numai la

nivelul comisurilor (cheilita angular ă - ză băluţă)La nivelul mucoasei linguale- în pelagr ă (hipovitaminoza PP) iniţial durere la nivelul vârfului limbii, apoi congestia

papilelor (limba scarlatiniformă). Ulterior, apar zone denudate şi atrofice ce alternează cu zone cu fisuri şi ulceraţii (limbă în hartă geografică). În stadiul cronic prin atrofia

papilelor - limba devine netedă şi lucioasa.

3




La nivelul mucoasei gingivale- în hipovitaminoza C (scorbut) - tumefierea papilelor gingivale interdentare, însoţite de

sânger ări spontană sau la traumatisme minore.La nivelul conjunctivelor- în carenţa de vitamină A – conjunctive uscate, senzaţie de corp str ăin în ochi. Pot să

apar ă puncte albe sidefii pe conjunctiva bulbar ă (pete Bitot, formate prin acumularea decelule cheratinizate). În deficite avansate, modificările sunt severe ajungând şi lacecitate.

- în carenţa de vitamină B2 (riboflavină) apare hipervascularizaţie la nivelulconjunctivelor cu tendinţa de pătrundere a capilarelor în cornee.

3. FanereleÎn deficienţa proteică, părul îşi pierde luciul, devine mat, friabil.În carenţa de fier, unghiile sunt fragile, cu striuri longitudinale şi se aplatizează, iar în

formele mai avansate pot ajunge concave (coilonichie).

4. Ţesutul celular subcutanat• se apreciază prin inspecţie şi se măsoar ă grosimea pliului cutanat.

5. Sistemul muscular• se apreciază tonicitatea, troficitatea, kinetică • modificări apar în deficite proteice şi vitamine E, D, B1, Fe

6. Pentru sistemul osos se examinează forma, mărimea şi propor ţia/simetriadiferitelor segmente ale corpului.

Modificările cele mai frecvente sunt determinate de hipovitaminoza D şi detulbur ările în aportul, absorbţia şi metabolizarea calciului şi fosforului.

La copii apare rahitismul, cu deformarea oaselor sub influenţa greutăţii sau atracţiunilor :

• încurbarea membrelor inferioare• deformarea toracelui (torace evazat la baze, torace în carenă, stern escavat,

mătănii costale)• deformarea coloanei vertebrale• a craniului (frunte olimpiană, craniotabes, bose frontale)• tumefierea extremităţilor oaselor lungi (semnul br ăţării)

La adulţi apare osteomalacia, caracterizată prin diminuarea mineralizării oaselor caredevin poroase, friabile. Se manifestă prin :

• dureri osoase• astenie fizică • tulbur ări de mers• deformări osoase• poate apărea surditatea (degenerarea oaselor urechii)

Dentiţia, este afectată în rahitism, în consumul exagerat de dulciuri, în

hipovitaminoza C, în abateri de la limitele normale ale fluorului în apă şi alimente. Există un indicele CER - numărul dinţilor cariaţi, extraşi, reconstituiţi.

4




7. Sistemul neuroendocrinÎn general, manifestări minore: parestezii linguale, la nivelul extremităţilor (în

hipovitaminozele B1, B2, B12, PP, C şi carenţa de fier). Pot să apar ă şi manifestări grave: polinevrita beri-berică şi demenţa din pelagr ă.

În carenţa de iod apare hipertrofia tiroidiană (guşa).

8. Comportamentul psihic• astenie fizică şi psihică, apatie, cefalee, insomnie, iritabilitate în diverse

dezechilibrele nutriţionale.

III. Examenele de laborator

a. Determinarea numărului de hematii, a hematocritului şi a hemoglobinei.• Apar anemii hipocrome, microcitare în carenţa de fier şi proteine; anemii

megalocitare normo-sau hipercrome în carenţa de vitamină B12 şi acid

folic.

b. Dozarea proteinelor, lipidelor şi a fracţiunilor lipidice

c. Dozarea elementelor minerale in sânge şi urină • Ca, Fe, Mg, P, Fe

d. Dozări de vitamine (în sânge şi urină)• aceste dozări sunt dificile şi se prefer ă determinarea unor metaboliţi care,

în cazul lipsei vitaminei care intervine în transformarea lor, se acumulează

în sânge sau se elimină în urină

IV. Testele speciale

a. Proba hipervitaminemiei provocate şi testul de încărcare vitaminică • nu se fac pentru vitaminele liposolubile• dacă există carenţă, organismul reţine vitamina şi eliminările renale sunt

reduse.

b. Test de apreciere a fragilităţii capilare (proba Rumpel – Leeds)• carenţă de vitamină C şi vitamină P.

c. Determinarea capacităţii de adaptare a ochiului la lumină slabă.• depinde de vitamina A şi, în mai mică măsur ă, de vitamina B2.• se determină timpul necesar pentru ca ochiul să recunoască o imagine slab

luminată după ce în prealabil a fost expus la o lumină puternică.

d.

Examenul radiologic• modificările osoase în rahitism şi osteomalacie.• se urmăresc punctele de osificare, gradul de opacitate osoasă şi deformările

5

Documents

Lp Starea de Nutritie