A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la printiSi mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfintiSi luna intre stele. Din umbra falnicelor boltiEa pasul si-l indreaptaLinga fereastra, unde-n coltLuceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mariRasare si straluce, Pe miscatoarele carariCorabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata;El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razimaVisind ale ei timpleDe dorul lui si inimaSi sufletu-i se imple. Si ct de viu s-aprinde elIn orisicare sara, Spre umbra negrului castelCnd ea o s-i apara. *Si pas cu pas pe urma eiAluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scnteiO mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde dreptCopila s se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce;Si din oglinda luminisPe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batind inchisiPe fata ei intoarsa. Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda, Cci o urma adnc n visDe suflet s se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftind din greu suspina:- "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza! "El asculta tremurator, Se aprindea mai tareSi s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare;Si apa unde-au fost cazutIn cercuri se roteste, Si din adnc necunoscutUn mndru tinar creste. Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestreiSi tine-n mna un toiagIncununat cu trestii. Parea un tinar voievodCu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nodPe umerele goale. Iar umbra fetei straveziiE alba ca de ceara -Un mort frumos cu ochii viiCe scnteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greuCa s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meuSi muma-mea e marea. Ca n camara ta s vin, S te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Si m-am nscut din ape. O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa. Colo-n palate de margeanTe-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n oceanDe tine o s-asculte. "- "O, esti frumos, cum numa-n visUn inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata;Strain la vorba si la port, Lucesti fr de viata, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau m-ngheata. "*Trecu o zi, trecura treiSi iarasi, noaptea, vineLuceafarul deasupra eiCu razele-i senine. Ea trebui de el n somnAminte s-si aduca Si dor de-al valurilor domnDe inim-o apuca:- "Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza! "Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a rotiIn locul unde piere;In aer rumene vapaiSe-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vaiUn mndru chip se-ncheaga;Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevarScaldat n foc de soare. Din negru giulgi se desfasorMarmoreele brate, El vine trist si ginditorSi palid e la fata;Dar ochii mari si minunatiLucesc adnc himeric, Ca doua patimi fr satSi pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greuCa s te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma;O, vin', odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa. O, vin', n parul tau balaiS-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri s rasaiMai mindra dect ele. "- "O, esti frumos cum numa-n visUn demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata! M dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei m dor, Privirea ta m arde. "- "Dar cum ai vrea s m cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare? "- "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as incepe - Desi vorbesti pe inteles, Eu nu te pot pricepe;Dar daca vrei cu crezamintS te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pmnt, Fii muritor ca mine. "- "Tu-mi cei chiar nemurirea meaIn schimb pe-o sarutare, Dar voi s stii asemeneaCt te iubesc de tare;Da, m voi naste din pacat, Primind o alta lege;Cu vecinicia sunt legat, Ci voi s m dezlege. "Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. *In vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce imple cupele cu vinMesenilor la masa, Un paj ce poarta pas cu pasA-mparatesii rochii, Baiat din flori si de pripas, Dar indraznet cu ochii, Cu obrajei ca doi bujoriDe rumeni, bata-i vina, Se furiseaza pinditorPrivind la Catalina. Dar ce frumoasa se facuSi mindra, arz-o focul;Ei Catalin, acu-i acuCa s-ti incerci norocul. Si-n treacat o cuprinse linIntr-un ungher degraba. - "Da' ce vrei, mari Catalin? Ia du-t' de-ti vei de treaba. "- "Ce voi? As vrea s nu mai staiPe ginduri totdeuna, S rizi mai bine si s-mi daiO gura, numai una. "- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, Da-mi pace, fugi departe -O, de luceafarul din cerM-a prins un dor de moarte. "- "Daca nu stii, ti-as arataDin bob n bob amorul, Ci numai nu te minia, Ci stai cu binisorul. Cum vinatoru-ntinde-n cringLa pasarele latul, Cnd ti-oi intinde bratul stingS m cuprinzi cu bratul;Si ochii tai nemiscatoriSub ochii mei ramiie... De te inalt de subtioriTe-nalta din calciie;Cnd fata mea se pleaca-n jos, In sus ramii cu fata, S ne privim nesatiosSi dulce toata viata;Si ca s-ti fie pe deplinIubirea cunoscuta, Cnd sarutindu-te m-nclin, Tu iarasi m saruta. "Ea-l asculta pe copilasUimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa, Si-i zise-ncet: - "Inca de micTe cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafar, rsritDin linistea uitarii, Da orizon nemarginitSinguratatii marii;Si tainic genele le plec, Cci mi le imple plinsulCnd ale apei valuri trecCalatorind spre dinsul;Luceste c-un amor nespus, Durerea s-mi alunge, Dar se inalta tot mai sus, Ca s nu-l pot ajunge. Patrunde trist cu raze reciDin lumea ce-l desparte... In veci il voi iubi si-n veciVa raminea departe... De-aceea zilele mi suntPustii ca niste stepe, Dar noptile-s de-un farmec sfntCe-l nu mai pot pricepe. "- "Tu esti copila, asta e... Hai s-om fugi n lume, Doar ni s-or pierde urmeleSi nu ne-or sti de nume. Cci amindoi vom fi cuminti, Vom fi voiosi si teferi, Vei pierde dorul de printiSi visul de luceferi. "*Porni luceafarul. CresteauIn cer a lui aripe, Si cai de mii de ani treceauIn tot atitea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele -Parea un fulger nentreruptRatacitor prin ele. Si din a chaosului vai, Jur imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine;Cum izvorind il inconjorCa niste mari, de-a-notul... El zboara, gnd purtat de dor, Pin' piere totul, totul;Cci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearca n zadarDin goluri a se naste. Nu e nimic si totusi eO sete care-l soarbe, E un adnc asemeneUitarii celei oarbe. - "De greul negrei vecinicii, Parinte, m dezleagaSi laudat pe veci s fiiPe-a lumii scara-ntreaga;O, cere-mi, Doamne, orice pret, Dar da-mi o alta soarte, Cci tu izvor esti de vietiSi datator de moarte;Reia-mi al nemuririi nimbSi focul din privire, Si pentru toate da-mi n schimbO ora de iubire... Din chaos, Doamne, -am aparutSi m-as intoarce-n chaos... Si din repaos m-am nscut. Mi-e sete de repaos. "- "Hyperion, ce din genuniRasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuniCare n-au chip si nume;Tu vrei un om s te socoti, Cu ei s te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni. Ei numai doar dureaza-n vintDeserte idealuri -Cnd valuri afla un mormnt, Rasar n urma valuri;Ei doar au stele cu norocSi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte. Din sinul vecinicului ieriTraieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cerS-aprinde iarasi soare;Parind pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, Cci toti se nasc spre a muriSi mor spre a se naste. Iar tu, Hyperion, ramiiOriunde ai apune... Cere-mi cuvintul meu dentii -S-ti dau intelepciune? Vrei s dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cntareS se ia muntii cu paduriSi insulele-n mare? Vrei poate-n fapta s aratiDreptate si tarie? Ti-as da pamintul n bucatiS-l faci imparatie. Iti dau catarg lng catarg, Ostiri spre a strabatePamintu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Si pentru cine vrei s mori? Intoarce-te, te-ndreaptaSpre-acel pmnt ratacitorSi vezi ce te asteapta. "*In locul lui menit din cerHyperion se-ntoarseSi, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsa. Cci este sara-n asfintitSi noaptea o s-nceapa;Rasare luna linistitSi tremurind din apa. Si imple cu-ale ei scnteiCararile din cringuri. Sub sirul lung de mindri teiSedeau doi tineri singuri:- "O, lasa-mi capul meu pe sin, Iubito, s se culceSub raza ochiului seninSi negrait de dulce;Cu farmecul luminii reciGindirile strabate-mi, Revarsa liniste de veciPe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea ramiiDurerea mea de-o curma, Cci esti iubirea mea dentiiSi visul meu din urma. "Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fata;Abia un brat pe git i-a pusSi ea l-a prins n brate... Miroase florile-argintiiSi cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copiiCu plete lungi, balaie. Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. VedeLuceafarul. Si-ncetisorDorintele-i increde:- "Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si n gnd, Norocu-mi lumineaza! "El tremura ca alte datiIn codri si pe dealuri, Calauzind singuratatiDe miscatoare valuri;Dar nu mai cade ca-n trecutIn mari din tot inaltul:- "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind n cercul vostru strimtNorocul va petrece, Ci eu n lumea mea m simtNemuritor si rece. "Alte poezii de dragoste de Mihai EminescuCe e amorul? De cate ori iubito? DorintaVenere si MadonaCraiasa din povestiDe ce nu-mi viiDeparte sunt de tineFat Frumos din teiFloare albastraInger de pazaIubind in tainaLuceafarulO, ramaiPe langa plopi fara sotSara pe dealVersuri de la: http://www.versuri.ro/