1

Cuprins

I. Originea si istoricul plantei ………………………………………..…3

II. Descrierea plantei………………………………………………..…….6

III. Compozitia chimica……………………………………………..…….7

IV. Recoltare……………………………………………………………....9

V. Utilizari ale nucului………………………………………………...….9

VI. Actiunea farmacologica……………………………………………...10

VII. Precautii……………………………………………………………...12

VIII. Forme farmaceutice utilizate ………………………………………...13

IX. Indicatii………………………………………………………………15

2

Acelaşi loc iubit umbreşti

Şi-un colţ de cer întreg cuprinzi,

Nuc falnic, strajă din poveşti,

Deasupra casei părinteşti

Aceleaşi crengi întinzi…

Stefan Octavian Iosif ( Nucu l)

3

I.Originea si istoricul plantei

Nucul este supranumit si regele pomilor, originea sa pare a se

pierde în negura timpului şi se crede că a fost prezent înaintea

perioadei glaciare, după care a rezistat doar în câteva zone. Există (ca

peste tot, şi la fiecare legendă) opinii că patria lui adevărată ar fi Iranul

şi de acolo ar fi plecat în Asia Mică, Caucaz, Asia Centrală –unde se

întâlneşte şi astăzi în stare sălbatică. Legendele antice povestesc cu

mare admiraţie despre zeiţa Artemis Coryatis, iubită de Zeus şi trans-

formată într-un nuc cu roade bogate, datorită clarviziunii ei magice.

In Europa sudica nucile au fost considerate vreme de secole un

simbol al norocului. In zilele noastre, in America, ele constitue

insemne ale fericirii, dragostei, sanatatii si norocului in America.

O nuca tinuta in buzunar era vazuta ca un remediu sigur contra

reumatismului. De asemeni, o femeie ce purta o nuca intr-un buzunar

risca sa se marite cu un om batran!

Intr- o alta veche superstitie, doua nuci tinute intr-un buzunar

alungau o oricat de mica durere de dinti.

O mare recolta de nuci era frecvent un semn ca in tinutul respectiv

urmau sa se nasca multi copii in acel an.

In Franta, se recomanda evitarea dormitului la umbra nucului, acest

lucru putand provoca o mortala raceala. Tot in aceasta tara, atunci cand

un flacau ii vizita pe parintii iubitei sale pentru a-i cere mana, si i se

aduceau pe masa nuci, i se transmitea, in acest fel, fara cuvinte, ca nu

era acceptat drept ginere.

“Noaptea spargerii nucilor”, asa cum era numita adeseori sarbatoarea

de Halloween, era extrem de populara printre tinerii din nordul

Britaniei. Nucile erau impartite cu generozitate, sparte si mancate cu

pofta. Mai mult decat atat, intr-o straveche practica magica, se asezau

4

una langa cealalta doua nuci (sau alune) pe un gratar asezat deasupra

unui foc.  Fructele ii reprezentau pe partenerii sau indragostitii dintr-un

cuplu, dandu-li-se fiecareia cate un nume corespunzator celor doi

iubiti. Daca nucile ardeau stralucitor si linistit, acesta era un semn ca

intre membrii perechii exista o reciproca sinceritate si afectiune. Daca

una din nuci se crapa sau sarea de pe gratar, se prezice necredinta

unuia din cei doi. In cazul cand nucile ardeau impreuna pana se

carbonizau, partenerii din cuplu aveau mari sanse de a se casatori.

Intr-o alta superstitie occidentala, se spunea ca ai parte de mari

necazuri daca aduni de pe jos mere sau nuci in ziua de Craciun. La fel,

exista zicala ca cine mananca nuci fara miere de Craciun era sortit sa-

si piarda in curand dintii. Nu trebuie neglijat ca in multe parti ale

Europei nucile constituiau, alaturi de mere sau bomboane, cadouri

traditionale pentru copii, in special pentru cei cuminti.

Intr-o traditie poloneza de ghicire a viitorului, mai multe fete puneau

pe marginea unui vas mare umplut cu apa biletele cu numele barbatilor

pe care si-I doreau drept soti, dupa care asezau in mijlocul vasului o

coaja de nuca in care se gasea o lumanare aprinsa. Daca nuca plutea

pana in dreptul unui biletel, si lumanarea il aprindea, se prevestea care

fata careia ii apartinea hartiuta urma sa isi implineasca visul despre

petitorul sau.

Nuca este un simbol aparut frecvent in simbolistica rabinica. Ea

este un insemn al invatatului si al lui Torah pentru ca, la fel cum

miezul acestui fruct ramane curat chiar daca nuca este aruncata in

mizerie, invatatul ce ce pacatuieste fata de Torahul pe care il studiaza

ramane neatins de murdarie. Nuca este simbolul evreilor din mai multe

motive: este formata din patru parti in care este ascuns miezul, asa cum

israelitii au fost divizati in patru grupuri in drumul lor prin salbaticie.

Exista trei feluri de nuci: tari, cu o duritate medie, si moi. In mod

5

asemanator, se intalnesc trei tipuri de evrei: cei care fac acte caritabile

in mod voluntar, cei care au nevoie sa fie imbolditi pentru a face fapte

bune si cei care, in ciuda indemnurilor, refuza sa le fie de ajutor celor

aflati la nevoie. Radacinile nucului, spre deosebire de cele ale altor

copaci, isi revin dupa ce au fost scoase din pamant, chiar daca au

inceput a se usca; evreii declara despre ei insisi ca, altfel decat celelalte

neamuri ale lumii, sunt iertati de Dumnezeu daca isi marturisesc

pacatele.

Romanii considerau nuca drept un simbol al fertilitatii atat pentru

oameni cat si pentru animale, obisnuind, din acest motiv, sa presare

nuci inaintea mirelui si miresei. Acest obicei a fost adoptat si de evreii

din vremea talmudistilor, fiind regasit in orasele poloneze pana in

zilele noastre.

O superstitie spune ca nu e bine sa tai un nuc, intrucat acest lucru

aduce ghinion sau iti moare cineva din familie. Se mai zice ca nu este

de bun augur sa ai casa langa un nuc.

Fiind considerat nucul un simbol al belşugului, avuţiei şi longevităţii.

În timpul festivităţilor solemne, grecii antici îşi ofereau unul altuia 

fructe de nuc, totodata în antichitate, nucile erau folosite  ca monede

de schimb. În  cultura noastră, nucul era sădit pe lângă casă cu ocazia

unui eveniment special, cum ar fi venirea pe lume a unui copil. Cu toţii

ştim că nucile se dăruiesc colindătorilor de Crăciun, de Anul Nou şi

Bobotează, iar pe vremuri, se înveleau în hârtii colorate şi se agăţau în

bradul de Crăciun, în locul globuleţelor (mai ales în casele copiilor

nevoiaşi). Există zone în tara noastra, unde de Rusalii, femeile duc la

biserică frunze de nuc, iar după ce sunt sfinţite, le pun la streşinile

caselor sau la icoane. În „Descrierea Moldovei” domnitorul cărturar

Dimitrie Cantemir aminteşte despre procesiunea cununiei, când

părinţii şi rudele mirilor îi presară pe însurăţei cu monede şi nuci,

6

demonstrând prin aceasta că le doresc prosperitate, belşug, şi dăinuirea

neamului. Este copacul care şi-a găsit loc, alături de tei, în folclorul

popular, în opera scriitorilor, în cântece, poezii, romanţe. Este pomul

care ne oferă toate părţile şi organele sale, dar este cultivat mai ales

pentru fructele sale şi este printre cei mai iubiţi pomi fructiferi.

In India, nucul se pomeneşte încă din sec. I î. Hr,  în manuscrisele

sanscrite, iar în China, nucul se cultiva cu 140-150 ani înaintea erei

creştine. În Mesopotamia (Irakul de astăzi), au fost găsite plăcuţe de

ceramică (de argilă), cu inscripţii ce confirmă  faptul că nucul creştea

în vestitele grădini suspendate ale Babilonului. Treptat, s-a extins în

zonele cu climat temperat, subtropical şi tropical, în emisfera de nord

şi cea de sud a Terrei. Cele mai mari păduri se află înKârgâzstan, unde

copacii se dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la

altitudini de 1.000–2.000 m (Hemery 1998) — mai ales la Arslanbob,

în provincia Jalal-Abad.  Zonele importante ale culturii nucului

cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și Romania (în

Europa), China (în Asia), California (în America de Nord) și Chile în

America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară

largă și în alte regiuni: Noua Zeelandă și sud-estul Australiei.

II .Descrierea plantei

Exista peste 30 de varietati de nuci, insa cele mai populare 3, cultivate pentru

consum sunt Nucul Englezesc sau Persan - Juglans regia; Nucul Negru - Juglans

nigra si Nucul Alb sau butternut- Juglans cinerea. Acestia sunt intalniti in

special in tari ca Statetele Unite, Romania, Franta, Turcia sau China

Denumirea lui ştiinţifică este Juglans Regia, care în latină ar proveni de la

cuvintele Jupiter (stăpânul zeilor), glans-nucă şi regia-regesc, iar anticii greci îl

numeau „corion basalion“, adică „ghinda împărătească”.

7

Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime.

Prezinta radacina pivotanta, puternica, cu ramificatii laterale pina la 14 m.

Tulpina este dreapta , scoarta neteda, argintie-cenusie, la batrinete prezinta

ritidom cenusiu-inchis cu crapaturi mari. Lemnul este cu duramen frumos

colorat , brn, cu vine negricioase sau rosiatice; alburn lat, albicios spre cenusiu,

razele medulare vizibile in sectiune radiala; inele anuale vizibile. Coroana este

strinsa in masiv si larga , globuloasa, cu ramificatii puternice cind creste izolat.

Lujerii vigurosi, bruni-verzui, lucitori, glabrii, miros aromat, cu maduva

lamelar-intrerupta. Mugurii cenusii, tomentosi, adeseori grupati cite doi. Frunze

imparipenat- compuse, cu 5-9 ( 11) foliole obovate, mari ( 6-12 cm lungime),

asimetrice, acute sau acuminate, pe margini intregi , pe fata glabre, pe dos cu

smocuri de peeri la subsuoara nervurilor. Flori unisexuate-monoice, cele

mascule in amenti negriciosi, pendenti; cele femele terminale , sesile cu stigmate

rasfrinte, purpurii. Infloresc in luna mai. Polenizare anemofila. Fructele drupe,

globuloase, mari, cu invelis carnos, verde care la maturitate crapa neregulat;

nuca ovoida, brazdata neregulat, in interior cu o saminta mare, comestibila.

Capacitate germinativa, 60-80%. Prima fructificatie la virsta de cca 10 ani .

Urmeaza fructificari anuale, dar abundente , la 2-3 ani. Productie 100-300 kg

nuci anual. Longevitate 300-400 ani. Creste bine si fructifica abundent in

regiunea colinara, altitudinea 200-500 m. Cere o temperatura medie anuala de 9-

10,5 T C . Suporta geruri pina la minus 30 T C. Pretinde 700-800 mm precipitatii

anual, iar in sol pinza de apa freatica sa fie la 4-6 m adincime. Creste si in zone

cu 400-600 mm precipitatii anual. Foarte pretentios la lumina. Prefera solurile

mijlocii, usoare , adinci, cu reactie ionica usor acida pina la neutra ( pH 6-7,5).

III . Compozitia chimica

Nucile contituie o bogata sursa de energie, continand multi nutrienti,

minerale, antioxidanti si vitamine esentiale pentru o buna functionare a

organismului Semințele conțin foarte puțină apă, protide 15%, grăsimi 63%,

8

hidrați de carbon 14%, săruri de Na 4mg% K 545mg% Ca 70mg% P 430mg%

vitamina A 4m% vitamina B1 0,35mg% riboflavină 0,10 mg%, niacin 1mg%,

vitamina C 15mg%. Frunzele conțin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglonă, α si

β- hidroiuglona cantități mici de ulei volatil, vitamina C, tirozina . Pericarpul

conține juglonă (5 hidroxil 1-4 naftochinonă), taninuri, ulei eteric,

clorofile, amidon, pectine, acizi organici, aminoacizi liberi si multe substante

minerale ( As, Ba, Ca, Cl, Co, Fe, K, Mg, Mn, Na, Ni, P, S, Zn ), dar nu contine

iod. Juglona formează o combinație cu proteinele din piele și dă o colorație

brună.

Acidul elagic se formează prin hidroliza taninurilorelagice (elagotaninuri).

Forma redusă juglonei se găseşte în procent de 2% în pericarp şi 0,6%în frunze.

9

Constituentul principal a pericarpului

IV. Recoltare

Frunzele de nuc Juglandis folium se recolteaza cu mana in mai – iunie , iar coaja

verde a fructelor Juglandis perisarpium in august-septembrie. De la frunze se

culeg numai foliolele. Se usuca in strat foarte subtire in poduri acoperite cu

tabla. Uscarea artificiala sub 40 T C sau la 100T C, ultima protejeaza mai bine

continutul in vitamine. Coaja verde a fructelor se obtine la recoltarea nucilor ,

alegind fragmente tari, verzi. Coaja moale , galbena sau negricioasa se arunca.

Se usuca in poduri acoperite cu tabla , asezate cu scobitura in sus, intr-un singur

strat. Uscarea artificiala la cel mult 40T C. Se ambaleaza in saci textili.

V. Utilizarea nucului

Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în

alimentație, în nenumărate forme ale produselor

românești: cozonaci, colaci, plăcinte și alte produse de același tip, în alimente

rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de

post și altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele

tratamente populare, mai ales din pricina uleiului pe care îl conține. Acest ulei

era folosit în vechime de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci

când nu se putea folosi untedemnul de măsline si este recomandat in alimentatia

10

dietetica pentru prevenirea aterosclerozei. Uleiul obtinut din seminte se foloseste

pe linga alimentatie si in fabricarea sapunurilor, vopselelor, lacurilor .

Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecționarea de mici jucării

pentru copii - în special bărcuțe, dar nu numai - pentru realizarea unor piese de

mobilier și ornamente rustice. În trecut erau folosite și pentru anumite pedepse

(statul pe coji de nucă). Coaja de nuca se foloseste si pentru prepararea

dulcetii.In industria cosmetica pericarpul se utilizeaza pentru prepararea de

creme si alte produse cu rol in protejarea pielii contra arsurilor solare si la

obtinerea unor uleiuri necesare ingrijirii parului cit si pentru obținerea de

pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile

naturale și altele asemenea.

Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea

și însănătoșirea părului și a pielii capului.

Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, prețios.

Se folosește pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentații și

decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux,

în confecționarea de casete scumpe pentru bijuterii

VI. Actiunea farmacologica a nucului

Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina veterinara si

umana. Principiile active pe care le contin actioneaza :

Bactericid

Bacteriostatic

Astringent

Usor hipotensiv

Hipoglicemiant

Calmant

11

Cicatrizant

Emolient

Antitoxic

Antimitotic

Antidiareic

Tonic-stomahic

Antisudoral

Antigalactogog

Antieczematos

Antireumatismal

Farmacodinamic principiile active impiedica inmultirea bacteriilor, produc o

stringere a tesuturilor, a capilarelor sanguine si a orificiilor imprimind o

actiune hemostatica locala. Datorita faptului ca sunt extrem de bogate in acizi

grasi monosaturati (aprox 72%), cum este acidul oleic si sunt o excelenta

sursa de acizi grasi esentiali de omega 3 ca acidul linoreic, acidul alfa

linoreic(ALA) si acizi arahidonici ajuta la reducerea colesterolului negativ si

la cresterea nivelului de colesterol pozitiv, benefic pentru organism. Studiile

au scos in evidenta ca dieta mediteraneana, bogata in acizi grasi de omega 3

ajuta la prevenirea bolilor arterelor coronariene si a infarctului prin

favorizarea profilului unui sange sanatos, totodata realizeaza o usoara scadere

a tensiunii arteriale.Consumul de nuci duce la scaderea concentratiei de

glucoza din singe, diminueaza excitabilitatea nervoasa inlaturind spasmele

musculare, favorizeaza procesul de epitelizare si vindecare a ranilor,

relaxeaza tesuturile si determina scaderea starilor inflamatorii. Fiind bogate in

substante cu actiune antioxidanta puternica : melatonina, acidul ellagic,

vitamina E, carotenoidele, si compusii poli-fenolici inlatura toxinele din

organism , ajuta organismul sa lupte impotriva cancerului, inflamatiilor,

bolilor neorologice si imbatranirii.Stimuleaza digestia prin stimularea

12

secretiei sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei,

suprima diareea , diminueaza si opreste secretia de lapte a glandelor mamare,

actioneaza activ impotriva eczemelor. Actiunea cea mai pregnanta este cea

astringenta si amaro-tonica, cu aplicatii in tratamentul dispepsiilor si

inflamatiilor catarale gastrointestinale. In prezent se admite existenta unui

produs hiperglicemiant alaturi de unul hipoglicemiant. Eczemele cronice ale

copiilor sunt mai greu de vindecat. Raspund in mica masura la tratament, in

comparatie cu eczemele acute. Pentru vindecarea lor, multi dermatologi

acutizeaza o eczema cronica si apoi o trateaza pentru vindecare. Acutizarea se

face prin aplicarea de comprese cu decoct concentrat obtinut din radacina de

patrunjel. Dupa acutizare eczemele raspund favorabil la tratamentul cu

preparate din frunze de nuc. Datorită efectelor sale se întrebuințează în

tratamentul simptomatic al manifestărilor subiective de insuficiență venoasă

(dureri de gambă, hemoroizi), diarei ușoare, descuamările pruriginoase ale

capului (mătrață), afecțiuni dermatologice contra arsurilor superficiale și

puțin întinse (antipruriginos și antibacterian), afecțiuni ale cavității bucale și

faringiene (antialgic), cosmetică la colorarea părului (reacționează cu grupele

tiol –SH ale cheratinei având efect tinctorial). Medicina traditionala foloseste

pericarpul verde al nucilor ca depurativ si ca antireumatic.

VII.Precautii

Frunzele de nuc conțin și degajă o mare cantitate de iod și juglonă. Din această

cauză petrecerea unui timp îndelungat la umbra unui nuc nu este indicată. Există

o credință în popor că umbra nucului nu este sănătoasă. Această recomandare se

bazează pe observațiile făcute de-a lungul generațiilor asupra influenței

„umbrei” de nuc asupra sănătății omului. Genialitatea populară își arată și aici

roadele. Astfel fără laboratoare, analize chimice, experiențe, oamenii din popor

dotați cu o inteligență remarcabilă au dat sfaturi cu mult înaintea descoperirii

13

substanțelor emanate de nuc ce sunt dăunătoare sănătății. Tot observațiile

populare au indicat și zona periculoasă din preajma nucului, adică zona umbrită,

adică un perimetru limitat în jurul pomului. Nu numai omul este influențat

negativ de substanțele emanate de nuc, dar și plantele anuale și perene ce cresc

în imediata vecinătate a copacului. Sub umbra nucului (deci într-o zonă limitată

din preajma tulpinii) aproape toate plantele nu se pot dezvolta și mor. Există,

totuși, și plante rezistente la juglonă: fagul, arțarul și mesteacănul.

VIII.Forme farmaceutice utilizate

Frunzele de nuc intra in compozitia ceaiului antidiareic si dietetic Plafar.

Extractul hidroalcoolic de coji verzi de nuca

Este cel mai activ preparat obtinut din nuc, fiind foarte bogat in iod, flavonoide

si taninuri. Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de

pulbere de coji verzi de nuca, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool

alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat

vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura

rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest

remediu, de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Decoctul combinat de coji verzi de nuca

 

Se lasa la macerat 4 lingurite de coji verzi, maruntite in prealabil, intr-o cana de

apa (250 ml) la temperatura camerei, vreme de 8 ore, dupa care se filtreaza.

Extractul rezultat se pastreaza, iar planta ramasa se fierbe la foc mic, vreme de 5

minute, in inca o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se

strecoara. La sfarsit se combina cele doua extracte, rezultand aproximativ

jumatate de litru de preparat, care se foloseste extern sau intern.

14

Infuzia combinata de frunze de nuc

Se pun la macerat 3-4 linguri de frunze de nuc maruntite, in jumatate de litru de

apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune

deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru

de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele

doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste

intern.

Decoctul obtinut din axul nucilor

Se obtine prin fierberea a 3-4 lingurite de produs vegetal, maruntit in 300 ml de

apa, vreme de 10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se administreaza indulcit cu

miere, cat mai fierbinte posibil.

Pulberea de frunze de nuc

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea

pulberii de frunze de nuc se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri

intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece

substantele sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza

de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa de pulbere de frunze de nuc, pe stomacul

gol.

Cataplasma din coji verzi de nuca

O mana de coji verzi uscate si maruntite se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie

in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se

aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1

ora.

Uleiul de nuca

15

Se obtine doar pe cale industriala, prin presare la rece. Are un puternic efect de

reducere a colesterolului, fiind, de asemenea, tonic vascular si vermifug. Se

administreaza 3-4 lingurite pe zi, de preferinta pe stomacul gol.Unguent se

obtine din 15 g frunze maruntite macerate 7 zile in 100 ml ulei , dupa care se

tine 3 ore la foc slab pe baia de apa. Se strecoara. Se adauga 15 g ceara de

albine . Se tine inca o jumatate de ora pe baia de apa, apoi se omogenizeaza.

IX. Indicatii

Nucul este indicat in :

1. Tratamentul diareei, diabetului zaharat, rahitism

2. Combaterea sudoratiei excesive si tonic pentru convalescenti

3. Pentru eliminarea sarurilor din corp si ca tonic stomahic

4. Tratamentul starilor catarale ale tubului digestiv, orpirea hemoragiilor

banale

5. Tratamentul litiazei renale si incotinenta urinara

6. Combaterea oxiurilor si limbricilor

7. Antidot in intoxicatiile cu compusi de mercur

8. Combaterea aterosclerozei

9. Pentru tratarea inflamatiilor cronice ale mucoaselor respiratorii,

urogenitale,bronsitei cronice neobstructiva, pielonefritei cronice, cistite si

prostatite cronice

10.In afectiuni hepatice si colecistice, sindrom de malabsortie

11. In tratamentul dermatozelor pustuloase, seboreice,acnee rosacee cu

comedoane, eczeme infectate, piodermite.

In cosmetica se utilizeaza pericarpul pentru :

Obtinerea unor preparate de protectie a pielii contra arsurilor solare si

a unor uleiuri pentru ingrijirea parului

16

Pentru cosmetica si igiena oculara cu actiune dezinfectanta

Pentru tonice capilare, cu intarirea radacinii firului de par, regenerarea

lui si obtinerea de reflexe brune.

Bibliografie :

17

1. Parvu Constantin ,, Universul plantelor ‘’ editura ASAB, Bucuresti, 2006

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nuc

3. http://www.agenda.ro/nucul-supranumit-regele-pomilor/112597

4. http://sfaturipomicole.tripod.com/id11.html

5. http://www.formula-as.ro/2006/738/medicina-naturista-25/nucul-juglans-

regia-7388

6. http://www.reteteculinare.ro/ghid_alimente/N/nucul/

18