Embed Size (px)
Citation preview
TRANCHILIZANTE
Tranchilizantele influenteaza predominant unele procese psihice si fac parte din
clasa mare a medicamentelor psihotrope, grupa psiholeptice. Se mai numesc
tranchilizante propriu-zise sau minore. Tranchilizantele se disting prin mai multe
caractere: reduc starea de tensiune psihica ; diminua anxietatea ; calmeaza excitatia
psiho-motorie ; tempereaza reactiile emotionale ; echilibreaza comportamentul
afectiv; la doze terapeutice nu influenteaza facultatile intelectuale si functiile
senzoriale ; nu produc deprimarea evidenta a sistemului nervos central ; nu produc
somn nici in doze mari ; intensitatea efectelor lor nu creste cu doza si nu se observa
gradarea efectelor deprimante in functie de doza. Doze foarte mari pot produce uneori
efecte stimulatoare, convulsii. Aceasta caracteristica deosebeste substantele
tranchilizante de cele sedative si hipnotice.
Pe langa efectele psihotrope tranchilizantele mai au actiune anticonvulsivanta,
miorelaxanta, de potentare a altor inhibitoare centrale.
Unele tranchilizante au actiune antiemetica si asupra sistemului nervos
vegetativ.
Clasificarea tranchilizantelor se face tinand seama de structura chimica: derivati
de alcooli (meprobamat) ; derivati de difenilmetan (hidroxizina) ; derivati de
benzodiazepina (clordiazepoxid, diazepam, oxazepam, medazepam) ; derivati de
dibenzooctadiene (benzooctamina).
Tranchilizantele au devenit la noi in tara drogul numarul doi, dupa alcool,
probabil datorita faptului ca faciliteaza depasirea situatiilor neplacute si a stresului de
la locul de munca sau din mediul familial, amelioreaza senzatiile de frica, de neliniste
si de frustrare si permit relaxarea fizica si psihica.
Tranchilizantele sunt indicate ca anxiolitice in sindromul anxios, sindromul
psiho-neurovegetativ, sindromul nevrotic, tulburari psihosomatice ; ca anxiolitice,
1
asociate cu antidepresive in depresia anxioasa ; ca miorelaxante, in stari spastice ale
muschilor striati (meprobamat, diazepam) ; ca anticonvulsivante, in starea de rau
epileptic (diazepam, clonazepam, i.v. ) ; adjuvante, in boli somatice (HTA, etc.).
Tranchilizantele sunt medicamente cu larga utilizare, avand in vedere frecventa
manifestarilor anxioase in nevroze, in afectiuni medicale cu componenta
psihosomatica sau psihovegetativa. Ele pot fi folosite si in chirurgie, ca premedicatie
sau in ingrijirea postoperatorie. Tranchilizantele au si efect sedativ, care poate fi
favorabil sau nu. Pot favoriza instalarea somnului, mai ales cand insomnia se datoreste
anxietatii. Determina relaxare musculara (la nivelul musculaturii striate). Unele au si
actiune anticonvulsivanta fiind utile in profilaxia si tratamentul starilor convulsive (in
convulsiile febrile la copii). Potenteaza efectul altor deprimante centrale: narcotice,
hipnotice, analgezice, alcool, cu deprimarea marcata a performantelor psihomotorii.
Pentru actiunea tranchilizanta se utilizeaza benzodiazepinele tranchilizante,
meprobamatul, hidroxizina, buspirona, propanololul, clonidina.
Dintre tranchilizante, benzodiazepinele sunt cele mai predispuse la abuz.
Consumul cronic de benzodiazepine determina instalarea tolerantei si in final a
dependentei, atat fizice, cat si psihice.
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc intre ele in
mod esential, in ceea ce priveste actiunea lor. Industria farmaceutica ofera mereu
produse noi. Tranchilizantele au devenit, dupa alcool drogul natiunii nr. 2, probabil
pentru ca ,,ajuta” la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau
din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustarea si
permit relaxarea psihica si fizica. Mediul inconjurator este vazut ca prin
niste ,,ochelari roz”, sunt ,,diluate” contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut isi
pierd semnificatia, totul devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de
trait.
2
Benzodiazepinele sunt printre cele mai prescrise medicamente pe plan mondial.
Sternbach, de la Laboratoarele Roche a deschis era benzodiazepinelor la sfarsitul
anilor ’50, cand a sintetizat clordiazepoxidul.
Profilul farmacocinetic al benzodiazepinelor
Toate benzodiazepinele in forma neionizata au un coeficient inalt de partitie
L/A ; gradul de lipofilie variaza in corelatie cu polaritatea si electronegativitatea
diferitilor radicali.
Absorbtia per os este buna, cu viteze diferite, functie de gradul de lipofilie; i.m.
rata absorbtiei mai mica decat per os.
Difuziunea prin bariera hemato-encefalica , prin placenta si in laptele matern
este buna; mai rapida pentru benzodiazepinele mai lipofile (ex. diazepam).
Difuziunea rapida prin bariera hemato-encefalica in SNC este urmata de
redistribuire in tesutul adipos ; viteza distribuirii bifazice este corelata direct cu gradul
de lipofilie ; viteza de redistribuire influenteaza invers durata efectelor la nivelul SNC,
mai mult decat viteza biotransformarii.
Legare de proteinele plasmatice este in procent mare (70 – 90%), corelat cu
gradul de lipofilie (de exemplu 90% la diazepam).
Biotransformarea la nivelul sistemelor microzomale hepatice se desfasoara in
1–2 faze, functie de subgrupul chimic, si anume:
a) o singura faza, de glucuronoconjugati inactivi (grupul 2 cuprinzand 3-hidroxi-
1,4-benzodiazepine, tip oxazepam) ;
b) doua faze:
Faza I de hidroxilare:
fie in pozitia 3 a nucleului benzodiazepinic, rezultand 3-hidroxiderivati
activi (grupul I cu 1,4-benzodiazepine, tip diazepam, si grupul 7, cu 1,5-
benzodiazepine,tip clobazam) ;
3
fie la gruparea metil de pe ciclul fuzionat cu nucleul diazepinic, rezultand
alfahidroxiderivati activi (grupurile 4 si 6, cuprinzand derivatii 1,2-triazolici
tip alprazolam si respectiv1,2-imidazolici, tip midazolam) ;
Faza a II – a, de glucuronoconjugare a derivatilor hidroxilati, la
glucuronoconjugati inactivi (toate grupurile cu benzodiazepine hidroxilate in faza
I).
Unele benzodiazepine din grupul 1 si grupul 7 se deosebesc de celelalte prin
prezenta unui radical alchil in pozitia 1 sau 2 a nucleului benzodiazepinic, radical ce
poate suferi o reactie de dezalchilare. In consecinta, aceste benzodiazepine sunt
biotransformate la faza I in doua etape si anume:
prima etapa de N-dezalchilare la derivati N- dezalchilati activi (de exemplu
nordazepam) la grupul I ;
a doua etapa de 3-hidroxilare lenta a metabolitului N-dezalchilat, la derivati 3-
hidroxilati activi (de exemplu oxazepam de la nordazepam).
Contraceptivele orale si cimetidina inhiba atat 3-hidroxilarea cat si N-
dezalchilarea benzodiazepinelor.
Benzodiazepinele nu influenteaza semnificativ clinic biosinteza si activitatea
enzimelor microzomale hepatice si, in consecinta, tratamentul cronic cu
benzodiazepine nu modifica in timp viteza de biotransformare a benzodiazepinelor sau
a altor medicamente biotransformate de acelasi sistem enzimatic.
Eliminarea glucuronoconjugatilor se face pe caile biliara si renala. Eliminarea
biliara este urmata de circuitul enterohepatic al metabolitilor activi hidroxilati, cu
prelungirea semivietii de eliminare.
Timpul de injumatatire (T1/2) al metabolitilor activi N-dezalchilati este lung
(peste 40-50 ore). In unele cazuri, T1/2 al metabolitului activ N-dezaclchilat este mult
mai lung, comparativ cu cel al benzodiazepinei administrate, avand impact propriu
asupra duratei de actiune a benzodiazepinei respective (ex. Flurazepam). In cazul
4
flurazepamului, T1/2 este scurt (2-3 ore), in timp ce T1/2 al metabolitului activ N-
dezalchil-flurazepam este lung (peste 50 ore).
T1/2 al metabolitilor activi hidroxilati poate fi intermediar in cazul derivatilor
3-hidroxilati (T1/2 = 6 – 12 ore) si foarte scurt in cazul derivatilor alfa-hidroxilati
(T1/2 = 1 ora).
Grupul 1 (tip diazepam):
a) absorbtie per os inalta (corelata direct cu lipofilia inalta) (ex. Diazepam) ;
variabilitate mare interindividuala, privind viteza absorbtiei ;
b) biotransformare in procente mari, pe doua cai oxidative:
- dealchilare oxidativa ; metabolit activ comun: nordazepam (N-
desmetildiazepam), cu durata mai lunga ;
c) 3-hidroxilare, urmata de glucuronoconjugare ; metabolit activ comun:
oxazepam (3-hidroxidiazepam) ;
d) semiviata eliminarii lunga: unii metaboliti activi au semiviata eliminarii mai
mare ca a benzodiazepinelor administrate ;
e) acumulare, cu realizarea starii de echilibru, dupa aproximativ o saptamana.
Medazepamul este biotransformat la diazepam.
Clorazepamul, avand un radical carboxil in pozitia 2 a nucleului diazepinic,
sufera efectul primului pasaj gastrointestinal, fiind rapid decarboxilat in stomac, la
nordazepam, metabolit activ care se absoarbe complet.
Grupul 2 (tip oxazepam):
a) biotransformat: direct prin glucuronoconjugare, in procent ridicat (80%), la
metaboliti inactivi ;
b) semiviata eliminarii scurta, fata de grupul I.
Grupul 7 (tip clobazam):
a) asemanari cu grupul 1 ;
b) semiviata eliminarii lunga ;
5
c) metabolitul principal activ, N – desmetilclobazam, se acumuleaza, concentratii
de cca 8 ori concentratia de clobazam.
Abuz si dependenta
Fara indoiala, consumul cronic de benzodiazepine in doze mari poate duce, in
cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei si, in final, la dependenta. Tipul de
dependenta corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece benzodiazepinele
nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de dependenta priveste in special domeniul
psihic. In cazul supradozarii tranchilizantelor pana la 1g este posibila instalarea unui
somn de 48 de ore.
Riscurile abuzului sunt de natura psihica si sunt urmatoarele:
a) plafonare in plan afectiv, apatie, lipsa trairilor emotionale ;
b) slabirea creativititatii ;
c) incapacitatea rezolvarii conflictelor ;
d) pierderea simtului raspunderii ;
e) comportament social neavenit ;
f) mai rar: manii, accese de furie, halucinatii, psihoze ;
g) cimentarea unor relatii sociale nesatisfacatoare
h) posibil, amplificarea starilor depresive
Consecinte pe termen lung
Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu rezolva cauza
problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se pot solutiona, iar frica – cu rol de
semnal de alarma – nu mai este perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect-
rebound (de recadere) manifestat prin insomnie in primele ore ale diminetii, cresterea
in greutate, pierderea libidoului, stare generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si
mahmureala.
Abstinenta si fenomene de sevraj
6
Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se realizeaza printr-o
reducere lenta a medicamentului pana la eliminare totala. Ca fenomene de sevraj
putem enumera anxietatea, insomnia, tulburari circulatorii si tulburari
gastrointestinale, crize convulsive.
O problema speciala este politoxicomania. Multi dependenti de medicamente
consuma concomitent mai multe preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic
contra tulburarilor de somn, dimineata, un produs stimulant, iar intre acestea un
tranchilizant. Multe medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai ales in combinatie
cu alcoolul. De asemenea, pot prelungi sau intretine timp indelungat starea de
ebrietate indusa de alcool. Alteori, pot ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de
opiacee abuzeaza si ei de tranchilizante, atat pe cale orala, cat si pe cale intravenoasa,
de exemplu atunci cand isi injecteaza ;;Rohypnol”.
Reactiile adverse ale medicamentelor
Acestea trebuie bine cunoscute de asistenta medicala, pentru a putea interveni la
timp. Astazi, intoleranta medicamentoasa este foarte frecventa, chiar la antibiotice.
Daca nu se iau anumite precautii, sunt de temut reactiile alergice si numeroase alte
tulburari. Sunt cunoscute medicamentele care pot duce la asemenea accidente ; uneori
pot aparea si accidente grave generale: agranulocitoza (aminofenazona), anemii,
socuri anafilactice (seruri, antibiotice, etc). Alteori, in special in cursul tratamentelor
cu antibiotice pot aparea dezechilibre biologice, prin modificarea florei microbiene.
Prin distrugerea florei patogene, unele microorganisme care paraziteaza in mod
normal organismul, se dezvolta mai intens si devin mai virulente. Astfel, pot aparea
micoze sau infectii cu stafilococi rezistenti la antibiotice.
7
Trebuie tinut seama si de faptul ca numeroase produse (antibiotice, corticoizi)
pot masca semnele unei boli, fara a o vindeca complet, daca nu sunt prescrise in doze
si pe o durata suficienta.
Reactiile adverse sunt reactii nocive care apar la doze folosite obisnuit, in scop
profilactic, curativ sau pentru diagnostic. Ele trebuie deosebite atat de efecte nedorite
de ordin farmacodinamic (de exemplu uscarea gurii provocata de atropina), care pot fi
neplacute, dar nu sunt de obicei nocive cat si de fenomenele de intoxicatie acuta (de
exemplu, coma barbiturica), care apar la doze mari, ce depasesc pe cele utilizate
normal.
Reactiile adverse sunt mai frecvente la batrani, femei si copii. Cel mai des apar
in asocierile estro-progestative orale (folosite ca anticonceptionale), dupa unii agenti
antibacterieni (ampicilina, cotrimoxazol, izoniazida, nitrofurantoina), unele
deprimante centrale (clorpromazina, diazepam, pentazocina), medicamente ca
fenilbutazona, indometacin, metildopa.
Reactii adverse apar de obicei la medicatia cardiovasculara, diuretice,
neuropsihotrope, antiinflamatoare nesteroidiene, glucocorticoizi, antibiotice si
anticoagulante. Principalele simptome apar la nivelul pielii, tubului digestiv,
sistemului nervos central si sangelui.
Medicamentele pentru care este necesara supraveghere biologica sunt:
anticonceptionalele orale, anticonvulsivantele, antituberculoasele, antibioticele,
diureticele in general, fenacetina si analgezicele in doze mari, anticoagulantele orale,
plus medicatie asociata si antidiabeticele orale plus medicatia asociata.
Dupa mecanism reactiile adverse pot fi:
a) reactii adverse de tip toxic. Riscul este mai mare cu cat doza este mai mare.
Apar, de obicei, in insuficienta hepatica sau renala si la miocardul bolnav. In
cazul digitalicelor, doza eficace este foarte apropiata de cea toxica. Riscul este
mai mare in administrarea pe cale i.v. Interactiunile medicamentoase pot
8
provoca, de asemenea, fenomene toxice. De exemplu, tranchilizantele sau
neurolepticele potenteaza, uneori, periculos efectele altor deprimante centrale
(anestezice generale, hipnotice, morfina) ;
b) reactii adverse idiosincrazinice, sau de intoleranta. Acestea sunt independente
de doza. Apar la doze obisnuite de izoniazida sau hidralazina. Uneori apar prin
intoleranta la alcool (congestia fetii si fenomenele circulatorii). Alteori bolnavul
raspunde prin hemoliza la doze obisnuite de primachina, chinina, sulfamide,
sulfone, nitrofurantoina, acid nalidixic (Negram), fenacetina, etc. Hipertermia
maligna poate fi provocata de unele anestezice generale ;
c) reactii adverse alegice. Apar prin mecanisme imune. Alergia presupune o
sensibilizare prealabila. Unele reactii sunt de tip anafilactic (chiar soc
anafilactic). Penicilinele pot provoca dispnee acuta, bronhospasm cu sufocare,
edem laringian, hipotensiune, colaps, urticarie). Aspirina, morfina si alte
opioide, antiinflamatoarele nesteroidiene, chinina, chinidina, sulfamidele,
fenilbutazona, izoniazida, betablocantele pot provoca lupus eritematos
diseminat. Dupa peniciline, sulfamide, nitrofurantoina, uneori apare boala
serului (febra, artralgii, adenopatii, urticarie) sau numai urticarie si edem
Quinke. Pentru depistarea sau prevenirea acestor reactii este nevoie de o
anamneza corecta, teste cutanate, etc. Tratamentul consta in desensibilizare
specifica, oprirea imediata a medicatiei, administrarea de antihistaminice,
adrenalina sau glucocorticoizi.
Reactiile adverse mai pot fi clasificate si astfel:
a) reactii adverse specifice benzodiazepinelor administrate in primul trimestru
de sarcina: efecte teratogene (fisuri labiopalatine) ;
b) reactii adverse comune tranchilizantelor: somnolenta, ataxie, obisnuinta,
farmacodependenta cu sindrom de sevraj.
9
Somnolenta este cea mai frecventa reactie secundara a benzodiazepinelor,
necesitand precautii in tratamentul ambulatoriu cu benzodiazepine. Este redusa la
medazepam si clobazam.
Ataxia (datorata actiunii miorelaxante) apare la doze mari, impiedicand
coordonarea motorie fina si contraindica benzodiazepinele la soferi. Este redusa la
medazepam, alprazolam si tofisopram.
Afectarea functiei cognitive, cu scaderea memoriei de lunga durata, poate sa se
instaleze dupa tratamente de lunga durata, cu benzodiazepine.
Obisnuinta se instaleaza dupa administrarea cronica, cu tendinta la marirea
dozei. Se dezvolta rapid la triazolam (benzodiazepina cu cea mai rapida epurare),
antrenand insomnie terminala, iar in cursul zilei anxietate, confuzie, amnezie.
Farmacodependenta este dezvoltata la administrarea de doze mari, timp
indelungat. Intreruperea brusca, declanseaza sindromul de sevraj manifestat prin:
insomnie, anxietate, agitatie, stare confuzionala. Sindromul de sevraj apare numai
dupa cateva zile de la intreruperea administrarii, in cazul benzodiazepinelor cu
timpi de injumatatire lungi (grupul 1 si 7), dar se declanseaza brusc si este sever, in
cazul benzodiazepinelor cu timpi de injumatatire scurti (triazolam, alprazolam,
tofisopram, oxazepram).
BENZODIAZEPINE DE TIP DIAZEPAM
Reprezentanti: diazepam, clordiazepoxid, medazepam, bromazepam, clorazepat,
flurazepam.
DIAZEPAM
10
Profil farmacocinetic: T1/2 lung (15 – 60 ore) ; biotransformare la metaboliti activi
(nordazepam, oxazepam), dintre care unii cu T1/2 mai lung (nordazepam, T1/2 =
30 – 90), decat cel al substantei active. Durata de actiune lunga.
Reactii adverse secundare:
a) somnolenta cu incidenta de 5% la adult si 10% la varstnic ; contraindicat
ambulator, la conducatorii auto ;
b) incoordonare motorie – contraindicatie majora in miastenia gravis ;
c) deprimare respiratorie marcata, la injectarea rapida pe cale i.v. – cont
raindicatie in insuficienta respiratorie acuta
Contraindicat la mame ce alapteaza. Este interzis consumul de alcool.
Reactii adverse teratogene: fisuri labio-palatine.
Contraindicat la gravide, in primul trimestru.
Intoxicatia acuta este rara, deoarece doza letala este mare si anume de peste
700mg. Simptomatologia este de coma vigila. Tratamentul este simptomatic.
Antidotul fumazenil (antagonist al benzodiazepinelor, pe situsurile
benzodiazepinelor) este injectat 0,1mg/ml i.v. in bolus sau diluat in perfuzie.
FLUMAZENIL
a) epurare prin biotransformare hepatica la metaboliti inactivi ;
b) T1/2 foarte scurt (cca 30 – 60 minute) ;
c) durata efectului foarte scurta (30 – 60 minute)
Este indicat ca antidot in intoxicatia acuta cu benzodiazepine (doza totala:3–
5mg, in 5 – 10 minute) si pentru antagonizarea sedarii benzodiazepinice din
11
anestezia generala (doza totala: 1mg in 1 – 3 minute). Calea de administrare este
intravenoasa.
In intoxicatia acuta se administreaza 0,2mg in 30 de secunde, apoi 0,3 mg si se
continua, in functie de situatie, cu cate 0,5mg la un minut pana la 3 mg sau daca
este nevoie pana la 5mg. Daca apare o simptomatologie de excitatie SNC, se
contracareaza cu midazolam sau diazepam, intravenos lent.
Administrat la indivizi cu dependenta la la benzodiazepine hipnotice sau
tranchilizante (in afara situatiei de intoxicatie acuta) flumazenil declanseaza un
sindrom de sevraj, cu simptomatologie de stimulare SNC pana la convulsii.
CLORDIAZEPOXID
Are profil farmacologic asemanator diazepamului, cu urmatoarele deosebiri:
a) absorbtie per os mai lenta ;
b) biotransformare la nordazepam (metabolit activ), prin intermediul
domexopamului (metabolit activ)
c) T1/2 este de 5 – 15 ore pentru substanta activa, iar pentru metabolitii activi este
lung de 30 – 90 ore.
d) reactiile adverse au frecventa mai scazuta, somnolenta avand frecventa cea mai
mare (3,9% la adult) ; la varstnic, somnolenta si miastenia sunt mai frecvente,
comparativ cu adultul.
Este indicat ca anxiolitic per os, doze de 20 – 60 mg/zi, repartizate in 2 – 4 prize ;
se poate creste pana la 100mg/zi ; la varstnici, doze mai scazute 5 – 10mg/zi ; la
copii ( > 6 ani), doze de 5 – 10mg/zi, crescute pana la 20 – 30 mg/zi, in anxietatea
severa ; pe cale injectabila, i.m sau i.v., 50 – 100mg/l, maxim 600mg/zi. Mai este
indicat in preanestezie, se administreaza cu o seara inainte, 50 – 100mg per os si cu
o ora inainte de anestezie 100mg i.m.
12
MEDAZEPAM
Are profil farmacologic asemanator diazepamului, cu urmatoarele deosebiri:
a) biotransformare la diazepam ;
b) T1/2 este lung, atat pentru medazepam (25 – 55 ore), cat si pentru metabolitii
activi (30 – 90 ore) ;
c) anxiolitic de intensitate mai scazuta comparativ cu diazepamul ;
d) reactiile adverse au frecventa mai redusa ; somnolenta de intensitate redusa
(tranchilizant de zi) este mai frecventa la varstnici.
Reactiile adverse pe care le poate produce sunt: sedare marcata in timpul zilei,
oboseala, somnolenta, apatie, hipersomnie, timp de reactie prelungit, vertij,
cefalee, ataxie, confuzie, amnezie anterograda, tulburari de concentrare, oboseala
reziduala, hipotonie musculara, greata, voma, dureri epigastrice, constipatie,
diaree, icter, anurie, spasm glotic, dureri toracice, HTA, bradicardie, depresie,
scaderea libidoului, tulburari menstruale, cresterea apetitului, uscaciunea gurii,
reactii adverse alergice cutanate, deprimare respiratorie, tulburari de vorbire, de
vedere (diplopie, nistagmus) si de echilibru, halucinatii, stari acute de agitatie,
anxietate, tendinta la suicid, insomnie, agresivitate si spasme musculare ;
dependenta cu toleranta si sindrom de abstinenta.
BROMAZEPAM
Are profilul farmacologic asemanator diazepamului, potenta fiind mai mare.
T1/2 este mai mic, respectiv 10 – 20 ore pentru substanta activa si 20 ore pentru
metabolitul activ.
13
Este indicat ca anxiolitic, sedativ-hipnotic si miorelaxant. Dozele anxiolitice sunt
de 1,5 – 3mg de 3 ori pe zi. Dozele sedativ-hipnotice si miorelaxante sunt mai
mari : 6 – 12mg de 3 ori / zi.
Ca reactii adverse putem spune ca produce oboseala, somnolenta, slabiciune
musculara. Unii pot dezvolta dependenta. Reactii paradoxale: anxietate acuta,
halucinatii, insomnie sau excitatie.
CLORAZEPAT
Are profilul farmacologic asemanator diazepamului, cu urmatoarea deosebire: este
o structura chimica inactiva, ca atare: biotransformarea are loc in mediu acid
gastric, prin decarboxilare la nordazepam activ, care se absoarbe rapid.
T1/2 gastric al clorazepatului inactiv la nordazepamactiv este de 2 ore, iar T1/2 al
metabolitului activ nordazepam este de 30 – 65 ore.
Este indicat ca anxiolitic si anticonvulsivant.
Ca reactii adverse se pot produce urmatoarele: ameteli, somnolenta, astenie,
bradipsihie, hipotonie musculara, reducerea performantelor psihomotorii,
slabiciune, ataxie, cefalee, , tulburari de vedere, greata, voma, modificari ale
gustului, disconfort epigastric, diaree, crestere in greutate, , diminuarea libidoului
si tulburari menstruale, rash cutanat, dureri articulare, amnezie anterograda, reactii
paradoxale (iritabilitate, agitatie motorie, convulsii, agresivitate, stari
confuzionale), sindrom de rebound cu exarcebarea anxietatii la intreruperea brusca
a tratamentului. Utilizarea prelungita si in doze mari poate determina dezvoltarea
tolerantei si dependentei. Intreruperea brusca a tratamentului poate provoca
sindrom de abstinenta.
BENZODIAZEPINE TIP OXAZEPAM
14
Reprezentanti: oxazepam, lorazepam.
Profil farmacocinetic: biotransformare directa, la metaboliti glucuronizi inactivi ;
T1/2 scurt ; durata de actiune scurta.
OXAZEPAM
Biotransformare direct la metabolit glucuronoconjugat, inactiv; viteza de
biotransformare nu scade la varstnici si in insuficienta renala.
T1/2 si durata de actiune sunt scurte (T1/2 = 4 – 10 ore).
Reactia adversa cea mai comuna este somnolenta.
LORAZEPAM
Are profil farmacologic similar oxazepamului, dar cu avantajul unei potente mai
inalte.
T1/2 al substantei active este de 10 – 20 ore.
Doza habituala este de 30 – 120 mg/zi, administrata in 3 – 4 prize.
Reactii adverse produse de lorazepam sunt urmatoarele: toropeala, oboseala,
miorelaxare. Rar HTA, tulburari gastrointestinale, greata, modificari ale salivatiei,
constipatie, tulburari vizuale, urticarie, retentie urinara, cefalee, depresie, confuzie,
tremor, modificari ale libidoului.
BENZODIAZEPINE TIP ALPRAZOLAM
Reprezentanti: alprazolam, triazolam
Profil farmacocinetic: biotransformare la un metabolit activ alfa-hidroxilat.
15
T1/2 si durata de actiune sunt scurte pana la medii.
ALPRAZOLAM
Absorbtie per os, rapida si completa; biotransformare hepatica, prin hidroxilare, la
alfa- hidroxilalprazolam, partial activ.
T1/2 este de 10 – 15 ore, atat pentru substanta activa, cat si pentru metabolitul
partial activ.
Este anxiolitic, cu latenta si durata de actiune relativ scurte.
Nu are efect sedativ-hipnotic, ci are efect antidepresiv, echivalent aminelor
triciclice, dar cu raspuns clinic mai rapid.
Este indicat in depresia anxioasa, atacul de panica.
Sindromul de sevraj sever apare la intreruperea brusca a unui tratament prelungit,
datorita duratei scurte de actiune.
BENZODIAZEPINE TIP TOFISOPAM
Reprezentanti: tofisopam
Profil farmacocinetic: biotransformare la metaboliti inactivi
T1/2 si durata de actiune sunt scurte.
TOFISOPAM
16
Absorbtie per os, rapida si completa ; biotransformare hepatica, la metaboliti
inactivi; T1/2 este de circa 8 ore.
Este anxiolitic, cu latenta si durata scurte.
Nu are efect hipnotic, miorelaxant, anticonvulsivant. De electie in anxietate la
miastenici si miopatici.
Indicat ca anxiolitic, per os, in doze de 50mg de 3 ori pe zi.
Induce uneori somnolenta. Mai provoaca greata, dureri epigastrice, rash,
hiperactivitate, agresivitate.
TRANCHILIZANTE AGONISTI 5-HT1A
Reprezentanti: buspirona, gepirona, ipsapirona, tiospirona
Profil farmacocinetic: selectiv anxiolitic.
Efectul se instaleaza lent, dupa un tratament de peste o saptamana.
BUSPIRONA
Este un anxiolitic util in anxietatea cronica, datorita instalarii lente a efectului (zile-
saptamani). Este ineficace in atacurile de panica. Tratamentul per os se incepe cu
doze mici, de 5mg de 1-3 ori/zi, care sunt crescute treptat, la 2-3 zile, pana la
dozele uzuale de 20-30mg/zi, administrate in 2-3 prize. Doza maxima este de
60mg/zi.
Reactii adverse:
Sedarea este slaba; potentarea deprimarii SNC la asociere cu alcool este mai putin
grava, comparativ cu benzodiazepinele.
Reactii adverse relativ frecvente sunt ameteli, cefalee, stare de excitatie, greata.
Alte reactii adverse mai apar: stare de nervozitate, somnolenta.
17
Reactii adverse datorate discontinuitatii tratamentului: insomnie, nervozitate,
somnolenta, stari de greata, cefalee si oboseala.
Tendinta de abuz sau dependenta.
ALTE TRANCHILIZANTE
HIDROXIZIN
Hidroxizina este un tranchilizant eficient, slab analgezic, antiemetic, miorelaxant si
deprimant moderat al centrului termoregulator.
Actiuni farmacodinamice proprii:
antispastica (musculotropa si anticolinergica), utila in manifestarile
psihosomatice cu localizare digestiva ;
antihistaminica H1 si antiserotoninica, cu efect antiemetic.
Are efect miorelaxant intens ; are efect secundar miastenie.
Contraindicat: miastenia gravis ; copii sub 3 ani.
Supradozarea poate provoca HTA severa, deprimare respiratorie si moarte.
Reactii adverse: Substanta produce rar astenie, hiposalivatie, greturi.
MEPROBAMAT
Meprobamatul se absoarbe bine din tubul digestiv realizand concentratia sanguina
maxima dupa o ora. Se distribuie uniform in creier si se elimina in urina, 10% in
primele 3 ore, complet in 48 de ore, 10% netransformat, 40% ca glicuronid si
hidroximeprobamat.
Meprobamatul are actiune tranchilizanta, anticonvulsivanta, miorelaxanta prin
efect central, slab analgezic. Desi nu este hipnotic, poate favoriza aparitia somnului
18
prin efectul tranchilizant, Meprobamatul este indicat in nevroza astenica,
hiperexcitabilitatea sistemului nervos si ca adjuvant al miorelaxantelor,
anticonvulsivantelor, hipnoticelor, hipotensivelor. Se administreaza oral 0,4g de
2 – 4 ori pe zi. Meprobamatul poate produce somnolenta, tulburari digestive,
eruptii cutanate. Administrat timp indelungat poate produce obisnuinta si
dependenta, cu aparitia sindromului de abstinenta la intreruperea brusca. Efectele
secundare produse de meprobamat, mai ales asupra SNC sunt grave in cazul unei
intoxicatii alcoolice la o persoana care urmeaza tratament cu meprobamat putandu-
se ajunge la coma si sfarsit letal. Alte reactii adverse pot aparea: anorexie, greata,
voma, diaree, cefalee, HTA, reactii alergice (rar) ; convulsii ; toleranta si
dependenta.
Benactizina
Are efecte centrale tranchilizante, reducand tensiunea psihica si intensitatea starilor
emotive, ca si reactiile vegetative, care insotesc emotiile. Nu este hipnotic, dar
potenteaza barbituricele. Actioneaza ca anticonvulsivant. Are actiune antispastica
de tip atropinic si antifibrilanta asemanatoare chinidinei. Este contraindicata in
glaucom.
NEUROLEPTICE
Neurolepticele fac parte din grupa psiholeptice, alaturi de tranchilizante (sunt
denumite si tranchilizante majore). Substantele neuroleptice se mai numesc
neuroplegice, neurolitice sau tranchilizante majore. Efectul neuroleptic se
manifesta prin trei tipuri de actiuni:
a) actiuni psiho-fiziologice ( = actiune tranchilizanta majora) ;
b) actiuni clinice, antipsihotice ;
19
c) actiuni neurologice.
Aceste trei tipuri de actiuni difera ca intensitate, functie de structura chimica si
mecanismul de actiune. Actiunile neurologice sunt practic absente la
antipsihoticele moderne, cu mecanism antagonist predominant 5HT2.
Din punct de vedere psiho-fiziologic, neurolepticele scad tensiunea nervoasa,
producand calmarea starilor de hiperexcitabilitate, neutralitate afectiva si
emotionala.
Sub actiunea neurolepticelor cursul gandirii este mai mult sau mai putin incetinit,
dar functiile intelectuale nu sunt alterate calitativ. La doze mari, neurolepticele
produc somnolenta, mai usor reversibila decat dupa hipnotice. Neurolepticele
produc diminuarea activitatii psihomotorii, scaderea initiativei motorii, a agitatiei
si agresivitatii. De asemenea, neurolepticele produc SNV.
Din punct de vedere clinic, neurolepticele au actiune antipsihotica, fiind active in
psihozele acute si cronice manifestate prin agitatie, confuzie, delir, tulburari
neuromusculare.
Din punct de vedere neurologic, neurolepticele produc tulburari extrapiramidale,
reversibile.
Alte actiuni ale neurolepticelor
Sunt actiuni proprii diferitelor structuri (antiemetica, sedativa, vegetative,
endocrine, etc.). Astfel:
a) actiune antiemetica, prin blocarea receptorilor D2, din zona bulbara
chemoreceptoare declansatoare (ZCD), au toate neurolepticele clasice tipice (cu
exceptia tioridazinei) ; ex. proclorperazina
20
b) actiune sedativa ; exemple: rezerpina (depletirea catecolaminelor),
levomepromazina, clorpromazina, tioridazina, clorprotixen, clozapina (blocarea
receptorilor alfa-1 din substanta reticulata activatoare bulbara) ;
c) actiune asupra pragului convulsivant, in sens anticonvulsivant sau invers
convulsivant ;
d) actiune alfa-1 adrenolitica centrala si periferica cu HTA posturala si
hipotermie ; exemplu : clorpromazina, tioridazina, haloperidol, clozapina,
olanzapina, risperidon ;
e) actiune antimuscarinica, cu hiposalivatie, constipatie, dificultati in mictiune,
tulburari de vedere ; actiunea antimuscarinica diminua efectul nedorit
extrapiramidal ; exemplu: tioridazina, clorpromazina, olanzapina, clozapina ;
f) actiune antihistaminica H1 ; exemplu: prometazina, clorpromazina, clozapina,
olanzapina ;
g) actiune de crestere a eliberarii prolactinei prin blocarea receptorilor D2 din
hipofiza, cu hiperprolactinemie ;
h) actiune hipotermizanta, prin alterarea mecanismelor termoreglatoare, in
hipotalamus.
Profil farmacocinetic general:
a) per os, absorbtie variabila, cu o variabilitate mare a concentratiilor plasmatice ;
b) se leaga de proteinele plasmatice ;
c) biotransformare la nivelul SOMH ;
d) volum de distributie mare ;
e) difuziune usoara in creier ;
f) relatia dintre concentratia plasmatica si efectul clinic prezinta variabilitate
inalta.
Reactiile adverse sunt de tip:
a) obisnuinta si dependenta fizica ;
21
b) efecte secundare.
Obisnuinta apare numai pentru efectul sedativ – hipnogen.
Dependenta fizica se manifesta prin sindrom de abstinenta (caracterizat prin
insomnie si diskinezii de tip coreiform), numai dupa intreruperea unui tratament
lung, cu doze mari de neuroleptice puternice.
Reactii adverse de tip efecte secundare sunt de doua categorii :
a) efecte neurologice, de tip extrapiramidal (comune tuturor neurolepticelor
clasice, predominant antagonisti dopaminergici; sunt numite ,,efecte penibile”,
deoarece aparitia lor este relativ obligatorie pentru atingerea eficacitatii
terapeutice antipsihotice, cu aceste neuroleptice clasice ;
b) efecte psihice, vegetative, endocrine si alte efecte secundare (specifice fiecarei
grupe chimice)
Efectele neurologice
Sunt caracterististice neurolepticelor clasice, antagoniti predominant
dopaminergici. Mecanismul aparitiei consta in: dominanta functionala la nivel
nigro-striat, a neuronilor colinergici, deoarece acestia nu mai sunt modulati de cei
dopaminergici care sunt blocati intens de neurolepticele clasice.
A. Sindromul parkinsonian
Consta in hipertonie, hipokinezie si hiperkinezie (tremor).
Apare dupa administrare prelungita, mai ales a neurolepticelor clasice
dezinhibitoare, exemplu butirofenone, fenotiazine piperazinilalchilice
(tioproperazina, flufenazina), reserpina.
22
Este corelat cu actiunea antipsihotica a acestor neuroleptice clasice. In acest sens s-
a emis notiunea de ,,prag neuroleptic”: ,,doza prag” a eficacitatii antipsihotice
coincide cu doza la care apar primele tulburari motorii fine (deformarea scrisului).
Intensitatea sindromului parkinsoniandepinde de selectivitatea pentru receptorii
dopaminergici ; creste cu cresterea intensitatii actiunii antipsihotice si cu scaderea
actiunii sedative, fiind:
a) frecvent si intens, la neurolepticele clasice dezinhibitoare (exemplu: fenotiazine
piperazinil-alchilice si butirofenone) ;
b) mai slab si mai putin frecvent, la neurolepticele clasice sedative (exemplu:
fenotiazine aminoalchilice si piperidilalchilice ;
c) practic absent, la neurolepticele moderne (atipice) antagonisti predominant sau
pronuntat 5-HT2 (benzizoxazoli ca risperidon si dibenzazepine ca olanzapina si
clozapina).
B. Akatizia
Apare in primele saptamani. Este o forma de tulburare extrapiramidala, manifestata
prin hiperkinezie:
a) bolnavul are o neliniste subiectiva, cu nevoie de miscare si nu poate sta linistit
in pozitie asezat sau culcat ;
b) silit la aceste pozitii, prezinta miscari ale picioarelor, constante si necontrolabile
constient.
C. Diskinezii
Apar in primele zile de administrare.
Se manifesta sub forma de:
a) contracturi musculare regionale (mai frecvente la fenotiazine halogenate sau
piperazinil alchilice ;
b) miscari involuntare ale gurii, limbii, gatului; crize oculogire; rigiditatea
muschilor trunchiului si extremitatilor (la butirofenone).
23
Diskinezii tardive pot sa apara dupa ani de tratament si sunt ireversibile; la fel
si ,,sindromul de iepure” (tremor perioral), care este o manifestare tardiva de
sindrom parkinsonian.
D. Sindromul neuroleptic malign
Se manifesta la supradozare, prin:
a) rigiditate musculara, catatonie, stare cataleptica ;
b) hipertermie, transpiratie cu deshidratare ;
c) mortalitate ridicata ( > 10%).
Impune: oprirea neurolepticului, tratament cu miorelaxante (dantrolen) si agonisti
dopaminergici (bromocriptina).
Farmacoterapia reactiilor adverse neurologice ale neurolepticelor
a) Antiparkinsoniene anticolinergice, in caz de:
sindrom parkinsonian (rigiditate, hipokinezie, tremor), cu risc maxim la
5–30 de zile ;
distonii acute (spasme ale muschilor limbii, fetei, gatului, spatelui) cu
risc maxim la 1–5 zile ;
tremor perioral (,,sindromul botului de iepure”) cu risc maxim dupa luni–
ani ;
b) Antiparkinsoniene anticolinergice sau benzodiazepine, betaadrenolitice in caz
de acatizie (neliniste motorie), cu risc maxim la 5–60 de zile ;
c) Preventie deoarece farmacoterapia este nesatisfacatoare in caz de diskinezie
tardiva (diskinezie oro-faciala, choreo-athetoza generalizata) cu risc maxim
dupa luni-ani ; se agraveaza la oprirea tratamentului.
Farmacoterapia sindromului neuroleptic malign
24
Este un sindrom de supradozare (catatonie, stupoare, febra, TA instabila,
mioglobinemie) cu risc maxim la saptamani si posibil letal.
Poate persista un numar de zile dupa oprirea tratamentului.
Terapie:
a) oprirea imediata a neurolepticului ;
b) dantrolen (ca miorelaxant) ;
c) bromocriptina.
Efecte psihice
a) stare de excitatie trecatoare spontan, in primele doua saptamani (,,faza
turbulenta” sau ,,reactie paradoxala”) ;
b) stari delirante, asociate cu tulburari vegetative, ce dispar la intreruperea
administrarii; mai frecvente la varstnici, dupa administrare injectabila, in
special a neurolepticelor sedative (clorprotixen, tioridazina, clorpromazina) ;
c) sindrom depresiv, cu tendinta la sinucidere, la tratament cu reserpina si
neuroleptice incisive.
Efecte vegetative
a) simpatolitice: de tip alfa-1 adrenolitic (fenotiazine aminoalchilice si
piperidilalchilice, butirofenone, dibenzodiazepine, benzizoxazoli) sau
neurosimpatolitic (reserpina) ; manifestate prin somnolenta, bradicardie, HTA ;
25
b) antimuscarinice vagolitice (fenotiazine aminoalchilice si piperidilalchilice,
dibenzodiazepine) ; manifestate prin tahicardie, hiposalivatie, constipatie.
Efecte endocrine
Tulburari ale functiilor sexuale (consecinta a hiperprolactinemiei):
a) feminine: cresterea secretiei de prolactina, cu modificarea ciclului menstrual,
amenoree, galactoree, frigiditate ;
b) masculine: ginecomastie, scaderea libidoului.
Alte efecte adverse
a) reactii adverse manifestate prin fotoalergii sau agranulocitoza, produse de catre
fenotiazine ;
b) efecte toxice hepatice, la fenotiazine (in special clorpromazina) ;
c) reactii locale (infiltrat, tromboza, embolism), la administrare injectabila mai
ales a levomepromazinei (se prefera calea per os)
Clasificarea neurolepticelor se face dupa criteriul structurii chimice:
a) derivati de fenotiazina: clorpromazina, tioridazina, proclorperazina ;
b) derivati de azafenotiazina: protipendil ;
c) derivati de tioxanten: clorprotixen, clopentixol, flupentixol, tiotixen
d) alcaloizi din Rauwolfia: rezerpina ;
e) derivati de chinolizina ;
f) derivati de butirofenona: haloperidol, benzperidol, droperidol.
Clasificarea farmacoterapeutica a neurolepticelor:
a) sedative ;
26
b) incisive, dezinhibitorii.
Criterii de alegere a neurolepticelor in psihoze:
a) neurolepticele sedative, in stari psihotice sau nepsihotice, manifestate acut cu
excitatie psihomotorie, tensiune emotionala si anxietate; preferabil o singura
doza seara ;
b) neurolepticele incisive, dezinhibitorii, de electie in tratamentul simptomelor
pozitive ale schizofreniei (tulburari de gandire, halucinatii, ideatie deliranta) si
in sindromul maniacal. Face exceptie sulpirid care nu este eficace ca
antimaniacal, in schimb este foarte eficace ca antiautistic ;
c) neurolepticele moderne, antagoniste 5–HT2, de electie in tratamentul
simptomelor negative ale schizofreniei (apatie, apragmatism, autism) ;
d) neurolepticele depot si retard in psihozele cronice.
Avantajele neurolepticelor depot si retard (forme farmaceutice):
a) asigurarea continuitatii tratamentului, in ambulatoriu ;
b) doza globala este redusa si sunt diminuate reactiile adverse.
Terapia de intretinere:
Se instituie la pacientii care au prezentat episoade acute de schizofrenie si anume:
a) dupa un episod, terapie de intretinere timp de un an ;
b) dupa doua sau mai multe episoade, terapie de intretinere timp de minim 5 ani
sau cu durata nelimitata.
Posologia neurolepticelor este in corelatie cu potenta.
Corelatia intre potenta clinica relativa si posologia uzuala, luand ca referinta
clorpromazina cu potenta = 1 si posologia intre 100–800 mg/zi:
a) potenta mica (1–5), cu posologie intre limitele de 50 – 800mg/zi
b) (clorpromazina, tioridazina, clorprotixen, clozapina) ;
27
c) potenta medie (5–10), cu posologie intre limitele de 30 – 150 mg/zi (molindona,
loxapina) ;
d) potenta mare (10–50), cu posologie intre limitele de 5 – 20 mg/zi
(trifluoperazina, flufenazina, tiotixen, haloperidol, olanzapina) ;
e) potenta foarte mare (100), cu posologie intre limitele de 2 – 10mg/zi (pimozid,
risperidon).
NEUROLEPTICE FENOTIAZINICE
Reprezentanti: clorpromazina, tioridazina, flufenazina, levomepromazina
CLORPROMAZINA
Actioneaza prin mecanism complex, are efect narcobiotic diminuand activitatea
celulara prin interventia in unele reactii metabolice ale celulei nervoase: inhiba
fosforilarea oxidativa, influentand producerea de energie. Clorpromazina
actioneaza si asupra substantelor reticulate ascendente, blocand caile multisinaptice
si inhiband reactia de activare la stimulii aferenti. Are actiuni multiple si complexe
asupra sistemului nervos central, scade agresivitatea, motilitatea spontana si
raspunsul la stimuli externi, la doze mari producand somnolenta.
La om produce produce diminuarea activitatii psiho-motorii, neutralitate afectiva,
scaderii intensitatii tulburarii emotionale si favorizarea aparitiei somnului.
Diminueaza activitatea reflex conditionata, are actiune antipsihotica, atat
experimental, impiedicand efectele psihodislepticelor, cat si la om, avand efect
antihalucinator si de inhibare a agitatiei psihomotorii.
28
Este antiemetic, prin deprimarea zonei chemoreceptoare din bulb. Este slab
analgezic, poteaza alte analgezice. Are actiune anticonvulsivanta, are efect
hipotermizant si antipiretic prin mecanism complex.
Are actiune antihistaminica mai slaba decat prometazina, actiune anestezica locala
si antifibrilanta.
Clorpromazina produce efecte adverse la 5–15% din cei tratati. Apare frecvent
somnolenta si astenie, tulburari extrapiramidale, sialoree, edeme (localizate la
extremitatea cefalica), hipotensiune accentuata care se evita mentinand bolnavul in
clinostatism si se trateaza cu noradrenalina. Relativ frecvent clorpromazina
produce tulburari digestive (eruptii cutanate, tulburari la nivelul mucoasei, icter de
tip obstructiv, tulburari sanguine).
Dupa administrare timp de 6 luni sau mai mult se observa frecvent cresterea
greutatii corporale.
Este indicata in psihiatrie, in tratamentul afectiunilor manifestate prin agitatie,
anxietate, halucinatii. Este activa in nevroze, boli cardio-viscelare, soc, tulburari
neuro-vegetative, in prenarcoza si narcoza potentata, ca antiemetic. Se
administreaza oral sau parenteral. Este contraindicata in stari depresive, la hepatici,
hipotensivi, stari de sensibilizare.
TIORIDAZIN
Are efecte neuroleptice si efecte extrapiramidale mai slabe decat clorpromazina.
Are efect anxiolitic si sedativ, este un bun antidepresiv la depresivii anxiosi.
LEVOMEPROMAZINA
29
Are actiune antimuscarinica producand inhibitia secretiei glandelor bronsice.
Produce tensiune si tahicardie mai slabe decat clorpromazina. Previne
bronhospasmul prin ciclopropan, nu influenteaza activitatea inimii, circulatia
coronariana si respiratia.
La doze mici pot sa apara tulburari neurovegetative: hipotensiune arteriala
ortostatica, efecte anticolinergice (uscaciunea gurii, constipatie, ileus paralitic,
retentie urinara) ; tulburari neuropsihice: sedare sau somnolenta, mai ales la
inceputul tratamentului.
La doze mai mari pot sa apara tulburari neurologice: diskinezii precoce, , sindrom
extrapiramidal, diskinezii tardive ; tulburari endocrine si metabolice:
hiperprolactinemie, impotenta, ginecomastie, frigiditate, amenoree, galactoree,
hiperglicemie, crestere in greutate.
NEUROLEPTICE TIOXANTENE
Reprezantanti: clorprotixen, clopentixol, flupentixol, tiotixen.
CLORPROTIXEN
Este mai activ decat clorpromazina, are actiuni antiserotonice relativ intense, este
anticolinergic, slab antihistaminic si antiadrenergic, antiemetic. Se remarca
actiunea sa antidepresiva. Se administreaza oral 10mg de 3–4 ori pe zi.
FLUPENTIOXOL
30
Este un antidelirant si halucinolitic, antiaxios.
Ca reactii adverse produce urmatoarele: diminuarea performantelor psihomotorii,
tulburari de somn (mai ales insomnie), uscaciunea gurii, tulburari de vedere,
disurie (uneori la inceputul tratamentului), constipatie, relativ frecvent HTA o
tostatica ; manifestari de tip extrapiramidal (la doze mari).
NEUROLEPTICE DERIVATE DE BUTIROFENE
HALOPERIDOL
Este neuroleptic incisiv cu actiune de lunga durata (12–24 de ore). Este indicat in
psihoze halucinatorii, agitatie psihomotorie, stari maniacale. Ca reactii adverse
produce tulburari extrapiramidale, sindrom neuroleptic malign, sedare, somnolenta,
agitatie, insomnie, confuzie, cefalee, vertij, crize epileptice, greata si varsaturi,
hiperprolactinemie, tahicardie, HTA, constipatie, tulburari de vedere, uscaciunea
gurii, tulburari de termoreglare, retentie urinara, edeme periferice, arsuri gastrice,
scaderea tranzitorie a numarului elementelor figurate sanguine ; rareori
agranulocitoza si trombocitopenie, disfunctii hepatice si hepatita ; foarte rar rash
cutanat, urticarie sau fenomene anafilactice.
DROPERIDOL
Are actiune rapida, aparand in 2–3 minute de la injectarea intravenoasa. Efectul
atinge intensitatea maxima dupa 10–12 minute, se mentine intens 30 minute si
dureaza 3–4 ore. Produce hipotensiune arteriala prin efect L-adrenolitic, avand
actiune antisoc. Frecventa cardiaca este diminuata, respiratia este accelerata, cu
31
4–8 minute, prin stimularea centrului respirator. Este folosit pe scara larga
impreuna cu analgezicul fentanil, in neuroleptanalgezie. Efectele adverse apar la
doze mai mari de 3–5 mg/kg.
ALCALOIZI DIN RAUWOLFIA
RESERPINA
Se absoarbe bine din tubul digestiv, este metabolizata in ficat. Mecanismul de
actiune consta in influentarea metabolismului unor mediatori chimici. Depletitia
mediatorilor duce la modificari functionale, la deprimarea unor functii cerebrale.
Reserpina nu este analgezic, dar diminueaza analgezia morfinica, are actiune
hipotermizanta, scade tesiunea arteriala, efectul potentat prin asociere cu alte
antihipertensive, este slab sau nul in fazele avansate.
Efecte adverse: astenie, somnolenta, anxietate, ameteli, cefalee, dureri oculare,
fenomene psihotice, crize epileptice, hipotermie, bradicardie, hipotensiune
ortostatica.
Este contraindicata in ulcer gastro-duodenal, sindrom diareic, epilepsie, tulburari
vasculare cerebrale, sindrom parkinsonian.
Mod de administrare: pe cale orala 0,1–0,5mg/zi, in psihiatrie se administreaza oral
5–10mg/zi sau intramuscular 25mg.
Pe aceasta cale efectul apare dupa o jumatate de ora, este maxim dupa 4 ore si
dureaza minimum 12 ore.
32
NEUROLEPTICE DIBENZAZEPINE
Reprezentanti: clozapin, olanzapin, loxapin, clotiapin
CLOZAPIN
Este indicat in schizofrenia rezistenta la tratament ; pacienti care nu raspund la
neurolepticele clasice sau care nu le tolereaza.
Ca reactii adverse poate produce urmatoarele:
a) hematologice: agranulocitoza, leucocitoza si/sau eozinofilie ;
b) SNC: somnolenta, ameteala, cefalee, , modificari EEG, scade pragul de aparitie
a convulsiilor, simptome extrapiramidale, sindrom malign neuroleptic ;
c) SNV: uscaciunea gurii, tulburari de vedere, tulburari ale reglarii sudoratiei si ale
termoreglarii, sialoree ;
d) Aparat cardiovascular/respirator: tahicardie, HTA posturala, cu sau fara
sincopa, colaps circulator profund, modificari ECG, aritmii cardiace,
pericardita, miocardita ;
e) Aparatul digestiv: greata, varsaturi, constipatie, cresteri ale enzimelor hepatice,
colestaza ;
f) Sistemul genito-urinar: incontinenta sau retentie urinara, priapism ;
g) Alte reactii adverse: hipertermie benigna, reactii cutanate, decese subite.
33
OLANZAPIN
Poate produce foarte frecvent somnolenta, crestere in greutate. Frecvent produce
eozinofilie, cresteri ale colesterolemiei, glicemiei, trigliceridemiei, glucozurie,
ameteli, acatizie, parkinsonism, diskinezie, constipatie, uscaciunea gurii, edeme
periferice, HTA ortostatica, cresteri asimptomatice ale transaminazelor hepatice,
eruptii cutanate. Rar poate produce fotosensibilizare, ginecomastie, galactoree,
marirea sanilor ; variatii hematologice asimptomatice.
NEUROLEPTICE BENZIZOXAZOLI
ANTAGONISTI PREDOMINANT 5-HT2
Reprezentanti: risperidon
Profil farmacologic:
Este incadrat la neurolepticele atipice, deoarece afinitatea pentru receptorii
dopaminergici D1 este nula, pentru D2 este mai redusa si este mai ridicata pentru
receptorii serotononinergici 5-HT2.
RISPERIDON
Prezinta absorbtie buna, per os. Avantajul fata de neurolepticele tipice este absenta
practic a tulburarilor motorii extrapiramidale (relativ rar, diskinezie tardiva sau
sindrom malign la supradozare). Reactii adverse secundare, specifice, sunt: efecte
de stimulare SNC (insomnie, agitatie), disfunctii la nivelul centrului hipotalamic al
satietatii (crestere ponderala), tulburari de natura vasculara (cefalee, rinita) si
tulburari de vedere. Reactii adverse comune produce insomnie, agitatie, anxietate,
cefalee. Mai rar poate produce somnolenta oboseala, greutate in concentrare,
34
constipatie, dispepsie, greata/voma, dureri abdominale, tulburari de vedere, rinita,
rash. Ocazional mai poate produce HTA ortostatica, tahicardie reflexa, galactoree,
dereglari ale ciclului menstrual si amenoree, edeme, diskinezie tardiva, sindrom
neuroleptic malign, dezechilibre in temperatura corporala si convulsii. Ca
simptome extrapiramidale putem aminti tremor, rigiditate, hipersalivatie,
bradikinezie, akatisie, distonie acuta.
Este un antipsihotic de prima linie. Este indicat in manifestarile psihotice acute,
tratament pe termen scurt. Posologia, in administrare per os, incepe cu doze mici
de 1mg de doua ori pe zi si se continua cu 4–8mg/zi, in 1–2 prize.
35
