Cu mana stnga ti-am ntors spre mine chipul,sub cortul
adormitilor gutuisi de-as putea s-mi rup din ochii tai
privirea,vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,zvelti vanatori, n
arcuitii leidin goana calului, cum isi subtie arcul.0, tinde-ti
mana stnga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtirepe care ramurile I-au
aprins,suind sub luna-n seve caii repezice-au ratacit cu timpul, pe
intins.
Eu te privesc n ochi si-n jur s sterg copaciiIn ochii tai cu
luna m rasfrang... si ai putea, uitand, s ne strivesti n genedar
chipul ti-l intorn, pe bratul stng.
