mag-2003-05

DDDAAACCCIIIAAADirector fondator: Dr. Napoleon Sãvescu

mmaaggaazziiinnNr. 5 - iunie 2003

TÃRTÃRIA2003TÃRTÃRIA2003

AL IV-lea CONGRES

INTERNAÞIONAL DE DACOLOGIE

AL IV-lea CONGRES

INTERNAÞIONAL DE DACOLOGIE

TÃRTÃRIA 5500 î.d.H.PRIMUL MESAJ SCRISDIN ISTORIA OMENIRIITÃRTÃRIA 5500 î.d.H.

PRIMUL MESAJ SCRISDIN ISTORIA OMENIRII

19-20 iunie 2003BUCUREªTI19-20 iunie 2003BUCUREªTI

HOTEL INTERCONTINENTAL - sala RondãHOTEL INTERCONTINENTAL - sala RondãDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

www.dacia.org

Sponsor Compania Hotelierã INTERCONTINENTAL ROMÂNIA

Pu

blic

aþie

lun

arã

edit

atã

deD

AC

IAR

EV

IVA

LIN

TE

RN

AT

ION

AL

SO

CIE

TY

În acest numãr special, gãsiþi rezumatele comunicãrilor ce seprezintã la cel de-al IV-lea Congres internaþional de dacologie - Tãrtãria 2003

1

DACIAmagazinnr.5 iunie 2003

ADEZIUNEData:

Numele:

Prenumele:

Adresa:

Tel./Fax.:

E-mail:

Nãscut(ã)în:

La data:

Profesia:

Am luat cunoºtinþã de prevederile statutului societãþii ºi doresc sã devin membru al acesteia.Declar cã nu voi angaja oficial societatea din iniþiativa proprie.

DACIA REVIVALINTERNATIONAL

SOCIETYDr. NAPOLEON SÃVESCUFondator, PreºedintePr. THEODOR DAMIANDirectorPoet GELU DORIANDirectorIng. MARIUS SPRINCEANÃDirector TehnicDr. NICK STOIANDirector Relaþii PubliceJud. TUDOR PANÞIRUFost Ambasador al Moldovei laU.N., International LegalCouncelerIng. ANDREI VARTICDirector, Fondatorul InstitutuluiCivilizaþiei Dacice - ChiºinãuGen. NICOLAE SPIROIUPrim ConsilierDr. LUCIAN DAJDEAConsilier, Relaþii cu ComunitãþileDaco-RomâneºtiTIBERIU FRAÞILÃConsilier, Relaþii PublicePhD. MARIA MARINESCUSecretar GeneralAv. DAN DIMAConsilier LegalDr. VICTOR SUCIUConsilier Financiar

PATRONI-2002Dr. DAN CIMPONERIU Dr. ªtiinþe Economice GEORGE PÃUNESCUDr. MIHAIL RUDEANUIng. LUMINIÞA SAVADr. NICK STOIANIng. ELIAS WEXLER

2. Descriere Organizaþie culturalã ce desfãºoarã

activitãþi cu caracter cultural ºtiinþific, peprincipii pluridisciplinare ºi nu este afiliatãnici unui partid politic. Formele principalede manifestare ale acestei organizaþii vor ficonferinþe publice ºi simpozioane, deschiseprofesioniºtilor ºi neprofesioniºtilor ºi prineditarea paginii web: www.dr-savescu.com/dacia

3. Scop ºi obiective Organizaþia îºi propune sã iniþieze ºi sã

desfãºoare, prin forme legale de comunicareale mass-media, urmãtoarele activitãþipentru a readuce în drepturile ei adevãrataistorie a poporului daco-român:

- activitãþi de cercetare, ocrotire ºipromovare a limbii ºi istoriei strãbune întoate regiunile þãrii, precum ºi încomunitãþile daco-româneºti din afara

graniþelor, folosind izvoare referitoare ladaci, vlahi ºi români;

- activitãþi de cinstire a marilor valori dintrecut, care au exprimat unitatea spiritualã aDaciei antice, cu prioritate a marilorpersonalitãþi uitate sau încã neintegrate lalocul potrivit în cartea istoriei ºi de limbã apoporului daco-român;

- activitãþi de pãstrare ºi de perpetuare amarilor comori materiale ºi spiritualeprezente în vatra satului daco-român, ca:etica familiei þãrãneºti, obiceiuri de viaþã,datini, credinþe, folclor, port etc;

- activitãþi de afirmare ºi susþinere arealizãrilor tehnico-ºtiinþifice încãnecunoscute, ale strãmoºilor noºtri daci, ºineintroduse în circuitul universal, cum sunt:construcþii, metalurgie, medicinã, astrono-mie etc;

- activitãþi de ocrotire a valoriloruniversale ca: monumente, toponomie,

embleme, simboluri din vatra Carpato-Pontico-Dunãreanã, împotriva poluãrii,denigrãrii ºi falsificãrii;

- acordarea de premii anuale sub formã dediplome sau alte moduri de stimularepentru cei interesaþi în readucerea dinnegurile timpului a adevãratei noastreistorii, a istoriei Daciei.

4. Sediul Central al Societãþii se aflãla:

21-26 Broadway, L.I.C.NY 11106, USA Tel.718267-7965 Fax.718728-7635 E-mail: [email protected]. Mijloacele financiare ale societãþii

vor fi obþinute prin donaþii ºi cotizaþii alemembrilor.

6. Structura organizatoricã esteformatã din: un preºedinte ºi ºase directori,ºase consilieri, ºase cofondatori.

DORIÞI SÃ PRIMI ÞI ACASÃ CU

REGULARITATE PUBLICA ÞIA NOASTRÃ ?

NIMIC MAI SIMPLU !Pentru a vã abona la publicaþia DACIA MAGAZIN, trimite þi prin mandat poºtalsuma de 180.000 lei pe adresa Daniela Gridan 2600, Orãºtie, Piaþa Victoriei,

nr. 20, cu menþiunea „abonament Dacia Magazin“. Astfel veþi primila adresa indicatã pe mandatul poºtal în spaþiul destinat corespondenþei 12

numere din Dacia Magazin.

Extras din STATUT

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY, INC

cmyk

2

DACIAmagazin nr.5 iunie 2003

Reînvierea Daciei (Dacia Revival) este ofundaþie care îºi propune sã arate cã Noi,dacii nu am pierit.

Pãreri, concepþii, interpretãri neºtiinþificecare cautã în mod eronat sã atribuie poporuluinostru o origine recentã sunt incorecte. CândAlexander von Humboldt spunea: capacitateade a lãmuri propria istorie constituie pentru fiecarepopor piatra de încercare a maturitaþii sale, credcã ne includea ºi pe noi, cei care trãim de mileniiîn spaþiul carpato-pontico-dunãrean, oricumvreþi sã ne numim: români sau vlahi, adicãgeto-dacii de astãzi.

Tocmai acele interpretãri eronate care neatribuie o origine romanã, ºi care trec cuvederea faptul cã poporul carpato-pontico-danubian constituie poporul matcã al Europei,m-au determinat sã înfiinþez aceastã fundaþie,Reînvierea Daciei, publicaþia DaciaMagazin, la New York Dacia TV, sãorganizez congresele de dacologie:Sarmizegetusa 2000, Burebista 2001, N.Densuºianu 2002 ºi Tãrtãria 2003.

Adevãrul nu trebuie numai rostit, ci ºidovedit.

Crearea unei istorii false a poporuluinostru, în decursul ultimilor 200 de ani, bazatãpe falsuri ºi pe ignoranþã, pe o preocuparedemonicã de a dovedi cã suntem un popor debastarzi, o încruciºare recentã dintre niºtesoldaþi romani ºi localnice dace, este o ruºine.Logica morbidã care guverneazã astfel deconcepte istorice despre formarea poporuluinostru este criminalã. Dar sã rãsfoim câtevadintre cãrþile noastre de istorie, sã vedemcum s-a format poporul român.

Florin Constantiniu în O istorie sincerã apoporului român, Editura UniversEnciclopedic, Bucureºti, 1998, la pagina 36ne învaþã: ...un loc important în procesul deromanizare a revenit contactelor umane ºi, înprimul rând, cãsãtoriilor Dacia secãtuitã debãrbaþi nu se poate tãgãdui cã rãzboaiele auprovocat pierderi mari în populaþia masculinãa Regatului dac Coloniºtii au umplut acestegoluri ºi pe mãsura amalgamãrii autohtonilor(autorul uitã sã menþioneze dacã este vorba defemei sau bãrbaþi n.n.) cu cei noi veniþi,cãsãtoriile mixte au devenit tot mai frecvente.În continuare, acelaºi domn istoric ne maispune: Superioritatea categoricã a civilizaþieiromane faþã de cea geto-dacã ºi-a spuscuvântul; ea s-a impus în spaþiul carpato-danubian, a romanizat pe bãºtinaºi ºi a fãcutdin geto-daci, mai întâi, romani, apoi romaniciºi, în cele din urmã, români. ªi aceste perleistorice le gãsim din abundenþã nu numai înaceastã istorie sincerã a poporului român, dar

CUVÂNT ÎNAINTEDr. Napoleon Sãvescu

ºi în celelalte opuse ei.Domnilor, Dacia a fost ultima þarã cuceritã

de romani în Europa ºi prima pãrãsitã de ei. Pemaltezi, romanii i-au ocupat 1.088 de ani (218î.d.Hr.-870.d.Hr.) ºi ei nu vorbesc limba latinãazi; ce sã mai spunem de greci, care au stat subocupaþie romanã 641 de ani (146 î.d.Hr.-395d.Hr.), de egipteni 425 de ani (30 î.d.Hr.-395d.Hr.), de evrei 325 de ani (70 d.Hr.- 395d.Hr.), britanicii 450 de ani. Nu îmi amintescsã fi auzit cineva cã în vreuna din þãrile susamintite se vorbeºte azi latina. Andre Maurois,în Istoria Angliei, se întreabã: unde sunt aceicelþi ºi britoni romanizaþi, dupã cei 450 de anide ocupaþie romanã? Nici unul dintre acestepopoare, ocupate sute ºi mii de ani de romaninu ºi-au uitat limba, doar noi, dacii, ºi asta înmai puþin de 165 de ani de ocupaþie romanãparþialã (14 % din teritoriul Daciei a fostocupat de romani). Eu cred cã trebuie sã existeºi o limitã a credulitãþii noastre în acceptareadogmei (crede ºi nu întreba!) istoriei noastre.

Spaþiul carpato-dunãrean-pontic poartã înel cele mai vechi vestigii ale existenþei ºiactivitãþii omului în Europa, indicândapartenenþa lui la marea arie a antropogenezei.În judeþul Vâlcea, la Bugiuleºti, bogate resturide oase de animale ne duc în faþa perioadeiVillafranchiane. Resturi osteologice umane dinpeºtera de la Ohaba Ponor (douã falange de lamânã ºi una de la picior) provenind de la tipulHomo Sapiens neandertalensis ne poartã într-o altã perioadã istoricã. Aºezarea din PeºteraCioarei de la Boroºteni, judeþul Gorj, datatãcu carbon radioactiv, se dovedeºte a fi fostlocuitã acum 47.550 ani. Despre aceºti strãmoºiîndepãrtaþi sigur cã nu putem spune prea multeazi. Dar unele dintre cele mai deprimanteaspecte ale istoriei noastre încep în momentulcând politica încearcã sã ne manipulezetrecutul. Te descoperi neputincios în faþa unorastfel de oameni de stiinþã, care ajung la niºteconcluzii aºa de ilogice despre istoria poporuluinostru încât te întrebi, cu teamã, dacã nu cumvaeste bine sã nu te amesteci în afacereadumnealor. Dar cum adevãrului îi trebuie douãlucruri - cineva sã-l rosteascã ºi cineva sã-laudã -, voi face primul pas ºi vã voi vorbidespre adevãraþii noºtri strãmoºi, geto-dacii.

Nu putem trece prin viaþã mergând cuochii închiºi ºi astupându-ne urechile la unadevãr evident. Nu putem sã refuzãm sã auzimcomentariile celor ce refuzã sã accepte dogma:crede ºi nu cerceta, eu sunt profesorul, pe minetrebuie sã mã asculþi! Nu putem accepta faptulcã pânã în anul 106 d.Hr. n-am existat, pentrucã aºa învãþãm la ºcoalã sau la facultate. Nuputem accepta faptul cã legiunile romane au

pãtruns în Dacia, au cucerit 14% din teritoriulei pentru o perioadã istoricã de neglijat, 165de ani ºi, peste noapte, toatã populaþia Daciei,ocupatã sau neocupatã de romani, a început sãvorbeascã o altã limbã, romanicã (fãrã ca 86%din teritoriul Daciei sã fi fost cãlcat de piciorde soldat roman). Nu putem accepta cã nistemercenari ai Imperiului Roman, sosiþi din toatecolþurile lumii antice, Africa, Palestina,Germania, vorbindu-ºi limba de acasã, carenumai limba latinã nu era, s-au repezit în Daciasã o însãmânþeze. ªi au reuºit sã însãmânþezenu numai teritoriul de 14% ocupat de ei, darculmea, ºi teritoriile neocupate, 86% dinteritoriul Daciei. Dar istoricii noºtri, încontinuare, ne conving cã soldaþii romani eraunu numai foarte virili (dupã un serviciu militarde 20-30 de ani), dar ºi foarte culþi, ei reuºindsã înveþe limba latinã nu numai pe femeiledace, pe soþii ºi pãrinþii acestora, dar ºi pe nounãscuþi...mare rãbdare ºi culturã pe aceºtimercenari romani! ªi asta într-o perioadã de100 de ani!

Ce or fi avut dacii aºa de special ca romaniisã-i înveþe numai pe ei limba latinã, în 165 deani ºi au refuzat sã-i înveþe pe maltezi în1.088 de ani, pe greci în 641 de ani, pe egipteniîn 425 de ani, pe britanici în 450 de ani sau peevrei în 325 de ani.

Domnilor, aºa trãznãi istorice numai pela noi se mai pomenesc ºi numai noi trebuie sãle acceptãm fãrã sã obiectãm. Nu cumva estemai logic ceea ce ne dovedeºte N. Densuºianu,ºi anume cã dacii vorbeau latina vulgarã?Faptul cã noi nu suntem urmaºii Romei,romanii fiind nepoþii noºtri târzii (v. prof.Augustin Deac, Istoria adevãrului istoric,2002) este un fapt dovedit care aºteaptã sã fiedescoperit ºi de noi. Noi nu suntem un poporde bastarzi, inexistent pânã în anul 106 d.Hr.Citiþi-l, domnilor, pe Carolus Lundius,preºedintele Academiei de ªtiinþe a Suediei,care în anul 1687 publica Zamolxis, primullegiuitor al geþilor, în care vorbeºte de primelelegi scrise din istoria omenirii ca fiind legile luiZamolxis.

Vedeþi primul mesaj scris din istoriaomenirii, judeþul Alba, Tãrtãria, unde s-audescoperit tãbliþe de lut cu un scris pre-sumerian. Asumându-ne o origine trivialã,recentã, romanã, sigur cã acestea nu ne maiaparþin.

Cînd oare istoria noastrã va începe nu cu oînfrîngere mãruntã ºi neînsemnatã, ci cu regiigeto daci?

Pe vremea când Roma era o micãadunãturã de câteva sãtuleþe neglijate, prãfuite,geto-dacii se luptau cu marile imperii ale lumii

3


ºi le învingeau.Iordanes ne vorbeºte de sosirea pe

teritoriul nostru, în anul 529 î.d.Hr., a lui Cyruscel Mare, rege persan, stãpân al unui vastimperiu, întins de la Marea Mediteranã ºi pânãla Indus. Forþa lui militarã, adevãratã maºinãde rãzboi, conceputã pentru a zdrobi oriceîncercare de rezistenþã, cedeazã în faþa vechiuluipopor carpato-dunãrean, iar Cyrus cel Maremoare într-o luptã cu messageþii. ReginaTomiris, învingãtoarea lui Cyrus cel Mare, nicinu este pomenitã în cãrþile noastre de istorie.

Cincisprezece ani mai târziu, la 514 î.d.Hr.,vrând sã spele ruºinea suferitã de înaintaºulsãu, în fruntea a 700.000 de soldaþi, construindun pod de vase din Calcedon ºi pânã în Bizanþ,soseºte marele rege persan Darius, fiul luiHistaspe. El dorea sã-i vadã mai de aproape peacei geþi care se credeau nemuritori ºi aavut ocazia. La început, Darius a cerut încãsãtorie pe fiica lui Antirus, regele geþilor.Dispreþuind înrudirea, geþii l-au refuzat.Înfuriat, Darius construieºte un alt pod, deastã datã peste Dunãre, pãtrunzând peteritoriul nostru, dar norocul nu-i surâde. Afost învins la Tapae ºi fuge, în grabã mare, fãrãsã se mai opreascã în Moesia. Visul lui cel marei-a fost spulberat de Regele get Antirus (veziIordanes, Fundaþia Gândirea, Bucureºti,2001, pag. 24).

Dupã moartea lui, fiul sãu, Xerxes, voindsã rãzbune insulta tatãlui sãu (ne spune acelaºiIordanes, la pag. 25), porneºte împotrivanoastrã cu o armatã de 1.000.000 de oameni:700.000 ostaºi, 300.000 auxiliari, precum ºicu 1.200 de corãbii rostrate ºi 3.000 de vasede transport. Ce spuneþI, domnilor, asemeneaforþã armatã ridicatã împotriva unui poporneînsemnat, fãrã culturã, care a trebuit sã-iaºtepte încã 650 de ani pe romani sã-lcucereascã ºi sã-l însãmânþeze. Nu vi se parecã cineva glumeºte rãu de tot cu istorianoastrã?

Nu demult, la numai câteva luni de la celde-al III-lea Congres Internaþional deDacologie, închinat lui Nicolae Densuºianu,apare, în Editura Vestala, volumul Istoriamilitarã a poporului român, operã postumã alui N. Densuºianu. O lucrare deosebitã care,împreunã cu Domni glorioºi ºi cãpitani celebriai Þãrilor Române (I. Opriºan), are darul de arelativiza substanþial opiniile absolutizant-denigratorii emise în legãturã cu operaistoricului (Nic. Densuºianu), impunând oreevaluare, lipsitã de prejudecãþi, a contribuþieiacestuia la istoriografia ºi cultura româneascã,ne spune I. Opriºan.

Astãzi istoria spaþiului carpato-pontico-dunãrean este redescoperitã de niºte strãini caWilliam Ryan ºi Walter Pitman (senior scien-tists la Columbia University, N.Y.) sau MarjaGimbutas (profesor de arheologie lingvistã,University of California, Los Angeles).Acestora, asemenea lui N. Densuºianu, nu leeste teamã sã declare cã vatra vechii Europeeste acest spaþiu unde noi, românii, ne gãsim.De fapt, citind concluziile acestora, nereîntoarcem la el, la Nicolae Densuºianu, cel

care în anul 1913, prin lucrarea sa postumãDacia Preistoricã, ne prezenta pe noi, pedaco-români, drept popor primordial ºiformator al Europei.

Din nefericire, lucrarea sa a apãrut într-operioadã când latinismul ºi ideea politico-religioasã de tip catolic înflorea, perioadã carene va trage în jos pentru câteva sute de ani.

Deºertãciunea ideii apariþiei poporuluiromân dupã anul 106 d.Hr. ca un popor tânãrîn Europa, goliciunea ei îl revoltã pe N.Densuºianu, dar nu ºi pe contemporanii sãi ºi,de ce sã nu recunoaºtem, nici pe ai noºtri; eacontinuã ºi astãzi, fiind perpetuatã tocmai decei puºi sã apere demnitatea ºi destinulpoporului nostru.

Nicolae Densuºianu are curajul sã-iînfrunte pe toþi ºi sã dovedeascã o altã originea poporului nostru, una care în loc sã înceapãîn anul 106 d.H. se întindea cu mii ºi mii de aniîn urmã, unde moºii ºi strãmoºii noºtri erauniºte eroi, niºte personaje demne de respect.El, Nicolae Densuºianu, ºi-a închinat toatãputerea de muncã ºi suflarea pentru neamuldin care a ieºit ºi cu care s-a mândrit. El eradintre aceia care iubeau cu patimã toatã þaralocuitã de români, fãrã anume hotare decâtacela al graiului nostru. Dacia, Daciaprotolatinã, Dacia Pelasgã era patria pe care ela iubit-o, pentru a cãrei înãlþare a muncit ºi s-a sacrificat.

Nicolae Iorga, cel care a repus în circulaþieaºa-zisa romanizare a poporului dac, ideenefericitã care a frânat cercetarea dacicã pentrucâteva sute de ani, într-un moment deluciditate ºi inspiraþie, avea sã conteste totceea ce a susþinut o viaþã, afirmând cã nusuntem un popor de bastarzi. Este imposibilde crezut cã poporul român s-a nãscut dinpotenþa ofilitã a unor veterani romani(??), storºide vlagã dupã un serviciu militar de 20-30 deani, ne spune ºi Cornel Bârsan în RevanºaDaciei (Ed. Obiectiv, Craiova, pag. 90).

Totuºi, galeria monºtrilor asmuþiþiîmpotriva neamului nostru nu ar fi completã,ne spune acelaºi C. Bârsan, dacã nu semenþioneazã autori români, care, întru spiritde solidaritate cu cei amintiþi mai sus, nu sedau la o parte de a jigni spiritul neamului,etichetându-i pe daci drept beþivi, pe Decebaldrept invadator, pe Vlad Þepeº - criminalilustru din categoria lui Stalin ºi Hitler, pe MihaiViteazul - colonist paranoic, pe geniul poezieiromâneºti, Mihai Eminescu - fascist, peOctavian Goga - lichea sau pe MihailSadoveanu ºi George Cãlinescu - comuniºti.

Oare nu credeþi cã a sosit timpul sã nerespectãm patria, istoria, neamul?

Câteva dintre întrebãrile la care îºi propunesã rãspundã cel de-al IV-lea Congres deDacologie anul acesta sunt:

- A existat un scris în Europa mai vechi cu2.000 de ani decât cel Sumerian ºi Egiptean ?

- Unde în Europa a apãrut acest scris? Înspaþiul Carpato-Dunãrean?

- A dispãrut acest scris al proto-europenilorsau l-a continuat cel de astãzi?

Rãsfoind publicaþiile lumii îl gãsim pe

sumerologul american John A. Halloranîntrebându-se: Cum se poate explica faptul cãîntr-o regiune din vestul României, înconjuratã deoraºe cu nume sumeriene ca: URAªTIE,SIMERIA, KUGIR, s-au gãsit trei tãbliþe din lutlocal cu pictograme sumeriene, dar mai vechi cu 1.000de ani decât cele din Mesopotamia?

În The Scientific American Journal din1968, tãbliþele de la Tãrtãria sunt prezentateca fiind similare cu cele din Mesopotamia, darsunt cu 1.000 de ani mai timpurii.

Arheologul rus V.Titov considerã cãscrierea primitivã îºi are originea în Balcaniimileniului IV î.Hr.

Milton Mc Chesney Winn, în 1973, ºi-asusþinut teza de doctorat la University Cali-fornia din Los Angeles, cu privire la apariþiascrisului în cadrul culturii Vincea, considerândscrisul de la Tãrtãria-România ca fiind cel maivechi scris din lume, cel puþin pânã la datarespectivã.

Marija Gimbutas, profesor de arheologiela USLA, unul dintre promotorii acesteiipoteze, i-a fost coordonator de tezã dedoctorat (v. ºi The living Goddesses, Uni-versity of California Press, 1999, p.50-51, undesus-numita cercetãtoare ne vorbeºte de faptulcã scrisul de la Tãrtãria îl precede pe celSumerian cu câteva mii de ani).

Cercetãtorul Haral Harmann, ResearchCenter on Multilingualism din Bruxelles, pe28 octombrie 2000, la o conferinþã þinutã laMilano, vorbeºte despre începuturile scrisuluiîn Balcani, 5.500 î.Hr., neuitând sã menþionezefaptul cã pânã nu demult se considera cã scrisula fost inventat în Sumer 3.300 î.Hr.

Arheologii români au fost maicircumspecþi, considerând tãbliþele de laTãrtãria la început ca fiind un fals. Mai târziu,au considerat semnele de pe ele drept semneprimitive, apoi semne sacre, poate un scris sacru,poate un început de scris? Sau niºte negustorisumerieni au trecut pe la noi ºi le-au pierdut(asta cu mai mult de 1.000 de ani ca Sumerulsã existe). Cum, ei, pre-dacii sã scrie înainteatuturor?! Cum sã scrie dacã nu ºtiau sã citeascã?

Dupã 42 de ani de la descoperirea lor decãtre arheologul român N. Vlassa începe sã seaccepte existenþa lor. Dar ... arheologii româninu sunt de accord cu datarea lor arãtând cã arfi un fals istoric sã fie considerate aºa de vechicum sunt menþionate în lume.

4


cmyk

Tãbliþele de la Tãrtãria au readus, în discuþiaspecialiºtilor neoliticului ºi celor interesaþi,tema începutului conºtientizãrii prezenþei ºirolului speciei umane în ecosistem. Privitã dinacest unghi, chestiunea pare mai simplã ºipoate fi urmãritã pe etapele treptelor dedezvoltare a istoriei umanitãþii, ca o problemãde devenire istoricã, pe spaþii ºi arealegeografice. Ea stã în strânsã legãturã cuschimbãrile intervenite în mediu care îi ofereaumereu noi potenþiale în existenþã ºi derepoziþionare activã faþã de ele, conferinddinamica prezenþei sale. Individul a cãutatîntotdeauna comunicarea cu semenii ºi cuposteritatea. Cu semenii prin grai, cucomunitatea ºi posteritatea prin mesajeincizate pe piatrã, pe ºi cu obiectele pe care lemanipula sau desenând ºi pictând pe stâncimesaje (ideograme), marcând locul, momentulºi viziunea sa. O fãcea aºa cum treapta istoricã,cunoºtinþele sale despre mediul înconjurãtor îipermiteau sau impuneau.

Ideograma însuma tradiþiile ºi experienþeleînsuºite de iniþiaþi ºi insul de rând, punctândepoca. Evident, în paleolitic nu putea ficeramica sau obiectele de metal materia pe caresã le realizeze, pentru cã nu le inventase.Mesajul sãu nu putea sã fie marcat decât pestâncile peºterilor ºi în adãposturile unde trãia,pe obiectele pe care le manipula, scrijelindu-lesau desenându-le în culorile, cu semnele pecare le cunoºtea. Mesajul nu putea fi altul decât

acela pe care îl cunoaºtem de pe stâncile de laLascaux, Costier, Alta Mira, Vale do Coa,Cuina Turcului, Icoana, Gaura Chindiei, ca sãle pomenim pe cele care ne sunt cele mai laîndemânã.

În neolitic, vasele ºi toate produsele dinlut ars, pe care le-a imaginat mintea sa ºi le-a

Ideograma - mesaj de comunicarecu semenii ºi cu posteritatea

Prof.dr. Vasile Boroneanþ

modelat, i-au pus la îndemânã un câmp largpentru desfãºurare artisticã ºi pentru mesajulideogramat. Trecerea la activitatea productivãa permis îmbogãþirea mesajului, adãugândsemnelor folosite altele noi legate de activitateade cultivare, recoltare, de construire a caselorfolosind tot lutul, de animalele pe care le creºteaºi hrãnea. Orizontul sãu spiritual s-a îmbogãþitcu noi revelaþii în dorinþa sa de a comunica cucreatorul universului înconjurãtor. Toate acestenoi experienþe ºi viziuni asupra lumii pe care i-o aduce ºi descoperirea mijloacelor de cãlãtoriepe apã într-un mediu climatic schimbat, maiblând, mai generos ºi care au fost cuprinseîntre semnele comunicãrii, în noile mesaje alesale.

Evoluþia tematicii în sine este legatã decreºterea numãrului membrilor comunitãþii, defixarea comunitãþilor în aºezãri stabile cu formede organizare ºi proprietãþi stabile, cu denumiriproprii, îmbogãþindu-ºi vocabularul. Toateacestea au dus la creºterea numãrului ºi calitãþiimesajelor. Acolo unde populaþia era rarã, ºimesajele erau mai puþine, comunicarea maislabã.

În epoca neoliticã, rezultã din cercetãrilearheologice cã spaþiul carpato-dunãrean aveacea mai densã populaþie ºi cã spre sfârºitulperioadei, în eneolitic, a atins apogeul, în timpulde desfãºurare a culturilor Vinca-Turdaº,Petreºti, Pre-Cucuteni, Cucuteni, Boian ºiGumelniþa. În legãturã cu acest timp istoricreapar în discuþia specialiºtilor ideogramele dela Tãrtãria, ca ºi cum pânã atunci ele nu ar fiexistat. Acest punct de vedere este completfals ºi neavenit pentru cã mesaje au existat ºiau avut rolul lor încã din paleolitic ºi ele suntmai frecvente în momentele de înflorire ºimaturitate ale unei culturi, civilizaþii. Prezenþalor în momentele acestea de culme aleneoliticului, în bazinul dunãrean ºi al râurilordin Carpaþi cu afluenþã spre fluviu, estenormalã ºi se înscrie pe traseele fireºti alecursului istoriei.

Prezenþa ideogramelor pictografice laTãrtãria a readus în discuþie o temã mai vechesesizatã de Szofia Torma, de Marton Rosca ºide alþii. Marele lor merit este cã au aprinsdiscuþia dupã câteva decenii, dupã ce s-au fãcutnoi descoperiri, ºi cã în discuþie s-au angajat laincitaþiile lui N. Vlassa specialiºti de mareprestigiu ca: M. Garasanin, Vl. Milojcic, D.Srejovic, L Zagorka, B. Nicolov, V. Ghiorghiev,J. Todorovic, Vl. Dumitrescu, H. Todorova. J.Makkay, Emilia Mason ºi istorici ai culturii,precum M. Eliade, C. Chadefoud º.a. Din

aceastã discuþie reþinem faptul cã ideogramelede pe tãbliþele de la Tãrtãria apar pe aproapetoate categoriile de produse ceramice de caracterproductiv, artistic, magico-religios; pe vase,rondele, pandantive, greutãþi de rãzboi de þesut,de plase de pescuit, pe sigilii etc., ºi au fostutilizate de oameni de rând sau magi iniþiaþi.Ele vor fi fost cu siguranþã ºi pe obiectele delemn, pe piesele de îmbrãcãminte care au pierit,

dar s-au transmis pe produsele etno-culturaletradiþionale ale populaþiilor care au locuit, pedimensiunea mileniilor, în spaþiul nostrugeografic. Ele au influenþat ºi arealele vecine.

În aceastã împrejurare s-au adus în discuþie,în arealul nostru geografic, ceramica ºi în spe-cial idolii de la Vinca, Gradesnica, Cãscioarele,Kotacpart, Karanovo, Tangaru, Chitila etc. dincivilizaþiile Vinca, Boian-Spantov, Pre-Cucuteni III, Cucuteni, Gumelniþa, întãrindpãrerea cã ele sunt elemente de permanenþãculturalã ºi cã au fost preluate de epocile careau urmat: a bronzului ºi a fierului, apoi autrecut în epoca istoricã ºi sunt prezente pânãîn secolul nostru ca elemente de tradiþie etno-culturalã, în special în spaþiul carpato-dunãrean.

5


cmyk

Fenomenul Tãrtãria ºi paradigmelereceptãrii

Prof.dr. Mihai Popescu

Biblioteca Militarã Naþionalã

Descoperirea tãbliþelor de la Tãrtãria, decãtre arheologul clujean Nicolae Vlassa, în l961,a fost primitã cu entuziasm ºi interes de uniicercetãtori români ºi de numeroºi cercetãtoristrãini, însã a fost trecutã cu vederea ori primitãcu maximã reþinere, chiar cu neîncredere, demajoritatea specialiºtilor români în arheologieºi istorie veche. S-au ridicat semne de întrebareprivind provenienþa localã a tãbliþelor, privindîntâietatea, cel puþin cronologicã, faþã descrierile similare din Creta ºi din Mesopotamia,s-a invocat necesitatea unor noi descoperiri ºia unor noi ipoteze interpretative.

Printre specialiºti, se spune cã însuºidescoperitorul ar fi regretat scoaterea la luminãa celor trei tãbliþe, deoarece nu se încadrau întiparele recunoscute ºi pãreau pentru bietul omo cruce sau o povarã mai grea decât putea duce.

Reprezentativã ºi simptomaticã pentruparadigma ºtiinþificã a majoritãþiispecialiºtilor în domeniu este prezentareafenomenului Tãrtãria în primul volum alTratatului de Istoria Românilor, publicat înanul 2001, de Editura Enciclopedicã, sub egidaSecþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie alAcademiei Române (coordonat deacademicianul Mircea Petrescu-Dîmboviþa ºide Alexandru Vulpe, membru corespondent alAcademiei Române; autorul celor aproape

douã pagini despre Tãrtãria este arheologulieºean Dan Monah).

Dupã o prezentare a problemei, cutrimiteri la bibliografie ºi o descriere a tãbliþelor,urmeazã o analizã a scenelor, a simbolurilor ºisemnelor misterioase, despre care s-apresupus cã... reprezintã un sistem de notareideograficã sau chiar o scriere, încercându-sechiar citirea lor. Autorul continuã, afirmândcã tablete asemãnãtoare ca formã, cu semnemai puþin ordonate au fost descoperite ºi înalte cinci culturi neolitice, exemplificând cusituri din România ºi Bulgaria. Concluziile suntstupefiante: În stadiul actual al cercetãrilor,credem cã primii locuitori neolitici de peteritoriul României au adus (de unde ?!!! n.n.), o datã cu noua ideologie, ºi un sistemsimbolic de ideograme.... Existenþa în neo-eneoliticul românesc a unor simboluri, poatecu valoare de ideograme, nu poate fi contestatã,dar rezolvarea acestei chestiuni nu poate venidecât o datã cu noi descoperiri ºi noi ipotezede interpretare.”

Este o nefericitã confirmare a observaþieilui Mircea Eliade cã diletanþii au simpatizatîntotdeauna istoria ºi au înþeles-o, deoarecesensurile profunde ºi marea sintezã le suntmai accesibile decât profesionistului (1927).Dacã specialistul foloseºte sofismele ºi stilulcelebrului Pontius Pilat, ne punem speranþeletot în intuiþia diletantului.

Este nevoie de o nouã paradigmã deabordare a fenomenului, care sã treacã dincolode specializarea istoricului, aºa cum neîndemna Nicolae Iorga încã din 1913 (anul cândapãrea Dacia preistoricã a lui NicolaeDensuºianu). Doar aºa putem înþelege de ceumaniºti întârziaþi ca Bogdan PetriceicuHaºdeu ºi Nicolae Densuºianu au intuitexistenþa scrisului la daci, iar cercetãtori cu unorizont ideatic ºi cultural mai larg (RaduFlorescu, Paul Lazãr Tociulescu, IordacheMoldoveanu, Ion Pachia Tatomirescu, VioricaEnãchiuc, Augustin Deac, Ariton Vraciu ºi alþiromâni, alãturi de o pleiadã de cercetãtoristrãini) sunt capabili sã afirme cu argumentecã avem de-a face cu un început de genezã ascrierii locale.

Propunem constituirea unei echipeinterdisciplinare, care sã aibã urmãtoareleobiective: 1) alcãtuirea unui corpus al textelorstrãvechi pãstrate pe stânci ºi pe alte categoriide suporturi materiale (statui, morminte, vasede cult etc.); 2) strângerea tuturor comentariilorºi interpretãrilor româneºti ºi strãine privindarheologia scrisului în Dacia (dupã ideea luiAlexandru Strachinã); 3) formularea celor maiîndr ãzneþe întrebãri pentru elucidarea tuturoraspectelor complexe ale fenomenului; 4)gãsirea a cât mai multe rãspunsuri serioase ºiargumentate ºtiinþific.

Mãrturiile Tãrtãriei (cca 5300 5200 î.Ch.)Prof drd. Zenovie Cârlugea, Târgu-Jiu

Eseul porneºte de la recentul simpozionºtiinþific de la Milano, ORIGINILESCRIERII, (23-29 octombrie 2000), în cadrulcãruia cercetãtorul Haral Harmann, de la Re-search Centre on Multilingualism dinBruxelles, a reluat, pe baze documentare noi,ideea privind apariþia primelor inciziiscrieriforme pe obiecte descoperite în arealulcarpato-balcanic, adicã în spaþiul a ceea ce s-anumit ,,vechea Europã.

Noua teorie lansatã în cadrul simpozionuluiacademic de la Milano venea sã acrediteze ideea,- care pentru cercetãtorii Vechii Europe nu erachiar nouã conform cãreia apariþia scrisuluiera împinsã cu mult înainte de anul 3.300 î.Ch.,devansând cu peste douã mii de ani chiar scriereahieroglificã egipteanã. Începutul scrierii înbazinul carpato-balcanic ar data, aºadar, dinmileniul al VI-lea î.Ch., având ca motivaþie,desigur, atât consideraþii cultico-ritualice (pentru,,a vorbi cu zeii, cum zice Harmann), cât ºi

administrativ-economice.De la primele semne de scriere incizatã pe

tãbliþele ceramice descoperite în ,,CoronaMontium, adicã în Ardeal, mai apoi în regiuneaBalcanilor, la pictogramele încrustate peplãcuþele de argilã din Mesopotamia (3500-3300 î.Ch.), de la hieroglifele egiptene de peplãcuþele de os (3200-3000 î.Ch.) lapictogramele cu inscripþii de pe Valea Indului(încã nedescifrate cca. 2500 î.Ch.) sau cele dinChina, din timpul dinastiei Shang (cca. 1500 1200 î. Ch.), de la enigmaticele mesaje alezapotecilor mexicani (cca. 600 î. Ch.) pânã laatâtea ºi atâtea inscripþii având ca suport piatraºi ceramica, ce îºi aºteaptã încã descifrarea dinpartea cercetãtorilor, de la toate acestea pânãazi existã un drum lung, imens, cu borne milenare,grãind despre apariþia scrisului în istoria omeniriica manifestare primarã a unei mentalitãþi cul-tural-autoritare, reflex al organizãrii cultice ºiadministrãrii tribale.

Tãbliþele de la Tãrtãria, dimpreunã cu celedescoperite la Karanovo ºi Gracialniþa din Bul-garia, cercetate cu metoda C 14, aduc o mãrturiepreþioasã cu privire la poporaþiile pelasgice,ariene, carpato-danubiene, în roirile lor succesivespre zãri asiatice, atingând nord-vestul Chinei(dovadã mumiile de la Tarim Bassim) saucoborând înspre India, ori aducând în Sumerscrierea pictograficã ºi suprapunându-se aicipeste o poporaþie negroidã.

Astfel cã inscripþiile descoperite în arealulcarpato-balcanic, cercetate cu atenþie de oamenide ºtiinþã ºi savanþi de indiscutabilã autoritateºtiinþificã ( acad. bulgar Vladimir Georgiev, acad.rus Boris Perlov º.a.) aparþin unei populaþiineolitice pre-indoeuropene, databilã 7500-3500î.Ch. (v. Marija Gimbutas). Revenind asuprachestiunii în 1997, cercetãtoarea americanã deorigine lituanianã Marija Gimbutas, precizeazãcã sistemul de scriere la vechii europeni ,,nu

è

6


servea unor scopuri economice, juridice sauadministrative, ci era o scriere sacrã,apãrutã în urma unei îndelungate folosiri aunor semne grafice încãrcate de un simbolismparticular. Apariþia acestei scrieri (cum atestãrelictele neolitice de la Turdaº, apoi, de laTãrtãria ºi, ulterior, la Isaia, în apropiere deIaºi) este strâns legatã de cultul dezvoltat aldivinitãþii feminine (Civilizaþia Marii Zeiþe ºisosirea cavalerilor rãzboinici, Ed. Lucreþius,1997, p. 31).

Aceste incizo-picto-ideograme grãiescdespre o scriere primordialã aparþinând carpato-danubienilor (sec. V î.Ch.), ce-au fost comparatede savantul rus Boris Perlov cu ideogramelesumeriene (sec. IV-III î.Ch.) ºi cu cele aleLinearului A din Creta (începutul mileniului IIî. Ch.). Identitatea caracterelor este nu numaifrapantã, ci mai ales identitarã sub aspectul unorconotaþii privind un aºa-zis ritual sacrificialdedicat zeului suprem ªaue (nume cu rezonanþesummeriene, generând o întreagã toponimie ºihidronimie ardeleanã.

Suntem de pãrere cã Tãrtãria este, desigur,nu atât o localitate multimilenarã, cât o aºezaremai recentã ce face parte din comuna Sãliºtea,judeþul Alba, locul de naºtere a academicianuluiDavid Prodan (13 martie 190211 iunie 1992),îndeobºte recunoscut drept cel mai mare istorical Transilvaniei.

În inciziogramele de pe tãbliþele de lut arsde la Tãrtãria se presupune a se fi folosit unvechi alfabet pelasg, unele din semnele acestuiapãstrându-se în rãbojul plutaºilor de pe Bistriþa,socotit drept cel mai vechi alfabet de peteritoriul nostru (Dr. N. Sãvescu, Op. cit., p.261). Acest alfabet arhaic, cu semneidentificabile în runele scandinave, în celeanglo-saxone ºi în alfabetele Rheþilor ºiSalassinilor, cuprinde caractere grafice, cari,pe lângã toate cã astãzi ºi-au pierdut valoareafoneticã, au însã o origine istoricã ( N.Densuºianu, Dacia preistoricã, 1913, Cap.Monumentele preistorice ale Daciei, p. 658).

În albumul Identitãþi europene (Ed.Tehnicã, Buc., 1994), arh. Silvia Pãun repro-duce, cu o uluitoare probitate ºtiinþificã, toate

è formele de mesaj, din istoria omenirii, de la celezoo-antropomorfe la cele abstract-geometrice,precum ºi primele semne-mesaj privindcomunicarea umanã în timp ºi spaþiu, de lascrierea pictograficã la cea încrustatã pe rãbojsau abstract-geometricã.( Cap. Semne-mesaj,pp. 17-24). Rezultã, comparativ, o uimitoaresimilitudine, pânã la identitate(p.18) a unorsemne, dovadã cã ele fac parte din marea masãa unei scrieri preistorice.

O reinterpretare a mesajelor incizate picto-ideografice de pe tãbliþele de la Tãrtãria se cereimperios întreprinsã, în contextul în care auproliferat atâtea aproximaþii mitologice pemarginea acestor prime mesaje criptice dinistoria omenirii.

Departe de a fi elucidatã, aceastã scriere,comparabilã cu alte sisteme de scriere, poartãtotuºi pecetea neoliticului arian din bazinulcarpatic nord-dunãrean ºi, desigur, un cod spe-cific acelor realitãþi administrativ-cultice, careîncã se lasã descifrat de specialiºti.

IMPORTANÞA MÃRTURIILOR POETULUI OVIDIU

DESPRE LIMBA TRACO-GEÞILORConf.univ.dr. G.D. Iscru

De la începutul secolului al XIX-lea, dela demonstraþia pertinentã a învãþatului PetruMaior, cuprinsã în dizertaþia sa asupra limbiiºi pânã azi, s-au adunat atâtea dovezi despreexistenþa unei singure, strãvechi ºi puternicelimbi în Spaþiul carpato-danubiano-balcanic,încât a devenit pur ºi simplu jenantãsusþinerea cã o asemenea limbã a autohtonilortraco-geto-daci a putut sã disparã, sã setopeascã la focul romanizãrii,instalându-se în locul ei limba latinã.

ªi, în fond, care limbã latinã ? Pentru cã,aºa cum reieºise încã din demonstraþia luiPetru Maior, la Roma ºi în Imperiu sevorbeau douã limbi latine: limba latinã

popularã, (vulgarã), veche, priscã, pecare o vorbeau oamenii de rând ºi care nu eraalta decât eventual o variantã localã a limbiiaduse în vremuri imemoriale de roiurilevenite din Spaþiul carpato-danubiano-balcanic, ºi limba latinã cultã o creaþieartificialã, academicã, special alcãtuitãpentru aristocraþi, demnitari ºi cãrturari(scriitori, juriºti, etc), ca ºi limba elinã,dealtfel, limbi create pentru ca respectiviisã se detaºeze de poporul de rând (vulg)ºi pe aceastã cale. Jenantã constatare pentrudemnitatea umanã! Aceastã dedublarelingvisticã s-a realizat ºi mai târziu înSpaþiul european, cel puþin în cazurilelimbilor francezã ºi germanã, aºa cum ademonstrat dl. Gabriel Gheorghe,deschizând o pistã foarte interesantã decercetare.

Recent (1995), cercetãtorul aromân C.B.Stefanoschi, într-o lucrare tradusã înromâneºte de dr. Ion Cardula a demonstratºi a concluzionat cã limba armânã macedoneanã (de fapt este vorba de un graiarmân, n.n. G.D.I.), este cea mai curatã ºicea mai veche din Europa, neschimbatã, înesenþã, faþã de limba strãmoºilor traco-daci afirmaþie ce se poate extinde, cu atât maimult, asupra a ceea ce dl. Gabriel Gheorghenumeºte limba românã arhaicã.Demonstraþia d-lui C.B. Stefanoschi îipermite acestuia ºi concluzia, acuzatoare înfond, cã latinizarea poporului armân (de

fapt, parte a naþiunii române, n.n. G.D.I.),este o improvizaþie ..., un mare neadevãrcare a fost inventat în perioada Renaºterii ºiUmanismului ºi adoptat de oamenii deºtiinþã; este, figurat spus, o casã fãrãtemelii.

Problema se pune în aceiaºi termeni ºipentru partea cuceritã de Imperiu în Dacianord dunãreanã, ca ºi pentru litoralul pon-tic stãpânit de geþi.

Poetul Publius Ovidius Nasso, exilat laTomis (8-17 d.Hr.) este cel mai importantmartor care ne atestã limba unicã a traco-geto-dacilor ºi forþa ei extraordinarã deasimilare a altor limbi cu care aceasta veneaîn contact. El depune mãrturie de la faþalocului! În jurul meu glãsuiesc aproapenumai graiuri tracice ºi scitice aratã el.Aci, la Tomis, unde barbarii geþi erau la eiacasã, fãrã teamã de soldaþii romani (ausoni),nu era, între barbari desigur, nimeni caresã asculte cu urechile lui vorbe latineºti,cãci barbarii nu cunosc limba latinã evident, latina cultã, latina în care scria el ºisemenii lui poeþii, latina învãþatã la ºcoalã,din cãrþi, din gramatici, o limbã necunoscutãnici de romanul de rând.

Grecii întemeiaserã colonia Tomisuluiîn sec. IV î. Hr. , iar Ovidiu transmite, dela începutul sec. I d.Hr., de pe þãrmul careþine mai mult de geþii nedomoliþi, cã limbagreacã a fost învinsã de limba geticã, astfelîncât la puþini dintre ei (dintre locuitorii

7


Tomisului, între care mulþi greci, desigur, învorbirea curentã, în oraº, unde aveau accesºi barbarii!, n.n., G.D.I.) se mai pãstreazãurme ale limbii greceºti. Limba greacã explicã Ovidiu a devenit ºi ea barbarãdin pricina accentului ei getic. În mulþimeadin oraº nu-i nimeni care întâmplãtor sãºtie latineºte ºi care mãcar sã poatã rosticâteva cuvinte (în latinã, n.n.). El însuºi,Ovidiu ºi pentru aceasta îºi cere iertareMuzelor! se vede nevoit sã vorbeascã decele mai multe ori dupã obiceiul sarmatic care nu putea fi altul decât vorbirea în limbageþilor, adevãraþii stãpâni ai þãrmului. Maimult încã, continuã Ovidiu, din cauzadezobiºnuinþei îndelungate, chiar mie-mi vincu greu în minte cuvinte latine ºi nu se îndoiacã în cãrþulia pe care o scrisese s-austrecurat multe (cuvinte, n.n) din limbabarbarilor; nu-i vina omului ci a locului sescuza poetul. Ovidiu învãþase între timplimba geþilor evident, limba vorbitã depoporul de rând! care la început nu-iplãcuse, dar încã mai vorbea uneori prinsemne cu barbarii care nu înþelegeau limbasa. Eu sunt aici barbarul spune Ovidiu , cãci nu sunt înþeles de nimeni; când audcuvinte latineºti, geþii râd prosteºte. Pestetot sunt numai barbari cu glasul lorsãlbatic. ªi poetul recunoaºte singur: Euînsumi am impresia cã m-am dezvãþat delimba latinã, cãci am învãþat sã vorbesclimba geticã ºi sarmaticã. De aceea, revoltatpe sine însuºi, ca orice poet, temperamen-tal, scriu ºi ard în foc cãrþile pe care le scriu.

Aprecierea supremã asupra forþei deasimilare a limbii getice, Ovidiu o face înaceste versuri: Dacã cineva l-ar fi aruncatîn aceastã þarã pe Homer însuºi, / credeþi-mã, ºi el ar fi devenit get.

Între timp, gãsindu-ºi un confrate într-ale poeziei printre aceºti sãlbatici, peCotys, fiu ºi moºtenitor de rege trac (traciiodrizi, n.n.), apoi rege el însuºi, i-a cititpoemele, scrise în limba getã (deci, un tracscria în limba getã, cãci, de fapt, aveau aceiaºilimbã, n.n.) ºi i-au plãcut foarte mult.Aprecierea este elogioasã: O, Cotys, urmaºdemn al pãrintelui tãu, / poeziile tale sunt odovadã; dacã ai îndepãrta de pe ele numeletãu / aº spune cã nu le-a compus un tânãrtrac. / În acest þinut Orfeu nu mai estesingurul poet, / iar þara bistonianã (Tracia,n.n.) este mândrã de talentul tãu. Iatã, deci,cã limba barbarã a geþilor, între timpînvãþatã de Ovidiu, era elogios apreciatã deun preþuitor profesionist al limbii poeticeiar comparaþia cu Orfeu nu mai suportãcomentarii. Uitând, prin poezie, de semeniisãlbatici ai poetului trac, Ovidiu îl roagãpe cel mai blând dintre tineri sã facã în aºafel ca þara acestuia sã fie prielnicã exiluluimeu. Elogiindu-l, Ovidiu îl comparã peCotys cu Orfeu, simbolul spiritualitãþiitracice simbol confiscat de cele douãmitologii ºi literaturi clasice ale antichitãþii,greacã ºi latinã!

Poate din poezia lui Cotys, Ovidiu aîndrãgit limba traco-geþilor, astfel încât, ospune singur, am devenit aproape un poetget. ªi dacã el însuºi o spune, unii literaþiromâni chiar au început sã-l numeascãprimul poet get. Deºi n-ar fi primul,reþinem aprecierea ca atare. Pentru aceasta,lui Ovidiu îi era ruºine de ai lui, dar lemãrturisea cã deja am scris o cãrþulie înlimba geticã. Mai mult, în versurile scrise,cuvintele barbare au fost aºezate dupãritmul versurilor noastre, deci în metrulatin. ªi aici, Ovidiu ne oferã surpriza

surprizelor: aceºti barbari ºi aceºtisãlbatici, chemaþi sã le recite versurilescrise în limba lor, s-au dovedit a avea simþestetic. Surpriza a fost pentru el: nu-i crezuse,desigur, capabili pe barbari chiar ºi de simþestetic! Ei, bine, spune Ovidiu, versurilele-au plãcut ºi le-au plãcut atât de mult,reþinuse el, încât îºi permite ºi le sugereazãalor lui chiar sã-l felicite pentru succesulobþinut. Mai mult, îi informeazã cã amînceput sã am faimã de poet printreneomenoºii geþi barbari. Prejudecata nu-lpãrãsea pe poet, deºi geþii barbari îidovediserã ºi alte sentimente alese: au plânsde suferinþele mele constatase el într-oîmprejurare; ºi încã mai constatase cã peacest þãrm, decât care altul mai sãlbatic nu-i, numele prieteniei miºcã inimilebarbarilor. ªi dupã ce un bãtrân i-a þinut osensibilã vorbire, le atrãgea atenþia alor lui,în Italia: Ce trebuie sã faceþi voi, cei nãscuþiîn cetatea ausonicã/Dacã astfel de fapteîmblânzesc pe geþii sãlbatici?. Dar când geþiiveniþi la recital având la ei nelipsiteletolbe cu sãgeþi! au înþeles ºi mesajul political versurilor Ovidiu adusese laudeîmpãratului roman! , iarãºi o spune el, toþiau dat din cap ºi ºi-au miºcat tolbele pline(pline de sãgeþi, n.n.). Deci, zãngãneauarmele, ca semn de supãrare! Iar unul dintreei chiar i-a spus direct: Deoarece scrii astfelde lucruri despre împãrat, ar fi trebuit sã fiitrimis înapoi sub stãpânirea împãratului.Nu le plãcuse geþilor, prin urmare, mesajulpolitic al versurilor. Poate, supãrat pentruaceastã atitudine din final, a geþilor,rãmânând cu sine însuºi, poetul îºi va fiaruncat în foc cãrþulia scrisã în limba geþilor sincer, spre marea pãrere de rãu astrãnepoþilor, de atunci ºi pânã azi ºicontinuu.

Dumitru Berciu s-a nãscut la 27 ianuarie1907 în satul Bobaiþa, comuna Malovãþ,judeþul Mehedinþi, în partea olteneascã apãmântului românesc care a dat þãrii ºi altepersonalitãþi: C. S. Nicolaescu-Plopºor,Grigore Elenescu ºi Dumitru Tudor.

A urmat Liceul Traian din Turnu-Severin ºi apoi la Bucureºti a frecventatcursurile Facultãþii de Litere ºi Filozofie,luându-ºi licenþa în istorie ºi geografie, cuspecialitatea principalã istoria anticã,secundar geografia a treia disciplinãpreistoria. La licenþã a obþinut calificativulmagna cum laude. Printre dascãlii de aici s-au numãrat S. Lambrino, S. Mehedinþi, Ioan

O autoritate în cercetareaarheologicã a geto-dacilor:

DUMITRU BERCIU (1907 1998)

Conf.univ.dr. Adina Berciu

Andrieºescu º.a.Dupã terminarea facultãþii, în anul 1931,

a funcþionat o perioadã ca profesor secundar(1933 945) la liceele de la MãnãstireaDealu, Giurgiu ºi Bucureºti. În 1945 a fostdirector al liceului comercial NicolaeBãlcescu din Bucureºti.

În tot acest rãstimp a întreprins cercetãriarheologice ºi ºi-a desãvârºit pregãtireaºtiinþificã sãpând la Balta Verde, Tangîru,Petru Rareº, Oinacu, sub îndrumarea prof.Ioan Andrieºescu.

Studiile publicate i-au adus, în 1936,premiul Vasile Pârvan al AcademieiRomâne.

În 1938 ºi-a susþinut teza de doctoratcu Arheologia preistoricã a Olteniei, avându-l drept conducãtor pe prof. IoanAndrieºescu. A obþinut titlul de doctor înfilozofie ºi litere al Universitãþii dinBucureºti, cu menþiunea Magna cum laude.Lucrarea va fi publicatã la Craiova în 1939,impunându-l definitiv în lumea arheologieiromâneºti.

Între 1938 1940 a muncit enorm cadirector fondator al muzeului TeohariAntonescu din Giurgiu ºi al BuletinuluiMuzeului. Pânã în 1940 a fost ºi membru alComitetului director al Revistei Istorice

è

8


cmyk

editatã de Nicolae Iorga.Rezultatele obþinute în cercetarea

arheologicã, contribuþiile sale ºtiinþifice aufãcut sã fie numit ºef al misiunii arheologiceromâne din Albania, apoi secretar, apoi di-rector al Institutului român din Albania,creat la iniþiativa lui N. Iorga.

Din anul 1945 ºi-a început carieradidacticã universitarã, mai întâi ca profesorsuplinitor de la Istoria artelor (la catedracondusã de Petre Constantinescu Iaºi),apoi conferenþiar ºi profesor de istorie vechea României la Facultatea de Istorie aUniversitãþii din Bucureºti. Între 1966 ºi1971 a fost decanul acestei facultãþi.

Din 1948 a activat ºi în cadrulInstitutului de arheologie din Bucureºti.Sãpãturile arheologice nu le-a întrerupt niciîn timpul rãzboiului. Dupã 1945 a începutsãpãturi arheologice sistematice. Sãpãturilei-au permis sã aducã contribuþii de excepþiereferitoare la perioada neoliticã Hamangia.

Descoperirile sale au deschis un capitolnou în cercetarea epocii neolitice dinRomânia ºi din Balcani. Tot el este ºidescoperitorul celor douã statuete de lut arsGânditorul ºi perechea sa, care au devenitcelebre în preistoria Europei ºi care au fãcutînconjurul lumii prin buletinul de specialitateeditat de UNESCO.

Întreaga activitate desfãºuratã de treidecenii cu rezultate de excepþie ºi cu o abnegaþieieºitã din comun, i-au adus în 1961 un premiual Academiei, premiul N. Bãlcescu.

A cercetat ºi studiat o nouã culturã dinepoca bronzului, cultura Verbicioara dinOltenia, continuându-ºi investigaþiile asupraevoluþiei tracilor ºi geto-dacilor.

În deceniul ºapte, i-au apãrut, încascadã, lucrãri de mare importanþãºtiinþificã: Zorile istoriei în Carpaþi ºi

Dunãre, Romania before Burebista, apãrutãla Londra , New York, Washington, Laizvoarele istoriei. Arta traco-geticã. Lumeacelþilor.

În 1976, publicã, la editura Nagel dinElveþia, lucrarea Dacoromania, în colaborarecu numismatul Bucur Mitrea. Lucrareareprezintã o sintezã a întregii istorii vechi aRomâniei.

Dupã 1966 a început cercetãrile înstaþiunea dacicã de la Ocniþa, unde adescoperit piese de o valoare excepþionalã.Rezultatele investigaþiilor vor fi publicateîn 1981 în monografia Buridava dacicã.

Pe lângã munca de cercetare arheologicã,Dumitru Berciu a avut ºi o îndelungatãactivitate de catedrã, a pregãtit cu rãbdare,pasiune ºi dragoste numeroase generaþii destudenþi.

A participat la congrese ºi reuniuniinternaþionale, impunându-se ºi fãcândcunoscute rezultatele cercetãrilorarheologice româneºti (Hamburg, Roma,Praga, Viena, Moscova, Budapesta, Londraºi altele).

Meritele sale au fost recunoscute atâtîn þarã, cât mai ales în strãinãtate: în 1935 afost ales membru al Institutului de preistoriedin Viena, în 1960, corespondent alInstitutului Arheologic German (1965),membru al Societãþii Preistorice din Ariége(Franþa), membru al Uniunii Internaþionalede ªtiinþe Preistorice ºi Protoistorice,medaliat al Universitãþii din Liege.

În România, în 1979 a fost numit direc-tor al Institutului de Tracologie dinBucureºti, sub egida cãruia s-au þinutnumeroase simpozioane naþionale ºi s-aeditat periodicul Thraco Dacica.

În concluzie, contribuþia ºtiinþificã aprofesorului Dumitru Berciu se poaterezuma în urmãtoarele:

·Descoperirea culturii Hamangia care adeschis un capitol nou, inedit în cercetareaneoliticului din România ºi din sud-estulEuropei; neolitician cu contribuþii înstabilirea cronologiei culturilor neolitice ºidin epoca bronzului;

·Cercetarea unor culturi noi din epocabronzului, ceea ce i-a permis tragerea unorconcluzii majore privind evoluþia tracilor, ageto-dacilor în mileniul I î. Hr.;

·Contribuþii în domeniul civilizaþiei geto-dace: cercetarea staþiunii de la Ocniþa.Descoperirile vor fi publicate în primulvolum al monografiei staþiunii Buridavadacicã. Este printre foarte puþinelemonografii de staþiuni dacice din epocacivilizaþiei ºi culturii dacice clasice.

Prin cercetãrile sale neobosite, sãpãturi,cercetãri de teren, în muzee, prin munca depeste 60 de ani de activitate ºtiinþificã ºididacticã, profesorul D. Berciu poate fisocotit un punct de referinþã al istoriografieiromâneºti din domeniul arheologiei.

Evenimentele din 1989 l-au gãsit lapensie, dupã o campanie arheologicã din varãla Ocniþa (a fost ultimul ºantier arheologicpe care a lucrat).

Din nefericire, nu a fost acceptat înAcademia Românã nici dupã anul 1990. În1996, a fost, în sfârºit, ales membru deonoare al Academiei Române ºi nu membrucorespondent. Dar el a fost mulþumit cã aapucat sã aibã în mâini carnetul de membrual Academiei Române, pe care-l merita cuprisosinþã.

A murit în 30 iunie 1998 ºi a fostînmormântat la cimitirul Sfânta Vineri.

Ne-a pãrãsit cu gânduri bune ºi frumoasevis-a-vis de tânãra generaþie de istorici ºi anutrit mereu speranþa cã soarele va rãsãridin nou pe altarul arheologiei româneºti,cãreia el i-a dedicat întreaga viaþã.

In memoriam

Preot cercetãtor DUMITRU BÃLAªA( 1 august 1911 22 decembrie 2002 )

Prof.drd. Zenovie Cârlugea

În urmã cu un an, la deschiderea lucrãrilorcelui de-al III-lea Congres Internaþional deDacologie, vocea nonagenarului preotcercetãtor DUMITRU BÃLAªA rãsunaaparte, lansând încã o datã mobilizatorulmesaj densuºian privind strãvechimeamultimilenarã a carpato-danubienilor, ca ,,odatorie a noastrã a românilor depretutindeni sã spunem ce suntem înadevãr.

è

Amintind de nedreptatea fãcutã mareluiNicolae Densuºianu, în 1908, când a fost,,împiedicat sã-ºi lanseze ideile, vorbitorula rememorat succint problematica activitãþiisale de cercetare istoricã, de la Roma Vechela Ler-Galerius Împãratul Daciei Mari, dinRomula Romanaþilor. În finalul mult-apreciatei sale alocuþiuni, pãrintele DumitruBãlaºa a rezumat întreaga problematicã adomeniului, cãreia i-a dedicat lucrãri întregi,

în câteva memorabile propoziþii, ce seconstituie, iatã, într-un mesaj cãtre viitorime,cu reverberaþii mai ample în conºtiinþanaþionalã a românilor:

,,Noi suntem pe aceastã vatrã de milenii,nu am venit din altã parte.Vã rog pe toþi sãvã faceþi un examen de conºtiinþã sã vedeþide unde suntem. Noi suntem de la RomaVeche, nu de la Roma Italicã.

Acest mesaj mobilizator, pe care însuºi

9


îl aprecia drept ,,literã de evanghelie pentruistoria neamului românesc daco-roman,era, de fapt, o profesiune de credinþã, careacum, dupã trecerea sa în EternitateaZalmoxianã, capãtã o valoare testamentarã,de neºtearsã preþuire ºi aducere-aminte faþãde Om, de o Viaþã, de un Destin

Pãrintele Dumitru Bãlaºa s-a nãscut la1 august 1911, în cãtunul Dealul Mare, com.Guºoieni, Vâlcea. A urmat ºcoala primarã laSpârleni, apoi Seminarul Teologic ,,Sf.Nicolae de la Râmnicu-Vâlcea (1923-1932), dupã care se înscrie la Facultatea deTeologie din Bucureºti, absolvitã în 1939.Preoþit în 1934, a slujit la mai multe bisericidin Romanaþi (Bãleasa,1934-1938), Dolj(Hagienuº ºi Craioviþa, 1940 1959) ºiVâlcea (Creþeni ºi Zãvideni, 1959 1966),fiind pensionat în 1972, ca preot la CatedralaMitropolitanã ,,Sf. Dumitru din Craiova.

În timpul celui de-al doilea rãzboi (1941-1944) a fost mobilizat pe frontul de rãsãrit,fiind decorat cu Ordinul « Steaua Românieicu Spade ºi Panglicã de Virtute Militarã » îngradul de Cavaler.

A suferit ani grei de detenþie politicã înînchisorile comuniste de la Piteºti, Jilava,Arad ºi Balta Brãilei (1959 1964), dar ºi întimpul lui Carol al II-lea, când suferã ocondamnare de trei luni ºi o zi cu privare delibertate (1938).

Cercetãtorul Dumitru Bãlaºa s-a afirmat,mai întâi, pe tãrâmul culturii ecleziastice,colaborând sau diriguind cunoscute publicaþiiprecum: Oltenia (revistã a Institutului deIstorie al Academiei Filiala Craiova),Mitropolia Olteniei (1946-1974), periodicpe care l-a slujit sub trei mitropoliþi:Firmilian, Teoctist (actualul Patriarh) ºiNestor Vornicescu. În perioada 1939-45 s-aîngrijit de editarea Monografiei JudeþuluiDolj, din care au apãrut 9 volume (trei dedocumente etnografice, trei de documenteistorice ºi trei de folclor).

Membru al Societãþii de Slavisticã ºimedievist strãlucit, pãrintele Bãlaºa a

publicat sute ºi sute de articole ºi studii decercetare istoriograficã ºi ecleziasticã, întrecare editarea Hronografului lui DionisieEcleziarhul, în Editura Academiei, rãmâneun model de valorificare culturalã în ediþiecriticã (introducere, comentarii etc.), ca ºistudiul istoric ,,Luptele pandurilor cu turciipe Valea Oltului, Ed. Academiei, 1966. Ascris un numãr impesionant de articole peteme de culturã ºi literaturã veche, ca ºitemeinice monografii privind mãnãstirile:Cãluiu, Bucovãþ, Tismana (2 ediþii), Sadova,Iezerul, Surpatele, Viezuri, Morunglav,Dobruºa, Coºuna.

Dovedindu-se unul din cei mai de seamãpreoþi cãrturari pe care i-a avut BisericaOrtodoxã Românã, pãrintelui Bãlaºa i s-aoferit cea mai înaltã distincþie, « CruceaPatriarhalã », de cãtre însuºi patriarhulJustinian Marina, al cãrui sfãtuitor a fost înanii grei ai dictaturii comuniste. Actualulpatriarh Teoctist i-a oferit, în mai 2001,Crucea Mitropolitanã « Firmilian » ºiMedalia Comemorativã « PatriarhulJustinian », felicitându-l personal cu prilejulacordãrii titlului de Cetãþean de Onoare alcomunei Suteºti, în august 1995.

Prezent în paginile a sute de periodiceromâneºti ºi strãine, ca ºi la diferite congrese,simpozioane, sesiuni ºtiinþifice, asociaþii, ligiºi societãþi culturale, cenacluri, lansãri decãrþi, preotul cercetãtor Dumitru Bãlaºaaducea cu sine imaginea unui cãrturar de largorizont ideatic, întemeind în ultimii ani AulaAcademicã « Zalmoxis » din Târgu-Jiu(1994), al cãrei preºedinte de onoare a fost,dar ºi Fundaþia Culturalã « DOKIANA »,la Suteºti-Vâlcea (împreunã cu preotul IonMarinescu, 1996), al cãrei periodic« DOKIANA » a capacitat colaborãri deprestigiu din întreaga þarã ºi nu numai,publicând în aceastã editurã ,,Crinii þarinii(1998), ,,Codicile de la Suteºti-Vâlcea(1999), ,,Roma Veche, cronicã ortodoxãdaco-românã (2000), ,,Suteºti. Repereistorice (1995).

Marile sale cãrþi însã, în care s-a adunato cercetare de amãnunt, febrilã ºi pasionantã,privind strãvechimea multimilenarã a traco-geto-dacilor, au apãrut în ultimul deceniu,într-un anotimp de scuturare a roadelorîndelung rumenite, în vãpaia unei conºtiinþesolare, zalmoxiene : De la Zamolxe la IisusHristos ( Ed.,,Cuget Românesc, Birda,1993), Þara Soarelui sau IstoriaDacoromâniei ( Ed. ,,Kogaion, Buc.,1998 ;Ed. ,,Semne,Buc., 2001, ediþie revãzutã ºiîntregitã), Dacii de-a lungul mileniilor ( Ed.,,Orfeu, 2000), Basmul romanizãrii. Daciiîntemeietorii Romei (ed. ,,Fundaþia Dor,Craiova, 1998), Marele atentat al Apusuluipapal împotriva independenþei Daco-românilor ( Liga Românã de MisiuneCreºtinã, Cluj-Napoca, 1999).

Toate aceste lucrãri, vãdind o vocaþiedensuºianã ºi o fermitate hasdeianã,utilizeazã un aparat bibliografic

impresionant ºi se constituie într-o vibrantãmãrturie a strãvechimii noastre spirituale ºia continuitãþii daco-românilor în vatracarpato-balcano-ponticã, în ciuda tuturorvitregiilor istorice ºi feluritelor interpretãri.

A scris pânã în ultima zi de viaþã, 22decembrie 2002, când trimite nu mai puþinde 40 de studii ºi scrisori cunoscuþilor ºiprietenilor sãi din întreaga þarã. Slujba deprohodire s-a þinut, în prezenþa unui publicales, numit prin dorinþã testamentarã, laCatedrala municipalã ,,Adormirea MaiciiDomnului din Drãgãºani, unde, între alþii,au vorbit P.S. Gherasim Cristea, episcopulRâmnicului ºi preot inspector PornealãClaudiu, delegat din partea Î.P.S.S. Teofan,mitropolitul Olteniei, precum ºi alþi prieteniºi cãrturari de seamã.

Înaintând prin zãpada cãzutã din belºug,în acel decembrie de marmorã, cortegiulpãrintelui Bãlaºa pãrea el însuºi o corabiecu pânze înaintând în noianul Eternitãþii.Trupul neînsufleþit al Marelui Zalmoxian afost depus in domo suo, la Casa Coloanelordin Cimitirul Eternitatea, loc de veciîmpodobit cu portretele unor mari voievoziºi scriitori români, strãjuit de patru înalþistâlpi funerari, - cu origine în stâlpii dacici,- asemãnãtori unor coloane brâncuºiene(aplicat studiate cândva), ca ºi memorabilainscripþie de deasupra uºii metalice:

,,Haec domus columnârum fecçrunt inanno Domini 1973 cum pecuniis aegaliterambo participantes I.I.Ionescu et D. B?laºa.Ornatus meum artificium D. Bãlaºa est..

10


Identificarea ºi descifrarea scrierilorvechi de pe teritoriul vechii Dacii ºi

legãturile lor cu scrierile hitite ºi Linear AProf. Viorica Enãchiuc

Unii cercetãtori români, luând înconsideraþie faptul cã pentru descifrareainscripþiei aflatã pe un inel de argint (descoperitîn necropola de la Ezero ºi datatã sec. V î.e.n.),redactatã cu litere greceºti în limba ,,tracã s-au comunicat mai multe soluþii iar inscripþiiledescoperite în aºezãrile civile din sec. I î.e.n. ºiI e.n. erau redactate cu litere latine, au emisipoteza cã geto-dacii nu au avut o scriereproprie.

Cele trei tãbliþe de ceramicã descoperiteîntr-o aºezare a complexului cultural Vinça Turdaº, pe teritoriul Transilvaniei, de cãtrearheologul Nicolae Vlassa, în anul 1961, pecare erau incizate ideograme ºi semne de scriereau fost puse în legãturã pri n analogii cu scriereasemitã din Mesopotamia dupã începutulmileniului al III-lea î.e.n.

Identificarea unei scrieri pe vasele ºiobiectele descoperite în necropolele CulturiiGârla Mare (1560-1100 î.e.n.) pe teritoriulOlteniei ºi Banatului, pe care am efectuat-o înanul 1968, m-a condus la concluzia cã scriereadin neolitic era localã, nu a dispãrut ºi a evoluatîn timp la scrierea din Cultura Gârla Mare;cercetãrile pe plan arheologic ºi lingvistic pecare le-am întreprins în continuare au pus înevidenþã urmãtoarele concluzii:

1. În spaþiul vechii Dacii pânã în AsiaMicã ºi, mai târziu, în Cultura Harapa peteritoriul Pakistanului (valea fluviului Indus)au trãit popoare indo-europene care cunoºteauscrierea (cele mai vechi tãbliþe fiind descoperitela Tãrtãria România), care a evoluat în celedin urmã în perioade contemporane, atestândînrudirea dintre limbile vorbite (Cultura GârlaMare, cultura hititã ºi Linear A).

2. Tãbliþele de la Tãrtãria nu au fostredactate într-o scriere semitã, ci într-o limbãindo-europeanã localã care a constituitsubstratul în evoluþie al limbii vorbitorilor dinGârla Mare ºi, mai târziu, al limbii geto-dace.

Astfel, am demonstrat cã descifrareacercetãtorului rus Boris Perlov asuprainscripþiei incizatã pe tãbliþa rotundã de laTãrtãria, în limba semitã, nu este realã, deoareceprin descifrarea comparativ-istorico-lingvisticãpe care am obþinut-o, se aratã cã textul tãbliþeieste redactat în vechea limbã indo-europeanãlocalã cu o scriere proprie ºi se referã la oofrandã a neamului LAHDAKENSILOR, înanul 4457 î.e.n., pentru slava ocrotitorului lor,zeul Aries. Aceastã descifrare poate fiautentificatã ºi de ºtirea transmisã de harta lui

Ptolemeu, sec. I-II e.n., când aminteºte, înaceeaºi regiune pe neamul RATAKENSILOR;de fapt, în perioada neoliticã dupã complexulVinça Turdaº, în cadrul Culturii Petreºti Cucuteni Tripolie din neoliticul târziu seîntâlnesc, pe anumite vase, ideogramele zeuluiAries al furtunii ºi, mai târziu, la daci, alrãzboiului.

Folosind metoda comparativ-istorico-lingvisticã între scrierile Culturilor Harapa,Gârla Mare, Linear A, am reuºit sã descifreztextele din Cultura Gârla Mare care au oferitdate privind organizarea socio-economicãteritorialã ºi religioasã a neamurilor din epocabronzului din zona Olteniei ºi Banatului ºi înzonele limitrofe, la sud de Dunãre. Descifrareatextelor din Cultura Gârla Mare mi-a permisºi descifrarea unor texte din Cultura Harapa ºiLinear A (arhiva de la Hagia Triada din Creta)pentru care am întocmit silabare paralele cusilabarul din epoca bronzului, Cultura GârlaMare.

Rezultatele pe care le-am obþinut mi-aupermis identificarea unor inscripþii geto-dacice(piatra de la Corbi, inscripþia de la Radovanuºi inscripþia din sec. III e.n. din Castrul Drobeta-Turnu Severin) pe care le-am descifrat ºi carepun în evidenþã date noi alãturi de cercetãrilearheologice: 1. inscripþia de pe piatra de la Corbirelevã legãturile diplomatice între rexHistrianorum, regele geþilor, care avea capitalala Sorn, cu Eumelos ºi conflictele acestora curegele Ateas al sciþilor în anul 339 î.e.n.; 2.inscripþia de la Radovanu aminteºte cã geþii aufost conduºi de rex Remmaso în anul 154 î.e.n.care era aliatul coloniilor greceºti; 3. inscripþiade la Drobeta-Turnu Severin, descoperitã încastrul roman, precizeazã cã Tius, conducãtoral alei (trupe auxiliare ale soldaþilor originaridin cetatea geto-dacã Amutrius), a trãit alãturide soldaþii Legiunii a V-a Macedonia pânã lamoartea sa. Aceastã inscripþie redactatã înlimba daco-geþilor în secolul al III-lea e.n.demonstreazã cã, alãturi de legiunile romane,geto-dacii din provincia romanã fãceau partedin trupe auxiliare ºi îºi pãstrau limba ºiscrierea, legãtura dintre ei ºi restul conduceriifãcându-se prin translatori.

Cercetãrile mele privind scrierile vechi depe teritoriul vechii Dacii de la Tãrtãria ºi dinsec. III e.n., au fost aprobate de cercetãtoriiromâni ca prof. univ. Ariton Vraciu (Iaºi), Ci-cerone Poghira, prof. univ. Ion C. Chiþimia(Bucureºti), etnologii prof. dr. Nicolae Dunãre,

prof. Aldea Gheorghe, Institutul de Etnologieºi Folclor (Bucureºti) ºi astronomul Ion Cor-vin Sângeorzan ºi acceptate ca reale la ,,Cel de-al III-lea Congres de tracologie din 2-6 iunie1980, de la Viena”.

Concluziile acestor studii au fost publicateîn Anale de istorie nr. 1/1979 Bucureºti;cercetãtorii francezi au acceptat, din 1980, cãscrierea din cultura urnelor funerare care aupãtruns pânã pe Rin (posedau o scriereoriginarã de la Dunãrea Mijlocie), iarcercetãtoarea Denisse Beserat, din Canada, aarãtat cã inscripþiile de pe hainele hitiþilor numai pot fi interpretate ca decoraþii, ci cainscripþii, ca ºi în Cultura Gârla Mare.

11


Eseul insistã asupra mesajelor, formelorºi semnelor ancestrale, transmise din preistoriacivilizaþiei carpato-danubiene pânã azi, pe bazaunor lucrãri de specialitate.

Segmentul de dreaptã, triunghiul, spirala,cercul, curba, moriºca, zig-zag-ul, palmeta,ca ºi atâtea imagini antropomorfe, zoomorfe,dendromorfe, prezente cu rezonanþa lor an-cestral-simbolicã ºi în ornamentica etnograficã,în elemente de arhitecturã ºi artefacte casnice toate acestea au constituit primele semne-mesaje ivite în nevoia de comunicare ahominidului încã din cele mai vechi timpuripânã azi.

Limbajul acestor semne ºi mito-ideogramevine dintr-o mentalitate tribalã vânãtoreascã,pastoralã ºi agricolã, fiind la originepaleosimboluri indo-europene (arhetipurisemantice arh. Silvia Pãun).

Surprinzãtoarele analogii ce se pot stabiliîntre desenele rupestre antropomorfe ºizoomorfe sau semne incizate, pe arii vasteeuro-asiatice, constituie încã o dovadã cã nevoiade comunicare a omului preistoric era aceeaºi,fie cã el trãia în peºterile Alpilor, ale Carpaþilor,ale Uralo-Altailor sau ale Tibetului. Iatã, spreexemplu, pentagrama dacicã, identificatã decercetãtorul arheolog Vasile Boroneanþ înPeºtera Chindiei din Mehedinþi, regãsitã,ulterior, în cultura Greciei antice, în Diagramalui Pitagora, dãinuind în etnografia româneascãpânã azi, ca un semn de mare meºter, aºacum remarcã arh. Andrei Pãnoiu înArhitectura Gorjului (Buc., 1982, p. 118).

Amuletele solare de la Turdaº, Tãbliþelede la Tãrtãria, ca ºi cea descoperitã laDrãgoeºti-Vâlcea, cu patru fascicole a câte treiraze (cf. pr. cercetãtor Dumitru Bãlaºa, ,,ÞaraSoarelui sau Istoria Dacoromâniei, Ed.Semne, Buc., ediþia a II-a, 2001), cu inciziisimple, picturale sau ideografice, sunt, desigur,mãrturii preistorice, însã intenþia expresivã apaleosimbolurilor se pierde în negurilepreistoriei.

E destul sã amintim de amuleta preistoricãde la Mitoc-Botoºani, datatã 26.000 î.Ch., cuincizii felurite (linii, unghiuri, spirale,reprezentând operaþii de adunare, scãdere,înmulþire ºi împãrþire), de pandantivulgeometric de la Brânzeni-Basarabia (cca 34.000î.Ch.), de madonele de la Cosãuþi-Basarabia,perfect fasonate ºi înfãºate cu incizii, datatecu C 14 din mileniul 16 î.Ch., de madonele dela Rast ºi Vinèa, incizate ºi ele cu semne cultico-ritualice, sau, mai aproape de musterianulgorjean, de falanga de cal (cca 10.650 î.Ch.),descoperitã la Cuina Turcului, unde vedem cãhominizilor din paleoliticul superior nu le erau

Mãrturii preistorice de artã rupestrã ºisemanticã arhetipalã în þinuturile Gorjului

Zoia Elena Deju, Târgu-Jiu

strãine rombul, unghiul, liniile paraleleAr fi fost interesant de observat cã

simbolurile unghiulare de pe statueta de laHotãrani (cultura Vãdastra, 5.250 î.Ch.) suntaproape asemãnãtoare cu inscripþiile de pestrachina de la Gradeºniþa (Bulgaria) sau cucele de pe fusaiola de la Kosovsko Mitroviþa,Iugoslavia (reproduse de I.C. Drãgan, IstoriaRomânilor, Ed. Europa Nova, Buc., 1994).

Având în vedere toate aceste considerenteprivind semnele, imaginile ºi paleosimbolurilepreistorice, studiul de faþã se opreºte la unelemãrturii descoperite de-a lungul timpului peteritoriul judeþului Gorj, fie în peºterile ºiavenele din Cheile Olteþului ºi Sohodolului, fieîn cele de la Broºteni (Peºtera Cioarei) sauBaia de Fier (Peºtera Muierii).

Fiind pânã la descoperirea lor, în 1928, decãtre C.S. Nicolãescu-Plopºor, singurelecunoscute în România, aceste manifestãri deartã paleoliticã stau în strânsã legãturã cu celede pe versantul nordic al Carpaþilor, unde existãun puternic centru musterian, dar mai alesaurignacian, prin ale cãrei iradieri s-ar explicaºi aºezãrile paleolitice din Oltenia (DumitruBerciu, Arheologia preistoricã a Olteniei,în Arhivele Olteniei, XVIII, 1939, p. 7 ºi 101-103).

Cercetãri recente interdisciplinareefectuate de o echipã româno-francezo-belgianã în Peºtera Cioarei de la Boroºteni(lângã Peºtiºani) au relevat cele maiinteresante mãrturii de artã paleoliticã din þaranoastrã cantitãþi însemnate de ocru ºirecipiente de preparare, culoare folositã întatuajul corporal ºi facial), artefacte perforateºi gravate cu motive geometrice (), inciziioblice ºi transversale (LITUA, VII, Tg.-Jiu, 1997, pp. 19-28).

Bogate în atestãri paleo- ºi eneolitice,peºterile din Munþii Gorjului cuprind, deasemenea, picturi ºi gravuri rupestre în culorineagre, amorfe, reprezentând imaginiantropomorfe ºi zoomorfe, ca ºi diferite desenegeometrice, simboluri solare, incizii simbolice,precum în peºterile de pe Valea Sohodolului(Peºtera Popii), Baia de Fier (Peºtera Muierii,Peºtera pârcãlabului), Boroºteni (PeºteraCioarei) sau Polovragi (Peºtera lui Zamolxesau a Urºilor).

Toate aceste semne-mesaj, reîntâlnite apoipe ceramica descoperitã la Vârþ, Bâlta,Broºteni, Petreºti-Bãrbãteºti, Topeºti-Tismana, Schela-Gornãcelu, ªiacu-Slivileºti,Sãuleºti º.a. (provenind din diferite culturi:Coþofeni, Starcevo-Criº, Vinèa-Turdaº, SãlcuþaI, II º.a.) constituie forme de scriere primitivã,picto-ideograme incizate cu intenþie

comunicativã, poate ºi culticã - remarcãmprezenþa omului, a animalelor, a braduluiºi a scheletului de peºte, întâlnite ºi peTãbliþele de la Tãrtãria, ca ºi geometria liniarãºi solarã de pe tãbliþele de la Turdaº. Acestecoduri-mesaje imagistice ºi paleosimboluri,între care trebuie amintite ºi rãboajeledimierilor de pe Valea Jaleºului, vorbesc de lasine despre începuturile preistorice ale scrieriiîn acest spaþiu carpato-danubian în care ,,s-aformat ºi închegat centrul cel mare ºi puternical populaþiei neolitice din Europa (N.Densuºianu, 1913), adicã Vatra Vechii Eu-rope (Marija Gimbutas, 1989, 1997),concluzie la care a ajuns ºi cercetarea istoricãcontemporanã.

12


Aethicus Histricus s-a nãscut în DaciaPonticã la Histria, în a doua jumãtate asecolului al IV-lea ºi a murit în prima partea secolului al V-lea e.n., probabil tot înDobrogea. Este o personalitate a culturiinoastre ca scriitor ºi geograf.

Ca negustor de aur, argint ºi pietrescumpe a cãlãtorit în regiuni îndepãrtate, însate ºi cetãþi din Europa, Africa ºi Asia.Pornind de la Dunãre ºi Marea Neagrã peMarea Mediteranã, a trecut prin Dalmaþiaºi Tracia pânã în Thesalia, apoi a atinscoastele Spaniei (unde a stat un an) ºicoastele Peninsulei Scandinave, unde se afla,,Marea Îngheþatã. A stat un an în Arme-nia, ulterior deplasându-se în þinuturileMesopotamiei, apoi în Mongolia, India, laIzvoarele Gangelui. Ajungând în InsulaCeylon s-a întors acasã trecând prin Arabia,Canaan, Egipt ºi Libia.

Memorialistul ºi geograful AethicusHistricus ºi receptarea operei sale în

timp ºi în lumeProf. univ. dr. Mihail Diaconescu, Bucureºti

În timpul peregrinãrilor cât ºi laîntoarcerea sa acasã ºi-a consemnat toateexperienþele în lucrarea sa, cunoscutã subnumele Cosmographia. În unele pasajeautorul a consemnat realitãþi enigmatice,utilizând o combinaþie personalã de semnegrafice latine, greceºti ºi ebraice, la care aadãugat literele unui alfabet local cunoscutazi sub numele de alfabetul aethicus.

Acest alfabet de 22 litere este asociat deunii cercetãtori strãini ºi români cu sistemulsemnelor grafice ale geto-dacilor. Acest faptnu este exclus având în vedere faptul cã regeleCotiso I ºi-a redactat poemele sale în limbageticã pentru care avea nevoie de un alfabetcapabil sã exprime nuanþe ale fonetismuluispecific conaþionalilor sãi.

Cosmographia lui Aethicus Histricus afost cunoscutã ºi apreciatã de alþi erudiþi dupãmoartea sa, cum ar fi Sfântul Isidor de Sevilla

(got de origine, care a trãit între 550-635)sau de Ieronimus, care trãia într-o mãnãstirebenedictinã, în secolul al VIII-lea, acestadându-i lucrãrii o redactare abreviatã.

Versiunea prescurtatã a Cosmographieilui Aethicus Histricus a fost cunoscutã ºide alþi învãþaþi ca benedictinul HarabanusMaurus (780-856) care îl citeazã ºi îireproduce alfabetul.

Mai târziu, opera sa a fost cunoscutã ºiapreciatã de cãtre mari geografi ºi cartografiumaniºti, cum sunt olandezul GerhardusMercator (1512-1592) ºi germanulSebastian Münster (1488-1552).

În anii 1853-1854, învãþatul german H.Wutke a editat Cosmographia lui AethicusHistricus dupã manuscrisul abreviat de laLeipzig (secolul al VIII-lea), cel mai vechicunoscut pânã astãzi.

Apreciate de cãtre arheologii românidoar pentru ,,strânsele legãturi cu lumeaOrientului Apropiat (Istoria Românilor,vol. I, p. 139), descoperirile arheologice dela Turdaº, epocale, dupã pãrerea noastrã,realizate de cercetãtoarea arheolog SofiaTurmã, încã în a doua jumãtate a secolului alXIX-lea, au fost cu totul neglijate ºi dateuitãrii, cu toate cã ele atestau, cu peste 1500de ani înaintea semnelor pictografice de peTãbliþele de lut ars de la Tãrtãria (5.500 î.Chr.), semne ideografice devenite litere ºicifre, cu caracter latin, ºi nu doar una saudouã litere, ci 14 ºi anume: C mare, D maresi d mic. I, L, O, S, T, U, V, X, precum ºicifrele III, V, VI, ºi X. Tot pe aceste cioburiceramice de la Turdaº s-au mai descoperitºi semnul crucii +, precum ºi cel al zvasticii,semnificând sãnãtatea, bogãþia, progresul,suveranitatea, puterea.

Literele latine descoperite în CulturaTurdaº în mileniul VII î.Chr. atestã cã

latinitatea s-a nãscut în Cetatea CarpatinãProf. dr. Augustin Deac

Pe deplin conºtientã cã ,,maica scrieriieste limba, Sofia Turmã îºi întãreºteconcluzia vechimii îndepãrtate a limbiistrãmoºilor noºtri autohtoni, a geto-dacilor.

Litere ºi cifre latine s-au descoperit ºipe Tãbliþele de lut ars de la Tãrtãraia, unelecu sens de cuvinte.

Este astfel de conceput cã semnelegrafice, incluzând ºi literele ºi cifrele, partea unui alfabet propriu în formare, în esenþalor, indicau o limbã vorbitã, care, în modnecesar, se ºi pronunþa. Pentru a ajunge laacest stadiu de manifestãri, dupã apreciereaspecialiºtilor, era necesar un progres notabilal culturii ºi civilizaþiei autohtonilor, strãmoºiai geto-dacilor. Se confirmã astfel cã spaþiulnostru strãmoºesc s-a evidenþiat ca fiind,,VATRA culturii materiale ºi spirituale,inclusiv a limbii ºi a scrierii europene ºimondiale, în acea epocã istoricã.

Scriitorii antici au consemnat în lucrãrilelor cã ginta pelasgo-geticã (numitã de istoriciºi de lingiviºti - hiperborei, cimerieni, celþi,gali, sciþi, traci, geþi, daci, valahi, sarmaþi,iazygi, alani etc.), pe lângã o limbã vorbitã,ºtia sã ºi scrie într-un alfabet propriu.Aristophan (450-385 î. Chr.), spre exemplu,menþioneazã cã ,,tracii (adicã geto-dacii -n.n.) cunoºteau scrisul. Cato cel Batrân(234-149 î. Chr.), în lucrarea sa OriginileRomei aprecia, nu fãrã importanþã, cã ,,Geþii,cu mult înainte de întemeierea Romei, auproslãvit în Ode scrise faptele de vitejie aleeroilor lor, acompaniaþi de flaut, ceea ce laromani, acest lucru a avut loc mult maitârziu. Istoricul antic Berosus (nãscutînainte de anul 284 î. Chr.) a lãsat scris cã elînsuºi a adunat date istorice în vedereaelaborãrii lucrãrii sale Istorii ,,din cãrþilecaldeenilor ºi ale sciþilor, ultimii fiind

13


confundaþi de istorici ºi de arheologi cu traco-geto-dacii.

De menþionat cã asemenea litere ,,latinede la Turdaº, ca ºi altele aparþinândalfabetului geto-dacic, s-au descoperit apoipe altãraºele de cult din perioada neoliticuluitimpuriu ºi pânã la sfârºitul eneoliticului, caºi în epocile bronzului ºi ale fierului. Astfel,pe o monedã de argint emisã în anul 500 î.Chr. de cetatea Ayai (Edessa) dinMacedonia, apare prezentatã o ,,caprãîngenunchiatã ºi scris cu litere latine: DE.În citirea inversã, de la dreapta spre stânga,dupã obiceiul traco-geto-dacilor, rezultã: ED(adica Ied), denumire pe care românii depretutindeni o folosesc pânã în zilelenoastre. La romani, termenul de ,,haedusapare cu câteva secole mai târziu, fireºteprovenit din traco-geto-dacicul Ied.

Pe plãcuþele dacice, din aur, din epocapreromanã, descoperite în Munþii Carpaþiºi Apuseni, sunt incizate temple, altare sa-cre dacice, statuete etc., precum ºi cuvinte,pe 16 rânduri, scrise cu alfabet dacic, în carese gãsesc ºi numeroase litere latine - A, B,O, V, T, Z. (Comunicarea cuprinde ºi altenumeroase exemple)

Autorii acestor scrieri erau autohtoni,dupã cum s-a argumentat de cãtre specialiºtiiîn materie. Dupã Dionysos din Halicarnas,Latinus, regele eponim al latinilor, a fost unfiu al lui Hercule ºi al unei fecioarehiperboreene, care în alte scrieri este numitãpelasga, cu numele Latena, mama lui Apollo,zeul soarelui. Pompeius, care a trãit în sec.al II-lea d. Chr. sublinia cã ,,Latinii au fostaceia care au existat înainte de întemeiereaRomei. Isidor din Sevilla aprecia cã limbalatinã veche era numitã ,,lingua prisca, adicã,,bãtrânã ºi care nu se formase pe teritoriulItaliei. Nicolae Densuºianu argumenteazã cãaceastã limbã ,,prisca se vorbea în marelespaþiu carpato-dunãrean ºi care este totunacu limba ,,barbarã pe care o vorbeau geto-dacii. Numeroase localitaþi din spaþiulstrãmoºesc purtau, din vechime, numele delatini: Latinu - comunã în jud. Braila; Lateni- în jud. Ialomiþa; Lãtari în jud. Botoºani;Liteni în jud. Suceava; Cetatea latinilor înjud. Mehedinþi.

Numeroase surse de documentaredovedesc cã din spaþiul carpatin s-auîndreptat, înainte de mileniul I î. Chr., sprePeninsula Apeninã, devenitã Italicã, multeneamuri din ginta geto-dacicã cimerienii,hiperboreii, latinii, umbrii, oscii, ligurii,etruscii ducând cu ele pe lângã culturamaterialã ºi spiritualã, limba ºi scrierea. Ase vedea Pliniu, Plutarh, Diodor din Sicilia,Jacques de Morgan, P. Lavioza-Zambotti,G. Glotz, Edmond Pognou, Phedro, Momm-sen, Stesicorus (640-555 î. Chr.), Hecateu,Hellanikos, Herodot, Strabon, CammilleJulien, G. G. Mateescu, N. Marinescu, N.Densuºianu ºi alþii). Toate aceste neamurigeto-dacice în migrarea lor vorbeau aceeaºilimbã priscã de neam latin. Italicii ºi celþii

(Galii) au rãmas mai mult laolaltã, vorbindîncã o limbã comunã dupã cum se ex-prima Cammille Julien, marele istoric algalilor. Iar N. Marinescu, doctor în litere, înlucrarea sa intitulatã Fonetica istoricã alimbii latine, prisce, relevã ºi el cã ,,limbaitalicã apare strâns înruditã cu limbacelþilor întrucât ,,înainte de unitatea italiceicomune a fost o perioadã de unitate italo-celticã. Analizând propriile descopeririarheologice, în principal ceramica dinstaþiunile geto-dace de la Piscu Crãsani ºiZimnicea, Cezar Bolliac considera cã estevorba de o ,,caracteristicã celticã ºi de ,,stiluldaco-celtic care, dupã cum vom dovedi încomunicare, este cel daco-românesc, cãcicelþii din apusul Europei erau cimerienii,plecaþi din spaþiul carpatin ºi care vorbeau olimbã daco-româneascã, aproape identicã cucea româneascã de astãzi. Pentru ilustrare,reproducem dupã B.P.Haºdeu rugãciuneaTatãl nostru în dialectul celtic din ProvinciaWales (Vatraca - 17 A) din Anglia, publicatãde istoricul englez Chamberlayn la 1715:«Poerinthele nostru cela ce esti en cheri /Svintzasca-se numele Teu / Vie emperetziaTa / Facoesa voe Ta en tzer asasi pre poement/ Poene noastre datorii le noastre cum si noise loesoem datornicilor nostri. / Si nu dutzepre noi la ispitire / Tze ne mentuieste prenoi de vileanii. Amin»

De menþionat cã istoricul ungur SamuilKölescri, la finele secolului al XIX-lea, citindlucrarea istoricului englez, gãseºte aceste,,miraculoase asemãnãri ale rugãciunii Tatãlnostru din limba românã ºi cea celticã,puternic impresionat, de asemãnarea dintrecele douã limbi - româna ºi celtica, trimite oepistolã medicului englez Woodward,comunicându-i ,,nu fãrã sfialã, marea luidescoperire, cã ,,Românii de la Dunãre ºiCelþii din Wales vorbesc una ºi aceeaºilimbã.

Arheologul ºi istoricul român VasilePârvan, necunoscând aceastã legãturã dintrecimerieni ºi celþi, aprecia latinitatea celþilorprin prisma influenþelor italicilor din apusulEuropei. De aceea migrarea celþilor de peteritoriul Franþei, Angliei ºi Irlandei de astãzispre Europa centralã ºi de rãsãrit, începândcu secolele V-IV î.Chr., ajunºi ºi în Dacia,considera cã latinizarea geto-dacilor s-a fãcutprin celþi, mai devreme cu douã secole de a ficonstatat influenþele romanilor în Dacia.,,Civilizaþia celticã, sublinia V. Pârvan, aºade înruditã cu cea romanã prin îndoitul eiizvor de inspiraþie, elenic ºi italic (alneamurilor carpatine sosite în Italia - n.n.) eastfel o introducere la romanism, trãitã degeþi efectiv, pânã în stratele cele mai adânciale populaþiei, încã cu douã secole înaintede venirea primilor negustori romani dinþinuturile illyro-thrace ale Dunãrii. Motivpentru care Vasile Pârvan, conchideasemnificativ: ,,Venirea romanilor (cu douãsecole mai târziu decât celþii - n.n.) va aduceastfel o culturã aºa de aproape de înruditã

cu cea pe care indigenii din Gallia, din Alpiori din Carpaþi o posedau de câteva secole,încât romanitatea va fi mai mult o adaptarede nuanþe, decât o transformare din temelii.(adicã de formare a unui nou popor, celromân, chipurile - A.D.)

Ca un arheolog versat ºi adânccunoscãtor al descoperirilor arheologice,Vasile Pârvan conchidea: ,,Credem adicãposibilã o descoperire ºi selecþionare a unorelemente de persistenþã celto-dacice din LaTene (adicã din perioada de maximã înflorirea culturii materiale si spirituale a regatuluiDaciei de pânã la Decebal - n.n.) încã chiarîn ceramica evului mediu daco-român ºinu romane, ceea ce s-a ºi adeverit.

Din toate aceste cercetãri se desprindecu claritate concluzia cã geto-dacii, unuldintre cele mai vechi popoare ale Europei,reprezentând într-o epocã istoricãîndepãrtatã vatra civilizaþiei ºi culturiieuropene, având o limbã forjatã de milenii,dupã modelul de gândire ºi acþiune proprie,limba de neam latin, precum ºi un alfabetpropriu, cuprinzând încã de la primeledescoperiri litere latine, ceea ce ne permitesã apreciem cã leagãnul latinitãþii a fost înSpaþiul carpatin, de unde au roit apoineamuri, mlãdiþe ale marii ginþi getice în toatedirecþiile punctelor cardinale, inclusiv înPeninsula Apeninã, devenitã Italicã, underomanii ca o nouã etnie ce apar dupaaprecierea lui Th. Momsen, începând abiacu secolul al IV-lea î.Chr., de când au începutsã-ºi forjeze noua lor limbã romanã sau latinaromanã ºi un alfabet din cele existente,numite italice, adicã daco-româneºti.

14


Recunoaºterea cã Europa sud-orientalãde acum 7.300 de ani a desfãºurat o formãproprie de scriere (Old European Writing)ºi cã aceasta este cea mai veche cunoscutãpânã acum, are importante repercusiuniculturale care fac piaþa curatã de multe ideiconsolidate în funcþie de: timpurile ºiparcursurile preistoriei europene;mecanismele istorice de formare a civilizaþieiºi a propriei idei de civilizaþie aºa cum amînþeles-o pânã acum; concepþia de scriere.

Privitor la preistoria europeanã, OldEuropean Writing:

- Impune o revizuire cronologicã ºi oprofundã modificare a parcursurilor sale dedesfãºurare: naºterea scrierii vine retrodatatãde la regatele ºi oraºele-stat din epocabronzului la comunitãþile semi-egalitare deþãrani neolitici, iar centrul de greutate se mutãdin Orientul Apropiat în sud-estul european;

- Contribuie la perceperea corectã aEuropei neolitice ºi calcolitice sud-orientale,a statutului acestora de mare civilizaþie dinlumea anticã, gãsindu-se la acelaºi nivel cuMesopotamia, Egiptul ºi Valea Indului;

- Induce o îmbogãþire ºi o lãrgire amatricei istorice ºi culturale care estefundamentul identitãþii europene. Civilizaþiade pe malurile Dunãrii fiind deja consideratãuna dintre mamele actualei culturieuropene.

Old European Writing pune în crizã ºiredefineºte stereotipii dominanþi privitor laprimele civilizaþii (privite drept culturãînaintatã) ºi a mecanismelor lor de formare:

Scrierea Dunãrii: trei sfidãri pentru prezentMarco Merlini,

(Director of the Prehistory Knowledge Project and member of the World Rock Art Academy), Italia

- Ea anticipeazã naºterea civilizaþiei dela afirmarea de stat ºi autoritate regalã pentrua o ancora la revoluþia neoliticã. În particu-lar, considerã scrierea o componentãimportantã a revoluþiei mentale, care pe deo parte devine contextualã, iar pe de altãparte o anticipeazã pe cea agricolã;

- Ne îndrumã în considerarea posibilitãþiicã atât europenii, cât ºi mesopotamienii sunturmaºii unei a treia civilizaþii, mai anticã,care trãia pe malurile actualei Mãri Negre ºicare s-a împrãºtiat dupã catastrofa geologicãa Marelui Potop de acum 8.600 ani;

- Sugereazã un primat al Europei sud-orientale asupra Orientului Apropiat,rãsucind teorema clasicã „Ex Oriente Lux”în „Ex Occidente Lux”;

- Tinde cãtre abandonarea viziunii careprocedeazã, în mod liniar, în stadii culturaleîn continuã creºtere, în favoarea unui modelde civilizaþie în care culturile interacþioneazãîntr-un caleidoscop;

- Induce abandonul cercetãrii unui modelde desfãºurare universalã a civilizaþiei ºi validîn orice latitudine în favoarea mai multormodele care explicã diversele arealegeografice;

- Consecutiv cu punctul precedent,considerã modelul ierarhico-birocratico-administrativ al oraºului-stat mesopotamiannu ca fiind cel original, la care toþi ceilalþi s-au conformat în mod succesiv, ci ca una dinmultele modalitãþi posibile prin intermediulcãreia este perceputã civilizaþia. Dimpotrivã,pentru civilizaþia de pe Dunãre se considerã

corespunzãtor modelul ecumenic sau Com-monwealth.

Old European Writing revoluþioneazãconceptul de scriere, aºa cum vine înþelesdin punct de vedere tradiþional:

- În naºterea ºi în dezvoltarea scrierii,nu se valorizeazã legãtura cu necesitãþileeconomico-administrativ-comerciale, ci cucele religioase. Utilizarea practicã estesecundarã;

- Verificã cã l’ars scribendi fixeazã înspaþiu articulaþiile gândirii ºi nu neapãratsunetele limbajului. Scrierea nu este numaio tehnicã prin intermediul cãreia se fixeazãîn spaþiu sunetele limbajului oral, ci otehnologie conceptualã construitã pentrufixarea stabilã a operaþiilor minþii cu ajutorulcheilor de acces (semne într-un sistem) pecare scriitorul le împãrtãºeºte cu ceilalþi;

- Stabileºte derivarea scrierii nu numaidin desen, ºi anume, figureazã din ce în cemai mult sinteticul ºi din ce în ce mai puþindescrierea unui lucru sau a unei idei, dar ºiprin semne original-abstracte care serveauca simboluri religioase sau ca pe un suportpentru a le menþine în memoria posteritãþii;

- Verificã faptul cã practica de scrieremoºteneºte o înclinare puternicã spre ab-stract ºi o cunoaºtere geometricã ºinumerologicã la populaþiile antice devânãtori-culegãtori care, refugiindu-se întimpul ultimei ere glaciale în unele enclavecu climã temperatã, au inventat forme primi-tive de comunicare scrisã.

Descoperirea celor trei tãbliþe din lut dela Tãrtãria, pe râul Mureº Transilvania,în anul 1961 de cãtre cercetãtorul NicolaeVlassa, a constituit împingerea istoriei cu2000 de ani înapoi, dacã se considerãînceputul istoriei odatã cu scrisul. Datatecu radiocarbon, Tãbliþele de la Tãrtãria s-au dovedit ca datând din mileniul al V-leaî.Hr., deci anterioare cu 2000 de ani tãbliþelorºi cilindrilor sumerieni, care erau socotiþi careprezentând începuturile scrierii.

În anii 1968-1969, o echipã finlandezãcondusã de Asko Parpola ºi asistatã deoameni de ºtiinþã indieni, americani, francezi,ruºi ºi italieni, a afectat analiza scrieriiIndusului cu ajutorul computerelor. Auconstatat cã scrisul codificat mergeainvariabil de la dreapta la stânga, formasuportului textului era pãstratã,dreptunghiularã, cu sau fãrã perforaþiepentru agãþat (tip amuletã, talisman),motivul pictografic: pom, animal, om, scenã

mai complexã º.a. Tãbliþele de la Tãrtãria,având acelaºi repertoriu ºi cuprinzând dela scrierea pictograficã, la cea ideograficã ºitrecerea la alfabet. Aceastã sintezãconstituie astfel o traversare prin toatestadiile scrierii, de la prima scriere pânã lacea alfabeticã.

Este de subliniat cã reproducerea graficãa celor trei Tãbliþe de la Tãrtãria (care afixat locul Tartarului pelasg) trebuie sãsuporte o corecþie. De la prima lor grafiere

O nouã prezentare graficã a Tãbliþelor dela Tãrtãria

Cercetãtor dr. Michaela Al. Orescu, Bucureºti

15


simplificatã ºi elipticã de unele elemente,a fost reluatã în mod mecanic de toatepublicaþiile (ºi autorii lor), fãrã sã se analizezede fiecare datã originalele, cel puþin înreproduceri.

Plasate în paginile publicaþiilor în poziþieîntâmplãtoare, fãrã sã se þinã seama, cel puþinîn cazul celor douã tãbliþe perforate, de faptulcã ele se constituiau în amulete agãþate, s-atrecut la tot felul de interpretãri, ca aceeadupã care perforaþia tãbliþiei rotunde arreprezenta capul unui om, iar diagonalelecare departajeazã cele patru sectoare arreprezenta trupul ºi braþele omului! Însectorul de sus-dreapta al tãbliþei rotunde afost vãzut un copac, când de fapt lipseºtetrunchiul imaginar ºi este vorba de un ºirde semne Ð.

Pe tãbliþa dreptunghiularã perforatã

sunt, în realitate, departajate douã sectoaremari, iar în registrul inferior sunt circa 5 sub-sectoare. În acest registru inferior, în a treiasub-diviziune (numãratã începând de lastânga), se aflã o cruce, deasupra fiecãruibraþ orizontal apãrând câte douãcircumvoluþii (suprapuse), iar sub braþeleorizontale ale crucii, câte douã raze(traiecte oblice).

În cea de a treia tãbliþã, de formãdreptunghiularã, apar de fapt trei personaje,unul dintre ele flexionând piciorul ca ºi cumatrage animalul din faþa sa, într-o miºcaredeosebit de plasticã. Toate aceste noisemnalãri necesitã studii pe originale ºiinterpretãrile care se impun.

Crucea, simbolul arhaic solar, cu multi-ple reprezentãri ºi sensuri printre care ºiacelea ale punctelor cardinale, este cunoscutã

Lucrarea prezintã ipotezele privitoarela naºterea semnelor literelor ºi a cifrelorarabe, fãcîndu-se uz de presupunereade cãpãtâi din cele douã mari lucrãri aleautorilor în curs de publicare, Timpi ºistructuri ºi Teoria atomilor de cuvânt,ºi anume: aceste pãmânturi ale noastre,care se întindeau de la Adriatica la Donºi de la Carpaþii Pãdurosi la InsulaCarpatos (spaþiul denumit de autoriADCPC), au fost supuse de la 1.800 î.Hr.unui proces de þãrãnizare. Înþelegemprin aceasta aplecarea vânãtorului ºiculegãtorului spre chivernisirea uneigospodãrii, în care la început s-a formato microzootehnie ºi o microfitotehnie,iar ulterior acestea s-au transformat-datoritã naturii sensibile a omului lafactorul social- într-o macrozootehnieºi macrofitotehnie.Tentaþia arhaicã a fost mare, în aºa felîncât pe toate râurile noastre mari seconstatã cultivãri de vegetale în terase,un proces în continuã creºtere cam de12.000 de ani încoace. Printre primelevieþuitoare domesticite se remarcãporcul mistreþ, urmat de caprine, ovineºi de bovine.Ca dovadã se aminteºte faptul cã, petãbliþele de la Tãrtãria, se distinge uncap de caprinã, evidenþiindu-se

din preistorie ºi a traversat toate perioadeleistorice, valorificatã în tradiþii, credinþe, încomponenþa multor simboluri ancestrale, înarhitecturã, în decoraþiuni etc.

De asemenea, pe Tãbliþele de la Tãrtãria,apar semnele ?, 7, Ù (omega aparând încentrul planului oraºului-templu de laShrirangam-India de sud, reprezentândsanctuarul lui Brahma ºi devenind peste timplitera ?, omega în alfabetul grec), ºi în altereprezentãri ale Indiei.

Semne ºi litere comune celor dinTãbliþele de la Tãrtãria au apãrut ulteriorîn scrierea Literarã A ºi Literarã B cretanã,în cea sumerianã, în cea egipteanã, în cea acivilizaþiai MU, a civilizaþiei Maya, fenicianãºi în Brazilia.

Ipoteze privitoare la semnele literelorºi cifrelor arabe

Prof.dr.ing. Margareta Adela Simionescu, colonel Viorel Ciobanu

importanþa mare a ei în viaþa de atunci.Totuºi, marea bogãþie zootehnicã auadus-o cirezile ºi, bineînþeles, perecheasfântã vacã-bou sau vacã-taur.Importanþa acestora ºi mai ales a tauruluieste pãstratã pânã târziu, înmedievalitatea noastrã: StemaMoldovei este un bour ºi bourul alb atrãit zice-se, pânã în vremea lui ªtefancel Mare.Dacã ne cufundãm în arhaicitate, putemevoca templul de la Parþa (lângãTimiºoara) de acum 3.500 de ani, în cares-a descoperit un cap de taur din lut,apoi celebrul cult al taurului care formamiezul unei religii ºi care consta, înesenþã, în a spãla cu sânge de taur untrup de bãrbat (cultul Mitraic).În lucrare se redã, de asemenea, simbolistica pentru trei alfabeteeuropene - cel pelasg, cel slav ºi cel latin- ºi se trage concluzia cã þãranul nostrudin Spaþiul ADCPC este creatorulacestor alfabete.În partea a doua a lucrãrii semenþioneazã felul în care este conceputãcifra arabã. În principiu, seconsemneazã semnul prin unghiul carese formeazã din douã crenguþe, din treicrenguþe, din patru crenguþe ºi aºa maideparte. Se adaugã acestora cifrele

romane care alãturã crenguþele ºi nu leintersecteazã cel puþin pentru primeleopt cifre. Oamenii arhaici, descoperitoriialfabetelor ºi numeraþiei, ºi în orice cazþãranii noºtri ºi ai Africii, au rolhotãrâtor, fundamental în creareaacestor premise, ale civilizaþiei umanerecente, respectiv ai planetei Gutenberg.

16


O serie de date de ordin istoric (prindocumente) sau arheologic (prindescoperirea unor obiecte ºi unelte legate deaceastã ocupaþie), dar mai cu seamã prinmaterialul arheozoologic rezultat ºi el - fieîn urma sãpãturilor în siturile geto-dacice,datoritã cãruia se pot detalia date complexeºi exacte cu referire la frecvenþa unor specii,caracteristici tipologice ale acestora,folosirea lor în diverse scopuri de ordin eco-nomic, dar ºi cultic -, cât ºi prin date corelatecu informaþiile ce rezultã prin reprezentareaacestora pe diverse lucrãri în piatrã cât ºiteoreticã, vin sã ne arate destul de bine roluljucat de animalele domestice în viaþa de zicu zi a comunitãþilor umane geto-dacice.

Se poate constata cã specia cea maifrecventã era reprezentatã prin cornutelemari (taurinele) ce aveau funcþionalitãþi mul-tiple. Mai întâi prin sacrificare, datoritã ºitaliei lor, acopereau cu mult peste jumãtatedin necesarul de proteine animale necesarevieþii omului, dar ºi pe aceea de producere alaptelui (ce dãdea prin preparare ºi o seriede alte produse alimentare), cât ºi pe cea demotor animal indispensabil pentru o seriede activitãþi de acum bine diversificate. Eleerau reprezentate printr-un tip de talie cel

mult medie, cu coarne relativ gracile ºi mici.Între adulþi ºi maturi erau cu totulpreponderente femelele, castraþii fiind astfelîn numãr relativ redus. Trebuie menþionat cãla dacii din Moldova se gãseau ºi vite acornute,ce reprezentau un grup cu totul inedit.

O frecvenþã mult mai micã o aveauovicaprinele, dar existau ºi rare excepþii cândaceste cornute mici întreceau doar ca numãr,dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele segãseau în cantitate mai mare decât caprineleºi ele erau de talie relativ micã, cele mai multeîncã cornute, capra apãrând însã mai masivã.Cornutele mici erau ºi ele polivalente, dândlapte, iar oaia ºi lânã. S-ar putea ca ºi laovine sã se fi practicat castrarea masculilor.Prin sacrificare, ovicaprinele dãdeau o cotãde carne cu foarte mult mai micã decâttaurinele.

Porcinele, uneori întrecând uºor cafrecvenþã cornutele mici, fiind monovalente,erau crescute doar pentru producerea decarne ºi grãsime, furnizând totuºi o cotã nuprea mare de carne. Porcul crescut de geto-daci era de talie mijlocie.

Calul apare de douã tipuri, aºa cum amarãtat de mai multe ori, existând cai obiºnuiþi(ordinari), de talie micã ºi medie, cât ºi cai

înalþi (de elitã), de peste 1,40 m, buni decãlãrie, întrebuinþaþi probabil doar de cãtrearistocraþie. Calul era totodatã un animal pecare geto-dacii îl foloseau în scopuri cultice,gãsindu-se uneori cai îngropaþi întregi, saudoar o parte din trupul lor (cap ºiextremitãþile membrelor), uneori însoþinddecedatul în mormânt.

Geto-dacii nu creºteau asinul, acesta fiindde aceea foarte rar printre resturileanimaliere; era adus în zonã probabil de greciidin cetãþile de pe þãrmul Pontului Euxin.

Ca specii fãrã importanþã economicãmenþionãm câinele ºi pisica. Primul era binereprezentat, existând câini de la foarte micica talie (ziºi câini de salon) pânã la foartemari, aproape ca niºte lupi, folosiþi desigurpentru pazã. Se pare cã, în a doua parte a LaTene-ului, câinele devine ºi un animal deimportanþã culticã, gãsindu-se exemplare dediverse mãrimi îngropate întregi în gropi.Pisica era încã foarte rarã, fiind prezentãdoar în situri din sudul României.

Pe lângã mamiferele citate mai sus, geto-dacii aveau de acum ºi pãsãri domestice,gãina, gãsitã în cantitate foarte micã, dar ºigâsca, însã foarte rarã.

Creºterea animalelor domestice în lumeageto-dacicã

Prof.univ.dr. Sergiu Haimovici

În anul 2001, Complexul Muzeal NaþionalMoldova Iaºi, în colaborare cu Facultateade Istorie a Universitãþii Al.I. Cuza din Iaºiºi Primãria comunei Cucuteni (jud. Iaºi), ainiþiat un proiect de realizare, la Cucuteni (jud.Iaºi), a unui parc arheologic, care sã punã învaloare douã dintre descoperirile remarcabilecu privire la istoria veche a spaþiului românesc:cultura Cucuteni ºi mormântul princiar geto-dacic de la Cucuteni-Bãiceni.

Proiectul cuprinde douã obiective:reorganizarea muzeului actual, care protejeazãmormântul geto-dacic, ºi reconstituirea unuisat neolitic de tip Cucuteni. Astfel,muzeografia româneascã s-ar alãturaconceptelor moderne de prezentare a lumiipreistorice, prin realizarea unor reconstituiride habitaturi preistorice, aºa cum întâlnim laRamioul ºi Aubechies (Belgia), unde au fostreconstituite case din diferite epoci istorice,pe malurile lacurilor Chalain ºi Clairvaux(Franþa), unde arheologii francezi aureconstituit câteva case palafitte din epocaneoliticã, la Unteruhldingen (Germania), pe

Proiectul Parcul Arheologic CucuteniAsist.univ.drd. Vasile Cotiugã, Iaºi

malul lacului Konstanz, unde au fostreconstituite douã sate preistorice lacustre,unul din epoca neoliticã ºi unul din epocabronzului, la Százhalombatta (Ungaria), undea fost reconstituit un sat din epoca bronzului,la Lejre (Danemarca), unde a fost reconstituitun sat din epoca fierului, la Ribe ºi Fyrkat(Danemarca), unde a fost reconstituit un satviking din secolul al VIII-lea, ºi exemplele arputea continua.

În vara anului 2002, cu sprijinul financiaroferit de douã cunoscute personalitãþi alediasporei româneºti din Statele Unite, dr. Na-poleon Sãvescu, preºedintele Fundaþiei DaciaRevival International, ºi prof.dr. ClaudiuMatasã, ºi cu participarea voluntarã a 25 destudenþi, a demarat prima fazã de realizare aParcului Arheologic Cucuteni, prinreconstituirea unei locuinþe de tip Cucuteni,reconstituirea uneltelor de piatrã ºlefuitã,reconstituirea tehnicilor de realizare ºi ardere aceramicii, reconstituirea unor tehnici alimentare,precum ºi curãþarea mormântului tumular.

Prima etapã în realizare a programului din

2002 a fost cea de reconstituire a topoarelor ºiteslelor de piatrã. Pentru realizarea acestoraam utilizat marna brunã bituminoasã, frecventfolositã de comunitãþile cucuteniene. Cioplireaºi ºlefuirea uneltelor s-a realizat, în medie, întrei ore ºi jumãtate de muncã efectivã, timpdepãºit cu mult în epoca neoliticã.

Dupã realizarea uneltelor, prima fazã înreconstituirea locuinþei cucuteniene a fostpregãtirea lemnelor în vederea realizãriistructurii lemnoase, folosind doar speciileidentificate în sãpãturile arheologice prinamprentele de frunze pãstrate: stejarul, teiulºi alunul. Pentru doborârea copacilor am utilizattoporul de piatrã; modul de folosire al acestuiaeste diferit de cel al toporului de fier, în sensulcã dacã cu toporul de fier se poate tãia per-pendicular pe fibra lemnoasã, prin lovituriputernice, tãierea cu toporul de piatrã estemai mult o aºchiere, de sus în jos, pe o lungimede pânã la 0,50 m, pe întreaga circumferinþã.Timpul de doborâre a variat în funcþie de speciadoborâtã, fiind cuprins între opt minute(pentru un tei) ºi douã ore ºi 11 minute (pentruun stejar).

17


Dupã curãþarea ºi secþionarea copacilor,operaþii care s-au realizat, de asemenea, cuunelte de piatrã, s-a trecut la reconstituirealocuinþei. Prima etapã a constat din realizareastructurii de lemn a pereþilor, prin montareafurcilor ºi montanþilor ºi realizarea împletituriide nuiele de-a lungul pereþilor, pentru care aufost necesari doi stejari ºi 33 de tei, însumândpeste 1 mc de lemn. Apoi s-a realizat acoperiºul,mai întâi structura de lemn ºi apoi învelitoareade stuf, pentru care am folosit 279 de snopi.

Ultima operaþie în reconstituirea locuinþei

cucuteniene a constat în baterea lutului, folosindpeste 15.000 kg de lut ºi 3.080 l de apã. Dupãuscarea lutului, în anul 2003 urmeazã finisareapereþilor ºi realizarea podelei, construirea vetreiºi a laviþei, precum ºi realizarea inventaruluispecific unei locuinþe neolitice.

Concomitent cu reconstituirea locuinþeicucuteniene, am reconstituit mai multe vasede tip Cucuteni, care au fost ridicate printehnica colacilor de lut ºi decorate prin incizie;arderea s-a fãcut în groapã deschisã. Deasemenea, am reconstituit, în apropierea

locuinþei, ºi un cuptor de copt pâineasemãnãtor celor cucuteniene, care afuncþionat, cu succes, în toatã perioadadesfãºurãrii proiectului.

Paralel cu reconstituirile neolitice, în cadrulprogramului din 2002 am desfãºurat o amplãactivitate în curãþarea ºi protejareamonumentului funerar geto-dacic.Proiectul va continua în lunile august ºiseptembrie ale anului 2003, cu reconstituireaa douã locuinþe ºi reamenajarea muzeului ac-tual.

Dintre toate semnele ºi simbolurileutilizate de locuitorii spaþiului carpato-dunãrean încã din timpuri strãvechi, cel alspiralei ghem sau al vârtejului spiralic a fostfolosit fãrã întrerupere, dupã opinia noastrã,ca simbol sacru de peste 9000 10.000 de ani,începând din epipaleolitic ºi pânã astãzi, cândse mai pãstreazã în lumânarea înrulatã plan spiral ºi pusã pe pieptul celor decedaþi dinunele zone ale þãrii, dar ºi pe ceramicã cuspirala vieþii.

Sacralitatea motivului spiralei rezultã dinprezenþa lui în diferite locuri sau obiecte decult astfel: în sanctuarele culturii SchelaCladovei - Lepenski Vir ( 8500 5500 î.Hr.);pe statuetele reprezentând zeitãþi din culturileVincea ( 5400 4700 î.Hr.) ºi Starcevo-Criº(5800 5250 î.Hr.), prima dintre culturileneoliticului rãspândite în aproape întreaga ariecarpato-dunãreanã, cu excepþia Dobrogei; pemedalionul (fig.1) din sanctuarul de laCãscioarele (4700 î.Hr.); pe vasele de cult ºifigurinile ceramice ale culturii Cucuteni (4600 3400 î.Hr.) ºi ale culturilor sincrone acestoraSãlcuþa ºi Gumelniþa, în aceasta din urmã exitândºi ºtampile de lut ars cu spirale aplicabile pepâinea sacrã; pe podoabe, brãþãri ºi falere deaur ori bronz din epocile bronzului ºi fieruluiºi pe sanctuarul dacic de la Ariuºd. Foartefrecvent spirala ghem sau vârtejul era înlocuitãcu spirala cu douã braþe (fig.2), semn având,probabil, aceeaºi semnificaþie simbolicã, adicãaceea a regenerãrii ciclice a vieþii ºi binelui, darºi a morþii ºi rãului. Asupra simbolisticii dualea spiralei ºi a originii ei ne-am referit pe larg cuocazia celui de al III-lea Congres Internaþionalde Dacologie.

Interesant cã în cultura Cucuteni, alãturide motivul vrejului spiralic cu patru braþe(tetraskelion) (fig.3) se cunosc strãchini pefundul cãrora apare un cerc împãrþit în patrusectoare, douã câte douã opuse ºi haºurateparalel cu diametrul, astfel cã haºurile unuisector sunt perpendiculare pe cel alãturat. Unmotiv identic gãsim pe discul unui topor dinepoca bronzului de la Drajna de Jos, al cãruivârf este înrulat în spiralã, fapt ce demonstreazã

o continuitate a semnelor ºi simbolurilor ºi neface sã presupunem cã motivul cu haºuri aveasemnificaþii sacre.

Deºi în timpul culturii Coþofeni ( 3450 3200 î.Hr.) s-a înregistrat un recul semnificatival motivului spiralic, acesta revine în forþã întoate culturile din epoca bronzului, dar maiales în cultura Sighiºoara Witenberg, careprezintã numeroase motive similare celor dincultura Cucuteni, inclusiv motivul vârtejuluispiralic cu patru braþe.

Dupã Vladimir Dumitrescu topoareledecorate cu disc sunt mai degrabã insigne aleputerii, decât arme propriu zise. Întradevãr,prezenþa simbolului spiralic atât pe discurileunor topoare, cât ºi în partea opusã disculuisau incizate în pãrþile laterale ale lor, constituieun semn al puterii, dar datoritã caracteruluisacru al simbolului spiralic presupunem cã, înprimul rând, astfel de topoare, sunt semneale puterii sacerdotale ºi apoi ale puterii laice,aºa cum se obiºnuia în trecut ca mari sacerdoþisã fie ºi regi.

În acest fel, nu excludem posibilitatea casimbolul spiralei cu care se terminã cârja papalãsã îºi aibã originile aici, tot aºa cum motivelespiralo-meandrice de pe veºmintele sacerdotaleale grecilor ºi romanilor, dupã opinia noastrã,provin din spaþiul carpato-dunãrean.

Mai mult, vârtejurile spiralice pot sã aibãîntre 3 ºi 7 braþe, cele mai frecvente fiind celecu patru (tetraskelion). De asemenea, se cunoscnumeroase fibule spiralate cu câte una pânã lapatru spirale fãcute din bronz, precum ºi discurifalere din aur, cum sunt cele de la OstrovuMare, cu 68 spirale ºi brãþãri de aur cu douãsau patru spirale, frecvente la carpato-dunãrenii epocii bronzului ºi la continuatoriilor direcþi daco-geþii .

În acest context, considerãm posibil canumãrul variabil de braþe ale vârtejurilorspiralice, precum ºi de spirale de pe fibule,falere ºi brãþãri sã reprezinte un semn în ierarhiasacerdotalã pentru purtãtorul acestora. Deasemenea, o astfel de ierarhie presupuneschiþarea încã din epoca bronzului, poate chiardin timpul culturii Cucuteni, a unei organizãri

sociale bine ierarhizate pe arii întinse. Astfelîncât regatul lui Burebista ºi Deceneu a fostprecedat de cel puþin 3000 de ani de organizarereligioasã ºi socialã în unitãþi cu ranguri distincte.

Prezenþa motivelor spiralice în toateculturile începând Schela Cladovei- LepenskiiVir (8500 5800 î.Hr.) ºi continuând pânã înzilele noastre, în lumânarea mortului ºi altemotive ornamentale pe ceramicã ºi þesãturi,demonstreazã continuitatea multimilenarã acarpato-dunãrenilor indiferent ce nume aupurtat aceºtia în timp: pelasgi, daco-geþi, valahiori români.

Credinþa daco-geþilor într-un singur zeusuprem, al cãrui atribut principal îl constituiaregenerarea vieþii ºi era simbolizat în modpreferenþial prin spiralã, a fãcut posibilã orapidã adoptare a religiei creºtine, astfel cãdaco-geþii sunt printre primii creºtini ai Europei.

Spirala, posibil semn al rangului sacer-dotal la vechii carpato-dunãreni

Prof.dr. Nicolae Þicleanu

1

2

3

18


Încã de la sfârºitul mezoliticului, înCultura Schela Cladovei, regiunea Porþile deFier, datatã în perioada 8250-7590 î.e.n., s-a descoperit ºlefuirea unui tors uman pe unos de animal, pe care s-au efectuat incizii ceau fost considerate de cercetãtori decoruri,iar de alþii cã ar fi avut legãturã cu notareaunor date astronomice; în perioadaurmãtoare, neoliticã, se remarcã o intensãactivitate artisticã pentru modelareafigurinelor antropomorfe; în neoliticul târziuPetreºti Cucuteni Tripolie acestea ajungla o înaltã preþuire în viaþa religioasã dacãamintim cã la Hãbãºeºti arheologul VladimirDumitrescu descoperã într-o singurã aºezarecirca 200 de piese.

Statuetele redau cu pricepere corpulomenesc având pãrþile legate de cultul vieþiiºi al fertilitãþii modelate exagerat. În mareparte sunt de sex feminin ºi s-au descoperitîn locuinþe sau în gropi rituale. În Muzeulde la Caracal se aflã pe un vas reprezentareanaºterii unui copil care este ocrotitã de cãtreo statuetã antropomorfã realizatã în relief ºiaºezatã lângã viitoarea mamã. Acestestatuete au ºoldurile foarte dezvoltate ºicorpul acoperit cu incizii spiralice ºicirculare care sunt puse de cercetãtori înlegãturã cu tatuarea corpului. Vasele pentruapã sunt modelate în formã de corp omenesc

demonstrând importanþa vitalã a apei pentruviaþa omului ºi a vegetaþiei.

În epoca bronzului, figurineleantropomorfe sunt modelate fãrã precizareasexului, ele fiind veriga de legãturã dintredefunct ºi divinitate care primeºte sufletulnemuritor. Aceastã situaþie este subliniatãîn cultura din epoca mijlocie a bronzului, înCultura Gârla Mare din teritoriile Oltenieiºi Banatului (studiatã de arheologii VladimirDumitrescu ºi Viorica Enãchiuc), de trecereade la ritualul înhumãrii la cel al incinerãrii,care concluzioneazã o evoluþie pe plan spiri-tual.

Înclinãm sã credem cã, încã de la aceastãdatã (1560-1150 î.e.n), se poate vorbi decredinþa filosoficã a lui Zamolxis care ia mareamploare la geto-daci ºi care este împãrtãºitãde goþi în secolul al III-lea e.n. Chiar Herodot,dupã ce afirmã cã Zamolxis ar fi fost undiscipol al lui Pitagora dupã cum cred unii,adaugã cã, dupã pãrerea sa, acesta a trãit cumult mai înainte. Acest fapt este atestat ºide descifrarea mesajelor imprimate pe corpulstatuetelor (de cãtre cercetãtoarea VioricaEnãchiuc) ºi depuse în urnele de incineraþiepentru asigurarea vieþii veºnice, adicã anemuririi.

Din neolitic ºi pânã în epoca geto-dacicã, sec. III e.n., se întâlnesc ºi figurile

zoomorfe care redau imagini de animaledomestice ºi sãlbatice (ultimele în numãr maimic) ce pot fi puse în legãturã cu ritualurileprivind ocrotirea ºi creºterea animalelor carese pãstreazã, prin substrat, ºi astãzi, în viaþapoporului român, în sãrbãtorile deprimãvarã (alaiul lui Dragobete) ºi iarnã dacãne referim la alaiurile de Crãciun (Capra,Brezaia, Vasâlca).

În epoca geto-dacicã arta animalierãajunge la o înaltã valoare artisticã dacã nereferim la rhytoanele în formã de cap debour sau de corn cu care se fãceau libaþii întimpul ritualurilor religioase.

În epoca geto-dacicã, începând cu sec.VI-V î.e.n., se întâlnesc reprezentãriantropomorfe pe statui menhiredescoperite la Baia de Criº, în Transilvania,sau la Sibioara, în judeþul Constanþa saupe basoreliefuri, pe obrãzarele coifurilorgeto-dacice din argint ºi aur sau cnemide.Elemente ale modelãrii de figurine zoomorfese remarcã pe aplice ºi piese de harnaºamentmodelate anatomic sau schematic.

Meºteºugurile artistice la care ne-amreferit în prezenta lucrare au evoluat încredinþele laice ºi profane ce se gãsesc ºiastãzi în viaþa spiritualã a poporului romântransmise prin substratul geto-dac.

Statuetele antropomorfe ºi zoomorfe ºirolul lor în viaþa spiritualã din mezolitic

pânã la geto-daci pe teritoriul vechii Dacii Prof. Nicolae Danilov, Giurgiu

Valea Prutului mijlociu din partea de esta României este un perimetru cu o densitatemare de aºezãri preistorice. Micro-depresiunea Huºilor cu împrejurimile ei afost locuitã din cele mai vechi timpuri.Dovezi paleolitice ºi neolitice s-au gãsit întot acest spaþiu (Chirica, Tãnãsachi 1984,1985; Lásló 1966,7-22; Merlan 1999;Bozarciuc 1981-1982; Ursulescu, Merlan1997, 32; Coman 1984; Iconomu 2001).

Pentru Epoca Fierului (Hallstatt ºi LaTéne) zona Huºilor are o densitate destulde mare de habitaturi. Aºezãrile erau dispusecam la 3-4 km una de alta. Densitateahabitatului dacic se apropia de cea de astãzi,

însã numãrul de locuitori al unei comunitãþiera cu mult mai mic - o aºezare putea aveaîntre 30 ºi 150 de suflete, iar altele cum ar ficele de la Buneºti, judeþul Vaslui, ºi Moºna,judeþul Iaºi, poate peste 300 de suflete(Bozarciuc 1988).

Aºezãrile puteau fi de tip fortificat, cuval de apãrare (ex. Buneºti, Moºna, Isaiia,Huºi - Dealul Mare, Arsura, Creþeºti etc.),dar ºi deschise fãrã nici un sistem de apãrare.De obicei, în jurul cetãþilor fortificate,amplasate pe locurile dominante ale teraselorsuperioare ale vãii Prutului sau BorduraPodiºului Central Moldovenesc roiescnumeroase aºezãri întinse (uneori peste 2

ha) în interiorul cãrora s-au descoperit urmede civilizaþie (vase, unelte, arme etc.) defacturã modestã, fapt care demonstreazãlocuirea acestora de cãtre o populaþie cumijloace de trai medii (comati) (de ex.aºezãrile de la Brãdiceºti, Dolheºti, Bozga,Huºi - Centrul Oraºului, Vãleni, Leoºti,Vineþeºti etc. - Iconomu 2002; Chirica,Tãnãsachi 1985).

Prin poziþia lor geograficã favorabilã(malurile abrupte, platourile înaltecalcaroase) se avea sub control întreaga valea Prutului dintre Cozia ºi Stãnileºti, dar ºiasupra microdepresiunelor importante(Bohotin, Huºi) cu un potenþial demografic

Dacii în partea esticã a României(Zona Huºilor - vatrã de civilizaþie geto-dacicã)

Prof.drd. Vicu Merlan

19


mare. Siguranþa Vãii Prutului din acest sec-tor era datã ºi de prezenþa drumuluicomercial continental denumit DrumulChihlimbarului, care venea de la MareaBalticã ºi se îndrepta spre Marea Neagrã (lacetãþile greceºti de la Pontus Euxinus).

Identificarea mai multor tezaure de aurºi de argint macedoniene ºi histriene laBuneºti, Huºi - Turbata demonstreazã cãîn aceste locuri exista o clasã privilegiatã(tarabostes). Prin descoperirea diademei deaur (de circa 800 g greutate) de la Bãneºti,de facturã princiarã, s-a dedus cã aceasta arfi aparþinut unui mare nobil subordonat di-

rect puterii regale de la Sarmizegetusa(Bozarciuc 1997). Cetatea de la Buneºtiadãpostea ºi un important sanctuar care imitaprin formã ºi funcþionalitate pe cele dinMunþii Orãºtiei (informaþie muzeograf PaulSalomeea).

În jurul cetãþii de la Buneºti a fostconstruit un puternic sistem militar defensivde apãrare.

Aºadar, se poate deduce cã cetatea de laBuneºti ºi, eventual, ºi cea de la Moºnacoordonau întreaga activitate politicã ºimilitarã a regiunii din perimetrul VãiiPrutului mijlociu atât pentru stânga, cât ºi

pentru dreapta râului, sector de importanþãmajorã pentru partea de est a Daciei.

În zona Huºilor s-au descoperit circa30 de aºezãri deschise (nefortificate) ºi unnumãr de 6 cetãþi cu val de apãrare. Dintreacestea nici una nu întruneºte condiþiile de afi citadelã urbanã, toate având un caracterrural.

Caracterul modest al acestor aºezãri estedat în primul rând de desele invazii alepopulaþiilor nomade rãsãritene (sciþi, bastarniº.a.) care jefuiau în dese rânduri teritoriulestic al Daciei.

1. Dialogul ºi ideogramaCa întreg universul material, tot ceea ce

este viu ºi neviu este supus unui procesveºnic de transformare a materiei. În cadrulacestui proces a fiinþat omul, din clipadezlegãrii sale din regnul celorlalte vieþuitoare.Atunci acesta a intrat într-un proces deperfecþionare continuã cu semnele folositeîn relaþiile zilnice. Evoluþia, ca lege a firii, ajucat rol hotãrâtor în articularea sunetelor,în consolidarea dialogului, iar dialogul astrâns relaþiile oamenilor ºi relaþiile acestoracu entitatea abstractã, protectoare, proaspãtdescoperitã atunci. Era prin mileniulcincizeci de mii, pe vatra de la Boroºteni -Gorj.

2. Metoda de exprimareÎntâi a fost graiul articulat, apoi cel

însemnat în piatrã, os, corn, ceramicã, metal,fir de tort, aluaturi rituale, ritmuri adoratorii,

practici cultice. Arhetipurile simbolistice aufost create ºi folosite înainte de anii 10.000,derivatele din acestea - neologismele arhaice,între anii 7.000-3.500. În cel de-al VI-leamileniu s-a descoperit ceramica pentru ritualºi, de atunci, aceasta pãstreazã dovada scrieriiideografice bandate, pãstreazã semnelescrierii rupestre, ideogramele dintâi.

3. SaltTrecerea de la ideogramã la fonogramã

pare sã fi fost o extravaganþã a unei populaþiifoarte avansate cultural. În spaþiul Carpatic,ideograma a trecut de la simbol la literã, înultimele secole ale erei precreºtine. Prin anul0, în scriere erau amestecate simboluri cuvalori diferite: ideograme strã-strãvechi ºilitere proaspete, semne fãrã conþinut. Avemmulte dovezi care atestã existenþa scrieriibandate, unde se întâlnesc ideogramecomplexe cu semne seci, lipsite de conþinutul

iniþial, dar cu predicat în ajutor.4. Certitudinia) Semnele din alfabetul nostru au

fost create înainte de anii zece mii. Locuinþelerupestre pãstreazã multiple dovezi în acestsens.

b) Toate semnele au fost create subpresiunea impulsurilor cultice, au purtatîncãrcãtura doctrinelor religioase, solare. Dinacest cumul spiritual a izvorât simbolul,ideograma, litera, de aici ºi rezistenþa acestoraîn timp ºi spaþiu.

c) Migraþiile antice ºi cele medievale,toate atât de violente, nu au contribuit lafondul de valori simbolistice, nu au tulburatordinea ancestralã ºi puterea acestora.

5. Monografia fiecãrei litere onecesitate

Proiecþie: Traiectoria unei litere.

Litera ºi scrisul la geto-daciProf. Virgil Vasilescu

20


Cum multe din viaþa lui Mihai Viteazulsunt miraculoase, mai aflãm una: relatânddramatice întâmplãri, cronicarul BalthasarWalter, care a stat în iunie ºi iulie 1597, laTârgoviºte ºi a discutat cu oºteni însemnaþiºi vrednici de încredere, aminteºte ºi de...cei doi cerbi domesticiþi, care au fãcutcâteva drumuri împreunã cu domnul (Mihai)ºi dormeau adesea lângã cortul stãpânului(lor), luau parte ºi la lupte ºi expediþii, fãrãteamã, fie mergând înainte, fie alãturi de el;nu-i înspãimânta nici vuietulbombardamentelor, nici trãsnetul tunurilor,ci ridicându-se în douã picioare, stãteau peloc...; au fost martori neclintiþi ºi la ultimãluptã amintitã mai sus, de la Calugãreni...Aici, însã, unul dintre ei murind dinîntâmplare, celãlalt nesuportând durerea, s-a ascuns în pãdure. Ce cãutau acei straniicerbi în oastea domnului?

Numele etnic al neamului get, transcrisde autorii antici, era GAITAI, cu variantaGAETAE. Chiar numele marelui rege de la

Helis (Piscul Crasanilor), DROM-I-CHAITES, includea încã o variantã. Printrealte sensuri ale etnonimului era ºi acela deCerb (cf. lat. haedus, alb. edh, rom. ied;got. gaits capra; rom. zgatie).

Foarte dialectalã, limba tracã oferea ºialte forme, printre care nume de regi, cum arfi Cotys ºi Cotiso. Cu vremea, Cerb afost echivalent cu Viteaz (cf. rom. acuteza), de unde ºi sensurile celebruluitoponim SARMI-ZE-GETUSA.Legãmântul (Legãtura) Vitejilor (cf. rom.sarma; rãmãºag) sau SARMIZ-E-GETUSAVoievodul (Vraciul) Cerbilor (cf.rom.Ceremuº).

Dacã nu este încã destul de limpede dece Mihai Viteazul era însoþit de cei doi cerbiîn lupte, sã ne amintim ºi de rãzboiniciiCARPI din Moldova anticã, al cãror numeetnic se traduce tot prin Cerbi. ªi dacã totnu e de-ajuns, atunci sã ne amintim ºi denumele getic al Târgoviºtei, capitala ÞãriiRomâneºti pe vremea marelui Mihai: Ter-

GAISTAI Neamul (Palatul; Casa)Cerbului (cf. engl. deer cerb; caprioara;alb. dre cerb; rom. capiºte; gazda; ghizd;ghizdav; ghizdei) sau TERGA-ISTAI Fiii(Luptãtorii) Cerbului (cf. grec. tragos tap;rom. oaste).

Spre a zãdãrnici strâmbãturile dinnasurile demitizatorilor, vine încã o dovadãa simbolurilor pe care le întruchipau cei doicerbi ai lui Mihai: prin etimologie popularã,actualul nume al locului sãu natal, Piua Petrii,provine din sintagma geticã BIA PE TRAEDrumul Cerbilor (cf.lat. via drum),variantã a strãvechiului nume ialomiþeanDROM-I-CHAITES, cu acelaºi sens. Acume limpede cã marele voievod era iniþiat întainele zalmoxiene ºi cã aceea a pohtit<<condotierul>> roman numai Dacia lui. Sãne mai amintim ºi cã numele Bãrãganuluiunde s-a nãscut divinul Mihai, vine de laacele BELAGINES, legile sfinte ale geþilor,de care pomeneºte Iordanes.

•

Voievozi iniþiaþi în tainele zalmoxieneAdrian Bucurescu

Creaþie milenarã, folclorul reprezintã înarta poporului român un capitol de o marevarietate, bogãþie ºi un înalt rafinamentestetic.

Omul regãseºte frumosul folcloric înaspectele esenþei sale: artã, naturã, societateºi simte nevoia acutã de a introduce esteticulîn viaþa sa.

De-a lungul vieþii, în neobosita meacãutare de folclor autentic m-au însoþitcuvintele marelui nostru poet VasileAlecsandri, care spunea: ,,Creaþiile folcloricesunt pietre scumpe în sânul poporului ºi,prin urmare, este o sfântã datorie de a lecãuta ºi a le feri de noianul timpului ºiuitãrei.

Simbol al perpetuãrii vieþii, al renaºterii,al recolteor bogate, Anul Nou este momentulcând poporul român aduce pe marea scenã asatului un întreg alai al veseliei.

ªezãtorile (claca), mersul la urat, mersulla colindat, jocurile cu mãºti, mersul custeaua, forme ale teatrului popular (,,Capra,,,Jienii) sunt manifestãri care creeazãbucurie, veselie ºi contribuie din plin lapãstrarea ºi perpetuarea înaltelor valori

folclorice ale neamului românesc.Jocurile cu mãºti forme vechi de artã

teatralã popularã, rãmãºiþe ale procesiunilorantice de altã datã, golite însã de sensul lormagic sau cel ritual sunt prilejuri minunatede declanºare a veseliei.

În cadrul sãrbãtorilor de iarnã un rol deseamã îl joacã deghizarea ºi travestireapracticate în jocurile cu mãºti. Elementulprincipal în deghizare ºi travestire îlconstituie masca. Aceasta este un elementfolosit din cele mai vechi timpuri cu scopurimagice, de celebrare a puterii de rodire aturmelor ºi a câmpurilor, apoi, de-a lungultimpurilor, de cãtre triburile tracice,comunitãþile geto-dacice ºi preluate decivilizaþia greacã, cu ocazia alaiurior þãrãneºti,a jocurilor comice populare jocuri careconstituie de fapt prima formã de artã teatralãpopularã, evoluatã ulterior în teatrul antic.

Astãzi, spectacolul popular folosindmasca ca recuzitã îi asigurã acesteiapermanenþa (masca de ,,Moº de turcãfolositã în alaiul ,,Plugului ºi masca de ,,Brezaie într-o formã a jocului ,,Caprei practicatã în comuna Lupºanu).

În confecþionarea mãºtilor, fiindîndrumatã de bunicul meu, am folositmateriale din naturã: tigve, pãr din coamã decal, pãnuºi de porumb, aþã de urzicã, lânã,blanã argãsitã de miel ºi caprã, bureþi, scoici,seminþe de dovleac.

Preocuparea ºi pasiunea mea pentrumãºtile populare a rãspuns menirii mele dedascãl. În cadrul opþionalului ,,Folclorulcopiilor i-am determinat pe elevi sã înþeleagãce reprezintã mãºtile, cum sã leconfecþioneze ºi sã deosebeascã frumosulde urât.

O cunoaºtere mai profundã ºi oreceptare mai atentã a folclorului de cãtre,,micuþii cãutãtori de frumos vor contribuiîn mod eficient la educaþia esteticã a acestora,vor asigura legãtura cu pãmântul pe caretrãiesc, cu tradiþiile locale, cu poporul ºi artaacestuia, ca expresie iniþialã a civilizaþieieuropene, apãrute în spaþiul carpato-danubiano-pontic. Câmpia Soarelui,denumire deloc întâmplãtoare, este parte din,,Dacia Zeilor de Început, care refuzã sã nepãrãseascã încã!

Tradiþii, datini, obiceiuri, artã popularã din zonaLupºanu judeþul Cãlãraºi. Simbolistica mãºtilor

Alexandra Vidu

21


Din Operele lui Ioan Casian din Dacia Ponticã (360-435), Pãrinte al Bisericii Universale: Conferinþe spirituale

Prima Conferinþã a lui abba Moise.Despre scopul ºi viaþa monahului

Alexandru Stan, Elveþia

Locul unde Ioan Casian plaseazãConferinþele spirituale este þinutul Scitidin Egipt, cunoscut sub numele de deºertulSciti, aflat pe malul Nilului, unde trãiau,meditau, se rugau cenobiþii creºtini. Perioadaistoricã este cuprinsã între anii aproximativ383-391 d.Hr.

Prima conferinþã a lui abba Moise(Moysi în limba latinã) a fost structuratã decãtre Casian în XXIII capitole, conceputesub formã de dialog ºi de descriere. Sfântulabba Germanus (getul creºtin Gherman, dinDacia Ponticã) în postura de discipol, puneîntrebãri cu dorinþa de a afla multe dinpractica vieþii monahale, iar abba Moise lerãspunde cu fapte ºi cu exemple de învãþãturãprofundã din viaþa sa de monah, dãruitã luiIisus Hristos. Era prezent la dialog ºi IoanCasian. Citez: Sfârºitul profesiunii noastre,

aºa cum noi l-am spus, consistã în regatullui Dumnezeu sau în regatul din ceruri, esteadevãrat, dar scopul nostru este puritateainimii, fãrã de care este imposibil ca cinevasã atingã acest sfârºit.

Abba Moise explicã în detaliu diferenþeledintre Marta ºi Maria. Maria, care a alespartea bunã, care nu-i va mai fi luatã, anumecontemplarea divinã a Domnului IisusHristos; cale care este, într-adevar, simplãºi unicã. Totul existã în sanctuarul profundal sufletului nostru, ne reaminteºte abbaMoise.

Preafericitul Apostol, spune abbaMoise, are dorinþa ca sufletul sau sã sedespartã de corpul sãu ºi astfel sã se poatãuni mai profund cu Dumnezeu.Contemplarea lui Dumnezeu este de maimulte feluri: admirarea esenþei Sale de înþeles

nouã, fericire încã ascunsã în speranþapromisiunii, mãreþiile creaþiei Sale, justiþiaSa, providenþa pe care El o aratã în fiecarezi guvernelor din toatã lumea etc. AbbaMoise descrie, de asemenea, cu minuþie, culuare aminte, erori, exagerãri din viaþa creºtinãa altor credincioºi abba, din Egiptul creºtin,din acea perioadã istoricã. Erori, abuzuri carepot fi fãcute ºi astãzi ºi care trebuie evitate,spre o viaþã sãnãtoasã în corp ºi în suflet.

Atât getul Germanus, cât ºi getul Casianar mai fi dorit sã afle încã multe de la abbaMoise, dar noaptea avansase prea mult pemalul Nilului ºi bunul, învãþatul ºi bãtrânulabba Moise a trebuit sã se odihneascã. Înzilele urmãtoare el le-a vorbit lor DespreDiscreþie. Dumnezeu, Salvatorul nostru,care a zis: “Fericite inimile curate, pentrucã ele vor vedea pe Dumnezeu.

•

Dreptul la geto-daci a avut o evoluþiesimilarã cu a societãþii a evoluat ºi s-adezvoltat odatã cu aceasta. Dezvoltareaeconomicã a societãþii geto-dace a determinatexistenþa unor norme corespunzãtoare ºi înmateria obligaþiilor.

Iniþial, învoielile dintre pãrþi îmbrãcauforma unui jurãmânt însoþit de un anumit cer-emonial. Contractul ca principal izvor deobligaþii a apãrut mai târziu.

Contractul de împrumut era rãspândit maiales sub forma împrumutului de bani. Apariþiamonezii a dus ºi la crearea împrumutului cudobândã.

Dintre contractele gãsite pe teritoriul þãriinoastre în urma unor sãpãturi arheologice, oimportanþã deosebitã pentru istoria dreptuluiromânesc o au: inscripþia histrianã din jurulanilor 250 î.Hr. ºi tãbliþele cerate dinTransilvania (2 sunt contracte de împrumutdin anul 162).

Aceste contracte sunt contracte reale,unilaterale, cu titlu oneros.

Inscripþia histrianã reprezintã un docu-ment important atât pentru momentul la carese referã dar ºi pentru conþinutul sãu. Este uncontract de împrumut cu dobândã, scris înlimba greacã, cu caracter public, semnat depãrþi în prezenþa martorilor ºi aprobat de Sfat.

Obiectul acestui contract îl formeazã banii.Matris, care trãia în cetatea Callatis, aîmprumutat cetãþii Histria 300 stateri de aur.Scadenþa iniþialã a fost depãºitã deoareceHephaistion moºteneºte de la pãrintele sãucreanþa împrumutului plus dobânzile întârziatecare erau de 400 stateri. Pentru plata sumeidatorate prin contract 300 stateri Hephaistion acordã cetãþii Histria o pãsuirede doi ani.

Incapacitatea histrienilor de a plãtidobânda de 10% în sec. III î.Hr., aratã D.M.Pippidi în lucrarea Contribuþii la istoria vechea României, era determinatã de sãrãciatezaurului cetãþii, dar nu ºi a locuitorilor.

Un alt document important îl constituie“tripticele” sau tãbliþele cerate dinTransilvania. Din cele 25 de tãbliþe descoperiteîntre anii 17861855 la Roºia Montanã, aufost citite numai 14 la celelalte 11 textul nu afost posibil sã fie utilizat.

Douã dintre aceste tãbliþe sunt contractede împrumut cu dobândã scrise în limba latinãcu multe elemente vulgare. Primul poartã datade 20 iunie 162. Anduenna al lui Batoîmprumutã lui Iulius Alexander 140 denari cuo dobândã de 12% pe an. Al doilea contracteste datat 20 octombrie 162. Creditor este IuliusAlexander, iar debitor Alexandru al lui Carricus.

Capitalul împrumutat este de 60 denari, iardobânda tot de 12% pe an.

Referitor la conþinutul juridic al acestorcontracte unele texte amintesc de reguli dedrept al ginþilor aplicabile în egalã mãsurãromanilor ºi pelerinilor daci (Gaius, III, 132).

Aceasta înseamnã cã dreptul roman nu seaplicã în Dacia asemenea altor provincii, întoatã puritatea lui.

Cu toate schimbãrile juridice care ausurvenit de-a lungul timpului, trebuie subliniatcã existã elemente de drept care s-au transmisde la o epocã la alta. Aceste elemente audeterminat identificarea specificã a dreptuluiromânesc chiar dacã au fost asimilate ºi unelenorme din creaþia juridicã a altor popoare.

Caracterele juridice ale contractelor deîmprumut la geto-daci

Lector univ. Angela Predescu Bucur

22


Potrivit datelor lingvistice de caredispunem, încã nu s-a gãsit vreo inscripþiecompletã în aºa numita limba ilirã. Totuleste fragmentar ºi învelit într-un strat deipotetic. Existã, însã, destul de multeinformaþii privind populaþiile ilire ºi zonelelocuite de ele. Descoperirile arheologice dinAlbania, Kosovo ºi ariile locuite de albaneziîn actuala Republicã Macedonia aduc dovezigrãitoare cã populaþiile ilire - triburiledesareþilor, taulanþilor, dardanilor,piruºtilor, albanilor, ardienilor, enkeleiloretc. - comunicau printr-o singurã limbã,diferitã de latinã ºi de greaca veche.

Primul care a vorbit despre iliri esteHerodot. Adunându-ºi impresiile decãlãtorie, Pãrintele Istoriei pomeneºte depãmânturile ilire (IV, 48) din sud-estulPeninsulei Balcanice, lângã fluviul Angros,Morava Sudicã de astãzi. Prezenþa ilirilornu era o noutate geograficã despre vechiigreci care aveau totuºi o imagine destul deneclarã în ceea ce priveºte interiorulpeninsulei. Chiar ºi cu un secol dupã cãlãtorialui Herodot, ei credeau cã nu departe delitoralul ilir se ridica un munte cu un vârffoarte înalt numit Delfion. Când cei carelocuiesc lângã marea Adriaticã se urcã peacest munte, pot zãri corãbiile ce trec prinMarea Neagrã” (Aristotel, De Mirab. ausc.839b.104). Marea descoperire a lui Herodotconstã în faptul cã, acolo unde ceilalþicontemporani ai sãi nu vedeau decât niºtetriburi separate, el a vãzut un popor cutrãsãturi distinse1 .

Cele dintâi informaþii ale erei noastredespre Iliria, coincid cu rãspândireacreºtinismului, pe care, în þinuturile Albanieide astãzi l-a înfiinþat Sf. Apostol Pavel.Este deja bine cunoscut pasajul cuprins înscrisoarea Sf. Apostol Pavel adresatacomunitãtii creþtine de la Roma. Sepresupune cã scrisoarea a fost scrisã laCorint, în iernile anilor 57 - 58 d. Hr., dupãce Pavel fãcuse a doua cãlãtorie ca misionarîn Macedonia, þi înainte de a se întoarce laIerusalim. La Rom. XV, 19, se spune: amreuþit sã le duc tuturor vestea cea bunã(Noul Testament) despre Hristos dinIerusalim þi în jur pânã la Illiricum“. Înmomentul respectiv, sub denumirea deIliricum2 - denumire fixatã de administraþiaromana - erau cuprinse regiunile nordice ilire,inclusiv Dalmaþia care se întindea pâna laLezha (Lissos), la vãrsarea fluviului Drina(Drilon) þi Dardania care, la sud, se întindeapânã la cursul superior al râului Vardar(Axios) þi avea capitala la Shkup (Scupi,

Enigmatica limbã a ilirilor ºi câtevaenigme descifrate de ea

Dr. Ardian-Christian Kyçyku

numit astãzi de macedoneni, Scoplie).Cartea “Etruscii încep sã vorbeascã,

editatã de cercetãtorul Zacharia Magnani în1961, dar ºi studiile doamnei Nermin Vlora-Falaschi - scriitoare ºi cercetãtoare albanezã,nepoata lui Ismail Qemali, fãuritorulindependenþei de stat a Albaniei la Vlora, 28noiembrie 1912 - întãresc convingerea cã, întoate zonele locuite de comunitãþi ilire,indiferent de denumirea neamurilor respec-tive, s-a vorbit o singurã limbã, ilira.

Cercetãtorul albanez Ilir Mati a fãcutdescoperiri interesante în Grecia, traducândcu ajutorul limbii albaneze mai multeinscripþii funerare scrise în alfabetul grecesc.

Lingvistul american Harold Whitehall,de la Universitatea Indiana din SUA,considerã cã ilira este cea mai veche limbã atrunchiului indo-european. Ea a fost ºisingura care nu s-a ramificat mai departe, cia rãmas o limbã primarã.

Una din cele mai interesante incursiuniºtiinþifice din secolul trecut - pãstrând totuºiun procent de ezoterism ºi ipotetic - oreprezintã fãrã îndoialã lucrarea Thot - Tatparlava albanese a lingvistului italianGiuseppe Catapano. Potrivit cercetãrilor luiCatapano, reiese cã ilira s-a vorbit ºi înEgiptul antic, având legãturi stranii cu limbilehititã, aramaicã ºi arabã veche. Catapanooferã o sumedenie de exemple prin care maimulte ieroglife ºi cuvinte egiptene pot fidescifrate ºi chiar traduse prin albaneza deastãzi - mai ales prin formele arhaice aledialectului ghegh - citând ºi lucrãrile ºtiinþificeale arheologilor englezi, americani, germani,turci (cum ar fi: I. E. Gauter, R. Campbell-Thompson, E. Pitard, Kurt Bittel, SevketAziz Konsu, Kiliç Konten, Enver Bostanci,Muzafer Shanyurek, Fikret Ozansoy, HaletÇambel, John Brandwood ºi alþii). Thot este,dupã Catapano, zeul egiptean al învãþãturii,al înþelepciunii, unul din misionarii aleºi deTranscendent (Lumina cea Dintâi) ca sãaducã ºtiinþa pe pãmânt. Thot (a spune -alb.) este ºi întemeietorul unor ºtiinþe oculteºi semi-oculte. Exemplele oferite deCatapano sunt extraordinare, îmbogãþindelementele lingvistice care se strãduiesc sãreconstituie limba ilirã ºi a fondului comuniliro-trac.

Potrivit ipotezelor lansate de majoritatealingviºtilor europeni ºi americani, întrelimba ilirilor ºi cea a albanezilor de astãzise aflã graiul arbãreºilor din Italia (ocomunitate de arbëri, în jur de 500.000 desuflete, emigraþi în Italia de Sud imediat dupãmoartea lui Skanderbeg) ºi graiul

arvaniþilor (comunitate de arbëri stabiliþi înGrecia). Aceste douã graiuri, aproapegemene, stau precum un pod lingvistic întreilirã ºi albanezã. Un eveniment de proporþiiîl reprezintã descoperirea în Arhiva Secretãa Vaticanului a unui document scris în limbaalbanezã care dateazã din 1210. Autorul senumeºte Teodor Shkodrani. Documentulconþine 208 de pagini ºi este scris înpergament. Materia este împãrþitã în treicapitole: teologie, filosofie ºi istorie.

Pânã în momentul de faþã, lingviºtii ºiistoricii albanezi, dar ºi cei strãini,considerau cã primul document al limbiialbaneze scrise3 este Formula Botezului(1462) al lui Pal Engjëlli (Pavel Îngerul sauîn latinã: Paulus Angelus, cca. 1417-1470,arhiepiscop al oraºului Durrës, prietenapropiat ºi consilier al lui Skanderbeg).Formula Botezului a fost descoperitã laBiblioteca Laurentiana din Florenþa de cãtreNicolae Iorga ºi publicatã tot de el în anul1915.

Ipotetic, se vorbea despre anumitedocumente mai vechi, pe care încã nu levãzuse nimeni, dar care, cu siguranþã, arfi trebuit sã existe. Cercetãrile n-au încetat,deºi rezultatele n-au fost, pânã la sfârºitulanului 2002, mulþumitoare.

Existenþa limbii albaneze este pomenitãpentru prima oarã în anul 1284 într-un docu-ment gãsit la Arhiva din Dubrovnik (fostaRaguza). Documentul dateazã din 14 iulie1284. În el se spune: Audivi unam vocemclamantem in monte in lingua albanesca(Am auzit o voce care striga înspre munteîn limba albanezã).

Cea de a doua mãrturie despre limbaalbanezã o avem de la un autor rãmasanonim, ce pare a fi fost un preot al Ordinuluidominicanilor, ºcolit în Franþa ºi trimis sãadune date despre Balcani. Cãlãtorind prinBalcani, în anul 1308, în cartea intitulatãAnonymi Descriptio Europae Orientalis,acest anonim descrie, printre altele, Alba-nia ºi pe albanezi, scriind: Habent enimAlbani prefati linguam distanctam a Latinis,Grecis et Slavis ita quod in nullo se inteliguntcum aliis nationibus (Aici, albaneziipomeniþi mai sus au o limbã diferitã de ceaa latinilor, a grecilor ºi a slavilor, ºi nu seînþeleg deloc cu celelalte popoare).

Cea de a treia mãrturie aparþine celordoi peregrini anglo-irlandezi numiþi SymonSemeonis ºi, respectiv, Hugo Illuminatorcare, în drum spre Þara Sfântã, s-au opritîn Albania ºi au scris - în cartea lorItinerarium Symonis Semeonis ab

23


Hybernia et Terram Sanctam - cãAlbanya est provincia inter Sclavoniam etRomanyam, per se linguam habens (Alba-nia este o provincie aflatã între Slavonia ºiRomania / Bizanþ - n. n. / ce-ºi are proprialimbã).

Cea de a patra dovadã a existenþei limbiialbaneze este adusã de cãtre cãlugãruldominican francez Brocard (FrereBrochard / Brocardus Monacus), care, înanul 1332, a scris dupã porunca Papei IoanXXII, tratatul Directorium ad passagiumfaciendum (Manual despre trecerea mãrii).Acest tratat i-a folosit destul de mult regeluide atunci al Franþei, Filip VI Valois. În acesttratat se gãsesc ºi câteva date despre Alba-nia ºi albanezi. Aici se gãseºte ºi acea frazãcare l-a fãcut pe autor cunoscut înistoriografie: Licet Albanenses aliamomnino linguam a latina habent et diversam,

tamen litteram latinam habent in uso et inomnibus suis libris (ªi deºi albanezii au olimbã cu totul diferitã de latini, ei folosescliterele latine la vorbire ºi la toate cãrþilelor).

Oamenii de ºtiinþã albanezi vedeau înBiblioteca Apostolicã sau în Arhiva Secretãa Vaticanului pe douã din locurile cele maisigure în care zac documentele, a cãrorvârstã ar schimba vechimea limbiialbaneze scrisã.

Nilo Borgia, cunoscut cercetãtorarbãreº, autorul unui strãlucit studiu dedicatPericopeii Evangheliei din secolul al XIV-lea, scrisã în cuvinte albaneze ºi grafemegreceºti, îi spusese etimologului albanez detalie mondialã Eqrem Çabej cã era pe calede a gãsi un document mai vechi decât For-mula Botezului (1462) ºi decât Meshari(din 1555) al lui Gjon Buzuku. Din nefericire,

Nilo Borgia a murit fãrã a izbuti sã gãseascãmanuscrisul respectiv. Cercetãrile au fostcontinuate de cãtre un alt om de ºtiinþãarbãreº, Zef Skiori, care a insistat sã afirmeintuiþia lui Borgia, dar cel norocos a fost,se pare, cercetãtorul Musa Ahmeti. Textulprimului document al limbii albaneze scrise- pânã acum - este scris de mânã pe unpergament.

* Date despre autor: Ardian-ChristianKyçyku (n. 1969 la Pogradec, Albania).Scriitor de expresie albanezã ºi românã, doc-tor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilordin România, membru al Uniunii Scriitorilorºi Artiºtilor din Albania. Autor al mai multorvolume scrise ºi publicate în limbile albanezãºi românã, precum ºi al câtorva lucrãriºtiinþifice în domeniul literaturii comparate,al lingvisticii, al religiei.

În ultimii ani este sesizabil interesulistoricilor, arheologilor, filologilor,etnologilor pentru preistoria spaþiuluiCarpato-Dunãreano-Pontic. Comunicãrilelor sunt ca urmare a descoperirilorarheologice, a documentãrilor istorice -cercetãri ºi studii care aºazã într-o luminãaparte originea civilizaþiei ºi a culturiiromâneºti. Bineînþeles cã istoria muzicii ºi-a pus la punct sistemele ºi a creat ea însãºirepere importante pentru celelalte discipline.

Studiul nostru se situeazã între analizãºi sintezã, având pe alocuri intenþiimonografice, încercând sã coborâm înepoca secolelor fãrã voce, de unde suntemde acord cã nimic nu ne-a parvenit, dar cusiguranþã trebuie sã ne raportãm la acestesecole fãrã voce, ºi chiar dacã nu se va ieºicomplet de sub tirania ipotezelor, se vaclarifica, totuºi, din ce vatrã iniþialã ipoteticãputuse sã se ridice arta noastrã, pentru astrãluci pentru totdeauna, pânã la o culmespiritualã a lumii (C. Brãiloiu).

Cu mare dificultate s-a trecut deaspectele colaterale (intrinseci) ale temei(arheologie, geografie, istorie, lingvisticã),dar, pentru o înþelegere a melos-ului antic,am considerat necesarã precizarea spaþiului,pe coordonatele temporal-istorice, oferitede cei care au ostenit pe o infinitate de detalii.Am constatat cã, în mai toate tratatele deistorie a muzicii, aceastã informaþie ocupã omare suprafaþã, astfel ca fenomenul muzicalsã aibã suportul de explicaþii, în toatãamploarea sa, aspectele de morfologie aculturii ºi civilizaþiei traco-geto-daceintersectând cu interesul ºi pasiunea pentrusfera muzicalã. Am abordat o realizare

sinopticã a temei noastre, astfel ca, din oricepunct al sãu am privi, sã fie o poartã deschisãspre întreg: pe principiul cã unele sedescoperã (ca înþeles) în celelalte (ori secompleteazã). Chiar dacã un detaliu sau altul,un citat sau altul au migrat în locuri, în carenimeni nu s-ar aºtepta sã le gãseascã (ele sesupun acestui principiu sinoptic). Am reuºitparþial, extrem de multã informaþie rãmânândla o parte din frumuseþea care va salvalumea - ceea ce Dacia a încercat sã spunãlumii de atunci, prin zalmoxiile sale, punândregula nemuririi sufletului, la pragul oricãreiînvãþãturi.

În câmp hermeneutic românesc, suntvizibile calitatea ºi fineþea sintezelor realizateîntr-o redactare sobrã, cu un desãvârºitdevotament ºi cu o impresionantãdocumentaþie. Ne vom apropia aºadar deaxa originarã a timpurilor, prin descifrareaanevoiasã a coordonatelor care susþin axialcultura (nu numai) muzicalã aprotopãrinþilor noºtri.

Nu înainte de a aminti, pentru cã trebuiesã intrãm credibil în spaþiul ancestralitãþiinoastre, precizarea lui George Breazul întrudefinirea spaþiului melodic în care ne aflãm:un sistem organic ºi unitar, prepentatonicºi pentatonic - preponderent anhemitonic -precum ºi heptatonic, statornicit de-a lungulvremii ºi pãstrat pânã astãzi în practicamuzicalã a românilor, nu în virtuteapostulatelor teoretice, ci în puterea tradiþiei.Succesiunile de salturi ce marcheazãmelodia prepentatonicã, presupunereaintervalelor în orice tip de monodie conducla ideea cã principiul consonant este ataºatintim la procesul de apariþie a melosului.

Din acele strãfulgerãri de muzicãtracã, pe care le descoperim pânã în zilelenoastre în conºtiinþa româneascã,strãbãtând veacuri de transformãri, s-afãcut cu vremea sufletul muzical al poporuluiautentic, caracteristic, mãrturie vie ºiconcludentã asupra firii, asupra geniului,asupra aspiraþiilor noastre (GeorgeBreazul).

Cele dintâi practici muzicale (lessencesonore de lhomme), cãrora li s-a atribuit otrãsãturã sincreticã, sunt asociatepaleoliticului - epocã în care natura adeseapotrivnicã era supusã prin muzicã, duºmãniadintre om ºi animalele de pradã eradomesticitã prin sunetul muzical.

E de presupus cã, în arealul de care neocupãm, muzica s-ar fi iscat în temple, înzona sanctuarelor, în palate dacã existau, pedrumuri, deodatã cu riturile de orice fel,deodatã cu ceremoniile festive. Multeelemente de viaþã au fost absorbite de forþaistoricã a mitului.

Primele reprezentãri ale fenomenuluimuzical au rãmas în desenele rupestre dinadâncul peºterilor, fiind faza de catacombãa preistoriei umane. ... stalactite, stalag-mite ºi ceramicã decorativã cu semiluni,ºerpi, motive vegetale ºi oviforme... aratã cãpeºtera era un sanctuar dedicat...regenerãrii.

Dar mulþumim celor care ne-au încurajatîn acest proces de autocunoaºtere: coborândîn Dacia strãveche - ºi mai încolo - am avutacest sentiment al bucuriei ºi alredescoperirii.

Melosul traco-geto-dac Immanuela Buga, Atena, Grecia

24


Arta popularã este certificatul nostrude nobleþe naþionalã. Prin ea putem dovedicã noi am fost ºi suntem aici dintotdeauna.

Inteligenþa celor care trãiesc la sat,încorporatã în valorile create, este carteanoastrã de viztã ce ne reprezintãpretutindeni.

Satul are memorie ºi capacitatea de areda zestrea noastrã naþionalã, prinimportanþa acestor semne simbol create cumii de ani în urmã, precum ºi prin autohtoniaºi continuitatea sa.

Marile comori s-au creat în lumea satuluide-a lungul veacurilor, aºa cum spuneapoetul Lucian Blaga: ,,Eu cred cã veºnicias-a nãscut la sat.” Cele trei tãbliþe au apãruttot într-un sat ardelenesc, Tãrtãria pe Mureººi ne ajutã sã pãtrundem, cu capul sus, întrecutul foarte îndepãrtat al istoriei noastre,precum ºi al întregii lumi.

Tãbliþele de lut, ornate cu semnedesenate, pãstrate pânã în zilele noastre,pun în valoare tezaurul scrierii celei maivechi civilizaþii. În zona Reghin-Mureº existã

semnele de la Tãrtãria mileniului V î.Hr.,pãstrate în diferite obiecte de artã: þesute,cusute, croºetate, tricotate, sculptate,pictate sau modelate. Piesele ce conþin acestesemne sunt înregistrate pe un compact discce cuprinde peste 100 de exemplare, carefac parte din colecþia personalã.

Dupã 7000 de ani aceste semne seregãsesc ºi azi dovedind existenþa de mileniia românilor, aici, în inima þãrii noastre.

Semnele de pe tãbliþele de la Tãrtãria existenteºi în prezent în arta popularã româneascã

Prof. Ioana Criºan, Reghin-Mureº

PELASGII. Lumea pelasgicã sau civilizaþiapelasgicã începe sã fie acceptatã din ce în cemai mult cã a stat la baza civilizaþiei europeneºi se întindea, dupã unii cercetãtori, în lumealatinã europeanã de azi: Spania, Franþa,România ºi partea cea mai sudicã a acesteilatinitãþi Macedonia istoricã.

Este ºtiut cã Macedonia a avut capitala laPella, denumirea rãmasã aratând cã aici a fostun puternic centru pelasg. Aici, la Pella, s-anãscut ºi format cel mai mare imperiu alantichitãþii început de Filip al II-lea ºi apoicontinuat de fiul sãu Alexandru, ImperiulMacedonean ce se întindea pe trei continente.

De asemenea, este cunoscut cã primelecivilizaþii s-au dezvoltat pe vãile marilor fluviiºi mai ales în zonele de vãrsare; civilizaþiaegipteanã pe fluviul Nil, cea mesopotamianãpe Tigru ºi Eufrat, indianã pe Gange, chinezãpe fluviul Galben, iar cea europeanã s-adezvoltat în lungul Dunãrii ºi mai ales în bazinulCarpatic, caruia Dunãrea îi culege toate apele.

Aici s-a nãscut latina vulgarã, sau mai corectlatina dunãreanã, latina care s-a dezvoltat înjurul Dunãrii.

Este greu de stabilit exact, în spaþiu ºi întimp, pânã unde ºi pânã când s-au numitpelasgi, apoi traci, daci, geþi, sciþi etc., dar dacãîi citim cu atenþie pe Homer, Herodot, JoannesMagnus, Carolus Lundius ºi, mai recent, MarijaGhimbutas ºi Gordon Childe, precum ºiscrierile mai noi, se poate spune cã: aici veneaciudata pasãre Phonix sã-ºi facã cuibul, aiciveneau grecii antici sã caute lâna de aur ºi totaici au cunoscut cultura ºi civilizaþia acestor

Macedonenii - pelasgii cei mai sudici,tracii cei mai sudici, dacii cei mai sudici,

romanii cei mai sudiciIng. Dima Lascu, SUA

locuri. Aici s-a nãscut tracul cu cel mai purnume pelasgic Alexandru (Alexandros) care arealizat cel mai mare imperiu antic.

Aici au venit romanii sã caute aur ºi argint,au gãsit, l-au luat ºi cu care au petrecut cea maimare sãrbatoare din istorie (123 de zile),celebrând victoria asupra “barbarilor daci”.

Aici, la Salonicul de azi, Galer cel Bãtrân amutat capitala imperiului roman, pentru scurttimp numindu-l imperiul dacic, capitala pe careConstantin cel Mare (un alt trac nãscut la sudde Dunãre) o va muta la Constantinopol.

Aici este Vechea Europã, Old Europe,(v. harta nr. 4, întocmitã de cercetãtori strãinicu metode moderne de arheologie molecularãsau analizã cromonozomialã) ºi se vede cã acestspaþiu este ocupat aproape în întregime deDacia istoricã ºi Macedonia istoricã.

În lucrare, voi prezenta ºi veºmintelepurtate de pelasgii sudici, de fapt macedoneni,când se luptau cu perºii, cu circa 200 de aniînainte de a fi învinºi, la Pydna, de romani.

TRACII. Dupã relatãrile lui Herodot,tracii ocupau o importantã zonã a Europei. Eipurtau multe nume, dupã relief sau zonele încare locuiau, dar obiceiurile lor erau cam aceleaºila toþi. Vorbirea lor se diferenþia prin influenþelocale, ca la toate marile popoare.

Azi, în nordul Greciei existã douã regiunibine conturate care poartã numele de Mac-edonia ºi Trachia, unde existã zone cupopulaþie dominant de macedo-români, cãrorali se spun: greci vorbitori de vlahã (consideraþiniºte greci mai inferiori).

Dau un exemplu dintr-un cântec în aceastã

limbã vlahã”, cântec care este ºi un simbolpentru vorbitorii ei:

Di sum plocili di murminþi Strig-a noºtri buni pãriniþi Blastem mari s-aibã-n casã Cari limba lui s-alasã.Câþi dintre românii aflaþi oriunde în lume

nu înteleg acest mesaj, acest îndemn lapãstrarea limbii strãbune, dar sã ºtiþi cã nici ungrec, nici un bulgar, sârb sau albanez nu vorînþelege nimic, deºi macedonenii stau împreunãcu bulgarii de circa un mileniu ºi jumãtate, iarcu grecii de peste trei milenii.

De la Carolus Lundius, aflãm cã primelelegi scrise din istoria omenirii le datorãm luiZamolxis; iatã ce ne spune Lundius: grecul aluat de la get, punct cu punct, elementul esenþialdin legislaþia Atenianã din vreme ce cuvinteleºi totodatã ºi faptele vorbesc despre asta.”

O limbã nu dispare pânã nu-i disparvorbitorii. Consider cã nu a dispãrut nici olimbã a traco-dacilor, ea este latina vulgarã saulatina dunãreanã, care a devenit prin sintezã ºiprin evoluþie italiana de azi în peninsula Italicã,franceza de azi în Galia, spaniola de azi înpeninsula Ibericã ºi, mai ales, limba vorbitã lanord de Dunãre de români ºi la sud de Dunãrede timoceni, de istro-români, megleno-româniºi macedo-români, Dunãrea fiind o arterãprincipalã a limbii nu un hotar. Iar macedoneniiramân cei mai sudici vorbitori de latinãdunãreanã sintetizatã ºi evoluatã în aromânade azi.

25


cmyk color

Aceastã prezentare înmãnuncheazãconcluziile unor surse valoroase de cercetarecare dezvãluie bogãþia de informaþii istoricedespre poporul dac înfãþiºate pe Monumentulde la Adamclisi. Sursele sunt culese din carteaNoahs Flood, scrisã de profesorii WalterC. Pitman ºi William B. F. Ryan de la Colum-bia University din New York ºi din cercetãrileoceanografului Rob Ballard.

Pitman ºi Ryan ajung la concluzii evidentecã dezastrul potopului a avut loc cu vreo7.600 de ani în urmã. De asemenea,oceanograful Rob Ballard, conducând oexpediþie ºtiinþificã la Marea Neagrã,demonstreazã cã în trecut Marea Neagrã eraun lac de apã dulce ºi cã o civilizaþieantedeluvianã trebuie sã-ºi fi lãsat amprenta.Oamenii care populau regiunileîmprejmuitoare au trebuit sã lase aceastã

Grãdinã a Edenului ºi sã se rãspândeascãîn alte direcþii. Acest leagãn al civilizaþiei ajucat un rol deosebit ºi în rãspândireacunoºtinþelor de cultivare a pãmântului. Dr.Ryan spune într-una din conferinþele sale:Acest fapt este de-a dreptul uimitor! Istoriacivilizaþiilor antice se rescrie din nou. Se aratãfãrã nici un dubiu cã Potopul a avut loc laMarea Neagrã ºi cã teritoriile din jurul acesteimãri au fost locuite de oameni. Exodul trau-matic care a urmat a fost înregistrat în epopeealui Ghilgameº, precum ºi în relatarea biblicã apotopului lui Noe.

Monumentul de la Adamclisi este unrãspuns la aceste revelaþii. El nu esteTropaeum Traiani, reprezentând lupteleromanilor cu dacii în rãzboiul din iarna anului101-102. Pe lângã multele elemente careilustreazã bãtãlii ale dacilor cu o armatã de

origine orientalã, cu aspecte de îmbrãcãminteºi armament persane ºi asiriene antice,monumentul cuprinde simboluri reprezentateprin semne geometrice ale ºtiinþelor spiritualeºi tainelor cerului deþinute de Marele preotDeceneu ºi regele Burebista, precum ºireprezentãri ale unor zeitãþi ºi personaje dinlegende antice sumeriene.

Acest fapt conduce la concluziacercetãtorilor referitor la o civilizaþieantedeluvianã în regiunea Mãrii Negre ºi caurmare a legãturii acesteia cu miturilesumeriene.

Monumentul de la Adamclisi este omãrturie istoricã de mare însemnãtate a vieþiipoporului dac ºi continuã sã dezvãluieelemente pânã acum necunoscute care începsã iasã treptat la luminã.

Monumentul de la Adamclisi, mãrturie acivilizaþiei dacilor

Prof. Doina Mureºan, New York

Propovãduirea Evangheliei de cãtreSfântul Andrei în Scythia se bazeazã pe untext din Istoria bisericeascã a lui Eusebiudin Cezareea, ,,Cartea a treia, I, 1-3: ,,SfinþiiApostoli ai Mântuitorului nostru ºi uceniciilor s-au împrãºtiat în toatã lumea, lui Toma,dupã tradiþie, I-a cãzut la sorþi þara pãrinþilor,lui Andrei, Scythia, lui Ion, Asia, unde ºi-apetrecut viaþa pânã ce a murit la Tertuliancare a murit dupã anul 240 e.n., enumerã ºiel, printre popoarele antice creºtinate înprimele secole, pe sarmaþi, pe daci, pegermani ºi pe sciþi.

Plecând din Ierusalim, Sfântul Andrei astrãbãtut un vast teritoriu pânã sã ajungã înScythia Micã, adicã pe meleagurile Dobrogei A ajuns pe uscat, în Siria, iar de aici pânãîn cea mai evanghelizatã regiune a Imperiului,Asia Micã.

În Synaxarium EcclesiaeConstantinopolitanae, redactatã în secolulal X-lea se consemneazã despre o activitateintensã spre propovãduirea EvanghelieiApostolului Andrei în Asia Micã ºi în alteteritorii ca: toatã regiunea Bitiniei ºi Pontului,provinciile romane Tracia, Scythia ºiSevastopolis.

În a doua cãlãtorie misionarã ApostolulAndrei a plecat din Bitinia spre Troa iar deacolo a trecut în Macedonia unde s-a pregãtitpentru cãlãtoriile sale în Tracia, Moesia ºiîn Scythia Micã (Dobrogea).

Într-un izvor hagiografic Despre ceidoisprezece Apostol redactat de IpolitRomanul (157-235) se aratã cã ,,Andrei avestit sciþilor ºi tracilor. El a fost rãstignit laPatras, în Ahaia.

Istoricul Nichifor Calist în ,,Istoria

bisericeascã consemneazã urmãtoarele:,,Dupã ce Apostolul Andrei a predicat încetãþile Pontului stâng locuit de greci, româniºi geto-daci, trecând prin Tracia, a venit laBizanþ, iar de aici, coborând prin Macedo-nia ºi Tesalia, a ajuns în oraºul Patras dinAhaia (Grecia), aproape de golful Sepanto,unde avea sã moarã de moarte martiricãfiind rãstignit pe o cruce în formã de ,,X,care pânã azi se numeºte Crucea SfântuluiAndrei.

Itinerarul misionar al Sfântului ApostolAndrei

Drd. Dumitru Manolache, Bucureºti

26


Precizãm de la început cã numeleaghiografic din titlu unificã douã personalitãþicreºtine: ieromonahul Dionysius Exiguus dinveacul al VI-lea ºi Dionisie Pseudo-Areopagitul, ,,autorul celor patru tratatemedievale de misticã ortodoxã.

Autorul însuºi al celor patru operepseudoepigrafe s-a dat drept celebrul arhonteatenian pe care Sfântul Apostol Pavel l-aconvertit în Atena (Acte 16, 16).

Caracterul sacru al unor capitale a cãpãtatîn creºtinism adevãrata explicaþie. De dataaceasta, el n-a mai fost înþeles ca urmare a cinstiriizeilor acolo, ci ca realizare a teandriei adevãrate.Acþiunea liturgicã ºi sacramentalã care pãtrundeîn spaþiul cosmic aruncã un fel de teofanie abinecuvântãrii care ocroteºte ºi îndeamnã lareflecþie ºi pelerinaj. Tradiþia aceasta era întãritãºi prin credinþa popularã a prezenþei moaºtelorocrotitoare ale unui sfânt.

Între alte capitale, IERUSALIMULbeneficiazã de revelaþia unicã a iubiriiatotcuprinzãtoare ºi jertfelnice a lui Dumnezeu-întrupat. Dupã scrierile apocrife areopagitice,pretinsul lor autor a fost contemporan cuMântuitorul. De aceea îºi permite sã descrieîntr-o întreagã Epistolã cele vãzute în ceasurileRãstignirii. Cum consemneazã Sfântul IoanDamaschin, Dionisie ar fi vizitat-o pe MaicaDomnului acolo. Mai târziu, la firescul Ei sfârºitpãmântesc, acelaºi ierarh atenian ar fi fost defaþã impreunã cu dascãlul sãu , Ierotei, ºi cuconslujitorul sãu, Timotei, rãpiþi în chip minunatpe norii cerului. Acestuia din urmã, devenitepiscop al Efesului, colegul sãu atenian îi dedicãunele tratate teologice. Astfel de manuscrisegreceºti de cuprins areopagitic au circulat ºi înþãrile române.

Dupã unii biografi, Ierotei ar fi devenitepiscop al Ierusalimului.

O dezvoltare ºi mai mare a cultuluiareopagitic o cunosc tradiþiile legate de venireacreºtinismului în ATENA. Nãscut la anul 52din pãrinþi nobili atenieni, viitorul SfântDionisie a crescut printre filosofii din aceastãcapitalã. De aceea, unele versiuni apocrife precum cea arabã îl socotesc chiar ,,fiulilustrului Socrate.

Interesat de formarea culturalã cât maivariatã, tânãrul a ajuns ºi pe la preoþii pãgâni aiEgiptului. În oraºul Heliopolis de atunci, el aavut o viziune, în ceasurile în care Mântuitorulera þintuit pe cruce. ,,Eclipsa, cutremurul ºi îngeneral întunericul, care a cuprins o vremepãmântul, atunci l-au determinat sã reþinãreflecþia urmãtoare: ,,un Dumnezeu necunoscutsuferã în carne.

SFÂNTUL DIONISIE SMERITUL ªIAREOPAGITUL ÎN CINSTIREA ªI

UNITATEA SPIRITUALÃ A EUROPEIPr. prof. univ. dr. Gheorghe I. Drãgulin

Aceste gânduri ºi sentimente le-a înþeles pedeplin dupã zeci de ani de atunci. Aflându-se înAtena, el a asistat la predica Sfântului ApostolPavel ,,despre Dumnezeul necunoscut. Avândºi o pregãtire filosoficã remarcabilã, membrulAreopagului s-a convertit. A fost chiar hirotonitde apostol, devenind un episcop filosof încetatea filosofilor. Întãrit de teologia învãþatã înal treilea cer a acestuia, Sfântul Dionisie a scrisapoi cãrþi ale cãror adevãruri, dupã expresia luiNichifor Calist (sec. XIV), ,,depãºesc cu multprin excelenþa lor ceea ce geniul uman a produs.

Fiind ars de viu, s-a învrednicit de titlul de,,sfânt sfinþit mucenic.

Într-un fel sau altul chiar cetãþi greceºti maimici afirmã înrudiri areopagitice: Tesalonic,Cipru, Creta, Zachintos, mãnãstirea Olimpului.

În logica întrecerii politico-religioase dintreAtena ºi ROMA, legenda areopagiticã ajunge lalatini încã din veacul I. Atunci Sfântul ClementRomanul ar fi trimis pe convertitul nostru sãpredice ºi în Galia, fiind însoþit de diaconii Rus-tic ºi Elefterie. Pânã sã intre în cetatea papilor,el s-a oprit la Capo delle Colonna, lângã Cotrona,unde a lãsat o icoanã a Maicii Domnului. SfântulDionisie s-a dus ºi la Roma ca sã salute pedascãlul sãu, Apostolul Pavel, martirizat încurând acolo.

Cele de mai sus constituie în fapt primafazã a areopagitismului din GALIA. Cea de adoua fazã începe cu primirea manuscriselorgreceºti cu operele dionisiene: 758, 827, 1401.Hilduin, abate de Saint Denis, s-a strãduit sã-idea lui Ludovic cel Pios un episcop al întregiiGalii, hirotonit în aceastã demnitate de un papãroman. Pentru a intui cât de mult s-a confundatnumele lui Dionisie al Parisului cu fiecare etapãa istoriei Franþei, amintim cã el era invocat deinfanteriºti pe câmpul de luptã, de bolnavii dedinþi ºi de cei suferinzi ,,de smintealã. În fiecarean, la 16 octombrie, se slujea la abaþia Saint-Denis o liturghie în limba greacã. Unii papi auonorat obiceiul pelerinajului lor la aceastãmãnãstire. Majoritatea polemiºtilor francezi audepus multe eforturi ca sã apere aceastã glorienaþionalã. ,,În 1520, Sorbona condamnã opinialui Luther, ºi în 1527, pe aceea a lui Erasm,privitoare la neautenticitatea operelor sale.

Totuºi Revoluþia francezã a distrus sicriulcu moaºtele ilustrului ei ,,evanghelizator. Secontinuã însã cinstirea sa în numeroase abaþii ºicentre istorice ale Franþei, precum cea de laSoissons, Arles º.a. Insula Bourbon, dinOceanul Indian, poartã în zilele noastre numelede Saint-Denis.

În Spania, Areopagitul a ajuns din Siria cuo barcã, prin Libia, mai întâi la CADIX, apoi la

VALENCIA, unde se oficiazã o liturghie aSfântului Dionisie.

Primul episcop al SEGOVIEI, afirmã deasemenea sursele istorice apocrife, a fost Ierotei,dascãlul atenian al Sfântului Dionisie.

Acesta din urmã a fost ºi în Germania ca sãcombatã idolatria. Cãlugãrii de la SfântulEmmeran din RATISBONA au pretins în 1049cã au descoperit moaºtele celebrului convertitpaulin din Atena. De atunci s-au evidenþiatrespectivele ,,tradiþii, o viaþã ºi chiar o liturghiecu numele lui.

GENEVA însãºi ar fi fost încreºtinatã decãtre Sfântul Dionisie cu ucenicul sãu,Paracodus, pe timpul lui Domiþian.

La conciliul din Constanþa (1414), engleziiau invocat cu insistenþã pe Sfânta MariaMagdalena ºi pe Sfântul Iosif din Arimateeapentru a prevala asupra francezilor, mândri detradiþia Areopagitului.

Georgienii întemeiazã ºi ei gloria naþionalãpe acest nume binecuvântat.

Sfântul Anastasie Sinaitul (sec. VIII) îlnumeºte ,,patriarh al ALEXANDRIEI.

La fel, oraºul PERGAM din Asia Micã credecã Areopagitul ar fi fost martirizat în acestcentru.

Creºtinismul românesc, adus la noi de cãtreSfântul Apostol Andrei, a fost scutit de acestetradiþii ºi orgolii apocrife ale atâtor capitale ºipopoare. De aceea teologii români au pututaborda problema areopagitismului fãrãcondiþionãri arhaice. Din teza noastrã de doctoratdin 1979 ºi din cele trei volume publicate peaceastã temã de cãtre autorul prezenteicomunicãri, s-a conchis cã cel mai mare învãþatal veacului al VI-lea european este autorulCorpusului areopagitic. Este vorba, aºadar, deun genial istoric tomitan real ºi de pseudonimulpe care el l-a pus în circulaþie, puþin dupã anul510.

Tocmai acest adevãr îl evocã ºi numeleaghiografic din titlul nostru.

Ipoteza de mai sus a fost acceptatã ºi dealþi învãþaþi: Pr. Acad. D. Stãniloae, Pr. Prof.univ. dr. Nicolae Durã, Prof. univ. dr. MihailDiaconescu, teologul George Alexe din Detroitº.a.

În cãutãrile ei de astãzi, unitatea europeanãaflã în vechea unitate areopagiticã un sprijin cuputerea unei solide tradiþii ,,apostolice. Lumeagreacã ºi lumea latinã au ºtiut sã profite din plinîn timpul Evului Mediu de roadele genialitãþiistrãromâne. Dar ºi în vremea noastrã,spiritualitatea convertitului paulin conferãtuturor popoarelor creºtine aureola unei nobleþiteandrice integratoare.

27


Instrumente muzicale la geto-daciProf. Marioara Danilov

Muzica este consideratã din cele maivechi timpuri ritualã ºi denumitã generic,,bucurie. Strabon sublinia cã ,,muzica înîntregimea ei era socotitã tracã ºi asiaticã,ba ºi cei care s-au ocupat de vechea muzicãerau tot traci, adicã Orfeu, Musaisos ºiThanyris.”

Aristotel consemneazã cã agatârºii(adicã dacii de pe Mureº), îºi versificau legileºi le cântau ca sã nu le uite. Teopomp (sec.IV î.e.n.) aratã cã solii traci îºi exprimau textulsoliei cântându-l ºi acompaniindu-se de uninstrument cu coarde.

Iordanes precizeazã cã preoþii dacioficiau ritualurile cântând ºi acompaniindu-se de un instrument asemãnãtor citharei (olãutã cu gâtul lung).

De asemenea, istoricul Pomponius Melaconsemna obiceiul traco-dacilor, notat ºi deHerodot, de a cinsti funerariile prin cânteceºi jocuri; în cadrul obiceiurilor agrare la geto-daci amintim instrumente de percuþie,existente ºi în alte culturi contemporane cafiind instrumente ideofone, ale cãror sunetese produc prin lovire sau frecare.

Instrumentele de suflat erau des folositeîn ceremoniile funerare deoarece semnificauactul specific vital al respiraþiei. Îndeosebierau folosite flautele sau alte instrumenteaerofone: cornul, fluierul, naiul (flautul cumai multe tuburi). La toate popoarele dinapropierea poporului geto-dac, ºi la acesta,se întâlneºte lãuta, lira, cithera.

Relatãri despre instrumentele muzicalefolosite de geþi ºi traci se întâlnesc încã dinanul 400 î.e.n.

Xenofon, în Anabasis, VII, 3,21, aratãcã la primirea solilor greci de cãtre regeletrac Seuthes II, dupã ce s-au fãcut libaþii ºigrecii au cântat peanul, s-au ridicat mai întâitracii ºi au dansat înarmaþi, în sunete de flaut.Dupã construcþia lor din lemn sau din trestiecredem cã este vorba de fluierele traversierecu gura lateralã, rãspândite ºi azi în unelezone ale Munteniei ºi Olteniei.

În capitolul VII, 3, 32, se consemneazãºi alte instrumente muzicale. Dupã ceSeuthes II a bãut din cornul sãu în acelaºitimp cu Xenofon, au intrat unii care suflauîn cornuri asemãnãtoare celor cu care se dau

semnale de cãtre pãstori ºi vânãtori, ce erauconstruite din corn de vitã sau metal iartrompetele erau din piele netãbãcitã;asemenea instrumente care au fost ultimeleconsemnate ne duc cu gândul, astãzi, lacimpoaiele cu burduful din piele de caprã ceþin isonul printr-o þeavã numitã bâzoi.

Strabon aminteºte în opera sa,Geografia, VII, 3, 4 (C.296) un ritual agrarînsoþit de instrumente muzicale astfel:femeile geto-dace cu ajutorul sclaveloraduceau jertfe zeilor de cinci ori pe zi ,,cincisclave loveau chimvalele, stând în cerc, iaraltele scoteau urlete.”

Chimvalele sau cimvalele sunt talgeremetalice instrumente de percuþie al cãrorsunet se produce prin lovire.

În concluzie, putem afirma cãmajoritatea instrumentelor de muzicãpopularã sau cele folosite laacompaniamentul muzicii corale suntcunoscute încã de la geto-daci ºi rãmase încultura tradiþionalã prin substrat.

Manuscrisul Ponticelor lui Ovidiu de la Alba IuliaMaria Criºan

Varianta româneascã a comentariuluimeu redã, într-o bunã mãsurã, pe ceagermanã scrisã în 1990: în ambele cazuri ampublicat doar o filã 52 pentru toponimulZegrinus.

O datã izbucnit scandalul de laBatthyaneum, în legãturã cu Codex Aureus,am considerat cã trebuie publicat de urgenþãîntregul manuscris, deoarece atât eu, cât ºiilustrul clasicist clujan, profesorul NicolaeLascu, nu publicaserãm decât câte o filã dinel: eu fila 52, conþinând ultimele 49 de versuridin Elegia IV, 9 ºi primele 6 versuri din IV,10 (din care mi-au reþinut atenþia, în moddeosebit, primele douã, de fapt primul vers,unde toposul Zegrinus, în abl.-loc. Zegrinomi-a întãrit un datum de geografie istoricãde mare importanþã, legat de unul din locurilede exil ale Poetului, unde zãbovise cel maimult, minimum 6 ani), iar profesorul N.Lascu, fila 4, conþinând finalul, 26 de versuridin Pontica I, 1 ºi începutul, 30 de versuri,din Pontica I, 2, adresatã lui Cotta Maximus;de semnalat o curiozitate: fila IV corespundecu fila II pe fotocopia mea.

Dupã toate sursele antice, începând cuTitus Livius, Ab urbe condita, Roma a fostîntemeiatã în anul 753 î.Ch. Deci în secolulVIII î.Ch., geþii aveau deja o scriere. În Studiide dacologie, vol. II, eu am stabilit deja,destul de convingãtor, cã etruscii, care s-auaºezat în Etruria – Toscana de azi (cucapitala la Florenþa, leagãnul Renaºterii ºinu numai italiene), care în secolul al XV-leaî.Ch. erau deja foarte bine organizaþi înrepublici, având ºi legi scrise din care s-auînfruptat Decemvirii în Lex DuodecimTabularum din 540 î.Ch., erau, la origine,geto-daci sau foarte intim înrudiþi cu aceºtia;aºa se explicã ºi de ce, pânã în zilele noastre,graiul din Toscana este atât de apropiat decel moldovenesc, încât se pot înþelege uniicu alþii, fãrã interpret. Legile etrusce stau ºila baza legilor numite Bijlagine (Belagine),de unde a derivat ºi Lex Antiqua Valachorum(Faliscii din Etruria sunt, în fapt, Valahi)care au fost în vigoare pânã în Evul Mediutârziu, în Þara Fãgãraºului, Haþegului etc.

Faptul cã alfabetul ºi respectiv scriereageticã precede cu milenii alte scrieri, este

confirmat ºi de o seamã de cercetãtori ºiarheologi strãini, în frunte cu MarijaGimbutas (Civilization and Culture, LosAngeles, 1987) ºi Haral Harmann, pe bazafaimoaselor Tãbliþe de la Tãrtãria.

Aºadar, când a venit pe vechiul teritoriual Geþiei ºi Daciei, Ovidiu a trebuit sã înveþegraiurile locale, geta ºi sarmata (de unde ºinumele de Sarmisegetuza), iar manuscrisulPonticelor este un monument lingvistic viual acestei realitãþi, cãci printre alteparticularitãþi, este prezent fenomenulpalatalizãrii consoanelor guturale k, g, h ºidentale t ºi d, reliefat de savanþii nordicipentru limba getã cu mult înainte de a se ºticeva despre manuscrisul Ponticelor.

•

28


color

La o expoziþie organizatã la Roma înanul 1980, intitulatã Civilizaþia dacilor,preºedintele Institutului de studii etrusce ºiitalice, profesor la Universitatea din Roma,dr. Massimo Palltino, deschizând aceastãexpoziþie, releva: “Românii au o istoriefascinantã!... Originea celor mai vechilocuitori ce trãiesc astãzi pe teritoriulRomâniei, a Daciei, teritoriu locuit de geþi ºidaci, care, deºi cu nume diferite, în esenþãreprezintã un singur concept etnic al unuiaºi aceluiaºi popor.

Descoperirile arheologice din spaþiulgeto-dac ilustreazã perfect lumeaanteromanã, antegreacã, antehomericã. Încãdin epoca neoliticã s-au lucrat aici podoabedin aur, aurul dacic fiind, dupã aprecierilespecialiºtilor în domeniu, de o deosebitã

fineþe.În prezent, dupã unele aprecieri ale

arheologilor, sunt cunoscute peste 125 detezaure, cu obiecte cu precãdere din aur, cumsunt cele de la Þufãlãu, Þigãneºti, Rovine,Perºinari, Poiana Mare, Cucuteni-Bãiceni,Rãdeni Buneºti, Hinova, Pietroasa etc., carereprezintã una dintre cele mai prodigioaseforme de manifestare a nivelului de culturãºi civilizaþie a vechilor locuitori, strãmoºiiîndepãrtaþi ai poporului român. Diversitateareprezentãrilor artistice, gradul de stilizarea acestora vãdesc înaltul meºteºug alfãuritorilor, capacitatea de abstractizare lacare ajunsese poporul, naþiunea daco-romanã.

Vicisitudinea vremurilor a fãcut ca multealte tezaure din pãmântul Daciei strãvechi

sã fie furate, luate cu japca, printre care, înprimul rând, se numãrã Marele Tezaur al luiDecebal 5.000.000 livre de aur, adicã1.640.000 kg de aur ºi 10.000.000 livre deargint adicã 3.100.000 kg argint, cantitateenorm de mare, de neînchipuit pentrucontemporanii noºtri, care îl prezintã de 10ori mai mic ºi, cu toate acestea, li se paretotuºi enorm.

S-au furat apoi de cãtre stãpânireaaustro-ungarã alte mii de kg de aur ºi argint,sub diferite forme, ºi încã se mai furã dinmunþii noºtri pânã astãzi de cãtre rãufãcãtori.Alte piese, ca acelea de aur de la Sinaia ºiîmprejurimi, plãcuþe de aur cu inscripþii peele, au fost înlocuite cu plãcuþe de plumb,iar aurul întrebuinþat în alte scopuri.

Enigma plãcuþelor de aur de la Sinaia cuscriere dacicã

Prof. dr. Augustin Deac

Un document literar de excepþionalãvaloare pentru limba ºi cultura româneascã

Constantin C. Theodorescu, vicepreºedinteal Asociaþiei de Istorie Comparativã a Instituþiilor ºi Dreptului, Bucureºti

Cercetãtoarea Viorica Enãchiuc reuºeºte,dupã aproape 20 ani de muncã, sã publicevolumul Rohonczi Codex. Descifrare,transcriere ºi traducere. Ediþie bilingvã latina vulgarã românã (la care se adaugãtraducerea textului în francezã) a apãrut înanul 2002, la Editura ALCOR, EdimpexS.R.L. Bucureºti.

Dupã pãrerea mea, apariþia acestui Co-dex descifrat în limba latinã vulgarã ºi tradusîn limba românã, însoþit de miniaturi ºifotocopii ale scrierii originale, constituie uneveniment fãrã precedent în documentaþiaprivind istoria românilor ºi a organizãrii lorstatale, în secolele XI XII ºi, la fel, în ceeace priveºte limba ºi cultura lor.

Codexul este o operã eminamente literarãºi istoricã, de foarte mare întindere, putând ficomparat cu faimosul Niebelungenlied Cântecul Nibelungilor din creaþia spiritualã agermanilor, redactat cam în aceeaºi perioadã.

Sunt prezentate în Codexul Rohoncziinstituþii româneºti strãvechi, forme deorganizare statalã, economicã,administrativã, artisticã ºi ecleziasticã,precum ºi relaþii de politicã externã sau

episoade din marile evenimente ale epociicum sunt: Cruciadele Occidentale împotrivaIslamului, pentru eliberarea MormântuluiSfânt al Creºtinitãþii din Ierusalim, alianþelecu Imperiul Bizantin, cu goþii, cu Comitatulde Flandra, cu veneþienii ºi, dupã caz, cu

ungurii, pentru organizarea apãrãrii statuluicentralizat Dacia, sub conducerea DomnuluiVlad, de nãvãlirile populaþiilor migratoare pecenegi, uzi, cumani, sau în conflictele cuungurii pe Tisa.

29


cmyk color

Din analiza textelor cuprinse în CodexulRohonczi rezultã o serie de date deimportanþã deosebitã privind organizareaarmatei blake, apãrarea teritoriului ºi ahotarelor Daciei, ca stat unitar ºi centralizat,sub domnia lui Vlad (1064-1101), care s-aconfruntat cu ultimul val de migraþie apopoarelor türanice. Întreaga domnie a luiVlad a fost un ºir permanent de lupte aleromânilor (blakilor), singuri sau în alianþãcu bizantinii, goþii (germanii) ºi, uneori, cuungurii, împotriva migratorilor.

Pentru apãrarea teritoriului Daciei deatacurile migratorilor îndreptate, în special,spre centrul Europei ºi Imperiul Bizantin,Vlad îºi dispune armata permanentã,organizatã pe lancii (corpuri de armatã) dis-locate în zone strategice menþionate în Co-dex cu numele de Rarãu, Nistru, Dridu-Buzãu, Ticina, Olt, Rast, Ineu, Strei, Tisaetc.

Tot în textele Codexului Rohonczi seprecizeazã cã, pentru paza hotarelor în timpde pace, au fost amenajate de cãtre veliþi

(grãnicerii blaki) puncte fortificate pe cursulapelor Tyras, Istru, Tisa. Astfel, pentruapãrarea hotarului de est de atacurilepecenegilor ºi apoi de cele ale uzilor ºicumanilor, s-a întãrit malul drept pe cursulNistrului cu cetãþile atestate arheologic dupãcum urmeazã: Alcedar, Echimãuþi,Lucaºevca, Calfa, Cetatea Albã.

Ca aliniamente succesive de apãrare pecursul Prutului superior ºi mijlociu suntatestate arheologic cetãþile de la Fundu Herþii,Horodiºtea, Baranca, Pocreaca, Poiana, iarpe cursul Siretului Cobâla, Tudora,Strâmba. În funcþie de atacul inamicului, înteritoriul cuprins între Siret ºi Prut, s-auamenajat aliniamente compuse din valuri ºiºanþ de apãrare care asigurau oprirea ºirespingerea inamicului în situaþia în care, înraidurile lor, grupurile de migratori reuºeausã depãºeascã hotarul de la Nistru sau intrauîn teritoriul dintre Prut ºi Siret, creândposibilitatea de a-i atrage în ambuscade ºia-i nimici în grupuri mici.

Pentru supravegherea Câmpiei Dunãrii

de atacurile migratorilor care treceau saureuºeau sã pãtrundã în Imperiul Bizantin,trupele subordonate direct mitropolitului,numite ,,ºoimi albi, asigurau apãrareaaliniamentului limesul Nistrului, sudulBuceagului pânã la Ticina.

Pentru asigurarea apãrãrii CâmpieiMunteniei de atacurile pecenegilor stabiliþiîn Imperiul Bizantin, la sud de Dunãre, carereprezentau o ameninþare permanentã pentruDacia, blakii, sub conducerea lui Vlad, auconstituit linia defensivã de apãrare din zonarâului Buzãu, Cetatea Dridu, râul Olt, Rast,cetãþile de la Orºova ºi Pescari.

Ultimele douã asigurau apãrareateritoriului statului blak în sudul Banatului.Pentru apãrarea teritoriului românesc situatîn câmpia din stânga Tisei s-a amenajat olinie pentru apãrarea hortarelor dinspre vestconstând din trei valuri cu ºanþuri ºi fortificaþii(Arad, Ineu) ce constituiau de faptaliniamente succesive de apãrare a Daciei înaceastã zonã.

Importanþa zonelor strategice militare menþionate detextele Codexului Rohonczi în apãrarea hotarelor ºi

integritãþii teritoriale ale Daciei în secolele XI-XIIColonel (r) Constantin Guiu, licenþiat în ºtiinþe militare

În anul 1967, când eram profesor deistorie la Zimnicea, jud. Teleorman, un eleval ºcolii mi-a adus un fragment ceramicdintr-un vas getic, gãsit de el pe laturasud-vesticã a cetãþii getice din Zimnicea.Zona aflatã deasupra Luncii Dunãrii, înapropierea malului râului Pasãrea, erafoarte bogatã în materiale arheologicedesprinse o datã cu malul din peretelecetãþii. Fragmentul ceramic se aflã înposesia mea.

Cercetãrile ulterioare - din 1968 lucramca director la Muzeul judeþean Teleormandin Alexandria ºi participam la campaniilede sãpãturi de la Zimnicea - nu au scos laivealã alte fragmente din vasul respectiv,fragmente care sã conþinã desene ºi semneprezente pe fragmentul nostru ceramic.

Fragmentul de vas, uºor convex,provenind probabil dintr-o canã, este deformã trapezoidalã, de culoare gãlbui-maronie la exterior ºi cenuºiu-negricioasãpe partea interioarã, fiind foarte bine ars.

Dimensiunile sunt de 5cm. lungime la bazãºi 2,5 cm. în partea superioarã, ºi de 3,5cm., respectiv 4 cm. pe laturile verticale,iar grosimea de 0,6 cm. Este lucrat la roatãrapidã, cu ºanþuri foarte dese ºi nu foarteadânci, pasta fiind foarte compactã ºilustruitã la exterior. În partea de sus are,de la stânga la dreapta, în poziþie puþinoblicã, urmãtoarele imagini, zgâriate înpastã dupã ardere: o barcã pe valuri cu unvâslaº în capãtul din dreapta al bãrcii,þinând o vâslã; o zgârieturã care seamãnãcu o pasãre în zbor, iar a treia imaginereprezintã o pasãre cu gâtul strãpuns de osãgeatã. Se demonstreazã (ca ºi la semneleneterminate de dedesubt) cã imaginile (ºisemnele) se continuau în dreapta dar ºi înstânga fragmentului pe suprafaþa vasului.Sub aceste imagini sunt zgâriate în pastãniºte semne care pot fi corespondentulideografic al desenelor ºi pot fi atrbuiteoricãrui alfabet. Semnele din extremitãþilelaterale ale fragmentului ceramic nu sunt

întregi, dovadã cã, aºa cum am arãtat maisus, se continuau pe suprafaþa vasului.

Dupã pãrerea unor cercetãtori ,fragmentul poate fi încadrat în perioadasecolelor IV-II î.Chr., cu precãdere, credemnoi, spre sfârºitul perioadei, desenele ºisemnele putând fi fãcute oricând dupãarderea vasului.

Un fals modern este exclus, atâtexecuþia, destul de artisticã ºi precisã,zona descoperirii (printre dãrâmãturile dinmal gãsite la baza cetãþii), cât ºi probitateadescoperitorului confirmând afirmaþiilenoastre privind încadrarea în timp adescoperirii.

Supunem atenþiei cercetãtoriloraceastã descoperire oarecum unicã.

Un fragment ceramic getic cu imagini ºiideograme, descoperit la Zimnicea

Prof. Corneliu Beda

30


ÎNTRE SECOLELE IV ªI XIII, O MIE DEANI DE INTERZICERE A DENUMIRILOR

DE DAC ªI DE DACIA

Dr.ing. Dan Ion PredoiuDominaþia romanã în Dacia, din anul 106

pânã în anul 271, a întâmpinat o rezistenþãpermanentã din partea dacilor, care, dupãcum sintetizeazã Nicolae Iorga, s-amanifestat cu conflict armat în 100 din totalulde 165 de ani.

Dupã retragerea Aurelianã din anii 271-275, Imperiul roman se confruntã cu oputernicã ofensivã a noii religii creºtine.

Proclamarea, prin edictul de la Milano,din anul 313, a libertãþii de credinþã ºi aegalitãþii în drepturi, pentru toþi cetãþenii dinImperiul roman, face ca persecuþiileîmpotriva creºtinilor sã înceteze.

În anul 325, sub Constantin cel Mareinstalat la Bizanþ ca unic suveran alImperiului Roman, în cadrul primuluiConciliu Ecumenic, þinut la Niceea, se punbazele dogmatice ºi canonice ale bisericiicreºtine. În anul 330, noile reformeconstituþionale fac ca senatele din Roma ºidin Constantinopol sã devinã simple con-silii orãºeneºti.

Perioada de dominaþie romanã în Daciaºi ultimele persecuþii religioase de dupã anul303 la care au fost supuºi locuitorii dinDobrogea, din Scytia Minor îi îndepãrteazãpe daci de Roma ºi-i fac sã se apropie maimult de noile structuri religioase de laConstantinopol.

S-a încercat o apropiere ºi cu dacii dinnordul Dunãrii, dar dacii care adoptaserãcreºtinismul direct de la sursã, datoritã ºipoziþiei geografice mai apropiate deConstantinopol, au refuzat sã colaborezecu trimiºii Romei, în care au recunoscut atâtpe reprezentanþii militarilor pe care-ialungaserã cu circa o jumãtate de veac înurmã, cât ºi pe continuatorii clericilor caredirijaserã mãsurile de represiune a fraþilorlor din dreapta Dunãrii, din Scytia Minor.

Ca urmare, structura ecleziasticã de laRoma, refuzatã de daci, înþelege sã-ipedepseascã pe aceºtia interzicând custricteþe pânã ºi pronunþarea numelui de dacºi de Dacia, începând din vremea împãratuluiIulian Apostatul (361-363) care chiar adoptãtitulatura de goþi pentru geþi, pe bazaprezenþei reale a goþilor în zonã. Însuºi Traianeste pus la index ca persecutor al creºtinilor.

Interdicþia a presupus ºi a condus ºi lascoaterea din circulaþie a scrierilor anterioare,cu referire la Dacia ºi la daci, situaþie care afãcut sã disparã din operele din antichitate

referirile pe aceastã temã ale peste 200 deautori greci ºi romani.

Totul se consolideazã putere de stat ºistructurã ecleziasticã proprie, din anul 395când, dupã moartea împãratului TheodosiusI-ul, Imperiul Roman este divizat ºi atribuitspre conducere celor doi fii ai fostului împãrat.

În anul 551, Iordanes, folosind cheia get-got preia în lucrarea sa Getica, intitulatã ºiDespre originea ºi faptele Geþilor, istoriascrisã de Cassiodor, în 12 volume, astãzidispãrutã, ºi o atribuie goþilor.

Acea inversare de denumiri get-got asalvat de la cenzura vremii importanteleinformaþii din opera lui Iordanes care-ipriveau pe daci ºi care astfel au fostpreluate, menajate ºi pãstrate cu grijã de ceiinteresaþi, ca fiind mãrturii de istorie anticãa popoarelor germanice.

Apariþia turcilor ºelgiucizi în Asia Micãdin anul 1071 motiveazã ºi fundamenteazãintervenþia militarã a apusului spre rãsãrit,ceea ce declanºeazã cruciadele care duc laslãbirea ºi apoi la distrugerea ImperiuluiBizantin care fiinþa cu aceastã titulaturã dinanul 491.

Prima cruciadã din anii 1096-1099,pornitã pe traseul de la Köln ºi urmând, înaval, cursul Dunãrii spre vãrsare ºi apoi spre

Constantinopol, întâlneºte în calea sa unputernic stat dac (supranumit ºi Blach) întreTisa ºi Nistru, condus de un domnitor Vlad(1060-1101) de la care cruciaþii cer ºi obþinacceptul de trecere, dupã cum se precizeazãîn Codex Rohonczi.

Acceptând evidenþa în privinþa existenþeidacilor, Papa Inocenþiu al III-lea (1198-1216), devenit principala forþã politicãreligioasã din zonã dupã cãderea Bizanþuluidin 1204, ridicã interdicþia de folosire anumelor de Dacia ºi de daci, dupã cum relevãAlexandru Busuioceanu care a cercetat sursedin Spania. Se reabiliteazã în acelaºi timp ºimemoria Împãratului Traian, cuceritor alDaciei.

Noua politicã a Romei îi reprezintã pelocuitorii meleagurilor dacice ca fiindcontinuatori ai cuceritorilor ºi coloniºtilorromani din perioada de stãpânire a provincieiDacia.Nu întâmplãtor primele date despreistoria noastrã provin din surse aflate subinfluenþa bisericii catolice de la Roma.

Informaþiile despre Dacia ºi despre daci,scãpate peste timp de vitregia cenzuriivremurilor, pun astãzi marele semn deîntrebare pentru reconsiderarea istoriei realeºi complet a poporului nostru.

31


Lucrarea este însoþitã de reprezentãri grafice la consemnãrilescriitorilor antici despre geto-daci.

1. Vergiliu (70 î.e.n – 19 î.e.n.) în Eneida VII, 604 ,,Neamulsãlbatec al geþilor a existat ºi pe vremea strãmoºilor: cãci ei suntmoeºi”.

2. Ovidiu (43 î.e.n. – 17 e.n.) în Tristele ,,Puterea Crivãþuluiface una cu pãmântul turmele ºi duce departe acoperiºurile pe carele smulge”; ,,Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrãcând piei deanimale ºi pantaloni cusuþi numai faþa li se vede din tot trupul.;,,Vinul pãstreazã forma vasului ºi rãmâne solid atunci când scotdin el, aici nu este bãut vin curat, ci bucãþele pe care ºi le trec uniialtora.; ,,Frigul întãreºte râurile când le uneºte þãrmurile.;,,Þãrmul pamântului þine mai mult de geþii nedomoliþi/ Îi vezi cãlãrindvenind ºi ducându-se prin mijlocul drumurilor/ Între ei nu-i niciunul care sã nu poarte tobã, arc ºi sãgeþi îngãlbenite de veninulviperei Pãrul ºi barba lor nu au fost tunse niciodatã/ Mâna lordreaptã e totdeauna gata sã înfigã cuþitul pe care îl are legat la

ºold. ,,Arcul lor întins ca o vânã de cal nu trage numai o singurãdatã, ci este totdeauna încordat.

,,Sãgeþile se înfig în acoperiºurile caselor, Formând parcã palisadã.Iar poarta solidã cu greu ne mai poate apãra De armele din depãrtare”,,Femeile nu lucreazã lâna, ci piseazã (cerealele) Darurile zeiþei Ceresºi pe vârful capului duce urcioare grele.”3. Horaþiu (65 – 8 î.e.n.) – Satire II 6, 51-53,,Oricine îmi iese în cale mã întrebã: Hei? bunule, ce-ai mai

auzit despre daci?“… geþii cei aspricãrora pamântul nehotãrnicitle dã roade ºi cereale libere.Nu le place sã cultive acelaºi ogor mai mult de un an.”

•

Itinerar grafic la aprecierile anticilordespre geto-daci

Prof. Daniela Cosac

Hora este un dans ritual vechi legat decultul Soarelui ºi al fertilitãþii. Cea mai vechereprezentare este modelatã în ceramicãneoliticã aparþinând culturii de tip Cucutenidescoperitã într-una din aºezãrile cercetateîn judeþul Neamþ de arheologul ConstantinMãtasã. Patru nuduri feminine suntînlãnþuite, cu graþia cuvenitã unui ritual so-lar, într-o horã, alcãtuind un suport pentruvase. Credem cã acest suport este realizatpentru a susþine vasele cu ofrande pentrucultul solar deoarece, ºi în perioadeleimportante care urmeazã, toate ritualurilelegate de viaþã ºi de moarte sunt legate dereprezentãri circulare.

Începând cu anul 400 î.e.n. seconsemneazã dansuri lente ori ritmice în cerc,sau activitãþi legate de ospeþe, când masa seorganiza tot într-un cadru circular, ceea ceînseamnã cã ritualurile de sãrbãtoare sau deprimire de solii se conduc dupã tradiþii binepãstrate.

Xenofon în Anabasis, VI, 1,5 aratã cã,la un moment dat, în timpul unei solii prim-ite la regele trac Seuthes II, s-au ridicat traciiºi au dansat înarmaþi, în cerc; în cele dinurmã unul dintre dansatori se loveºte decelãlalt, în aºa fel încât sã li se parã tuturorcã omul a fost strãpuns, iar acesta cade cu

dibãcie. La ospãþ tracii ºi solii greci s-auaºezat în cerc; apoi furã aduse mãsuþe cutrei picioare, cam 20 la numãr, încãrcate cubucãþi de carne ºi pâini mari, dospite.

Pomponius Mela, în Deschidereapãmântului, 2,16 consemneazã cã geþii carecred în nemurire cinstesc înmormântãrileprin cânt ºi joc.

Lucian (nãscut în secolul al II-lea e.n.)consemneazã cã ,,dansul bacchic este foarteapreciat îndeosebi în Ionia ºi Pont. Aici,lumea priveºte zile întregi dansul legat decultul lui Bacchus, executat de titani,coribanþi, satiri ºi pãstori. Aceste dansurisunt preþuite de oamenii cei mai de neam ºide fruntaºii din fiecare cetate.”

Vergiliu, aratã în Eneida cã, de echinocþiu,în insula Delos, reîncep dansurile în jurulaltarelor, unde, amestecându-se unii cu alþii,

freamãtã cretanii, driopii (populaþie dinEpir) ºi agatârºii cei vopsiþi (adicã dacii de laizvoarele Mureºului); tot Vergiliu înComentariile grãmaticului Serviusprecizeazã cã agatârºii cei vopsiþi suntfrumoºi, n-au semen pe trup ºi plac datoritãpãrului lor vopsit în albastru.

ªi în tradiþia românilor hora rãmâne legatãde apartenenþa la obºte, la colectivitateasocialã. Ieºirea la horã a flãcãului ºi a fetei ausemnificaþii rituale de iniþiere a tinerilorpentru organizarea familiilor prin nuntã. Deaceea hora miresei este numitã Nuneasca ºieste întovãrãºitã de strigãte hazliicontrastând cu seriozitatea ºi emoþia reþinutãa mirilor. Hora reprezintã un momentculminant al solemnitãþii nunþii.

Hora - un vechi joc ritual carpato-danubianProf. Elena Mustea

32


cmyk color

Astãzi populaþia ainu este masatã înInsula Hokaido din nordul friguros alJaponiei. Lucrarea se bazeazã pe o colecþiede 300 de pagini culese de pe Internet,aparþinând unor cercetãtori de renumemondial, profesori universitari, documentedin enciclopedii, metode ºtiinþifice geneticeca PCR (Polimeraze Chain Reaction) etc.Numele de ainu înseamnã om. Aceastãpopulaþie este consideratã de originecaucazianã, cu trãsãturi de oameni înalþi ºibãrboºi, asemãnãtoare dacilor. Au ajuns peteritoriul Japoniei de astãzi cu 3000 de aniî.Hr. Japonezii de azi, cu ochii migdalaþi, deorigine mongoloidã, scunzi, au venit în jurulanului 300 d.Hr.

Prin lupte crâncene, populaþia ainu a fostîmpinsã în zonele inospitaliere din InsulaHokaido. Ei numãrã astãzi aproximativ25.000. Au reuºit sã-ºi prezerve obiceiurile,

tradiþiile, credinþa, mult asemãnãtoarepopulaþiei strãvechi din Carpaþi, precumcultul ursului, credinþa cã râurile sunt sfinteetc.

În urma înfrângerii suferite la 1799,populaþia ainu a fost împinsã din teritoriulJaponiei de azi, în nord. Dupã o perioadã depersecuþii, ajungându-se spre exemplu chiarpânã la interdicþia de a pescui somon, s-aajuns totuºi ca în zilele de astãzi guvernuljaponez sã ia treptat mãsuri de prezervare aculturii ºi tradiþiilor ainu. Populaþia are ºi unreprezentant în Dieta japonezã,asemãnãtoare Congresului american.Deputatul lor se numeºte Shi-Geru. NumeleGeru s-a pãstrat peste mii de ani, precum ºioriginea carpatinã, rãspândirea lui chiar ºi înzilele noastre, neavând nevoie de explicaþiisuplimentare. Domnul Geru, care luptãpentru drepturile populaþiei ainu, a reuºit

prin justiþia japonezã salvarea unui râu dinþinutul Ainu unde o companie dorea sã facão fabricã. În tradiþia ainu, ca ºi în tradiþiadacilor, râul este sfânt. Tatãl sãu, luptãtorînfocat pentru drepturile ainu, a trebuit sãîºi dea copilul spre creºtere unei mãtuºi, carel-a înfiat, pentru a-l scãpa de persecuþiileadministraþiei japoneze ºi pentru a asiguracopilului dreptul la învãþãturã ºi la un viitor.

Cercetãrile genetice ºi cele bazate peanaliza configuraþiei ºi proporþiei sistemuluiosos, atestã originea ainu a samurailor, eifiind luptãtori îndemânatici ºi viteji, cu unspirit de sacrificiu deosebit, zâmbitori ca ºidacii în faþa morþii.

Limba ainu se bazeazã pe 26 de suneteºi caractere, asemãnãtoare cu cele latine, to-tal deosebite de miile de caractere ideograficeale scrierii japoneze.

Populaþia ainu din JaponiaIng. Flaviu Riþiu, New York, SUA

„Poporul român s-a nãscut creþtin - este o exprimare carea vrut þi încã vrea sã acrediteze teza cã paralel cu creþtinarea înSpatiul carpato-balcanic iar de la Vest la Est pe un Spaþiu mult maiîntins, se forma/se naºtea naþiunea româna, cu mai multe secoleînainte de a se pravãli peste noi migratorii Asiei.

Dar, în Spaþiul genezei sale, naþiunea româna ºi-a avut strãmoþiiei. Dupã cele mai importante etnonime, ajunse celebre înAntichitate, pe aceþtia, deþi un singur neam, cu o limbã unicã, îinumim Traco-Geto-Daci. Þi se vor fi numit astfel - ca orice realitateistoricã a duratelor lungi” - cu secole sau milenii înainte de a-iconsemna izvoarele scrise. Þi dacã nu se vor fi numit astfel, erautot ei, dându-þi alte nume: izvoarele arheologice din Vechea Europãstau mãrturie.

Iar Zalmoxis, întemeietorul religiei ºi al legii civile în acestSpaþiu, urca, în timp - dupa izvoare! - spre ceea ce numim „facerealumii, pe vremea lui Uranus þi a lui Saturn, cu care unele izvoareîl substituie. El þi credincioþii sãi n-au venit de nicãieri, au fost acide când lumea”.

Dar Zalmoxis, „zeul Bãtrân”, era un om, un pãmântean, ajunsprimul între zeii locului. Divinitatea supremã, Dumnezeulautohtonilor, era în Cer - în Cosmosul infinit! -, la a cãrui seninãtatevegheau þi cei de jos, trãgând cu sãgetile în norii care-i întunecaufata ºi la care trimiteau, periodic, câte un sol, jertfindu-l, dintretinerii cei mai puri ºi mai viteji. A fost, acesta, primul Spaþiu, înlume, în care se naºtea monoteismul, cu filosofia lui teologicã ceîncã îþi aþteaptã descifrarea þi întelegerea - bogatã sursã de inspiratiepentru monoteismele nãscute ulterior în alte Spaþii.

Ulterior, pentru mântuirea oamenilor, Divinitatea supremã, atrimis sã se întrupeze pe Pãmânt pe fiul Sãu, cel nãscut dinDumnezeu-Tatãl „mai înainte de toþi vecii”, Iisus.

Oamenii locului, din Spaþiul menþionat mai sus, îþi avuseserãînsã, þi pânã atunci, o dreaptã credintã, într-o Divinitateasupremã, cu zeii/sfinþii lor ºi cu un zeu suprem, Bãtrân þi totuþimereu tânãr prin perpetuare în cadrul institutiei zalmoxiene, cu

bogata þi adânca lor filosofie teologicã, transmisã mai ales prin viugrai, dupã întelepciunea tracicã, din când în când consemnatã îngrafeme ritualnice þi în altfel de ritualuri care ne-au rãmas de atunci,consemnate în ceramicã þi în pietrele care vorbesc dacã testrãduieþti sã le întelegi graiul; foarte rar þi târziu, consemnate ºi înscris, atunci þi acolo unde Societatea a dat dezlegare la scris, cuvoia sau fãrã voia înteleptilor.

Nãscuti þi crescuti ºi pâna atunci într-o dreaptã credintã, aceºtioameni ai locului au putut înþelege, cu prioritate, chiar dacã totuþinu uþor, treapta superioarã pe care erau chemaþi sa urce spreînvatãtura transmisã direct de Divinitatea supremã prin fiul Sãu,Iisus, þi rãsãditã între ei prin Apostoli. Aici n-a fost, deci, o poruncãde creþtinare, venitã de la o autoritate lumeascã, utilizându-se uneorimetode dure pentru scoaterea din pãgânism, ci, la oameni deprinþicu dreapta credinþa în Divinitatea supremã, noua învãtãturã, venitãdirect de la Fiul lui Dumnezeu, prin Apostoli, a fost înteleasa însuperioritatea ei evidentã.

Douã texte - þi poate vor fi mai multe! - ne stau mãrturie înacest sens.

Unul îl aflãm în poemul lui Paulinus din Nola, dedicatvenerabilului episcop þi preaînvãtatului Nicetas, care a sosit dinDacia..., ajuns acolo în misiune de creºtinare (sec. III d.Hs.), urmândpilda înaintemergãtorului sãu, Sf. Apostol Andrei:

„Cãci iatã bessi (din Haemus, în Dacia, n.n.),nãpraznici prin pãmânturile þi sufletele lorºi mai aspri ca zãpezile,au ajuns acum (dupã creþtinare, n.n.) caniºte oi ºi sub îndrumarea ta se îmbulzescspre locaþul pãcii.Grumazurile pe care, mereu neînfrânþi de razboi,au respins sã le supunã sclaviei,le pun acum cu bucurie subjugul adevãratului stãpân.

Mileniile de dreaptã credinþã a naþiunii române Conf. univ. dr. G.D. ISCRU

33


Acum, bessul mai bogat prin valoareamuncii salese înalþa; aurul pe care-l cãutaînainte cu mâna în pãmânt,îl culege acum cu mintea din Cer.O, ce schimbare a lucrurilor!Ce înfãtiþare bine rânduitã!Munþii inaccesibili mai înainte ºi salbaticiocrotesc acum tâlhari prefãcuti în monahi,fii ai pãcii..................................................................Toate þinuturile de la Miaza-Noapte îþi zic tata,la cuvintele tale scitul se îmblânzeºte,se desprinde din el însuºi ºi sub îndrumarea taîþi pãrãseþte gândurile sãlbatice.Aleargã getii ºi dacii (sub îndrumarea lui Nicetas, n.n.)din cele douã tinuturi (Getia ºi Dacia, n.n.)... (s.n.).

Desigur, încreºtinarea a durat ºi în acest Spaþiu câteva secole.Confruntaþi, la faþa locului, cu specificul ºi cu forþa dreptei credinþezalmoxiene, Apostolii misionari, în înþelepciunea lor, nu vor fi forþatnota. Într-o lume puþin deprinsa cu scrisul, în mediile de jos maiales, vor fi urmat rãsãdirea noii învãtãturi prin viu grai, de la ocomunitate la alta þi chiar de la om la om. De la Sf. Andrei la Sf.Nicetas au trecut aproape 3 secole þi procesul de creþtinare încã vamai continua. În sec. IV tracii îþi traduceau (sau li se traducea)Scriptura în limba lor maternã þi pe acest temei încreþtinarea lor vafi fost mai uþoarã, la Sud de Dunãre.

În lumea geþilor însa - ºi acesta este cel de-al doilea text anunþatmai sus -, mai ales la geþii nord-dunareni, înca se continua, în sec. IV,încreþtinarea prin viu grai, de la om la om, de cãtre Marele preotzalmoxian sau în numele lui.

Astfel, dintr-un poem al Sf. Grigore I de Nazians, episcop deConstantinopol între anii 379-381 ºi unul din cei mai importanþiparinþi ºi scriitori bisericeºti, rezulta participarea directa a ierarhilor,încã zalmoxieni (primii convinþi, desigur), la procesul de încreþtinarea enoriaºilor:

Þi getul Zalmoxis, aruncând sãgeti prin multime,îndumnezeia pe fiecare credincios” (s.n.).În lumea geþilor dobrogeni, într-un Spaþiu al liniºtei prielnice

cugetarii ºi însuºirii mai rapide a învatãturii, nu doar creþtinarea ciînsãþi organizarea Bisericii a ajuns, în sec. I-IV, la culmi comparabilecu orice alt Spatiu creþtinat þi de aci au rãsãrit învãtati teologi þifilosofi de talie continentala, dupã cum a demonstrat,mai nou,profesorul Mihail Diaconescu în a sa Istorie a literaturii daco-romane (Ed. Alcoor EDIMPEX, Bucureºti, 1999) ºi în Antologiaapãrutã recent (Casa de productie þi editurã CORIFEU, Bucureþti,2003).

În alte pãrti ale Spatiului românesc, înainte þi dupa nãvãlireamigratorilor, procesul de încreþtinare (îndumnezeire) a continuat ºia început, treptat, întemeierea Bisericii, a ierarhiei bisericeºti, înaintede întemeierea - de fapt, reîntemeierea - Statelor naþionale înSpaþiul naþiunii române, pe unde trecuserã migratorii Asiei, uniitrecând mai departe, atraþi de mirajul Imperiului, altora rãmânându-le mici enclave care se vor asimila treptat, în timp, altii dispãrând,pur þi simplu, din istorie.

** *

Prin urmare - ºi, confruntat cu perpetuarea neînþelegerii, cuurmari deloc uºoare, a unor teologi ºi a (încã) multor preoti þcolitide ei, aici am vrut sa ajungem! -, cunoscând toate acestea, estetimpul, considerãm noi, sã se depãþeascã treapta erorii - aceea de arespinge ca pãgânã, deci neavând nimic a face cu dreapta credinþaîn Fiul lui Dumnezeu ºi în Dumnezeu-Tatãl, milenara dreaptãcredintã zalmoxianã.

Cãci specificul, originalitatea ºi superioritatea ortodoxieinoastre, a românilor, ca naþiune, în Vatra genezei ºi evoluþiei lor,vin tocmai din receptarea organica/fireascã a milenarei dreptecredinþe zalmoxiene, în paralel cu înþelegerea ºi acceptarea, dinconvingere, de catre aceasta, a învatãturii creþtine, rãsãditã în Spatiulnostru prin Apostolii-misionari þi chiar prin ierarhii zalmoxieniînþiþi, primii convinþi întru îndumnezeire, cum a reieºit din textul

citat mai sus.Sã conþtientizãm cã prin efortul perseverent al unora de alungare

din ortodoxie a unui rãu numit pãgânism zalmoxian, se încearcã ani se frânge dreapta credinþa, în Spaþiul formarii þi afirmãrii noastreca natiune. Acesta este unul din atacurile majore, date în cursulistoriei, asupra românilor, uneori cu subtilitate þi perfidie, de cãtrecei interesaþi, alteori cu brutalitate.

Un suport ºtiinþific ºi de reflecþie adevarata pentru ieþirea dinamintita greþealã - þi sã ni se ierte o aparentã lipsã de modestie - seaflã þi în cartea noastrã, recent apãrutã: Traco-geto-dacii, naþiuneamatca din Spaþiul carpato-danubiano-balcanic (ed. a III-a revãzutãþi adãugitã, Ed. N. Bãlcescu, Bucureþti, 2003) - vezi foto.

În planul istoriei laice - dar strâns legatã de cea a dreptei credinþe-, cei interesaþi s-au strãduit þi se strãduiesc sã ne frângã continuitatea,evolutia fireascã: întâi, perseverând în a-i arunca asupra acestuiSpatiu pe aþa-ziþii indoeuropeni, care ar fi „dezintegrat civilizaþialocului; apoi, a doua oara, persevrând în a-i elogia pe imperialiiRomei, cuceritori vremelnici ºi jefuitori ai Daciei, la focul civilizaþieicarora autohtonii, dupã milenii de vietuire cu identitatea lor þi cudreapta lor credinta, ºi-ar fi încrediþat/vândut ºi trupul ºi sufletul,devenind, pur ºi simplu, romani; a treia oara, perseverând în a nelasa în voia migratorilor Asiei care ºi-ar fi plantat altoiurile,adstraturile ºi suprastraturile în pomul vieþii noastre istoricesau pe solul saturnian al unor începuturi despre care ar trebui sa nuse mai þtie nimic; în sfârþit, a patra oarã, ca o încoronare, dupãplanurile altor întelepti ºi mai ales diºtepþi, dupa încercareaeºuata de a fi topiþi în creuzeutul barbar al comunismului,perseverând în a ne sugera þi a ne cam mâna cu biciul, din urma,pentru a intra într-un amalgam continental, mai apoi planetar, fãrãculoare nationalã þi sub conducerea unor autopropulsati, aleþiþi stilati, asistaþi de computere, într-o aºa-zisa Nouã OrdineMondialã, cãreia de curând, în fata evidentei, i s-a spus „NouaOrdine Criminalã”.

Perseverare diabolicum !!!Qui prodest? ( Cui foloseþte?) - iatã întrebarea-cheie, traditionalã,

care ne ajutã sã întelegem totul þi, deopotrivã, sã actionam înconsecinþa.

34


În vatra dacicã a bãºtinaºilor Europei,s-a nãscut nu numai arta ceramicii deCucuteni, ca mãrturie pentru avântulproducþiei materiale a unei naþiuni care arãmas mereu aceeaºi peste milenii, dar ºitoponimia cu rãdãcinile ei preneolitice careilustreazã, ca fenomen de limbã, înaltaculturã fãuritã de geniile acestui pãmântcarpato-danubiano-pontic.

Mâna plus cuvântul, iatã omenireaspune eruditul Gabriel Gheorghe, pentru ane apropia de origini, în vremea cândomenirea a primit odatã cu limba nu numaiun sistem de comunicare, ci ºi un sistem degândire, o doctrinã. Ea formeazã revelaþiaprimarã, Tradiþia. Aceasta este transmisã desocietate, pãstrãtoare hotãrâtã deDumnezeu, a adevãrului fundamental pe careîl comunicã fiilor sãi, dezvãluindu-le tainaacestuia prin limba pe care le-o transmite.

Or, tocmai aceastã Tradiþie primordialãa omenirii, cãile de transmitere ºi imporanþaei astãzi reprezintã obiectul dacologiei caºtiinþã.

Ca o garanþie a ºanselor dacologiei de ase dezvolta ca ºtiinþã, iatã cã avem accesnemijlicit ºi la toponimele româneºti ca fapt

de limbã premergãtor epocii Tãrtãria,toponime care ne conduc la tainele celui maimare miracol uman apariþia ºi dezvolatareagraiului articulat ca mijloc de comunicare.

Fiindcã lingviºtii nu sunt geografi, iargeografii nu sunt lingviºti, a trecut neobservatpânã acum faptul cã toponimele devecinãtate din vatra dacicã se înrudesc subaspect lingvistic, alcãtuind mici serii careinvariabil conduc la unul ºi acelaºi cuvânt -cap de serie - cu valoare de arhetip, adicã laacel cuvânt, care în viziunea neo-kantianuluiErnst Cassirer, este comun atât mitului câtºi limbajului, cuvânt de la care pornind s-auputut deduce raþiunea sa dintâi ºi origineasa.

Pentru a defini acest cuvânt cu funcþiede arhetip, vom arãta cã pãmântul Dacieieste dens acoperit de toponime-cap de serieca: Vulcan, Ulcan, Lucan, Vulcãniþa, Valcãu,Balcan, Beclean, Valg, Vlãhiþa, Vlaºca, Balº,Pleaºa ºi multe, multe altele a cãror formãmai generalã o reprezintã cuvântul VALAC.

Folosit ºi astãzi de cãtre aromâni caapelativ al râului, cuvântul AVLAKE agenerat prin procedeul metaforizãrii,procedeu remarcat în mod expres de

Nietzsche, fondul principal de cuvinte allumii albe. Pe de altã parte, matematicianulºi filozoful Leibniz, pornit în cãutarea cãilorprin care s-ar fi putut ajunge la limbaadamicã, consemna spre sfârºitul vieþii salecã Limbile au totuºi o origine naturalã prinefectele produse în spirit de spectacolullucrurilor; iar acestã origine sunt înclinat sãcred cã s-ar lãsa vãzutã nu numai în limbaoriginarã, ci ºi în limbile nãscute dupã aceea.

Pentru cã VALAH este matriceanaturalã a toponimelor, apoi pentru cã estematricea denumirilor aceluiaºi UnicDumnezeu, dar ºi matricea pentru toatecuvintele de uz comun, îl vom numi pe bunãdreptate cifru al logosului universal. PentruRig-Veda VÂC ca altã formã a lui VALACeste verbul identificat cu sufletul universului.Chiar ºi cuvântul grecesc LOGOS provineprin aferezã din VLACOS. De fapt marilemitologii au sacralizat noþiunea de logospornind de la uimirea inþialã a oamenilor faþãde descoperirea sistemului de comunicareprin grai articulat, tocmai pentru a conservaprin mit ceea ce Dacia conservase printoponimie.

Cuvântul VALAH cifru al logosuluiuniversal

George Liviu Teleoacã

Statuete de piatrã s-au descoperit îndavele geto dacilor, în movile, mãguri situ-ate lângã ape curgãtoare din podiºul Getic,zona Vedea Codmeana pe malul Istrului,la Prundu, Pietrele, Cãscioarele, iar mai re-cent în zona Buzãului, la Mãgura Buzãului,Drajna ºi Pietroasele.

Se pune întrebarea CÂND ºi CINE amodelat aceste pietre folosind cercul, ovalulºi ce liant a folosit ?

Atracþia pentru aceste pietre a început înevul mediu îndeosebi de Papii Grigore al XIII lea ºi Sixt al V lea, care au întemeiat unmuzeu al acestor pietre de fulger sau ceraunii.Singurul care a realizat un studiu despreCERAUNII a fost doctorul Papei Clemental VIII-lea, care a fãcut o descriere în lucrareaMETALLOTECA VATICANA (1593).

Rezultatul cercetãrii a fost publicat dupã125 ani cu concluzia Papei: Este de ajuns

sã arãtãm cã aceste CERAUNII au fostfãcute de cãtre cei vechi (1717).

În 1692, JOHAN DANIEL MAJOR apublicat la Breslau o operã curajoasã Bevokertes Cimbrien - în care aratã cãCERAUNII, statuete ºi securi de trãsnet,se gãsesc în morminte de URIAªI dinSCANDINAVIAS ºi ÞARA CIMBRICÃ.

În þara noastrã, aceste pietre statuetese gãsesc foarte multe, dar nici un arheolognu pomeneºte de existenþa lor (la POPEªTINOVACI ARGEDAVA au fost gãsite cusutele).

În comunicare încerc sã prezint ostatuetã de circa 20 kg conform studiuluimeu ºi din cele spuse de bãtrâni, care mi-aurelatat cã pietrele sfinte sunt fãcute deNOVACI URIAªI.(Foto: statueta de laHârseºti, Cotmeana).

STATUETE LITICE CERAUNIIProf. Gheorghe ªerbana

35


Descoperite pe locul fostelor aºezãridacice, altele decât locurile întãrite, în aºezãrirurale obiºnuite ºi care, dupã modul în careau fost identificate în teren, ne întorc cugândul la structura aºezãrilor rãsfirate pecare le întâlnim ºi în prezent, mai cu seamã,în zonele agro-pastorale-montane, dar carese vor fi regãsit ºi în zonele de câmpie pânãce evolutiv sã se fi ajuns la structura formeiadunate de azi.

Acestea au fost identificate la suprafaþã,prin prezenþa urmelor materiale relevatemajoritar sub formã fragmentarã, dar fãrã decare nu ar fi fost cu putinþã stabilirea atât aoriginii, cât ºi a timpului în care aceste aºezãriau fost viabile. Probele se constituite în prin-cipal din fragmente ceramice, de chirpici ars,de râºniþe etc., motiv pentru care, în prezentasusþinere, au fost încadrate ca elementespecifice în scopul diferenþierii de obiectultemei tratate.

De aproximativ trei decenii, acestecercetãri de suprafaþã, desfãºurate pe spaþiilargi, cu precãdere în cazul judeþului Timiº,au fost extinse ºi în zone mai îndepãrtatedin Bihor, Caraº-Severin ºi Mehedinþi. Laacest capitol se poate afirma cã, fãrãexcepþie, în toate zonele enumerate de pesuprafaþa aºezãrilor dacice rurale, cotate caatare, dar ºi fortuit, în afara acestora, au fostdescoperite ºi recuperate piese miniaturaleîntregi din piatrã, altele decât cele consider-ate specifice. Într-o astfel de tipologie depiese miniaturale - cap uman - realizatestilizat în piatrã, mai mult sau mai puþinreuºite figurativ, intervin o serie de factori,printre care, în primul rând, aº aminti atâtviziunea de percepere a artizanului care arealizat piesa, cât ºi posibilitãþile lucrativeoferite de materia primã, respectiv piatra.

Pe lângã aceste minore observaþii careþin de detaliu ºi nu de sens, nu pot treceneobservate ºi alte calitãþi demne de luat înseamã ºi de reþinut care, în întregul lor, nedau certitudinea cã ºi piatra, alãturi de lut ºide lemn, a ocupat un loc bine definit în culturamaterialã ºi spiritualã a geto-dacilor. Cultura,venitã dintr-o lume anterioarã acestora ºi pecare o regãsim prin cea mai fireascã dovadãa continuitãþii, are o bazã multimilenarã pepãmântul binecuvântat al vechii Dacii.

Atribuite, dupã îndelungi cãutãri,spiritualitãþii geto-dacilor, credinþei acestoracã fãcând parte integrantã prin consensul dereprezentãri ce existã între aceste simboluriminiaturale ºi ceea ce generic am denumit -cultura megaliticã cu reprezentãri

Douã piese din aºezarea Corneºti, unicatîn spiritualitatea geto-dacilor

Cercetãtor ºtiinþific Ioan Bugilan, Timiºoara

antropomorfe din Carpaþi - trei asemeneapiese miniaturale se detaºeazã din acest con-text în mod distinct, prin metoda de ºlefuireîn raport cu metoda clasicã de realizare aprofilului uman prin dãltuire atestatã prinrestul pieselor.

Într-o altã ordine de idei, douã din celetrei piese, se desprind la rândul lor prinatributul de unicat de interes muzeisticnaþional. Piesele au fost recuperate dinaºezarea Corneºti, judeþul Timiº, atestatã,dupã natura elementelor specifice, ca fiindviabilã în sec. IV-V d.Chr. Prima piesã, orozetã de alabastru, a fost descoperitã înacelaºi loc cu cea de-a doua, fapt cepresupune apartenenþa lor la aceeaºipersoanã, probabil un reprezentant popu-lar al cultului sau, pur ºi simplu, unpracticant mai deosebit. Cu un diametru de6 cm., faþa fiind sugeratã printr-o micãintervenþie de detaºare de material executatãpe circumferinþa acesteia, cea de-a doua piesãexecutatã într-o formã alungitã (18 cm),dintr-o rocã comunã, se remarcã prin dublafuncþionalitate de folosinþã. Atât ca realizareplasticã, de cap uman, dupã modul normalde privire, cât ºi din punct de vedere ergo-nomic, rãsturnatã cu capul în jos, piesa setransformã într-un veritabil zdrobitor de piuãsau unealtã de lustruire a pastei ceramice(rezultatã prin prelucrarea generalã a pieseide început) mulându-se perfect în palmã. Oaltã caracteristicã ce, de asemenea, le dã

valoarea de unicat ar fi aceea cã, pe lângãrealizarea stilizatã a capului uman reieºitãprin finisarea materialului, ambele piese aufost completate cu linii pictate, carereprezintã pãrþi ale capului uman, ochi, gurã,podoaba capilarã etc. Avem, în acest caz,primul portret pictat pe piatrã de cãtre unstrãmoº al nostru, acum mai bine de douãmilenii, tot aºa cum, mai târziu, zugravi ºimeºteri populari vor picta pe sticlã ºi lemn,scene din viaþa spiritualã a poporului românsau icoane aflate pânã dãunãzi în fiecare casãrusticã, vãzute azi doar prin colecþiile deartã ale muzeelor sau prin cele particulare.

Douã piese aparte, dar cu aceeaºisemnificaþie, a credinþei întruchipate, alãturide alte zeci de mii, câte vor fi existat în totatâtea aºezãri rurale patriarhale ale geto-dacilor ne aratã cât de unitarã a fost una ºiaceeaºi credinþã, fãrã nici cel mai mic semnde îndoialã monoteistã. Tot atât de adevãrata fost însã ºi coexistenþa, pe lângã credinþade bazã, a datinilor, unele dintre acesteaajunse pânã la noi prin urme ce se regãsescîn marea comoarã etnograficã a poporuluiromân.

Aici se încheie un crâmpei dintr-o nouãdeschidere pe care cercetarea istoricãromâneascã este invitatã sã o priveascãpentru prima datã pe seama dovezilormateriale ºi, pe aceastã bazã, religia geto-dacilor sã poatã fi reconsideratã.

36


Formarea poporului aromân macedonean începe din perioadaneoliticului odatã cu apariþia primului popor civilizat pelasgo-trac.Vatra pelasgo-tracilor este spaþiul CARPATO - DANUBIAN -PONTIC, de unde au început sã se extindã la est pânã dincolo demunþii Caucaz, la apus ajung la Oceanul Atlantic, la nord la MareaNordului, iar la sud ajung la Marea Egee ºi Asia Micã ºi de acolo înAfrica de Nord.

Fundamentarea acestei teorii se bazeazã pe surse ISTORICE,LITERARE, TOPONIMICE, EPIGRAFICE ºi ARHEOLOGICE.

HERODOT, în lucrarea Istorii, semnaleazã cã primiilocuitori ai Eladei erau PELASGII, subliniind cã aceia care locuiauîn regiunea Pindului se numeau MACEDONENI. Prezenþa pelasgo-tracilor în Macedonia este confirmatã de toponimiile existente înspaþiul balcanic, ca de exemplu TRAKIGOS - PELAGOS(arhipelagul tracic din Marea Egee) sau PELAGONIA, câmpiaMacedoniei.

LIMBA. Dupã autorii romani Plautus ºi Quintilian, pelasgiivorbeau un dialect al limbii latine barbare, numit ARAMIC sauARAMEIC, care este - dupã cercetãrile noastre - similar sau foarteapropiat de limba vorbitã de aromânii macedoneni, fapt confirmatde descifrãrile epigrafice ale Inelului din EZER (Bulgaria) ºi deinscripþia pelasgã din Insula Lesbos.

Poemele lui HOMER, ILIADA ºi ODISEEA, reprezintã o altãsursã pentru cunoaºterea limbii trace, respectiv a limbii aromâne. Oserie de oameni de ºtiinþã greci, dar de origine aromânã, cum suntGh. Exarhu, N. I. Liciu, Ath. Busbuki au gãsit în epopeile lui Homerºi în alte cãrþi scrise în greaca veche, cuvinte pe care aromânii lefolosesc în vorbirea lor zilnicã, cum sunt:

O teorie referitoare la etnogenezapoporului aromân macedonean

Prof.univ.dr. Ioan Cardula

Limba greacã Limba aromânã Limba românãTALAROS TALAR PUTINASKAFA SCAFA PAHARFRIKI FRICA TEAMA, FRICAKOPI CUPIE TURMA DE OI

MÃRTURII EPIGRAFICE. În lucrarea Limba traco-dacã, fondullimbilor indo-europene, autor Branislav Stefanoski, scrisã în limbaaromânã ºi tradusã în limba românã (Ed. Mirton, Timiºoara, 1995),sunt prezentate 12 epici, 6 plãci litice funerare din secolul al VIII-lea î.Hr., douã inele de aur (de la Ezerovo, Bulgaria ºi Cilei, România),inscripþia pelasgã din Insula Lesbos. Aceste texte nu au putut fi descifratede arheologii greci, dar în schimb au fost citite cu uºurinþã de B. Stefanoski,deoarece conþineau cuvinte din limba aromânã.

În concluzie,

ü Aromânii sunt urmaºii triburilor pelasgo-trace stabiliteîn Macedonia;ü Aromânii sunt autohtoni în regiunile unde trãiesc în

prezent: Epir, Thesalia, Macedonia;ü Limba lor este similarã cu limba latinã barbarã (arameica)

vorbitã de pelasgo-traci încã din antichitate;ü Aromânii ºi-au pãstrat etnicitatea într-o perioadã când

au fost ocupaþi de romani, de bizantini, de otomani, de slavi, cutoate vicisitudinile prin care au trecut;ü Aromânii au o istorie foarte veche ºi bogatã, predecesorii

lor, regii Macedoniei Filip al II-lea ºi Alexandru cel MareMacedoneanul au construit primul Imperiu din Europa, mult înainteacelui Roman.

Aromânii trebuie sã fie mândri de limba lor, care este una dintrecele mai vechi din Europa, ºi de o istorie cum au puþine popoare dinEuropa.

Consideratã ca fiind cea mai veche dinaceastã parte de lume ºi printre cele maivechi din istorie, de o vârstã cu cele dinMesopotamia, inscripþia de pe tãbliþarotundã din argilã, de la Tãrtãria, poate fidecodificatã prin simplificarea lecþiunii, pânãla nivelul evidenþei, corespunzãtor gândiriiconcrete a omului primitiv. Astfel, þin dedomeniul evidenþei urmãtoarele premise.

•Tãbliþa (aceasta) fiind rotundã, va firotitã, cu mâna dreaptã, firesc, în sensulacelor de ceasornic, astfel încât sensul delecturã va fi, în consecinþã, de la dreapta lastânga.

•Ea este prevãzutã cu un orificiudescentrat, prin care, trecând un ax, subinfluenþa gravitaþiei, se va aºeza de la sine,mereu în aceeaºi poziþie, arãtând astfel careeste ,,susul, de unde trebuie sã fie începutã

lectura.•ªi, în fine, faptul cã este împãrþitã în

patru segmente de cerc, delimitând patruidei.

•Astfel, în prima secvenþã, din dreapta-sus, în grupul celor patru semne înrudite douã cerculeþe aproximative ºi douãsemicercuri, din ce în ce mai mari se potidentifica uºor fazele lunii în descreºtere. Alcincilea semn din ºir, deºi trecut, din lipsãde spaþiu, în secvenþa urmãtoare un indiciuîn plus cã încolo trebuie sã citim ,asemãnãtor literei D, adicã tot o semilunãdescrescãtoare , trebuie adãugat celordinainte. Dovadã este chiar semnul dedeasupra lor o linie orizontalã mai lungã,care întretaie alte cinci liniuþe oblice ºi carenu este altceva decât un rãboj, aºa cum maifoloseau încã unii ciobani analfabeþi, pentru

a þine socotelile, adicã o cifrã primitivã, careprin numãrarea legãturii de liniuþe obliceindicã aici, spre verificare, tocmai numãrulcinci. Aºadar, ,,Acum cinci pãtrare lunare”sau, aproximativ, ,,Acum treizeciºicinci dezile”

•În cea de-a doua secvenþã, din stânga-sus, a mai rãmas astfel de interpretat unsingur semn, foarte sugestiv de altfel,înfãþiºând un jilþ. Dacã pânã ºi în zilelenoastre scaunul este asociat cu funcþia deºef, cu atât mai mult în timpurile primitive,când nu oricine putea avea un astfel de scaun,el nu putea sã desemneze pe altcineva decâtpe ,,ºeful de comunitate”.

•A treia secvenþã, din stânga-jos, darajunsã prin rotire sus, înfãþiºeazã, în primulrând, un arc, a cãrui sãgeatã nu pleacã ci,dimpotrivã, vine cãtre trãgãtor, care astfel

Inscripþia de la Tãrtãria - o enigmã explicatãProf. Ion Moldoveanu

37


suportã acþiunea. Tot acelaºi sens îl indicã ºivârfurile ascuþite de sub sãgeatã careprecizeazã în plus cã este vorba de douãsãgeþi. Aceastã a doua informaþie esteconfirmatã ºi de cel de-al treilea semn alsecvenþei, binecunoscutul rãboj, care aiciaratã numarul doi. Deci: ,, a fost lovit dedouã sãgeþi”.

•Cea de-a patra ºi ultima secvenþã,din dreapta-jos, ajunsã sub rotire, apare

acum rãsturnatã, schimbându-ºi înfãþiºareaºi desluºindu-ºi sensul. Se recunoaºte ocolibã cu acoperiº din cãpriori, suspendatpe piloni de susþinere, o locuinþã primitivã.Ultimul semn al secvenþei ºi al inscripþiei un punct ascuns sub o micã boltã precizeazã însã cã este vorba de o locuinþãsubteranã, un tumul, un mormânt: ,,… ºi afost pus în mormânt.”

•În concluzie: ,,Acum cinci pãtrare delunã, ºeful de comunitate a fost lovit de douãsãgeþi ºi a fost pus în acest mormânt.”

Într-adevãr, inscripþia de la Tãrtãria afost descoperitã într-un mormânt ,,princiar.Un mesaj trimis urmaºilor de peste milenii,în memoria conducãtorului dar ºi a,,scriitorului lui.

Valea pârâului Mozacu, cel mai impor-tant afluent al Dâmbovnicului din judeþulArgeº, constituie un adevãrat miracol în ceeace priveºte locuirea umanã de-a lungultimpurilor, prin cele 116 vetre arheologice.

Pe aceastã vatrã a existat o locuireneîntreruptã din fazele timpurii ale epociibronzului pânã în Evul Mediu. Aici s-audescoperit un topor de piatrã de o rarãfrumuseþe, un cuþit lucrat dintr-o rocã durã,o mãciucã de piatrã, lucratã prin ºlefuire,precum ºi un obiect care rãmâne unicatpentru ºtiinþele istorice. Este vorba despreun toporaº cu gaurã, lucrat dintr-o rocã durã,care pe partea din faþã, unde iese capãtulcozii, posedã mici pigmenþi circulari de siliciusau cuarþ, care dupã spãlare ºi curãþire devinstrãlucitori ca niºte diamante, asemãnându-se cu anumite constelaþii, mai alesCassiopeea.

Între cele patru stele dispuse în formã

trapeziodalã se aflã scris, prin sãpare, încorpul dur al toporului cu litereasemãnãtoare celor ale alfabetului etrusctimpuriu, în afarã de litera P, care esteperfecþionatã, pãrând a fi a unui alfabet maievoluat, trei cuvinte latine: SVI MI PIE, carese pot traduce uºor ºi foarte clar: Pentrumine dupã dreptate sau dupã lege.

De reþinut, cã dupã multe sursearheologice ºi istorice, etruscii au fostoriginari din Vatra Europei, adicã spaþiulcarpatin.

De la prima vedere se observã cã literelealfabetului getic timpuriu, de pe ValeaMozacului, au fost mai perfecþionate, maievoluate, iar citirea se face de la stânga spredreapta, ca ºi azi.

Semnificativ este faptul cã scrierea celortrei cuvinte-rugãciune în interiorulconstelaþiei Cassiopeea nu esteîntâmplãtoare, poporul daco-român a numit

dintotdeauna Cassipeea Scaunul luiDumnezeu, concepþie bine conturatã ºigeneralizatã în mentalitatea geþilor timpuriide pe Valea Mozacului ºi din întreg spaþiulgetic al vremii respective.

Vechimea scrierii geþilor de pe ValeaMozacului, de pe amintitul toporaº, ca dealtfel ºi a celorlalte obiecte descoperite peaceastã vale, se interfereazã între culturaVerbicioara III, cu faza Tei III, încadrându-se între anii 1500-1375 î. Chr., deci cuaproape 200 de ani înaintea alfabetuluifenician, care era mult mai arhaic.

Scrierea alfabeticã a geþilor autohtonieste o perfecþionare a aceloraºi locuitori careau întrebuinþat pentru prima oarã scriereapictograficã de la Tãrtãria, din Transilvaniasau a celor din localitatea Isaiia, jud. Iaºi,din epoca neoliticã.

Toporaºul de pe Valea MozaculuiProf. Ion Nania, Piteºti

Tãbliþele de la Tãrtãria aparþinstrãvechiului complex cultural timpuriuTurdaº-Vincea, propriu neoliticului sud-esteuropean, datat în mileniul al VI-lea, în jurde 53005200 î.Ch., fãcând parte din scriereaVechii Civilizaþii Europene/Old EuropeanCivilization, dovadã certã a apariþiei scrieriiîn sud-estul Europei. Sute de vase, farfurii,cupe votive din zona centralã ºi esticã aPeninsulei Haemus/Balcanicã aparþinperioadei timpurii ºi clasice ale culturiiVincea (Gumelniþa, Boian, Gradeºniþa,Vraþa), prezentând semne ale scrierii VechiiCivilizaþii Europene/ Old European Civili-zation. Pentru descifrarea tãbliþelorinscripþionate de la Tãrtãria, trebuie luate înconsiderare:

- Tãbliþele de la Tãrtãria, aparþinândscrierii Vechii Civilizaþii Europene, sunt cuaproape 2000 de ani mai vechi decât scrierea

sumerianã, presupunând schimbãri nu numaiîn scriere, dar ºi în limbã.

- Pelasgii/strãvechii valahi, de neameuroindian, au fost creatorii Vechii CivilizaþiiEuropene, de aceea ar fi firesc ca descifrareasã se facã în limba acestora sau în alte limbieuroindiene ºi nu prin cea sumerianã, careeste limbã neindoeuropeanã.

Pentru descifrarea scrierii Tãrtãria,considerãm cã este necesar a cerceta tãbliþacircularã. Confecþionatã din lut ars, tãbliþacircularã are un diametru de 6,6 cm., cu unorificiu în partea superioarã, ceea cepresupune cã era utilizatã ca medalion încazul în care era legatã cu sfoarã. Tãbliþaeste împãrþitã de o cruce în patru cadrane/planuri, în fiecare dintre ele fiind semneinscripþionate.

Scribii de la Tãrtãria aveau vastecunoºtinþe de geometrie, dimensiunile

cercului (raza, diametrul, lungimea, aria) ºiindiscutabil valoarea lui Π (pi). Dispuneaude unitãþi de mãsurã, printre care degetul,aºa cum rezultã din diametrul tãbliþei care erade 3 degete, adicã 6,6 cm (1 deget = 2,2 cm).

Considerând scrierea dar al zeilor,expresia raportului esenþial între om ºidivinitate, dar ºi o legãturã sacrã între numãrºi cuvânt, vom determina denumirilenumerelor de pe tãbliþa circularã de laTãrtãria. Considerând cã popoarele nu disparfãrã a lãsa urme lingvistice, se va lua înconsiderare denumirile din limbileeuroindiene arhaice, dar ºi din limba valahã/românã, continuatoarea ºi purtãtoarea unorcuvinte multimilenare ale limbii pelasge astrãvechilor valahi, fãuritorii VechiiCivilizaþii Europene/ Old European Civili-zation.

Pelasga-valaha limba inscripþiilorde pe Tãbliþele de la Tãrtãria?

Prof. Ionel Cionchin, Timiºoara

38


Privind înapoi istoria creºtinismului nuputem trece cu vederea cã secolul al IV-leaal noii ere a fost marcat de evenimenteistorice ºi spirituale extraordinare. Întreg acelveac a fost peste tot presãrat de personalitãþiaparte, unelte ale lui Hristos care au rãspunsaºa cum li s-a rânduit chemãrii divine.

Încetarea prigoanei romane, libertateacultului creºtin, rezidirea bisericilor,combaterea curentelor eretice, între care ceamai nocivã arianismul , au constituit totatâtea capitole de realizãri în istorie adoctrinei evanghelice, fapt pentru care uniiistorici i-au acordat supranumele de veaculde aur.

Între acele pomenite unelte aleDivinitãþii, s-a remarcat în a doua jumãtate aacelui secol ºi un episcop cunoscut subnumele de Wulfila (în altã versiune Ulfila).Prezenþa lui ºi activitatea misionarãdesfãºuratã între altele ºi pe pãmântul þãriinoastre, au fãcut ca de-a lungul veacurilor sãfie privit de unii cercetãtori ca un pionînsemnat al creºtinismului din Daco-geþia,pe atunci într-o situaþie politicã turbure, caurmare a pãrãsirii Daciei ocupate de romani,iar o alta, mai ales zona esticã ºi nordicã subinfluenþa zisã a dacilor liberi, fãrã a se puteavorbi de existenþa unei organizaþii statale.Peste aceste douã zone tronând în acel veacstãpânirea ostrogoþilor, a cãror origine ºiînceputuri sunt încã departe de a fi cunoscutedeplin.

Puþinele date biografice pe care ledeþinem spun cã era dupã tatã originar din

Capadocia, ba chiar acel pãrinte era preotcreºtin, care în cursul unei invazii gotice înCapadocia fusese luat prizonier ºi adus lanordul Dunãrii. Fiul sãu, acest Wulfila (nu ise cunoaºte numele de botez), s-a nãscut la318. Fãrã îndoialã cã tânãrul fiu de preot aputut creºte într-o stare de mare speranþã, odatã cu ridicarea lui Constantin cel Mare.De aceea nu i-a fost greu sã se angajeze pedrumul tatãlui sãu, sã se pregãteascã teologic,dar ºi lingvistic, adicã pe lângã limba maternã subiect de discuþie sã înveþe pe puþin ºilimba latinã, limba oficialã a imperiului ro-man. În istorie apare ca episcop al goþilor.Unde ºi ce studii a fãcut nu se mai ºtie. Lasinodul de la Niceea avea de-abia 7 ani, aºacã nu a putut fi marcat de acest memorabilmoment decât indirect, poate prin tatãl sãu,dacã va mai fi trãit. Este numit episcop algoþilor la 348.

Activitatea lui propriu-zisã se remarcãdupã 350, moment în care Atanaric, regeleostrogoþilor, desfãºura o aprigã prigoanã lanordul Dunãrii împotriva creºtinilor þinândde Constantinopol. El nu s-a dat înapoi dea-ºi sacrifica propriul fiu care a preferatmoartea decât de a pãrãsi credinþa niceeanã.Tradiþia susþine cã acest fapt l-ar fi întors încele din urmã pe Atanaric la calea ceadreaptã.

În contextul acestei prigoane ºi-adesfãºurat Wulfila întreaga lui activitate,fiind silit în douã rânduri a se refugia la sudulDunãrii, în Moesia. Afarã de activitateapastoralã, împrejurãrile l-au silit sã aibã ºi o

susþinutã lucrare de conducere efectivã aturmei sale, care dupã cum se ºtie, l-a urmatîn exilurile transdanubiene. Ceea ce însã l-afãcut cu deosebire cunoscut a fost actul, înacea vreme, de îndrãznealã, de a traduce înaltã limbã, zisã cea goticã, Sfânta Scripturã,aproape integral, care traducere s-a pãstratparþial pânã astãzi sub numele de Codexargenteus.

De aceastã operã a sa el este legat prin oa doua legãturã de istoria poporului român.

Biblia lui a avut un destin din cele maicurioase, incomplet cunoscutã, fiind dusãdin Italia în apusul Europei, ca pânã în celedin urmã sã ajungã în Suedia.

Despre limba folositã de Wulfila spre areda textul latin spre înþelegerea poporuluipe care îl pãstorea sunt deschise dezbaterinu mai puþin aprinse, ca ºi asupra poziþieilui religioase, fiind socotit, afirmãm, penedrept, a fi fost mãrturisitor al rãtãcirii luiArie, dacã nu integral, cel puþin pejumãtate, fiind de unii socotit semiarian.

Ne vom ocupa, pe cât ne-o îngãduietimpul ºi spaþiul, de trei aspecte ale vieþii ºioperei sale, adicã:

- Zisul arianism,- Limba folositã la traducerea Bibliei,- Alfabetul folosit în aceastã scriere.Argumentele noastre încearcã a risipi un

vãl, nu întâmplãtor pus peste aceastã istorieºi prin care urmaºii ºi interesaþii nu au pututvedea corect adevãratul chip al acestuiadevãrat apostol al lui Hristos de la nordulDunãrii. ªi nu numai atât, ci ºi cã limbafolositã de el a fost limba geticã a vremii,vorbitã de poporul nord-dunãrean ºi nu depãtura suprapusã, ziºii ostrogoþi. Acea limbãfiind angajatã în procesul de trecere de lalimba necreºtinã la una care mãrturisea peHristos, dar care pãstrându-ºi mecanismeleinterioare ancestrale, s-a putut constitui înintermediara spre actuala limbã românã.

Cât despre alfabetul folosit, nu sunt preamulte de spus, el nefiind propria lui creaþie,ci numai un fel de adaptare ºi înfrumuseþarea unei scrieri preexistente, socotitã de unii afi fost scrierea geticã.

Ne dãm seama de riscul pe care ni-lasumãm, dar îndrãznim, fiindcã socotim cãeste de datoria noastrã de români de a cinsticum se cuvine un mare spirit binefãcãtorstrãmoºilor noºtri. ªi dacã aceastã binefacerei-ar putea fi contestatã, cu privire la limba ºiscrierea lui, lucrarea sacerdotalã nu poate finegatã. Ea este una din pietrele de temelieale creºtinismului nord-dunãrean care prinpersistenþa lui ºi-a arãtat tãria denezdruncinat a începutului.

•

EPISCOPUL WULFILA, O RECONSIDERARE Dr. Iosif Niculescu

39


Izvoarele scrise antice, coroborate cudovezile arheologice, pun în evidenþã ritualuriale geto-dacilor care se regãsesc în cutumelepoporului român.

Astfel, la naºterea copiilor geþii ºi traciiaminteau necazurile pe care aceºtia trebuiausã le treacã în timpul vieþii pentru ca apoi sãdevinã nemuritori.

Când îºi îngropau morþii, prin inhumaþiesau incineraþie, se bucurau cã aceºtia auscãpat de greutãþile traiului pe pãmânt, fiindnemuritori alãturi de Zalmoxis. De aceea credcã nu au fost dificultãþi la creºtinarea geto-dacilor pentru cã, în cadrul credinþei în IisusHristos, ideea de nemurire era înlocuitã cuideea apropiatã de înviere ºi viaþã veºnicã,unde nu este întristare. La români, ca ºi lageto-daci, la îngroparea defunctului, seorganizeazã mese de pomenire la primii, ºibanchete funerare la ceilalþi. Jocurile de lapriveghi, organizate în comuna Nerej ºiconsemnate de cercetãtorii C.Brãiloiu ºiH.H.Sthal, evocau vechiul rit de incineraþiea morþilor, puterea protectoare ºipurificatoare a focului în jurul cãruia jucauºi se amuzau participanþii la ceremonie. Unii

informatori înregistraþi în jurul anului 1927spuneau cã, mai demult, era trecut prin focºi mortul. Corpul defunctului era legat decorpul unuia dintre tinerii participanþi laritual, iar acesta sãrea cu el în mijlocul focului.Mãºtile funerare întâlnite în diferite zoneetnografice erau executate nu numai pentrua-l apãra pe defunct de acþiunea rea ademonilor ºi a divinitãþii funerare ci ºipentru apãrarea rudelor ºi a prietenilorrãmaºi în viaþã, de acþiunile strigoilor.Mãºtile reprezentau caricaturi alepersonajelor în vârstã, cu orificii pentru ochi,gurã, nas, la care se adãugau barba ºimustãþile. Acestea se numeau uncheºi. R.Vulcãnescu aminteºte credinþa cã acestemãºti se referã la coborârea uncheºilor dinmunþi care cândva jucau în ritmuri de tobeºi fluiere pentru a înlesni primirea uºoarã asufletului defunctului alãturi de strãmoºi(vezi zonele Vrancea, M-þii Apuseni, Gorj,Þara Haþegului).

În timpul ritualurilor de înmormântaretinerii organizau jocuri ca bondariul, bâza,coþofana, cãruþaºul etc. pentru a anunþaparticipanþilor la ceremonie, trecerea alaiului

defunctului cãtre cimitir (zone: M-þiiApuseni, Vlaºca); înainte de închiderea finalãa sicriului se punea pe fruntea defunctuluisau defunctei (zona Vlaºca) ,,orarul careconsemna trecerea celor morþi cãtre o viaþãveºnicã. În anul 1951, cercetãtorul IonHoraþiu Criºan a notat în comuna Orãºtioarade Sus, judeþul Hunedoara, prezenþa lapriveghiul unei bãtrâne a unor feciori mascaþicare purtau un mare falus de lemn ºi executauun interesant dans falic în pridvorul casei.Acest dans vizeazã continuarea neamuluidefunctei pe pãmânt; în timpul jocului ritualse simula actul procreãrii ºi al naºterii. Lamoartea tinerilor necãsãtoriþi, în toate zoneleetnofolclorice, se împodobeºte un brad tânãrcu ciucuri de lânã coloratã, o nãframã, uncolac ºi o lumânare prin care se vesteºte cãcel mort se va cãsãtori în viaþa veºnicã.

Toate aceste tradiþii dovedesc bazaputernicã a substratului geto-dacic încutumele de azi ale poporului romândovedind de-a lungul timpului valorispirituale inestimabile în istoria universalãa popoarelor.

Cutume ale poporului român cu privire laritualurile de naºtere ºi de moartetransmise de substratul geto-dacic

Prof. Iuliana Cordie, Giurgiu

Pe teritoriul Ocnei Sibiului, la loculnumit ,,Triguri o terasã înaltã a pârâuluiVisa, situatã în apropierea vechilor mine desare (actuale lacuri) a fost identificatã ºiapoi cercetatã, prin sãpãturi sistematice(începând din 1977), cea mai întinsã aºezareneoliticã timpurie din þara noastrã. Încuprinsul ei, au fost atestate ºase nivelurisuccesive de locuire marcate prin bordeie ºilocuinþe de suprafaþã (I. Paul, 1989).

Aºezãri datând din aceeaºi epocã au fostdescoperite ºi cercetate, câþiva ani maidevreme, la Gura Baciului (jud. Cluj) ºiCârcea (jud. Dolj).

Coroborarea datelor de ordin tipologico-statistic ºi stratigrafic, rezultate dinsãpãturile întreprinse la Ocna Sibiului, ºiconfruntarea acestora cu datele oferite deliteratura de specialitate privitoare la întreagaarie de rãspândire a fenomenelor neoliticetimpurii din zona balcano-carpato-dunãreanã (I. Paul, 1989), au îngãduitformularea ipotezei potrivit cãreia, peteritoriul nord-dunãrean, acest ,,orizont cul-tural se profileazã ca o culturã distinctã, cuo evoluþie relativ îndelungatã. Ea a primitnumele convenþional de Precriº. În locuinþanr. 8 din aºezarea de la Ocna Sibiului au fost

decoperite mai multe reprezentãri plasticecaracteristice acestui orizont cultural, printrecare se remarcã ºi câteva ipostaze ale ,,zeiþeipasãre.

Un loc aparte în acest ,,panteon” alprimilor ,,agricultori” carpato-danubieni, îlocupã un inedit ,,ansamblu de cult, unicpânã în prezent, în aceastã parte a lumiistrãvechi.

Este vorba, în primul rând, de o figurãconicã, confecþionatã din piatrã (gresiemicacee), având baza de 2 cm., ºi înãlþimeade 4,5 cm. Figurina a fost gãsitã printreresturile locuinþei nr. 8, dezvelitã prin

Date noi privind folosirea ,,scrierii încivilizaþiile neolitice carpato-danubiene.

Mitograma de la Ocna SibiuluiProf. dr. Iuliu Paul, Alba Iulia

40


sãparea secþiunii a XII-a ºi a caseteloradiacente.

În preajmã, la cca. 30 cm. spre vest, aapãrut ºi o piesã de formã paralelipipedicã,cu o laturã (baza) deterioratã (ruptã), avândlungimea de 4 cm., h = 2cm. ºi lãþimea de2,5cm., care pare sã reprezinte suportul(piedestalul) pe care era aºezatã statueta.Poziþia stratigraficã, dimensiunile, precumºi alte elemente caracteristice justificãasocierea celor douã piese într-un,,ansamblu conceptual ºi, implicit,funcþional (Pl II-1;2).

Atât statueta, cât ºi piedestalul, poartãanumite semne, executate prin incizare-gravare care, dupã forma ºi modul elaboratîn care sunt dispuse, par sã reprezintesimboluri, ideograme, realizate într-o manierãliniarã. Potrivit contextului în care au fostgãsite, ele aparþin primilor ,,agricultori dinaria carpato-dunãreanã, adicã purtãtoriloraºa numitei Culturi Precriº, databilã înmileniul al VI-lea î.Chr. Ea s-a nãscut caurmare a simbiozei etno-culturale, dintrepurtãtorii unor strãvechi civilizaþii egeeo-microasiatice (Cultura Proto-Sesklo, înprimul rând) pãtrunºi în zona carpato-dunãreanã în mileniul al VI-lea î.Chr. ºivechile populaþii locale epipaleolitice.Aceastã simbiozã a dus pe plan spiritual laun sincretism magico-religios a cãruireprezentare tipicã este ,,ansamblul (idolcu piedestal) descoperit la Ocna Sibiului.

Singura analogie cunoscutã pânã înprezent o reprezintã statueta, dãltuitã sche-matic, tot în piatrã (calcit), descoperitã maidemult, în cunoscuta aºezare neoliticãtimpurie (mil. VII-VI î. Hr.) de la Çatal-Hüjük, din Anatolia. Descoperitorul(J.Mellaart, 1967) afirmã cã statueta arreprezenta un om cãlare pe un taur.

Alþi cercetãtori (O.Hokmann, 1968)cred cã este vorba de o pereche îmbrãþiºatã.Comparând cele douã reprezentãri, optãmpentru cea de a doua interpretare. Aceasta,cu atât mai mult cu cât statueta de la OcnaSibiului deºi asemãnãtoare ca formã ºitrãsãturi generale cu cea din Anatolia seindividualizeazã de aceasta din urmã atâtprintr-o expresie esenþializatã, de unschematism accentuat, cât ºi prin faptul cãsimbolul principal (perechea îmbrãþiºatã)reprezentat, plastic, printr-o combinaþie deornamente în relief, adâncite ori gravate, estecompletat (,,explicitat, s-ar putea spunprintr-un ,,sistem de semne, dispuse peregistre, ceea ce lasã sã se întrevadã ostructurã intenþionatã care-i dã caracterulunei (adevãrate) inscripþii (Pl I-2a). Deremarcat este faptul cã, cel puþin unele dintreaceste semne (ideograme) aflate în îmbinãri,,sintactice variate ºi, se pare,complementare ºi pe piedestalul figurnei (PlI-2) par sã derive din vechile semne ºisimboluri cu rost, la rândul lorcomplementar, cunoscute atât în ariapaleoliticã rupestrã, cât ºi în cea aplicatã(incizatã, zgâriatã), pe oase, ce se pãstreazã,

inclusiv pe teritoriul þãrii noastre, pânã înzorii epocii neolitice. Printre acestea, pot fidesluºite îndeosebi pe statuetã semnemasculine ºi feminine, precum ºi cupluri desemne, dispuse pe douã registre clar delimi-tate. Registrul superior este dominat desemne masculine, care întregesc(completeazã) personajul reprezentat, sche-matic, ca un bãrbat cu barbã, precum ºi,probabil, atributele acestuia. Edificatoare înacest sens par a fi cele douã semne (soarele,sau un alt astru, ºi luna), plasate în parteastângã a figurinei. Registrul inferior estedominat de semnul feminin rombul plasatîn poziþia centralã, dãltuit într-un relief nuprea înalt, într-o manierã similarã cu capulºi barba, puternic stilizatã, ale personajuluimasculin din registrul superior. Semnulfeminin este asociat cu o seamã de cupluride semne, executate într-o manierãasemãnãtoare celor din registrul superior.

Privite în ansamblul, aceste grupuri desemne includ prin asocierea unor simbolurichtoniene ºi urano-solare un simbolismcomplex de structurã antropocosmicã.

Având în vedere cele de mai sus, precumºi faptul cã în credinþele unora dintrecultivatorii primitivi, în care atât origineacerealelor, cât ºi ,,mitul creaþiei (creareaLumii) este adesea pusã în relaþie cu ohierogamie (cãsãtorie) între Zeul Cerului ºiMama Pãmânt, sau cu o dramã miticãimplicând împreunarea sexualã, moartea ºireînvierea (,,misterul vegetaþiei), suntem,credem, îndreptãþiþi sã emitem ipotezapotrivit cãreia ,,ansamblul de la OcnaSibiului este prima încercare cunoscutãpânã acum în Europa de redare prinmijloace plastice ºi grafice totodatã a,,mitului creaþiei. Cu alte cuvinte, avem dea face cu o ,,mitogramã, a cãrui rost era, separe, acela de a consemna (fixa), a conservaºi a transmite acest gen de cunoºtinþe deordin spiritual ºi, poate, totodatã, de a

provoca privitorului din epocã rememorarea ºi, probabil, exprimarea oralãa mitului în întregul sãu, ca ºi excitareapracticilor rituale asociate.

Semnificaþia cultural-istoricã a acesteidescoperiri este deosebitã, întrucât eadovedeºte cã cele mai vechi populaþiineolitice, cunoscute, pânã acum, în zonacarpato-dunãreanã, au reuºit sã creezestructuri socio-economice ºi fenomene desuprastructurã elevate, cãrora nu le-a foststrãinã folosirea unui ,,sistem de scriere,nealfabetic, de caracter liniar, bazat pe vechitradiþii locale, simboliste. Aceasta dateazã,deci, cu mult înaintea sistemelor de scrierecu care au fost asociate ºi bine-cunoscutele,de acum, tãbliþe de la Tãrtãria. Precum seºtie, acestea din urmã au fost socotite despecialiºti fie ,,importuri, fie imitaþii localedupã tãbliþele mesopotamiene, atribuite aºa-numitei perioade ,,proto-literate a culturiisumeriene, respectiv secvenþei cultural-cronologice Djemdet Nasr III b, a cãrui datarea fost stabilitã, pe baza cronologiei scurte(Mesopotamiene), pe la 3.000 î. Chr.

Diferenþele cronologice ºi tipologico-stilistice dintre descoperirile de acest gen,incluzând ºi tipuri de ,,sisteme graficediferite, ilustreazã faptul cã, în pofida unorrãdãcini originare, parþial comune, avem dea face cu valori spirituale create în zone, ariiculturale ºi condiþii social-istorice specifice.

Descoperiri de felul celor prezentatesuccint, mai sus, contribuie la relevarea unoradintre elementele constructive alecomplexului proces istoric care a dus, sprepildã, la închegarea aºa-numitei ,,entitãþiculturale europene din mileniile VII-VI î.Chr. În acest cadru, teritoriul românesc aconstituit, potrivit noilor descoperiri printre care se numãrã ºi cele de la OcnaSibiului un adevãrat ,,epicentru, o ,,placãturnantã a spaþiului istoric european.

41


Cercetarea istoricã, arheologicã,lingvisticã, etnograficã etc. din România adescoperit pânã în prezent o multitudine dedovezi scrise ºi verbale din care se poatededuce cã limba românã poate fi încadratãîntre limbile cele mai vechi din lume.

Din pãcate, majoritatea acestor mãrturiidescoperite nu sunt unitare, cãci le lipseºteun factor comun, care sã închege toate acesteelemente rãzleþe.

Lucrarea de faþã rezolvã ºi rãspundepozitiv acestor probleme pe baza Teorieicodãrii limbii române / T.C.L.R., teorie nouãpe plan mondial, în care informaþia semanticãapare la nivel de fonem, unitate analogicã pecare am denumit-o SEM ºi prin care întregulcuvânt decodat devine o sumã de SEM-urisau este un Mesaj codat.

Din antichitate se ºtie cã în Greciaanticã au existat douã ºcoli filozofice, una alui Pitagora ºi alta a lui Aristotel, ce cãutausã demonstreze o legãturã semanticã întresemnificaþie ºi semnificant. De atunci ºi pânãîn prezent învãþãtura lui Aristotel ºi Platona stabilit ºi a impus cã nu existã nici o legãturãîntre semn ºi semnificaþia cuvântului.

Ei bine, de curând, autorul acestei lucrãria descoperit cã, acest lucru este posibil a fidemonstrat pe baza unor asignãri fonemicecu care încep cuvintele din vocabularul limbiidaco-valaho române ºi care decodare a fostverificatã la nivel de fonem, dupã care s-a

Mesajul arhaic verbal ºi scris la daco-valaho-români

Luca Manta, Bucureºti

aplicat chiar ºi în interiorul cuvintelor. Iatãîn acest sens câteva mici exemple de cuvinteasignate: foc-fum, greu-gol, lung-lat, mare-mic, dor-durere; la fel ne apar codatecuvintele vârtej, vuiet, vijelie, vânt, viscol,viforniþã, val, viiturã, vîltoare, vipie, vãpaie,vâlvãtaie, vulcan etc... cuvinte ce exprimã oserie de fenomene naturale, ce reprezintã ovariaþie de vitezã ºi care au ca factor comunalgoritmul fonemului ,,V” = variat-violent;iatã o serie de cuvinte sinonime asignate:tije, lujan, lujer, turjan, tujilean ca ºi rejeton/ drageon (fr).

Iatã de pildã cum aratã o decodaresemanticã pe bazã de algoritmi:

S= Sumã ( + ) / Scos ( - ) din sumã; Salt/ stã,... în serie;

O= Ocol (+ / -) / Oval – orbital; Organizat/ Oprit (Ø);

A= Apariþie; Activitate / Acumulare ( +/ -);

R= Rotaþie (+ / -) Rupe; Rãspândire(+ ) Revenire (-);

E= Efect energetic; Existã, Egal, Iese;

V = Variat (formã, miºcare etc.); Vio-lent;

Î = Întrepãtrundere sens cãtre inte-rior;

R = Rotaþie ( + / - ) – Rupe; Rãspândire( + ) Revenire ( - );

T = Translaþie / Torsiune / titirez (spin+ ); Transformare Sunet;

E = Efect energetic; Existã, Egal, Iese;J = Jumãtate cu josu-n sus / Ajunge jos;

Teoria codãrii limbii române a fostelaboratã pe bazã de analizã statisticã ºi astabilit câte un algoritm semantic pentrufiecare sunet/fonem aferent literelor de laA-Z din actualul alfabet al limbii române ºicare algoritmi sintetizaþi au forma unui tabel,de unde pot fi folosiþi la analiza ºi decodareafonemicã a limbii daco-valaho-române.

Lucrarea de faþã este vastã ºi cuprindeîn prezent peste 40 pagini, unde apar înscriseo serie de demonstraþii fonemice, legisemantice, cât ºi peste 10 aplicaþii, toateînsoþite de 23 de planºe color per fonem dela A Z.

Teoria lansatã la Simpozionul de laVãlenii de Munte în anul 1986, a fost tipãritãîn revista ,,Renaºterea Daciei nr.1/1992 ºieste în prezent înscrisã ca paginã în Internet.

Cu ajutorul T.C.L.R. se pot facecercetãri pluridisciplinare în limba daco-valaho-românã, de unde se pot desprindenoi aspecte istorice, arheologice, filozoficeetc.

•

Evoluþia simbolisticii arborelui sacru pecostumul popular din Comãna, judeþul

BraºovLucian Comºa, student, Braºov

În lucrarea de faþã am încercat sã urmãrim evoluþia simboluluiarboricol din mai multe perspective.

Am ales subzona etnograficã ºi culturalã Comãna, deoarececondenseazã o bogatã încãrcãturã simbolisticã ºi culturalã, fiind locde confluenþã a Þãrii Oltului cu Þara Fãgãraºului ºi cu Târnavele.

Se urmãreºte evoluþia istorico-ideaticã a totemului arboricol,prima scarã evolutivã fiind triciclul arbore cosmic, arbore ceresc ºiarbore al vieþii. Ideile sunt exemplificate prin simboluri palpabile,prezente pe costumul popular, prin fotografii ºi versuri populare.

O a doua linie evolutivã o reprezintã dezvoltarea simbolisticii

arborelui sacru pe baza conceptului bine-rãu prin încolþirea dinsãmânþa primordialã, evoluþia ºi încolþirea a douã seminþe gemenepânã la despãrþirea definitivã în cele douã principii.

Cea de a treia scarã urmãreºte evoluþia de la simbolul primar lastilizare.

În concluzie, am ajuns a sugera o posibilã explicaþie a originiiliterei X prin prisma evoluþiei ideatice a simbolului arboricol.

42


În apropierea cetãþilor dacice, dar în spe-cial în zona capitalei, s-au gãsit grandioaselucrãri de fortificaþii, unitare în concepþia deamplasare în teren, dar cu elemente construc-tive diferenþiate, ingenios adaptate locului.

Cetãþile dacice cercetate pânã acum suntcele mai însemnate construcþii din afaraImperiului roman comparabile cu cele alecivilizaþiei imperiale. Aceste cetãþi se distingprin:

-ample lucrãri de terasare antropogeneconsolidate specific chiar ºi prin plantãri dearbori, umpluturile de terasã ajungând la sutede metri cubi; dupã realizare, aceste teraseerau amenajate prin lucrãri de infrastructurãîn cinci straturi succesive;

-lucrãri de circumvoluþie, de încercuire,pentru a face mult mai dificil accesul înapropierea zidurilor cetãþii;

-subîmpãrþirea cetãþilor în curþiinterioare asimetrice, cu posibilitãþi deorientare foarte grele pentru potenþialiiinamici care pãtrundeau aici;

-în imediata apropiere a intrãrilor eraamplasat un zid care determina împãrþireacelor intraþi la atac în douã pãrþi, conduºi sprecele douã capete ale acestui zid sau favorizaatacul din spate în cazul în care toþi cei intraþise îndreptau spre acelaºi capãt al zidului;

-abundenta în material de construcþie dinfier ;

-construcþii ºi amenajãri subterane pentruapã ºi peºteri spaþioase sau mai modeste,amenajate cu mai multe ieºiri;

-blocurile de piatrã au o prelucrare aparte:au suprafeþele laterale uºor înclinate pentru amãri aderenþa între blocuri ºi a creºte rezistenþazidurilor;

-prin realizarea zidului dacic din douãstraturi de blocuri din piatrã, umplutura seconstituie în punte termicã; se poate sã se fiprodus ºi fenomene de piezoelectricitate careînlãturau umiditatea din zid prin efectul deelectropompã capilarã;

-pentru a se preveni alunecãrile de teren,s-au amplasat în ziduri barbacane cu filtruinvers, considerate o invenþie a secolului XX;

-un sistem eficient de jgheaburi carecolectau apa precipitaþiilor de pe ziduri ºi dinspaþiile interioare ale construcþiilor expuseprecipitaþiilor;

-spaþiile interioare au avut dimensiunicare dovedesc cã au fost realizate ca incinterezonante;

-mortarul utilizat la cisterna de apã esteseptizant.

•

CETÃÞILE DACICE: COSTEªTI,BLIDARU ºi SARMISEGETUZA.

Materiale ºi tehnici de construcþiiLucreþia Eugenia Brezeanu, cercetãtor ºtiinþific

Urme pelasge în limba poporului catalanProf. Cãtãlina Lupu, prof. Joan Maria y Moya,

prof. Ani Virgil, Barcelona, Spania

Pentru o mai mare claritate a cercetãrilorfãcute, lucrarea de faþã porneºte de la teorialui Nicolae Densuºianu conform cãreia încele mai vechi timpuri ale migraþiei triburilorpastorale pelasge, limba acestui popor erarãspânditã pe o suprafaþã vastã a pamântuluiºi anume: Asia de Apus, Europa ºi Africade Nord.

Aceastã ipotezã ne duce cu gândul latradiþiile religioase ale evreilor, dupã care,pânã la întemeierea Babilonului, a existat osingurã limbã utilizatã peste întregpãmântul, ºi la episodul biblic al amestecãriigraiurilor.

Extensiunea enormã a populaþieipastorale pelasge ºi amestecul ei cu elementeale popoarelor de altã rasã au avut dreptconsecinþã formarea mai multor dialectepelasge.

Fiind convinºi de aceastã teorie, nu nise va mai pãrea deloc surprinzãtor sãdescoperim elemente extraordinar deasemãnãtoare în limbile ºi tradiþiile

popoarelor de aºa zisã gintã latinã ºi nunumai.

Acest studiu analizeazã ºi încearcã sãpunã în luminã evidenta înrudire a douãpopoare, ºi anume: poporul roman ºi celcatalan. În acest sens vom exemplifica cudovezi concrete, culese în principal dinlimba catalanã (care nu este un dialectspaniol, aºa cum încã se mai învãþa în anul1998 în universitãþile din Bucureºti, ci o limbãde sine stãtãtoare). S-au gãsit aproximativ2.000 de cuvinte identice în ambele limbiplus cele asemãnãtoare din punct de vederefonetic sau chiar morfologic. De asemenea,vor apãrea exemple aduse din arhitecturã(este vorba de arhitectura romanicã abisericilor din sec. X-XII, foarteasemãnãtoare cu bisericile noastre în stilbizantin) ºi din pictura iconoclastã.

43


Unul dintre aceºti erudiþi a fost CATOCEL BÃTRÂN / CATO MAIOR (234 149 î.e.n.), consul ºi chestor renumit. Neeste cunoscut mai ales prin tratatul sãu Deagricultura, în care el nareazã ºi despreproprietãþile tãmãduitoare ale fiecãrei planteîn parte.

Dupã cunoºtinþele noastre, el este celdintâi care, în lucrarea consideratã pierdutãOrigines, subliniazã cã alfabetul getic a fostpus la punct sau înainte de Potop sau imediatdupã acesta, pe baza faptului cã o stâncãuriaºã pe care fusese încrustat nu putea sãajungã în Belgia sau în Suedia decât adusã deun val sau de un gheþar. Cato Maior a vãzutcu proprii sãi ochi ºi a cercetat aceastã rocãuriaºã, mai înainte de a concluziona, precummai apoi erudiþii nordici din Evul Mediu. Pebaza ºi a altor documente de care Cato adispus ºi de care noi astãzi nu mai dispunem,a conchis cã Geþii aveau o scriere cu multînainte de întemeierea Romei, întrucât eiproslãveau faptele de vitejie ale eroilor lorîn ode scrise ºi acompaniaþi la fluier, ceea cela Romani s-a întâmplat mult mai târziu.ªi cum Roma (aflãm ºi de la TITUS LIVIUS,Ab urbe condita) a fost întemeiatã în anul753 î.e.n., aceasta înseamnã cã, cel târziu însecolul al VIII-lea î.e.n., strãmoºii noºtri (darºi ai multor alte popoare europene ºi asiatice)aveau o scriere. Arheologia susþine aceastãtezã mai ales prin faimoasele Tãbliþe de laTãrtãria, cercetate ºi de arheologi strãini,printre care Maria Gimbutas, HaralHarmann ºi A. G. Kifiºin. Dar cel maivrednic de crezare este eruditul poet romanºi primul poet geto-dac, PUBLIUSOVIDIUS NASO, care timp de aproape undeceniu a trãit pe vechiul teritoriu al patrieinoastre, printre Geþi, Sarmaþi º.a., le-a învãþatlimba, a scris o carte întreagã de poeme dincare nouã ne-a parvenit unul singur, pãstratîn rezumat în Pontica IV, 13, 23-32, Laudesde Caesare (Elogiul lui Caesar). Acasã la el,în Tomis, unde a zãbovit cel mai mult celpuþin ºase ani aveau loc serate literare încadrul cãrora ºi localnicii, ºi Ovidiu îºisupuneau criticii propriile producþiuni. Înuna din ele sulmonezul a recitat cu succespoemul în discuþie.

De altfel, punând alãturi toate alfabeteleantice fenician, ebraic, cadmean, elin, latinrustic, getic primitiv, conchidem, fãrã urmãde tãgadã, cã cel mai vechi alfabet a fost celgetic din care s-au inspirat toate celelalte(inclusiv cel inventat de Wulfila, în care atranscris, nu tradus, cum eronat se afirmã,

Biblia numitã Codex Argenteus), confirmândastfel afirmaþiile lui Cato Maior, ºi pe alecelorlalþi erudiþi, Bonaventura VulcaniusBrugensis, Joannes ºi Olaus Magnus Gothusºi Saxo Grammaticus (sec. XII), care audispus de mult mai multe fragmente dintratatul Origines decât am dispus noi.

Cã lucrurile au stat astfel ne-o confirmãºi ETRUSCII, populaþie cu o strãlucitãcivilizaþie ºi care în secolul al XV-lea î.e.n.erau deja bine organizaþi în 12 republici,aveau legi scrise din care s-au inspirat ºiDecemvirii în Lex Duodecim tabularum =Legea celor 12 Table (cod roman pus la punctîn anul 540 î.e.n.). Din legile etrusce s-ainspirat ºi Diceneu în Legile Bilagine, adicãValahice, în vigoare în Þara Fãgãraºului ºiHaþegului sub numele de Lex antiquaValachorum pânã în Evul Mediu târziu.Faliscii din Etruria nu sunt altceva decâtVlahii (precum Falii de Vest Vestgeþii ºiFalii de Est Ostgeþii, cãci aºa apar ei numiþiîn cele mai vechi documente, cf. JoannesMagnus, C. I, cap. 23, ºi nu Ostrogoþi ºiVestrogoþi, cum îi numeau autorii latini).Etruscii au fost numiþi tuisci ºi astfelETRURIA a devenit TOSCANA cucapitala la Florenþa, sediul Renaºterii dinsecolul al XV-lea sub familia De Medici.Epoca de înflorire a etruscilor a fost anul474 î.e.n., când au fost supuºi de gladiatoriiromani. Etruscii care au fost vestiþi nãieri caºi Geþii / Sciþii, mari constructori de temple,sculptori ºi pictori (personal, înclin sã credcã ºi Monumentul de la Adamclisi este op-era lor), erau originari cam de pe teritoriul

actualei Basarabii, Bucovinei ºi Moldovei(sau inclusiv de pe aceste teritorii), deoarecedialectul vorbit pânã azi în Toscana estefoarte asemãnãtor cu cel al moldovenilor.Asemãnãri dialectale gãsim ºi în Sicilia ºiapoi regiunea muntoasã din centrul Italiei,Abruzzi ne trimite direct la Abrud, râu,munte ºi oraº în Munþii Apuseni.

Cum limba este, în cele din urmã,definitorie pentru un popor, o naþie, chiarmai înainte de graniþe (vezi ºi enclavele devalahi rãspândite în toatã lumea, pe unde seîntinsese Imperiul Pelasgic ºi cel geto-dac),este firesc sã ne sprijinim ºi pe scriitori alecãror mãrturii pot fi la fel de preþioase caacelea ale istoricilor. Este ºi cazul celui maide seamã comediograf roman TITUSMACCIUS PLAUTUS (250-184 î.e.n.),câteva decenii contemporan ºi cu Cato, careºi-a ales personajele unora din comediile saledintre cei mai vechi ºi mai autentici locuitoriai Italiei, Daci ºi Geþi, ºi astfel le pune îngurã idiomul pe care ei îl vorbeau acasã ºi nulatina literarã, epuratã de getisme ºi dacismeprin îndreptare ortografice ºi ortoepice detipul Appendix Probi. Un alt comediografeste PUBLIUS TERENTIUS AFER (194 159 î.e.n), a cãrui comedie Hecyra =Soacra, spre exemplu, cu personajele Davosºi Geta, conþine, i.a., ºi o replicã celebrã încare se dezvãluie un adevãr istoric denetãgãduit ºi anume cã romanii nu eraulocuitorii autentici ai Romei, ci niºte intruºi,Geþii ºi Dacii fiind acolo dintotdeauna la eiacasã.

SAVANÞI ªI COMEDIOGRAFI ROMANIDESPRE SCRIEREA LA GETO-DACI

Maria Criºan

44


Alãturi de sãrbãtorile creºtine ortodoxe, calendarul popular al românilormenþioneazã o serie de obiceiuri care suntmoºtenite de la strãmoºii noºtri geto-daci.l Astfel, se spune cã Ziua ªarpelui este

sãrbãtoritã în Ziua celor 40 de mucenici; înaceastã zi, ºarpele iese din pãmânt ºi nutrebuie sã fie omorât, iar femeile strângburuieni de leac sau iarbã vrãjitã. Cineomoarã un ºarpe în acea zi, e bine sã-i punãîn gurã un cãþel de usturoi ºi sã-l îngroapesub pragul uºii.l Alaiul lui Dragobete, zeul iubirii ºi al

perechilor, se sãrbãtoreºte în Vlaºca, în ziuade 24 martie, ºi se leagã de echinocþiul deprimãvarã.l Lazãrul este un colind, înainte de

Paºti, care avizeazã pe oieri sã nu scoatãoile la pãºunat înainte de Sfântul Gheorghe,când natura este înverzitã; tot atunci oieriicare practicã transuhmanþa se pornesc cu

Obiceiuri calendaristice de peste an aleromânilor, moºtenite de la daci

Prof. Marin Rãdanturmele dinspre câmpie spre munte.l Amuþitul cucului - denumirea popularã

a solstiþiului de varã, sinonimã cu Sânzieneleºi Drãgaica.l Jocul ritual al Cãluºarilor este amintit

de textele antice ºi se presupune cã a fostpracticat încã din anul 400 î.e.n. de geþii ºitracii de la Dunãre.l De 14 septembrie, Ziua Crucii,

ºarpele intrã în pamânt ºi se întoarce laechinocþiul de primãvarã.l De ziua Sfântului Apostol Andrei,

care a creºtinat pe daco-geþi, gospodariiobiºnuiesc sã punã grâu pe farfurie, pe care-l stropesc cu apã pânã încolþeºte. Farfuriacu grâul, astfel rãsãrit, este purtatã decolindãtorii ,,pluguºorului mare ºi faceparte din piesele de ceremonie ale acestuicolind când se spune cã ,,a venit mai an,bãdica Troian ºi nu ,,bãdica Traian,deoarece incantaþia nu are de a face cu numele

împãratului roman ci cu cuvântul troian (dezãpadã) care protejeazã culturile de cerealesemãnate toamna.l Alaiurile organizate din Ajunul

Crãciunului pânã la Boboteazã pentruColindul Caprei, al Brezaei, se referã laocrotirea animalelor de boli ºi înmulþireaacestora în gospodãriile þãranilor. Jocul capreieste întâlnit pe una din tãbliþele de la Tãrtãria,deci încã din neolitic.l În seara de Boboteazã, gospodarul

merge în târlã cu ochii închiºi. Dacã prindeo oaie albã va avea un an bun, dacã va prindeo oaie neagrã, anul va fi rãu pentru el ºifamilia sa.

Toate aceste obiceiuri, pãstrate printransmiterea prin viu grai sau consemnatede istoricii antici, demonstreazã importanþasubstratului geto-dac în viaþa spiritualã aromânilor.

Contribuþii româneºti la descifrareaistoriei universale

Lect. univ. dr. Marina Vraciu, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza Iaºi

În septembrie 1974, în cadrul,,Congresului Internaþional de Studii Sud-Est Europene, o membrã a delegaþieiromâne, Viorica Enãchiuc, a prezentatlucrarea Mesage din epoca bronzului, care astârnit printre participanþii la congresinteresul ºi emoþia primelor descoperiri. Înlegãturã cu acest fapt, un document alComisiei de antropologie ºi etnologie aAcademiei Socialiste România, semnat decãtre academicianul ªtefan Milcu, preºedinteal comisiei, precizeazã faptul cã profesoaraViorica Enãchiuc-Mihai ,,a obþinut rezultateimportante în identificarea ºi descifrareascrierii din epoca bronzului, pe vase ºipereþii peºterii Pescari aflate în sud-vestulRomâniei, descifrarea unor inscripþii Lin-ear A, descoperite în Creta ºi Anatolia, ºiale culturii Harappa din valea Indusului rezultate [...] considerate de savanþi româniºi strãini, ca primele soluþii obþinute în lume.Cercetãrile prof. Viorica Enãchiuc impunprioritatea României la rezolvarea unorprobleme de istorie universalã de o deosebitã

importanþã pe plan internaþional ºinaþional.”

Profesorul universitar dr. Ariton Vraciu,în iunie 1975, referindu-se la lucrareaprofesoarei Viorica Enãchiuc Scrierea dinComplexul cultural uto-Brdo-Gârla Mareºi legãturile ei cu scrierile Linear A ºiCultura Harappa, în referatul conceputpentru omologarea cercetãrii precizeazãurmãtoarele:

,,Lucrarea ne introduce într-o lume demister sau enigmaticã (în aparenþã),controlatã de raþiune ºi interpretatã curafinament, þinând seama de metodologiacomplexã ºi de rezultatele studieriimultidisciplinare a unei etape din preistoriapopulaþiilor indo-europene din valeaIndusului, Asia Micã, Grecia ºi þara noastrã.Este o încercare unicã în felul ei, dar care afost posibilã pe fondul unor remarcabiledescoperiri realizate de oamenii de ºtiinþãîn ultimii 60 de ani. Descoprirea de faþãeste, deci, una epocalã ºi relevã meriteextraordinare, talent, pasiune ºi multã, foarte

multã trudã. Ideea fundamentalã a lucrãriide faþã de o mare valoare ºtiinþificã(lingvisticã, arheologicã, etnologicã ºi cul-tural istoricã) - este aceea cã inciziileexistente pe vase sau pe obiecte de ceramicãdin complexul cultural uto-Brdo-GârlaMare, atestat între anii 1600-1150 î.e.n., înepoca mijlocie a bronzului, pe ambele maluriale Dunãrii, pe un teritoriu situat în sud-vestul României (Banat ºi sud-vestulOlteniei), nord-estul Iugoslaviei ºi nord-vestul Bulgariei, considerate de toþicercetãtorii anteriori drept ornamentaþie,decor, alcãtuiesc, în realitate, o scrieresilabicã, însoþitã uneori de ideograme, înbustrofedon, constituind inscripþii redactateîntr-o altã limbã indo-europeanã, înruditãîndeaproape cu hitita. Mai mult decât atât.Aceastã scriere datând din epoca mijlocie abronzului reprezintã o etapã arhaicã aLinearului A ºi (element surprizã) esteînruditã cu scrierea culturii Harappa dinvalea Indusului”.

“Concluziile ºi descifrãrile propuse de

45


finlandezii A. Parpola, S. Koskenniemi, S.Parpola ºi P. Aalto, dupã care scriereaculturii Harappa, datatã de ei între 2500 ºi2000 î.e.n., ar fi apãrut pe la 3000 î.e.n. subinfluenþa scrierii pictografice sumeriene ºicã limba în care au fost redactate texteleinscripþiilor ar fi un grai dravidian, ale cãruielemente se pãstreazã în limba tamilã, nu sejustificã, dupã Viorica Enãchiuc, absolut prinnimic.

În primul rând autoarea demonstreazãcã arheologia ºi antropologia nu pot susþineoriginea dravidianã a culturii Harappa. Maideparte, autoarea dovedeºte cã civilizaþia

de pe Valea Indusului este originarã din sud-vestul Anatoliei, unde elementeleantropologice, arhitectonice, arheologice ºianumite semne pictografice ce se întâlnescpe vasele descoperite la Hacilar ºi pot fipuse în legãturã cu existenþa unei scrieripictografice-ideografice, pot confirmaipoteza existenþei înrudirii între culturaHarappa, hititã ºi luwianã.”

Studiul asupra scrierii din cultura GârlaMare i-a permis cercetãtoarei VioricaEnãchiuc sã identifice scrierea de pe piatrade la Corbi, care demonstreazã evoluþiascrierii din epoca bronzului la geto-daci, ºi

sã ofere descifrarea ei alãturi de alte douãinscripþii de la Radovanu ºi Drobeta-TurnuSeverin care demonstreazã folosirea scrieriigeto-dacice pânã în secolul al III-lea e.n.Acest fapt a fost autentificat de lucrãrile,,Congresului Internaþional de Tracologiede la Viena, din 2-6 iunie 1980, cândprofesorii universitari doctori CiceroniPoghirc ºi Gheorghe Aldea, alãturi deconcluziile lucrãrilor Vioricãi Mihai ºi aleprof.univ.dr. Ariton Vraciu, au demonstratvalabilitatea cercetãrii profesoarei VioricaEnãchiuc.

Cum a dispãrut scrierea dacilorDr. Mihai Zamfir

În decursul timpului mulþi români, chiarintelectuali (uzând în mod generos de mareaelasticitate de utilizare a acestui termen),dorind sã parã docþi, imparþiali, dar mai alesîndreptãþiþi în a judeca istoria românilor, auadmis cu generozitate faptul cã noi,românii, ar trebui sã fim ceva mai reþinuþiatunci când vorbim despre istoria noastrã.

Aceastã atitudine trebuia sã fie urmarealogicã a faptului cã noi, românii nu am avuto scriere proprie ºi odatã cu aceastã situaþienici o istorie proprie scrisã care sã acoperetot timpul fiinþãrii noastre istorice.

Apariþia sau dispariþia unei limbiconstituie un fenomen de o mare importanþã.Uneori, din perspectiva evoluþiei istorice,lucrurile par destul de uºor de înþeles. Astfel,acum, în epoca modernã, noi recunoaºtemcu uºurinþã faptul cã limba latinã a fost ºirãmâne un fenomen de importanþãeuropeanã, în timp ce limba greacã sedovedeºte unul de importanþã localã. Nuîntotdeauna lucrurile pot fi evidenþiate ºiuºor de înþeles ºi reconstituit. Practic aceleaºiconsiderente (menþinând proporþiile) pot fiaplicate ºi scrierilor care uneori dubleazã

existenþa unor limbi.Un asemenea caz este ºi cel al limbii ºi

scrierii dacilor. În lucrarea de faþã se încearcãpunerea în luminã din perspectiva unei logicielementare a fenomenului dispariþiei scrieriidacilor.

Sunt enumerate o serie de situaþii care artrebui sã facã obiectul unui studiu serios.Este, desigur, greu într-un moment în carechiar în faþa dovezii materiale absolute aexistenþei acestei scrieri, existã aºa numiþispecialiºti care afirmã cã dacii nu au avutscriere.

Lucrarea Biblia goticã. Studiu lingvisticromân-got. Dicþionar etimologic-polisemantic de Paul Gãleºanu (29 februarie1912 23 februarie 2001), scos la Editurapentru Literaturã Naþionalã, 2002, 718pagini, în alcãtuirea ºi cu prefaþa lui MirceaColoºenco, cuprinde în prima parte, ointroducere în studiul lingvistic român-got,iar în a doua, un dicþionar etimologic-poilsemantic de tip special, indici de cuvinte/termeni, bibliografie.

Este o lucrare complexã, rodul a câtorvadecenii de osârdie ºtiinþificã depusã de autor(doctor în limbi clasice Bucureºti, 1940;traducãtor atestat pentru elinã, latinã,francezã, germanã, italianã, spaniolã ºicunoscãtor al limbilor gotã, danezã,

Biblia goticã a lui Ulfila. Dicþionaruletimologic-polisemantic de limbi clasice

de Paul GãleºanuMircea Coloºenco, Bucureºti

norvegianã, suedezã, portughezã), înstudierea interdisciplinarã a filosofieiculturii ºi a textului Bibliei gotice datoratãepiscopului Ulfila, datând ca traducere dinanii 350-352 d. Chr., pãstratã în copii târzii(sec. V-VI).

Lucrarea este un pionierat în cultura ºiîn ºtiinþa româneascã, lansând provocarea:textul traducerii ulfiliene a Noului Testamentconstituie o dovadã a existenþei unei limbiproprii autohtonilor daco-români.

Dicþionarul este structurat alfabeticromân-poliglot (peste 120 de limbi ºidialecte), cuvintele-vedetã fiind celeromâneºti ºi gotice. Cuvintele -articol defi-nite româneºti (cca. 380) sunt dispuse încuiburi de înrudiri etimologice ºi semantice

la care sunt atrase în analizã alte cuvinteromâneºti (cca. 490) ºi, în contra partidã,peste 800 de termeni gotici, dintr-un totalde mai bine de 14.500 de cuvinte din limbi/dialecte indo-europene vechi ºi moderne,pentru a fi identificate motivaþiile interne ºiexterne ale prezenþei lor în limba românã ºigotã.

Astfel, autorul demonstreazã cã NoulTestament, în traducerea lui Ulfila, reprezintãnu numai pentru limbile germanice un monu-ment de culturã, ci ºi pentru români, hotarlingvistic între vechii ºi noii macro-dacici.

46


Rezistenþa dacilor sub ocupaþie romanãîn sec. II-IV d.Hr.

Prof. Neta Matache, Bucureºti

Tari ca ºi copacul care s-a luptat cufurtunile sunt cuvintele lui Seneca pentrua-i caracteriza pe strãmoºii noºtri daci.

Cucerirea unei pãrþi a Daciei de cãtreromani nu a însemnat dispariþia acestuipopor cu rãdãcini strãvechi în spaþiulstrãbãtut de Carpaþi ºi Dunãre ºi mãrginitde Marea Neagrã.

Dorinþa de a fi liberi a rãmas la fel deputernicã ºi dupã înfrangerea dramaticã dinanul 106, în aceastã dorinþã aflându-se înbunã parte secretul dãinuirii noastre timpde atâtea mii de ani.

O paginã impresionantã a rezistenþeiîmpotriva Imperiului Roman a fost înscrisãde triburile carpilor. Locuind la est de Carpaþi,

ei au devenit la sfârºitul sec. al II-lea ºi însec. al III-lea cei mai puternici dintre daciiliberi ºi cei mai aprigi oponenþi ai ImperiuluiRoman, la Dunãrea de Jos.

Studiul de faþã se va opri asuprainformaþiilor cuprinse în scrierile antice(operele unor istorici, poeþi, inscripþii),despre atacurile repetate ale acestor triburialiate de multe ori ºi cu alte neamuri, înprimul rând cu goþii, împotriva imperiului.Dar îndârjirea în a rezista ºi a doborî peînvingãtorii efemeri ai lui Decebal s-amanifestat ºi într-un alt mod. În aproape 30de ani, între anii 293 ºi 324, o adevaratãdinastie dacicã a ajuns la cârma ImperiuluiRoman. Începutul a aparþinut lui Caius

Galerius Valerius Maximus, el fiind urmatde alþi comandanþi de oºti de origine dacicã,Maximian Daia ºi Liciniu. Ajunºi sã poartepurpura imperialã prin voinþa legiunilor,aceºti daci au fost oponenþi neîmpãcaþi aiaristocraþiei romane ºi ai ideii de imperiuroman. Au fost primii barbari care aucucerit puterea, nu pentru a servi intereselestatului roman, ci pentru a întemeia peruinele acestuia un alt imperiu, unul dacic.

Studiul se va opri asupra principaleloraspecte ale acestui fenomen, punând înevidenþã modalitãþile diferite care au pututsã contribuie la rezistenþa ºi supravieþuireaunui popor ºi a idealurilor sale.

Adevãrul asupra originii, firii ºi destinuluineamului românesc trebuie cãutat în Munþi

Petre Popescu GoganTextul comunicãrii cautã sã atragã atenþia

asupra rolului ºi locului munþilor neocupaþiºi necãlcaþi de Imperiu cãldãrile dreptcuib de vulturi depresiunile fãcuteanume pentru a þine ºi proteja dacii lipiþide munþi.

Harta pe care o avem în faþã (Harta I)aratã cã Imperiul Roman a stãpânit 165 deani douã treimi din Carpaþii Meridionali ºidouã treimi din Apuseni. Carpaþii Pãduroºiºi Carpaþii Orientali, Carpaþii de Curburãau continuat sã fie ai Daciei libere de romaniºi ai Transdanuviei, adicã ai tracilor nord-dunãreni, ai Geþilor (Muntenia ºi Moldovade azi, spaþiu atunci controlat de MoesiaInferior, provincie romanã).

Harta depresiunilor de pe înãlþimileCarpaþilor (Harta III) ne indicã loculcomunitãþilor refugiate din Calearãutãþilor. Sângeroasa invazie ºi mainemiloasa spoliere a bogãþiilor Regatului luiDecebal de cãtre Imperiul lui Traian audeterminat populaþia Daciei sã se refugiezeîn munþi adicã la a doua ei casã. Dacã nucumva chiar în leagãnul de început. (Unmuntean rãtãcitor o vreme, prin lumea albã,trimitea acasã un rãvaº: Mã întorc pregãtiþi munþii!). ªi refugiul a durat o miedouã sute de ani.

Necunoscuþi populaþiilor triburilor

migratoare, Carpaþii au fost, de regulã,ocoliþi. O hartã a migraþiilor secolelor VI-IX (Harta II) aratã cã nici o seminþie avari,gepizi, goþi, slavii rãsãriteni, bulgari,unguri, turci etc. nu a intrat orbeºte înmasivele Carpaþilor. Aºa se explicã scriape la 1900, Simion Mehedinþi de ce poporuldacilor a rãmas aci, apãrat, ca pasãrea încuib, feritã de tot adãuga el, a trecut prinacest cotlon de munþi, o ceatã de venetici,sosiþi din stepele Asiei Ungurii. ªi marelecunoscãtor al munþilor ºi istoriei noastre,continua: Fiind culmile bune de pãºunat,în timpul verii, iar vãile adãpostite în timpuliernii. Românii au putut trãi aici nesupãraþide valurile barbarilor, mai ales cã la guraLotrului, între lanþul de Nord ºi cel de Sud,e ca o cãldare uriaºã (basinul Titeºtilor),unde se poate face plugãrie aproape ca înºes. Aºa dar, în cetatea aceasta muntoasã,apãratã din toate pãrþile, neamul nostru aputut pãstra foarte bine neatârnarea. Aci afost de bunã seamã ºi cnezatul lui Lytuon, decare regii Ungariei nu îndrãzneau sã se atingã,chiar dupã ce cutropiserã Transilvania.(Simion Mehedinþi, Vintilã Mihãilescu România, Ed. XVI, 1924, p. 49)

Este timpul reconsiderãrii programelorde cercetare arheologicã a Spaþiului-Mumãal poporului român!

Tema care ne preocupã în aceastãcomunicare a rãmas în afara cercetãriiistorice. (Autorul volumului II al IstorieiRomânilor, 2001, nu face nici o referire laacest fenomen. În paginile care ar trebui sãse ocupe de problemã, de exemplu în celecare foloseºte drept mãrturie Columna,interpreteazã strãin chestiunea. Acolo suntclare secvenþele refugiului precipitat alpopulaþiei din faþa focului ºi a sabiei, faptistoric evident, pe care D. Protase îl neagãexplicit).

Suntem, prin urmare, interesaþi deÞãrile identificate în depresiunileintramontane de pe înãlþimi ºi consemnatede istorie pentru secolele II-XII-XIV. Unitãþiteritoriale, întemeiate pe o unitate naturalã,alcãtuite din fundul depresiunii ºi dinversanþii munþilor, ocupate de comunitãþisãteºti, de sate legate între ele, Þãrile ºi-aufost suficiente lor însele ºi au putut trãisecole de-a rândul, fãrã sã le calce piciorstrãin. (Imaginile V-IX sugereazã dotanaturalã a înãlþimilor carpatice).

Þãrile din depresiunile intra-carpaticede pe înãlþimi au fost parcã hãrãzite de legitãþiistorice universale sã asigure condiþiafundamentalã a supravieþuirii umane de aici comunitatea în continuitatea ei geologicãºi geograficã, economicã ºi psihologicã, a

47


mediului lingvistic ºi spiritual.Harta depresiunilor intramontane

(Harta IV) are o valoare fundamentalã pentruistoria duratei lungi a istoriei spaþiuluicarpato-danubiano-pontic ºi pentru istoriahomo carpaticus. Arheologia româneascã aconfirmat mitologia cu Zidul cãzut, mereucãzut, eventual pãrãsit o vreme, dar mereureluat ºi reînãlþat. Vatra satului de astãzi

este vatra satului din neolitic, iar caamplasament s-a preferat întotdeaunaridicãtura, înãlþimea.

Þãrile pentru care strigãm laarheologi sunt cele care s-au format ºi autrãit în depresiunile munþilor, în adãposturinumai de ele ºtiute: Þara Maramureºului,Bihariei, Þara Haþegului, Þara Fãgãraºului,Þara Oaºului, Þara Criºurilor, Þara

Moþilor, Þara Someºului, Þara Bârsei, ÞaraVrancei, Þara Loviºtei etc. Un Muzeu alMuntelui ca act de naºtere al originii firii ºidestinului neamului românesc ar deveniMuzeul Istoriei Naþionale Nr. 1 ºi ar trebuiinstalat în palatul anume construit, din ideeaºi la cererea istoricilor români, pe CheiulDâmboviþei.

Contribuþia Cetãþii Ziridava (Zãrand)la civilizarea omenirii

Prof. T.I. Ardelean, C.D.AvramInformaþii despre Cetatea Ziridava

(Zãrand)

I. Cetatea Ziridava a fost construitã înepoca paleoliticã în Golful Criºului Alb dinhotarul actual al comunei Zãrand din judeþulArad. A deþinut din punct de vedere eco-nomic, strategic ºi spiritual o poziþiedominantã. Reconstruitã de ,,n ori, în acestspaþiu, cetatea a existat pânã în secolul XVII-XVIII d. Chr. (Pallas Nagz Lexikona,Budapest, 1897).

II. În vechime, a fost cunoscutã sub douãdenumiri: la Roma, ,,Ziridava iar în EuropaCentralã ºi între autohtoni, ,,Sarraand. Înconsecinþã, toate informaþiile despre cele douãcetãþi se referã la una ºi aceeaºi cetate (veziNota II/1). Numele este format din trei sub-stantive (Nota II/2): Zi=luminã, ri=Ri (Resau Ra, Zeul suprem al Dacilor ºi alEgiptenilor, considerat unicul creator alUniversului) ºi dava=Cetate. Similar:Sar=luminã, ra=Ra ºi and=cetate.Traducerea: Cetatea de luminã a Zeului Ri

unicul creator al Universului (Nota III/3-5).III. Cetatea a fost construitã cu circa

12.000 de ani î.Chr. (Vechimea s-a determinatprin comparaþia mai multor izvoare istorice(Nota III/1-7).

IV. Constructorii cetãþii: o civilizaþiesuperioarã. (Informaþiile rezultã dincomparaþia condiþiilor de primitivitate aomenirii cu 12.000 de ani î.Chr. ºi cerinþelecunoºtinþelor realizãrii acestui obiectiv. (VeziNota III/1-7).

Calea neumblatã ºi Tradiþia PrimordialãProf. Tudora Patrichi, Bucureºti

Comunicarea de faþã reia o idee avansatãîn lucrarea Þara de sub Ursa Mare,susþinutã în anul 2002, la al III-lea CongresInternaþional de Dacologie. Aceastã a patramanifestare, dedicatã în principal Tãbliþelorde la Tãrtãria, ne permite o nouã deschiderecãtre o zonã a labirintului ce reprezintãcultura strãveche a Daciei, ai cãrei locuitoris-au hrãnit cu Laptele Marii Doici Divine.Ei s-au numit fellaci/flachi/vlahi/blachi/valahiºi se mai numesc încã.

Iniþierea orficã (dionisiacã) - ritual demântuire precreºtinã - se regãseºte înimaginea celor doi iezi (þapi) incizaþi pe unadintre Tãbliþele descoperite pe ValeaMureºului. Cuvântul de trecere al Iniþiaþilororfici era: Ied (fiind), am cãzut în lapte,explicat succint în lucrarea de anul trecut.

Studiul se va axa, în continuare, peconþinutul unor creaþii sadoveniene ºi alepoetului Nichita Stãnescu, Îngerul blond,care ar fi împlinit 70 de ani de viaþã. În operelecelor doi creatori, am descoperit elementefundamentale þinând de vechile Misterii.Componente ale Tradiþiei Primordiale,detectabile în fapte de istorie sacrã sau degeografie sacrã, vor constitui puncte dereper în avansarea unor ipoteze. Vom

dezvolta unele dintre teoriile personale,referitoare la simbolurile astral-divine, careacoperã realitatea mitologicã despre Ere, ideeprezentã, de asemenea, în lucrarea Þara desub Ursa Mare.

Nu în ultimul rand, vom reveni asuprainserþiilor Tradiþiei în textele populare, dinperspectiva temei pe care ne-am propus-oºi care apare sintetizatã în titlu.

48


Un omiliar manuscris ºcolarpe pergament din sec. XI XII

Prof.dr. Vasile Oltean, Director al Muzeului Scheii Braºovului

În ciuda importanþei pe care ªcoala dinScheii Braºovului a avut-o de-a lungulexistenþei sale, începuturile ei - datoritãinvestigaþiilor sporadice fãcute, cât ºi absenþeiunor mãrturii documentare certe - au rãmasîncã necunoscute.

Dacã instituþia tutelarã, Biserica Sf.Nicolae, dat fiind calitatea ei de Catedralãpentru toate bisericile din Þara Bârsei, cumari posesiuni în Muntenia ºi Moldova, nuscapã atenþiei cronicarilor ºi istoricilor, înschimb ºcoala de sub egida sa esteconsemnatã doar în mãsura în care se implicaîn activitatea cotidianã a bisericii, prin oameniiºi cãrþile comune ambelor instituþii, ceea ce adus dupã sine interpretãri, nu totdeauna în

spiritul adevãrului istoric.Semnificativ este faptul cã nu s-a ajuns

nici astãzi la posibilitatea de a stabili un an,deceniu sau epocã de început a ºcolii din ScheiiBraºovului.

Cunoscutã fiind soarta documentelornoastre vechi, supuse permanentvicisitudinilor ºi vitregiilor de tot felul ºi uneoridistruse intenþionat, nu ne surprinde faptulcã, pentru perioada de început a ºcolii,documentele sunt sporadice, incomplete,necesitând profunde investigaþii ºi deliberãrilogice pentru elucidarea adevãrului istoric.

O nouã descoperire aduce lãmuririînsemnate privind aceastã vechime. Una dincãrþile slavone ale muzeului ( C.V. 89) a fost

supracopertatã cu file dintr-un manuscris dinsec. al XVI-lea, iar ca forzaþ se foloseºte o filãdintr-un Omiliar slavon mult mai vechi.Copiat pe pergament, în semiuncialã, pe douãcoloane, având 32 rânduri pe paginã, îndimensiuni 144 x 24 cm, manuscrisul, în bazaelementelor de limbã ºi grafie, se dovedeºte afi scris la sfârºitul secolului al XI-lea ºiînceputul celui urmãtor. Conþinutulmanuscrisului confirmã folosirea acestuia încadrul ,,ªcolii de predicã din Schei, cãreia ise împotrivea cu atâta insistenþã ºi Bulapapalã a lui Bonifaciu al XI-lea.

Ineditul ºi importanþa textului descoperitne îndreptãþesc sã-l facem cunoscut.

•

Noi ipoteze în alcãtuirea limbii noastrearhaice: teoria atomilor de cuvânt

Prof.dr.ing. Margareta Adela Simionescu, colonel Viorel Ciobanu

Teoria atomilor de cuvînt este o teoriedezvoltatã prin studiul comparativ alelementelor mai multor limbi ºi explicãmecanismul creãrii cuvintelor ºi limbii,precum ºi evoluþia acestora, care au fostproprii populaþiilor din Spaþiul Adriatica Don - Carpaþii Pãduroºi - Insula Creta(Spaþiul ADCPC).

Teoria porneºte de la studiul sistemuluide comunicare, aceasta fiind, pe scaraevoluþiei regnului animal, la început, unasimplã, datã de instrumentul de transmisieoral, ºi de receptarea în restul regnului detip auditiv. Transmisia se face, în mod natu-ral, pe singurul traseu organic prin care aerulintrã ºi iese din organism: plãmînul, care încontextul acesta, reprezintã cutia derezonanþã, apoi gîtul, respectiv osul hioid,care dã o specificaþie sonorã, ºi - la ieºire -gura deschisã, aceasta fiind ºi reflectorulsonor.

Emisia sonorã specificã este datã, deci,de o expiraþie ºi, astfel, este ºi cuantificatã.La mai multe emisii sonore se intercaleazãcîte o inspiraþie. Perioada de repetiþie estedeterminatã de starea psihicã a animalului,

la fel ºi intonaþiile ºi intensitatea semnaluluisonor. Dar toate acestea constituie deja unlimbaj. Cimpanzeii, apropiaþi maimuþelorantropogene, au circa 10 emisii sonore: mgua,îmîf, a-a, al-al, ha-he - un fel de rîs, hî-hî - unfel de plîns, umum, u-u, în sfîrºit un plescãital limbii. Aºadar, avem o comunicaresimplã., care rãmîne în registrulonomatopeic, cu o principalã caracteristicã-este un grupaj sonor la o expiraþie.

Hominidul, mai evoluat, a adãugat circa20 de grupaje sonore la cele zece, prin care aputut descrie uneltele sale primitive, dar noi,apoi modul de a le confecþiona, utiliza ºipãstra, deci în total 30 de grupaje sonore.

Comunicarea complexã a început cumodificarea adecvatã a osului hioid, caurmare a presiunii acustice întreþinute înprocesul de comunicare oralã. Omul primitiva putut, astfel, folosi mai multe grupajesonore la o expiraþie, ceea ce a dat caracterularticulat al limbajului, comunicarea devenindcomplexã. Limba sa a adãugat încã vreo 100de grupaje sonore - cuvinte, de fapt - cu carea putut descrie viaþa sa, creîndu-se chiarcondiþii de uniformizare localã, prin folosirea

ºi nominalizarea meseriilor sauîndeletnicirilor, potrivit celor trei regnuri încare activa: geologic - cioplitor de piatrã,zoologic - vînãtor ºi pescar ºi fitotehnic -culegãtor de fructe, ierburi ºi rãdãcini. Apoi,omul strãvechimilor a putut descrie zonelegeografice, drumurile, avantajele folosiriifocului, cu tot ce presupune introducereaprimei tehnologii a confortului uman. Deci,perioada primei umanizãri are deja o limbãformatã din 130 grupaje sonore.

Omul mezolitic este marcat de douã mariinvenþii, aparþinînd femeii: zootehnia ºifitotehnia, cea din urmã producînd oþãrãnizare a Spaþiului ADCPC, pãmîntulfiind de acum delimitat ºi apãrînd elementelestatului pastoral. Noua viaþã aduce cu sineºi un plus de 800-900 de cuvinte, careconstituie cea de a doua etapã de umanizare.

În neolitic se înmulþesc meseriile, seprelucreazã metalele, se produc reacþiichimice, se dezvoltã farmacia, prinprelucrarea plantelor. Raþionalul seîmbogãþeºte, putînd funcþiona de acum desine stãtãtor, apãrînd matematicile, filosofia,religiile, artele, iar limba se dedubleazã,

49


conturîndu-se o formã a ei interioarã,sporind numãrul cuvintelor cu 10.000, careconstituie cea de a treia etapã de umanizare.Epoca prelucrãrii metalelor a produs maibine de 5000-6000 de cuvinte.

Astãzi ne aflãm în cea de a patra fazã deumanizare, în Spaþiul ADCPC limba avînd200.000 de cuvinte, din care 60.000 suntintens vehiculate.

În limba actualã, onomatopeelereprezintã cele mai vechi structuri sonore,apoi cuvintele scurte sunt cele mai vechicuvinte. Limba, ca unealtã a comunicãrii, estesupusã controlului cerebral, operaþiilor salelogice, de analizã, de sintezã. S-a pornit astfelde la un numãr de cuvinte scurte, care aufost mai întîi inversate, dublîndu-se numãrullor, apoi au fost înmulþite logic ºi

necomutativ, alcãtuindu-se nenumãratecuvinte compuse. Nu au existat reguli încreºterea calitativã ºi în alcãtuireagramaticalã. Aceste cuvinte de bazã, scurtesunt Atomii de cuvînt sau invarianþiilimbii. Cuvintele de bazã au cãpãtat pentruomul arhaic un sens special, sacru.

Semnele Daciei profunde pe Columnalui Traian

Viorel Patrichi, Bucureºti

Acest monument a fost finalizat în anul113 ºi cei mai mulþi cercetãtori afirmã ºi azicã este dovada latinitãþii poporului român.În realitate, sculptorii anonimi ai luiApolodor din Damasc nu aveau asemeneagânduri ºi preocupãri. Ei au realizat unomagiu involuntar pentru tragedia fãrã egala unei strãlucite civilizaþii. Romanii nu auconstruit un monument similar nicãieri dupacucerirea galilor, a iudeilor sau a “cimbrilor”.

Operã de artã realistã, Columna luiTraian era dedicatã lui Traian, fiindcãîmpãratul a poruncit sã se mute un deal ºi sãse facã apoi forumul din Roma, ce-i poartanumele, iar nu pentru cã i-a invins pe daci,

de la care au luat cel mai preþios tezaur. Inutilsã mai amintim cã Roma ºi-a permis sãorganizeze cele mai lungi petreceri din istoriedupã aceastã invazie.

Fiind realiºti, sculptorii apeleazã rar lasimboluri. Fac acest lucru doar pentru ajustifica succesiunea celor 124 de episoade.Ei au lucrat dupã modele vii. În mod sigur, l-au însoþit pe Traian în ambele campaniimilitare. Ei erau ziariºtii timpului, dar credca erau mai obiectivi. În plus, au avut ladispoziþie modele vii chiar la Roma: daciliberi, transformaþi în sclavi ºi folosiþi laconstruirea forumului.

Naraþiune în marmurã de Paros, Co-

lumna prezintã unele figuri geometricefundamentale. Triunghiul, simbol alperfecþiunii ºi al divinitãþii la daci, semnificãaici templul supuºilor lui Deceneu.Triunghiul apare de mai multe ori pe monu-ment.

Romanii distrug clãdiri care au semnultriunghiului pe frontispiciu sau acoperiºulîn formã de triunghi. Probabil cã una dintreincintele sacre este cea de la SarmisegetusaRegia. Dupã primul rãzboi (101-102),preotesele unui cult dionisiac din Dacia auprins niºte romani pe care îi schingiuiesc ºi-i aruncã în prãpastie de pe zidul templului(Scena 35 de pe Columna). La antipod,romanii oferã capete de daci ca trofee luiTraian ºi aºteaptã recompense. Un centu-rion decapiteazã un dac ºi-i þine þeasta cudinþii de plete, sub privirea lui Jupiter (Scena24). Acelaºi semn al triunghiului divin apareºi în Codexul Rohonczi, la peste un mileniudistanþã în timp ºi tãlmãcit recent de VioricaEnãchiuc.

Unii cred cã pe Columnã s-ar fi strecuratºi simboluri creºtine. Aºa susþine ºi VasileLovinescu. E posibil ca, printre sculptori,sã fi existat ºi artiºti trecuþi la creºtinism,religie interzisã atunci în imperiu. Folosireaunor asemenea simboluri l-ar fi dus însã sigurla rãstignire pe cel care ar fi îndrãznit.Probabil cã unii dintre evreii legiunilorromane erau creºtinaþi ºi Traian i-a adus aicipe mulþi creºtini din hecatombele Romei casã scape de ei. Crucea Sfântului Andrei aparetotdeauna sub forma diagonalelor într-unromb, care formeazã tot triunghiuri.

Voit sau nu, artiºtii lui Apolodor dinDamasc au realizat primul arbore cosmic alistoriei noastre, înaintea Coloanei fãrãsfârºit a lui Constantin Brâncuºi de la Târgu-Jiu. Însuºi Decebal se sinucide la rãdãcinaunui stejar: sculptorii preferã acest copac,deºi pe Columnã apar tot felul de arbori.

50


Prof. Viorica Enãchiuc, GiurgiuÎn organizarea militarã a blakilor se

împletesc tradiþii ºi tactici de luptã moºtenitede la daci ºi altele orânduite în funcþie deabilitatea ºi vicleºugurile populaþiilor migratoarecu care s-au confruntat în luptele de apãrare aþãrii.

Încã din secolul al VII-lea e.n., Mauricius,în Arta militarã, XI, precizeazã cã populaþiilemigratoare nu se folosesc de tactici militarecunocute în zonã ci ,,înfruntã duºmanul nuatât cu braþul ci prin înºelãciuni, nãvãliri peneaºteptate sau împresurarea duºmanului pecare-l priveazã de cele trebuitoare traiului;pregãtirea luptei o încep seara iar în luptã nuse orânduiesc ca grecii ºi romanii ci în stolurideosebite, dar asociate într-o singurãîntocmire. Sunt bucuroºi sã lupte din depãrtare,sã hãrþuiascã duºmanul sau sã-l înconjoareºi, dacã îl biruiesc, îl urmãresc pânã laîntãrituri pe care le asediazã. Le este potrivnicãlupta cu ostaºii pedeºtri deoarece sunt obiºnuiþisã lupte cãlare ºi le place sã-ºi înfrunteduºmanul în locuri încurcate, înguste ºistâncoase.

În confruntarea cu pecenegii, uzii ºicumanii ºi alte atacuri din afarã, la hotareleþãrii, blakii, conduºi de Vlad, ºi-au organizatarmata ºi au întãrit hotarele cu limesuri ofensivesau defensive pe mãsura pericolului cu care seconfruntau.

În organizarea armatei, textele Codexului

Rohonczi precizeazã urmãtoarele: recruþiidepuneau jurãmântul militar la vârsta de 15ani când erau învestiþi cu mantaua de soldat ºicãciula înaltã ce aveau semnificaþia de trecere alor la activitãþile ºi datoriile de oameni maturi.Ostaºii blaki erau organizaþi pe corpuri dearmatã numite lãncii; astfel se aminteºte delancea Ineului, lancea Sreiului, lancea Rarãuluietc. iar ostaºii se numeau ºoimi, împãrþiþi încavaleri (clasa conducãtoare) ºi arcaºi (trupeclientelare cavalerilor), veliþi (grãniceri) ºipedeºtri (oameni de rând); la aceºtia se adãugaucorpuri de armatã alcãtuitã din purtãtori depraºtie ºi cunoscãtori în lupte, în munþi ºi latrecãtori. Alãturi de ei îºi începeau carieramilitarã recruþii; gradele se cunoºteau dupãcãciulã.

Mitropolitul îºi avea sediul la Ticina(Vicina = Pãcuiul lui Soare) ºi avea armata sa,formatã din oºteni-cãlugãri ce aveau în atenþieapãrarea graniþei dunãrene pânã la MareaNeagrã ºi Nistru. Erau numiþi ,,ºoimi albipentru cã purtau, ca ºi mitropolitul blak, mantiialbe. Aceºtia intrau în luptã sub conducereamitropolitului unde era primejdia mai mare,alãturi de armata ºoimilor condusã de domnulVlad. În secolele XI-XII în armatã erau cuprinºicel puþin 180.000 de oºteni grupaþi în lãnciicare, la rândul lor, erau formate din subunitãþi(cavaleri, arcaºi, veliþi, pedeºtri, prãºtieri)fiecare având, în luptã, steagul ei.

În apãrarea teritoriului Daciei faþã deatacatori erau amintiþi, alãturi de domnul þãrii,mitropoliþii Sova Trasiu (1064-1086), Niles(1086-1095), Timarion (1095-1101) precumºi generali ca Gita (în apãrarea Ineului ºiAradului), Cutesc (în apãrarea graniþelor fostuluiregat al lui Menumorut), Copulc (în apãrareaBanatului) ºi Pudilã (comandantul veliþilor dela Nistru); în întâmpinarea cruciaþilor ce ne-autranzitat þara în anul 1096, spre Þara Sfântã,pe cei din Cruciada sãracilor, conduºi de PetreEremitul, i-au primit generalii ºi negustorii; peparticipanþii la Cruciada cavalerilor din Occi-dent i-au întâmpinat, în zona Porþilor de Fier,însuºi domnul þãrii, Vlad. Pentru a întãri putereamilitarã ºi economicã a þãrii, Vlad era aliatul debazã, în zonã, al Imperiului Bizantin. Primeasolii ºi încheia alianþe militare cu goþii, cuveneþienii, cu comitatul de Flandra, cu cnezatulde Kiev ºi, dupã caz, cu ungurii.

Textele Codexului Rohoczi sunt, de fapt,o arhivã diplomaticã a cancelariei statului blak,care oferã, în premierã naþionalã ºi mondialã,rolul militar ºi diplomatic al românilor (blakilor)în oprirea sau învingerea popoarelor migratoarepãgâne, pornite în miºcare spre ImperiulBizantin sau spre Occident, pentru pãstrareaindependenþei ºi a integritãþii teritoriale aDaciei, sub conducerea domnului Vlad, vrednicde un rege.

Românii vlaho-pelasgici sunt Peleg-iiVechiului Testament

Vladimir Teleoacã, student BucureºtiOdatã cu dispariþia cenzurii, dar mai ales

prin perfecþionarea extraordinarã a tehnologiilorde prelucrare ºi vehiculare a informaþiilor s-aajuns sã fie cunoscute la nivel de masã tot maimulte documente referitoare la trecutulpoporului român. Remarcãm lucrarea Istoriaadevãrului istoric a profesorului AugustinDeac, care ne-a dãruit, în douã volume, 1.200de pagini de documente privind istoria noastrã.Între ele ºi documentele care dovedesc deplinaechivalenþã a sinonimelor etnonimice român-dac-vlah-pelasg, chiar dacã etnonimul pelasgse mai întâlneºte astãzi numai în scrieri despecialitate sau în Biblie sub forma eponimuluiPELEG.

Inclus în succesiunea neamurilor de la Sem

la Avraam, eponimul PELEG, este susþinuttoponimc în România de vârful Peleaga ºi înMesopotamia de fostul oraº Peleg, situaþielingvisticã remarcabilã, care a justificat efortulde a cãuta ºi alte elemente de legãturã întreuniversul pelasgilor dacici ºi universul ebraic.

S-au identificat, astfel, douã grupe detoponime, unul în România ºi altul înMesopotamia, prin a cãror joncþiune s-a pututdovedi cã evreii sunt într-adevãr mlãdiþepelasgice, aºa cum consemneazã CarteaGenezei, 10.21-32 ºi 11.10-26. Dintre valorilepelasgice pãstrate de evrei, s-a folosit numeletribului Levi pentru a explica semnificaþia leilordin Stema Daciei.

Demersul s-a justificat ºi sub aspectul

epocii în care a fost creatã stema, dupã ces-a arãtat cã basorelieful de deasupraporþii palatului din Micene, construit cu3500 de ani în urmã, reprezintã stemaDaciei realizatã cu mijloacele tehnice deatunci.

În concluzie, se aratã cã Stema Dacieicu cei doi lei afrontaþi, în poziþie rampatã,ajunsã pânã la noi, este o veche emblemãpelasgicã conceputã cu cel puþin 4000 deani în urmã pentru a ilustra extraordinaramisiune sacerdatal-regalã, asumatã depelasgii Daciei, pentru a ridica mulþimilede oameni în numele Marelui ºi UniculuiDumnezeu, la rangul de societãþi umane.

Organizarea militarã ºi tactici folosite în lupta cupopoarele migratoare din secolele XI-XII

consemnate de textele Codexului Rohonczi ºiizvoarele istorice contemporane

51


În localitatea Calienii Vechi,comuna Nãneºti, judeþul Vrancea, întoamna anului 2000 s-a descoperit oplacuþã de bronz pe care era scris culitere greceºti urmãtoarea sintagmã:ΣΙΡΜΟΨ ΒΑΣΙΛΕΩΣ − a regeluiSirmos.

SYRMOS este nume de rege iden-tic cu cel al conducãtorului triballilor,menþionat de izvoarele literare înlegãturã cu campania lui Alexandru celMare în Balcani (335 î.Chr). Singuradiferenþã apare în transcrierea primeivocale, care la autorii antici(Strabon,VII,3,8; Plutarh, Alexandru,11;Arian,I,2,2;I,4,6) este redatã prin Y(u)în timp ce în inscripþie este i(ι).

În alte izvoare scrise referitoare latraci nu se gãseºte atestat acest numeconform listelor de nume din lucrãrilelui I.I.Russu, Limba traco-dacilor,Bucureºti,1967;idem, Etnogenezaromânilor, Bucureºti 1981; AritonVraciu, Limba daco-geþilor,Timiºoara,1980. Se remarcã iden-titatea radicalului din cuvântul Sirmoscu cea a numelui cunoscutului oraºSirmium ºi cu cea a numelui femininSirmia, ambele însã din mediul illiric,usor celtizat prin scordisci (I.I.Russu,Illirii, Bucureºti, 1969, p.248). Poate fiavutã în vedere ºi o eventualã derivarea numelui de la radicalul i. e. Ser-, cusensul de a se miºca repede(idem,op.cit.,1967,p.136), explicându-

se astfel numele Sirmos printr-unepitet: cel iute, cel nãvalnic. Aceastãprecizare este necesarã deoareceavem în vedere vecinãtatea nemijlocitãa triballilor ca trib aproape sigur tracic(Dimitar Detschew, Die thrakischenSprachreste, Wien, 1957, p. 523-526;Hristo Danov, Tracia anticã, Bucureºti1976, p.155,n.43; AlexandruSuceveanu, Tribalii, Magazin istoric, X,6(111), 1976, p.46-47) cu illirii,vecinãtate despre care vorbesc maimulþi autori: Herodot, IV, 49; Arian,I,1,4;Strabon, VII,3,13; 5,11-12;Ptolemaios,III,10,6. Însã existã ºi teoria(opinia) cã tribalii ar fi fost de origineillirã, aºa cum se poate deduce dingenealogia strãmoºului lor mitic,Triballos, (Appian, Illiria, IX,2,3).

În istoriografia modernã s-a afirmatcã tribalii s-ar fi deosebit, prin origine,atât faþã de traci, cât ºi faþã de illiri(F.Papazoglu, The Central BalkanTribes in Pre-Roman Times:Triballi,Autariatae Dardanians,Scordisci and Moesians,Amsterdam,1978,p.54).

Cea mai veche menþionare atriballilor (Herodot,IV,49) aratã cã eilocuiau pe râul Angros - probabil unuldin afluenþii Moravei - care curgea dinpãrþile illirilor, spre nord ieºind încâmpia tribalilor, ºi de aici se varsãîn Brongos (râul Morava), afluent alIstrului. Astfel, atât în izvoarele scrise,

cât ºi în cele arheologice (Illiri ºi Daci,Cluj-Bucureºti, 1972; I.H.Criºan,Civilizaþia geto-dacilor, Bucureºti1993,I, p.45; grupul Vraþa, din NVBulgariei; Nikola Theodosiev, North-Western Thrace from the Fifth to FirstCenturies BC, BAR-International Se-ries 859, Oxford, 2000) se atestãexistenþa unei zone de interferenþã întrecele douã popoare vecine (ºi chiarînrudite), aici plasându-se ºi neamultriballilor, ceea ce explicã uneleelemente comune în onomasticã sautoponimie, aºa cum pare a fi ºi în cazulnumelui Syrmos.

Se remarcã ºi faptul cã tocmaiaceastã plasare geograficã a triballilor(I.I.Russu, op.cit.1969) la limita dintretraci ºi ililiri a fãcut ca amintirea lor sãse menþinã pânã în evul mediu, cândizvoarele bizantine le menþioneazãnumele, în binecunoscutul stilarhaizant, pentru a-i desemna pe sârbi(Fontes Historiae Daco-Romanae,vol.III,1975; IV, 1982: indici, s.v. triballi).

1 Vezi ºi: Neritan Ceka, Ilirët,SHBLU, Tiranë 2000.

2 Vezi: Kristo Frashëri, Rãspândireacreºtinismului în Albania, RevistaHaemus nr. 4-5-6, Bucureºti 2000.

3 Este vorba de limbapredecesorilor ºi a contemporanilor luiSkanderbeg - n. n.

REGELE SYRMOS ATESTAT EPIGRAFICAsist.univ.drd. Mirela Lascoiu, Universitatea de Vest, Timiºoara

Documents

mag-2003-05