01

A L E X A N D R U Din mila lui Dumnezeu

şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului

P A S T O R A L Ă

la Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos

Anul Domnului 2010

Iubiţi fraţi întru preoţie, Iubiţi credincioşi, Iubiţii mei fii sufleteşti,

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns să petrecem împreună şi anul acesta, 2010, Sărbătoarea Sfântului Crăciun, cu mesajul său veşnic de simplitate şi iubire.

Când Tatăl Ceresc îl prezintă pe Fiul Său lumii zice: „Fiul Meu eşti Tu, eu astăzi Te-am născut‖ (Ps 2,7) sau „Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut‖ (Ps 110,3), iar Evanghe-listul Ioan scrie: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Ta-tăl, plin de har şi de adevăr‖ (In 1,14).

Dragi credincioşi, Niciuna dintre sărbătorile creştine nu are atâtea cântece şi

atâta folclor ca Naşterea Domnului. Aceasta este cea mai mare taină de bucurie. Când s-a născut Isus, la Roma era împărat Octavian August, care dorea să ştie câte oraşe are imperiul, câți soldați poate înrola şi câte impozite poate percepe.

Preacurata Fecioară Maria era din familia regelui David, ca şi Sfântul Iosif. În Iudeea s-a făcut recensământul poruncit de împărat. Aici fiecare trebuia să se ducă în localitatea de unde se trăgea. Fiind din Betleem, de unde era regele David, ei au mers acolo. Cum nu au aflat pe nimeni să-i primească în casă, au ieşit afară din oraş, unde au aflat o peşteră; poate că Sfântul Iosif o cunoştea din copilărie. Aici s-a năs-cut Dumnezeu ca om.

Maica Sfântă l-a născut pe Isus fără dureri: Ea „l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle‖ (Lc 2,7). Ea a născut fără dureri, pentru că a fost scutită de păcatul strămoşesc, adică şi de pedeapsa „în dureri vei naşte copii‖ (Fac 3,16). Sfântul Augustin spune: „Cel ce ține Universul este culcat într-o iesle. Cel ce este hrana îngerilor este hrănit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune ca să devină putere. Un mare doctor s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm grav bolnav, pe care-l vindecă, luând slăbiciunea omului‖. Iar Sfântul Pavel spune: „Isus, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți‖ (2 Cor 8,9).

Iubiți credincioşi, Prin naşterea Sa, Isus ne învață sărăcia. Dumnezeu Creatorul, care a făcut din nimic întreg

universul: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut‖ (In 1,3), se naşte într-o peşteră, pe când şi cel mai sărac om se naşte cel puțin într-un cort. Putea să-şi aleagă cel mai frumos palat, să-şi ia de mamă pe fiica celui mai mare împărat, dar a ales o fecioară săracă.

Isus s-a născut la Betleem, care înseamnă „casa pâinii‖, pentru că El este „pâinea vieții care s-a coborât din cer‖ (In 6, 42). S-a născut în Betleem, pentru că aşa scrie profetul Miheia: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel‖ (cf. Mt 2, 6). Putea să fie adorat de împărați, dar s-a născut sărac, în mijlocul păstorilor, pentru că El va fi Păstorul cel bun. Este un necunoscut, pentru a putea cere ca faptele bune să fie ținute în secret: „să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta‖ (Mt 6,3).

Iubiți credincioşi, Isus este culcat în iesle, pentru că El va fi hrana sufletelor. A fost aşezat în ieslea din lemn,

pentru că El va fi înălțat pe Cruce şi în chivot sub forma pâinii şi a vinului. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii.

El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poți teme, dar față de un copil ce plânge ai compătimire. A venit sărac, pentru a ne învăța că în rai nu se ajunge prin plăceri trupeşti, ci prin suferințe şi renunțări. Este prietenul săracilor, cărora le aduce vestea cea bună. Isus face să strălucească lunca Betleemului de o lumină pătrunzătoare, ca să ne arate că El este lumina care a venit în lume. Prin cântarea îngerilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire‖ (Lc 2,14), nu îngâmfaților farisei şi cărturari le vesteşte, ci celor umili, căci „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor umili le dă har‖ (cf. 1 Pt 5,5). El a chemat mai întâi pe păstori, apoi pe magi, ca să arate că toate neamurile sunt chemate la mântuire.

Păstorii, care vegheau asupra turmei, au fost anunțați de îngeri despre naşterea lui Isus. Cei trei magi au fost anunțați printr-o stea miraculoasă, care i-a condus până la casa unde era Pruncul (Mt 2,9). Steaua nu era un astru obişnuit, care are traiectoria sa, căci se mişca în direcții diferite. Sfântul Ioan Gură de Aur crede că a fost un înger sub forma stelei. Din darurile magilor deducem calitățile celor care îl adorau. Aurul reprezintă regalitatea, tămâia – dumnezeirea, iar smirna – preoția lui Isus. Magii s-au întors în țara lor pe altă cale, să ne învețe că pentru a intra în rai trebuie să părăsim drumul păcatului şi să luăm o altă cale, a iubirii lui Dumnezeu.

Sfântul Bernard spune: „Isus a venit să aducă vindecare sufletelor noastre. Naşterea Sa a purificat-o pe a noastră, viața Sa este o continuă învățătură pentru viața noastră, iar moartea Lui a nimicit moartea noastră‖.

Iubiți credincioşi, Convinşi că fără ajutorul Cuvântului Întrupat nu putem face nimic (cf. In 15,5), de aceea ne

adresăm Pruncului Isus din peştera din Betleem, şi încredințându-ne mijlocirii materne a Preacuratei Fecioare Maria, slujitoarea umilă a Domnului, care ne aminteşte mereu că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputință‖ (Lc 1,37).

Cu aceste gânduri vă adresez cele mai sincere urări de Crăciun şi Anul Nou 2011. Darul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie

cu voi cu toți! Amin!

† A l e x a n d r u Episcop de Lugoj

Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj la Praznicul Naşterii Domnului 2010

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.

02

03

Acum cinci ani porneam la drum cu mult entuziasm dorind să ne adresăm tinerilor din Eparhia noastră, tineri dornici de a aprofunda credința dar şi de a se implica tot mai mult în viața Bisericii. Poate mulți s-au întrebat de ce era nevoie de această revistă atunci când sunt astăzi tot mai multe publicații şi site-uri catolice dedicate tinerei generații. „Magnificat‖ doreşte însă să răspundă nevoii de presă catolică de tineret pentru această vastă parte a țării unde se întinde Eparhia greco-catolică de Lugoj.

Într-o lume aşa de confuză, secularizată, relativistă şi deschisă mai mult spre „false valori‖, presa catolică pentru tineret trebuie să fie un mijloc eficient de reevanghelizare, de readucere a credinței în prim planul existenței noastre. „În acest context, presa catolică este chemată, în mod nou, să exprime până la capăt potențialitățile sale şi să dea cont zi de zi de misiunea sa la care nu poate renunța. Biserica dispune de un element care facilitează, din moment ce credința creştină are în comun cu comunicarea o structură fundamentală: faptul că mijlocul şi mesajul coincid; de fapt, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, este, în acelaşi timp mesaj de mântuire şi mijloc prin care mântuirea se realizează. Şi acesta nu este un simplu concept, ci o realitate accesibilă tuturor, chiar şi celor care, deşi trăiesc ca protagonişti în complexitatea lumii, sunt capabili să păstreze onestitatea intelectuală proprie celor „mici‖ din Evanghelie. În afară de asta, Biserica, trup mistic al lui Cristos, prezentă în acelaşi timp peste tot, alimentează capacitatea de raporturi mai fraterne şi mai umane, fiind ca un loc de comuniune între cei care cred şi în acelaşi timp ca semn şi instrument al chemării tuturor la comuniune. Forța sa este Cristos, şi în numele său ea „îl urmăreşte‖ pe om pe drumurile lumii pentru a-l salva de „mysterium iniquitatis‖, care acționează în el, pe ascuns. Presa evocă în manieră mai directă, față de orice alt mijloc de comunicare, valoarea cuvântului scris. Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns la oameni şi a fost ne-a fost transmis şi nouă printr-o carte, Biblia. „Cuvântul rămâne instrumentul fundamental şi, într-un anumit sens, constitutiv al comunicației: el este folosit astăzi sub diferite forme, şi chiar în aşa-numita «civilizație a imaginii» păstrează în întregime valoarea sa.‖ (Papa Benedict al XVI-lea‚ Discurs către participanții la Congresul presei catolice, 7 octombrie 2010).

În aceşti ani s-a încercat, cred cu mult succes, să

se implice cât mai mulți preoți şi tineri în viața revistei noastre, cu articole de spiritualitate, de pastorație a noilor generații, ştiri din viața ASTRU precum şi a altor grupuri de tineret parohiale, recenzii la filme şi cărți de interes sau chiar poezii şi creații umoristice.

Nimic nu ar fi fost posibil fără binecuvântarea, încurajarea şi sprijinul continuu al PS Episcop Alexandru, Preşedintele de onoare al revistei noastre. Prea Sfinția Sa a crezut de la început în acest proiect şi a dorit ca acesta să fie un nou semnal (împreună cu site-ul www.tgcl.cnet.ro) a importanței pastorației tineretului în viața Eparhiei noastre şi a Bisericii în general.

Un rol esențial în toți aceşti ani, în comitetul de redacție şi în munca propriu-zisă a fiecărui număr din revistă, l-a avut domnul Raimondo-Mario Rupp, redactorul şef. A pus mult suflet, entuziasm şi timp în slujba acestui frumos proiect dedicat tineretului.

Doresc să mulțumesc bunului Dumnezeu şi Sfintei Fecioare Maria pentru că revista „Magnificat‖ a devenit în aceşti ani un instrument valid de reevanghelizare pentru tinerii noştri.

La mulți ani revistei noastre „Magnificat‖!

Pr.Vicar Jud.drd. Coriolan C. Mureşan Preşedinte revista „Magnificat‖

5 A N I

Revista „Magnificat” la ceas de aniversare

www.revistamagnificat.wordpress.com

S I T E - U L R E V I S T E I M A G N I F I C A T

Gânduri la Naşterea Domnului:

Naşterea lui Cristos o bucurie coborâtă din cer

04

Cu adevărat sfântă este noap-tea aceasta, care din eternitate a fost aleasă pentru a da naştere răs-cumpărării lumii; sfântă şi pentru faptul că a fost irevocabil marca-tă de surprize di-vine şi de o nouă înflorire a speran-ței umane.

Chiar şi noi, precum păstorii – după neaşteptata voce din cer care i-a trezit – nu trebuie să ne lăsăm dominați de somn, ci trebuie să ne zicem: „Să mer-gem să vedem acest eveniment pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut (Lc.2,15). Trebuie să contemplăm mai de aproape şi să asimilăm în viața spiritului nostru, realitatea misterioasă care a schimbat de la sine în-treaga istorie umană, realitatea lui Dumnezeu care a intrat în viața noastră şi s-a făcut unul dintre noi.

Fiul Unul născut al Tatălui, Cuvântul consubstanțial cu el, a intrat în viața noastră, în vârful picioarelor cu întreaga ființă, cum de altfel era prevăzut de un vechi text inspirat: „în timp ce o linişte profundă cuprinsese întregul univers (toate lucrurile) – aşa era scris – şi noaptea era la jumătatea cursului său, cuvântul tău Atotputernic a coborât din cer, din tronul tău re-gal‖ (Inț.18,14-15).

Cine s-ar fi aşteptat ca mântuirea lui Dumnezeu, să vină printr-o manifestare de putere şi zgomote a tre-buit să se înşele şi să învețe că alegerile celui care este Transcendent sunt diferite şi diverse, sunt depar-te de căile gândite şi contemplate cu plăcere de oa-meni.

Cine dimpotrivă – având o inimă simplă şi fără pre-tenții – se baza numai pe speranța că inițiativa divină dăruise puțină bucurie încercaților fii ai lui Adam a fost imediat îmbucurat. „Iată vă anunț o mare bucu-rie, care va fi la întreg poporul‖ (Lc.2,10): o veste a bucuriei este chiar primul cuvânt îngeresc care a răsu-nat la Betleem. Este după cum se vede o bucurie co-borâtă din înaltul cerului, care din aceea noapte fas-cinantă pe pământ, nu s-a mai stins niciodată, şi noi în aceste momente magice şi în acest sugestiv timp de crăciun – care în fiecare an pare să ne redea o inocen-ță pierdută în timp – o simțim cum izvorăște tot mai vie în conștiințele noastre şi cum învinge obtuzitatea şi trândăvia care ne înconjoară cel puțin pentru două-sprezece luni. O bucurie, a spus îngerul, care va fi a întregului popor: şi nu una rezervată doar privilegiați-lor puterii, bogăției, culturii, notorietății. O bucurie „democratică‖ dacă am putea să-i spunem astfel, destinată tuturor, căreia i se deschid sufletele celor simpli şi săraci, iar noi printre cei săraci cu spiritul ne străduim să ne găsim locul în aceste zile de sărbătoa-re dedicate Naşterii Domnului.

Care este rațiunea unei asemenea bucurii? Noi ne

bucurăm pentru că Veşnicul, Atotputernicul, Atotştiu-torul, a devenit unul dintre noi, iar din momentul în care El s-a angrenat în familia noastră, noi am avut privilegiul de a intra şi a face parte din familia Sa. „A venit în poporul său şi la câți l-au primit le-a dat pu-terea să devină fii lui Dumnezeu‖ (Io.1,11-12). Cel Veşnic se naşte în timp şi începe să numere anii săi, aşa cum îi numărăm noi. Cel Atotputernic începe pre-cum toți cei ca şi noi născuți să aibă nevoie de tot: de lapte matern, de scutece, de un pic de căldură. Cel care este Atotştiutor se înhăma, ca şi noi, la greutăți-le de a învăța: de a învăța să vorbească de pe buzele mamei sale, de a învăța să lucreze în atelierul lui Io-sif, de a învăța să se roage şi să asculte Sfintele Scrip-turi, în întâlnirile din ziua sabatului, din Sinagogă. Pare să fie o fabulă, dar este cea mai adevărată şi cea mai concretă realitate efectivă. În rest, nicio fantezie de poet, nicio îndrăzneală a gânditorului sau a vreu-nui mistic, nu ar mai fi putut nici măcar să-şi imagine-ze o aventură aşa de umilă, dar aşa de înaltă, aşa de surprinzătoare şi totuşi consolatoare, precum aceea pe care a inventat-o şi a realizat-o iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru creaturile sale. Frumusețea de necomparat a acestei veşti – care în această noapte străluceşte înaintea ochilor noştri o nouă lumină şi o nouă bucurie – este de la sine singurul semn indubita-bil al autenticității sale.

Ce se schimbă cu Crăciunul? Cu această veste de bucurie existența noastră începe să facă experiență şi să se bucure de ceva nou. După Naşterea Domnului Cristos, viața noastră nu mai este o rătăcire în întune-ric şi o înspăimântătoare perplexitate, ci este o înain-tare în lumină spre un scop sigur. Cel care s-a născut în Betleem astfel ne spune pe bună dreptate despre sine: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții‖ (Io.8,12). Excepțională este splendoarea, cu care se îmbracă în aceste zile străzile noastre, este evocarea obiectivă (chiar şi atunci când este inconştientă şi necunoscută) de această convingere gratuită a oamenilor care au norocul de a celebra Naşterea Domnului.

După ce Fiul lui Dumnezeu a venit să împărtăşeas-că cu noi enigma suferinței şi a îmbogățit-o finalizându-o cu răscumpărarea de orice vină şi la re-naşterea oricărei valori, orice durere pe care trebuie să o înfruntăm, dacă reuşim să o vedem cu ochii cre-dinței, nu mai apare solitară şi crudă, deoarece o ştim în consonanță cu un plan superior de mântuire şi feri-cire fără eclipse. De când prin Naşterea Domnului ni s-a revelat că în secretul Divinității există deja cineva care nu este doar Domnul universului, ci este chiar fratele nostru, trăitor al întregii noastre umanități, noi suntem siguri că fiecare invocare a noastră, fieca-re cerere a noastră, fiecare manifestare a inimii noas-tre păcătoase, îşi găsesc în mod infailibil ascultare şi împlinire la Tatăl luminii, cel care ne dă toate daruri-le de sus şi fiecare dar perfect (Cf, Iac. 1,17).

Mons. Angelo Narcis Pop

Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj.

05

Se spune că un discipol l-a întrebat pe învățătorul: - E adevărat că te îneci atunci când eşti aruncat

într-o apă adâncă şi primejdioasă? - Te îneci doar dacă rămâi acolo, a venit răspunsul

prompt al înțeleptului. Orice întâlnire cuprinde în sine o cale de

străbătut. La facerea lumii Dumnezeu sădește în om sămânța fericirii prin aşezarea sa în grădina paradisului, arătându-i cărarea prin ascultarea glasului dumnezeiesc. Cartea Genezei ne istoriseşte cum ivirea unui nou drum, arătat de data aceasta prin vocea şarpelui, atrage şi convinge făptura omenească să urmeze o stradă promițătoare în abandonarea fericirii deja sădită în viața sa.

Ceva mai târziu, Dumnezeu se arată patriarhului Avraam promițând mântuirea întregii omeniri însă cerându-i să lase în urmă trecutul şi țara părinților săi ca să înainteze spre un loc nou, un pământ roditor dăruit de bogăția nemărginită a Domnului.

Istoria mântuirii se derulează între semnele promisiunii presărate constant de-a lungul timpului şi cărarea pe care poporul lui Dumnezeu o are de străbătut. Nu lipsesc greutățile, infidelitățile, însă planul Creatorului găseşte de fiecare dată străluciri noi, dăruieşte necontenit ocazii de reînnodare a firului care se arată adesea prea fragil.

În momentul Naşterii lui Isus, un semn nou se arată, o stea luminoasă străluceşte în noapte. Omenirea aflată în întuneric primeşte lumina cerească. Craii din răsărit simbolizează pe toți cei ce în beznă aşteaptă sclipirea lui Dumnezeu. „Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm Lui‖.

Steaua e chemarea spre întâlnirea cu Dumnezeu. Drumul către Betleem e calea de străbătut pentru a-i răspunde. E un drum anevoios care străbate deşertul, care nu e lipsit de capcane ce sunt întruchipate de dorința regelui Irod de a se închina şi el pruncului nou născut. Inima crailor însă este deja dar de aur, smirnă şi tămâie. Recunoaşterea în Pruncul culcat în iesle a Fiului lui Dumnezeu curățeşte cărarea lor de primejdii şi de întunecime şi provoacă întâlnirea mult dorită şi aşteptată. În apropierea peşterii din Betleem găsim şi alte personaje, păstorașii care văd un semn, un înger ce binevesteşte, o voce ce îi face să tresară şi îi face să apuce cu bucurie drumul spre Copilul dumnezeiesc. Minunea se repetă, cei ce recunosc glasul lui Dumnezeu găsesc veselia, drumul pe care pornesc e o cale a fericirii. „Iată vi s-a născut Mântuitor‖ e îndemnul care pregăteşte întâlnirea de nespus dintre om şi Dumnezeu. Cu puțin timp în urmă, în misterul Bunei vestiri am văzut un alt înger care de data aceasta anunța Fecioarei din Nazaret o veste minunată şi începutul unui nou drum pentru

întreaga lume: lumea nu va mai fi la fel. Da-ul Maicii Preasfinte schimbă cursul istoriei. Invitația îngerului de a recunoaşte astăzi semnul lui Dumnezeu o pune pe Maria preasfânta pe o cale nouă, a împlinirii Întâlnirii dintre omenire şi Dumnezeu prin Întruparea în sânul ei preacurat al lui Cristos. De atunci Maria călătoreşte, întâi la Elisabeta unde semnul prezenței lui Dumnezeu este recunoscut prin salutul: „de unde cinstea aceasta, să vină Maica Domnului la mine?‖. Călătoria continuă însă şi o vedem pe Maria şi Iosif pornindu-se să se înscrie la recensământul prescris, timp în care are loc şi Naşterea minunată. „Astăzi este începutul Mântuirii‖ ne spune troparul Bunei vestiri prefigurând un punct de plecare concret pentru a ajunge la Întâlnirea făgăduită, fericirea şi bucuria fără sfârşit.

Istoria se repetă şi astăzi, semnele puse de-a lungul vremii prin cadouri, brazi luminați şi împodobiți sunt semnele sărbătorii. Ele pot fi privite şi că o simplă competiție de a depăşi pragul casei şi a se pierde în deşertul ofertelor fără sfârşit. Sunt în acelaşi timp un moment de har pentru cei ce văd în ele ocazia de bucurie, de recunoaştere a unui timp special. Dăruind şi dăruindu-se pe sine omul recunoaşte darul lui Dumnezeu făcut oamenilor: Cristos lumina lumii, descoperă dragostea față de Domnul şi fără de cei din jur. Împodobind ziua, creştinul recunoaşte podoaba fără seamăn a prezenței Mântuirii în străfundul inimii, loc de întâlnire neasemuită între om şi Ziditorul său, loc de bucurie şi izvor pentru ziua fără apus.

Pr. Gabriel Buboi

Cristos, Strălucirea mântuirii noastre

06

Cum ar fi fost Biserica Greco-Catolică

dacă nu ar fi existat momentul 1948?

Putem afirma că în cele mai bine de două secole de viață în cadrul Imperiului austriac, şi mai apoi austro-ungar, se poate spune că Biserica Unită a ur-mat o continuă linie ascendentă. Avusese în frunte în clipa Unirii (1700) un episcop, care era abia scos din dependența superintendentului calvin, şi ajunsese în veacul al XX-lea organizată într-o provincie mitropoli-tană, condusă de un Mitropolit cu trei episcopi sufra-gani. Intrase în comuniunea Bisericii Catolice, în frun-tea unui popor a cărui viață culturală era minimă, pentru ca, (prin ajuto-rul călugărilor de la Blaj şi a altor clerici şi mi-reni), să devină un im-portant centru de viață religioasă şi culturală, ba chiar, pentru mai bine de un secol, să fie cel mai important fac-tor cultural din întreaga orbită românească. Ac-tul de la 1700 se făcuse de un popor, în marea lui majoritate în iobă-gie, pentru ca din sânul lui, la mai puțin de o jumătate de secol, să iasă primul mare apostol al re-deşteptării naționale (Episcopul Micu-Klein), care a imprimat Bisericii Unite o linie națională cu preocu-pări sociale, linie pe care a păstrat-o în tot decursul istoriei sale. E adevărat că mai târziu, o parte din românii transilvăneni care, în urma ofensivei mitropo-liei sârbeşti de la Karlovitz, se desolidarizaseră de Unire. Dar totuşi Biserica Greco-Catolică şi-a continu-at panta ascendentă şi s-a dezvoltat continuu.

Un moment cu totul deosebit Pentru Biserica Ro-mână Unită a fost 1 Decembrie 1918. Dar în România întregită, Biserica Unită s-a aflat într-o situație deo-sebită de cea anterioară. Neînțelegerile unei condu-ceri statale, străine de interesele româneşti, desigur erau înlăturate; însă nu mai domnea atât de mult o mentalitate occidentală, ca în imperiul austriac, ci un amestec de orientalism şi occidentalism. Viața cultu-rală şi statală, fără îndoială, trăia tot mai mult sub influența Apusului, însă paralel, mai persistau rămăşi-țele mentalității creată de lunga conviețuire în me-diul Orientului turc, bizantin şi slav; şi-n plus, viața religioasă, prin Biserica ortodoxă, păstra deschisă țara în fața influențelor din Răsăritul şi Sudul ortodox. Îna-inte, sub austro-ungari, Biserica Unită, timp de aproa-pe un secol şi jumătate, nu mai cunoscuse lupte con-fesionale: trăise într-un stat cu majoritate catolică şi, în luptele naționale, având alături pe ortodocşi, aspe-ritățile confesionale se domoliseră. Acum însă, fiind sfârşită lupta națională, în ortodocşii din Transilvania s-a renăscut sentimentul de rivalitate confesională. În legislația austro-ungară, Biserica Unită îşi câştigase, în timpul celor 200 de ani, o poziție juridică clară;

dar în România, care înainte de 1918 nu cunoscuse o Biserică Unită (avusese numai o parohie la Bucureşti), a trebuit să-şi creeze din nou o poziție juridică. Simțindu-se nevoia refacerii Constituției din 1866, în urma întregirilor teritoriale, guvernele României Mari au căutat să aşeze Biserica Unită în locul în care me-ritele ei îi dădeau dreptul. Episcopii ei au fost primiți de la început, întocmai ca şi cei ortodocşi, printre senatorii de drept. O recunoaştere verbală a vrednici-ilor şi a importanței ei se făcuse deja cu ocazia consa-

crării întru arhiereu a Mitropolitului Vasile Su-ciu (1 ianuarie 1920), când Principele Carol, în calitate de reprezentant al Regelui Ferdinand, între altele a spus: „Primiți pe lângă scau-nul mitropolitan şi moş-tenirea celui mai puter-nic izvor de cultură ro-mânească... Dar pe lân-gă această moştenire culturală, predecesorii v-au lăsat şi toată mun-ca de a păstra şi a dez-

volta până în cele mai tainice colțuri ale sufletului poporului credincios, această bogăție şi sfântă moşte-nire‖. Urma deci acum să aibă loc şi o recunoaştere legală.

Noul şi tânărul Stat, România, în perioada interbe-lică a simțit nevoia să modifice Constituția României (1866). Constituția votată în 24 februarie 1938 prin plebiscit, art. 22 al vechii Constituții a fost preluat aproape neschimbat în art. 19, unde se spunea: „Biserica ortodoxă creştină şi cea greco-catolică sunt Biserici româneşti. Religia creştină ortodoxă fiind reli-gia marii majorități a românilor, este dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte‖. Aceste probleme ale Bisericii Greco-Catolice nu s-au terminat, ci au continuat şi după, mai precis la Concordat.

În tot acest timp Biserica Greco-Catolică s-a dez-voltat, Episcopia de Lugoj în anul 1948 avea în struc-turile sale un Episcop la Lugoj, 2 vicariate la Timişoa-ra şi la Hațeg, 8 protopopiate, mănăstire la Prislop, peste 165 de preoți, aproximativ 200 de parohii şi filiale şi uşor peste o sută cinci mii de credincioşi în județele: Timiş-Torontal, Arad, Caraş, Severin, Hune-doara, Alba. Toate aceste date, denotă foarte clar că Biserica Greco-Catolică din România şi bineînțeles Episcopia din Lugoj, nu se aştepta la decretul 358 din 1 decembrie 1948, prin care Biserica Română Unită a fost desființată.

Cu toate acestea Biserica Unită şi-a continuat acti-vitatea. După 1948 Biserica Greco-Catolică a primit diferite nume cum ar fi: Biserica din Catacombe, Bi-serica mută, Biserica prigonită, Biserica tăcerii.

07

Toate aceste nume se reflectă din activitatea ei. Cu toate că sistemul comunist din România a încercat prin orice mij-loc să desființeze Biseri-ca Unită, nu a reuşit nici pe departe. În Epis-copia lugojană de exem-plu prin anii 1965, con-form unor documente de arhivă, activau 24 de preoți, în frunte cu Episcopul, de pie me-morie, Ioan Ploscaru.

În concluzie fatidicul an 1948 din România, a scos la iveală o Institu-ție Ecleziastică foarte puternică, demnă, care s-a opus oricărui fel de compromis. În ciuda ademenirilor și presiuni-lor permanente exerci-tate de Biserica Ortodo-xă Română, în complici-tate cu autoritățile co-muniste, niciunul din cei doisprezece episcopi greco-catolici din Româ-nia nu a acceptat aban-donarea fidelității față de Biserica Catolică, ceea ce l-a determinat pe Papa Pius al XII-lea să rostească memorabi-lele cuvinte: „Isus a avut doisprezece apos-toli și unul dintre ei a trădat. Biserica greco-catolică din România a avut doisprezece epis-copi și nu a trădat niciu-nul. Cuvintele Sfântului Părinte ne îndeamnă să credem şi să sperăm precum au făcut Episco-pii noştri, o mare parte din cler şi credincioşi, la adevăratele valori ale vieții.

Probabil cursul isto-ric al Bisericii Greco-Catolice din România ar fi fost altfel dacă nu ar fi fost „anul 1948‖, dar trebuie să fim mândri de înaintaşii noştri şi să îi luăm mereu ca exem-plu în toate activitățile noastre.

Drd. Sergiu Soica

Doamne Isuse Cristoase,

Marele şi Veşnicul Preot al

sufletelor noastre, Tu i-ai tri-

mis pe apostolii şi discipolii

Tăi în lumea întreagă, pentru

a duce tuturor oamenilor ves-

tea cea bună a iubirii Tale. În

pragul sacrificiului Tău su-

prem pentru mântuirea lumii,

la cina de pe urmă, Te-ai ru-

gat Tatălui ceresc ca Biserica

Ta să fie una.

Priveşte cu bunăvoinţă la poporul român, din sânul căruia i-ai ales pe Servii Tăi

Valeriu Traian FRENŢIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SU-

CIU, Vasile AFTENIE şi Tit Liviu CHINEZU – Episcopi morţi în faimă de martiri

sub regimul comunist. Ei au dat mărturie despre Tine cu zel apostolic pe acest

pământ şi şi-au pecetluit credinţa neclintită în Tine, în Biserica Catolică şi în ur-

maşul sfântului Petru, sfântul Părinte Papa, cu preţul martiriului lor.

Fă ca exemplul lor de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre

noi. Te rugăm aşadar, să arăţi şi pe pământ vrednicia acestor slujitori ai Tăi,

ridicându-i la cinstea altarelor, iar nouă, prin mijlocirea lor, să ne dai harurile de

care avem nevoie pentru ca toţi să fim o singură turmă cu un singur păstor.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi

cu Spiritul Sfânt. Amin.

Rugăciune pentru beatificarea servilor lui Dumnezeu

Valeriu Traian FRENŢIU, Iuliu HOSSU,

Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU,

Vasile AFTENIE şi Tit Liviu CHINEZU,

Episcopi, morţi în faimă de martiri sub regimul comunist

între anii 1950-1970

Tatăl nostru… Născătoare de Dumnezeu… Mărire Tatălui…

08

Viaţa şi idealurile unui tânăr

Dorim să vă facem cunoscută apariția cărții „Viața şi idea-lurile unui tânăr – Nicolae Mesaroş‖ al cărei autor este Prea Sfinția Sa Episcop Alexandru Mesian. Cartea a apărut în con-textul comemorării a 50 de ani de la plecarea dintre noi a lui Nicolae, fratele Prea Sfinției sale. În această lucrare, Prea Sfințitul Alexandru a încercat să descrie câteva aspecte semnificative din viața lui Nicolae, aşa cum i-au rămas în memorie completând şi cu fotografii care pun în evidență momente ale vieții sale, ce imortalizează copilăria, familia, aspecte din viața sa militară, şcoala şi via-ța spirituală. Autorul reuşeşte să scoată în evidență cu măies-trie trăsăturile lui Nicolae: muncitor constructor, om de so-cietate şi aproape de Dumnezeu. Nicolae şi-a dat viața salvând de la moarte pe un coleg de serviciu, căsătorit care avea doi copii mici. Acesta a plecat la Domnul în ziua de 15 octombrie 1960 la vârsta de 26 de ani. La uzina de plumb din Baia-Mare unde lucra, trebuia să repa-re acoperişul la secția de acid sulfuric. Această atribuție a fost repartizată inițial unui coleg de al său, căsătorit, cu doi copii. Cunoscând dificultatea acestei operațiuni, Nicolae i-a spus şefului de echipă că doreşte să se expună el, pentru că el nu are familie. Aceasta l-a costat viața, sa, dar a salvat viața colegului său care era căsătorit şi avea doi copii de crescut. Acoperişul s-a dărâmat şi astfel a căzut mortal de la o înălțime de 26 metri. „Aş dori ca acest model de viață şi de credință în Dumne-zeu al tânărului Nicolae‖ – spune Prea Sfinția Sa în cuvântul introductiv – „să fie cunoscut şi practicat de orice creştin, dar

mă gândesc la tinerii care-şi făuresc un ideal. Consider că şi acum la 50 de ani de la plecarea sa dintre noi, poate să fie un exemplu de urmat ca om în societate dar şi ca bun creştin‖.

„Nicolae era gata de a-L mărturisi pe Cristos cu prețul vieții‖ – ne spune autorul – ; „a dat mărturie pentru Biserica Greco-Catolică, aflată în acea vreme în catacombe. Dorința lui era de a deveni martir, de a-şi împlini idealul de preot; dar această dorință nu s-a realizat, căci voia lui Dumnezeu a fost alta. Înaintea lui Dumne-zeu, considerăm că aceste dorințe sunt, de fapt, o rugăciune oferită lui Dumnezeu‖. Nicolae a trăit o viață euharistică, privea la Sfânta Preoție legată foarte strâns de Sfânta Euharistie, deoarece preoția este insepa-rabilă de Euharistie.

Prea Sfințitul Alexandru, ne spune că Nicolae era un om fericit. „Nu era trist, era vesel, era respectabil şi blând. Era o plăcere să fii împreună cu el. Dumnezeu era cu el. Avea o evlavie specială față de Maica Sfântă, care îi era mângâierea în încercările vieții. Zilnic recita rugăciunea Sfântului Rozariu. Era un adevărat marianist‖.

Autorul roagă pe Atotputernicul Dumnezeu, prin Prea Curata Fecioară Maria, să-i ajute pe toți cei care vor citi cartea „Viața şi idealurile unui tânăr‖, să-l preamărească pe Dumnezeu, pentru martirii şi mărturisitorii credinței secolului XX-lea din care fac parte şi martirii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Exemplul de viață al lui Nicolae este actual şi pentru tinerii creștini din ziua de azi care doresc să-şi trăias-că viața, idealurile şi realizările urmând calea şi voia lui Dumnezeu. A fost un tânăr care a trăit cu mare res-ponsabilitate formarea sa creştină şi a dat mărturia sa de credință simplă şi eficace. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a încurajat pe tineri de multe ori. „Nu vă temeți! Fiți curajoşi şi alegeți ce este esențial în viață! Descoperiți că merită angajamentul pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu, răspunsul la chemarea în alege-rile fundamentale şi în cele de fiecare zi, chiar şi când costă!‖

Teol. Raimondo-Mario Rupp

„Primeşte Doamne jertfa vieţii mele pentru triumful Bisericii Tale”

Nicolae Mesaroş – scurtă biografie

- S-a născut la 6 decembrie 1934, din părinții Alexandru şi Ana – Nanci Mesaroş; - Este cel de-al cincilea copil din cei opt ai acestei familii greco-catolice; - Şcoala primară a urmat-o în Ferneziu – Baia-Mare; - A urmat Şcoala profesională de construcții, pe care a absolvit-o la Satu-Mare, cu Diplomă de merit; - A lucrat ca zidar la Întreprinderea de Construcții Baia-Mare, la Uzinele de Plumb Ferneziu – Baia Mare, dar şi la construirea Stadionului din Baia-Mare;

09

Fericitul episcop martir Szilárd Bogdánffy

La 30 octombrie 1983, în Pia-ța Sfântul Petru avea loc Litur-ghia euharistică cu ritul procla-mării de Fericit, a lui Ieremia Valahul. Papa Ioan Paul al II-lea adresându-se pelerinilor din Ro-mânia prezenți la celebrare spu-nea: „Mă bucur că ați dorit să fie aşezată în candelabru aceas-tă făclie‖. La Oradea, în ziua de 30 octombrie 2010, deci după 27 de ani, o altă „făclie a fost aşe-zată în candelabrul Bisericii‖, Fericitul Szilárd Bogdánffy.

În cadrul Liturghiei pontifica-le, oficiată în catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Dom-nului‖, trimisul papei Benedict al XVI-lea la Oradea, arhiepisco-pul Angelo Amato, cardinal nu-mit, şi prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților a pro-nunțat în limba latină formula de beatificare a slujito-rului lui Dumnezeu, Szilárd Bogdánffy. În finalul mesa-jului său, trimisul papal a spus că astăzi „Biserica îl prezintă lumii pe Fericitul Szilárd Bogdánffy, episcop exemplar şi martor eroic al lui Cristos, care este lumi-na ce străluceşte mereu chiar în întuneric‖ (Cf In 1,5). Sfânta Liturghie solemnă de beatificare a episcopului martir a fost prezidată de cardinalul Peter Erdő, arhi-episcop de Esztegom-Budapesta, care în predica sa a prezentat profilul spiritual exemplar al noului Fericit şi însemnătatea slujbei de beatificare pentru întâlni-rea dintre popoare. Liturghia a fost concelebrată în diferite limbi, cu episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România, precum episcopi şi preoți din alte țări: Serbia, Ungaria, Austria, Ucraina, Rep. Mol-dova, Slovacia, Germania, Grecia.

Szilárd Bogdánffy s-a născut la 21 februarie 1911 la Feketetó (pe atunci în Ungaria, astăzi Crna Bara din Voivodina, în Serbia). În 1925 familia lui s-a stabilit la

Timişoara unde Szilárd a frecven-tat Colegiul Călugărilor Piarişti, iar apoi seminarul teologic din Oradea. A fost hirotonit preot în Catedrala romano-catolică din Oradea, la 29 iunie 1934. Ulteri-or a obținut doctoratul în filozo-fie şi teologie dogmatică la Uni-versitatea Pázmány Péter din Budapesta. Reîntors în România în 1944, a fost profesor la Colegi-ul catolic „Sfântul Iosif‖ din Ora-dea şi, în aprilie 1947, a devenit canonic al Catedralei romano-catolice din Oradea şi vicar epis-copal. A fost consacrat episcop, în clandestinitate, de către Regen-tul Nunțiaturii Apostolice de la Bucureşti, Episcopul Gerald Pa-trick O’Hara, în capela Nunțiatu-rii, la 14 februarie 1949. Două

luni mai târziu a fost arestat la Oradea şi mutat de la o închisoare la alta (Jilava, Capul Midia, Sighet şi Aiud) până la moartea sa, din 3 octombrie 1953, sur-venită după grele şi îndelungate suferințe.

ÎPSS Ioan Ploscaru l-a amintit în memoriile sale din lucrarea „Lanțuri şi teroare‖ drept blând și modest. Pentru disponibilitatea sa de a-i ajuta pe ceilalți a fost supus la torturi și izolat la „neagra" (celulă pentru un singur deținut, fără ferestre și fără posibilitatea așezării pe orizontală), unde rezistența umană era încercată la limitele extreme ale supraviețuirii.

Szilárd Bogdánffy a murit în închisoarea din Aiud la 3 octombrie 1953, la vârsta de 42 ani. Nici până astăzi nu există un mormânt la care să se facă rugăciuni, deoarece morții din închisoarea de la Aiud, ca şi din alte închisori politice ale regimului, erau înmormân-tați noaptea, în gropi comune sau în morminte fără cruci şi fără vreo referință la identitatea lor.

Teol. Raimondo-Mario Rupp

- După orele de serviciu a urmat liceul la seral; - Dorința lui era să devină preot; - A cunoscut foarte bine limba maghiară: vorbit, scris şi citit; - În timpul liber, după orele de serviciu sau în timpul concediului de odihnă, a construit mai multe case; - A îndeplinit stagiul militar lucrând mai mult în construcții, la Timişoara, Bucureşti, Oravița (1954-1956), şi a avut gradul de caporal; - În anul 1960, împreună cu ceilalți trei frați: Pavel, Alexandru şi Simion, a construit o casă nouă familială pentru Nicolae, Alexandru şi Simion şi pentru cei doi părinți; - La data de 15 octombrie 1960 – o zi de sâmbătă – fiind de serviciu la Uzina de Plumb din Baia-Mare, trebuia să repare acoperişul la fabrica de acid sulfuric. Această atribuție a fost repartizată inițial unui coleg de-al său, căsătorit, cu doi copii. Cunoscând dificultatea acestei operațiuni, Nicolae i-a spus şefului de echipă că doreşte să se expună el, pentru că el nu are familie. Acoperişul s-a dărâmat şi astfel a căzut mortal de la o înălțime de 26 metri; - Pe mormântul său a fost scris: „Primeşte Doamne jertfa vieții mele pentru triumful Bisericii Tale‖. Textul a fost formulat de Pr. Eusebiu Fătu. În acea perioadă Biserica Greco-Catolică era crunt persecutată.

Episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), Episcop auxiliar de Oradea şi Satu Ma-re, mort la 3 octombrie 1953, în închisoarea de la Aiud, a fost beatificat, la 30 octombrie 2010, în Cate-drala romano-catolică din Oradea. Este primul martir catolic din România, din timpul comunismului, ridi-cat la cinstea altarelor.

10

Pelerinajele în Eparhia de Lugoj înainte de 1948 „Fecioară puternică şi Mamă preamilostivă noi

ne consfinţim inimii tale neprihănite”. Cine nu s-a rugat astfel Mamei lui Isus şi cine nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu prin intermediul Fecioarei neprihănite? Aşa se explică pelerinajele pe care Biserica Greco-Catolică le-a organizat, încă înainte de anul de tris-tă aducere aminte, 1948, închinate Fecioarei Maria în primul rând la Scăiuş. Să nu uităm că IPS Ioan Ploscaru s-a ocupat în mod deosebit de „minunea‖ de la Scăiuş, această icoană fiind singura din țară pe care au văzut-o lăcrimând peste 100 de oameni.

Din spusele d-nei învăță-toare Livia Popovici, peleri-najul la icoana Maicii Dom-nului cu Pruncul Isus de la Scăiuş, aduna sute de oa-meni care veneau din toată dieceza. Dealurile erau pline de grupuri de oameni, care cu prapuri şi cântări împânzeau împrejurimile îndreptându-se spre biseri-cuță. Într-o astfel de împrejurare d-na învățătoare l-a cunoscut pe tânărul elev Iacob Teacă (n.n. sfințit pre-ot de IPS Ioan Ploscaru în anul 1990), care venea în grupul de la Vermeş împreună cu învățătoarea preo-teasă Cipu Elisaveta.

Grupurile se strângeau în sunetul clopotelor şi a cântecelor mariane în fața bisericii, iar slujba se ținea în fața bisericii. Oamenii veneau şi de la Lugoj, pe jos ori cu câteva căruțe, unde îşi puneau merindele şi unde cei bătrâni urcau din când în când să se odih-nească. După slujbă, pelerinii se aşezau pe iarbă şi mâncau din merinde, toți aşteptând să bea apă din fântâna din fața bisericii (care a fost funcțională până în anul 1995 până la tulburarea apei). Bătrânele spu-neau: „atâta a vrut să ne dea Maica Domnului anul acesta‖. După o scurtă rugăciune după prânz, icoana se ridica din bisericuță şi patru preoți din Lugoj pur-tând-o pe umeri porneau spre oraş.

Pelerinii ajungeau târziu la Lugoj şi aici erau în-tâmpinați de lugojeni, indiferent de confesiune, la bariera Bocşei, cu lumânări. Icoana se depunea în bi-

serică în seara zilei de 15 august şi aici rămânea până în 8 septembrie, când era dusă înapoi la Scăiuş. Icoa-na era aşezată în partea stângă în biserică, sub am-von. Aşa se explică de ce icoana Maicii Domnului a rămas în Lugoj şi după ce Biserica noastră a fost pre-

luată. Un alt pelerinaj inițiat de Biserica noastră a fost cel ce se făcea la Câmpu lui Neag. Bunica povestea că acesta era mult mai fastuos decât cel de la Scă-iuş, prin mulțimea pelerini-lor care urmau Calea Crucii şi care impresiona prin cântecele ei, şi prin slujba de la „grotă‖ ce se dorea o copie a peşterii de la Lourdes. P.S. Ioan Bălan aducea o dată la doi ani şi

corul. Pe atunci deplasarea corului se făcea cu trenul iar mâncarea coriştilor era asigurată de coristele bă-trâne, care pregăteau „coşuri de pomană‖ pentru do-uă zile.

Lugojenii de toate confesiunile şi mai ales cei din „Lugojul nemțesc‖ (adică din partea stângă a Timişu-lui) participau şi la pelerinajul de la Radna organizat de biserica romano-catolică. Fiindcă pelerinii nu erau chiar atât de mulți, preoții romano-catolici apelau mai ales la tineri şi tinere care cântau frumos. La câ-teva pelerinaje a participat şi mama mea.

Din copilăria şi din tinerețea mea mi-a rămas o imagine pe care n-am s-o uit niciodată şi care, din păcate, nu mai este aievea: pelerinajul comunității croate din Caraşova care te impresionau prin maies-tuozitatea costumelor lor populare. Pelerinii caraşoveni, în drumul lor spre Radna, se opreau la biserica noastră să se închine Icoanei de la Scăiuş, mâncau pe băncile din parc şi după câteva ore plecau mai departe.

Tot ceea ce v-am relatat, sunt amintiri ale poveşti-lor care mi-au hrănit copilăria, dar sufletul meu a fost şi va rămâne la „minunea de la Scăiuş‖ pe care … într-o zi o visez centru marian.

Frumos spune Ioan Gură de Aur că bucuria adevărată izvorăşte din virtute. Adică, omul care face fap-te bune, care e subjugat de „tirania dragostei‖ este întotdeau-na plin de bucurie. Şi prin faptul că aceasta îşi extrage sevele nu din cele lumeşti, a căror bucurie e în-totdeauna amestecată cu întrista-re, ci din cele sufleteşti, bucuria devine o stare permanentă. Sfinții se bucurau întotdeauna. Chiar de erau biciuiți, necinstiți, batjocoriți,

ei simțeau veselie şi „făceau din această biciuire temei pentru o plăcere şi mai mare.‖

Bucurându-te cu cel ce se bucu-ră, după cum ne îndeamnă Isus, nu numai că te cureți de invidie şi de ură, supărându-l pe diavol, ci te încununi cu dragoste. „Voiești să auzi şi despre a treia cunună? Ei bine, pe acesta îl aplaudă oamenii, iar pe tine îngerii din ceruri.‖

Deci, bucuria întru Domnul este a celor ce se tem de El, şi care cau-

tă să-i fie pe plac. Pe aceia, nici o suferință lumească nu îi poate atin-ge, căci pentru ei, totul este un prilej de mărire a lui Dumnezeu, şi de a-şi pregăti sufletul pentru viața de apoi. Așa să facem si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dăm mul-țumire şi să binecuvântam numele Domnului în veci pentru toate prile-jurile de bucurie ce le avem.

Laura Chilinţan

Despre bucurie

Prof. Maria Bacău

11

Acesta este moto-ul filmului din acest număr. În sfârșit un film ro-mânesc care merită să se afle prin-tre paginile revistei „Magnificat‖! O recomandare atât pentru tineri cât și pentru cei maturi.

„Binecuvântată fii, închisoare‖ este o dramă românească din 2002, bazată pe scrierea autobiografică a lui Nicole Valery-Grossu: "Bénie sois-tu, prison". Regizorul, Nicolae Măr-gineanu, a realizat acest film ca o „datorie morală" față de tatăl său care a fost închis de comuniști, timp de 16 ani, ca deținut politic. Scenariul - Cătălin Cocriş și Tudor Voican, iar în rolurile principale: Maria Ploae și Dorina Lazăr.

Filmul, deși nu a fost mediatizat la vremea respectivă, a reușit să se facă apreciat în rândul publicului, are la activ 3 premii, dintre care unul acordat de Uniunea Cineaștilor din România în 2003 pentru cea mai bună interpretare feminină – Maria Ploae. A apărut chiar și în arhiva IMDB, unde a obținut nota 7,7.

Drama vorbește despre Nicoleta Bruteanu, o femeie care îndrăzneș-te în epoca stalinistă să adere la partidul înființat de Iuliu Maniu. Fiind și nepoata omului politic, aceasta comite, în ochii autorități-lor, o crimă dublă. Nicoleta este arestată pentru a fi supusă anche-tei. Timp de trei luni este interoga-tă, amenințată, torturată și în final adusă la granița dintre viață și moarte. În asemenea momente de cumpănă, femeia vede doar două căi de ieșire: „poți să mori sau poți să-l găsești pe Dumnezeu". Alege să se lase în mâinile Lui și trăiește o experiență spirituală înălțătoare, ea, care până atunci fusese dezin-teresată de orice legătură cu reli-gia. Rămâne puternică pe poziție și nu trădează numele celorlalți co-legi democrați. Trei luni mai târ-ziu, Nicoleta este transferată la închisoarea din Mislea unde devine sprijin creștin pentru restul deținu-telor. De acolo este transferată la canalul Dunăre-Marea Neagră unde este supusă la muncă silnică. Ajun-ge să se roage împreună cu călugă-rițele catolice, filmul căpătând o tentă puternică de ecumenism. După patru ani de detenție, este

eliberată fără nicio expli-cație.

Titlul cărții și implicit al filmului, este inspirat dintr-un citat de-al scrii-torului Aleksandr Soljeni-țîn, fost dizident antico-munist și deținut politic: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare, fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: bine-cuvântată să fii, închisoa-re..., binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!‖ Acest citat apare și la începutul filmului anunțând oare-cum perspectiva aleasă de scenariști. Nu este un film de condamnare a închisorilor și a celor ce le conduc, ci un film despre de-ținuți, care prin închisoare și suferință ajung la Dumnezeu și trăiesc o libertate dincolo de gratii.

„Binecuvântată fii, închi-soare‖ este construit destul de fidel față de realitate și conține multe elemente inspi-rate din mărturiile foștilor deținuți politici: aspectul ce-lulelor, decursul anchetelor, tehni-cile de tortură, regulamentul din celulă („Deținutul nu are voie să doarmă cu fața la perete, deținutul nu are voie să doarmă cu mâinile sub pătură, deținutul nu are voie să stea cu spatele la ușă, etc). Filmă-rile au avut loc la Fortul 13 Jilava, la fosta închisoare Malmaison și la cariera de piatra Ovidiu.

De-a lungul filmului este foarte interesant de urmărit evoluția per-sonajului principal și schimbările de 180 de grade pe care le suferă acesta. La început personajul de-clară „Dumnezeu mi se părea foar-te departe...‖, și mărturisește că nu avea niciun interes religios la momentul arestării. De-a lungul celor patru ani reușește însă să se

apropie de Dumnezeu fără cale de întoarcere, pentru ca la sfârșitul filmului să admită că niciodată nu fusese atât de aproape de Dumne-zeu ca-n închisoare. De asemenea, poate fi observată libertatea pe care o simțea Nicoleta prin trăirile ei spirituale, chiar dincolo de grati-ile care îi limitau existența tru-pească.

Urmăriți o poveste despre ac-ceptarea crucii și adevărata trăire creștinească. Un film românesc despre credință, suferință și iertare … despre o epocă pe care mulți o doresc uitată, însă fără de care nu am fi cine suntem acum.

Andrada Mişcă

Domnul este cu mine, nu mă voi teme de nimic.

Ce pot să îmi facă niște oameni?

12

E V E N I M E N T E

15 mai Pelerinaj, pe jos, la Maria-Radna

Pe data de 15 mai 2010 a avut loc pelerinajul credincioşilor gre-co-catolici, în special din Eparhia de Lugoj, la Mănăstirea Maria-Radna. Cu această ocazie Pr. Răz-van Oprişa, paroh la Timişoara IV, a organizat un pelerinaj pentru tineri, pe jos. Au răspuns acestei propuneri cinci tineri din Timişoara şi Lugoj.

Plecarea. Am plecat pe 14 mai, dimineața cu trenul de 7:30 din Timişoara până la Topolovăț, unde ne-a aşteptat părintele Rad Ioan cu maşina, pentru a ne duce până la Coşarii (localitatea unde este pa-roh). După vizitarea bisericii monu-mentale din Coşarii, ctitorie a ba-ronului Sina, la ora 11:15 am plecat pe jos spre Lipova pe drumul fores-tier care trece prin Șiștarovăț. Pe jos. Am fost bucuroşi că vremea a ținut cu noi. În afara celor două reprize de ploaie, dintre care una cu fulgere şi grindină, a fost tot timpul soare. Pe drum am recitat rozarul întreg, (toate misterele), şi am cântat cântece mariane şi e-uharistice. La Radna. La Radna am ajuns la ora 19:00 unde părintele Andreas Reinholz ne-a aşteptat şi ne-a ofe-rit două camere unde am putut să ne odihnim, nu înainte de a celebra Sfânta Liturghie în Bazilica Maria Radna. Sâmbătă dimineață la ora 10:30 a început programul spiritual în Bazi-lica Maria Radna cu Sfântul Roza-riu. A urmat la ora 11:00, Sfânta Liturghie arhierească pontificată de PSS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, după care a avut loc proce-siunea cu Sfânta Taină şi Adorația Euharistică.

Mulţumiri. Pe această cale mulțu-mesc tuturor celor care au partici-pat la pelerinaj (Sandra, Costi, El-vis, Costel), Pr. Ioan Rad şi Andreas Banuş pentru sprijinul logistic pe care ni l-au acordat, şi nu în ulti-mul rând Bunului Dumnezeu pentru întreaga reuşită a acestui pelerinaj la icoana Maicii sale Preasfinte de la Maria Radna.

*** Pelerinajele, pe jos, la sanctua-

rul marian de la Radna au veche tradiție din secolele trecute. Se practicau în trecut de către credin-cioşii de diferite etnii şi confesiuni din Banat în fiecare an la Sărbătoa-rea Adormirii Maicii Domnului (15 august) şi la Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Conform tradiției, preotul din sat le ținea o slujbă, îi binecuvânta şi îi petrecea până la ieşirea din sat pe cei care plecau în pelerinaj. Crucea era dusă până la Maria Rad-na de cel care se considera că are cel mai mult nevoie de ajutorul Maicii Domnului. Mulți dintre pele-rini se aşezau în genunchi încă de la intrarea în biserică şi aşa încon-jurau altarul. Bătrânii care nu pu-teau să meargă pe jos până la Ma-ria Radna îi aşteptau pe pelerini şi la înapoiere sărutau crucea care fusese sfințită, sperând ca măcar o parte din harul divin să pogoare şi asupra lor.

În ziua de astăzi, pelerinajele la Maria Radna, mai ales cele organi-zate în preajma sărbătorii Naşterii Maicii Domnului se fac de multe ori cu autocarele, cu trenul sau cu ma-şinile personale. Totuşi, mai există încă destui credincioşi care şi în aceste vremuri păstrează tradiția pelerinajului pe jos, până la locul sfânt, cu cruci şi cu steaguri biseri-ceşti. (Via www.timisoara4.ro)

22 mai Lugoj, Ziua Diecezană a Tinere-tului

În data de 22 mai 2010, cu bine-cuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Alexandru Mesian, Episco-pia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj a organizat cea de-a XI-a ediție a Zilei Diecezane a Tineretului. Tema ediției de anul acesta a fost moto-ul sugerat de

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXV-a edi-ție a Zilei Mondiale a Tineretului: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viața veşni-că?‖ (Mc 10, 17).

Întâlnirea a început la ora 9 la Centrul Pastoral Diecezan din incin-ta Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, unde au fost primiți peste 300 de tineri din parohiile Eparhiei de Lugoj aflate pe teritoriul a cinci județe ale țării (județele Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Alba).

Grupurile parohiale de tineri au fost întâmpinate de gazde – tinerii din Lugoj şi membrii ASTRU-lui Eparhial Lugoj, care le-au înmânat câte un ecuson cu sigla locală a manifestării şi i-au repartizat în cele 10 grupuri de discuții.

Prea Sfințitul Părinte Episcop Alexandru le-a urat bun venit pele-rinilor şi la ora 9,30 cu toții au por-nit în procesiune spre Catedrala episcopală. În fruntea procesiunii, un tânăr purta Sfânta Cruce; după el veneau cei ce duceau praporii, urmați de preoții veniți la eveni-ment şi de P.S. Alexandru. Şi anul acesta procesiunea s-a desfăşurat în bune condiții, beneficiind de sprijinul lucrătorilor de la Poliția rutieră din municipiul Lugoj. Pe tot parcursul de la Episcopie la Cate-drală, tinerii au interpretat fru-moase cântece religioase.

P.S. Alexandru a pontificat Sfân-ta Liturghie, avându-i alături la altar pe toți preoții veniți la Lugoj pentru această zi de sărbătoare a tineretului Diecezei.

În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Prea Sfinția Sa a salutat prezența numeroşilor preoți şi tineri veniți la Lugoj –unii chiar de la 200 de kilometri – pentru a petrece o zi de rugăciune în prima parte şi de voie bună în partea a doua a programului, preamărindu-L pe Dumnezeu, rugându-se Tatălui Ceresc pentru a-i cere toate cele de trebuință spre a împlini voia Sa în viața noastră.

În continuarea cuvântului de învățătură, Excelența Sa a prezen-tat tinerilor câteva fragmente din Mesajul Sfântului Părinte Papa Be-nedict al XVI-lea pentru cea de-a XXV-a ediție a Zilei Mondiale a Ti-

13

neretului. „Dragi tineri – a spus Prea Sfinția Sa – voi trebuie să vă rugați şi să cereți de la bunul Dum-nezeu, prin mijlocirea Maicii Dom-nului, să vă lumineze în descoperi-rea proiectului de viață, să vă ara-te calea pe care trebuie s-o ale-geți, şi în felul acesta să puteți lua o hotărâre matură, orice cale ați lua în viață‖. Prea Sfințitul Alexan-dru a citat în încheiere un frag-ment din mesajul Sfântului Părinte: „Cel care trăieşte astăzi condiția de tânăr trebuie să înfrunte multe probleme care provin din şomaj, din lipsa de referințe ideale sigure şi de perspective concrete pentru viitor. În pofida dificultăților, nu vă lăsați descurajați şi nu renunțați la visele voastre! Cultivați în schimb în inimă dorințe mari de fraternita-te, de dreptate şi de pace. Anga-jați-vă să construiți viitorul vostru pe parcursuri serioase de formare personală şi de studiu, pentru a sluji în manieră competentă şi ge-neroasă binele comun.

În acest An al Sfintei Preoții, vă invit să cunoaşteți viața sfinților, îndeosebi pe cea a preoților sfinți. Veți vedea că Dumnezeu i-a condus şi că ei şi-au găsit drumul zi după zi, tocmai în credință, în speranță şi în iubire. Cristos vă cheamă pe fiecare dintre voi să vă angajați alături de el şi să vă asumați pro-priile responsabilități pentru a con-strui civilizația iubirii. Dacă veți urma cuvântul lui, drumul vostru se va lumina şi vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie şi sens deplin vieții‖.

La terminarea Sfintei Liturghii, cu toții au revenit în procesiune la reşedința Episcopiei de Lugoj unde, la ora 12.00 au mâncat de prânz, bucurându-se şi de un „supliment‖ din partea organizatorilor eveni-mentului.

De la orele 12.30 a debutat o premieră în cadrul Zilei Diecezane a Tineretului de la Lugoj: discuții pe grupuri. Pr. Drd Coriolan C. Mu-reşan, Vicar judecătoresc al Eparhi-ei de Lugoj şi responsabil eparhial cu pastorația tineretului, a prezen-tat cele 10 grupuri de discuții care au purtat fiecare câte un nume de sfânt tânăr. În primele cinci grupuri au fost înscrişi tinerii de la 14 ani în sus, iar în celelalte cinci, copiii până la 14 ani. În grupele de tineri

s-a discutat pornind de la tema „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viața veş-nică?‖ (Mc 10,17) din mesajului Sfântului Părinte Papa Benedict cu ocazia celei de a XXV-a zi Mondială a Tineretului, iar în grupele de copii, ani-matorii şi moderatorii au desfăşurat diverse jocuri cu cei mici. La finalul discuțiilor pe grupuri, animato-rii grupurilor de tineri au prezen-tat concluziile discuțiilor, după care, în jurul ore-lor 14.00, a ur-mat programul artistic în cadrul căruia fiecare grup parohial a prezentat câte un moment, con-stând din cântece sau scenete.

În deschiderea programului artistic, tinerii din pa-rohia Şimand – reuniți în ansamblul popular „Junii Şimandului‖, condus de Pr. Roman Dubeştean – au pre-zentat câteva dansuri populare din Țara Zarandului, Valea Crişului şi Valea Mureşului. A urmat grupul de la Cugir, condus de Pr. drd. Viorel Codrea, cu cinci dansuri moderne şi de societate, (cha-cha, vals vienez, samba, jiva şi quick-step).

Grupul de tineri şi copii din Tic-vaniul Mare, coordonați de tânărul Mateus Tilca, au prezentat patru cântece religioase: „Caut o lumi-nă‖, „Rugă lui Isus‖, „Cred în tine Doamne‖, „Tatăl Nostru‖. Au ur-mat copiii din Lugoj coordonați de Sr. Valeria OSBM şi Sr. Laurenția OSBM, care au prezentat două sce-nete: „Fiecare este important‖ şi „Tu, m-ai făcut să zâmbesc‖. A venit rândul grupului de tineri şi copii din Protopopiatul de Orăştie care au cântat două cântece religi-oase şi cunoscuta cântare populară „Lele de la Orăştie‖. Grupul de tineri şi de copii de la Ohaba-Forgaci, pregătit de Pr. Ovidiu Neiconi a prezentat o scenetă cu

titlul: „Fiul risipitor‖ urmată de cântecul „Tată am păcătuit‖. În încheierea programului artistic, copiii de la Lugoj care se pregătesc pentru prima împărtăşanie, au in-terpretat câteva cântece religioa-se.

Pe lângă programul artistic şi de rugăciune, pe terenul de sport din parcul Episcopiei tinerii s-au des-tins prin diverse activități sportive şi recreative.

Întâlnirea s-a încheiat în jurul orelor 17.00, tinerii întorcându-se în comunitățile lor.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în finalul mesajului adre-sat cu ocazia Zilei Mondiale a Tine-retului de anul acesta, îi îndeamnă şi îi încurajează pe tineri să urmeze Cuvântul lui Cristos: „Dacă veți urma cuvântul Lui, drumul vostru se va lumina şi vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie şi sens deplin vieții. Fie ca Fecioara Maria, Maica Bisericii, să vă înso-țească cu ocrotirea ei. Vă asigur de rugăciunea mea şi cu mare iubire vă binecuvântez‖. (Teol. Raimondo-Mario Rupp)

14

Cursurile de clownterapy, la final

- Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult;

- El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc;

- El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna;

- Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă prin viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el;

- Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihnă celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti si necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni, până când nu este dăruit;

- Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui.

Pornind de la gândurile de sus, tinerii greco-catolici din Lugoj, s-au gândit să aducă un zâmbet pe chipul copiilor care au nevoie de acesta. Astfel a luat naştere ideea unui curs de clowni. Scopul acestui curs a fost acela de a învăţa cum să-i facem pe ceilalți să zâmbească, să uite de griji. Cele învăţate în timpul cursului urmează a fi puse în practică prin vizite în saloanele de pediatrie ale diverselor spitale, pentru a aduce un mare zâmbet pe chipul copiilor. Când priveşti un copil zâmbind, cu toată faţa si cu tot sufletelul lui, grijile tale par minore, iţi dai seama că viaţa înseamnă şi bucurie, nu numai griji. Zâmbetul unui copil ne umple sufletul cu căldură, ne dă energie, ne face să fim mai optimişti şi ne trezeşte la realitate. Ne obligă să vedem care sunt lucrurile cu adevărat preţioase şi pe care ar trebui să le apreciem.

Acest curs s-a întins pe o perioadă de două luni, timp în care tinerii au învățat să mo-deleze baloane făcând din ele: flori, săbii, căței, pisici, ursu-leți, etc, şi-au format deprin-deri în ceea ce priveşte arta machiajului, că doar nu poți fi

clown fără un nas roşu şi o față veselă „vopsită‖ de fiecare după propria imaginație; au fost inițiați în arta trucurilor magice, acest lucru evidențiind faptul că printre noi existau adevărați magicieni astfel, aceştia puteau să facă să dis-pară într-o clipă sandviciurile pregătite sârguincios, de cele mai multe ori, de părintele Robert. La finalul cursului fi-ecare participant a susținut un „examen‖ prin care şi-a putut exprima abilitățile de clown, primind la final o diplomă de participare.

În încheiere aş vrea să mul-țumesc în numele tinerilor greco-catolici din Lugoj, tutu-ror celor care au făcut posibil ca acst curs să aibă loc.

Zâmbiți! De aceea ne-a ofe-rit Dumnezeu acest dar minu-nat. (Prof. Gabriel Lupşa)

15-18 iulie Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România

În perioada 15 -18 iulie 2010 în localita-tea Gioseni, jud. Bacău la Mănăstirea „Sf. Carol Boromeu‖ s-a desfășurat Consiliul Na-țional al Acțiunii Catolice din România. Au participat consilierii naționali pe cele trei sectoare – copii, tineri și adulți, vicepreșe-dinții, președintele precum și asistenții spi-rituali.

Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj a participat Anca-Maria Jurcuța, preşedinte.

După deschiderea oficială a lucrărilor Consiliului Național, după-amiaza zilei de joi, 15 iulie a fost dedicată unei sesiuni de teambuilding coordonată de Alma Andrei și Irina Subredu, formatori din Iași. În cadrul acestei sesiuni, membrii consiliului național al Acțiunii Catolice din România au avut ocazia să se cunoască mai bine, să interacți-oneze, să-și cunoască abilitățile dar și limi-tele, să lucreze împreună ca o echipă.

„Leadership și slujire în Biserică‖ a fost tema momentului formativ susținut de Pr. Felix Roca, vineri dimineața, subliniind mo-dul în care un responsabil trebuie să înțelea-gă autoritatea și libertatea, precum și mo-dul în care un lider trebuie să își înțeleagă responsabilitățile și rolul în cadrul unui grup.

Consiliul Național a continuat cu discuta-rea și elaborarea regulamentului de ordine internă. La ora 17.00, membrii Consiliului Național au luat parte la Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. Petru și Pavel‖ din Bacău pre-cum și la concertul simfonic extraordinar susținut de orchestra Filarmonicii Mihail Jo-ra din localitate. Seara s-a încheiat la Ora-toriul „Maria Bambina‖ din Bacău.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată planifi-cării activităților pentru mandatul 2010 – 2013. Consiliului Național s-a încheiat dumi-nică, 18 iulie 2010, cu celebrarea Sf. Litur-ghii.

A fost o întâlnire rodnică, în care prin discuții pe sectoare sau în plen, s-a încercat să se traseze direcția Acțiunii Catolice din România pentru următorii ani. (Via www.actiuneacatolica.ro)

15

9-15 august Tabără de vară la Cugir, ediţia 2010

Între 9 şi 15 august a fost orga-nizată de către Biserica Greco-Catolică din Cugir tabăra de vară pentru copiii oraşului, aflată la edi-ția cu numărul cinci. Moto-ul tabe-rei din anul acesta a fost „Precum în cer așa și pe pământ‖ şi toate activitățile au fost concentrate în jurul acestuia. Această temă a fost preluată din parohiile din Italia, respectiv Lumezzane și Montirone cu care există o colaborare foarte strânsă.

Ziua începea pentru animatori la ora 08.00 cu Sfânta Liturghie cele-brată de părintele Viorel Gheorghe Codrea; apoi animatorii împreună cu Părintele Viorel se întâlneau cu copiii la sala de sport şi pe terenul Colegiului Național „David Prodan‖ unde erau organizate toate activi-tățile. În etapa următoare copiii erau împărțiți în două grupuri în funcție de vârstă (un grup era for-mat din copii până la 10 ani şi alt grup era format din copiii peste 10 ani), iar activitățile următoare, şi anume, atelierele şi jocurile, orga-nizate în funcție de aceste grupuri. După un meci de fotbal, tabăra se încheia cu alte cântece cu gesturi şi, bineînțeles, imnul. Însă, pentru animatori ziua continua, când la ora 17.00 ne întâlneam pentru a pregăti materialele pentru ateliere-le şi jocurile din ziua următoare.

La tabăra de anul acesta au par-ticipat 224 de copii și tineri din localitate. De asemenea, la fel ca și anul trecut a participat şi un grup de copii de la Mărtinești, înso-țiți de parohul lor, părintele Ale-xandru Gînța.

Organizatorii taberei aduc mul-țumiri: - Conducerii Colegiului Național „David Prodan‖, care le-a deschis larg ușile pentru a putea derula și

anul acesta în foarte bune condiții tabăra de vară. De asemenea mul-țumiri binefăcătorilor implicați în

accesul la terenul cu iarbă artificială în condi-ții foarte bune; - D-lui primar Adrian Teban, care a participat la unele dintre progra-mele pentru copii, îm-preună cu cele două fii-ce Teodora și Ioana, în-tregului consiliu parohial al Parohiei Cugir, care a înțeles prioritatea pasto-rală a muncii cu copiii și

cu tinerii și ne-au oferit tot spriji-nul; - Tuturor credincioșilor din parohia Cugir, care ne-au stat alături pe tot parcursul taberei. În mod deosebit organizatorii mul-țumesc Prea Sfinției Sale Episcop Alexandru Mesian, pentru gândurile frumoase și binecuvântarea Domni-ei Sale, pe care le-a transmis prin părintele Codrea. Mulțumiri Mons. Vicar General Angelo-Narcis Pop, și părintelui Silviu-Lucian Bindea, protopopul de Orăștie.

Părintele dorește în mod cu to-tul special să mulțumească doam-nei învățătoare Mirela Nicoară şi tuturor tinerilor, mai ales celor din grupul de animatori, care s-au im-plicat cu dăruire în această activi-tate și care au dat dovadă de matu-ritate și în perioada de pregătire și pe durata taberei.

Mai multe impresii ale participanți-lor din tabăra de la Cugir găsiți pe site-ul: http://www.tgcl.cnet.ro/tabara-de

-la-cugir-2010-impresii/ (Pr. Viorel Codrea şi grupul de animatori ai taberei de la Cugir)

Ieşire cu animatorii taberei de

la Cugir

Ca în fiecare an, la sfârșitul ta-berei, animatorii merită o recom-pensă, câteva zile de relaxare, du-pă o săptămână plină, atât din

punct de vedere al timpului lor fi-zic, cât şi spiritual, dacă nu uităm că tabăra, munca depusă voluntar poate fi şi o bună modalitate de reîntâlnire cu sine şi de ce nu, cu Dumnezeu. Așadar, pentru anima-torii de la cea de-a V-a ediție a Taberei de vară de la Cugir, perioa-da s-a încheiat ca şi în 2009, cu patru zile petrecute la munte, la cabana Năsăpişte, alături de părin-tele Viorel Codrea şi familia acestu-ia. Au fost patru zile pe care tinerii le-au petrecut în tihnă, în natură, alături de prieteni, depănând proaspetele amintiri ale taberei. Minivacanța a fost, așadar, un dar așteptat şi frumos, atât datorită gazdelor cât şi fiecăruia dintre noi.

Dacă pe parcursul taberei au existat uneori tensiuni sau munca şi numărul copiilor în creștere mai începea să ne sperie, aici totul de-venea amintire, şi mai ales, deve-nea o amintire frumoasă. Ne-am relaxat şi bucurat de încă un an care a trecut cu bine, de încă peste 200 de copii care au zâmbit si s-au jucat cu noi pentru câteva zile, au meditat măcar un pic la gândul din fiecare zi pe care părintele ni-l transmitea după momentul rugăciu-nii si cu siguranța, ne-am făcut pri-eteni.

Băieții au avut grijă ca fiecare seară la munte să se termine cu un foc de tabără, iar fetele, împreună cu gazda, au încercat şi chiar au reușit să gătească de-a lungul celor patru zile. De asemenea, timpul nostru în natură s-a scurs şi printre jocuri şi activități în aer liber. Era acum rândul nostru, nu? Trebuia să devenim şi noi protagoniștii măcar a câteva dintre activitățile si jocu-rile pe care le-am pregătit timp de o săptămână pentru copii. Am făcut si câteva drumeții în împrejurimile cabanei, la stâna Sapcea, unde am mâncat balmoș şi la Pietrele Albe. Peisajele sunt memorabile, am fost cu toții de acord că am ales cel mai bun mod de relaxare, dar si de dis-tracție.

Sperăm ca această ieșire la munte să fi fost benefică pentru noi animatorii, atât în mod indivi-dual cât şi ca grup şi așteptăm cu nerăbdare vara viitoare.

Impresiile participanților la această ieşire se găsesc pe site-ul de tineret: http://www.tgcl.cnet.ro/iesire-cu-

animatorii-taberei-de-la-cugir/(Grupul de animatori ai taberei de la Cugir)

16

30 august-6 septembrie Campus formativ-recreativ Brebu-Nou 2010

„Dumnezeu e în aşa măsură pretutindeni încât chiar şi

atunci când îi întoarcem spatele ne aflăm față în față cu El.‖ – spune

Monseniorul Vladimir Ghika.

Oare este prezent

Dumnezeu și la Bre-bu-Nou? Și dacă este cum ne-am dat sea-

ma?…

Ne-am adunat 22 de suflete, flăcăi și mândrulițe, persoa-ne consacrate și persoane laice, ti-neri și foarte tineri și „mai puțin‖ ti-neri, din diferite cotloane ale țării, și am plecat să-L des-coperim acolo la Brebu-Nou, sub de-numirea de Campus formativ-recreativ Brebu-Nou 2010, timp de 8 zile, din 29 august 2010 până în 6 septembrie 2010. Am pornit „Marea Căutare‖ sub moto-ul „Mă voi întoarce la Tatăl‖, care reprezintă cuvintele rostite de fiul risipitor, dar care nu le-am înțeles, dat fiind faptul că noi am plecat în descope-rirea Lui, deci Tatăl era cel pier-dut, nu? În fine …

Ne-am pregătit „planul de ex-plorare‖ și uneltele. Ne-am dat seama ca nu-L vom găsi pe Doamne-Doamne prin explorări speologice, prin alpinism sau alte activități de gen, ci prin activități de diferite categorii, cum sunt:

Activități spirituale: Sfânta Litur-ghie, rugăciuni seara și dimineața, exercițiu de tăcere și meditare, adorație cu mărturie a unei vieți lângă Dumnezeu, discuții de grup pe tema pildei Fiului Risipitor;

Activități psihologice: exerciții de cunoaștere, atât a celor din jur, cât și a propriei persoane;

Activități creative și recreative (în grup și toți grămadă): jocuri, drumeții, dansuri, ateliere de mu-zică (imnul campusului – maistru Ana-Maria), film (documentar des-pre Brebu-Nou – maistru Raimondo)

și „de râs‖ (scenetă cu clowni, pentru terapie prin râs – maistru Adi), vizionare de film, concursuri, tombolă, timp liber;

Activități de responsabilizare și muncă în echipă: curățenie, anima-re de jocuri, animarea Sfintei Li-turghii, pregătirea și aproviziona-rea meselor, dar nu și a mâncării

(care a fost responsabilitatea unei persoane „mai puțin‖ tânără, dar totuși tânără, tanti Lizica).

Pe acest drum, ne-am aprovizio-nat cu echipament și unelte speci-fice explorării Divinului: energie, bunătate, răbdare, rugă, veselie, bucurie, sprijin și ajutor pentru ceilalți, cânt, entuziasm, meditare, întrebări… într-un cuvânt: tinere-țe… Și, prin activitățile acestui campus, am descoperit că Dumne-zeu nu vrea în jurul Lui persoane care să-și petreacă timpul numai în genunchi, în Biserică sau în cărți religioase, nu vrea ca persoanele din jurul lui să fie o „masă amor-fă‖, persoane fără coloană verte-brală, ci își dorește persoane cu „tupeu‖ sănătos, cu caracter, cu personalitate, își dorește ca activi-tățile dezvoltate și prestate de persoanele dragi Lui (oamenii) să reprezinte tot timpul o rugăciune. Am descoperit că nu Tatăl e cel pierdut, ci noi suntem cei pierduți, noi suntem fii risipitori, care trebu-ie să ne revenim în sine și să spu-

nem „Mă voi întoarce la Tatăl‖, iar el să ne facă, din nou, părtași la averea Lui.

Am descoperit că Dumnezeu chiar este pretutindeni, iar desco-perirea Lui nu se face doar la Bre-bu-Nou într-un campus, ci oriunde, în orice, în oricine. Am descope-rit… și pentru asta dăm vina pe Pr.

Robert Trubiansky și soția Dana Trubiansky care au gândit și or-ganizat această „expediție‖ … dăm vina pe toți binefăcă-torii „expediției‖ că-rora nu le spun nume-le, deoarece sunt convins că nu au fă-cut acest gest pentru publicitate… dăm vina pe tanti Lizica (sau mama Lizica), care a ținut burțile pline, astfel încât „motorașul‖ fiecărui tânăr să funcționeze la capacitate maxi-mă… dăm vina pe fiecare membru al „expediției‖, în ordi-nea numerelor de pe „tricourile vârstei‖: Iustin Trubiansky, Drăghici Patricia, Drăghici Tonitza,

Stanciu Raluca, Bibu Cristian, San-da Isabella, Stoian Darian, Stoian Iasmina, Stoian Iustina, Laura Chilințan, Căldăraș Angelica, Borhan Ana-Maria, Gruiescu Radu, Cania Adrian, Tudor Elvis, Sr. Teo-dora, Rupp Raimondo, Vlad Rozalia Claudia și Biro Ramona și care s-au grupat în 3 echipe, a căror însufle-țitori au fost Robinho (echipa Pan-terele Roz), Elvis (echipa Kinder Joy) și Tilică (echipa Cioco Loco)… ; dăm vina pe doamna Bibu Ildy, care a venit special să ne facă o minunată mărturie despre cum e să trăiești alături de Dumnezeu… dăm vina pe parohia romano-catolică din Brebu-Nou, care ne-a pus la dispoziție casa parohială și Biseri-ca, pentru ca să ne desfășurăm activitatea … și, dar nu în ultimul rând, dăm vina pe „Șefu‖, pe Doamne-Doamne, care ne-a desco-perit și s-a lăsat descoperit nouă, fiilor risipitori, sperând că „ne va ține‖ pe lângă El și averea Lui … iar pentru asta (jos pălăria): MULȚU-MIM! (Adrian Cania)

17

17-24 octombrie Zilele Acţiunii Catolice în Eparhia de Lugoj

În perioada 17 – 24 octombrie

2010 s-a desfășurat ce-a de-a IV-a ediție a evenimentului național Zilele Acțiunii Catolice (ZAC), ini-țiat de Federația Acțiunea Catolică din România și implementat la ni-vel local de Asociațiile membre în Federație.

Şi în acest an filialele ASTRU din Eparhia de Lugoj au organizat di-verse activități în parohiile din care fac parte, precum şi acțiuni comu-ne cu alte asociații laice.

Astfel, ASTRU a participat şi a dat răspunsurile la Sfintele Litur-ghii de deschidere a Zilelor Acțiunii Catolice, alături de AGRU, Reuniu-nea Mariană şi Terțiarii Bazilieni. Alte activități spirituale au fost adorația animată de tineri, bazată pe moto-ul ZAC şi Sfântul Rozariu meditat şi condus de ASTRU.

S-au desfăşurat şi activități cul-turale: Vizitarea Domului Romano-Catolic, a Muzeului Diecezan, pre-cum şi a Criptei Episcopilor (acțiune comună ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif‖, ASTRU Lugoj – Cate-drala „Coborârea Sfântului Spirit‖ şi AGRU Timişoara).

Au existat şi activități pastora-le: cateheze cu teme propuse de tineri. S-a discutat despre dubiile, ezitările şi îndoielile personale, despre virtuți şi vicii, despre carac-teristicile sufletului. Credem că ajutați de preoți - moderatori ai acestor cateheze – am reuşit să ne cunoaştem mai bine personal şi unii pe ceilalți, dar mai ales să ne dăm seama că ne asemănam cu „Cristos Învățătorul nostru, iar noi toți sun-tem frați.‖ (Cf. Mt. 23, 8).

Între acțiunile recreative s-au numărat vizionările de filme – des-pre viața Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea şi despre Sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif‖, Zilele Acțiunii Catolice s-au încheiat în parohia Sânandrei, unde altături de tinerii de acolo, am participat la Sfânta Liturghie de încheiere şi am avut parte de o după-masă sporti-vă.

În parohiile: „Naşterea Sfintei Fecioare Maria‖, (Arad-Centru), Timişoara II (Sf. Iosif) şi Timişoara III (Sf. Maria Regina Păcii), Lugoj I (Coborârea Sf. Spirit), „Sfântul Ilie

Tezviteanul‖ (Orăştie) şi „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel‖ (Cugir), tinerii ASTRU au participat şi cola-borat împreună cu AGRU, „Reuniunea Mariană‖ şi „Terțiarii Bazilieni‖ la diverse momente spiri-tuale: au animat Sfântul Rozariu, Litania Lauretană, Adorații Euharis-tice; au dat răspunsuri la Sfintele Liturghii de deschidere şi încheiere ale „Zilelor Acțiunii Catolice, la Paraclisul Maicii Domnului, Sf. Ve-cernie şi Binecuvântarea Euharisti-că; au participat în timpul săptă-mânii la o serie de Meditații propu-se de Asistentul Spiritual Eparhial Pr. Coriolan C. Mureşan, şi Asisten-ții Spirituali locali: Pr. Coriolan Mureşan (Arad-Centru), Pr. Nicolae Teodorescu (Timişoara II), Pr. Ioan Chişărău (Timişoara III), Pr. Ioan Pop (Lugoj), Pr. Silviu Bindea (Orăştie) şi Pr. Viorel Codrea, (Cugir) ;

Încheiem cu câteva rânduri, amintind de Vizita Pastorală a Prea Sfinției Sale Episcop Alexandru Mesian şi în acest an la Bocsig (Jud. Arad) cu ocazia întâlnirii Asociații-lor Laicale din Eparhia de Lugoj organizată de Pr. Coriolan C. Mure-şan, Asistent Spiritual Eparhial AGRU şi ASTRU, ce a avut loc în ziua de 23 octombrie 2010. Această parohie este cunoscută pentru via-

ța Rafilei Găluț care a purtat rănile Mântuitorului până la moartea ei în anul 1939, stigmate confirmate de Comisia de preoți şi medici numită de episcopii Alexandru Nicolescu şi Ioan Bălan.

Programul a început cu rugăciu-nea rozariului, după care a urmat Sfânta Liturghie pontificată de PS Alexandru alături de un sobor de preoți. După Sfânta Liturghie, s-a mers în procesiune la mormântul Rafilei Găluț. Ziua s-a încheiat cu o agapă la căminul cultural. O surpri-ză plăcută şi un semn de încurajare a fost prezența d-şoarei Oana Tuduce, preşedintele Federației Acțiunea Catolică din România.

Pe site-ul tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj (tgcl.cnet.ro) există o secțiune dedicată ZAC 2010 în Eparhia de Lugoj, în care puteți găsi titlurile activităților, cu relatări şi albume foto de la activi-tăți.

Evenimentul național „Zilele Acțiunii Catolice‖ ne dă prilejul în fiecare an să reflectăm la modali-tatea de implicare a laicilor în via-ța Bisericii fiind totodată și o oca-zie de promovare a Acțiunii Catoli-ce atât la nivel național cât şi la nivel local. (Anca-Maria Jurcuţa şi Teol. Raimondo-Mario Rupp)

4-7 noiembrie „Comunicarea se învață” – curs de formare pentru tineri

La Centrul Caritas de la Sâniob, județul Bihor, s-a desfăşurat, în perioada 4-7 noiembrie 2010, un curs de formare cu tema

„Comunicarea se învață‖, organizat de consilierii sectorului tineri al Federației Acțiunea Catolică din România (ACRO). Au fost prezente 30 de persoane, reprezentanți din Asociația Tineretului Român Unit - ASTRU Blaj, Asociația Tineretului Român Unit - ASTRU Cluj, ASTRU Eparhial Lugoj, Asociația Tineretu-lui Român Unit - ASTRU Oradea, Acțiunea Catolică „Sfântul Iosif" din Dieceza de Iaşi (AC Iaşi), organiza-tori şi invitați.

Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj au participat tinerii, Anca Maria Jurcuța (Timişoara), preşe-dinte ASTRU Eparhial Lugoj, Iulia Albu (Cugir), Raimondo-Mario Rupp (Lugoj) şi Costel Borhan, Vicepreşe-dinte ASTRU Eparhial Lugoj şi con-silier național pentru sectorul tineri ACRO.

Cursul s-a adresat tinerilor membrii din diecezele şi eparhiile

în care este prezentă Acțiunea Ca-tolică, cu scopul de a îmbunătăți comunicarea dintre membri şi cola-borarea dintre asociații.

Invitații la acest curs de formare au fost Oana Tuduce, Preşedinte ACRO care a susținut o prezentare asupra elementelor unei comuni-

cări eficiente şi Mihai Floran, coor-donator european al Mișcării Inter-naționale a Studenților Catolici şi membru ASTRU Cluj, care a susți-nut o prezentare despre comunica-rea organizațională.

Programul cursului a debutat joi, 4 noiembrie 2010, cu o seară informală în cadrul căreia partici-panții au avut ocazia să se cunoas-că şi să schimbe idei referitoare la tema cursului.

În prima parte a zilei de vineri, Oana Tuduce a susținut un moment de formare despre noțiunile gene-rale ale comunicării și elementele unei comunicări eficiente. Primul laborator a presupus prezentarea în stilul propriu a câte unui sfânt al Acțiunii Catolice, urmând ca în par-tea a doua a acestei zile partici-panții să identifice barierele comu-nicării, în urma unui laborator in-teractiv și dezbaterea acestor ba-

riere în plen. Pr. Iuliu Muntean, asistentul spiritual ACRO, pentru sectorul tineri, a pregătit tinerilor câteva idei despre comunicarea intrapersonală. Seara acestei zile s-a încheiat printr-un moment re-creativ unde fiecare asociație a prezentat produse tradiționale din

zona specifică acesteia. Programul zilei de sâmbătă a fost deschis de momentul de formare al invitatului Mihai Floran, care a susținut o pre-zentare generală despre comu-nicarea organizațională, invi-tând apoi participanții, grupați pe asociații, să identifice ele-mente definitorii ale asociației din care provin precum scopul și obiectivele, misiunea și viziu-nea pe care o urmează. După prezentarea comunicării organizaționale din perspectivă internă şi externă la nivel teo-retic, în partea a doua a zilei participanții au lucrat pe echi-pe la crearea unor materiale de presă în cadrul unui laborator susținut tot de Mihai Floran, după care acestea au fost pre-zentate și comentate în plen, scopul fiind facilitarea și îmbu-nătățirea relației dintre media și asociații. Au urmat două la-boratoare susținute de organi-zatori care au privit regulile în comunicare și diferite moduri de a comunica, acestea luând forma jocului educațional spe-

cific educației non-formale. Pentru seara de sâmbătă consilierii secto-rului tineri ACRO au pregătit parti-cipanților o serată recreativă, cu jocuri și cântece.

Cursul a cuprins și momente spirituale pregătite de Pr. Iuliu Muntean, astfel că în fiecare zi s-a celebrat Sfânta Liturghie și s-a ur-mărit itinerariul de pregătire pen-tru Ziua Mondială a Tineretului ca-re va avea loc în 2011 la Madrid și anume prezentarea unui sfânt al Acțiunii Catolice însoțită de o me-ditație.

Prin aceste zile de formare s-a dorit însușirea unor noțiuni genera-le care să îmbunătățească comuni-carea în asociații la nivel intern și extern, dar și crearea unor legături între membrii asociațiilor partici-pante, scop care considerăm noi – a fost realizat cu succes. (Via www-.actiuneacatolica.ro

18

19

19-21 noiembrie Întâlnire ASTRU-AGRU la Cluj-Napoca

În perioada 19-21 noiembrie 2010, la Centrul Manresa din Cluj-Napoca, a avut loc prima întâlnire

la nivel național a reprezentanților Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici – AGRU, Asoci-ației Tineretului Român Unit – AS-TRU Blaj, Asociației Tineretului Român Unit – ASTRU Cluj, Asociați-ei Tineretului Român Unit, Greco – Catolic – ASTRU eparhial Lugoj, Asociației Tineretului Român Unit – ASTRU Oradea şi Asociației Tinere-tului Catolic Maramureş – ATCM. Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj a participat Anca-Maria Jurcuța (Timișoara) şi Alexandru Quintus (Arad). Scopul acestei întâlniri a fost de a facilita conştientizarea identității şi misiunii ASTRU şi AGRU în Biserica Greco-Catolică şi crearea unei viziuni comune care să asigure o mai bună colaborare între Asociații.

Programul a debutat vineri, 19 noiembrie 2010, cu celebrarea Sfin-tei Liturghii de către Mons. Mihai Todea, vicarul general al Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu asis-tenții spirituali ai ASTRU şi AGRU. Seara a continuat cu salutul oficial din partea asociațiilor gazdă, ur-mat de conferința domnului Ciprian Ghişa, doctor în istorie, cu tema: „ASTRU şi AGRU în context istoric‖.

Ziua de sâmbătă, 20 noiembrie, a început cu celebrarea Sfintei Li-turghii, programul continuând cu prelegerea lect. univ. dr. Simona Zetea, care a vorbit despre rolul laicilor în Biserică şi comunitate. În a doua parte a dimineții, Oana Tuduce, preşedinte al Acțiunii Ca-tolice din România, a susținut o prezentare despre Acțiunea Catoli-că în lume. A urmat un atelier cu

tema: „Identitatea ASTRU şi AGRU‖ în care participanții au identificat elementele definitorii ale asociații-lor din care provin, precum scopul, obiectivele, misiunea şi viziunea, pe care le-au prezentat ulterior în

sesiune plena-ră. În după-masa zilei de sâmbătă s-a discutat despre strategiile AS-TRU – AGRU pentru viitor, vizând colabo-rarea acestora în stilul carac-teristic al Acți-unii Catolice, în contextul

actual al Bisericii. Concluziile au fost prezentate în

cadrul unei plenare, la care a par-ticipat şi Preasfinția Sa Mihai Frăți-lă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Bucureşti. Seara, participanții au lucrat la elaborarea unui protocol de cola-borare între ASTRU şi AGRU la nivel parohial, eparhial şi național. Dimi-neața de duminică a fost dedicată prezentării protocolului de colabo-rare şi s-a încheiat cu Sfânta Litur-ghie în cadrul căreia participanții s-au rugat, alături de Acțiunea Ca-tolică din întreaga lume, pentru creştinii persecutați din Irak. (Via www.actiuneacatolică.ro)

11 decembrie Retragere spirituală pentru tineri la mănăstirea „Preasfânta Tre-ime" Timişoara

În ziua de 11 decembrie 2010 la Mănăstirea „Preasfânta Treime‖ a Fra-ților Sfintei Cruci din locali-tatea Giroc (Protopopiatul Timişoara), un grup de tineri de la catedrala „Coborârea Sfântului Spi-rit‖din Lugoj însoțiți de Pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru, au participat la

o zi de retragere spirituală. Medita-țiile au fost conduse de părintele Jose Refugio Vela de la mănăstirea „Sfintei Treimi‖ din Timişoara.

Programul a început de diminea-ță cu participarea la Sfânta Litur-ghie. După Sfânta Liturghie, tinerii, au fost serviți de către călugări, cu o gustare, după care a urmat prima meditație a zilei cu titlul „Constatarea bolii incurabile: neli-niştea‖. După meditație fiecare tânăr a avut posibilitatea de a re-flecta, în particular, asupra temei propuse, şi asupra întrebărilor pro-puse de pr. Jose.

A urmat masa de prânz, oferită cu generozitate de către Frații Sfintei Cruci. După-masă – în a do-ua meditație a zilei – Pr. Jose , a propus tinerilor o serie de gânduri şi reflexii pe tema: „Ce s-a mai întâmplat cu castitatea?‖. Pr. Jose le-a explicat tinerilor lugojeni ce este castitatea şi parcursul ei de-a lungul timpului. La sfârșitul acestei meditații tinerii s-au arătat foarte interesați de acest subiect „asaltându-l‖ pe pr. Jose cu diferi-te întrebări. Pe tot parcursul zilei tinerii au avut şi posibilitatea pen-tru spovadă.

Scopul principal al întâlnirii a fost apropierea de Dumnezeu prin „recreerea spirituală‖ pentru acest Post.

Pr. Davide Giuseppe Muntoni si Pr. Jose Refugio Vela fac parte din ordinul monastic „Frații Sfintei Cruci‖ şi au venit în România din Italia, ca misionari, acum 15 ani. La început au fost primiți la Lugoj de către PS Ioan Ploscaru, cu ajuto-

rul căruia au frecventat cur-surile Seminaru-lui Teologic de la Blaj. Au fost trimişi apoi la Timişoara, unde au o deosebit de rodnică acti-vitate cateheti-că şi pastorală, fiind perfect integrați în ritul bizantin al Bise-ricii noastre. (A consemnat Cristian Bibu)

20

10-12 decembrie Campionatul inter-diecezan la tenis de masă Eparhia de Lugoj

În perioada 10-12 decembrie 2010, în localitatea Ohaba Forgaci de lângă oraşul Lugoj, s-a desfăşu-rat prima ediție a Campionatului Național CSR la Tenis de Masă. Eve-nimentul a fost organizat de Asoci-ația „Clubul Sportiv Român‖ (CSR) şi Parohia greco-Catolică din Ohaba-Forgaci în colaborare cu oficialită-țile locale.

Competiția s-a desfăşurat la categoriile simplu masculin şi sim-

plu feminin, înscriindu-se 24 de jucători veniți din toate colțurile țării pentru a participa la această primă ediție. Au fost reprezentate Eparhia de Lugoj şi Arhieparhia de

Alba-Iulia şi Făgăraş, şi diecezele de Bucureşti, Timişoara, Iaşi şi Arhidieceza de Alba-Iulia. Au mai dat curs invitației şi oficialitățile locale: Dl. Cristian Stoi, primarul co-munei Boldur şi Dl. Iliaș Do-rin consilierul si profesorul

de sport din locali-tatea Ohaba-Forgaci. Participanții au sosit încă din seara zilei de vineri, 10 decembrie. Sâmbă-tă la amiază s-a celebrat Sfânta Liturghie în biseri-ca parohială. Ală-turi de pr. paroh Ovidiu Neiconi, la masa altarului s-a

aflat şi pr. Viorel Codrea, paroh la Cugir, care s au rugat împreună cu tinerii prezenți. Competiția s-a desfăşurat de-a lungul zilei de sâm-bătă, 11 decembrie. Seara în ca-drul unei cine festive, a avut loc festivitatea de premiere, acordându-se diplome tuturor con-curenților iar primele trei locuri au fost medaliate. La acest moment alături de oficialitățile locale a fost prezent şi Mons. Angelo-Narcis Pop,

Vicar General al Eparhiei de Lugoj. Câştigătorul competiției a fost

Kolozsi Laszlo din Arhidieceza de Alba-Iulia. Cei doi finalişti, Trancioveanu Marian şi Kolozsi Laszlo împreună cu cele două fina-liste ale competiției desfăşurate în Bucureşti (Cupa CSR la Tenis de masă), vor reprezenta țara noastră la Campionatul Național al CSI, or-ganizat în perioada 07-10 aprilie 2011 la Lignano Sabbiadoro în Ita-lia.

Jucătorii au fost împărțiți în 8 grupe a câte 3 jucători. Din fiecare grupă s-au calificat mai departe câte doi jucători care au fost re-partizați în 4 grupe de câte 4. Au urmat sferturi de finală, semifinale şi finale. Sistemul de joc în grupe a fost două seturi din trei iar din sferturi, trei seturi din cinci. În final s-au remarcat patru jucători ce au disputat semifinalele şi fina-lele.

Această primă ediție reprezintă un nou început de drum care spe-ram să fie cel puțin asemănător cu cel al campionatului național de fotbal al CSR, (cunoscut sub nume-le de campionatul inter-diecezan) care a crescut de la an la an, ajun-gând în 2010 la cea de-a opta edi-ție.

Se cuvine sa aducem mulțumiri P.S. Alexandru Mesian pentru spri-jinul si încrederea acordată, dom-nului primar care a sprijinit aceas-tă activitate, domnului profesor de sport pentru buna desfășurare a competiției, tinerilor din parohie care s-au implicat în buna organi-zarea a întâlnirii, domnului Claudiu Roznovski președintele CSR. (Pr. Ovidiu Neiconi Paroh Ohaba-Forgaci)

M-ajută, Doamne!

M-ajută, Doamne! Învață-mă să cred … Să uit că voi muri Şi să îi iert Pe toți acei ce-mi vor nefericirea Țesută laolaltă cu pieirea …

M-ascultă, Doamne! Lasă-mă să-ți simt Privirea-Ți vie Şi să uit să mint... Să vreau să te ador Cu toată floarea Ființei ce-ți dă Ție răsuflarea.

Mă iartă, Doamne, Că-mi ridic privirea! … Că-Ți cer prea mult Lăsând în schimb uimirea Să-mi stăpânească gândul, omul, firea … Mă iartă, Doamne Cerne-ți lin Iubirea!

de Nicoleta Neagu

21

Ziua Mondială A Tineretului ( ZMT) este un eveniment internațional organizat de Biserica Catolică, care reuneşte tineri din întreaga lume, catolici şi de alte confesiuni. Acesta este prezidat de către Sfântul Părin-te, şi se celebrează o dată la doi sau trei ani.

ZMT a luat fiinţă în anul 1984, în Duminica Floriilor. Papa Ioan Paul al II-lea, a invitat tinerii din Roma pentru a sărbători cu el Anul de Răscumpărare. Răspunsul primit de la ei a fost unul foarte interesant şi care a depăşit toate aşteptările. În anul 1985 Papa a scris o scrisoare dedicată tinerilor din lumea întreagă şi a lansat mai târziu aventura Zilei Mondiale a Tineretului.

Această zi are ca scop să încurajeze participarea tinerilor în Biserică, să mărturisească să sărbătorească credinţa lor, şi să reflecteze asupra mesajului pe care Papa îl alege pentru fiecare ocazie.

A XXVI-A Zi Mondială A Tineretului. Madrid (Spania)

16 - 21 august 2011

Celebrarea celei de-a XXVI-a ediții a Zilei Mondiale a Tineretului va avea loc la Madrid, capitala Spaniei, în perioada 16-21 august 2011. Tema aleasă este „Înrădăcinați şi întemeiați în Cristos, tari în credin-ță‖(cf. Col 2,7). Conform tradiției Papa Benedict al XVI-lea a aprofundat tematica ZMT printr-un Mesaj către tineri, mesaj care prin intermediul Consiliului Pontifical pentru Laici a fost trimis spre Conferințele Episcopale, Mişcărilor, Asociațiilor şi Comunităților de tineri internaționale. Textul acestui mesaj este dispo-nibil pe site-urile: www.vatican.va şi www.madrid11.com

A XXVI-a Zi Mondială a Tineretului se va deschide în mod oficial în după-amiaza zilei de marți, 16 august 2010, cu Liturghia de deschidere, care va fi prezidată de Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, Arhiepiscop de Madrid, în Piața Cibeles, un faimos ansamblu mo-numental din centrul oraşului Madrid.

În zilele de 17, 18 şi 19 august vor avea loc trei zile de pregătire pentru Veghea de rugăciune şi Liturghia cu Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea. În cursul dimineților vor avea loc tradiționalele cate-heze, care vor fi susținute de Episcopii din întreaga lume, în diverse limbi şi în diverse biserici, colegii sau săli de sport din Madrid. În timpul celor trei zile o atenție deosebită va fi îndreptată spre sacramentul Spovezii. Tinerii vor avea astfel ocazia să experimen-teze iertarea lui Dumnezeu în toate bisericile din Ma-drid, dar mai ales în Parcul Iertării unde va avea loc şi Adorație Euharistică.

După-amiezile zilelor de 16, 17, 18 august vor fi dedicate activităților din cadrul Festivalului Tinerilor care se va desfăşura în diferite puncte din Madrid.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea va fi pri-mit în după-amiaza zilei de joi, 18 august 2010, prin-tr-o ceremonie solemnă de primire în acelaşi loc în care se va desfăşura Liturghia de deschidere – Piața Cibeles.

Seara zilei de vineri, 19 august, va fi dedicată cele-brării unei mari Căi a Crucii pe străzile centrale ale oraşului Madrid, având ca punct de pornire Piața Cibeles. Procesiunea se va desfăşura de-a lungul bule-vardului Paseo de Recoletos şi se va încheia în Piața Colon.

Punctul culminat al Zilei Mondiale ale Tineretului vor fi Veghea de rugăciune şi Celebrarea Euharistică finală care vor fi prezidate de Sfântul Părinte. Aces-tea se vor desfăşura sâmbătă seara, 20 august, şi în dimineața zilei de 21 august în spațiul special amena-jat pentru aceste celebrări în apropierea aeroportului

Cuatro Vientos, în partea de sud-vest a oraşului, la 8 km de centrul oraşului Madrid.

Festivalul Tinerilor se va desfăşura în diferite zone ale oraşului Madrid în timpul după-amiezii şi serilor din datele de 16-18 august (mai puțin timpul dedicat Ceremoniei de primire a Sfântului Părinte) şi va conți-ne diferite manifestări prin intermediul cărora se vor pune în comun experiențe artistice, religioase, şi spi-rituale ale vieții de credință a tinerilor din întreaga lume.

Zilele în Dieceze (11-15 august 2011). Este deja tradițională disponibilitatea diecezelor din țara care se desfăşoară Ziua Mondială a Tineretului de a găzdui tinerii care se îndreaptă spre oraşul în care ZMT se va celebra.

Diecezele din Spania invită toate grupurile de ti-neri interesate să profite de această oportunitate, realizând o „înfrățire‖ (sunt excluse Diecezele de Ma-drid, Alcala şi Getafe - sediul ZMT şi câteva dieceze insulare). Sunt câteva dieceze din Portugalia care şi-au oferit disponibilitatea de a primi grupuri. Tinerii vor fi găzduiți în colegii, centre parohiale, săli de sport şi familii. Se vor organiza activități de diver-se tipuri: întâlnirii cu comunitățile catolice locale, rugăciune şi pelerinaj, implicare în diferite proiecte sociale, manifestări sportive, muzicale, artistice şi

22

Este binecunoscut faptul că o fotografie înlocuieşte o mie de cuvinte, iar un zâmbet sincer şi natural, cucereşte şi luminează, tocmai de aceea suntem invitați să zâmbim când suntem fotogra-fiați.

Oare cui îi plac oamenii veş-nic încruntați, cu o atitudine aspră şi încontinuu nemulțumiți, care nu vor, ori poate nu ştiu cum, să ofere un zâmbet auten-tic?

Cu un zâmbet sincer poți face minuni, asta o ştim cu toții, nu este nevoie să citim tratate de psihologie în care se demonstrează ştiințific efectele terapeutice ale unui zâmbet autentic.

Ne naştem cu abilitatea de a zâmbi, dar dacă nu mai ştim cum să o facem, se poate învăța, acesta este primul pas pe drumul parcurs către noi înşine, prima lecție din abecedarul educației noastre emoționale.

Unii dintre noi am avut şansa de a fi crescut în fa-milii unde zâmbetul era la loc de cinste, de aceea a zâmbi a devenit parte din noi, un mod de a fi, un gest spontan, natural şi sincer. În toate întâlnirile noastre, zâmbetul a devenit un barometru care ne ajută să facem diferența în relații.

Privind în noi, realizăm ce mare binecuvântare es-te faptul că am crescut într-un mediu în care am do-bândit de mici stima de sine şi astfel ne este mult la îndemână să avem încredere în noi şi să fim mai des-chişi către celălalt.

Nu există limită de vârstă pentru a învăța să zâm-bim, este nevoie doar de dorința de purificare interi-

oară şi de maturitate emoționa-lă. Poate părea dificil ca dintr-o dată să fim altfel, deoarece cre-dem că masca seriozității, cea pe care o abordăm în contactele noastre sociale, ne protejează de eşecuri, iar dacă afişăm me-reu o anume răceală, impunem prin aceasta şi astfel suntem res-pectați. De obicei o astfel de atitudi-ne ascunde multă nesiguranță şi teamă, iar teama de oameni izo-lează. Această atitudine va fi mereu cel mai mare impediment în relațiile interumane, deşi nu

avem cum să ştim modul în care va reacționa celălalt, datorită faptului că ne este teamă de respingere şi proiectăm imaginar aceasta, nu facem decât să fim ostili. Cum atitudinile noastre sunt „contagioase‖, având o mare influență asupra celorlalți, aceştia se vor retrage şi astfel ne creăm singuri o lume în care dominăm, o lume în care nu ne asumăm riscuri, dar în care nu o să găsim decât certitudinea singurătății.

Avem nevoie unii de ceilalți, avem nevoie de co-municare, de socializare, aşadar, curajul de a ieşi din singurătate, de a ne dărui şansa unui nou început prin asumarea riscului de a fi respinşi, va fi răsplătit prin răspunsul oferit nevoilor şi dorințelor noastre.

Fericita Maica Tereza de Calcutta, o maestră a zâmbetului, recomanda adesea surorilor din congrega-ție: „Nu vreau să faceți minuni cu obrăznicie. Prefer să faceți greşeli cu gingăşie. Zâmbiți, zâmbiți mereu‖.

Irina Isăcescu

Zâmbiţi, vă rog!

gastronomice.Cazarea va fi gratuită. Câteva dieceze vor cere o contribuție pentru mâncare, iar în mod obişnuit transportul va fi în sarcina participanților.

Zilele în Dieceze se vor încheia în 15 august, în Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului‖ cu o sfântă Liturghie în cursul căreia episcopul diecezan va invita tinerii la Madrid pentru a participa la Ziua Mondială a

Tineretului. Pe site-ul oficial al întâlnirii se vor putea accesa

informații mai detaliate referitoare la diecezele dis-ponibile să găzduiască tineri.

Site-uri utile: Site-ul oficial al ZMT: www.madrid11.com

Site-ul ZMT pentru România: www.zmtromania.ro

Bicicleta lui Dumnezeu (anonim)

Într-o seară, un tânăr, se apropie de Maestru, şi-l întrebă: Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viață este pe placul lui Dumnezeu? Maestrul, surâzând îi spuse: într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicle-tă cu două locuri, un tandem, şi l-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbăm locurile. Am fost de acord, şi din acel moment, viața mea s-a schimbat, viața mea n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu dădea vieții mele fericire şi emoții. Ce s-a schimbat când am inversat locuri-le? Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeaşi stradă mo-notonă, era … aceeaşi. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte. Dar când a început să condu-că El, El ştia scurtături nemaivăzute, sus între munți, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reuşeam să fac era să mă țin în şa. Chiar dacă părea nebunesc, el îmi zicea: pe-dalează! Pedalează! Când deveneam îngrijorat, îl întrebam: Doamne, unde mă duci? Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu ştiu cum, am început să mă încred. Repede, am uitat viața monotonă şi am intrat în aventură, şi ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi dintr-o dată, mă linişteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s-au

23

Şi asta va trece

Materiale prelucrate de Andreea Lung

bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis: Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele. Şi le-am împărțit persoanelor cu care ne întâlneam în drum, şi, mi-am dat seama că, atunci când împărțeam eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.

La început nu m-am încrezut în El, mă gân-deam că mă va duce cine ştie unde. Dar el cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să în-cline bicicleta când venea o curbă, ştia să sară

ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfri-coşate. Iar eu, învăț să tac şi să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la ori-zont, de vântul care îmi bate în față şi de … tovarăşul meu de drum. Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice: Nu te îngrijo-ra! Eu conduc, tu pedalează!

Renato, aproape că n-o văzu pe doamna ce stătea într-o maşină oprită pe marginea dru-mului. Ploua tare şi era întuneric. Dar, şi-a dat seama că doamna avea nevoie de ajutorul său. Opri maşina şi se apro-pie. Maşina doamnei era aproape nouă. Se vedea pe ea. Doamna, ce avea o oarecare vârstă, se gândi că poate era un răufăcător, un hoț, părea sărac şi flămând. Renato şi-a dat seama că doamnei îi era frică şi i-a zis: „Sunt aici să vă ajut, nu vă faceți griji. De ce nu mergeți în maşina mea până eu repar maşina dvs? Doamna făcuse o pană.

În timp ce ploaia cădea necontenit, Renato se aplecă, puse cricul şi începu să schimbe roata. A reu-şit să repare pana, în ciuda faptului că hainele sale …numai a haine nu mai arătau. În timp ce strângea şu-ruburile roții, doamna se apropie şi începu să vorbeas-că cu el. I-a povestit că nu era din părțile acelea, şi nu ştia ce s-ar fi făcut dacă el n-ar fi oprit. Renato surâse, terminând treaba. Doamna a întrebat cat îi datora. Dar Renato nu se gândea la bani, lui îi plăcea să ajute oamenii, aşa era el. Şi spuse: „Dacă într-

adevăr vreți să mă plătiți, data viitoare când întâlniți pe cineva ce are nevoie de ajutor, amintiți-vă de mine, şi dați acelei persoane ajutorul de care are nevoie. După câțiva kilo-metri, doamna opri într-un mic restaurant. Ospătărița veni şi-i aduse un prosop să-şi uște părul. Zâmbea. Doamna văzu că ospătara era însărcinată în ultimele luni şi se miră că cineva este atât de amabil, chiar dacă nu se simte tocmai bine. Atunci îşi aminti de Renato. După ce a terminat de mâncat, şi după ce ospătara era la altă masă, doamna ieşi din restaurant. Ospătara, îndreptându-se spre masa doamnei,

văzu ceva scris pe un bilețel, pe masă, şi o suma im-portantă de bani, alături. Începu să plângă, când a început să citească ce era scris: „Ține tot restul. Ci-neva m-a ajutat azi şi vreau să te ajut şi eu pe tine. Dacă vrei să-mi restitui aceşti bani, nu lăsa ca acest cerc de iubire să se închidă … ajută pe cineva!‖. Mai târziu, în timp ce ajunsese în camera ei, obosită, se apropie de patul unde dormea soțul ei, dar nu vroia să-l trezească pentru că înainte de a adormi se agitase mult. Se gândea la doamna şi la banii pe care-i lăsase pentru ea. Şi câtă nevoie aveau de acești bani, gândindu-se la micuțul care se va naşte. Apoi zâmbi, îi mulțumi lui Dumnezeu, se întoarse spre soțul ei, îl sărută duios, şi-i spuse: „Totul va fi bine. Te iubesc … Renato!‖

Viaţa e o oglindă (anonim)

Fiecare avem parte de clipe plăcute sau mai puțin plăcute. Cum trecem peste ele? Iată o istorioară ve-che și simplă care ne poate determina să medităm mai mult la sensul vieții decât o facem de obicei.

Regele David a chemat la el într-o zi un bijutier şi i-a dat următoarea poruncă: - Fă-mi un inel care sa fie în stare a schimba proasta mea dispoziţie în bună dispoziţie şi invers ori de câte ori voi privi spre el. Dacă-l vei face în timp de o săp-tămână, te voi compensa împărăteşte; în caz contrar îţi voi tăia capul.

Bijutierul a ieşit din palatul regal profund conster-nat. Era conştient că s-a terminat cu viaţa lui. În cur-tea palatului, micul Solomon care se juca liniştit, re-marcă tristeţea bijutierului şi dori să afle pricina ei. Când sărmanul om îi povesti cele întâmplate, Solo-

mon izbucni în râs: - este destul să-i faci un banal inel de cositor, gra-vând pe el cuvintele următoare: „Gam zeia vo‖ – „Şi asta va trece‖. Numai atât. Dacă tatăl meu va vedea inelul când va fi bine dispus, el va deveni îndată seri-os, iar dacă este neliniştit, o singură privire fixată asupra inelului va face să dispară supărarea de pe faţa lui.

Cât de simplu! Patru cuvinte care ne pot determina schimbarea stării. E bine să trăim clipele, încercând să nu ne lăsăm duși prea mult de val pentru că timpul real are o singură direcție: numai înainte. Toate lucrurile trec în această viață, atât bucuriile

cât și durerile și odată cu acestea și noi …

R.R.

Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune

24

Lunile august, septembrie, noiembrie si decembrie sunt marcate de sărbători ale Sfintei Fecioare. Și luna octombrie este marcată de spiritul marian, întrucât ea începe cu Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Însă aceasta nu este o sărbătoare de po-runcă. Totuși, în ritul latin, această lună este dedica-tă Sfântului Rozariu, o rugăciune către Sfânta Fecioa-ră. În cele ce urmează voi enumera rugăciunile către Sfânta Fecioară, din care ea poate fi cunoscută, apoi mă voi opri asupra uneia dintre ele.

Pentru că suntem greco-catolici, găsesc de cuviin-ță să mă inspir în primul rând din izvoare specifice nouă. Acestea sunt: cărțile de cult și de rugăciuni aprobate de Sfânta Biserică. Pentru alte ru-găciuni mă voi inspira din cărțile de rugăciuni ale ritului latin. O consecință a acestui fapt este ordinea enumerării. Aceasta are ca principiu tipul de rugăciune în cinstea Sfintei Fecioare. Prin urmare, am pus pe primul loc slujbele sau celebrările în cin-stea Maicii Domnului, apoi imnele în cinstea ei, în funcție de locul pe care îl ocupă în ca-drul rugăciunii publice a Biseri-cii.

Celebrările liturgice în cin-stea Sfintei Fecioare: Acatiste ale Maicii Domnului și Paraclisul Maicii Domnului. În Orologhion se găsește Acatistul Buneivestiri, are ca leitmotiv repetarea exclamativă a lui bucură-te și refrenul Bucură-te mireasă pururea fecioară! Paraclisul sau Canonul cel mic, de mângâie-re, are ca leitmotiv alungarea suferinței de la sufletul celui necăjit, în diferite circumstanțe ale vieții.

Axioanele, Irmoasele sunt imne laudative către Sfânta Fecioară. Cel mai cunoscut este imul Cuvine-se cu adevărat, care se cântă la Sfânta Liturghie dumini-cală și peste săptămână. Acestea se schimbă, la săr-bătorile Împărătești, ale Maicii Domnului și uneori ale Sfinților cu Sărbătoare de Poruncă. În aceste cazuri, ele sunt luate de la Catavasii, din cântarea a IX-a.

Catavasiile sunt o structură de nouă imne temati-ce, inspirate din Cele nouă Cântări. Primele opt sunt inspirate din Vechiul Testament, din profeții sau epi-soade care reprezintă preînchipuiri ale Mântuitorului – a Întrupării și a Învierii Sale. Cântarea a IX-a este im-nul Mariei, din Lc, 46 ș.u. și al lui Zaharia, de la Lc, 68 ș.u.

Dogmaticile versurilor, sunt imne care se cântă la Vecerniile duminicilor, înainte de imnul Lumină Lină; cuprind mărturisiri ale credinței în fecioria Mariei în naștere, în timpul nașterii și după naștere. De aseme-nea ele o cântă pe Sfânta Fecioară ca Născătoare de Dumnezeu, care este un punct vital al credinței stabi-lit într-un sinod ecumenic, la Calcedon, în 451.

Troparele Sărbătorilor Sfintei Fecioare sunt imne scurte despre sărbătoarea respectivă a preacuratei; de ex: Troparul nașterii Maicii Domnului.

Tropare ale Născătoarei de Dumnezeu sunt și aces-te imne scurte, dar care se cântă întodeauna după un alt tropar, mai exact după Mărire... Și acum.... la Sfânta Liturghie; acestea se cântă după Troparul Învi-erii sau al Sfântului, dar si după Fericiri.

Sfântul Rozariu este cu siguranță cea mai cunoscu-tă rugăciune mariană, folosită în toate împrejurările vieții. Este şi simplă, şi complexă. Simplă prin struc-tură și compoziție, complexă prin faptul că acoperă prin cele patru mistere ale sale toate momentele evanghelice cu semnificație specială pentru mântui-rea noastră, precum si acele momente în care Sfânta

Fecioară este alături de Fiul ei. În cadrul acestei rugăciuni se recită o altă rugăciune către Sfânta Fecioară, inspirată de saluturile pe care Îngerul Ga-briel și Sfânta Elisabeta i le adresează Sfintei Fecioare. Este vorba despre rugăciunea Născă-toare de Dumnezeu sau Bucură-te Marie. „Adu-ți aminte, o, preablân-dă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Însuflețit de această încredere, alerg la tine, o, Maică, Fecioară a fecioare-lor. La tine vin şi stau gemând

înaintea ta ca un păcătos. Maica Cuvântului, nu dis-prețui cuvintele mele, ci auzi-mă cu milă şi ascultă-mă. Amin.‖ Este o rugăciune a Sfântului Bernard, de-osebită prin profunzimea ei. În acest articol, mă limi-tez la a o expune.

„Bucură-te, Regină, Maica milei, viața, mângâie-rea şi nădejdea noastră, bucură-te! Către tine stri-găm, surghiuniții fii ai Evei; către tine suspinăm, ge-mând şi plângând în această vale de lacrimi. Aşadar, Mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi mi-lostivi şi, după surghiunul acesta, arată-ni-l pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău, o, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!‖ Aceasta este o ru-găciune cunoscută și sub numele de Salve Regina, primele cuvinte ale acestei rugăciuni în limba latină, din care, de fapt, a fost tradusă.

Pe stimatul cititor/cititoare a acestui articol do-resc să nu îl plictisesc, lăsând impresia că, după această introducere, urmează o expunere pe măsură. Nicidecum. Doar voi reveni la titlu, îl voi explica si îl voi exemplifica.

Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune este în primul rând o aplicare a regulei care spune că ne ru-găm așa cum credem (lex orandi, lex credendi). Mai degrabă izvorăște din aceasta, pentru că, dacă ne rugăm așa cum credem, înseamnă că credem așa cum ne rugăm. De aceea, pentru teologi și pentru simpli creștini, pentru clerici sau laici, rugăciunea este un izvor de cunoaștere a credinței. Un izvor viu și sim-plu, care nu cere cunoștințe sofisticate, lucru valabil

25

Ciclul liturgic bizantin începe cu o sărbătoare mariană, Naşterea Maicii Domnului şi se încheie tot cu o sărbătoare mariană, Adormirea Maicii Domnului. Aceste două praznice împă-răteşti, primul sărbătorit pe 8 septembrie, iar cel de-al doilea pe 15 august, in-troduc şi conclud seria praznicelor de peste an. Astfel Maica Domnului devi-ne însoțitoarea şi modelul creştinilor pentru ceea ce înseamnă misterul salvific a lui Hristos.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului datează de pe la sfârşitul secolului al VI-lea, şi este introdusă în ciclul liturgic anual oriental de către împăratul Mavrikios. În occident săr-bătoarea va fi introdusă de către Papa Sergiu I, un se-col mai târziu.

Ziua de 15 august este precedată de o zi prefestivă, şi e urmată de o octavă de rugăciune care se încheie pe 23 august. În ziua prefestivă, liturgia orientală propune frumoasa lectură a psalmului 44: „Ascultă, fiică, şi vezi şi plea-că-ți urechea/că împăratul îți va dori frumusețea,/că el este Domnul tău‖. Dumnezeu este acela care a ales sânul Mariei ca fiind oportun naşterii Mântuitorului. Fecioara s-a supus dorinței divine şi a devenit astfel nu doar mama lui Dumnezeu, ci mama tuturor. În psalmul 131 se spune: „Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: „Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău‖. Maria era şi ea din stirpea

lui David, iar evangheliile ne oferă destule situații în care Isus este numit „Fiul lui David‖ (Mt 21,9). Figura Maicii Domnului apare în strânsă legătură cu cea a Fiului. Teologic vor-bind, titlurile pe care Fe-cioara le primeşte sunt, în mare parte, de natură cris-tologică. Nu putem vorbi despre naşterea, viața şi adormirea Ei dacă nu sunt în strânsă legătură cu per-soana lui Hristos, pentru că ea a fost instrumentul prin care Tatăl a înțeles a trans-mite misterul salvării oa-menilor. La vecernia din ziua precedentă sărbătorii se citesc două lecturi din Ve-chiul Testament. Prima es-te din Facerea 28, unde avem visul lui Isaac. Acesta vede o scară pe care se sprijinea în pământ şi cu vârful atingea cerul. La trezire Isaac mărturiseşte: „Cât e de înfricoşător locul

acesta!; el nu e altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului‖! Teologia orientală iden-tifică acesta scară, pe care Domnul se coboară pe pă-mânt, cu Maica Domnului.

A doua pericopă propusă la vecernie este din pro-feția lui Iezechiel din capitolul 44, unde Dumnezeu îl instruieşte pe profet în ceea ce priveşte rânduiala în templu: „Atunci m-a adus îndărăt pe calea exterioară a porții templului, cea care cată spre răsărit; iar aceasta era încuiată. Si mi-a zis Domnul: Uşa asta va fi încuiată; ea nu se va deschide şi nimeni nu va trece

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

mai ales în ceea ce privește rugăciunile către Preacu-rata. Cine se roagă e un teolog pentru că vorbește cu Dum-nezeu. Dar rugăciunea Bisericii îi vorbește omului des-pre Dumnezeu, și prin aceasta îl face teolog.

Valoarea acestui mod de a-L cunoaște pe Dumne-zeu nu scade cu nimic atunci când noi îl cunoaștem pe El întru sfinții Lui. A cunoaște un sfânt prin rugăciune, sau pe Sfânta Fecioară este, de fapt, a-L cunoaște pe Dumnezeu însuși prin rugăciune. De aceea, titlul aces-tui articol ar putea fi, cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciunile către Sfinți/către Sfânta Fecioară; dar, formulat astfel, am exprimat esențialul.

Cea mai cunoscută rugăciune către Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu sau Bucură-te Marie. Sunt două forme ale aceleiași rugăciuni. Fiind foarte cunoscute ambele forme, nu le mai expun. O frază a acestei rugăciuni spune despre Sfânta Fecioară că este cea plină de har. În limba greacă această frază este

exprimată printr-un singur cuvânt: kekaritomene. Această expresie o putem numi, formal, titlu al Sfintei Fecioare. Liturgia, precum si pricesnele si poemele religioase conțin o mulțime de de titluri ale Sfintei Fecioare. Cea plină de har este primul titlu al Mariei, dar nu este unul ușor. Trebuie înțeles ce este har, dar nu îmi voi asuma aceasta acum. Totuși, harul este esența sfințeniei. A fi plină de har înseamnă a fi plină de sfințenie. A fi plină de sfințenie înseamnă a nu mai încăpea sfințenie mai multă decât este. Ceea ce în-seamnă că cineva se aseamănă cu Dumnezeu într-o măsură foarte mare. Cu alte cuvinte: Bucură-te Marie, cea plină de sfințenie... . De aceea, un alt apelativ al Sfintei Fecioare este acela de Preasfântă: Preasfântă Fecioară/Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile se leagă între ele, se sprijină și se explică unele pe alte-le. De aceea, cu cât cunoaștem si reflectăm mai mul-te rugăciuni, cu atât ne aprofundăm mai bine credința prin cunoașterea unității ei.

Teol. Andrei Baici

Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria

26

Să ne bucurăm cu adevărat căci prin bunăvoința Tatălui Ceresc ni s-a născut o mamă cum nu există alta pe pă-mânt – este Preacu-rata Fecioară Maria, mama noastră cere-ască. Este o aniver-sare deosebită, de-oarece prin naşte-rea Preasfintei Fe-cioare Maria, sărbă-

torim şi naşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos. Este sărbătoarea Mariei, e sărbătoarea mamei în care îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat-o atât de mi-nunată, încât nu există o altă făptură asemenea Ei. De aceea Biserica îi cântă: „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, bucurie a vestit la toată lumea: căci din tine a răsărit Soarele dreptății, Cristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul a dat binecuvântarea şi, omorând moartea, ne-a dăruit viața cea veşni-că‖ (Troparul Sărbătorii). Biserica acordă o mare în-semnătate acestei sărbători, încât cu acest eveni-

ment deschide seria tuturor sărbătorilor. Anul biseri-cesc începe la 1 septembrie cu sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria şi se încheie cu sărbătoa-rea Adormirii Ei.

Când noi dorim să cunoaştem o persoană, ne inte-resăm cine sunt părinții săi, familia sa, proveniența sa şi astfel intrăm într-o relație tot mai profundă cu acea persoană. Să încercăm să facem acest drum de cunoaştere a Preacuratei Fecioare Maria. Părinții Ei au fost Ioachim şi Ana. Ioachim înseamnă „pregătirea Domnului‖, iar Ana „harul lui Dumnezeu‖. Însăşi nu-mele lor arată că Dumnezeu avea planuri mari cu ei. Sfântul Ioan Damaschinul le aduce complimente, adresându-le aceste cuvinte: „Ioachim şi Ana soți bi-necuvântați! Lumea întreagă vă rămâne îndatorată, căci datorită vouă ea a putut să ofere Creatorului cel mai frumos dar şi anume o mamă vrednică de cinste, singura vrednică de cel care a creat-o‖.

Sfânta Tradiţie despre Ioachim şi Ana. Se spune că în Palestina era un om cu numele Ioachim, care avea o soție ce se chema Ana. Amândoi erau de neam mare, împărătesc şi arhieresc, plini de bunătate şi de milostenie. Erau smeriți şi evlavioşi, nelipsind de la templu, unde aduceau lui Dumnezeu jertfe şi mulțu-miri pentru binefacerile primite.

prin ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel va intra printr-însa, şi ea va fi încuiată‖.

Sfinții Părinți văd în acest text o profeție mesiani-că. Maica Domnului este poarta pe care Dumnezeu va intra în lume. Ea îşi va păstra fecioria înainte, în tim-pul, cât şi după naşterea lui Isus.În ziua de 15 august, la liturghia euharistică, se citesc textele din Epistola către Filipeni 2, 5-11. Această lectură este un cântec al umilirii lui Dumnezeu pentru glorificarea omului: „S-a golit pe sine luând chip de rob [...] S-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte‖. Lectura Evangheliei cuprinde două pericope, prima Luca 10, 38-42, unde se prezintă episodul intrării lui Isus în casa Martei şi a Mariei. A doua pericopă, tot din Luca, se referă direct la Maica Domnului: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt‖ (Lc 11, 27). Isus răspunde la această afirmație: „Într-adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc‖(Lc 11, 28). Această confirmare a Mântuitorului, privind fericirea, face referire la toți creştinii, care, după modelul Fecioarei Maria, ascultă şi îndeplinesc voia lui Dumnezeu.

Adormirea şi înălțarea cu trupul la cer al Maicii Domnului face parte din desăvârşirea planului divin. Sinaxarul din această zi narează cum însuşi Hristos a înștiințat-o pe mama sa, cu câteva zile înainte, cu privire la fericita sa adormire: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te te-me de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare‖.

Acest mesaj a fost mai mult decât o bucurie pen-tru Preafericita Marie. După ce toate pregătirile spiri-tuale şi materiale au fost făcute, au apărut apostolii, în casa Mariei, printre care şi Pavel. Aceștia o plân-geau pe Maica Domnului, dar ea îi consola, spunând:

„Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat‖. Sfântul Pavel a în-țeles bucuria şi însemnătatea adormirii şi ridicării la cer a Fecioarei şi a spus: „Bucură-te Maica Vieții, îm-plinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar ca pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd‖. Curând după aceasta, Fecioara a trecut la cele veşnice. Sfântul Teodor Studitul scria: „O, fecioară, eu te văd mai degrabă adormită decât moartă; tu ai fost transportată de pe pământ la cer şi totuşi tu nu încetezi a ne ocroti neamul omenesc‖.

Mesajul acestei sărbători este clar şi pentru noi creştinii de astăzi. Preafericita Fecioară nu încetează niciodată a fi alături de fiii ei de pe pământ şi de Bi-serică. Ea este mijlocitoarea şi apărătoarea noastră. Părintele Nicolae Steinhardt afirma despre Fecioara Maria că ea este cea care se roagă pentru toți păcăto-şii, vinovații şi marginalii. Pentru desconsiderați, ocă-râți pentru cei de tot singuri, pentru cei pe care nu are cine să-i iubească, să-i miluiască, să le surâdă, să se roage pentru ei. Părintele continuă: „Maica Dom-nului este izvorul lacrimilor, e neobosita apărătoare (avocată) [...] şi stăruitoarea noastră solitoare împo-triva dreptății stricte‖.

Nu ne mai rămâne decât să o invocăm pe Fericita Fecioară Maria în rugăciunile noastre ca să ne ajute a-i putea urma modelul de sfințenie de care a dat dovadă aici pe pământ, şi să ne conducă spre viața cea adevărată: „întru Adormire lumea nu ai părăsit-o, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica vieții, şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre‖.

Teol. Dan Vişa

27

Însă erau foarte mâhniți, căci ajunseseră la adânci bătrânețe şi nu aveau nici un copil. În vremea aceea cei care nu aveau copii erau socotiți ca blestemați de Dumnezeu şi de aceea erau disprețuiți iar ceilalți nu primeau nimic din mâna lor. În templu ei trebuiau să stea mai în urmă şi când aduceau jertfe la altar ei erau ultimii. Într-una din zile fiind sărbătoare mare la evrei, s-au dus la templu şi Ioachim cu soția lui. Din râvnă pentru Dumnezeu, au îndrăznit să aducă jertfă înaintea celorlalți. Preotul s-a mâniat foarte tare şi i-a înfruntat cu cuvinte aspre. Ioachim şi Ana au ieşit afară ruşinați şi mergând spre casă bătrânul Ioachim spuse femeii sale: „Pe mine nu mă mai trage inima să merg în casa mea, pentru că suntem urgisiți de Dum-nezeu şi de oameni. Du-te tu singură şi dă milostenie la săraci, fă rugăciuni, iar eu mă duc în munte la peş-teră acolo voi posti şi voi ruga pe Dumnezeu cu la-crimi, să se milostivească spre noi şi să ne dăruiască şi nouă un copil‖. Despărțindu-se unul de altul, Ana s-a dus acasă, a intrat în grădină şi îngenunchind se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne Atotputernice, cela ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pă-mântul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulțească Cela ce ai binecu-vântat pe Sara soția lui Avram şi la bătrânețe a născut pe Isac, dă-mi Doamne şi mie roadă pântecelui meu ca să scap de ocara oamenilor şi făgăduiesc că ce voi naşte, fie fată, fie băiat, îl voi dărui cu toată inima să slujească Ție toată viața în biserica Ta cea sfântă‖. Ioachim, bărbatul ei, se ruga în acelaşi timp sus în munte petrecând în lacrimi şi post. Văzând Dumnezeu suspinele celor doi bătrâni, a trimis pe arhanghelul Gavril acolo în munte la Ioachim care i-a zis: „Bucură-te Ioachime şi te veseleşte; eu sunt îngerul lui Dum-nezeu, Gavril, şi am venit la tine să-ți spun că vei avea o fecioară, care va naşte în fecioria sa pe Împă-ratul lumii. Lasă supărarea şi mergi vesel acasă că a auzit Dumnezeu rugăciunile tale‖. Acestea zicând îngerul s-a dus şi la Ana spunându-i şi ei aceleaşi cu-vinte. După ce a auzit cuvântul îngerului, Ioachim s-a dus acasă unde a găsit-o şi pe Ana veselă, iar după nouă luni aceasta a născut o fetiță frumoasă, şi sfân-tă, prin împreunare firească, dar care era rodul pos-tului, al lacrimilor, al milosteniilor şi rugăciunilor lor. La opt zile după naştere, conform obiceiului evreiesc, părinții i-au pus numele de Maria, care provine din aramaică şi înseamnă „doamnă‖ sau „stăpână‖, iar în limbajul elinesc înseamnă „izbăvitoare‖. Iată dragi tineri, cum se poate obține de la Dumnezeu harul do-rit: cu multă rugăciune, post, penitență şi perseve-rență.

Cea aleasă de Dumnezeu. Încă din veşnicie, Sfân-ta Fecioară Maria a fost aleasă şi destinată de Dumne-zeu să fie Mama Fiului Său. În acest scop a fost cople-şită cu toate harurile. Dumnezeu dă fiecăruia harul necesar misiunii sale în lume. Să ne amintim că şi noi prin naşterea noastră şi mai ales prin naşterea la via-ța harică prin Sfântul Botez, am primit de la Dumne-zeu o chemare la sfințenie, la împlinirea unei misiuni precise în lume şi ne-a chemat la un destin veşnic de fericire şi de iubire. Sf. Scriptură ne spune cum patri-arhul Iacob a avut un vis cu o scară lungă ce lega ce-rul cu pământul pe care se suiau şi coborau îngerii lui

Dumnezeu. Scara din visul lui Iacob este Preasfânta Fecioară Maria. Ea este aceea care a legat cerul cu pământul şi prin puritatea sufletului şi a trupului Ei, a coborât pe Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Maria a fost ultima şi excelenta pregătire şi anunțul cel mai sfânt al venirii lui Mesia. Cuvântul lui Dumnezeu înainte de a ne vizita în surghiunul nostru pământesc şi-a ales un tabernacol pe care l-a sfințit şi l-a împodo-bit. Sfântul Iri-neu, vorbind despre neascul-tarea Evei, afir-mă că: „ea a fost vindecată prin ascultarea Mariei şi din această acțiune rezultă că ea este cauză de mântuire pentru ea şi pentru neamul ome-nesc‖.

Maria este Steaua dimineții care în aurora ce precede răsăritul soarelui anunță venirea Mântuitorului, Soarele dreptă-ții în istoria umanității. Venirea lui Dumnezeu printre oameni, ca lumină strălucitoare şi realitate divină, clară şi vizibilă, este marele dar al mântuirii care ne este oferit. Fecioara Maria este aleasa lui Dumnezeu, dar este şi exemplu demn de urmat pentru noi creşti-nii. Într-adevăr Ea a fost concepută fără păcatul stră-moşesc şi acesta este un privilegiu unic. Sfințenia cu care se îmbracă sufletul ei, este rodul harului. Ea es-te model de perfecțiune după care se vor forma aleşii lui Dumnezeu. Părinții Bisericii o cântă şi o laudă în cele trei calități pe care Ea le are: aceea de fecioară, de femeie şi de mamă. Janez Jenko, un teolog ceh în cartea sa intitulată „Maria şi timpul nostru‖, relatând despre primul preşedinte al S.U.A., George Washin-gton, spune că avea lângă patul său o imagine a Maicii Domnului. Un profesor, bun creştin venind în vizită şi văzând acea imagine a exclamat: „Credeam că sun-teți protestant!‖ Preşedintele îi răspunse: „Sunt, dar cum poți să iubeşti Fiul şi să-l cinsteşti, dacă nu iu-beşti pe Mama sa?‖ Iată ce răspuns înțelept din partea unui protestant. Noi suntem fiii Sfintei Fecioare Maria şi Ea este mama noastră. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că avem o mamă atât de bună, pe care Isus ne-a dă-ruit-o de pe cruce; Ea este mijlocitoarea prin exce-lență a poporului lui Dumnezeu (Lumen Gentium). De aceea să cerem Mântuitorului nostru Isus Cristos ca prin mijlocirea Ei să ne ofere harul necesar de a pu-tea păşi pe urmele Mariei şi, fiind atraşi de parfumul virtuților sale, să nu încetăm a o iubi şi a o preamări împreună cu toți îngerii şi sfinții din cer. Să alergăm la Maria în orice împrejurare a vieții şi Ea va fi scutul şi apărătoarea noastră.

Sr. Laurenţia Bolfă OSBM

28

Colaboratori permanenţi: Mons. Angelo

Narcis Pop (Lugoj), Pr. Gabriel Buboi (Paris), Sr. Laurenţia Bolfă OSBM (Lugoj), Teol. Drd. Sergiu Soica (Comloşu Mare), Teol: Andrei Baici (Coştei), Teol. Dan Vişa (Roma), An-drada Mişcă (Timişoara), Andreea Lung (Coştei), Irina Isăcescu (Bucureşti), Prof. Maria Bacău (Lugoj).

Colaboratori: Adrian Cania (Lugoj), Cris-

tian Bibu (Lugoj), Laura Chilinţan (T imişoara ) , N ico le ta Neagu (Porumbacu de Jos), Prof. Gabriel Lupşa (Lugoj).

Preşedinte de onoare: PS. Alexandru Mesian

Preşedinte: Pr. Coriolan C. Mureşan

coryolan26@yahoo.it

Redactor-coordonator: Raimondo-Mario Rupp

ISSN 1842 - 6034

Răspunderea pentru opiniile exprimate

revine, în exclusivitate, autorilor.

Grafică şi tehnoredactare: Raimondo-Mario Rupp

Redacţia şi administraţia: Str. Episcop Dr. Ioan Bălan, Nr. 6,

305500-Lugoj, Jud. Timiş Tel: 0256 - 35 35 97, Fax: 0256 - 35 14 57

E-mail: revistamagnificat@gmail.com

Web: www.revistamagnificat.wordpress.com

Twitter: http://twitter.com/revmagnificat

Facebook: www.facebook.com/revistamagnificat

Tipar: S.C. Partoş SRL

MULŢUMIM EXCELENŢEI SALE P.S. EPISCOP ALEXANDRU MESIAN

PENTRU SPRIJINUL ACORDAT

Revista tinerilor

din Eparhia de Lugoj

Pastorala de Crăciun - Episcop Alexandru Mesian p. 1

EDITORIAL Revista „Magnificat‖ la ceas de aniversare p. 3

DE CRĂCIUN Gânduri la Naşterea Domnului: Naşterea lui Cristos o bucurie

coborâtă din cer p. 4

Cristos, strălucirea mântuirii noastre p. 5

CULTURĂ (istorie bru) Cum ar fi fost Biserica Greco-Catolică dacă nu ar fi existat

momentul 1948? p. 6

Rugăciune pentru beatificarea servilor lui Dumnezeu, Episcopii greco- catolici morţi în faimă de martiri sub regimul comunist între anii 1950-1970

CULTURĂ (recenzii) Viața şi idealurile unui tânăr p. 8

MARTIRII SEC AL XX-LEA Fericitul episcop martir Szilárd Bogdánffy p. 9

DIN TRECUTUL BRU Pelerinajele în Eparhia de Lugoj, înainte de 1948 p. 10

SPIRITUALITATE Despre bucurie p. 10

CULTURĂ (recenzii) Domnul este cu mine, nu mă voi teme de nimic. Ce pot să îmi facă

niște oameni? p. 11

EVENIMENTE Pelerinaj, pe jos, la Maria-Radna p. 12

Lugoj, Ziua Diecezană a Tineretului p. 12

Cursurile de clownterapy, la final p. 14

Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România p. 14

Tabără de vară la Cugir, ediția 2010 p. 15

Ieşire cu animatorii taberei de la Cugir p. 15

Campus formativ-recreativ Brebu-Nou 2010 p. 16

Zilele Acțiunii Catolice în Eparhia de Lugoj p. 17

„Comunicarea se învață‖ – curs de formare pentru tineri p. 18

Întâlnire ASTRU-AGRU la Cluj-Napoca p. 19 Retragere spirituală pentru tineri la mănăstirea

„Preasfânta Treime" Timişoara p. 19

Campionatul inter-diecezan la Tenis de Masă p. 20

LIRIC M-ajută Doamne!

ACTUAL A XXVI-A Zi Mondială A Tineretului, Madrid p. 21

PSIHOLOGIE Zâmbiți, vă rog! p. 22

GÂNDURI Bicicleta lui Dumnezeu p. 22

Viața e o oglindă p. 23

Şi asta va trece p. 23

SFÂNTA FECIOARĂ MARIA Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune p. 24

Praznicul Adormirii Maicii Domnului p. 25

Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria p. 26

COPERTILE ACESTUI NR REPREZINTĂ: Coperta I: Noapte de vis — Iesle amenajată în parcul Cișmigiu din București, decembrie 2009, (foto: Irina Isăcescu); Coperta II: Ziua Diecezană a Tineretului, ediția a XI-a. Lugoj 22 mai 2010; Coperta III: Diferite evenimente ale grupurilor parohiale de tineret din Eparhia de Lugoj; Coperta IV: ―Zilele Acțiunii Catolice‖ în Eparhia de Lugoj (Imagini de la Arad, Bocsig, Orăştie, Lugoj, Timişoara).