130
Manual de studiu biblic Vol. II Iosif Anca

Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Manual de

studiu biblic

Vol. II

Iosif Anca

Page 2: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

PREFAŢĂ

Acest „Manual de studiu biblic” cuprinde schiţele lecţiilor de învăţătură biblică prezentate în adunarea „Betel” Arad şi apoi difuzate prin mijloace audio, iar o parte din ele şi prin tipărire integrală a mesajului. Utilitatea lor poate fi valorificată prin studierea personală sau colectivă. Ele se pot constitui şi într-o introducere pentru o studiere mai aprofundată a diverselor teme ale Bibliei, printr-o exegeză şi hermeneutică adecvată.

Structura lor nu se încadrează în mod rigid în teologia sistematică, ci se împleteşte cu elemente de teologie practică, pentru a putea fi accesibile unui număr cât mai mare de credincioşi, care vor să fie edificaţi spiritual şi să slujească Domnului.

Acest, al doilea volum, cuprinde următoarele tematici biblice:-„Lupta cea bună” - 10 lecţii ce prezintă pregătirea necesară omului născut din nou pentru

abordarea cu succes a vieţii spirituale - „echipamentul” creştinului” (Efeseni 6), cu „armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea” (2 Corinteni 6:7). La fiecare lecţie sunt arătate exemple negative şi pozitive, cu scurte explicaţii.

-„Păcatul” - 10 lecţii în care „falimentul” angelic şi uman este surprins în diversele lui forme de apariţie şi evoluţie, prin definiţii doctrinare şi studii de caz. Totodată sunt arătate şi posibilităţile de tratare individuală şi colectivă, în vederea anihilării lui şi a îndepărtării efectelor lui imediate şi de durată. Astfel avem lecţii de „atitudini faţă de păcătoşi” şi de „nimicire a păcatului”.

-„Activitatea Bisericii” - 10 lecţii, într-o expunere independentă, dar interdependentă a diferitelor acţiuni şi lucrări ale Bisericii/Adunării locate (în prim plan). Diferite discipline sfinte: învăţarea Scripturilor, rugăciunea, cântarea, postul şi stăruinţa (în toate acestea) precum şi actele cultice sacre, unice sau repetabile: botezul, Cina Domnului, spălarea picioarelor sunt descrise şi explicate în fondul şi rolul lor soteriologic şi eclesiologic.

-„Relaţii frăţeştii” - 10 lecţii concepute pe rolul lucrărilor reciproce în Trupul lui Hristos, în baza darurilor şi a slujirii frăţeşti - „Lucraţi împreună!”: „Edificaţi-vă unii pe alţii!”; „ Slujiţi-vă unii pe alţii!”; „Acceptaţi-vă unii pe alţii!”; „Corectaţi-vă unii pe alţii!”; „Întăriţi-vă unii pe alţii!”; „Ajutaţi-vă unii pe alţii!”; „Rugaţi-vă unii pentru alţii!”, apoi „Bucuraţi-vă împreună”. Lecţiile se încheie cu o verificare şi o atenţionare introspectivă: „ Pe tine însuţi păzeşte-te curat!”

- „Viaţa practică” - 10 de lecţii ce conţin subiecte diverse, aşa cum existenţa noastră terestră le „oferă”. Domeniul material, prin modalităţile de obţinere a veniturilor şi distribuire a lor, aria de comuniune spirituală şi materială a membrilor adunării, proiectele şi durerile fizice şi sufleteşti, toate sunt formative, în procesul uceniciei noastre.

- „Problemele creştinului”- 10 de lecţii ce identifică probleme din sfera religioasă şi socială, prezentând contextul şi conţinutul lor, cu scopul abordării lor în mod realist şi cu credinţă. Un creştin ce se conduce după perceptele Bibliei va dobândi un statut moral şi o „imunitate” spirituală puternică, în vederea parcurgerii cu bine a „pustiei” lumii acesteia, în drum spre cetatea lui Dumnezeu

- „Viaţa”- 10 de lecţii, în care viaţa este văzută în etapele ei terestre, de la concepere şi naştere la bătâneţe şi moarte, punându-se accent pe rolul şi statutul familiei în apariţia, întreţinerea şi dezvoltarea omului. Studiul „ordonează” fenomenele vieţii, în perspectiva vieţii veşnice - scopul suprem al existenţei noastre.

- „Antiteze” - 10 lecţii ce pun în evidenţă prin contrast frumuseţea unui caracter după natura divină şi respectiv urâţenia unui chip mutilat de Diavolul prin păcat; contemporani din diverse familii, slujbe sau locaţii georafice se poziţionează paralel pe scara istoriei umanităţii, adâncind prăpastia peste care nu se va mai putea trece, după moarte, între cei care au investit în valorile eternităţii cu Dumnezeu şi cei ce şi-au ales lucrurile şi valorile de aici, în superficialitate şi necredinţă.

- „Principii sfinte” - 20 de lecţii în care diverse sintagme biblice, ce prezintă adevăruri

Page 3: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

concentrate, sunt explicate în parte cu scopul îmbogăţirii vieţii de credinţă, în relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele. Unele dintre ele privesc aspecte spirituale: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi!” sau „Cine citeşte să înţeleagă!”, iar altele abordează probleme materiale: „Daţi şi vi se va da!” . În special se au în vedere atitudinile sfinte recomandate de Biblie în diferite situaţii: întâlniri şi acorduri bilaterale, necazuri şi conflicte, activităţi eclesiastice sau profesionale, etc

Recomand tuturor care vor folosi aceste schiţe de studiu bibllic să-şi amintească faptul că autorul are o cunoaştere „în parte” şi că întodeauna când dorim mai multă lumină trebuie să umblăm în lumină. Amin!

Page 4: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 1

CHEMAREA LA LUPTĂ

INTRODUCERE1. Lupta (războiul) – cea mai grea lucrare, datorită riscului morţii, se face din dorinţe puternice (concepţii religioase, patriotism, ambiţii) sau obligaţie (Apocalipsa 12:11)2. Lupta presupune: armate, arme, tehnică, tactică, temă…..(Efeseni 6:11-13)

I. STAREA DE RĂZBOI DIN UNIVERS (foarte frecvent descrisă în Apocalipsa - 11:7; 12:7; 13:7)A. Armata sfântă1. Dumnezeirea (Exodul 15:3; Psalmul 45:3-4; Apocalipsa 19:11; Isaia 59:16-17; 13:4-5; Ieremia 50:25)2. Lumea îngerilor (Daniel 10:13, 21; 12:1; Apocalipsa 12:7-9)B. Armata lui Satan 1. Satan (Apocalipsa 12:7, 9; 20:1-3)2. Ierarhii demonice (Efeseni 6:12; Apocalipsa 16:13-14)C. Omenirea (avertizarea lui Gamaliel – Fapte 5:39) 1. Biserica (Matei 16:18; Efeseni 6:12; Romani 7:22-25) 2. Lumea (Efeseni 2:2-3; Apocalipsa 20:8)

II. LUPTA SPIRITUALĂ – GENERALITĂŢIA. Motivaţii (1 Timotei 6:12)1. Chemarea la luptă - înscrierea la oaste (1 Timotei 1:18; 1 Corinteni 14:8)2. Datoria apărării Evangheliei (Iuda 1:3; 2 Samuel 10:9-19)B. Principii. Legi1. Concentrarea totală (Judecătorii 3:2; Numeri 1:3; Psalmul 68:11; 8:2; Matei 21:16; Neemia 4:13-14)2. Biruinţa luptei după rânduieli (Romani 8:37-39; 2 Timotei 2:3-5; 1 Corinteni 9:24-27)3. Lupta spirituală şi fizică (2 Corinteni 6:6-7; 10:2-5; Psalmul 144:1)C. Armele luminii (Romani 13:12; 2 Corinteni 6:7)1. Armele de apărare: adevărul, platoşa neprihănirii, râvna Evangheliei, scutul credinţei, coiful mântuirii (Efeseni 6:14-17)2. Armele de atac: sabia Duhului, rugăciuni şi cereri (Efeseni 6:17-18)

III. EXEMPLE BIBLICE A. Negative1. Saul – războinicul înfrânt (1 Samuel 31:10)2. Fiii lui Sceva – luptători fără autoritate şi fără putere (Fapte 19:12-20) B. Pozitive 1. Iosua – generalul neînfrânt, al lui Dumnezeu (Iosua 6, 8, 9)2. David, omul după inima Domnului – un războinic viteaz (1 Samuel 17 – 2 Samuel 23)3. Pavel – marele luptător al Evangheliei lui Hristos (Filipeni 1:7, 16, 30; Coloseni 2:1; 1 Corinteni 15:32; 1 Tesaloniceni 2:2; 2 Timotei 4:7)

Page 5: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE 1. Viaţa creştină - o luptă (Luca 14:27-32), ce trebuie finalizată (Luca 14:33-35; 1 Împăraţi

20:11), cu biruinţă, ca Domnul Isus Hristos (Ioan 16:33; 19:30)2. Biserica este formată din soldaţi curajoşi şi biruitori (Filipeni 1:27-30; Apocalipsa 12:11;

15:2)

Page 6: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 2

BRÂUL ADEVĂRULUI

INTRODUCERE1. Cingătoarea care încinge mijlocul – în funcţie de slujbă (Exodul 28:8), cu rol pentru corp (efort), haine (reglare), arme (suport)2. Adevărul – prima armă de apărare împotriva lui Satan şi a păcatului (Ioan 8:32-34)

I. ADEVĂRUL – PREZENTAREA. Istoria adevărului

1. Dumnezeul adevărului (Isaia 65:16; Tit 1:2)2. Înăbuşirea adevărului prin nelegiuire (Romani 1:18; Ioan 8:44; Ezechiel 28:15)

B. Domeniile adevărului1. Adevărul teoretic (Proverbe 8:6-9; 12:19; Efeseni 4:25; Ioan 3:2, 5)2. Adevărul practic (Ieremia 9:3-5; Deuteronom 25:15-16; Filipeni 4:8)3. Adevărul veşnic (1 Tesaloniceni 1:9; 2 Ioan 2; 3 Ioan 12)

C. Principiile adevărului1. Adevărul revalat este pur, diferit toate „basmele” cu miez de adevăr (1 Ioan 2:21; Tit 1:14)2. Adevărul trebuie obţinut prin cercetări (Proverbe 22:20-21; 23:23 ; Exodul 23:1; Deuteronom 13:14; Eclesiastul 12:10)3. Adevărul trebuie păstrat (Ieremia 5:1; Tit 1:9)D. Puterea (armei) adevărului1. Lumină - transparenţă (Romani 13:12; Efeseni 5:8-14; Luca 12:35)2. Judecată dreaptă /adevărată (Zaharia 7:9-10; 8:16-17; Proverbe 29:14)E. Frumuseţea adevărului

1. Liniştea cugetului (Romani 9:1; 1 Ioan 3:18-20)2. Farmecul dragostei (1 Corinteni 13:6; Zaharia 8:19; 2 Ioan 1)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Oameni „lipsiţi de adevăr” (Ioan 8:44; 1 Timotei 6:5)

1. Faraon – promisiuni încălcate (Exodul 8:8, 29)2. Gabaoniţii – un popor de mincinoşi (Iosua 9)3. Anticristul – ultima şi cea mai mare minciună (Daniel 8:12; 2 Timotei 3:7-8)

B. Oameni „credincioşi adevărului” (Efeseni 4:15; 3 Ioan 3-4)1. Ilie – omul Adevăratului Dumnezeu (1 Împăraţi 17:24; 18:37-39)2. Pavel - omul care spunea adevărul în Hristos (Fapte 26:25; 2 Corinteni 7:14; 1 Timotei 2:7)3. Isus Hristos – Adevărul (Ioan 14:6; Matei 22:16; Ioan 1:18; 18:37-38)

ÎNCHEIERE1. Adevărul din inimă cu „Adevărul” (Psalmul 15); iar minciuna cu „Mincinosul” (Apocalipsa 22:15) 2. Testul final al omenirii va fi bătălia dintre „dragostea adevărului” şi „plăcerea în nelegiuire” (Geneza 3:1-6; 2 Tesaloniceni 2:9-13)

Page 7: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 3

PLATOŞA NEPRIHĂNIRII

INTRODUCERE1. Platoşa (armura) – echipament militar de protecţie (Efeseni 6:14) şi totodată haină de nuntă a Bisericii (Apocalipsa 19:8). Neprihănirea se învaţă, se îmbracă (Isaia 61:10; Matei 22:12)2. Echipamentul fiilor luminii/zilei (Romani 13:12-13; 1 Tesaloniceni 5:8)

I. NEPRIHĂNIREA – PREZENTAREA. Evoluţia neprihănirii1. Pierderea (Eclesiastul 7:29; Genesa 3:10-11; Romani 3:10)2. Recâştigarea şi păstrarea (Romani 1:16-17; Matei 5:6, 10)B. Îmbrăcămintea neprihănirii1. Haine străine (Ţefania 1:8; Psalmul 73:6; 109:18; 1 Tesaloniceni 2:6)2. Haine murdare (Isaia 64:6); fariseism (Matei 23:28; Luca 16:15) apostazie (2 Petru 2:21-22; Zaharia 3:3-4)3. „Domnul Neprihănirea noastră” (Ieremia 23:6; Filipeni 3:9; Romani 5:1-2)4. Hainele albe (Efeseni 4:24; Romani 6:13; Iacov 2:24; 1 Ioan 2:29)C. Puterea de apărare a neprihănirii – strigăte de biruinţă (Psalmul 118:18; Proverbe 14:34; 28:1)1. Rămânerea în picioare, pe front (Efeseni 6:13; Psalmul 1:5; Proverbe 24:16; 11:4-5)2. Conducerea luptei cu înţelepciune (Proverbe 11:3, 9; 2 Timotei 3:16-17; Elisei – 2 Împăraţi 6)D. Frumuseţea platoşei (hainelor neprihănirii / iubiţilor Domnului (Psalmul 146:8)1. Terestră: pace şi bucurie (Romani 14:17; Isaia 32:17; Iacov 3:18; Psalmul 33:1)2. Celestă: strălucire (Daniel 12:3; Matei 13:43)

II. EXEMPLE BIBLICEA. „ Vrăjmaşi ai neprihănirii ” (Fapte 13:10) şi oameni „goi” (Fapte 19:16)1. Saul – omul sub influenţa unui duh rău (1 Samuel 20:30-33; 28:7-10)2. Israel – cazul Acan, păcate ascunse (Iosua 7:3-5, 10-13)3. Laodicea – o adunare fără „haine de nuntă”(Apocalipsa 3:17-18; 22:14; Matei 22:11-13)B. Oameni neprihăniţi (Fapte 10:35)1. Isus Hristos – „Cel Sfânt şi Neprihănit” (Zaharia 9:9; Luca 23:47; Fapte 2:24; 3:14-15; Psalmul 45:3-4) 2. Noe – un om neprihănit într-o lume de nelegiuiţi (Genesa 6:9); Iov (Iov 1:1, 8; 2:3, 9; 29:14)3. Preoţi, leviţi: Fineas, Ţadoc, Iehoiada …. Zaharia - slujitori neprihăniţi (Maleahi 2:6; Luca 1:6)4. Pavel – un adevărat purtător de cuvânt al neprihănirii (Fapte 24:25; 25:10-12; Timotei 3:10-11)

ÎNCHEIERE1. Hainele sunt pentru mântuire iar mantaua pentru izbăvire (Isaia 61:10; Matei 6:33), cu condiţia păstrării lor (Apocalipsa 16:15)2. Lupta neprihănirii se dă împotriva nelegiuirii (2 Corinteni 6:14; 1 Timotei 6:11-12). Păstrează frumoasa mărturie în Isus Hristos! (I Timotei 6:13 – 14)3. Cununa celor neprihăniţi – după „lupta cea bună” (2 Timotei 4:7-8) – pe un pământ al neprihănirii (2 Petru 3:13)

Page 8: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 4

RÂVNA EVANGHELIEI PĂCII

INTRODUCERE1. Încălţămintea oferă protecţia picioarelor şi reprezintă o stare gata de mişcare (luptă, lucrare, alergare – Exodul 12:11). Numai când ajungem înaintea Domnului ne oprim (Exodul 3:5 – pe pământ sfânt)2. Râvna – dorinţa de a face sau a avea ceva bun pentru tine şi alţii

I. RÂVNA – PREZENTARE A. Râvna – o stare spirituală1. Râvna Domnului (Isaia 9:7; 37:32; Psalmul 119:139; Ioan 2:17)2. Râvna creştinului (Romani 12:11; Matei 26:40-41)B. Manifestări1. Lenea (Matei 25:26; Proverbe 13:4; 18:9; 19:24; 26:13; Rut 4:7-8)2. Râvna fără pricepere (Romani 10:2; Fapte 20:33; 22:3; Galateni 4:17-18; 2 Samuel 21:2)3. Râvna Evangheliei păcii - diferită de râvna războiului (2 Corinteni 8:7; Fapte 17:11; Isaia 42:13)C. Domenii ale râvnei1. Râvna în pocăinţă (Tit 2:14; 1 Petru 3:13; Apocalipsa 3:19)2. Activitate intensă proprie (1 Timotei 3:1; Romani 12:8; 1 Corinteni 9:25)3. Provocarea altora (2 Corinteni 8:8; 1 Corinteni 14:12, 39;1 Timotei 4:11; 6:11-12; 2 Timotei 1:6-8; 2:2; 4:5)D. Satisfacţii – Împliniri1. Frumuseţea lucrării în curs (2 Corinteni 7:7-11; Ioan 4:31-35)2. Frumuseţea lucrării finalizate (Isaia 53:11; 1 Cronici 29:2, 3a, 9, 28)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Negative 1. Israel – oameni fără râvnă (Iosua 18:3)2. Ilie – o „pauză” fără râvnă (1 Împăraţi 19:10-14)3. Iehu – o râvna parţială (2 Împăraţi 10:16)3. Fariseii - o râvnă fără pricepere (Fapte 22:3; 21:20)B. Pozitive1. Leviţii – râvnă şi răsplată (Exodul 32:25-29; Ezechiel 44:15)2. Fineas – râvnă şi făgăduinţe (Numeri 25:11-13; Iosua 22:13, 16-18, 31)3. Pavel - râvnă şi suferinţă (Galateni 1:14; Romani 9:2-3; 10:1; 2 Corinteni 6:4-10; 11:21-27)4. Echipa lui Pavel – fraţi plini de râvnă: Timotei (Filipeni 2:22); Tit (2 Corinteni 8:16-17, 22) Epafra (Coloseni 4:12-13)

ÎNCHEIERE1. Râvna pentru calitate - roade din belşug (2 Petru 1:3-11) 2. Râvna pentru cantitate – cucerirea pământului pentru Evanghelie (Evrei 6:10-12; Psalmul 2:8; 69:9-13)

Page 9: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bunăLecţia 5

SCUTUL CREDINŢEI

INTRODUCERE1. Scutul – echipament defensiv de protecţie, ce stinge săgeţile vrăjmaşului, opreşte acţiunile de luptă ale Satanei şi ale demonilor (Efeseni 6:14)2. Scutul credinţei, platoşa (1 Tesaloniceni 5:8), în „lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12)

I. CREDINŢA – PREZENTAREA. Sursa, materialul credinţei : (aur sau… - 2 Cronici 9:15-16; 12:9-11; 1 Petru 1:7)

1. Cuvântul Evangheliei (Romani 1:16; 10:17; 1 Corinteni 2:5)2. Dragostea Duhului (1 Corinteni 13:7; Galateni 5:6)

B. Fronturile de luptă a credinţei: (se câştigă şi se păstrează / păzesc prin credinţă)4. Mântuire / iertare (Efeseni 2:8; Fapte 10:42-44; Romani 4:16; Luca 22:32)5. Lucrări supranaturale (Fapte 3:16; Matei 21:21-22; Luca 8:25)6. Lupta pentru eliberare şi stăpânire (Matei 17:19-20; 1 Ioan 4:4)7. Suferinţe / necazuri (Ioan 14:1; 1 Tesaloniceni 3:2-5; 2 Tesaloniceni 1:4; Iacov 5:15)

C. Folosirea scutului credinţei3. Mărturisire (Apocalipsa 2:13; 12:11; 13:10; 14:12)4. Împotrivire (1 Petru 5:8-9; Efeseni 6:13)

D. Frumuseţea (valoarea) scutului credinţei1. Protecţia (1 Petru 1:5; 1 Ioan 5:18)2. Bucuria (1 Petru 1:6; Filipeni 1:25)3. Slava (1 Petru 1:7; Apocalipsa 5:12)

II. SOLDAŢII CREDINŢEIA. Vechiul Testament (Evrei 11)

1. Patriarhii: Noe - lucrare de propovăduire şi lucrări materiale (Evrei 11:7); Avraam - călătorii şi jertfe sfinte (Evrei 11:13, 17); Isaac şi Iacov - binecuvântări (Evrei 11:20-21)

2. Moise şi alţi eroi ai Israelului: - ceremonii (Evrei 11:28); minuni (Evrei 11:29); bătălii (Evrei 11:30, 33-34)

3. Tinerii din Babilon – izbăviri şi minuni (Evrei 11:33-34; Daniel 3, 6)4. Martirii Vechiului Testament, de la Abel, Zaharia - linia „roşie” a credinţei (Luca 11:49-51;

Evrei 11:36-39)B. Noul Testament

4. Biruitori în necazuri – umblarea cu scutul credinţei (Matei 8:10, 13; 15:28; 2 Corinteni 5:7)5. Biruitorii fiarei – biruitori prin moarte (Apocalipsa 15:2; 20:4)

ÎNCHEIERE1. Credinţa stinge „toate săgeţile arzătoare”, poate totul (Efeseni 6:16; Marcu 9:23); oricine

crede biruieşte (Romani 10:11)2. Credinţa rămâne în luptă (Romani 11:20), dar „Vegheaţi!” (1 Corinteni 16:13)

Page 10: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 6

NĂDEJDEA MÂNTUIRII

INTRODUCERE1. Coiful – protecţia capului, minţii (Efeseni 6:17; 1 Tesaloniceni 5:8)

2. Nădejdea (1 Corinteni 13:13) pentru viitorul imediat (Ieremia 29: 7, 11) şi viitorul veşnic (Efeseni 4:4)

I. NĂDEJDEA – PREZENTAREA. Istoria nădejdii1. Deznădejdea (lipsa speranţei) – opera Satanei (Efeseni 2:12)2. Nădejdea salvării / mântuirii - frânghia salvării (Psalmul 40:1; 130:7; Proverbe 23:18;

Evrei6:18,19)B. Omul fără nădejde (Ieremia 17:9)1. Manifestări: întristare (1 Tesaloniceni 4:13); abandonarea luptei (Daniel 11:30)2. Cauze: lipsa mijloacelor şi / sau împlinirilor (Proverbe 11:7; Eclesiastul 2:20; 9:4; Iov 27:8)C. Omul „plin” de nădejde (copii - Coloseni 3:21; părinţi - Proverbe 19:18; Ieremia 31:17; famei - 1 Petru 3:5; văduve - 1 Timotei 5:5)1. Motive:

a) făgăduinţele Cuvântului (Romani 15:5; Evrei 6:18-19; Psalmul 119:49-50) b) neprihănirea (Proverbe 14:32; Iov 4:6; Romani 5:4)

2. Manifestări: mărturisirea (1 Petru 3:15; Evrei 10:23); curăţirea (1 Ioan 3:3; Psalmul 119:166)D. Efectul nădejdii în luptă (puterea)1. Rezistenţa răbdării (Romani 8:25; Iov 5:16; 2 Corinteni 4:8)2. Puterea de a îmbărbăta pe alţii (1 Tesaloniceni 5:14; Psalmul 27:14)E. Binecuvântarea (frumuseţea coifului)1. Aduce bucuria- fericirea (Romani 5:2; 12:12; Psalmul 146:5); „fericita noastră nădejde” (Tit 2:13)2. Atrage iubirea specială a Domnului (Psalmul 33:18; 147:11)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Negative

3. Evreii în Egipt – deznădejdea robiei (Exodul 2:23; 4:31; 6:9; 15:1)4. Cananiţii – oameni fără Dumnezeu şi fără nădejde (Exodul 15:5; Iosua 2:11)5. Nădejdi înşelătoare (Ieremia 7:4, 8; Luca 24:21; Psalmul 62:10; 1 Timotei 6:17)

B. Pozitive1. Avraam – asocierea dintre nădejde şi credinţă (Romani 4:18-21; Evrei 11:1, 19)2. Iov – omul la limita nădejdii pământeşti (Iov 6:11, 26), dar cu nădejdea învierii, vieţii veşnice (Iov

17:1, 11-16)3. Pavel – evreul şi nădejdea (Fapte 24:15-16; 27:20, 25; 28:20; 2 Corinteni 1:8-9; 13:6; Filipeni 2:19)

ÎNCHEIERE1. Dumnezeul nădejdii, prin puterea Duhului Sfânt, ne face tari în nădejde - tăria coifului

(Romani 15:13). Dragostea nădăjduieşte totul (1 Corinteni 13:7), totdeauna (Osea 12:6)2. Isus în noi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27), o stare de aşteptare a Împărăţiei (nădejdea vie), cu

bucurie negrăită şi strălucită (1 Petru 1:3-8)

Page 11: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 7

CUVÂNTUL – SABIA DUHULUI

INTRODUCERE1. Sabia Duhului – arma creştinului pentru orice lucrare (2 Timotei 3:16-17); o armă spirituală (2 Corinteni 10:4) 2. Cuvântul lui Dumnezeu - Glasul Domnului - Biblia (Psalmul 29:3-9). Cuvântul credinţei – proclamat în Numele lui Isus (Romani 10:8)

I. SABIA – PREZENTAREA. Materialul săbiei - conţinutul şi dimensiunea Cuvântului (Apocalipsa 22:18-19)1. Cuvântul are valori multiple; El este pâine (Ioan 6); medicament (Psalmul 107:20; foc, ciocan ( Ieremia 23:29); metal preţios (Psalmul 12:6; Proverbe 30:5). 2. Cuvântul este veşnic (1 Petru 1:23) şi este transmis prin Duhul (2 Petru 1:21)

B. Taberele de război (în cer şi pe pământ – Isaia 34:1-8)1. Purtătorii sabiei sfinte (1 Samuel 3:1, 7; 13:22; Psalmul 68:11; Fapte 6:4; 2 Timotei 2:9)2. Adversarii – oastea lui Satan (Deuteronom 32:41-42; Efeseni 6:12)C. Folosirea săbiei (lovire şi apărare - 2 Corinteni 6:7)1. Utilizarea Cuvântului, mai de preţ ca jertfele (1 Samuel 15:22), dar cu devotament şi dreptate (2 Timotei 2:1-15)2. Mânuirea sub puterea Duhului (Fapte 1:8; 4:29, 31; 2 Samuel 23:9-10)3. Între binecuvântare şi blestem (Ieremia 48:10; Habacuc 3:8-9; Matei 10:19-20; Ioan 16:13)4. Modelul rostirilor profetice (Ieremia 1:9; 5:14; Numeri 22:38; 2 Samuel 23:1-2)D. Strălucirea săbiei (biruinţa)1. Lumina de după mahramă (2 Corinteni 3:7; 4:6)2. Biruinţa vieţii şi învierii (Ioan 8:51; Psalmul 149:6-9)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Negative (învinşi)1. Saul – împăratul fără „sabia lui Dumnezeu” (1 Samuel 15:23, 26; 1 Cronici 10:13-14)2. Imeneu, Filet, Alexandru – oameni care şi-au „pierdut” săbiile (1 Timotei 1:20; 2 Timotei 2:16-18)3. Satana – folosirea ilegală a săbiei ( în ispitire - Matei 4:6; în înşelare - 2 Corinteni 11:13-15 )B. Pozitive (biruitori - 1 Ioan 2:14)1. Isus Hristos – marele purtător al „sabiei Cuvântului” (Apocalipsa 19:15; Psalmul 45:3; Luca 24:19, 27; Marcu 1:23-27)2. Moise şi Aaron – purtătorii „sabiei lui Dumnezeu” împotriva zeilor Egiptului (Exodul 9:20-21; 18:9-11)3. Proorocul din Iuda - Cuvântul, o sabie cu două tăişuri (1 Împăraţi 13:2,9, 26)4. Ghedeon - „sabia Domnului şi a lui Ghedeon”(Judecătorii 7:18, 20)

ÎNCHEIERE1. Sabia Domnului – „laser” divin şi putere de izbăvire (Luca 1:37; Psalmul 17:13; Evrei 4:12)2. Cuvântul lui Dumnezeu este puterea Lui prin Duhul - pusă în gura luptătorilor săi (1 Corinteni

2:12-14; Ioan 12:48-50)

Page 12: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 8

ARMA RUGĂCIUNII

INTRODUCERE1. Rugăciunea: o activitate tainică (Matei 6:6) a părtăşiei noastre cu Tatăl, o formă de închinare - adorare în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:11-12)2. Rugăciunea - o formă de luptă spirituală (Romani 15:30)

I. LUPTA ÎN RUGĂCIUNE – PREZENTAREA. Rugăciunea – o luptă spirituală (un duh de rugăciune (Zaharia 12:10), alături de oştirea divină (Apocalipsa 12:7, 11)1. Existenţa luptelor (fronturilor); în văzduh: forţe spirituale – oameni; pe pământ: oameni – oameni (Efeseni 6:12, 20)2. Necesitatea folosirii rugăciunii alături de Cuvânt; glasul (cuvântul) nostru lângă al Lui (Efeseni 6:17-18; Apocalipsa 12:11). În lumea spirituală lupta este purtată prin „cuvinte”B. Puterea rugăciunii1. Rugăciunea adevărată - conform Cuvântului, voii Lui (1 Ioan 5:14; Ioan 14:13-14); în neprihănire (1 Ioan 3:22; Iacov 5:16)2. Rugăciunea cu stăruinţa (Iacov 5:17-18); neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17); în orice loc (1 Timotei 2:8); pentru toţi (1 Timotei 2:1; Efeseni 6:18)C. Metode de luptă1. Lauda (Psalmul 18:3-6; 148:2, 14)2. Cererea (Filipeni 4:6; Evrei 5:7; Psalmul 2:8-9)3. Mijlocirea (2 Corinteni 1:10-11; Luca 22:32; Exodul 17:8-16)D. Domenii de luptă (1 Ioan 5:16)1. Individual (Efeseni 6:13; Matei 17:21; Psalmul 56:9; 57:1-2)2. În familie (Neemia 4:9, 14; Genesa 2:15)3. În Biserică (Ioel 2:15-23; Numeri 10:9; Coloseni 4:2-4; Fapte 12:12; 6:4)4. În societate / lume (Daniel 10:12-14; 1 Timotei 2:1-2; Apocalipsa 7:1-2; 16:13-14)

II. LUPTĂTORIA. Învinşi1. Prorocii lui Baal - rugăciuni zadarnice (1 Împăraţi 18:26-29)2. Israel – strigăte în vânt (1 Samuel 4:5-10)3. Fiii lui Sceva – ordine neexecutate (Fapte 19:13-16)B. Învingători1. Isus Hristos – o viaţă de rugăciune şi biruinţă deplină (Luca 4:42; 6:12; Ioan 14:30; Matei 26:36-46)2. Israel – biruinţe prin rugăciune (Iosua 6:3-4; 16, 20; 2 Cronici 20:3-6; 13:17, 22; Ezra 8:21-22, 31)3. Neemia – omul de acţiune în urma rugăciunii (1:4-11; 2:4-8; 4:9)4. Daniel – rugăciuni la vreme potrivită (2:13-20; 6:10, 27; 9:3-4, 21-22; 10:12-13)5. Pavel – luptătorul în rugăciune (Romani 15:30-32; 1 Corinteni 15:32; Coloseni 1:3; 2:1)6. Epafra – lupta pentru biruinţa adunării locale (Coloseni 4:12-13)

Page 13: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Lupta în rugăciune – pentru toţi din Biserică şi câmpul Evangheliei (Efeseni 6:18)2. Armătura completă: adevăr, neprihănire, râvnă, credinţă, nădejde, Cuvânt şi rugăciune (Efeseni 6:10-11)

Page 14: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 9

LUPTA INTERIOARĂ

INTRODUCERE1. Omul: o imensitate compusă şi concentrată (model computer – Evrei 4:12b)2. Lupta individuală spirituală (Romani 7:22-23)

I. PREZENTAREA LUPTEIA. Acţiunile în firea noastră (trebuie cunoscute, identificate – Romani 7:18a)1. Urmările (stările) robiei (Romani 7:14; 6:12, 14)2. Acţiunea poftelor (Proverbe 25:28; 16:32; Iacov 4:1-2)3. Acţiuni demonice directe în duh, trup (Luca 11:24-26; 1 Petru 5:8)B. Acţiunile Duhului1. Îndemnuri – călăuzire (Romani 8:1); permanenţa umblării prin Duhul (Galateni 5:25)2. Oferirea informaţiei – pregătirea pentru luptă (1 Timotei 1:18; Faptel 20:22-24); valoarea informaţiei (2 Împăraţi 6:8-12)3. Manifestarea puterii (2 Corinteni 10:3-5; Iacov 4:7; 1 Petru 5:9-10)C. Atitudinile credinciosului1. Fereşte-te de poftele trupului (1 Petru 2:11; Iacov 4:1)2. Luptă-te până la sânge - ca martirii (Evrei 12:3-4; Apocalipsa 12:11)3. Acţionează după principii divine (2 Timotei 2:5; Apocalipsa 19:11)D. Rezultate1. Suferinţă (Apocalipsa 2:10; Evrei 10:32; Filipeni 1:29-30); osteneli (2 Corinteni 11:27)2. Biruinţă (Romani 8:37; Apocalipsa 15:2)

II. EXEMPLE BIBLICE (există o interferenţă a luptelor interioare cu lupta din câmpul Evangheliei)A. Negative1. Cain – accesul diavolului şi efectele lui (Genesa 4:7, 9-10; 1 Ioan 3:12)2. Saul – un om muncit de un duh rău (1 Samuel 10:27; 11:12-13; 15:17; 16:14; 18:8-11; 28:6-8)3. Iuda – omul cu păcate ascunse, robul Diavolului (Ioan 12:4-7; 13:2, 27; Luca 22:3-6)B. Pozitive1. David – biruinţa în lupte sufleteşti (Psalmul 39:1-2; 62:1-2, 7; 143:3-9)2. Iov – biruinţa asupra scopului Satanei (Iov 2:5, 10; 7:12-14; 19:12-19; 30:27-31 –)3. Pavel – apostolul în luptă cu sine (Romani 7:22-25; 1 Corinteni 9:25-27; 2 Timotei 4:7)

ÎNCHEIERE1. Învinge-te pe tine însuţi! (Marcu 8:34-36); recunoaşte inamicul intern şi prin puterea Domnului alungă-l! (Romani 7:21; Marcu 1:25). Cere-i Domnului să rămână înăuntrul tău şi să conducă lupta până la capăt! (Efeseni 6:10-13)2. Finalul biruitor al luptei va fi viaţa veşnică (1 Timotei 6:12)

Page 15: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Lupta cea bună Lecţia 10

LUPTA ÎN CÂMPUL EVANGHELIEI

INTRODUCERE1. Frontul din familie, biserica locală şi până la marginea pământului – o luptă ce necesită putere (Fapte 1:8; Matei 10:32-36)2. Această luptă este suma, rezultatul luptelor interioare (2 Corinteni 11:28-29)

I. PREZENTAREA LUPTELORA. Domenii de luptă1. Lupta poftelor rivale (Iacov 4:1-2; 1 Corinteni 3:3)2. Lupta cu cei de afară (2 Corinteni 7:5; Romani 15:30-32)3. Lupta în suferinţe (Evrei 10:32-34; Apocalipsa 2:2-3)4. Lupta pentru vestirea Evangheliei (1 Tesaloniceni 2:1-2; Filipeni 2:22-30)5. Lupta pentru păstrarea adevărului Evangheliei (Iuda 1:3; Filipeni 1:27-28, 30)6. Lupta directă împotriva demonilor (Efeseni 6:12; Luca 4:1-13, 34-35)B. Acţiuni de luptă1. Pregătirea pentru luptă - echipament şi antrenament (Ezechiel 13:5; Psalmul 18:39; 144:1; Fapte 4:29-31)2. Ordinul pentru luptă (2 Cronici 14:8-17; Numeri 10:9; Neemia 4:20; 1 Timotei 1:18)3. Alianţe şi conduceri (Judecătorii 1:3; 10:18; Neemia 4:14-16; Galateni 2:1-2, 7-10)4. Intervenţii dumnezeieşti directe (Psalmul 35:1; Judecătorii 5:20; Fapte 12:7-9)C. Rezultate1. Bătălii (2 Samuel 10:9-12; 11:25; Iosua 7:5; 8:24)2. Biruinţe (Deuteronom 3:18-22; Isaia 8:9-10; Proverbe 21:31)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Înfrângeri1. Israel – o luptă fără Dumnezeu (1 Samuel 4:1-11)2. Fiii lui Efraim – viteji dar păcătoşi (Psalmul 78:9; 2 Cronici 25:7-8)3. Fiii lui Sceva – lucrători neautorizaţi (Faptele Apostolilor 19:13-17)B. Biruinţe1. Iosua – biruinţe prin rugăciune (Exodul 17:9-15; Iosua 1:5-9; 6:6-17; 10:7-11, 25)2. Ionatan – biruinţe prin oameni împuterniciţi de Duhul (1 Samuel 13:2-3; 14:1, 6,15, 23; 2 Samuel 1:23; explicaţii: 1 Samuel 10:26; 18:3-4)3. Ieremia – biruinţele în luptele cu un popor apostat (Ieremia 1:17-19; 15:16-21; 20:10-11; 40:4)4. Pavel – biruinţe în lucrarea misionară (Coloseni 1:29; 2:3; 1 Corinteni 15:32; Faptele Apostolilor 16:18, 25)

ÎNCHEIERE1. David (lupta) – Solomon (pacea) de la cort (front) la Templu se schimbă hainele de luptători – rămâne doar „cununa” (1 Cronici 17:8-9; 28:3; Isaia 9:5; 2 Împăraţi 4:7)2. Armata e frumoasă să o vezi, dar cine e gata de luptă? (Judecătorii 5:1-2,9, 31)

Page 16: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 1

INTRODUCERE

INTRODUCERE1. Păcatul - paranteza neagră a universului, ceea ce e greşit în univers; „hamartia” ( păcatul - lb. greacă); „hamartanein” (a păcătui) – faliment, a greşi ţinta, drumul, scopul, eşec. Binele şi răul (yin -yang) nu vor coexista veşnic

2. Păcatul – „o faptă, o vorbă sau o dorinţă contra legii veşnice” (Augustin); „neascultarea” (Ioan Gură de Aur).

I. ORIGINE – TEORIIA. Originea păcatului1. Existenţa păcatului:

a) conştiinţa îl declară (Romani 1:21-32)b) religiile îl declară prin noţiunile de jertfe, Dumnezeu, împăcare (Fapte 17:22) c) logica umană şi istoria îl declară (Iacov 4:1-4; Romani 7:14-21; Ieremia 40:2-3)d) Biblia (Dumnezeu, credincioşii) îl declară (Romani 3:23; 2 Tesaloniceni 2:7)

2. Păcatul original: a) Satan (ispite proprii - Iacov 1:13; taina fărădelegii – 2 Tesaloniceni 2:7; Isaia 14:12;

Ezechiel 28:11-19; 1 Ioan 3:8; Ioan 8:44)b) natura păcatului luciferic: mândrie (Ezechiel 28); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă

(Isaia 14:14)c) păcatul îngerilor (2 Petru 2:4; Apocalipsa 12:3-4)3. Intrarea păcatului în umanitate – universalitatea păcatului (Romani 3:23; Coloseni 3:22; 1

Ioan 1:8):a) ispitirea în condiţia umană: Omul creat putea să păcătuiască sau să nu păcătuiască;

omul căzut nu poate să nu păcătuiască; omul născut din nou poate să nu păcătuiască; omul glorificat nu mai poate să păcătuiască

b) ispitirea în: trup (pomul bun de mâncat); suflet (plăcut la vedere); duh (cunoaşte bine şi rău); în poftă, mândrie, voinţă proprie - ordine diferită faţă de Satan (Genesa 3:1-6). Toate sunt împotriva lui Dumnezeu şi a legii Sale (Genesa 39:9; Psalmul 51:4; Genesa 3:1)

c) Legea învaţă păcatul (Genesa 2:17; Romani 3:20; 5:13; 1 Corinteni 15:56) şi confirmă stăpânirea păcatului (Romani 5:21; 6:14; 7; Ioan 8:34). Toţi sunt păcătoşi prin Adam (Romani 5:12; 1 Împăraţi 8:46; Evrei 7:9-10; Romani 5:19). Omul păcătuieşte pentru că e păcătos, nu e păcătos pentru că păcătuieşte B. Teorii despre păcat (O teorie falsă despre păcat este o învăţătură demonică care determină alte doctrine false despre Dumnezeu, Lege, Isus Hristos, răscumpărare şi sfinţenie)1. Teorii necreştine:

a) ateistă - nu există păcat, este o eroare, nu există Dumnezeu b) determinată (fatalistă) – nu există voinţă liberă (teofizia); omul nu trebuie condamnat c) evoluţionistă - păcatul este animalul din noi (necesitatea reincarnării)d) hedonistică - păcatul # plăcere, filozofarea păcatuluie) mormonismul - păcatul este necesar pentru cunoaşterea binelui şi răului

2. Teorii creştine: a) teoria inocenţei naturale (pelagiană) b) teoria decăderii voluntare (arminiană) c) teoria decăderii necondamnabile d) teoria condamnării prin legământe) teoria condamnării pentru decădere

Page 17: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

f) augustină – protestantă – unitatea naturală în Adam

II. DEFINIŢII – EFECTEA. Definiţii biblice ale păcatului1. Păcatul este o fărădelege (eb. pawsah; gr. parabasis) – a încălca legea, a trece peste linia de demarcaţie (1 Ioan 3:4; Exodul 34:7; Isaia 53:8; Daniel 9:24; Matei 15:2-3; Romani 4:15; Galateni 3:19; Evrei 9:15)2. Păcatul este o neascultare (gr. parakoe) – a neglija auzirea (Matei 18:17; Romani 5:19; Evrei 2:2)3. Păcatul este o insultă (eb. Chattath; gr. hamartia) – o ofensă; a păcătui, a căuta rezultate în afara capacităţii (Psalmul 32:1, 5; Isaia 53:10, 12; Matei 12:31; Romani 14:23) 4. Păcatul este o înşelare; hamartia asociat cu apate (înşelare - Evrei 3:13) şi pricina de păcătuire (Luca 17:1-2)B. Efecte ale păcatului (Consecinţe inevitabile ale alegerii deliberate/voinţei libere; există patru mii de cuvinte în Biblie despre alegere, voinţă)1. Efecte imediate căderii prin Adam şi Eva:

a) pierderea purităţii (Genesa 2:25; 3:7; Psalmul 104:2; 2 Corinteni 5:1-5); alungarea din Eden

b) cunoştinţa binelui şi răului + legea conştiinţei (Romani 7:14-24; 2:14-15) c) legea faptelor (Romani 3:8 – frunzele de smochin) d) frica de Dumnezeu, în locul dragostei (Genesa 3:8; 3:9-13)

2. Efecte îndepărtate ale căderii, în rasa umană şi în timp - păcatul ereditar şi universal: a) natura coruptă a omului: duh (pierderea ordinii şi inversarea: trup, suflet, duh);

suflet (Efeseni 2:1-3; 4:17-19; Genesa 6:5-12; Ezechiel 18:4); trup: boli, moartea b) judecata – blestem: Adam (Genesa 3:17-19); Eva (Genesa 3:16); pământ (Genesa

3:17-18 /2: 4-6, 15) c) moartea (Romani 5:12; 6:23): fizică – separare trupului de duh (Eclesiastul 12:7;

Numeri 27:3); spirituală – separare duhuui de Dumnezeu (Efeseni 2:1; Romani 8:6); veşnică – separare duhului de Dumnezeu în iazul de foc (Matei 25:41)

III. LEGEA ŞI HARUL (Luarea în considerare a păcatului şi eliminarea lui prin jertfă)A. Legile lui Dumnezeu 1. Legea morală, ceremonială, civilă (Romani 5:13); înainte a funcţionat legea conştiinţei (Romani 5:14; 2:14-15; Genesa 3:7-10) 2. Legea faptelor – legea credinţei (frunze – miel jertfă)3. Legea păcatului şi a morţii (Romani 7:23; 8:2) – Legea Duhului de viaţă; restaurarea prin Hristos - Duhul (Romani 8:1-4) 4. Legea dragostei / neprihănirii (Romani 13:8-10; Iacov 2:8-10; Galateni 5:23); Împlinirea legii din interiorul omului (Ieremia 31:31-34)B. Harul (Soluţia lui Dumnezeu pentru hamartia)1. Isus mântuieşte de păcat (Matei 1:21), prin iertare (Matei 9:2; Coloseni 1:14; 1 Ioan 2:12)2. Păcatul: acoperit (Psalmul 32:1-2; Romani 4:7); spălat (Fapte 22:16; Evrei 1:3; 1 Ioan 1:7); şters (Fapte 3:19; Evrei 9:26); nu mai e luat în considerare (Romani 4:8)3. Omul e eliberat (Romani 6:18; 8:2)

ÎNCHEIERE1. Nu există nici o carte să condamne păcatul ca Biblia, dar nici una nu-i atât de sigură că s-a găsit rezolvarea şi remediu pentru păcat2. Toţi oamenii mor în Adam, iar cei eliberaţi de păcat vor domni în viaţă prin Hristos (Romani 6:23)

Page 18: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 2

ISPITA

INTRODUCERE 1. Ispita – o ademenire, o imagine, o înşelare care prin atracţia poftelor face omul să păcătuiască (Iacov 1:14-15)2. Cadru este format din Ispititorul (I Tes. 3:5 ) şi ispititul – omul neputincios ( Matei 26:41); Biblia (Dumnezeu) prezintă situaţia şi oferă soluţii de rezolvare

I. ISPITELE – PREZENTAREA. Generalităţi1. Omul (carnal), cerut pentru ispită: Iov, Petru, Isus Hristos (Iacov 1:14; Psalmul 78:18)2. Satan – înşeală (2 Corinteni 11:14;Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 11:3); unelteşte (Efeseni 6:11); pune curse (1 Timotei 3:7; 2 Timotei 2:26)3. Dumnezeu – imun la ispită (Iacov 1:13); controlează ispita (1 Corinteni 10:13)B. Forme1. Domeniul poftelor trupeşti – lăcomie (1 Timotei 6:9; Proverbe 1:10); curvie (1 Corinteni 7:5)2. Domeniu spiritual (Galateni 6:1; Luca 8:13; 2 Tesaloniceni 2:9-10; Galateni 4:14)3. Ispitirea se manifestă în toate felurile, lucrurile (Evrei 4:15; 2:18)C. Moduri de acţiuni în ispită (Lupta credinciosului) 1. Rugăciunea regulată şi insistentă (Matei 6:9; Luca 22:40) 2. Cuvântul – în interpretare şi folosire corectă (Matei 4:4, 7, 10) 3. Veghere (staţi gata!) – anticipată profetic: Petru (Luca 22:31); general (Matei 26:41; Efeseni 6) 4. Răbdare, stoparea, subordonarea răului (Iacov 1:12; Genesa 4:7) 5. Duhul Sfânt (plinătatea) coordonează acţiunea spre biruinţă (Matei 26:41; Luca 4:1, 14)

II. EXEMPLE BIBLICE A. Negative (Satan cere drept de ispitire de la Dumnezeu, iar în final îl provoacă pe om împotriva Lui) 1. Familia lui Adam – primele ispitiri şi păcate (Genesa 3, 4)2. David - ispite diferite şi păcate pedepsite (2 Samuel 11:2-4; 24:1; 1 Cronici 21:1)3. Petru - cât de slab poate fi omul în ispită! (Luca 22:31-34; Matei 26)4. Anania şi Safira – ispită la nivel de familie (Fapte 5:1-9)B. Pozitive1. Iov – biruinţa repetată în ispite (Iov 2:9-10; 7:12-20; 31:27)2. Iosif – biruinţa în ispita poftelor fizice (Genesa 39:7-13)3. Cei patru în Babilon - biruitori în faţa idolatriei şi a morţii (rugăciune, Cuvânt, răbdare)4. Isus Hristos – ispitit dar fără păcat (Matei 4; 19:3; Luca 16:16; 20:23; Ioan 8:6; 14:30)5. Dumnezeu - Cel ce nu poate fi ispitit să păcătuiască (Numeri 14:22; 21:5; Evrei 3:9; Maleahi 3:15)

ÎNCHEIERE1. Ispitirea – una din activităţile lui Satan, a duhurilor sale şi a oamenilor răi, iar omul nu poate evita totul (Matei 6:9); ispita este îngăduită (1 Corinteni 10:13)2. Dumnezeu este credincios, astfel ispită este limitată la putere umană; El oferă putere de rezistenţă în ispită, iar biruinţa oferă cunună (Iacov 1:12; Iuda 1:24-25)

Page 19: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 3

PRICINILE DE PĂCĂTUIRE

INTRODUCERE1. Piatra de poticnire (gr. skandalon; eb. michsol - Leviticul 19:14); pârghia pentru momeală într-o cursă, capcană (eb. mokesh - Iosua 23:13)2. Alte expresii: a amăgi, a pune piedică, a sminti (Romani 14:13); ademenire la păcat (Romani 16:17)

I. PREZENTAREA. Pricinile (Tipuri, forme de păcătuire; o stâncă opreşte şi marea; dar şi o pietricică te poate face să şchiopătezi)1. Pricini de amărăciune, întristare (Genesa 26:35; Proverbe 10:10; 27:3)2. Pricini de cădere, slăbire (Romani 14:20-21; Ioan 16:1; Marcu 4:17)3. Autopricini (Psalmul 64:8; Eclesiastul 5:6; Matei 18:8-9)4. Pricini de păcătuire (Mica 1:13; 1 Timotei 5:14; Efeseni 4:27; Romani 12:19-24) B. Prilejurile de păcătuire (O piatră are locul ei, la hotar, nu pe cărare)1. Lucruri pământeşti (Matei 13:57; 26:31) 2. Lucruri spirituale – înţelegerea voii lui Dumnezeu (Matei 15:12; 1 Corinteni 1:23; Galateni 5:11) - Ferice de cel ce nu se poticneşte în Isus şi calea Sa! (Matei 11:6)C. Comportamentul creştinului 1. Nu fi pricină de păcătuire pentru alţii - împăcarea celor trei categorii(1 Corinteni 9:19-23; 10:32); problema majoră : cei „micuţi” (Matei 18:6; 1 Corinteni 8:11-12)2. Judecă tot ce faci, de la mâncare la slujbă! (Romani 14:13; 1 Corinteni 8:7-13; 10:23-33; 2 Corinteni 6:3). Judecă-te singur, să nu te judece alţii! (1 Corinteni 10:29)3. Umblă în dragoste - transpune-te în postura celuilalt! (Romani 14:15; 2 Ioan 1:10) 4. Nu te lăsa provocat, rezistă ispitei! (Proverbe 24:19; Coloseni 3:13; Iacov 1:12-15); sau forţei (Galateni 6:12)

II. EXEMPLEA. Negative1. Acan - autopricină şi pricină de păcătuire (Iosua 7:25; 22:20)2. Fiii lui Eli – pricini de păcătuire pentru tot poporul (1 Samuel 2:22-24)3. Ieroboam I – o pricină de păcătuire pentru generaţiile următoare (1 Împăraţi 15:30; 16:2, 13; 2 Împăraţi 13:11)4; Manase - o pricină de păcat pentru cetatea sfântă (2 Împăraţi 21:11)5. Ahab – pricini de păcat în familie şi societate (1 Împăraţi 21:4)6. Iehu – o pricină de păcătuire parţială (2 Împăraţi 10:29) 7. Ghedeon - o pricină de păcătuire pentru Israel (Judecătorii 8:27)- Atenţie la pricinile de păcătuire prin oamenii credincioşi!B. Pozitive1. Hanania, Mişael şi Azaria - rezistenţa în faţa unei pricini în ispită şi forţă (Daniel 3:18, 28)2. Isus şi Petru - o pricină eliminată (Matei 17:27)3. Pavel şi Evanghelia lui - o pricină de poticnire pentru iudei formalişti, dar nu pentru cei cu intenţii curate (Fapte 16:3; Galateni 2:3-5; 1 Corinteni 9:12; 2 Corinteni 8:20-22)

Page 20: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Există poticnire de poticnire împotriva Isus (1 Corinteni 8:12) şi (pe nedrept) în Isus (Matei 16:23; Luca 7:23)2. „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!” (Luca 17:1; Matei 13:41)3. Ferice de cei ce evită a fi pricini de păcătuire (Romani 13:22)

Page 21: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 4

EVOLUŢIA PĂCATULUI

INTRODUCERE1. Apariţia păcatului: vinovăţia de a fi cei dintâi păcătoşi (Satan, Eva…)2. Dezvoltarea păcatului: proliferarea păcatului până la „vârful nelegiuirii” (Genesa 6:5; 15:16)

I. ORIGINEA PĂCATULUIA. Păcatul luciferic / angelic3. Ispita proprie (Iacov 1:13); taina fărădelegii (2 Tesaloniceni 2:17); osânda (1 Timotei 3:6)4. Conţinutul: mândrie (Ezechiel 28:2, 5, 17); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă (Isaia 14:14)5. Îngerii (Iuda 6) – sub influenţă (Apocalipsa 12:4); ordinea osândirii (Matei 25:41)B. Păcatul adamic (uman prin unitate naturală în Adam)1. Ispita: trup – pofta firii – bun; suflet – voinţă – plăcut; duh – mândrie – de dorit (Genesa 3:6)2. Identificarea, definirea păcatului : fărădelege / neascultare (1 Ioan 3:4; Romani 5:19); insultă / înşelare (Psalmul 51:4; Numeri 15:30; Evrei 3:13)3. Efectele căderii:

a) imediate: pierderea Edenului (Genesa 2:24); efect cunoştinţă – faptă – conştiinţă (Genesa 3:10; Romani 2:14-15)

b) îndepărtate: natura coruptă (Genesa 6:3a; Efeseni 2:1-3; 4:17-19); moarte / blestem (Genesa 3:16-19; Romani 6:23)

II. INVENŢII PĂCĂTOASE (licenţă, brevet pentru păcat – Ieremia 32:35)A. Păcatul învăţăturii false1. Calea lui Balaam – rătăcirea (Iuda 1:11; 2 Petru 2:15; Numeri 22:8, 18; 22:19-20, 32, 35…)2. Învăţătura lui Balaam (Apocalipsa 2:14; efect - Numeri 25:1-18)B. Păcatul iniţiativelor proprii („calea lui Ieroboam” - nepotul lui Aaron – Exodul 32:4) 1. Invenţia inimii lui şi a sfătuitorilor (1 Împăraţi 12:26-28, 33)2. Motive: pierderea avantajelor pământeşti (1 Împăraţi 12:26-27), bani (2 Cronici 13:9) 3. Urmări (dezvoltare): o dogmă, tradiţie pentru generaţiile următoare (I Împăraţi 16: 2,19,26)C. Păcatul adoptării şi încuscririi (Ahab şi Izabela - ecumenism popular)1. Căsătoria şi adoptarea închinării la Baal (1 Împăraţi 16:30-33) 2. Simbolul Izabelei – femeia lumească în poporul sfânt (Apocalipsa 2:20; 1 Împăraţi 18:13; 21:7; 2 Împăraţi 9:30-31) 3. Greşeala lui Iosafat şi rolul lui Ahab în legătura între Iuda şi Sidon (2 Cronici 18:1; 19:1-3; 20:35-37; 21:6)

III. „LEGILE FĂRĂDELEGII”A. Apariţia păcatelor1. Tentaţia ispititoare a păcatului (Romani 7:7-11; Deuteronom 12:30; Numeri 25:2)2. Păcatul conducătorului, prin toleranţă şi influenţă (2 Cronici 33:9; 12:1; Isaia 3:12; 9:16; Proverbe 29:12)B. Dezvoltarea şi răspândirea păcatului introdus (acceptat)1. Puterea de fermentaţie a păcatului (1 Corinteni 5:6; Evrei 12:15; Genesa 31, 35) 2. Legea obişnuinţei – tradiţiei (Marcu 7:10-13; Ieremia 16:19; Ezechiel 20:18-19)

Page 22: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Cauzele şi efectele primului păcat (de la înşelarea satanică la dominaţia sa)2. Poziţia credinciosului faţă de păcat (Deuteronom 32:17-18; Osea 5:10) – revenirea la adevărul şi neprihănirea iniţială şi păstrarea lor (Matei 19:8; 2 Timotei 3:14)

Page 23: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 5

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI – I

INTRODUCERE1. Atitudini faţă de păcatele altora, făcute împotriva ta / păcatele celor din biserică / din lume (1 Împăraţi 8:46)2. Păcatele împotriva ta săvârşite de necredincioşi şi credincioşi (Matei 18:15; 1 Corinteni 5:12)

I. MĂSURI DE PREVEDERE, PREVENIREA. Directe1. Îndemnaţi-vă la bine! (Evrei 10:24-26a; Filipeni 2:1-2, 4) 2. Nu fiţi pricini de păcătuire! (1 Corinteni 10:32; Luca 17:1-2; Romani 14:13)B. Indirecte1. Rugaţi-vă unii pentru alţii! (Luca 22:31; 2 Corinteni 13:7; 2 Tesaloniceni 1:11-12)2. Vegheaţi! (Evrei 10:24; 1 Petru 5:8-9)

II. PROCEDURA DE ÎMPĂCARE BIBLICĂA. R elaţii interbisericeşti (îl ierţi, dar îl laşi să păcătuiască! - Luca 17:4-5; Romani 6:1; Galateni 6:1)1. Faza 1: Discuţie particulară – tu ierţi, el ascultă (Leviticul 19:16-18; Matei 18:15; Luca 17:35) 2. Faza 2: Discuţie în grup cu 2 oameni „buni” de martori (Matei 18:16-17; Matei 7:4-5)3. Faza 3: Şedinţă publică (internă) – legătura cu cerul în autoritate (Matei 18:17-20)- Judecata în Israel sau în Biserică (Exodul 24:14; 18:21-22; 1 Corinteni 5:12-13; 6:1-5, 7)B. Relaţii extrabisericeşti (poţi discuta dar nu poţi lua măsuri disciplinar!e - Romani 12:17-19)1. Puterea binelui (Romani 12:20-21; Matei 5:39-44; 1 Petru 3:1)2. Puterea săbiei: recurgerea la lege (Luca 18:2-5; Fapte 16:37-38; 25:10-11) sau la Dumnezeu (2 Timotei 4:14)

III. PRINCIPII DE COMPORTAMENTA. Operative 1. Nu reţine totul! (Eclesiastul 7:21; 1 Samuel 10:27; 11:12-15)2. Nu trata greşit! (Iacov 5:9; Proverbe 10:18; 25:9; Romani 15:1-2)B. Postoperative 1. Iartă! (Coloseni 3:13; Matei 6:14-15)2. Fă tot ce poţi să rezolvi defectul fratelui tău! (Galateni 6:12; Iacov 5:19-20)

IV. EXEMPLE BIBLICE A. Negative 1. Absalom/Amnon – o supărare tratată greşit (2 Samuel 13:22)2. Ioab/Abner, Amasa - probleme netratate (2 Samuel 3:22-27; 20:8-10)B. Pozitive1. Abimelec/Avraam - efecte ale relaţiilor greşite şi rezolvarea lor, cu ajutorul Domnului (Genesa 20:9-17)2. David/Saul – neînţelegeri în familie şi societate, gestionate corect de partea vătămată (1 Samuel 24:9-19; 3 Ioan 3:11)

Page 24: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Datorită imperfecţiunilor şi imprudenţei există diferite „tamponări” în traficul vieţii (1 Corinteni 3:3)2. Scopul nu este condamnarea şi pedepsirea unei părţi ci recuperarea şi salvarea ambelor părţi aflate în conflict (Matei 18:15; Luca 6:37-39; Matei 7:12)

Page 25: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 6

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI -II

INTRODUCERE1. Atitudinile faţă de păcatele celor din jurul nostru (familie, biserică, societate)2. Atitudini: recomandare sau obligaţie? (1 Corinteni 5:2-5, 12)

I. ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCATELE DIN INTERIORUL BISERICIIA. Eu şi păcatele celor din familie (între Dumnezeu şi cei dragi)1. Asociere / respingere (Deuteronom 13:6-8a; Luca 14:26)2. Toleranţă / condamnare (Deuteronom 13:8b-11; 21:18-21; 1 Corinteni 5:1-2; Matei 10:34-39) B. Exemple negative1. Casa lui Acan – păcatul tăinuit: moarte sigură (Iosua 7:19-24)2. Eli – un tată şi preot tolerant, care a atras blestemul Domnului (1 Samuel 2:22-25, 29; 3:13)3. David - un tată care nu şi-a mustrat copii, dar care a suferit mult prin ei (1 Împăraţi 1:5-6; 2 Samuel 19:4-7)C. Exemple pozitive1. Iosif – un băiat ce „raporta” pe fraţii săi la părinţi (Genesa 37:2)2. Leviţii – oameni aleşi de Domnul, pentru că s-au ridicat impotriva păcatului (Exodul 32:26-29)3. Asa – un împărat care ştia să-şi disciplineze familia (1 Împăraţi 15:13)D. Eu şi păcatele celor din Biserică (între Biblie şi interese umane - Deuteronom 4:1-2; Apocalipsa 22:15-16)1. Indiferenţa / cercetare aprofundată (Deuteronom 13:12-14; 17:4; 1 Corinteni 5:2-5; 2 Corinteni 11:29)2. Teamă / curaj (Deuteronom 13:1-5; 17:5-7; 18:22; 13:11; 17:13; 21:21; 2 Corinteni 10:1-6; 13:2)E. Exemple negative1. Locuitorii din Ghibea – apărătorii păcatului obştesc (Judecătorii 6:28-30; 20:11-14)2. Corintenii - lipsa separării de rău şi efectele ei (2 Corinteni 5)3. Conducerea adunării din Tiatira – lipsa disciplinei în adunare (Apocalipsa 2:19-23)F. Exemple pozitive1. Israel – o acţiune naţională de eliminare a păcatului (Judecătorii 20:18, 28)2. Pavel – mustrări frăţeşti între apostoli (Galateni 2:11-14; 1:7-9)3. Efesenii – verificarea slujitorilor, pentru eliminarea celor falşi (Apocalipsa 2:2-6)4. Locuitorii din Abel – Bet Maaca – convinşi de o femeie înţeleaptă să elimine răul pentru a salva cetatea (2 Samuel 20:16-22)

II. ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCATELE LUMIIA. Atitudini1. Prietenie / separare (Leviticul 18:2; 20:26; Iosua 23:7; Deuteronom 7:1-2; Ioan 17:14; Iacov 4:4; 2 Corinteni 6:14-18)2. Tăcere / luare de poziţie, mărturie potrivit cu ocazia şi atribuţiile (Matei 10:18; Daniel 4:27; Fapte 24:24-26; 26:23-29; Efeseni 5:10-13)B. Exemple negative1. Iudei din Ierusalim, pe vremea lui Neemia – oameni corupţi (Neemia 6:12, 17-19)2. Dima – un credincios întors în lume (2 Timotei 4:10)

Page 26: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

C. Exemple pozitive1. Mardoheu – un bărbat dedicat păstrării identităţii evreieşti şi principiilor sfinte (Estera 2:22-23)2. Ioan Botezătorul - predicatorul care mustră păcatele conducătorilor (Matei 14:4-5)

III. PRINCIPIIA. Pentru Biserică 1. Stoparea răului (Deuteronom 7:10; 1 Corinteni 5:11-13; 6:3-5)2. Promovarea binelui (Luca 8:18; 3 Ioan 5-12; Ezechiel 13:19-22)B. Pentru lume1. Conservare (Matei 5:13)2. Iluminare (Matei 5:14-16)

ÎNCHEIERE1. La fel ca Dumnezeu şi noi trebuie să tratam diferit binele şi răul (Psalmul 45:4-7; Proverbe 17:15); acţiunea se poate face prin Duhul Domnului (Mica 3:8; Fapte 3:14-15; 5:1-11)2. Există diferenţă dintre disciplina din Biserică şi atitudinea faţă de păcatele din lume (1 Corinteni 5:10-12; Matei 13:36-52).

Page 27: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 7

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI – III

INTRODUCERE1. Atitudini faţă de cei ce se pocăiesc de păcatele lor: atitudini proprii şi a celorl din jur (Luca 15)2. Procese necesare datorate greşelilor, păcatelor, căderilor (1 Împăraţi 8:46; 1 Ioan 2:1-2)

I. ATITUDINI ALE PERSOANEI ÎN CAUZĂA. Autoatitudini1. Conştienţa, durerea pentru păcat – mărturisirea (Psalmul 51:3; 32:3-4)2. Acceptarea disciplinării (1 Corinteni 5:3-5; Apocalipsa 3:19a) şi pedepse în trup (Psalmul 38:3; 78:38; 103:10)3. Lupta (răstignirea) împotriva firii (Evrei 12:1, 4; Apocalipsa 3:9; Matei 5:29-30; 2 Petru 1:8-10; 2:20; Luca 11:24-26)B. Atitudini în faţa lui Dumnezeu 1. Rugăciunea de mărturisire şi cerere ajutor (1 Împăraţi 8:46-50; Luca 18:13)2. Educare spirituală prin Cuvânt (Psalmul 119:11; Iacov 1:21-25)3. Acceptarea robiei – libertăţii sfinte– călăuzirii Duhului (Romani 6:13, 16; 8:1-2)

II. ATITUDINEA BISERICII (faţă de cei „căzuţi”- Galateni 6:1; Iacov 5:19-20) A. Atitudini imediate (operative)1. Înştiinţarea (Ezechiel 3:17-19; Galateni 2:11-14)2. Mijlocirea (Isaia 53:12; Iacov 5:15-16; aviz 1 Ioan 5:16; Tit 3:11)B. Atitudini în timp (postoperative)1. Reprimire, recuperare cu bucurie şi dragoste (Luca 15:17, 10, 32; 1 Petru 4:8; 2 Corinteni 2:1-10)2. Mustrare, ceartă, îndemn (2 Timotei 4:2; 1 Timotei 5:2; 2 Corinteni 12:21; 13:2)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Negative1. Ionatan fiul lui Gherşom şi Mica, daniţii – acceptarea vinovată a idolatriei (Judecătorii 17:9-12; 18:30-31)2. Regii lui Israel şi Iuda - refuzul pocăinţei (2 Împăraţi 10:29, 31; 2 Cronici 25:15-16) 3. Fiul nerisipitor – neacceptarea celui păcătos care se pocăieşte (Luca 15:27-32)4. Liderii evrei şi Iuda – păcatul cu voia (Matei 27:4-5)B. Pozitive1. Moise şi Samuel – marii mijlocitori ai lui Israel (Exodul 32:20-24, 31; Deuteronom 9:18-19, 26-28; 1 Samuel 12:20-25)2. David – păcat şi pedeapsă (2 Samuel 12:7-14)3. Petru – cădere şi pocăinţă (Luca 22) 4. Isus Hristos – prietenul păcătoşilor (Luca 7:34; 15:2; Luca 19:1-10; Ioan 8:1-11)

ÎNCHEIERE1. Păcatul e din cale afară de păcătos (Romani 7:13; 1:18)2. Duhul Sfânt către Biserici: „pocăinţa pocăiţilor” (Efes, Pergam, Tiatira, Sardes, Laodicea – Apocalipsa 2, 3; Ioan 16:8-13; Apocalipsa 22:13, 17)

Page 28: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 8

MĂRTURISIREA PĂCATELOR

INTRODUCERE1. Mărturisirea păcatelor cuprinde: identificarea proprie, directă (Leviticul 4:22-23; 5:5) sau indirectă (Ioan 4:19); smerenia profundă şi mărturisirea verbală (Leviticul 28:40-41; 1 Împăraţi 8:47-48). Ea trebuie asociată cu abandonarea, părăsirea păcatului (Proverbe 28:13)2. Nici o carte nu condamnă păcatul ca Biblia, dar nici o carte n-are rezolvarea, decât ea. Ea prezintă cadrul legal: păcat – moarte; iertare – viaţă (Romani 5:12, 18)

I. DATE GENERALE. IMPORTANŢA MĂRTURISIRII A. De ce nu se mărturisesc oamenii1. De frică şi ruşine (Genesa 3:10; 18:15; Proverbe 14:34; 1 Samuel 15:30) 2. Pentru a nu pierde drepturi şi avantaje (Genesa 27:19-24)3. Din duh de minciună, împotrivire; Ce am făcut? (Maleahi 1-3)B. Avantajele mărturisirii1. Eliberează cugetul (conştiinţa), inima (Ioan 8:31-34; 1 Ioan 3:19-202. Întrerupe, opreşte, suspendă judecata (2 Samuel 24:17, 25; 1 Împăraţi 8:46-50; 1 Timotei 5:24)3. Reabilitarea completă (Matei 26:75; Marcu 16:7; 2 Cronici 33:10-14)C. Alte elemente componente ale mărturisirii1. Abandonarea păcatului (Proverbe 28:13; Ieremia 7:9-10)2. Repararea daunelor şi a greşelilor comise (Numeri 5:7; Luca 19:8); Acceptarea pedeapsei (Numeri 12)3. Iertarea celor vinovaţi (Matei 6:12; 18:25-30)4. Păstrarea confidenţei şi mijlocirea (Proverbe 11:13; Exodul 32:30; 1 Samuel 7:4:6)

II. PREZENTAREA MĂRTURISIRII PROPRIU-ZISE A. Când trebuie să ne mărturisim?

1. Într-o fază cât mai incipientă a păcatului. Ce vrei să faci? (Genesa 4:7) 2. Momente speciale: botez (Matei 3:6); boală (Iacov 5:16); ziua ispăşirii (Leviticul 23:27-29; sau alte momente speciale (Numeri 9:1-2)3. În momentul descoperirii păcatului (Ezra 10:10-14)B. Cum trebuie să ne mărturisim ?( Ieremia 2:23, 35)1. Spunând exact „ce am făcut” (Genesa 3:13; Ieremia 8:6)2. Cu accent pe cauza interioară - pentru ce? (Genesa 4:6; Romani 2:15)3. Cu smerenie şi lacrimi (Luca 18:13; Plângerile lui Ieremia 3:39)C. Cui trebuie să ne mărturisim?1. Lui Dumnezeu (Psalmul 32:5; 1 Ioan 1:7-9)2. Intermediarului (pentru jertfă – V T; pentru rugăciuni – N T) : (Ioan 20:23; Isaia 59:2; Iacov 5:16)3. Împotriva cui am păcătuit (Filipeni 1:11-18; Luca 15:18)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Păcate ascunse (Matei 10:26; Evrei 4:13)1. Cain - pedeadsa pentru păcatul nemărtirisit (Genesa 4:6-10)2. Acan – păcatul descoperit (prin sorţ) şi pedepsit (Iosua 7:19-21)

Page 29: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

3. Rahela – blestemul lui Iacov pentru un păcat ascuns (Genesa 31:34-35)B. Păcate ascunse (mărturisite parţial)1. Aaron – o recunoaştere formală (Exod 32:21-24)2. Saul – o recunoaştere întârziată (1 Samuel 13:11-13; 15:13, 20-25)C. Păcate mărturisite forţat (de frică)1. Mica – o mărturisire de frică (Judecătorii 17:1-2)2. Şimei – o mărturisire cauzată de mersul evenimentelor (2 Samuel 19:19)D. Păcate mărturisite corect 1. David – un păcătos pedepsit şi iertat (Psalmul 51; 2 Samuel 12:13)2. Abimelec – păcatul din neştiinţă şi inima sinceră (Genesa 20:4-5 – Domnului; 7, 17- lui Avraam; 16 – Sarei; 14-15 reparare greşeli, daune)3. Prietenii lui Iov – o mărturisire completată cu o jertfă (Iov 42:1-10)4. Casa lui Israel – un popor învăţat să se mărturisească (familie – Genesa 35:2; naţiune – 1 Samuel 7:2-6

ÎNCHEIERE1. Nemărturisirea apasă conştiinţa, aduce pedeapsa şi oricum se ajunge şi la aflarea păcatului (Genesa 42:21-22)2. Mărturisirea aduce iertare şi părtăşie cu Dumnezeu şi fraţii (1 Ioan 1:7-9)

Page 30: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 9

IERTAREA

INTRODUCERE1. Iertarea – actul anulării păcatului; rezultatul ispăşirii; o componentă a vieţii creştine (Coloseni 3:13)2. Iertarea „pe verticală” şi iertarea „pe orizontală” (Matei 6:12, 14-15)

I. UN DUMNEZEU IERTĂTOR (Isaia 55:7)A. Iertarea în Vechiul Testament 1. Păcatul şi iertarea (Numeri 15:22-31; Evrei 10:26-29; Marcu 3:28-29; Isaia 22:12-14; Amos 8:2; Luca 14:18-19)2. Ispăşirea prin jertfe (Leviticul 5:13; Evrei 9:22, 7; sau / şi la rugăciune – 2 Cronici 30:18, 20)B. Iertarea în Noul Testament 1. Jertfa şi hotărârea de iertare (1 Ioan 2:2; Romani 6:18; Fapte 13:39; Ioan 3:16)2. Primirea iertării – pocăinţa (Fapte 3:19; Ieremia 5:7; Isaia 26:9-10; 1 Ioan 1:7; 2:1)

II. IERTAREA ÎNTRE OAMENIA. Motive de iertare 1. Dumnezeu iartă (Psalmul 99:8; 2 Samuel 12:13-14; Evrei 12:6-11; 2 Corinteni 2:10)2. Fiecare greşeşte (Luca 6:37; Iacov 5:15; 3:1-2; Coloseni 3:13)B. Procedura de iertare1. Cererea de iertare (Luca 17:3-4; Ieremia 3:21). Disciplinarea (2 Corinteni 2:5-11)2. Iertarea oferită cu bucurie aduce vindecarea şi uitarea păcatului (Deuteronom 15:9-10; Psalmul 103:3; Evrei 10:17)C. Nivele de credinţă în iertare1. Iertarea la cerere, termen (Deuteronom 15:1-3; Luca 17:3)2. Iertarea liberă – fără „jertfe”– (Marcu 11:25-26 Evrei 10:18; Matei 18:21-22; Genesa 4:24)3. Mijlocirea pentru iertarea totală (Luca 23:34; Fapte 7:59-60; 2 Timotei 4:16)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Negative1. Saul – „iertarii” retrase (1 Samuel 19:6-7; 9, 10; 24:17; 26:2)2. Ioab – lipsa iertării – cauza răzbunării (2 Samuel 3:26-27; 20:8-10)B. Pozitive1. Iosif – o iertare deplină (Genesa 45:4-8; 50:18-21)2. Avraam- mijlocirea stăruitoare pentru Sodoma (Genesa 18)3. Moise – mijlocirea pentru iertarea poporului şi familiei (Exodul 32:30; 34:8-9; Numeri 12:11-13); 4. Abigail - o cerere de iertare, pentru altul (1 Samuel 25:28)

ÎNCHEIERE1. Omul care iartă/robul (ne)milostiv (Matei 18:23-35); Milă ca răspuns la milă (Matei 18: 35). Din toată inima (Efeseni 4:32)2. Omul iertat: datornicul care a rămas „dator” să iubească (Luca 7:40-43)

Page 31: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Păcatul Lecţia 10

NIMICIREA PĂCATULUI

INTRODUCERE1. Eliminarea păcatului – reforma spirituală – mişcare de trezire urmată de o nouă viaţă (sfântă)2. O privire de ansamblu asupra istoriei religioase a Israelului şi Bisericii (Judecătorii 3:10-19; Apocalipsa 2:2-5; 3:1-4)

I. REFORME SPIRITUALE ÎN VECHIUL TESTAMENT A. Nimicirea idolatriei – Ghedeon1. Starea de păcat a Israelului în Canaan a) idolatria - invazia lumii (Judecătorii 6:8-10, 25) b) robia madianită (Judecătorii 6:1-6)2. Chemarea şi trimiterea lui Ghedeon

a) împotriva lui Baal… (Judecătorii 6:25-31) b) împotriva lui Madian (Judecătorii 6:14; 8:10-12)

3. Trezirea şi eliberarea - Duhul şi poporul (Judecătorii 6:34-35; 8:28)B. Reforma - Iosia 1. Geneza trezirii

a) căutarea lui Iosia (2 Cronici 34:3); începerea îndepărtării idolilor (2 Împăraţi 22:7) b) găsirea cărţii Legii (2 Împăraţi 22:8, 10-11); mesaje profetice (2 Împăraţi 22:13, 16-20;

Ieremia 36:23, 31)2. Nimicirea idolatriei şi tuturor urâciunilor din Ierusalim şi Iuda a) hotărârea oficială (2 Împăraţi 23:1-3) b) curăţirea Templului şi a ţării (2 Cronici 23:4-15; 24) 3. Reorganizarea slujbelor sfinte Iehu – 50% (2 Împăraţi 10:26-33) a) norme biblice (2 Cronici 35:2-6; 15:8, 19) b) păstrarea în timp a adevărului recucerit (2 Cronici 34:32-33)C. Restabilirea post exilică – Ezra, Neemia1. Iniţiatorii a) Ezra (Ezra 7:10 ; 9:3-5; 10:1, 6) b) unele căpetenii (Ezra 9:1-2 – raport / mărturisire – unii împotrivă – Ezra 10:15)2. Procedura eliminării păcatului – deşi păcătuiseră mulţi (Ezra 10:12- 14) a) recunoaşterea şi acceptarea schimbării (Ezra 10:2-4, 12 – altfel 10:8) b) atitudine fermă – caz Sabat – orar de adunare (Neemia 13:15-22) c) simpla aplicare a Scripturilor (Neemia 8:1-3, 8, 12 duce 8:14-18)

II. LUPTA ÎMPOTRIVA PĂCATULUI ÎN BISERICĂA. Învăţătura Noului Testament 1. Domnul Isus Hristos (Matei 23:23; 21:12-13; Matei 18:17-18)2. Apostolii prin Duhul Sfânt (Fapte 20:28-31; 2 Petru 2:1-4; Iuda 1:11-12, 22-23)3. Profeţii despre viitor (2 Timotei 3:1-7; Apocalipsa 2:4-5; 14-16)B. Exemple1. Secolul I: Corint: (1 Corinteni 5:5, 11; 2 Corinteni 10:1-6; 13:2)2. Istoria creştinismului: Reforma; Renaşterea penticostală

Page 32: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE 1. Realitatea păcatului şi efectele sale (Iosua 7:10-13; 1 Ioan 3:3-7; 2:7)2. Necesitatea păstrării adevărurilor biblice (Iosua 1:8; Deuteronom 14:5-7; 2 Timotei 4:1-5)3. Nevoia distrugerii formelor păcatului şi revenirea la adevărul iniţial biblic, divin, sfânt (2 Cronici 34:27; 2 Împăraţi 23:34; Apocalipsa 2:5); progresul spiritual (Fapte 18:25; 19:2-6)

Page 33: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea BisericiiLecţia 1

ÎNVĂŢĂTURA (DOCTRINA)

INTRODUCERE1. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (1 Timotei 3:15); esenţa adevărului (2 Timotei 1:13); fondată de învăţătura lui Isus Hristos, pecetluirea şi călăuzirea Duhului Sfânt (Efeseni 1:13)2. Bisericii îi este dată Biblia - scrisă şi interpretată prin Duhul (2 Petru 1:19-21)

I. DOCTRINA

A. Despre doctrină (Osea 4:6; Matei 22:29)1. Avantajele învăţăturii (gr. katecheo– a învăţa : Luca 1:1-4)): a şti şi a face (Ioan 13:17); 2. Argumente contra/pro: doctrina usucă /doar fără viaţă sfântă (2 Timotei 3:10). Să crezi doar/nu poţi crede cu adevărat fără să împlineşti (Ioan 7:16-17)3. Tipuri de învăţătură (Matei 16: 13-23): a) doctrina lui Dumnezeu, Isus Hristos (Tit 2:10; 2 Ioan 1:9) b) doctrina oamenilor - tradiţii, filozofii (Matei 16:13-14; 1 Corinteni 2:13) c) doctrina demonilor – înşelare, ocultism, magia albă, neagră (Matei 16:21-23; 1 Timotei 4:1; Deutoronom 4:1-8)B. Doctrine false (erezii) în creştinism (populare şi cu succes - 2 Corinteni 2:17; Matei 23:28; 7:15-23; 2 Corinteni 11:13, 15)1. Clasificare:

a) fariseism şi tradiţie (Marcu 7:7-13; Fapte 15:5; Matei 15:6-9); obiceiuri băbeşti (1 Timotei 4:7); prozelitism de partidă – tovarăşi de credinţă (Matei 23:15; Fapte 20: 29-30)

b) antinomianism - credinţă fără fapte (Apocalipsa 2:6, 15, 20-24; Iuda 11-16; 2 Petru 2:13-15); ideea „originală”- divinizarea fără sfinţire (Genesa 3:4; Ioan 2:4; 2 Timotei 2:2)

c) filosofii (Coloseni 2:8a); o religie a gândiri umane, sociale (2 Timotei 2:16-18). - Teologii greşite (2 Corinteni 10:3-5; 2 Tesaloniceni 2:2; Evrei 13:9)2. Etape de depistare: caracterul slujitorului (1 Timotei 4:6-16; Matei 7:16; Tit 2:7-8); motivul slujirii (Filipeni 1:15); mesajul (1 Timotei 6:3-5)

II. ÎNVĂŢĂTURA SĂNĂTOASĂ (2 Timotei 3:15-16)1. Adevărul Bibliei

1. Scripturilor (Genesa la Apocalipsa) arată că adevărul şi minciuna merg paralel (Genesa 2:17; 3:1; 3:4; Ieremia 14:14; Osea 4:15; 2 Timotei 3:6-11)2. Nevoia apărării adevărului (2 Timotei 4:3). În 1 şi 2 Timotei sunt 16 specificaţii despre doctrina sănătoasă, de bază (Evrei 6:1-2); dreptarul învăţăturii (Romani 6:17; Tit 2:1)B. Diferenţe dintre învăţătura sănătoasă şi erezii 1. Caracteristicile ereziilor: resping, adaugă la Scriptură - Turn de veghe; Elena W. (Apocalipsa 22:18- 19); pretind revelaţii noi (Evrei 1:1-2 Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:4)); distorsionează (schimbă) principalele doctrine (2 Petru 3:14-15; Matei 22:29)2. Caracteristicile învăţăturii sănătoase: prezintă în prim plan Scriptura şi pe Isus Hristos (2 Corinteni 4:2; 1 Corinteni 2:2; Isaia 8:20); slujba se face din dragoste (1 Corinteni 13:1-6); duce la evlavie (1 Timotei 6:3-5); oferă slava lui Dumnezeu (1 Petru 4:11; Iuda 16)

Page 34: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE 1. Învăţătura apostolilor – Cuvântul (Coloseni 1:25). Scopul: slava lui Domnului (Romani 15:16) şi mântuirea oamenilor (Romani 1:17-18).2. Satan înşeală lumea întreagă (Apocalipsa 12:9); el pregăteşte o înşelare de proporţii mondiale (2 Tesaloniceni 2) prin hristoşi mincinoşi sau înşelându-ne singuri (Iacov 1:22-25; Romani 12:1-2)3. Este nevoie de învăţători sănătoşi şi elevi ascultători – împlinitori – model: Ezra (Ezra 7:10); Pavel - Timotei (1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 2:15; 3:14-17; Ioan 7:17)

Page 35: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţiile 2 - 3

RUGĂCIUNEA

INTRODUCERE1. Rugăciunea în duh şi adevăr (Ioan 4:24); o închinare de respect, cinstire, slujire, adorare, mulţumire în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:12) 2. Alte expresii biblice similare: „a chema pe Domnul” (Genesa 4:26); „a striga către Domnul” (Psalmul 3:4); „a-ţi înălţa sufletul” (Psalmul 25:1); „a căuta pe Domnul” (Isaia 55:6); „a te apropia de Dumnezeu, prin scaunul îndurării” (Evrei 4:16; 10:22)3. Necesitatea învăţarii rugăciunii (Luca 11:1-2) cu mintea şi duhul (Zaharia 12:10; 1 Corinteni 14:14); altfel nu ştim – mijlocirea Duhului (Romani 8:26-27)

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE RUGĂCIUNEA. Rugăciunea – spaţiu şi timp1. Loc pentru rugăciune: special – comun – oficial: cort, templu, sinagogă, adunare (1 Împăraţi 8:29, 35; Fapte 1:13-14), un loc anumit (Luca 11:1), camera proprie (Matei 6:6), orice loc (1 Timotei 2:8)2. Timp pentru rugăciune: o zi specială (Exodul 20:8), vreme potrivită (Psalmul 32:6; 69:13), dimineaţa (Psalmul 5:3), la masă (1 Timotei 4:5), în călătorie (Fapte 20:36; 21:5), la bătrâneţe (1 Timotei 5:5), neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)B. Rugăciunea – forme şi stări (singur - Matei 6:6; în comun - Fapte 4:24; dar nu fariseic - Fapte 23:14)1. Exprimarea rugăciunii: în şoaptă (1 Samuel 1:13), cu glas tare (Ezechiel 11:13; Evrei 5:7), cu vorbire normală (Proverbe 18:23), prin cântare (Psalmul 92:1-3), cu mintea şi cu duhul (1 Corinteni 14:14-15)2. Poziţii pentru rugăciune: în genunchi (Psalmul 95:6; 28:2; Fapte 21:5; 2 Cronici 6:15; 1 Împăraţi 8:54), cu mâinile ridicate – cea mai solemnă; în picioare (Marcu 11:25), cu faţa la pământ (Matei 26:39; Exodul 24:8), cu capul între genunchi (1 Împăraţi 18:42), în pat (Psalmul 63:4-6) 3. Îmbrăcăminte: smerenie, sfială (1 Timotei 2:8; 1 Corinteni 11:4-5)C. Rugăciunea – motivaţii1. Rugăciunea – o chemare şi o poruncă, prin: Dumnezeu (Psalmul 50:15; 91:15), Isus Hristos (Luca 18:1), profeţi (Amos 5:4, 6; Psalmul 105:4), apostoli (Efeseni 6:17-18)2. Rugăciunea – o cale de primire a binecuvântărilor cereşti (Numeri 6:24-26; Psalmul 122:6-9; Geneza 32:26; Osea 12:4; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9) 3. Rugăciunea – o armă împotriva forţelor răului (Matei 26:41)

II. RUGĂCIUNEA PROPRIU – ZISĂ A. Conţinutul (metodele) rugăciunii1. Mărturisirea (Psalmul 51; 32:5)2. Lauda (Psalmul 100; 150)3. Cererea (Filipeni 4:6; Ioan 16:23-26)4. Mulţumirea (Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18; Coloseni 4:2; Luca 17:16)5. Mijlocirea – ajutorul dat altora (2 Corinteni 1:11; Genesa 18:23-32; Plângerile lui Ieremia 2:18-19)

Page 36: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

B. Condiţiile rugăciunii ( pentru a fi ascultată - Isaia 1:15; 59:2; Proverbe 15:8; 28:9)1. Cu credinţă în Numele Domnului (Marcu 11:24; Matei 21:22; Ioan 14:13-14)2. Potrivit cu voia Domnului (1 Ioan 5:14; Iacov 4:3)3. Cu stăruinţă, din toată inima (Matei 7:7-8; Luca 18:1-7; 11:5-13; Romani 12:12; Psalmul 113:58)4. Cu smerenie (Luca 18 – vameşi şi farisei)5. În stare de neprihănire (1 Ioan 3:22; Psalmul 66:18; Iacov 5:16)C. Obiectivele şi rezultatele rugăciunii (rezumat: Tatăl nostru - Matei 6:9-13)1. În viaţa personală (Neemia 1:4; Daniel 9:3; Luca 3:21; Efeseni 6:13)2. În viaţa Bisericii (Psalmul 122:6-8; Ioel 2:17-18; Numeri 10:9)3. În lume, univers (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-2)D. Aplicaţii practice (atenţie! - 1 Ioan 5:16)1. Lucrările spirituale: personale (Psalmul 139:23-24), comune (Fapte 1:14; 2:42; 6:4), darurile Duhului Sfânt (Luca 3:21; 11; Fapte 9:11-12; 22:17; 10:9-11), evanghelizare (Matei 9:38; Romani 10:1; Coloseni 4:3; 1 Timotei 2:1), alte lucrări (Fapte 6:6; 13:3; 20:36; Matei 17:21; Evrei 13:18)2. Problemele vieţii materiale şi spirituale: suferinţă (Iacov 5:13-16), prigoniri (1 Corinteni 5:13; Fapte 12:12;1 Împăraţi 8; Romani 15:31; 2 Împăraţi 19:3-4)3. Înţelepciune (Proverbe 2:3; Iacov 1:5); credinţă (Luca 17:5); dragoste (Filipeni 1:9)

III. EXEMPLE BIBLICE (Maleahi 1:11; în pofida legii mezilor şi perşilor - Daniel 6:7)A. Rugăciunile Domnului Isus (Evrei 5:7; Matei 26:40)1. Pe pământ (Isaia 53:12; Matei 14:23; Luca 6:12; 9:28; 23:34; 22:32; Matei 26:36)2. În ceruri (1 Ioan 2:1; Evrei 7:25; Romani 8:26-27)B. Rugăciuni neascultate, neîmplinite (lipsă condiţii; sens greşit)1. Moise – nepermisiunea de a intra în Canaan (Deuteronom 3:23-29)2. David – neascultarea prin nesuspendarea pedepsei pentru păcat (2 Samuel 12:16)3. Pavel - un „ţepuş” necesar (2 Corinteni 12:8)4. Către sfinţi – tradiţii nebiblice (Coloseni 2:18)C. Rugăciuni ascultate1. Pentru iertare – mântuire:

a) David – o cerere de iertare pentru păcate mari (Psalmul 51; 32:5)b) Iona – o rugăciune de pocăinţă, în necaz (Iona 2:1-10) c) Daniel – rugăciuni de mijlocire pentru poporul Domnului (Daniel 9)d) Neemia – rugăciunea pentru Ierusalimul nenorocit (Neemia 1) e) Ezra - o rugăciune pentru iertare şi ridicare spirituală (Ezra 9:5-15)f) Corneliu – rugăciuni care au ajuns la Dumnezeu (Fapte 10:2-4)

2. Pentru viaţă şi lucrare (caz special - Luca 8:32):a) Avraam – rugăciuni curente şi rugăciuni speciale (Genesa 13:18; 20:17)b) Isaac - rugăciuni în familie/pentru familie (Genesa 26:25; 25:21)c) Iacov – rugăciuni pentru viitorul apropiat /îndepărtat (Genesa 32:9-12; 28:20-22)d) Iosua – o rugăciune cu efecte cosmice (Iosua 10:12)e) Samson – o rugăciune de izbăvire personală (Judecători 16:21-30)f) Ana – o rugăciune de mamă (1 Samuel 1:10, 13)g) David – o rugăciune pentru Casa Domnelui şi casa împăratului (2 Samuel 7:18-29; o carte

de rugăciuni - psalmii)h) Ilie – rugăciuni stăruitoare (Iacov 5:17)i) Ezechia – rugăciuni pentru ocrotire de duşmani (2 Împăraţi 20:2-5)

Page 37: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

î) Habacuc – rugăciuni la vreme de necaz (Habacuc 3) j) Daniel – rugăciuni şi o viaţă de rugăciune (Daniel 2:17-23; 6, 9)k) Ezra – o rugăciune de ocrotire pentru un drum lung (Ezra 8:21-23, 31)l) Ana - o viaţă de rugăciune: zi şi noapte (Luca 2:37)

3. Rugăciuni pentru alţii – mijlocire, cu bucurie (Filipeni 1:4):a) Eleazar – o rugăciune cu toată inima pentru altul (Genesa 24:12)b) Moise – permanenţa mijlocirilor pentru Israel (Exodul 32:33; Numeri 21:7; 11:2; 14:13-20),

pentru iertare (Exodul 17:11-12; Numeri 12:13), pentru vindecare (Exodul 8:20; 1 Împăraţi 13:6)c) Samuel – profetul şi judecătorul rugativ, mijlocitor (1 Samuel 7:5; 12:19, 23)d) Ilie – rugăciunea pentru învierea unui copil (1 Împăraţi 17:20-22)e) Isaia – mijlocirea sfinţilor pentru poporul Domnului (2 Împăraţi 19:3-4)f) Ştefan – o ultimă rugăciune, de mijlocire (Fapte 7:59)g) Pavel – apostolul care se ruga „neîncetat” (Romani 1:9; 1 Tesaloniceni 3:10)

ÎNCHEIERE1. Rugăciunile fierbinţi ale sfinţilor (Iacov 5:16) sunt o luptă (Romani 15:30)2. Rugăciunea cuprinde: tot felul de rugăciuni, pentru toţi oamenii, în toată vremea (Efeseni 6:18; 5:20; 1 Timotei 2:1)3. Rugăciunile sunt prezentate în ceruri în cădelniţe de aur (Apocalipsa 5:8; 8:3) şi primesc răspunsuri la vremea potrivită (Daniel 10:12-14; Luca 18:7-8)

Page 38: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 4

CÂNTAREA (MUZICA)

INTRODUCERE1. Muzica are origine cerească, sfântă, conferită omului prin creaţie (Iov 37:7). Ea are continuitate veşnică (Apocalipsa 14:2). După cădere a apărut muzica laică şi cea idolatră, demonică (Genesa 4:21; Daniel 3:5)2. Muzica este o exprimare complexă între fiinţe vii

I. MUZICA ÎN ISTORIA BIBLICĂA. În perioada Vechiului Testament (Israel)1. Muzica şi viaţa („Dă-mi muzica unui popor şi va fi al meu”):

a) orice stare cu muzică: cântece de veselie (Genesa 31:27; Exodul 15:20; Judecători 11:34-35; Isaia 16:10; Ieremia 7:34); cântece de jale (2 Samuel 1:17-27; 2 Cronici 35:25)

b) orice loc de activitate, cu cântecele lui: viaţa politică, administrativă, economică, militară (Numeri 10:1-8; 1Samuel 18:6; 2 Samuel 19:33-35; Psalmul 45:8; Eclesiastul 2:8)

c) muzica – o practică religioasă în viaţa preoţilor şi proorocilor (Numeri 10:10; 1 Samuel 10:5)

d) cântece în Vechiul Testament – psalmii – cântare acompaniată cu o liră; cântarea lui Moise (Exodul 15; Deuteronom 32); cântarea Deborei (Judecători 5); cântarea Anei (1 Samuel 2)2. Dezvoltarea şi organizarea muzicii prin David şi prorocii Domnului (2 Cronici 29:25)

a) diversitatea vocal-instrumentală (≈ cântatul păsărilor); coruri şi formaţii instrumentale (Neemia 12:27-31). Feluri de instrumente: cu coarde: harpa, psalterionul - lira, alăuta (1 Cronici 15:20-21; Psalmul 18:2; 108:2-3); de suflat: caval, cimpoi, corn (1 Samuel 10:5; 2 Cronici 15:14; Psalmu 98:6); de percuţie: timpane, timbale - pentru conducători pentru a marca măsura (1 Cronici 15:19; 16:5)

b) David a fost cântăreţ, compozitor, organizator şi posibil inventator – fabricant de instrumente (1 Cronici 23:5; 2 Cronici 7:6; Amos 6:5)

c) organizarea muzicii la Cort, Templu - cete de cântăreţi din familiile leviţilor (1 Cronici 25:1-5). Conducători de formaţii: Chenania (1 Cronici 15:22), Izrahia (Neemia 12:42). Formaţii speciale, consacrate: 228 cântăreţi sub conducerea lui Asaf, Iedutun, Heman şi a fiilor lor (4,6,14, - în total 24 profesori a 12 ucenici în grupă/clasă – 1 Cronici 25). 4000 de leviţi orientaţi spre acest domeniu (1 Cronici 23:5)B. În perioada Noului Testament (Biserica)1. Isus şi cântarea – psalmii de laudă – Hallel – 113-118 (Matei 26:30)2. Pavel şi cântarea psalmilor, laudelor duhovniceşti (Coloseni 3:16; Fapte 16:25; 1 Corinteni 14:26)3. Cântece în Noul Testament – cântarea lui Zaharia şi a Mariei (Luca 1). Posibile fragmente (Efeseni 5:14; 1 Timotei 3:16; Apocalipsa 15:3-4)

Page 39: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

II. CARACTERIZAREA MUZICII SFINTEA. Cântăreţii Domnului 1. Orice slujbă cere mai întâi certificarea slujitorului (≈ preotul – Leviticul 16). Cântăreţii erau leviţi – oameni care s-au opus sărbătorilor şi jocurilor de la viţelul lui Aaron, cunoscători ai Legii, puşi deoparte pentru Domnul (Psalmul 33:1; Amos 5:23-24)2. Compozitorii şi muzicienii - importanţa surselor de inspiraţie: fond doctrinar biblic şi vieţii aproape de Dumnezeu. Orice reformă, pocăinţă a reformat şi partea muzicală (2 Cronici 35:15; Ezra 2:70; 1 Petru 4:3; Efeseni 4-5:19; 2 Samuel 23:1-2)B. Cântecul şi cântatul1. Muzica trebuie să fie o exprimare sinceră, adevărată, a întregii fiinţe. Melodia, armonia şi ritmul (duh, suflet, trup). Acestea trebuie să se acordeze cu textul cântării (ex. „O Doamne mare…”) trebuie să ne conducă la închinare şi sfinţenie (Psalmul 108:1; 118)2. Muzica este o exprimare afectivă, mai bogată ca limbajul simplu a întristărilor şi bucuriilor, descriind traseul păcătosului de la durerea pentru păcat, la bucuria mântuirii (1 Cronici 15:16; Apocalipsa 5:9; 14:2-3)3. Muzica exprimă lauda pentru Dumnezeu şi chemarea Numelui Său (2 Împăraţi 3:15; 1 Samuel 16:16 – corolar – alungarea duhului rău, se poate realiza tot prin muzică – caz vracii din Africa (1 Cronici 16:4, 7, 35, 41-42). Muzica sfântă nu admite concurenţă, câştig, ci este pentru toţi o permanenţă în viaţa de credinţă (1 Cronici 16:23-29)

ÎNCHEIERE1. Având în vedere statutul iniţial şi efectele căderii lui Satan, se impune biruinţa sfinţilor asupra lui şi în domeniu muzicii (Ezechiel 28:13, 17; Daniel 3; Apocalipsa 15:2)2. Imaginea cântării întregi, cârmuite de la dreapta altarului, aduce slava lui Dumnezeu între noi şi ne va duce pe noi în slava lui Dumnezeu (2 Cronici 5:12-13)

Page 40: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 5

EVANGHELIZAREA

INTRODUCERE1. Evanghelizarea este strigătul inimii lui Dumnezeu pentru lumea pierdută în păcat (1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9)2. Evanghelizarea: profeţită în Vechiul Testament (Genesa 22:17-18; 1 Împăraţi 8:43) şi Noul Testament (Matei 24:14); poruncită (Matei 28:19-20; Marcu 16:15)3. Evanghelizarea este prezentarea lui Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt astfel încât oamenii să creadă şi să se integreze activ în Biserică.

I. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A DOMNULUI ISUS (El şi Biserica Sa înfăptuiesc evanghelizarea)A. Lucrarea proprie (Marcu 1:14-15; Ioan 17:4-5; Ioan 17:20)1. Formele de desfăşurare:– 2/3 în grup; 1/3 în particular; spontan şi organizat (Matei 4:23; 9:35; Luca 4:14-15, 42-44)2. Suportul lucrării, mesajul: Cuvântul Evangheliei - vestea bună (Marcu 2:1-2; Matei 13:34-35)3. Conţinutul evanghelizării: pocăinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 4:17; pildele Împărăţiei)4. Evanghelia practică (Matei 9:35; 8:16; 14:14-16; Ioan 6:25-29)– Un om (Isus Hristos) plin de duh, har şi adevăr în aproximativ trei ani a evanghelizat o ţară B. Pregătirea ucenicilor (Domnul a pregătit oamenii care să-l ajute şi să continue lucrarea Lui) 1. Chemare – alegere (Matei 4:19; 9:9); rugăciune şi mijlocire permanentă (Luca 6:12-13); 2. Instruire (Matei 9:37-38; 10:1-42)3. Practică (Matei 11:1; Luca 10:1); raportul ucenicilor (Luca 10:17-22)4. Trimiterea şi făgăduinţa (Marcu 16:15-20)

II. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A BISERICII (etape, lucrări şi rolul Duhului Sfânt - Fapte 1:8)A. Rugăciunea (perioada prenatală - Neemia 1:4; 2:11-20)1. Pentru ridicarea de lucrători (Matei 9:37-10-1) şi susţinerea lucrării lor (Fapte 6:4; 2 Tesaloniceni 3:1-2)2. Pentru mulţimile de oameni (Romani 10:1;1 Timotei 2:1-4)– Rugăciunea trebuie să învingă şi să rupă legăturile cursei diavolului (2 Timotei 2:26)B. Forme de desfăşurare (de la iudei la samariteni apoi la celelalte popoare - Matei 10:5-6; Fapte 1:8)1. Locuri şi situaţii de predicare: persoane singure (Fapte 8:26); grupuri (Fapte 20:20); sinagogi – adunări (Fapte 11:25-26; 19:8); alte locuri publice (Fapte 17:22); natură (Fapte 16:13-14) ...şi pe drum propovăduiţi (Matei 10:7)2. Participanţi (Luca 14:15-24; Proverbe 9:3;Fapte 8:4;15:35): toţi, în funcţie de loc şi persoane - Pavel la neamuri; Petru la iudei (Galateni 2:7)

Page 41: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

C. Mesajul (Cuvânt despre Împărăţie - Matei 10:7; o mireasmă - pentru unii de la viaţă la viaţă, sau de la moarte la moarte - 2 Corinteni 2:14-17) )1. Cuvântul - sabia Duhului (Fapte 10:36; 15:7; 1 Corinteni 15:1-3; Efeseni 6:17)2. Semnele care-L însoţesc (1 Tesaloniceni 1:5; Evrei 2:3-4; Matei 10:8). Cuvântului trăit şi însoţit de Duhul Sfânt – vestirea din dragoste (1 Corinteni 13) D. Sprijinul material al lucrării (darul– Matei 26:13, fără pretenţii - Matei 8:20)1. Cheltuieli pentru lucrare şi lucrători (Luca 8:3; Matei 10:8-10; 1 Corinteni 9:14; Filipeni 4:10-19); filipeni sau corinteni (2 Corinteni 11:7-9)2. Sprijin pentru convertiţi (2 Corinteni 9:12-14)– O investiţie înţeleaptă – un suflet e mai scump ca toată lumea materială (Matei 16:26)E. Predarea lucrării sau renunţarea (când ne retragem şi ce se întâmplă după aceea?)1. Pe lângă propovăduire este necesară formarea ucenicilor (Matei 10:11; 2 Timotei 2:2)2. Renunţarea – încălţămintea râvnei (Efeseni 6:15; Matei 10:14-15)3. Alte dispoziţii, atenţionări, avertizări, promisiuni (Matei 10:16-42): preţul suferinţei (17-23); ruşine – teamă (32-33); dezbinări – partide (34-36), dar Duhul Sfânt le va rezolva pe toate la faţa locului (10:19-20) F. Caz practic: evanghelizarea la Pavel (Romani 1:1; 1:5, 15; 1 Corinteni 9:16)1. Efes (Fapte 19:8-12, 20)2. Parohia apostolului, evanghelistului (Romani 15:19-24) „Lumea e parohia mea” –J. Wesley3. Legăturile în lucrare: cu Dumnezeu - Duhul Sfânt (Fapte 16:10); cu Biserica locală şi universală (Fapte 13:2-3; 14:26-28; Galateni 2:2); cu continuatorii lucrării (Fapte14:21-23)– Pavel – un om care şi-a efectuat lucrarea cu Domnul (2 Timotei 4:6-8)

ÎNCHEIERE1. Evanghelizarea: obiectivul primar al lui Dumnezeu în lume – urmate de creştere, desăvârşire - naşterea copiilor în familia lui Dumnezeu (Ioan 1:11-14)2. Totul pentru Evanghelie (Pavel – 1 Corinteni 9:23); toată puterea – rolul şi locul Duhului Sfânt (Fapte 9:31); la toate neamurile (Matei 28:19); prin cei împuterniciţi (2 Corinteni 5:19-20)

Page 42: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 6

POSTUL

INTRODUCERE1. Apare în istoria biblică începând cu Moise şi devine o practică a credincioşilor2. Isus Hristos a postit şi a învăţat despre post (Matei 6:16-18)3. Postul este o abţinere benevolă de la mâncare şi băutură, alte pofte trupeşti, pentru o anumită perioadă de timp limitată, în vederea apropierii de Dumnezeu, cu scop spiritual dar prezintă şi avantaje fizice

I. GENERALITĂŢIA. Clasificarea posturilor1. Din punct de vedere al modului de abstinenţă: absolut (Estera 4:16; Fapte 9:9); parţial (Daniel 10:3)2. Din punct de vedere al lungimii: 3 zile (Estera 4:16); 7 zile (1 Samuel 31:13); 40 de zile (1 Împăraţi 19:8); nu există o regulă strictă ≈ 1 zi3. Din punct de vedere al participanţilor: individual (Matei 6:17); colectiv (Neemia 9:1)4. Din punct de vedere al frecvenţei: regulate (Leviticul 16:29; Zaharia 8:19); ocazionale – de necesitate (Matei 9:15)B. Cauze (motive, scopuri) 1. Necazuri, prigoniri, boli, crize (Estera 4:16; 2 Cronici 20:3-4; Psalmul 35:13; Luca 5:33-35)2. Misiuni, slujire, lucrări spirituale (Ezra 8:23; Fapte 13:3; 14:23; Matei 17:21 - exorcism)3. Treziri spirituale – sistematic, permanent (Ioel 2:12, 15, 28)C. Efecte (beneficii) ale posturilor 1. Smerenia sufletului (Psalmul 69:10)2. Stăpânirea trupului (1 Corinteni 9:27; Eclesiastul 19:17); există o legătură între post şi păcatele trupului (Ieremia 5:8)3. Binecuvântări duhovniceşti (Isaia 58): sănătate şi neprihănire (vers. 8); ascultarea rugăciunii (vers. 9); călăuzire şi dărnicie (vers. 10-11); restaurare (vers. 12)

II. POSTUL PROPRIU-ZIS ÎN VIAŢA CREŞTINĂA. Postul – o înfrânare cu scop spiritual de toate poftele şi plăcerile lumii: hrană, apă, viaţa de familie; orice legătură (Isaia 58:3-7; 1 Corinteni 7:5)B. Alte lucruri legate de post (colectiv cu adunarea - Judecători 20:26)1. Mărturisea păcatelor şi plânsul (Neemia 9:2; Ioel 1:14)2. Rugăciunea şi citirea Cuvântului (Daniel 9:13; Ieremia 36:6, 9)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Postul celor răi (făţarnicilor) (Matei 6:16) 1. Locuitorii din Izreel – postul influenţelor demonice (1 Împăraţi 21:9-12/21:27 – smerirea lui Ahab) 2. Farisei – postul canon (Marcu 2:18; Luca 18:12; Fapte 23:14)B. Postul celor neprihăniţi1. Extraordinare (cei trei de pe muntele schimbării la faţă):

a) Isus Hristos – postul măreşte rezistenţa spirituală în ispite (Matei 4:2; Ioan 4:8, 31-34b) Moise – posturi speciale pentru scopuri speciale (Exodul 34:28; Deuteronoml 9:9, 18, 25;

Page 43: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

10:10)c) Ilie – un post şi o călătorie de 40 de zile (1 Împăraţi 19:8)

2. Posturi colective:a) Israel – apelul la Dumnezeu prin post naţional (Judecători 20:26; 1 Samuel 7; Ezra 8:21;

Estera 4:3, 16; Ieremia 36:9)b) Ninive – postul pocăinţei (Iona 3:5-8)c) Ucenicii lui Ioan – orar permanent de post (Matei 9:14-15)

d) Biserica din Antiohia – slujirea cu rugăciune şi post (Fapte 13:1-5; 2 Corinteni 6:5)3. Posturi individuale: a) David – un post în ziua necazului (2 Samuel 12:16; 1:12; Psalmul 109:24) b) Daniel – un post pentru cauza Israelului (Daniel 9:3) c) Neemia – un post şi o cerere specială înaintea Domnului (Neemia 1:4) d) Ana – o viaţă de post şi rugăciune (Luca 2:37) e) Pavel - slujitorul posturilor frecvente (2 Corinteni 11:27; Fapte 9:9, 17)

ÎNCHEIERE 1. Postul reduce poftele umane şi voinţa umană poate fi disciplinată mai uşor (1 Corinteni 3:27)2. Postul este o întristare, o smerenie după voia lui Dumnezeu care duce la pocăinţă (2 Corinteni 7:10-11)3. Postul este o formă a stăruinţei şi devotamentului pentru o cauză (Daniel 9:3; Fapte 13:2)

Page 44: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 7

STĂRUINŢA

INTRODUCERE1. A stărui – a ruga insistent, a repeta o lucrare, a persevera într-o acţiune (Matei 7:7)2. Dumnezeu răspunde la stăruinţa în bine şi o răsplăteşte, de asemenea notifică şi pedepseşte stăruinţa în rău (Romani 2:7-8)

I. DOMENII ALE STĂRUINŢEIA. Stăruinţa în bine ( V T: Galateni 3:10; N T: Fapte 13:43; 14:22)1. Stăruinţa în studierea, propovăduirea şi împlinirea Cuvântului (1 Timotei 4:2; Iacov 1:25; Fapte 2:42; 6:4; Ezra 7:10)2. Stăruinţa în rugăciune (Luca 18:1; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2; Luca 2:37)3. Stăruinţa (râvna) în lucrările Duhului (Luca 11:13; 1 Petru 1:10; 1 Corinteni 14:1, 12; Romani 12:11)4. Stăruinţa în legătura şi grija frăţească (Fapte 2:42; Evrei 13:1-3; 2 Corinteni 8:4, 7; Luca 11:5; 1 Tesaloniceni 4:10)5. Stăruinţa în educaţia spirituală a copiilor (1 Timotei 2:15; Deuteronom 6:7-8; Coloseni 1:9-10)B. Stăruinţa în rău (Eclesiastul 8:3, 12)1. Fapte, căi rele (Judecători 2:19; Ieremia 8:4-5)2. Necredinţa (Romani 11:23; Faraon – la 5/10 plăgi)

II. PRINCIPII – MANIFESTĂRI (FORME)A. Principii1. Căutarea binelui comun (Matei 7:9-11; Romani 2:7; Coloseni 4:12; Luca 11:5; Iacov 4:3); voia Lui (1 Ioan 5:14) 2. Mod de obţinere: caută, cere, bate (Matei 7:8); de la Tata pentru fii (Matei 7:11) 3. Fără o viaţă sfântă stăruinţele bune sunt în zadar (Ieremia 7:16; Daniel 3:26); ex. proorocii lui Baal (1 Împăraţi 18)4. Motivaţiile stăruitoare: dragostea (Isaia 62:1; Cântarea Cântărilor 6:6-7); înţelepciunea (Iacov 3:17; Proverbe 2:4; 6:3); râvna (1 Petru 3:13; Isaia 9:7). B. Forme de stăruinţă1. O insistenţă „supărătoare” zi şi noapte (Luca 18:7; 11:8) sau (Isaia 56:3-4; 1 Timotei 5:5)2. Facerea binelui, indiferent de circumstanţe (2 Petru 1:5, 10; 1 Petru 3:1, 11)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Negative1. Dalila - stăruinţa feminine – slăbiciunea bărbaţilor (Judecători 16:16) 2. David - slăbiciunile marelui împărat (2 Samuel 24:2; 13:25, 27)3. Solomon – pasiuni şi plăceri fără limită (Eclesiastul 2:3) 4. Fiii prorocilor – o stăruinţă neînţeleaptă (2 Împăraţi 2:17)5. Demnitarii medo-persani - stăruinţa cu gând rău (Daniel 6:15)6. Iudeii – stăruinţa unor cereri rele (Luca 23:5; Fapte 25:2)

Page 45: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

B. Pozitive1. Lot → îngerii - „pofţiţi în casă!” (Genesa 19:3, 15) 2. Iacov → Domnul – „binecuvintează-mă” (Genesa 32:24-28)3. Rut → Naomii – „voi merge cu tine!” (Rut 1:11-18) 4. Naaman → Elisei – „primeşte te rog!” (2 Împăraţi 5:16; 23); Sunamita → Elisei – „mai veniţi pe la noi!” (2 Împăraţi 4:8)5. Ucenicii → Domnul – „ascultă-ne!” (Matei 15:23; Fapte 1:14; Evrei 13:19; Iacov 5:17)

ÎNCHEIERE1. Planuri alese, susţinute stăruitor (Isaia 32:8); scop suprem – Împărăţia (Matei 6:32-33; Psalmul 34:10; 1 Timotei 4:16)2. Viaţa de credinţă; o alergare (Evrei 12:1), un efort total fără abandonare (2 Împăraţi 13:15-19)

Page 46: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 8

BOTEZUL ÎN APĂ

INTRODUCERE1. Botezul în (cu) apă – practică creştină, prefigurată din Vechiul Testament (spălări, trecerea Mării Roşii – 1 Corinteni 10:2); element primar (oficial) de integrare în Biserică (Evrei 6:2)2. Botezul în prezentare biblică - valoarea reală în seria botezelor

I. DOCTRINA BOTEZULUIA. Instituire1. Iniţiat de Dumnezeu prin Ioan Botezătorul (Luca 20:4, 7; Ioan 1:33)2. Practicat şi poruncit de Isus Hristos (Matei 3:16; 28:19-20)B. Cadru biblic al botezului1. Cuvântul şi botezul (Luca 3:3; Efeseni 5:26)2. Mărturisirea, pocăinţa şi botezul (Matei 3:6, 8)3. Credinţa şi botezul (Romani 10:8, 10; 1 Petru 3:21)4. Simbol şi procedură (Romani 6:4; Fapte 19:3-5; Galateni 3:27; Ioan 5:6, 8)

II. PRACTICI BIBLICEA. Perioada Evangheliilor1. Ioan Botezătorul (Matei 11:11); plan divin de trecere din vechiul legământ în noul legământ (Matei 11:12-13; Luca 7:29-30)2. Lucrarea Domnului şi a ucenicilor (Matei 3:2; Marcu 1:14-15; Ioan 3:22; 4:1-2)B. Perioada Bisericii1. Botezul în biserici: Ierusalim (Fapte 2:38, 41); Samaria (Fapte 8:12-13); Corint (Fapte 18:8; 1 Corinteni 14-17)2. Botezul „individual”: famenul etiopian (Fapte 8:29-40); Lidia (Fapte 16:15); Saul (Fapte 9:18) 3. Botez în familii: Filipi (Fapte 16:15, 33-34); Corneliu (Fapte 10:47-48)

ÎNCHEIERE 1. Botezul este actul întoarcerii spre Domnul Dumnezeu a celor din poporul Israel şi a venirii la El (prima Evanghelie), a neamurilor – o unică şansă de mântuire (Efeseni 4:5)2. Botezul cu apă şi/cu botezul Duhului Sfânt, lansează şi echipează credinciosul pe traiectoria veşniciei, în dependenţă de Dumnezeu (Efeseni 4:1-6)

Page 47: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 9

CINA DOMNULUI

INTRODUCERE1. Instituită de Domnul Isus Hristos (Matei 26:26-29) simbolizând trupul şi sângele Său – noul legământ (1 Corinteni 11:23)2. Originea: imaginea prefigurativă – Melhisedec (Genesa 14:18); – mielul pascal (Exodul 12)

I. CADRUL BIBLIC AL CINEI. REGLEMENTĂRI ORGANIZATORICEA. Timpul1. Instituire: seara primei zile a praznicului Azimilor (Matei 26:17, 20)2. Prăznuire: ori de câte ori (1 Corinteni 11:26; vezi Numeri 9:9-11)B. Locul1. În Vechiul Testament – Paşte (Deuteronom 16:6; Marcu 14:15-15)2. În Noul Testament – pentru cină: la adunare (1 Corinteni 11:20, 22, 33)C. Participanţi1. Cine o dă /poate da?: slujitorii – V T (Leviticul 23:10, 20; Numeri 18:17), N T (1 Corinteni 11:23, 34)2. Cine o ia/poate lua?: toţi israeliţii (Deuteronom 16:16; 1 Corinteni 10:17-18)D. Ingrediente: conţinut material şi spiritual: (transsubstanţiere!– consubstanţiere! – comemorare!)1. Azima (Exodul 12:15); simbolul lipsit de aluat (Matei 16:6, 12; 1 Corinteni 5:7-8)2. Rodul viţei (eb.: „yayin” - vin fermentat şi must nefermentat; „tirosh” - must nefermentat / gr.: „oinos”. : evangheliile nu folosesc termenul „oinos” ci rodul viţei3. Argumente: Legea Vechiului Testament interzice orice ferment „seor” sau „hametz” (Exodul 12:14-20; 13:7). La cort era interzis pentru consum vinul „yayin” (Leviticul 10:9-10); imaginea pură a lui Isus Hristos poate fi reprezentată mai bine prin elemente nefermentate (1 Petru 1:18-19)– Ordinea servirii: a luat – a binecuvântat – a frânt-o – a dat-o zicând

II. PREGĂTIREA – PARTICIPAREAA. Etape – categorii1. Cercetarea (gr. dokimazo ) – a verifica, a pune la încercare (1 Corinteni 11:28)– Ora adevărului (1 Corinteni 10:15; Marcu 14:18-20; 1 Corinteni 10:21-22); 2. Deosebirea (gr. diakrino) – a deosebi, a face diferenţa, a judeca (1 Corinteni 11:29, 31)– Actul se face personal, sau disciplinar (1 Corinteni 10:15; 5:9-13)3. Judecata de disciplinare (gr. krino) – a aprecia, a judeca, disciplinare trupească (Numeri 31, 32):

a) vrednic – cine mănâncă are viaţă (2 Tesaloniceni 1:11); roade (Coloseni 1:10; 1 Timotei 1:12)

b) nevrednic – autoexcludere (Fapte 13:46); pedeapsă (1 Corinteni 11:27); osândă (1 Corinteni 11:32; 5:4-5)4. Condamnare (gr. katakrino) – a condamna, disciplina, excluderea pe mâna Satanei (1 Timotei 1:20)B. Rezolvarea problemelor spirituale (păcate, necurăţii)1. Urgent: probleme de moment, uşoare (1 Ioan 2:1; Proverbe 28:13)2. În timp: probleme grave (2 Corinteni 2:5-11;1 Împăraţi 8:46-48)

Page 48: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

III. ÎNSEMNĂTATEA CINEI – SIMBOLURIA. Împărtăşirea cu trupul lui Isus Hristos: (unitatea - 1 Corinteni 10:17, 16)1. Pomul vieţii/pâinea vieţii (Ioan 7:51, 53; Genesa 3:22)2. Cuvântul (Ioan 7:60-63)3. Biserica (1 Corinteni 10:17)B. Simboluri1. Pomenirea şi vestirea morţii Domnului (Luca 22:19; 1 Corinteni 11:26;Efeseni 3:10; 1 Petru 1:12; 2 Petru 1:12-16)2. Simbolul noului legământ (Luca 22:20; Matei 26:28; Evrei 10:16-18)3. Orientarea şi pregătirea pentru noua împărăţie (Matei 28:29)

IV. EXEMPLE BIBLICEA. Cazuri negative1. Iuda - păcatul cu voia (Marcu 14:10, 2; Marcu 13:41)B. Cazuri pozitive1. Iosia – o slujbă „după Scripturi” (2 Cronici 35:18; 2 Împăraţi 23:21-23)

ÎNCHEIERE1. „Am dorit mult” (Luca 22:15); Pavel – „aş dori” (Filipeni 1:23); 2. S-a tulburat (Ioan 13:21); ei s-au întristat (Marcu 14:19)

Page 49: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Activitatea Bisericii Lecţia 10

SPĂLAREA PICIOARELOR

INTRODUCERE1. Spălarea picioarelor este o practică antică pentru călătorii ce poposesc la o gazdă primitoare2. Spălarea picioarelor este un act consacrat, efectuat şi poruncit de Domnul ucenicilor în vederea păstrării caracterului slujirii totale în comunitatea creştină

I. CADRU ISTORICA. Vechiul Testament 1. Exemple: Avraam (Genesa 18:4); Lot (Genesa 19:2) Laban (Genesa 24:32); Economul lui Iosif (Genesa 43:24); Bătrânul din Ghibea (Judecători 19:21); obicei statornicit la diferite popoare – o lege nescrisă2. Un act încadrat în „capitolul” primirea de oaspeţi; o îndatorire a gazdei – o dorinţă a musafirului (Romani 12:13; Evrei 13:2)B. Noul Testament 1. Continuarea obiceiului V T (Luca 7:44); cazul de excepţie al unei femei (Luca 7:37-38)2. Instituirea de către Domnul (Ioan 13); prezentare în detalii cuprinzând date explicative şi date de continuitate - de la Domnul la apostoli şi văduve(1 Timotei 5:10)

II. CARACTERISTICI – ROL – SEMNIFICAŢIIA. Spălarea în Vechiul Testament 1. O bună primire (Genesa 18:4a); repaus (Genesa 18:4b)2. Îngrijirea de nevoi (Judecători 19:20; Genesa 24:33; 43:25)– Execuţia propriu-zisă se făcea personal sau prin slugi (Genesa 18)B. Spălarea (Ioan 13)1. Toate elementele V T: bună primire (Luca 22:12); îngrijire (Luca 22:27)2. Spălarea efectuată de Domnul - elemente noi: (v. 4-7), nu pricep (Petru) – Tu? Doamne! O datorie specială care nu există în V T (Matei 5:38-48)C. Însemnătatea – valoarea spirituală (superioară celei fizice - o spălare ca botezul; actul nu spală exteriorul, dar e dovada spălării interiorului - Ioan 13:10; 1 Petru 3:21; Psalmul 51:2)1. O dovadă practică de iubire (Ioan 13:1; Luca 7:47; Marcu 14:3-4)2. Un act al slujirii desăvârşite pentru apostoli şi vizitatori – lepădare de sine (v. 3-53. O cunoaştere absolută a planului lui Dumnezeu pentru tine şi alţii (Ioan 13:3, 7, 12, 16-17)4. O spălare – curăţire periodică (Evrei 10:22; 13:10)

ÎNCHEIERE1. În perioada V T: o lege lăsată de Dumnezeu în conştiinţa oamenilor şi practicată la nivelul trăirii lor.2. În noul legământ: adevărata cunoaştere - dragostea slujirii (Ioan 13:17). Modelul original: Domnul şi Învăţătorul (Ioan 13:14); o pildă (v.15); o poruncă (v.15); o răsplată (v.17)

Page 50: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 1

EDIFICAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE1. A edifica: a zidi, a ridica, a cădi construcţii monumentale; a lămurii, a clarifica. Clădirea este Casa lui Dumnezeu, Templul Dumnezeului celui viu (2 Corinteni 6:16)2. Edificiul este opera lui Dumnezeu, dar noi suntem lucrători împreună cu El (1 Corinteni 3:9)

I. NEVOIA ŞI SCOPUL ZIDIRIIA. Nevoia (necesitatea) zidirii reciproce (Eclesiastul 3:3; Hagai 1:2, 7-8)1. Toţi credincioşii formează Trupul Domnului: un organism cu celule independente, cu susţinere reciprocă - „nu găurii corabia comună!” (1 Petru 2:4-7; 1 Corinteni 12:12-27)2. Există o organigramă divină a lucrării Ziditorului (Geneza 2:3; Evrei 3:4):

a) Hristos este începutul zidirii (Apocalipsa 3:14; Coloseni 1:15; 2:7; Matei 16:18)b) apostolii şi prorocii (meşterii) sunt la temelia zidirii (Efeseni 2:19-22; 1 Corinteni 3:10; 2

Corinteni 10:8; 13:10)c) fiecare este o „piatră vie”, un lucrător ce clădeşte (Romani 15:1-3/15:20; 1 Corinteni 3:12-

13)B. Scopul edificării1. Creşterea, maturizarea, formarea după chipul divin (Efeseni 4:11-16; Coloseni 1:28-29)2. Instaurarea edificiului etern – noul Ierusalim (Evrei 11:10; Apocalipsa 21:10-14)

II. TEHNICI ŞI PROCEDURI DE ZIDIREA. Arta edificării spirituale prin darurile sfinte1. Edificarea prin învăţătură (creşterea prin alimentaţie sănătoasă). Rolul fundamental al Cuvântului (Fapte 20:32; 1 Timotei 4:13-16; Tit 2:1; Evrei 4:12)2. Zidirea prin rugăciune şi darurile aferente, în manifestare - funcţii ale fiecărui organ (Iuda 1:20-21; 1 Corinteni 14:3-5, 12, 17, 26)B. Edificarea prin exemplul sfinţilor1. O viaţă dedicată edificării (slujirii celorlalţi), un model (1 Corinteni 6:12; 10:23; Efeseni 4:29; 2 Timotei 2:14, 16, 23); atenţie la vorbire şi la toate (2 Timotei 3:10-11,14; 1 Tesaloniceni 1:6-7) 2. Exemple de atenţionare sau de urmat (Filipeni 4:8-9):

a) iscoadele israelite – oameni care au dărâmat (Numeri 13:25-33; 14:1-9, 21-24)b) Neemia şi fraţii săi – oameni care au zidit (Neemia 2:17-20; 3:1; 4:19-20; 6:15-16)c) Biserica din Antiohia - o adunare „mamă” (Fapte 11:19-26-30; 13:1-2; 15:30-35)d) Biserica din Corint – o zidire colectivă (Fapte 18:9-11; 2 Corinteni 1:24; 4:15; 12:19)

ÎNCHEIERE1. Fiecare este „dator” să lucreze la edificarea trupului – Templu: fiecare cărămidă şi fiecare celulă este necesară (Romani 14:13-19; 15:5-7)2. Fiecare este dependent de edificiu şi va beneficia (în plus) de o răsplată pentru activitatea desfăşurată (1 Corinteni 3:14-15)

Page 51: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 2

LUCRAŢI ÎMPREUNĂ!

INTRODUCERE1. Organizarea Adunării ne solicită să lucrăm împreună, iar dragostea, ca element fundamental în natura divină, ne strânge în echipe, părtăşii locale sau mondiale. Modelul desăvârşit este Tatăl şi Fiul (Ioan 10:30; 17:21-23)2. Lucrarea împreună are un randament mai mare şi o bucurie pe măsură (Filipeni 2:17-18)

I. DE CE ÎMPREUNĂ ?A. Pentru că este un singur Dumnezeu şi o singură lucrare1. Aptitudinile şi necesităţile oamenilor sunt complementare ca organele trupului (Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:7-11)2. O lucrare complexă cere o mulţime de lucrători (ca îngerii), cu diferite grade de calificare, experienţă (Proverbe 11:14; 1 Corinteni 15:11; 1 Petru 5:5; Tit 2:3-5; 2 Corinteni 4:15)B. Pentru că avem (dobândim) aceeaşi natură1. Noi nu suntem asociaţi sau prieteni, ci fraţi şi surori (o iubire sfântă) în Domnul (Psalmul 133; 1 Ioan 2:9-11; 3:11-15; 4:7, 11); slujiţi-vă în dragoste! (Galateni 5:13)2. În frăţietate există grade diferite de unire (ca în familie), dar toţi sunt împreună (Filipeni 2:1-4, 18-25)

II. CUM ÎMPREUNĂ ?A. Prin unire în lucrare şi uniformizare în trăire (cu discreţia şi confidenţa necesară - Proverbe 25:17; 27:10)1. Gruparea se face la nivelul bisericii locale (Proverbe 13:20; 16:19; 21:5; 22:29; Fapte 13:1-2; 19:8-9)2. În funcţie de lucrarea specifică: misiune, cântare (Galateni 2:7-9; Fapte 15:36-41); ajutorare reciprocă (Fapte 11:27-30; 2 Corinteni 8:18-24)B. Prin păstrarea legăturilor sfinte1. Împreună în lucrare nu înseamnă ecumenism general, ci părtăşie sfântă (1 Corinteni 15:33; 1 Ioan 1:1-7; 2:18-19; 1 Petru 2:1-3, 13)2. O relaţie de pace (formată şi păstrată) este atmosfera, ambianţa favorabilă lucrării (Efeseni 4:3). Atenţie! la întrebări, răspunsuri, discuţii: „minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii evenimente, iar cei reduşi vorbesc despre oameni - clevetesc” (Proverbe 18:19; 16:28; 20:19; 17:17; 18:24; 2 Timotei 2:14, 16, 23-25; Tit 3:9-10)C. Potrivit exemplelor biblice1. David şi colaboratorii săi: războinici, preoţi, leviţi, profeţi, popor (1 Cronici 12:1;13:1-6)2. Echipa de misiune a lui Pavel şi legătura dintre bisericile locale (Fapte 9:19, 26-28; 13:4-5; 15:2; 20:4-5; Galateni 2:1-2; 2 Timotei 4:10-15; Romani 16:3, 9-10; 1 Timotei 1:3-4; Tit 1:5; Filipeni 1:8-9, 14)

ÎNCHEIERE1. Unirea frăţească are la bază un singur Duh (Sfânt) într-un singur trup (1 Corinteni 12:12-13)2. Regula unităţii în lucrarea Evangheliei (Matei 12:30; 1 Corinteni 3:9)

Page 52: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 3

SLUJIŢI-VĂ UNII PE ALŢII !

INTRODUCERE1. Noi slujim unui Dumnezeu al orânduielii şi păcii – organizare fără conflict, ca în univers şi în trupul uman (1 Corinteni 14:33)2. Neorânduiala se asociază cu pasivitatea şi păcatul (Amos 3:9; 6:1)

I. SLUJITORI CÂRMUITORIA. Categorii de slujitori (sub cârmuirea Domnului – Efeseni 1:17-23; Ioan 13:13-17)1. Prezbiteri locali (Tit 1:5; Filipeni 1:1; 1 Petru 5:1-2; Fapte 14:23; 20:28-32); în adunare nu există structuri episcopale, ci doar consultative (Fapte 15), în funcţie de părinţii spirituali (Evrei 13:7, 17; Iuda 1:17; 3 Ioan 1:9-10)2. Diaconi - lucrători administrativi (Fapte 6:1-6)B. Calificări pentru slujire ( oameni de încredere - 2 Timotei 2:2)1. Ei trebuie aleşi pe baza aptitudinilor (de dar şi roadă) şi descoperirilor divine (Efeseni 3:2-11; 2 Petru 3:15-16; 1 Timotei 3:1-13; Luca 6:12; 1 Timotei 1:18; 4:14)2. Dedicarea în sfinţenie şi preocuparea în slujire evidenţiază măsura de slujire a fiecăruia (Romani 12:1-2; 1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 1:6; 1 Tesaloniceni 2:1-10)

II. PRINCIPII GENERALE DE SLUJIREA. Reguli de încadrare în slujbă1. Capacitatea fiecăruia îi arată locul în slujire, chemarea şi repartiţia după modelul organelor trupului (1 Timotei 1:6-7; 2:9-15; Romani 12:3-8)2. Aprecierea şi promovarea reciprocă elimină spiritul lumii - de la Diotref la papa şi alţii (Romani 12:10; Proverbe 25:6-7, 27; 2 Petru 2:1-3)B. Relaţii între slujitori 1. Poziţiile dominante trebuie să slujească în dragoste, după modelul Domnului, cu lepădare de sine (Marcu 10:42-45; Filipeni 2:6-7; 1 Petru 5:2-4; 1 Corinteni 9:19-23)2. Poziţiile dominate trebuie să slujească în ascultare (Evrei 13:17; 1 Tesaloniceni 5:12-13; 1 Corinteni 11:1-2)C. Exemple1. Slujirea misionari – văduve (Fapte 6:1; 1 Timotei 5:5, 9-10)2. Slujirea bătrâni – tineri (1 Petru 5:5; 1 Timotei 5:4, 8, 16)

ÎNCHEIERE

1. O slujire bună răsplăteşte ambele părţi (Proverbe 25:13; 27:18; 1 Corinteni 8:12-15)2. Răsplata şi bucuria slujirii vor determina locul de slujire în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 25:21-23; Luca 19:17-19)

Page 53: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 4

ACCEPTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE1. Scopul lui Dumnezeu este unirea tuturor fiinţelor şi lucrurilor în Isus Hristos (Efeseni 1:9-10) 2. Lumea aceasta este într-un antagonism feroce, iar cei credincioşi trebuie să iasă din acest sistem şi să trăiască după alte principii (Efeseni 4:13; Tit 3:3; 1 Corinteni 10:9-10)

I. UNII ŞI ALŢIIA. Diverse categorii de oameni (culturale, sociale, economice)1. Bogaţi – săraci; înţelepţi – inculţi; sănătoşi – handicapaţi; tineri – bătrâni (Iacov 2:2-4; 8-9; Galateni 4:14-15; 1 Petru 5:5; 1 Timotei 6:2)2. Toate stări actualele sunt temporare (Iacov 1:9-11; Eclesiastul 11:7-10; 12)B. Probleme între unii şi alţii (familie, biserică, societate)1. Disensiuni, certuri (1 Corinteni 6:4-8; Galateni 5:13, 26; 2 Timotei 2:14). Există probleme reale sau imaginare pe care Satan le exploatează pentru ruinarea relaţiilor (Iacov 3:14-16)2. Diferenţe doctrinare şi confesionale datorate moştenirii tradiţionale şi înţelegerii parţiale (Romani 14:1-8; 1 Corinteni 1:12-15; Coloseni 2:16-23)

II. ACCEPTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!A. Părtăşia sfinţilor1. Noi am fost acceptaţi în părtăşia cu Tatăl şi Fiul, în părtăşia familiei creştine, în acelaşi Duh (1 Ioan 1:3, 6-7; Filipeni 2:1-4; Efeseni 1:3; 2:6, 14-19; 1 Ioan 3:10-14)2. Este recomandată însă respingerea părtăşiei cu Satana (demonii, idolii) şi lumea care zace în Cel rău (1 Corinteni 10:14-23; 2 Timotei 2:16-26; 3:4-5; 4:14-15)B. Cum să ne acceptăm?1. Prin puterea dragostei neprefăcute care acoperă greşelile, diferenţele şi vederile parţiale (Proverbe 10:12; 17:9; Romani 14:13-17; Coloseni 3:11-14; 1 Timotei 5:13; 1 Petru 4:15)2. Prin preocuparea pentru creşterea spirituală şi mântuirea oamenilor, prin asemănarea cu Hristos (Romani 14:1, 19-21; 15:1; Filipeni 3:13-16; 1 Petru 1:22-23)C. Exemple 1. Domnul Isus Hristos – exponentul dragostei divine care uneşte toate lucrurile bune (Matei 9:9-13; 19:13-15; Marcu 9:38-42; Luca 9:51-56)2. Barnaba – un apostol al acceptării în dragoste (Fapte 4:36-37; 9:26-28; 11:22-30)

ÎNCHEIERE1. „Primiţi-vă” şi „acceptaţi-vă” după modelul Domnului Isus Hristos! (Romani 15:7)2. Practicaţi regula de aur! (Matei 7:12)

Page 54: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 5

CORECTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE 1. Corectarea reciprocă este atitudinea prin care se încearcă îndreptarea şi recuperarea; asociată învăţăturii; împreună formează educaţia (Proverbe 6:23)2. Indiferenţa, neglijenţa descalifică şi aduce pagubă (Proverbe 17:15; 3:11-12; Evrei 12:6-11).

I. NECESITATEA CORECTĂRILORA. Corectarea pentru sănătatea Adunării (Tit 1:13-14)1. Orice sesizare, mustrare, se face în nădejdea îndreptării, rodirii, mântuirii (Proverbe 25:4; 28:23; 29:1; Luca 13:6-9; 1 Corinteni 5:5)2. Există o diferenţă de fond şi de scop între corectare şi vorbirea de rău (activitate satanică). Corectarea este o sesizare cu un ochi bun, iar vorbirea de rău cu un ochi rău (Tit 3:1-3; 1 Petru 3:16; Zaharia 3:15; Apocalipsa 12:10; Iacov 4:11; Proverbe 16:28; 26:20; 27:5-7)B. Corectarea pentru curăţia Adunării (Proverbe 25:5 - bolnavi trebuie vindecaţi, iar morţi îngropaţi)1. Trebuie luată o atitudine împotriva învăţăturii şi învăţătorilor falşi, ceea ce va stârni vrăjmăşie (1 Petru 2:1-4; Tit 1:9b-11; Galateni 4:11; Proverbe 9:1-12)2. Scopul acestei atitudini este protejarea celorlalţi credincioşi (1 Timotei 5:20; 1 Corinteni 5:5-6)

II. MODALITĂŢI DE CORECTARE (etape – Matei 18:15-18)A. Metode uşoare – mustrări1. Mustrări pentru abateri de la învăţătura primită sau pentru probleme negative în plan familial şi social (Iuda 1:22-23; 1 Tesaloniceni 5:14a; 2 Tesaloniceni 3:6-12)2. Aceste corectări se fac pe bază de autoritate - statut (Tit 2:15) şi în funcţie de starea sufletească – pentru aşi atinge obiectivul (Matei 18:15-16; Proverbe 12:16; 1 Timotei 5:1-2; 2 Timotei 2:24-25). Atenţie la reacţii şi efecte! (Amos 7:10-16; Galateni 5:15)B. Metode grele – disciplinări cu efecte spirituale şi materiale1. Excomunicările (darea pe mâna Satanei) se fac pentru păcate grave sau permanente şi doar în faze ulterioare sesizărilor şi conştientizării adunării (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:4-13; 1 Timotei 1:20). În aceste cazuri se cere depărtarea / ruperea relaţiilor cu cei vinovaţi (2 Tesaloniceni 3:6, 14-15; Romani 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:8-11).– Atenţie! Păstraţi spiritul dreptăţii, imparţialităţii! (1 Timotei 5:21; Matei 7:1-5; Exodul 23:1-9) C. Exemple de corectare1. Mustrări uşoare (Ieremia 3:13-14; 16:10-11; 26:12-13)2. Mustrări grele (Luca 9:54-56; Fapte 5:3-11; 8:20-23; 1 Timotei 1:20; Ioan 20:22-23)

ÎNCHEIERE1. Orice corectare trebuie făcută cu intenţie şi procedură bună, conform voii şi scopului divin (Galateni 6:1-2)2. În corectare sunt câştigate ambele părţi (Proverbe 24:25; 12:1; Iacov 5:19-20)

Page 55: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 6

ÎNTĂRIŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE1. Vegheaţi unii asupra altora şi întăriţi-vă, sprijiniţi-vă, încurajaţi-vă, mângâiaţi-vă, „căci orice cap tare are şi un loc moale" (1 Tesaloniceni 5:14)2. Există darurile (consacrate) de îmbărbătare, ajutorare, dar este nevoie ca fiecare să dea o mână de ajutor (Romani 12:8; Evrei 12:12-18)

I. NECESITATEA (NEVOIA) ACESTUI AJUTORA. Întăriţi pe cei slabi!1. Datorită slăbiciunii firii omeneşti şi luptelor spirituale se înregistrează o tendinţă generală de slăbire spirituală - anemie în duh (Evrei 3:12-13; 6:11-12; 10:24-25; 1 Împăraţi 19:1-18)2. Problemele familiale şi de boală doboară fiinţele credincioşilor (zdrobesc) şi ei trebuie învioraţi, mângâiaţi (Proverbe 18:14; 14:13; Amos 1:6, 9, 11; 1 Tesaloniceni 3:1-5; 4:18; 1 Samuel 1:7-8)B. Sprijiniţi-i pe cei ce lucrează!1. Vai de cei nepăsători, dar ferice de cei ce veghează, căci sunt oameni infiltraţi pentru producerea stricăciunilor, răului (Amos 6:1; Ieremia 48:10; Iuda 1:3-4, 12-13; 2 Timotei 3:6-7; Neemia 2:18-20, 4, 6)2. Orice slujire presupune nevoia unui ajutor (Daniel 11:1; Filipeni 2:17-24; Filimon 1:10-13; 2 Samuel 10:11-12)

II. MODALITĂŢI DE ÎNTĂRIRE (SPRIJINIRE RECIPROCĂ)A. Fii alături de fraţii tăi! 1. Fiecare trebuie să se sprijinească pe sine, dar ce bine este dacă e cineva aproape într-un moment greu (1 Samuel 30:3-8; Psalmul 27:14; 1 Petru 5:8-10; 2 Corinteni 1:3-11; 2 Samuel 21:8-11)2. Colaboraţi, vizitaţi-vă, interesaţi-vă discret de starea celorlalţi! (Romani 1:11-13; 2 Samuel 10:1-2; 2 Corinteni 2:1-13). Unii, la nevoie au fost vizitaţi de îngeri (Matei 1:14; Luca 22:43)B. Vorbeşte încurajator şi sprijineşte!1. În primul rând acesta este un rol al părinţilor spirituali (1 Tesaloniceni 2:7, 11-12; Efeseni 4:11-15), după cum Dumnezeu Însuşi ne întăreşte (Fapte 18:8-10; 27:23-25; 5:19-20)2. Manifestările sunt multiple, dictate de Duhul Sfânt (Mângâietorul): sfat, cântare (Coloseni 3:16; Ioan 14:16-18; 16:7, 13) printr-o vorbire dulce şi înţeleaptă (Proverbe 16:21; 27:9; 15:28; 24:26; 25:1)C. Exemple1. Iov - între necazuri şi prieteni (Iov 2:11-13; 4:3-7; 6:22-27; 13:4-5; 16:2; 19:1-3; 21:1-5; 33)2. Pavel – nevoia de întărire spirituală a credincioşilor (Coloseni 2:1-2; Filipeni 2:25-30; 2 Timotei 1:16-18)

ÎNCHEIERE1. Prezenţa Duhului Paraclet (apărător, ajutor) te face să fii alături de fraţii tăi în momentele necesare (1 Cronici 12:1, 15-18)2. „De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr” (1 Tesaloniceni 5:11)

Page 56: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 7

AJUTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE1. Ca şi în celelalte domenii, în cel material, repartiţia valorilor este diferită, iar organele trupului se hrănesc reciproc, stomacul şi inima lucrează diferit. Ajutorarea este un aspect indispensabil şi practic în religie (Iacov 1:27 / Amos 2:6-8; 8:4-8)2. Atenţie la nedreptăţi! (Proverbe 17:8; 1 Tesaloniceni 4:6) şi lene (2 Tesaloniceni 3:7-10)

I. PRINCIPIILE AJUTORĂRII MATERIALE („spic cu spic se ţine-n vânt…”)A. Principiul ajutorării celor în nevoi (săracilor) 1. Întotdeauna vor fi săraci: familii sau oameni singuri, de care Dumnezeu are cunoştinţă, dar avem şi noi (Deuteronom 15:11; Proverbe 22:2; 14:31; 17:5; 29:7; Ioan 12:8; 1 Ioan 3:16-18)2. Sunt situaţii în care noi avem nevoie de ajutor reciproc în familie (1 Timotei 5:4, 8), sunt lipsuri reciproce (2 Corinteni 8:13-15), fapt valabil şi pentru bogaţi (1 Împăraţi 10:2, 10-13)B. Principiul ajutorării lucrării Evangheliei1. Mai întâi trebuie ajutaţi oamenii ce duc Evanghelia în noi ţinuturi (Luca 10:7; 1 Corinteni 9:14) 2. Apoi orice adunare pentru construcţie şi toate lucrările aferente (Tit 3:8, 14; Luca 7:4-5; 1 Timotei 5:16; Galateni 6:6, 9-10; Romani 15:26-27)

II. LUCRĂRI DE AJUTOARE MATERIALE (rezultate din binecuvântare şi care dau binecuvântare – Deuteronom 16:17; 15:10)A. Ajutoare financiare şi bunuri materiale (Romani 12:13)1. Bani sau alte valori (1 Corinteni 16:1-2;Faptele Apostolilor 5:2)2. Bunuri materiale alimentare şi nealimentare: de la pâine la casă (2 Samuel 17:27-29; Ioan 12:3; Marcu 13:3-6)B. Ajutoare prin lucrări de slujire (Exodul 35:10, 25-26)1. Specifice bărbaţilor (Filimon 1:22; Geneza 18:3-8)2. Specifice femeilor (Luca 8:1-3; 1 Timotei 5:10; Filipeni 4:3; Romani 16:2, 13-14; Fapte 9:36, 39)C. Exemple de ajutorare materială1. Apostolul Pavel – un apostol atent cu săracii (Filipeni 4:10-19; Galateni 2:10)2. Bogaţii - o posibilitate permanentă de ajutorare (1 Timotei 6:17-19; Iacov 5:1-6; Filipeni 1:4-7)3. Săracii credincioşi din secolul I - oameni bogaţi în dărnicie (Fapte 4:32-37; 11:27-30; 2 Corinteni 8:1-12)

ÎNCHEIERE1. Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut cu toată inima, ca pentru Domnul (Coloseni 3:17, 23-24)2. Tot ceea ce facem ne va fi răsplătit de către Domnul (Matei 10:40-42; 25:34-40)

Page 57: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 8

RUGAŢI-VĂ UNII PENTRU ALŢII!

INTRODUCERE1. Rugăciunea de mijlocire este o calificare specială a celui neprihănit (Iacov 5:16-18; Isaia 1:15)2. Orice credincios are nevoie ca fraţi şi surorile să se roage pentru el (1 Tesaloniceni 5:25)

I. DE CE TREBUIE SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII ?A. Pentru a obţine legal ajutorul şi harurile Domnului (procedura general valabilă - Efeseni 1:15-19; 3:16-19; Evrei 4:15-16; 7:25)1. Pentru ceea ce cunoaştem de aproape (Ioan 17:9; Fapte 12:5; Romani 15:30)2. Pentru ceea ce cunoaştem prin Duhul, de departe (2 Corinteni 13:7; Coloseni 2:1-3; Ioan 17:20)B. Pentru a fi biruitori în luptele spirituale1. În înaintarea Evangheliei, în sprijinirea celor ce slujesc (Efeseni 6:18-20; Coloseni 4:3-4; 2 Tesaloniceni 3:12)2. În ispite, în ajutorul celor ce sunt atacaţi de puterile întunericului (Luca 22:31-32; 2 Corinteni 1:11; Luca 6:37-38)

II. CUM TREBUIE SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII ? (1 Ioan 5:16; Luca 11:1)A. Conţinut1. În primul rând pentru naşterea şi dezvoltarea fiinţelor spirituale – o luptă a slujitorilor şi a fraţilor mai mari (Coloseni 1:9-12; 2 Tesaloniceni 1:11-12; Coloseni 4:12-13)2. Pentru toate nevoile vieţii, pentru toate compartimentele fiinţei umane (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-4; 1 Tesaloniceni 5:23; Iacov 5:16a; Evrei 13:18-19)B. Metode1. Cu respectarea regulilor generale ale rugăciunii privind duhul şi trupul (1 Timotei 2:8-9; Marcu 11:24-25); nu te poţi ruga pentru unii, în timp ce pe alţii nu-i poţi ierta! (1 Petru 3:7)2. Conform călăuzirii şi râvnei Duhului (1 Tesaloniceni 6:17; Fapte 9:10-17; 14:9-10; 28:8-9; Romani 8:26-27; Iuda 1:20)C. Exemple de rugăciuni şi oamenii rugăciunilor de mijlocire1. Samuel – dorinţa de rugăciune mijlocitoare (1 Samuel 7:5; 8-9; 12:23; 15:11; 16:1)2. Pavel – slujitorul care se ruga pentru toţi credincioşii (Romani 1:9; Filipeni 1:4-5; Coloseni 1:3; 1 Tesaloniceni 1:2; 2 Timotei 1:3)

ÎNCHEIERE1. A fost o lucrare necesară şi reuşită pentru Domnul şi apostoli (Marcu 14:33-38; Fapte 6:4)2. „Rugaţi-vă unii pentru alţii!” este rugăciunea Tatăl Nostru, o rugăciune a oricărei odăiţe pentru orice om şi orice problemă. (Matei 6:9-13)

Page 58: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 9

BUCURAŢI-VĂ ÎMPREUNĂ!

I

NTRODUCERE1. „Bucuraţi-vă” – este o chemare şi o poruncă divină (Filipeni 4:4), la o nouă bucurie (Psalmul 9:2; Ioan 15:11)2. „Bucuraţi-vă împreună” – rezultă din unitatea noastră organică, motivul şi scopul comun (1 Corinteni 12:26)

I. BUCURAŢI-VĂ!A. Bucuria omului firesc (Eclesiastul 10:9-10)1. Este determinată de împliniri fizice (Fapte 14:17; 2 Petru 2:13-14)2. Este majorată de împliniri sufleteşti: divertisment, cântec, filme, sport…. (Isaia 5:11-14; 24:7-11)B. Bucuria omului duhovnicesc1. Bucuria este determinată de capacitatea şi starea omului (copil, matur), de dimensiunea spirituală, supradimensionată – bucuria mântuirii (1 Petru 1:3-9; 1 Tesaloniceni 1:6)2. Toate bucuriile vieţii devin normale, corectate prin sfinţire (2 Timotei 2:16-18; Filipeni 3:17-19; Efeseni 4:25-32; 5:4-18)

II. ÎMPREUNĂ!A. Bucuria adunării1. Bucuria întâlnirilor din Casa Domnului - părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; Psalmul 122-1; 137:5-6; Proverbe 19:22). „sărutul sfânt” (Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12; 1 Tesaloniceni 5:26; 1 Petru 5:14)2. Bucuria slujirii reciproce (Leviticul 23:40; Deuteronom 16:13-15; Proverbe 10:20-21; 16:24; 1 Tesaloniceni 2:19-20; 3:6, 9-11). Chiar în necazurile omului, să-i facem puţină bucurie (Iacov 1:2-4; Evrei 10:32)B. Alte bucurii ale credincioşilor1. Bucuriile unei familii, neam credincios (Psalmul 128:5-6)2. Bucuriile întâlnirilor dintre familii: vizite şi ajutor (Geneza 18:1-8; Evrei 13:1-16; Proverbe 25:17); sfinţire şi discreţie (Fapte 2:46; 4:32-35)C. Exemple ale celor care au ştiut să se bucure1. David şi cei din Casa Domnului – bucuria sfântă (Psalmul 42:4; 43:3-5; 81:1-4; 100; 122:1-9)2. Pavel şi filipenii - epistola bucuriei „împreună” (Filipeni 2:2, 17-18)

ÎNCHEIERE1. Bucuria mântuirii se va amplifica la venirea Domnului (Isaia 35:10; Luca 10:20; Isaia 25:9)2. Bucuria părtăşiei şi slujirii împreună este veşnică (Matei 25:21, 23; Psalmul 16:11; Apocalipsa 19:7)

Page 59: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Relaţii frăţeşti Lecţia 10

PE TINE ÎNSUŢI PĂZEŞTE-TE CURAT!

INTRODUCERE1. Sfatul apostolic „pe tine însuţi păzeşte-te curat” este revizia de fond a „relaţiilor frăţeşti” (1 Timotei 5:22)2. Ideea separării de neamuri a evreilor, rămâne ideea separării de lume, dar şi a fiilor lui Iuda de cei ai lui Efraim (Romani 13:8; 9:7; Filipeni 3:1-2)

I. PĂZEŞTE-TE DE ÎNVĂŢĂTURILE FALSE!A. Din interiorul comunităţii tale (Iacov 1:5-8)1. Din interiorul doctrinei acceptate de tine însuţi (1 Timotei 4:13, 16; Tit 2:7b-8)2. Din comunitatea cu care colaborezi, în primul rând pe plan local (Proverbe 13:20; 19:27; Fapte 20:28-31)B. Din exteriorul comunităţii tale1. Atenţie la „îngeri” şi apostoli…învăţători mincinoşi (Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:13-15; 2 Petru 2:1-3; 2 Ioan 1:7-11; Matei 24:4-5, 24; Coloseni 2:4, 8)2. În cazuri critice, cronicizate, trebuie făcute sesizări nominale (2 Timotei 2:16-18; 4:14-15)

II. PĂZEŞTE-TE DE PĂRTĂŞIILE VINOVATE (PĂCĂTOASE)!A. Fii atent asupra ta însuţi (în mod special când eşti singur - Filipeni 1:27; 2:12)1. Suspectează-te pe tine însuţi: atenţie la cuget (1 Timotei 1:18-20, 5-6); la vorbe (Proverbe 18:20-21; Iacov 3:2, 9-10); la trup (1 Tesaloniceni 4:3-7; 1 Petru 2:11); la tot ce faci (1 Timotei 4:12; Tit 2:7a)2. Curăţeşte-te ca să fii folositor (2 Timotei 2:20-22), adică împlineşte Cuvântul (Iacov 1:22-25); dă-ţi toate silinţele (2 Petru 1:5-7; Coloseni 3:5-10)B. Fii atent la colaboratori (la adunarea în care eşti – 1 Timotei 6:20)1. Atenţie să nu fii afectat în familie! (1 Petru 3:1-6; 1 Corinteni 7:14-16); câştigă-l pe celălalt, dar nu te pierde pe tine! (Galateni 6:1).2. Evită oamenii viciaţi, clevetitori (Proverbe 20:19), mânioşi (Proverbe 22:24-25), răutăcioşi (Proverbe 26:24-28) şi alte ilegalităţi (Proverbe 1:10-19; 29:24; 2 Timotei 3:1-5)C. Exemple1. Ezra, Neemia – separarea evreilor de alte popoare (Ezra 4:1-3; Neemia 6:17-19; 13:6-9, 28-30)2. Pavel – separarea credincioşilor de oamenii răi, apostaţi (Fapte 19:8-9; Romani 16:16-17; Galateni 2:4-5; 5:10-12; 2 Timotei 4:1-8)

ÎNCHEIERE1. „Ce fel de oameni ar trebui să fim?” (2 Petru 3:11-18)2. Adame: păzeşte-te, nu numai lucrează! (Proverbe 16:17; Geneza 2:15)

Page 60: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 1-2

BOGĂŢIA ŞI SĂRĂCIA

INTRODUCERE1. Bogăţia şi sărăcia – două stări materiale, ce cuprind problema muncii, venitului, consumului, economiilor şi investiţiilor (Matei 6:23)2. Gândirea şi practica economică umană tratează elementul material fără cel spiritual, diferit de Biblie /Dumnezeu (Matei 6:33)

I. GENERALITĂŢI. PREZENTAREA. Evoluţii istorice (în acest veac – 1 Timotei 6:17)1. Toată istoria şi geografia conţin aceste două categorii (Deuteronom 15:12; Ioan 12:8)2. Ele sunt vremelnice (Iov 27:19; Apocalipsa 18:17; Ieremia 39:10; Proverbe 23:5; 27:24)B. Moduri de obţinere sau pierdere a avuţiei (Eclesiastul 9:11; 5:19; 1 Samuel 2:7)1. Bogăţia:

a) moştenire (Proverbe 19:14; Eclesiastul 2:21); valori dobândite (Luca 16:9, 11); comori găsite (Genesa 36:24)

b) lăcomie de avere (Coloseni 3:5; Proverbe 23:4; Eclesiastul 4:4); sub diferite forme (Proverbe 28:8, 20; Ieremia 17:11; Iacov 5:4)

c) hărnicie şi binecuvântare (Proverbe 10:4; 10:1-7; 28:20; Deuteronom 8:17; Genesa15:14; Exodul 12:36)2. Sărăcia: a) lenevire (Proverbe 20:13; 28:19) b) pedeapsă (blestem) (Genesa 4:12; Proverbe 13:18) c) sărăcia sfinţilor (Proverbe 13:31; 12:27-28; Romani 15:26; Psalmul 37:25-26)C. Moduri de folosire a ban ilor/ bunurilor) (depinde cum s-au câştigat - Proverbe 13:11)1. Bogăţia (Psalmul 49:6-8; Proverbe 22:1): a) trăirea în huzur, lux, plăceri (Luca 6:24; 16:19; 12:19; Eclesiastul 2:10) b) tezaurizare (Luca 12:18; Matei 6:19)

c) folosire cumpătată şi dăruire înţeleaptă (Eclesiastul 10:17; Efeseni 4:28; Proverbe 14:24;1 Ioan 3:17)2. Sărăcia (există bogaţi nepricepuţi şi săraci înţelepţi – Proverbe 28:11; Deuteronom 10:18):

a) afaceri neînţelepte (Proverbe 23:21; Isaia 55:2) b) îngrijorare fără dărnicie (Luca 12:22, 25; Proverbe 28:27)

c) cheltuielile sfinţilor (1 Timotei 6:7-8)

II. PRINCIPII BIBLICEA. Dumnezeu este proprietar absolut al materiei. (corect este „la mine se află” nu „eu am”)1. El dă, păstrează, retrage (Psalmul 65:9; Isaia 45:3; Leviticul 25:23; Ieremia 27:5)2. Dumnezeu are un plan pentru fiecare şi din punct de vedere al averii (Proverbe 22:2; Iov 23:14; 28:18-19)B. Bogăţia şi sărăcia au fiecare „spinii lor (Marcu 4:18-19; Iov 34:19-21)1. Ispitele bogăţiei: încredere falsă (1 Timotei 6:17; Marcu 10:24); laudă deşartă (Ieremia 9:23; Iacov 1:9-10); frământări (Eclesiastul 5:12); asuprirea (Iacov 2:5-6); înşelare/pierzare (Marcu 4:19; 1 Timotei 6:9-10)2. Necazurile sărăciei (Proverbe 30:9; Psalmul 73; 1 Corinteni 7:28)

Page 61: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

C. Legătura materiei cu spiritul (comoara şi inima - Matei 6:21, 24)1. Bogăţii spirituale: Dumnezeu (Romani 11:33; Efeseni 1:7; Exodul 15:11; Isaia 63:7); sfinţii (Iacov 2:5; Apocalipsa 2:9; 3:17)2. Dependenţa avuţiei: sfinţii primesc în funcţie de starea şi lucrarea spirituală (Matei 6:33), dar bogăţia lor principală este în „cele de sus” (Luca 12:32; Coloseni 3:1)D. Atitudinea creştinului (mulţumire, dăruire, acceptarea voii Lui în plan material - 2 Corinteni 8:5)1. Starea intermediară – superioară (Proverbe 30:8); pâinea (Matei 6:11); rezolvarea nevoilor zilnice (Filipeni 4:16-19). Nu cere bogăţie! (1 Împăraţi 3:11; 1 Timotei 6:9)2. Încrederea în grija Tatălui – un sfat pentru liniştea zilelor tale (Eclesiastul 5:12): natura, fără economie agricultură sau industrie continuă să existe - comparaţia cu Solomon (1 Împăraţi 4:6, 27; Luca 12:24, 27, 30; Evrei 13:5-6)3. Secretul dărniciei (Proverbe 11:24; Luca 12:34)

I. BOGAŢI ŞI SĂRACIA. Exemple negative1. Sodoma şi Gomora – culmea bogăţiei şi păcătăşeniei (Genesa 14:14, 21; 19:25); idem în vremea lui Noe (Luca 17:26-33)2. Egiptenii – muncă forţată şi exploatarea semenili/robilor; temple şi piramide / plăgi şi moarte în Marea Roşie (Exodul 1:13-14; 5:5-18)3. Israel – de la prosperitatea din vremea lui lui Solomon la foamete (Isaia 5:14; Plângerile lui Ieremia 1:19; 4:4-5); – atitudini spirituale şi rezultate materiale (Hagai 1:5-11; 2:15-19)4. Nabal – bozatul ursuz şu zgârcit (1 Samuel 25:2-3, 11, 18, 37-38)5. Bogaţii din evanghelii – oameni care au neglijat lucrurile sfinte (Luca 12:15-20; 16:19-22); - un om legat de avere (Luca 18:21-23)6. Biserica apostată – oameni lacomi după cele fireşti (Apocalipsa 3:17-18; Iuda 12; 2 Petru 2:13-14)B. Exemple pozitive 1. Avraam – un bogat prieten cu Dumnezeu, legat de cer, nu de pământ (Genesa 13:2, 9; 14:22-23)2. Iacov – de la nevoile de bază la bogăţie (Genesa 28:20; 32:10)3. Iov – un bogat neprihănit şi greu încercat (şi) prin pierderea averii (Iov 1:3, 14-22; 29:1-6, 12-16; 19:13-20; 42:12)4. David – un bogat fericit (1 Cronici 29:28)5. Solomon – un bogat nefericit (Eclesiastul 2:18; 5:10)6. Familia din Sunem – oameni cu inima darnică şi gata de slujire, ajutaţi de Dumnezeu în orice vreme (2 Împăraţi 4:8-17; 8:1-6)7. Elisei - omul care avea putere (de la Dumnezeu) să înmulţească bunurile materiale, dar care nu a fost dependent de ele (1 Împăraţi 9:19-21; 2 Împăraţi 4:7, 38-44; 5:16, 26; 7:1-2)8. Pavel – apostolul muncitor şi fără pretenţii (1 Tesaloniceni 2:9; Psalmul 104:23; Filipeni 4:10-17)9. Isus Hristos – cel mai sărac şi cel mai bogat (1 Corinteni 8:9; Matei 8:20; 17:27)

ÎNCHEIERE1. În economia grădinii Edenului, (aproape) toţi pomii sunt buni – dar la mijloc este pomul vieţii – fără el – toată bogăţia s-a dus şi omul a murit. Adam s-a implicat material- să lucreze- dar a uitat elementul spiritual – să păzească şi să caute întâi pomul vieţii (Genesa 2:9, 15)2. Există două locuri, două ere (Matei 6:19-20; 1 Timotei 6:17-19). Nu te lega de cele de aici şi acum (Eclesiastul 5:13-16) ci apucă pe cele adevărate – Împărăţia eternă (Luca 12:32)

Page 62: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 3- 4

DĂRNICIA

INTRODUCERE1. A dărui (în sens larg) – a da ce suntem datori (Luca 17:10); cu bucurie, a da tot ce vrem pentru a avea şi alţii (lipsiţi). În Biblie există şapte sute de versete despre bani2. A da lui Dumnezeu şi Cezarului - oamenilor ce-i reprezintă sau cu care se identifică (Matei 22:21; 10:40-42; 25:40)

I. CE SPUNE Biblia DESPRE DĂRNICIE A. Dărnicia lui Dumnezeu (Iov 1:21)1. De la creaţie, la întreţinerea creaţiei (Psalmul 65:9; 104:28; 136:25)2. Darul cel mare – Isus – mântuirea (Ioan 10:28; 2 Corinteni 9:15); alte daruri (Romani 11:28; Efeseni 4:8)B. Motivaţii despre dărnicie (Romani 12:8)1. Suntem datori (Leviticul 25:23; Isaia 1:2); C.A.S. (Eclesiastul 11:1-2); fond de sănătate (Psalmul 41:1-4; Luca 8:43)2. Plata materială a lucrărilor spirituale (Numeri 18:21; Romani 15:27; 1 Corinteni 9:11; Galateni 6:6)3. Compensări bogaţi → săraci (Eclesiastul 5:19; 2 Corinteni 8:13-15); bugetari (Romani 13:7)4. Mila – iubirea (1 Ioan 3:17-18; Matei 14:14-18; Proverbe 19:17)C. Forme de manifestare a dărniciei (Evrei 13:16; 2 Corinteni 9:9; Fapte 3:6)1. Zeciuieli şi alte daruri pentru leviţi, preoţi, săraci, în total mai mult de 10% (Leviticul 27:30-32; Numeri 18:21, 24, 26, 28; Deuteronom 26:12); 2. Daruri financiare – materiale pentru Cort, Templu, alte lucrări materiale sfinte (Exodul 35)3. Primele roade (Deuteronom 26; Proverbe 3:9-10)4. Primirea de oaspeţi – slujirea (Evrei 13:2; 3 Ioan 5-8)5. Alte forme: ultimele roade – diferiţi săraci, cerşetori (Deuteronom 24:19-22; 23:24-25; 15:8-10; Luca 6:31)D. Efecte – răsplată (secretul investiţiilor - Proverbe 11:24; 2 Corinteni 9:6; Galateni 6:8)1. Zgârcenie (Proverbe 21:26; 2 Corinteni 9:5; 1 Corinteni 6:10); caz: Nabal (1 Samuel 25:8, 11)2. Lăcomie (Mica 7:3; Filipeni 4:17; Efeseni 4:28); caz: Simon (Fapte 8); Ghehazi (2 Împăraţi 5)3. Dărnicie (Luca 6:38; Psalmul 112; Iacov 2:13; Proverbe 11:25)4. Mulţumirea (2 Corinteni 9:12)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Dărnicia din punct de vedere al dăruitorilor (organizări):1. Colectivă (1 Corinteni 16:1-2); lucrări comune mari (Matei 6:2-3):

a) Israel – daruri pentru Casa Domnului (1 Cronici 29:1-5 – David; 1 Cronici 29:6-9 – căpeteniile şi poporul; 2 Cronici 31:3-10)

b) Biserică – dărnicii după puteri şi perte puteri (Fapte 2:44-45; 4:32-35/5:5-11; 2 Corinteni 8, 9)2. Individuale (după dorinţă şi chemare). Atenţie la intenţie! – caz Tiba (2 Samuel 16:2-4):

a) familiale (1 Timotei 5:8; Genesa 2:18); caz: bogaţii din Mahanaim- oemeni care dăruiesc la nevoie (2 Samuel 17:24-29; 19:31-32)

b) personale: Avraam – bărbatul care nu predinde daruri (Genesa 14:20); Abigail – femeia ce şi-a răscumpărat casa prin dărnicie (1 Samuel 25:18, 27); David – cadouri pentru prieteni (1 Samuel

Page 63: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

30:26- 31)B. Dărnicia din punct de vedere al destinaţiei (atenţie la casierie – Iuda sau Pavel - Ioan 12:6; 1 Corinteni 16:3-4)1. Pentru lucrarea spirituală (Marcu 14:6-9):

a) strict pentru lucrare (slujbă): caz Pavel (Fapte 18; 1 Corinteni 9; Filipeni 4; Luca 21:1-4; 1 Timotei 6:18)

b) problemele materiale din biserică; slujitori (Luca 7:4-5; 8:1-3; 2 Împăraţi 4:8-10; 12:11-15)2. Pentru săraci:

a) Boaz/Rut – a da mai mult decât prevede legea (Rut 2:8-9, 15-16)b) Iov – a da la toţi care au nevoie (Iov 31:16-20)c) Corneliu – a da frecvent/constant (Fapte 10:2)

ÎNCHEIERE1. Fericirea de „a da” (Fapte 20:35); binecuvântarea sau blestemul (Maleahi 3:10); te uiţi la ce dai sau la ce rămâne! (2 Corinteni 9:7); 2. Rugăciunea dăruitorilor (1 Cronici 29:12-18); rugăciunea primitorilor (2 Corinteni 9:11)

Page 64: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 5 - 6

PĂRTĂŞIA FRĂŢEASCĂ

INTRODUCERE1. Părtăşia – cuvânt grecesc „koinonia” – asociaţie, tovărăşie, comuniune, conţine în esenţă ideea de comunitate, a sta împreună, a lua parte, a fi parte din ceva2. Părtăşia este o caracteristică a fiinţelor vii (cine se aseamănă, se adună); lumea vegetală, animală, umană şi angelică se dezvoltă normal în colectivităţi3. Părtăşia creştină (Fapte 2:42); era a doua prioritate a Bisericii lui Dumnezeu; o împărăţie, cetate sau casă dezbinată nu dăinuieşte (Matei 12:25)

I. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – PREZENTAREA. Domenii ale părtăşiei (împreună cu unii şi despărţiţi de alţii):1. Relaţiile noastre cu lumea spirituală (cerul):

a) părtăşie cu Dumnezeu (1 Ioan 1:3, 6); Isus Hristos (1 Corinteni 1:9); Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14); îngerii slujitori (Apocalipsa 22:9)

b) despărţire (lipsa oricărei legături) cu Satan (Ioan 14:30); spiritele căzute (1 Corinteni 10:20-21)2. Relaţiile cu lumea umană (pământul):

a) părtăşie cu familia (Genesa 2:24 – un singur trup); Biserica (1 Corinteni 12:13 – alt trup)b) despărţire de lume (Iacov 1:27; 4:4; Romani 12:18); Biserica apostată (Apocalipsa 18:4; 2

Corinteni 6:14-18)– Părtăşie la bine (Romani 15:6) şi despărţire la rău (Romani 11:7-9; 1:6)B. Caracteristici şi principii ale părtăşiei1. Părtăşia este determinată de:

a) natura comună: o fire dumnezeiască – Duhul (2 Petru 1:4; Evrei 6:4); naşterea din nou în familia Bisericii (Romani 12:5; Efeseni 3:6)

b) activitate şi destin comun (Apocalipsa 1:9; Fapte 2:44)c) dragostea Duhului – legătura desăvârşirii (2 Corinteni 5:14; Coloseni 3:14)

2. Părtăşia în Biserică este modelul unei familii mari (Matei 12:48-50; Marcu 10:28-29):a) simţiri comune şi acceptare reciprocă (Romani 15:1-7; Filipeni 2:1-3)b) relaţii de întrajutorare, chiar posesiuni colective (Fapte 2:44-46; 4:32-37)c) întâlniri comune şi vizite reciproce (Fapte 2:46; Evrei 13:1-3)

3. Evoluţia părtăşiei creştine:a) geneza părtăşiei – lucrarea lui Isus Hristos (Efeseni 2:13-22), când intervine despărţirea de

lume – de păcat (1 Petru 4:4). Păcatul sau harul – germenele părtăşiilorb) continuitatea părtăşiei, a stării de har şi bucurie (Romani 5:1) se realizează prin trăirea în

neprihănire – lumină (1 Ioan 1:5-7); în dragoste (Romani 14:15-19)c) dezvoltarea, creşterea părtăşiei are loc la o nouă cunoaştere, stăruinţă (Luca 24:29-35; Evrei

13:1; 1 Tesaloniceni 4:9-10)d) dispariţia părtăşiei intervine prin păcat – autodespărţire (2 Timotei 4:10), prin retragerea lui

Dumnezeu (2 Cronici 15:2) şi a fraţilor (1 Corinteni 5:9-11)

II. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – MODELE PRACTICE

Page 65: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

A. Părtăşia în Vechiul Testament (evrei păstrând religia lor au rămas neamestecaţi cu alte popoare)1. Părtăşia Cortului Întâlnirii (Deuteronom 16:11, 14-15; Psalmul 133:11)2. Părtăşia cuceriri Canaanului (Iosua 3:3, 17)3. Părtăşia în slujbă: Moise-Iosua (Numeri 27:20)B. Părtăşia în Biserică 1. Părtăşia adunării (bucuriei): la Cină (1 Corinteni 10:16); la rugăciune (Fapte 1:14; 4:24; 12:5); în slujbă (1 Corinteni 14:23, 26); în luarea deciziilor (1 Corinteni 5:4); în bucuria mântuirii (Luca 15:6-7, 9, 32). Modele: Isus cu ucenicii (Ioan 1:38-39; Fapte 1:13, 17); Pavel cu echipa de misiune (2 Corinteni 8:23)– Despărţirea în slujbă şi adunare de cei ce resping părtăşia cu Dumnezeu (Fapte 19:9; Romani 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:10-11; 2 Ioan 10-11) 2. Părtăşia suferinţelor, necazurilor (Romani 12:15; 1 Corinteni 12:26):

a) Pavel şi filipenii - împreună cu Isus Hristos (Filipeni 1:5-7; 3:10) b) credincioşii evrei din Biserică – relaţia cu valorile eterne (Evrei 10:32-34; 13:3, 5-6)

3. Părtăşia ajutorării reciproce – prin fapte (Filimon 1:6):a) Macedonia şi Ierusalim – ajutoare pentru sfinţi (2 Corinteni 8:1-7; 9:13)b) filipenii şi Pavel – daruri pentru apostol şi lucrarea de misiune (Filipeni 4:14)

ÎNCHEIERE1. Părtăşia creştină începe pe pământ la intrarea în Biserică cu Dumnezeu şi toţi sfinţii (1 Ioan 3-7)2. Părtăşia creştină va continua veşnic în cer (1 Petru 5:1; Ioan 17:24), fără suferinţe şi la parametri desăvârşiţi, cereşti (1 Tesaloniceni 4:17)

Page 66: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 7

PLANURI

INTRODUCERE1. Majoritatea acţiunilor din viaţa oamenilor se derulează conform ne (realizării) unor planuri (Proverbe 19:21a)2. Dumnezeu a organizat istoria lumii după un plan etern (Psalmul 40:5)

I. PREZENTAREA PLANURILORA. Planurile oamenilor1. Planuri normale pentru activităţile vieţii – chibzuinţă comună (Proverbe 21:5; 15:22 )2. Planuri nelegiuite (Proverbe 6:18; Isaia 29:15; 2 Corinteni 2:11; Osea 10:6; Psalmul 37:7)B. Planurile lui Dumnezeu 1. Planurile organizării şi funcţionării universului material (Psalmul 148:6; Isaia 40:12-14; 28:29; Iov 37:9-13; Numeri 24:16)2. Planul de mântuire (Efeseni 3:10-12; 1:9-10; Fapte 20:27; Isaia 55:11)

II. PRINCIPIILE PLANIFICĂRIIA. Concepte divine1. Dumnezeu – planificatorul macro şi microcosmic (Isaia 37:26; Ieremia 23:18, 20; Iov 39:1-2)2. Înţelepciunea în concepere şi credincioşia în împlinire (Proverbe 8:12, 22; Isaia 25:1; 46:9-13)B. Legătura planurilor divine şi umane1. Libertatea omului de a planifica / acţiona (Proverbe 19:21; Psalmul 37:7): a) împlinirea planurilor (voii) divine – mântuirea şi viaţa pământească (Romani 8:28; Proverbe 16:3) b) zădărnicirea planurilor divine (Luca 7:30; Ieremia 5:25)2. Intervenţia divină: nimicire plan; plan de pedepsire (Psalmul 64:6-9; 146:4; Iov 5:12-13)

III. PLANIFICATORIA. Planuri rele (Isaia 8:10)1. Popoare (Neemia 4:15; Ezechiel 11:1-10; Osea 10:6; Fapte 4:25-29)2. Conducători:

a) Saul – un plan de moarte pentru David (1 Samuel 23:9)b) Haman – un plan de nimicirea evreilor (Estera 9:24-25)

3. Răufăcători - planuri rele dejucate de Dumnezeu (Fapte 12; 23:12-24; Daniel 6)4. Ultima încercare – un plan mare împotriva poporului lui Dumnezeu şi o mare pedeapsă divină (Ezechiel 38:10; Apocalipsa 16:13-14; Ieremia 50:45) B. Planuri bune1. Individuale – familiale (Iov 17:11; 23:13-14; 27:11; 38:2; 42:3)2. În adunarea Domnului:

a) Beţaleel – proiecte inspirate (Exodul 35:32, 35)b) Balaam – o viziune a planurilor Celui Prea Înalt (Numeri 24:15-24)c) Pavel – un plan al Domnului pentru un apostol (Galateni 1:15)

3. Conducere / organizare:a) David – în proiect divin de perspectivă (Fapte 13:36; 1 Cronici 28:12, 19)b) Ahitofel / Huşai – planuri sub semnătură divină (2 Samuel 16:23; 17:14)

4. Planificarea apocalipsei – planuri omeneşti şi demonice sub control divin (Apocalipsa 6:10-11; 11:2-3; 17:17)

Page 67: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Planurile sunt precum plănuitorul (Matei 7:17-18; Isaia 32:7-8), dar toate trebuie însoţite de rugăciuni (Psalmul 140:8; 20:4)2. Planurile lui Dumnezeu sunt minunate – ferice de cei ce le doresc! (Psalmul 33:9-22; 106:13; 40:5)

Page 68: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 8

UCENICIA SFÂNTĂ

INTRODUCERE1. Ucenic – a urma pe cineva (sub diferite aspecte); în înţeles biblic: ucenicii – urmaşi ai lui Isus Hristos – creştini (Fapte 11:26; Matei 28:19)2. Un bun ucenic trebuie să aibă un învăţător bun şi colegi buni (2 Timotei 3:10; 2:22; Evrei 13:7; Ioan 13:35)

I. PREZENTARE – UCENICIEA. Caracteristici1. Ascultarea sfatului, învăţăturii (1 Corinteni 4:15-17); se realizează prin urmărirea atentă a cuvântării (Isaia 50:4b; Fapte 20:2; nu 15:10) şi conduce la supunerea faţă de Lege (Cuvânt) prin trăirea la standardul de viaţă biblic (Leviticul 26:3; 2 Tesaloniceni 3:7)2. Urmarea, ascultarea, slujirea stăpânului de către sclav, sau a conducătorului de către soldat (2 Timotei 2:3-9). Slujirea ca rob - ucenic aduce răsplată (Matei 19:27; Luca 17:7-10)B. Cerinţe (Ilie – Elisei – Ghehazi)1. Cu credinţă (Romani 4:12); îngroziţi sau cu bucurie - Avraam cu Isaac spre Moria (Marcu 10:32; Fapte 11:52) 2. Purtând crucea personală (Matei 10:38; Luca 14:26, 33; Matei 8:19-20)3. Cu perseverenţă nu abandon (Ioan 8:30-31; 1 Timotei 4:6; 5:15; Evrei 6:12; Ioan 15:8)C. Rezultate1. Harul luminii (Ioan 8:12; 1:9, 16-18)2. Harul vieţii (Ioan 12:25-26; Matei 19:27-29)

II. PREZENTARE UCENICIA. Ucenici – Apostoli1. Înscrierea iniţială (Matei 4:19-22; Luca 5:27-322. Consacrarea (Ioan 21:19, 22)B. Creştinii din Biserică (Fapte 6:1; 9:36)1. Chemarea generală la ucenicie – irezistibila chemare (Luca 9:23)2. Două stări şi motivaţii: subiective (Matei 14:13; Ioan 6:2); obiective (Marcu 2:15; Matei 20:34)C. Ucenicii greşite (false)1. Învăţători falşi - Balaam, un simbol al apostaziei (2 Petru 2:1-3, 15; Fapte 20:30)2. Nădejdi zadarnice (Matei 7:21-23; Luca 13:24-29)D. Ucenicii refuzate1. Tânărul bogat – un preţ neplătit (Marcu 10:21-22)2. Fiii lui Samuel – slăbiciunea, încapacitatea şi păcatul (1 Samuel 8:5)

ÎNCHEIERE1. Ucenicie şi rezultate (Luca 6:40; Matei 10:25; Apocalipsa 14:4, 13; 19:14)2. Responsabilitatea pentru posteritate (2 Timotei 2:1-2; 1 Tesaloniceni 1:6-7)

Page 69: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 9

SUFERINŢA

INTRODUCERE1. Suferinţa: de la o simplă durere, la moartea fizică şi de la chinuri sufleteşti la focul iadului2. De ce există suferinţă (cu un Dumnezeu bun şi iubitor). Suferinţa a apărut prin Satan şi păcat şi apoi Dumnezeu a folosit-o ca o armă împotriva lui şi a răului

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE SUFERINŢĂA. Teorii (explicaţii omeneşti şi demonice)1. Ateistă: suferinţa este o verigă în procesul evoluţie2. Umanistă: suferinţa este un efect al diferitelor cauze ce pot fi interpretate cu mintea umană3. Agnostică: suferinţa există, iar Dumnezeu nu se implică şi nu-l putem cunoaşte4. Iluzionistă: suferinţa este o părere / iluzie5. Panteistă: suferinţa este o parte din Dumnezeu (Dumnezeu = natura întreagă)– Toate acestea nu sunt bine de spus unui om în durereB. Cauze ale suferinţei (explicaţii biblice)1. Suferinţa (răul, păcatul) se datorează alegerii umane (Galateni 6:7; Ieremia 2:17, 19; 2 Samuel 2:14, 30-32); procese fizice (accidente, construcţii greşite); chimice (Cernobîl); complexe (războaie, pogromuri - prigoane); Dumnezeu dă înţelepciune să facă omul alegeri bune2. Mare parte din suferinţă se datorează lui Satan (caz: Iov), sau indirect, provocând oamenii: chinuri sub duhuri (Marcu 5:1-14; Matei 9:32-33; Luca 13:11); Omul (Adam) s-a pus sub autoritatea lui Satan, Domnul Isus a venit să distrugă lucrurile diavolului (1 Ioan 3:8)3. Încălcarea unor legi naturale: frig, legea gravitaţiei, alcool, tutun (2 Împăraţi 4:38-41)4. Încălcarea legii morale / poruncilor aduce blestemul şi pedeapsa vremelnică şi / sau veşnicia (Genesa 3:16-19)5. Alte cauze, uneori misterioase (Deuteronom 29:29; Ioan 9)– Analizează cauza suferinţei tale: Satan, alţii sau o necunoscută?C. Poziţia lui Dumnezeu faţă de suferinţă1. Îngăduie (permite) suferinţa ca un efect al lucrării păcatului (Satan). Prin suferinţă, pedeapsă, cei răi mor (război, boli) ca oamenii să vadă rezultatul alegerii lor (Leviticul 26:14-39; Deuteronom 28:15-68)2. Acceptă suferinţa ca o metodă de învăţare de minte, corijare şi pedeapsă spre pocăinţă (2 Corinteni 7:9; Evrei 12:5-9; Luca 23:40-41)3. Sunt suferinţe spre gloria lui Dumnezeu (Ioan 9; 11)4. Suferinţa este planul de mântuire a lui Dumnezeu (Luca 9:22; Ioan 16:33; Isaia 38:17); suferinţa pentru Isus, neprihănire şi Evanghelie (2 Corinteni 4:9-11; 12:7)5. Dacă Dumnezeu ar îndepărta acum suferinţa n-ar respecta alegerea oamenilor, dar o va elimina în final (Apocalipsa 7:14-17; Isaia 60:17-20)D. Creştinul şi suferinţa1. „Suferologia” – disciplină de teologie practică în planul de învăţământ al mântuirii (2 Corinteni 1:5; 1 Petru 2:19-21). Suferinţa ne prelucrează (maturizează) şi ne dovedeşte adeziunea faţă de Domnul ( Iov; 1 Petru 5:10)2. Suferinţa ne motivează în lupta împotriva lui Satan şi a răului (Fapte 17:16; Exodul 2; Neemia 1)3. Ne ajută să-i înţelegem pe alţii, să ne identificăm cu ei (Matei 14:14-16; Evrei 10:32-34)– Creştinul are din Biblie explicaţia (cauza) suferinţei şi medicamentul prescris de Dumnezeu

Page 70: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

E. Răsplata suferinţei creştine1. Bucuria şi harul unei ipostaze unice de al glorifica şi sluji pe Dumnezeu (Romani 5:3; 1 Petru 4:13, 16; 2 Corinteni 12:10; Fapte 5:41)2. Ne conferă un statut privilegiat în faţa Domnului – copilul bolnav (2 Corinteni 1:7; Psalmul 19:17; 34:6)3. Va fi răsplătită special (2 Corinteni 4:17); ne va învrednicii pentru Împărăţie (2 Tesaloniceni 1:4-5; 2 Timotei 2:12; Romani 8:17-18)F. Alte elemente despre suferinţă1. Tipuri de boli psihice: oameni posedaţi de demoni (eliberaţi prin credinţă); oameni sub influenţa (ascultarea) de Satan (stări depresive); oameni slăbiţi chimic; oameni care simulează nebunia (David la Achiş)2. Suferinţele fizice produc moarte; cele spirituale continuă şi după moarte

II. OAMENI ÎN SUFERINŢĂA. Suferinţa fără Dumnezeu (a suferii fără nici un anestezic; a te mai înţepa şi apoi a fi lovit)1. Adam, Eva, Cain, ...Lameh – suferinţe în creştere, prin blestem (Geneza 3-4)2. Filistenii – suferinţa pentru un păcat împotriva Domnului (1 Samuel 5:6; 6:9)3. Ahazia – pedeapsa prin boală şi moarte prematură (2 Împăraţi 1:16)4. Ghehazi – lepra pedeapsă pentru lăcomie (2 Împăraţi 5)5. Ioram – o pedeapsă anunţată şi executată fără cruţare (2 Cronici 21:15, 18-19)6. Ultima generaţie - cei mai mari păcătoşi şi cea mai mare suferinţă (Apocalipsa 8:13; 16:2)B. Suferinţa împreună cu Dumnezeu (El se identifică cu cei ce sufăr - Matei 25)1. Israel – o suferinţă care i-a îndreptat spre Dumnezeu ( Exodul 3:17; Evrei 11:25)2. Iov – suferinţa în încercare (Iov 1-2…7:3… 42)3. Domnul Isus Hristos - Eli, Eli, Lama Sabactani? (Isaia 53:3-4; Evrei 12:2-3; Matei 17:12; Luca 23:46)4. Pavel – suferinţele unui slijitor (Fapte 9:16; 2 Corinteni 1:8; 2 Timotei 3:11-12)5. Credincioşii evrei din sec. I – suferinţe din veacul de acum (Evrei 11:36-38)- Suferinţele sunt suportate mai uşor cu dragoste (1 Corinteni 13:7); răbdare (1 Petru 2:20); prin puterea lui Dumnezeu (2 Timotei 1:8); în final, la moarte, încredinţează-ţi duhul în mâna Domnului (1 Petru 4:19)

ÎNCHEIERE1. Suferinţa – efectul gustat al păcatului; răul care doare (pe lângă răul plăcere), având ca durere finală: plâns şi scrâşnirea dinţilor (Apocalipsa 14:10)2. Suferinţa sfinţilor e dată de partea lor de păcat (până la răscumpărare) şi de prezenţa împotrivitoare a Diavolului şi oamenilor o suferinţă cu bucurie, urmată de bucurie (Ioan 16:21; Evrei 12:2)3. În toate Dumnezeu este bun şi drept (Romani 2:7-11)

Page 71: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa practică Lecţia 10

VIAŢA PRIN DUHUL

INTRODUCERE1. A fi născut şi a trăi crescând – de la botez la trăirea în Hristos Isus (Galateni 5:25; 3:27; Romani 8:1, 5 – îndemnuri; Galateni 5:16 – cârmuire; 5:18 – călăuzire)2. Viaţa prin Duhul – singura izbăvire de păcat şi moarte (Romani 8:2)

I. UMBLAREA PRIN DUHULA. Lupta fire – duh (cunoaşterea ei şi respingerea acţiunilor firii)1. Existenţa contradicţiei (obligatorii) şi a rezultatelor (Galateni 5:17, 19:21; Romani 8:13)2. Motivarea luptei; harul oferă şi cere (Romani 8:1, 12, 15-17)B. Identificarea (Cuvântul Tatălui; Isus – Cuvântul; Duhul călăuzeşte în Cuvânt)1. Lucrurile Duhului (Cuvântului); nu există diferenţe în divinitate (Ioan 16:13-15; 14:15-26; 2 Corinteni 4:13)2. Cunoaşterea sfântă se realizează prin: citire – studiere Cuvânt (Coloseni 3:16); rugăciune (Romani 8:26-27); meditare (Psalmul 1:2; Coloseni 3:1-2; Fapte 6:3)3. Implementarea / transcrierea în inimă (2 Corinteni 3:3; Ezechiel 11:19); înţelegerea (1 Corinteni 2:10-15); aplicarea (Romani 8:3-4)

II. DISCIPLINA SPIRITUALĂA. Trăirea spirituală (ungerea - 1 Ioan 2:20, 27; 3:9)1. Condiţii, simţire (Filipeni 2:1-5, 13, 20; 2 Corinteni 10:3-5)2. Vorbire, exprimări vizibile (Ioan 8:28; 12:49; Galateni 5) 3. Nivelul practic al faptelor (Romani 12:1-2; Coloseni 3:17-24; Filipeni 4:8)B. Lucrarea spirituală1. Coordonate fizice (Fapte 16)2. Lucrări (1 Corinteni 12:7, 11; 14:26)3. Conţinut efectiv (1 Corinteni 2:13-14)4. Aşteptarea rezultatelor (2 Timotei 1:9-14)

ÎNCHEIERE1. Două categorii: pământeşti – duhovniceşti / respinşi – admişi (Romani 8:8-9); 2. Umblarea prin Duhul (trăire) produce neprihănirea (1 Ioan 2:29), iar umblarea prin Duhul (lucrare) desăvârşirea (2 Timotei 3:16-17)

Page 72: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 1

GRIJILE – ÎNGRIJORĂRILE

INTRODUCERE1. Cuvântul gr. „merimna” - grijă, îngrijorare, nelinişte cu privire la ceva2. Grija - sentiment uman exploatat negativ de Satan prin păcat (Genesa 3:10)

I. PREZENTAREA. Grijile lumii (Eclesiastul 5:15-17)1. Tipuri de îngrijorări (motive): a) îngrijorări pentru nevoile esenţiale ale vieţii (Matei 6:25-26; Luca 12:25-30) b) griji asupra viitorului (Matei 6:34, 32-33; Luca 12:31-34) c) teama pentru încercări, prigoane (Matei 10:19-20; 28:31) d) problemele căsniciei (1 Corinteni 7:32-34; 29:31)2. Stări şi efecte: a) îngrijorarea e asociată cu păcatul (Eclesiastul 2:26), iar grijile lumii cu Mamona (Matei 6:24; Romani 13:14) b) îngrijorările provoacă stări neplăcute (1 Timotei 6:7-10; Eclesiastul 5:3) c) grijile lumii împiedică rodirea, creşterea şi slujirea sfântă (Matei 13:22; Luca 8:14)B. Grijile Bisericii (Amos 6:1)1. Adevăratele griji – domenii; probleme I.a (Luca 12:30; Iov 34:13): a) grija păzirii Cuvântului (Deuteronom 17:10; Marcu 8:15; Matei 19:20) b) grija reciprocă a trupului (Efeseni 5:25; 2 Corinteni 11:28 (slujire); 1 Corinteni 12:25; 1 Cronici 23:32 - lucrări) c) îngrijorare pentru familie – spiritual, apoi material (1 Timotei 3:5; 5:8) d) grija pentru lucrarea misionară şi săraci (3 Ioan 1:6; Psalmul 41:1; Galateni 2:10)2. Copiii lui Dumnezeu şi grijile: a) grija şi: neprihănirea (Isaia 32:18); înţelepciunea (Proverbe 1:33); pacea (Filipeni 14:7) b) abandonarea grijilor lumii (1 Petru 5:7); grija harului (Fapte 14:26; 15:40) c) dedicarea pentru Împărăţie (Matei 6:33); veghere (Luca 12:35-40; 21:34-36)

II. EXEMPLIFICAREA. Îngrijorările lumii1. Israel – îngrijorări pedepsite de Domnul (Exodul 14:10-15; Numeri 14:1-3; 1 Cronici 13:3)2. Familia Chis – îngrijorări familiale (1 Samuel 9:5; 10:2)3. Marta – îngrijorările unei gospodine (Luca 10:41)4. Ucenicii – îngrijorări şi frică de fenomenele naturii (Matei 14:15-18; Marcu 6:48-52)B. Grijile poporului lui Dumnezeu1. Avraam – încrederea credinţei în Dumnezeu (Genesa 22:8-14)2. Israel – puterea divină în acţiune oferă siguranţă (Psalmul 78:53; Deuteronom 32:10 – pustie; Deuteronom 11:12 – Canaan)3. Samariteanul milostiv – grija pentru cei bolnavi şi săraci (Luca 10:34)4. Timotei – grija pentru lucrarea Domnului (Filipeni 2:20)5. Colaboratorii apostolului Pavel – a îngriji de partea materială a lucrării sfinte (2 Corinteni 11:9; 8:20; Fapte 27:3)

Page 73: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Toate îngrijorările trebuie tratate cu rugăciune (Psalmul 13:2 / Filipeni 4:6; Luca 21:34). 2. „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa...” (Filipeni 4:19)

Page 74: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 2

ÎNDOIELILE

INTRODUCERE 1. Îndoiala – neîncredere, nesiguranţă, opusul încrederii 2. Analiza îndoielii şi lupta împotrivă ei (Evrei 11:6)

I. ÎNDOIALA – PREZENTAREA. Forme de manifestare (în inimă – Marcu 11:13)1. Nestatornicie, oscilări, lacune în încredinţare (Iacov 1:6-8)2. Teamă, frică (Matei 14:30-31; Psalmul 34:4; 1 Samuel 12:17-20)B. Cauze (motivele îndoielilor)1. Lipsa cunoaşterii (Romani 14:1-5, 23)2. Cunoaşterea stărilor (Ieremia 38:18-19; Matei 25:24)C. Efectele1. Neascultarea, neîmplinirea lucrării (1 Samuel 13:11-13; Matei 25:25)2. Pierderea credinţei (Romani 14:23; Psalmul 20:8; 1 Timotei 1:19; 2 Timotei 1:14)

II. ELIMINAREA ÎNDOIELILORA. Domenii de încredere1. Cuvântul Scripturilor (Fapte 20:32; 2 Petru 1:19)2. Ascultarea (primirea) rugăciunilor (Evrei 4:16; Matei 21:21; 1 Timotei 2:8; Iacov 1:5; 1 Ioan 5:14)3. Viaţa şi lucrările viitoare (Psalmul 55:22; 1 Petru 4:19; 1 Ioan 4:17)4. Încrederea (relativă) în sfinţi (Matei 25:20; 2 Timotei 2:2; Genesa 39:4; atenţie!: Ezechiel 33:13)B. Motivele încrederii (Ioan 14:1)1. Credinţa (Evrei 11:1; Psalmul 91:1-9)2. Harul (Fapte 14:26; 15:40); nu lucrările pământeşti (Filipeni 3:3-4; 2 Corinteni 1:9)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Îndoielnici1. Orpa – îndoială şi abandon (Rut 1:10, 14)2. Proorocul din Iuda – renunţare la cerinţele sfinte (1 Împăraţi 13:15-20)3. Moise – o „vorbă” lipsită de încredere (Numeri 20:10-13)4. Petru – îndoiala puţinei credinţe (Matei 14:30-31)5. Ucenicii la înviere – o îndoială de moment (Matei 28:17)B. Încrezători1. Avraam- încrederea în promisiunile Domnului (Romani 4:20-21; Evrei 11:19)2. David – încrederea în ajutorul Domnului(Psalmul 56:3-4; 1 Samuel 24:15)3. Pavel – încrederea în domeniul spiritual şi material (Fapte 27:25; 2 Corinteni 5:11; Romani 8:38-39; 2 Timotei 3:14)

ÎNCHEIERE1. Îndoielile apar ca o influenţă străină (Genesa 3:1-4; Iov 1:11) sau o lipsă de cunoaştere (1 Corinteni 8:7, 11-12) şi finalizează prin a fi un blestem (Deuteronom 28:65-66)2. Încrederea este dată de siguranţa cunoaşterii lui Dumnezeu (Proverbe 16:3; Evrei 10:35; Isaia 25:9)

Page 75: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 3

ÎNCERCĂRILE

ÎNTRODUCERE1. Încercările sunt probe pentru verificarea însuşirilor, experienţe practice de cunoaştere pozitivă sau negativă a oamenilor, lucrurilor şi fenomenelor2. Încercările sunt o necesitate în planul lui Dumnezeu (Iov 7:17-18), dar există şi încercări între oameni şi în raport cu lumea spirituală

I. ÎNCERCĂRILE OMULUI A. Din partea lui Dumnezeu (Proverbe 17:3)1. Unii oameni care au cerut să fie încercaţi (Psalmul 26:2; 139:23), alţii au propus încercarea altora (Iov 34:36)2. Scopul încercării: o cunoaştere profundă a stării şi ascultării (Deuteronom 8:2; Judecători 3:4)3. Metode de încercare: sărăcie sau prosperitate; bine sau rău (Deuteronom 8:3-4, 16; Psalmul 66:9-12), inclusiv provocări radicale (Deuteronom 13:1-3)4. Încercările sunt o probă necesară pentru formarea noastră spirituală, pentru mântuire (1 Petru 1:5-9), dar toată lumea va fi încercată (Apocalipsa 3:10; Ieremia 9:7)B. Încercări pentru cunoaşterea lui Dumnezeu1. Încercarea prin împlinirea Cuvântului, sau împlinirea unor semne pentru încredinţare (Maleahi 3:10; Judecători 6:36-40)2. Atenţie la posibilitatea de ispitire a lui Dumnezeu! (Psalmul 95:8-11; Evrei 3:9)C. Încercările în relaţiile dintre oameni 1. Prima probă este necesară pentru noi înşine, suspectându-ne cu dreptate (Ieremia 17:7; 2 Corinteni 13:5)2. Domenii de încercare a oamenilor: prin discuţii şi probe practice de ascultare şi verificare, în funcţie de scop (1 Împăraţi 10:1; Geneza 42:15-18; 2 Corinteni 8:22; 1 Timotei 3:10; Apocalipsa 2:2; 2 Corinteni 2:9)3. Atenţie la încercările negative, provocatoare la păcat! (Proverbe 1:10): soţia lui Potifar (Geneza 39); Dalila (Judecători 16) D. Încercările demonice1. Necazuri cu scopul provocării la păcat (Apocalipsa 2:10; Luca 22:31-32)2. Atenţie la ispita de a încerca pe Satan, de a lua legătura cu lumea ocultă! (2 Petru 2:10)

II. COMPORTAMENTUL CREŞTINLUI ÎN ÎNCERCAREA. Atitudini naturale 1. Întristarea (Psalmul 30:7; 1 Petru 1:6)2. Întrebări ale celui încercat şi ale celor din jur (Psalmul 60:10; caz: Iov şi prietenii săi)B. Atitudinile spirituale1. Bucuria recunoaşterii folosului încercării, prin procuparea asupra scopului divin (Iacov 1:2-4)2. Răbdarea cu efectele ei benefice în plan spiritual şi chiar fizic (Romani 5:3); Pentru suplimentarea răbdării, aleargă la rugăciune! - (2 Samuel 22:7)3. (Şi) În încercare trebuie să slujim Domnului (Fapte 20:19; Luca 22:28; Romani 16:10)

Page 76: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

III. EXEMPLEA. Exemple negative1. Israel în pustie – încercări cu ispite nebiruite (Exodul 15:22-25; 16:1; 20:20)2. Israel în Canaan – încercări prin vecini necredincioşi (Judecători 2:22; 3:1)3. Ezechia - o încercare profundă (2 Cronici 32:31)B. Exemple pozitive1. Avraam – o încercare urmată de o mare binecuvântare (Geneza 22:1-19)2. Iosif - o încercare calificatoare (Psalmul 105:17-22)3. Iov – o încercare multiplă (Iov 23:10-15)

ÎNCHEIERE1. Încercările sunt o disciplină obligatorie cu scopul desăvârşirii omului (1 Petru 4:12-13; Ieremia 20:12)2. Încercările trebuie primite cu optimism, gândind că Dumnezeu controlează spre binele nostru toate încercările(2 Petru 2:9) 3. Încercarea ne califică pentru o slijire desăvârşită (2 Timotei 2:17; Proverbe 28:2)

Page 77: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 4

JUDECĂTORI ŞI JUDECĂŢI

INTRODUCERE1. A judeca – aţi forma o opinie, a lua o hotărâre, printr-o analiză dreaptă, înţeleaptă, examinând fiinţelor în funcţie de împrejurări, prin faptele, cuvintele şi gândurile lor (Isaia 66:18; Luca 12:47-48; Romani 2:12)2. În lume există mulţi şi diferiţi judecători şi judecăţi (Luca 12:14; Fapte 18:15)

I. PREZENTAREA. Judecători şi judecăţi în Israel 1. Dumnezeu a dat Lege şi judecători (Deuteronom 4:8; Judecători 2:16-19)2. Decizii şi modificări (Deuteronom 17:8-12; Mica 3:11; Luca 18:2; 22:30; Fapte 4:19)B. Dreptul şi justiţia în lume1. Rolul (Romani 13:4, 6 ; 1 Timotei 2:1-3)2. Evoluţia istorică (Eclesiastul 3:16; 6:10; 1 Corinteni 5:11-12; Isaia 40:23)C. Judecăţile Bisericii (1 Corinteni 10:15)1. Judecata de sine (Isaia 1:18; 1 Corinteni 11:31; Romani 14:13; Matei 7:3-5)2. Judecata stărilor de păcat (1 Corinteni 5:3, 12; 6:1-7; Matei 5:40)3. Interzicerea altor judecăţi (Iacov 4:11-12; Romani 14:13, 4; 2:1-3; Coloseni 2:16)D. Judecăţile divine (de temut - Psalmul 119:120; Evrei 10:27; Fapte 24:25; rolul martorilor în procesele divine - Deuteronom 30:19; Romani 2:15)1. Judecăţi actuale: poporul Domnului (2 Samuel 7:14; Ezechiel 5:15; 1 Corinteni 11:32); lumea necredincioasă (Genesa 15:14; Exodul 6:6)2. Judecata celor mântuiţi (1 Petru 4:17; Romani 14:10; 2 Corinteni 5:10; Iov 9:29-35; Deuteronom 32:36; 2 Corinteni 5:19-20) 3. Judecarea celor nemântuiţi (Daniel 7:9-10, 26; Fapte 17:3; Matei 25; Apocalipsa 20:4; 1 Corinteni 6)4. Judecata îngerilor (2 Petru 2:4; 1 Corinteni 6:3; Ioan 12:31; 16:11)

II. LEGISLAŢIE JURIDICĂ SFÂNTĂA. Legi fundamentale1. Cuvântul/Legea lui Dumnezeu (Romani 2:16)2. Judecătorul suprem: Dumnezeu (Genesa 18:25; Psalmul 7:11; Ieremia 25:31; Eclesiastul 2:14)3. Judecare executivă: prin Hristos (Ioan 5:22, 27; 3:17; 8:15; 3:19; 9:39)B. Principii (judecăţile de aici se reglează cu cele de sus - 1 Timotei 5:24)1. Dreptatea (Exodul 23:2; Ioan 7:24; Isaia 11:3-4; Psalmul 58:1; Evrei 6:10; 2 Timotei 4:8; Isaia 16:5)2. Înţelepciunea – cunoaşterea Duhului (Proverbe 8:16; 1 Corinteni 2:10-15; 4:5)3. Vremea judecăţii (Eclesiastul 3:17; Apocalipsa 16:7; Evrei 9:27); locul judecăţii (Ezechiel 20:35-36; Ioel 3:14; Deuteronom 17:8)4. Măsura judecăţilor (Matei 7:1-2; 5:25; Iacov 3:1; 2:13; 2 Petru 2:11)5. Ordinea judecăţii: de sine (Matei 26:21-22); prin cei apropiaţi (Numeri 25:5; Matei 12:27); prin toţi (Leviticul 19:15; Iacov 2:5)

Page 78: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

III. EXEMPLE (procese)A. Judecăţi nedrepte1. Cazul Nabot - Izreel o judecată nedreaptă, urmată de o sentinţă divină dreaptă (1 Împăraţi 21)2. Absalom – promisiuni neîmplinite: politică (2 Samuel 15:4; 17)3. Pilat – judecata împotriva Fiului lui Dumnezeu (Ioan 19:3-16, 4, 8, 12)B. Judecăţi drepte1. Samuel un judecător drept (1 Samuel 7:6; 12:2-5)2. Solomon – judecăţi înţelepte (Psalmul 72:1-4; 1 Împăraţi 3:16-28)3. Pavel – model de judecată pentru credincioşi (1 Corinteni 4:3-4; 5:3)

ÎNCHEIERE1. Dumnezeu are judecăţi nepătrunse, dar toate sunt drepte (Romani 11:33; Iuda 1:14-15); laudă-L pentru aceasta! (Psalmul 119:62)2. „Judecaţi voi singuri ce este drept” (Luca 12:57); prin experienţă (Evrei 5:14); fără greşeli (Proverbe 16:10); ca pentru Domnul (2 Cronici 19:16)3. Judecata dreaptă aduce binecuvântare (Proverbe 24:25)

Page 79: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 5

LUCRĂTORII FĂRĂDELEGII

INTRODUCERE1. Există structuri (lucrători) în paralel: hristoşi, apostoli…adevăraţi şi mincinoşi (Matei 24:24; Luca 13:27)2. Există învăţătură biblică pentru identificarea înşelătorilor şi protejarea credincioşilor (1 Ioan 2:20-29)

I. PREZENTAREA (Iuda 1:12-15)A. Anticrişti (1 Ioan 2:18-19, 22)1. Iniţiatorii, fondatorii, conducătorii unor curente, organizaţii religioase (Ioan 5:43; 2 Petru 2:1)2. Anticristul cel mare (Apocalipsa 13:14; 16:13-14; 2 Tesaloniceni 2:3-4, 8)B. Lucrătorii1. Apostoli mincinoşi (2 Corinteni 11:13; Apocalipsa 2:2)2. Prooroci mincinoşi (Matei 24:11; 7:15-20; Luca 6:26; Ieremia 14:14)3. Evanghelişti cu altă evanghelie (2 Corinteni 11:4; Galateni 1:7-9)4. Păstori – lupi răpitori (Faptele Apostolilor 2 0:28-30; Ioan 10:12-13)5. Învăţători mincinoşi (2 Petru 2:1; 1 Timotei 1:6-7; 6:3-5)C. Oameni nechibzuiţi (fecioare neînţelepte)1. Necredinţa (2 Tesaloniceni 2:10-12)2. Absenţa trăirii (Matei 7:21-27; 2 Ioan 1:4-11)

II. PRINCIPIIA. Acţiuni caracteristice înşelătorilor1. Amăgirea: învăţături eretice(Romani 16:18; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 3:7); miracole demonice sau înşelătorii (Marcu 13:22; 2 Tesaloniceni 2:9)2. Scop: câştig, mândrie (Tit 1:11; 1 Timotei 6:5; 2 Petru 2:3, 15)3. Rezultatele reale: pierderea abilităţilor sfinte şi a mântuirii (Matei 24:12; 1 Timotei 1:3-7; 2 Timotei 4:3; 2 Petru 2:12-14, 18-22)B. Atitudinile credincioşilor1. Separare (Romani 16:17; 2 Corinteni 6:14; 2 Timotei 2:19)2. Statornicie, cunoaştere (2 Petru 3:16; 2 Corinteni 11:3; Efeseni 4:13-14; 2 Tesaloniceni 2:2-3)

III. EXEMPLE BIBLICEA. Înşelători înşelaţi (2 Timotei 3:13)1. Balaam – un proroc apostat, ce a amăgit pe evreii (Apocalipsa 2:14-15)2. Fiii lui Eli – preoţi corupţi (1 Samuel 2:12-17, 22; 3:13-14)3. Izabela – înşelăciuni „feminine” în poporul Domnului (Apocalipsa 2:20-22; 18:23; 1 Împăraţi 16-21; 2 Împăraţi 9)4. Simon – un intrus în adunarea din Samaria (Fapte 8:18-23)B. Biruitori1. Tinerii evrei din Babilon – cei trei şi un fiu de Dumnezeu: slujitori adevăraţi (Daniel 3)2. Neemia şi iudeii – rezistenţa în faţa provocărilor (Neemia 6:2-14)3. Biruitorii fiarei – sfinţi care rămân credincioşi până la moarte (Apocalipsa 15:2-3; 13:13-18)

Page 80: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Necesitatea separării întunericul de lumină (2 Corinteni 11:14-15; 2 Tesaloniceni 2:4)2. „Băgaţi de seamă!” (Matei 24:4-5); „ întăriţi-vă alegerea!” (2 Petru 1:10-11)

Page 81: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 6

CREŞTINII ŞI LUMEA

ÎNTRODUCERE1. Ce a creat Dumnezeu este foarte bun (Genesa 1:31), însă lumea este afectată de decăderea firii umane sub dominaţia lui Satan (1 Ioan 5:19)2. Raporturile noastre cu lumea - model Isus Hristos (Ioan 17:15-16)

I. LUMEAA. Prezentare – Caracterizare (o împărăţie, un sistem)1. Duhul lumii (1 Corinteni 2:12); un mod de gândire bazat pe poftele firii (Efeseni 2:2-3; 1 Ioan 2:16-17). Satan – lider (Ioan 14:30; Apocalipsa 12:10; Matei 4:8-9); Psalmul 17:4)2. Chipul lumii (1 Corinteni 7:31; Iacov 1:15); pofte devenite păcat, stricăciune (2 Petru 1:4; 1 Corinteni 3:4); faptele firii, vorbirea lumii (1 Timotei 4:7; 6:20; 2 Timotei 2:16; 1 Ioan 4:5; Luca 12:20)B. Poziţia lumii faţă de creştini 1. Ignoranţă (1 Ioan 3:1); în pofida înţelepciunii (1 Corinteni 1:21; Romani 1:22); aceeaşi ca faţă de Isus Hristos (Ioan 16:3; 8:23); l-au respins (Ioan 1:10); pentru că a condamnat-o (Ioan 7:7)2. Prigoană – ură (Ioan 15:19-20); necazuri (Ioan 16:33). Nu vă miraţi! (1 Ioan 3:13); sunt valori opuse (Luca 16:15; Iacov 2:5; 1 Corinteni 1:27). Cine nu înţelege vrea două locuri întâi (Luca 11:47)

II. CREŞTINIIA. Statutul lor în raport cu lumea (gr. xenos – străin; parapidemos – rezident temporar)1. Străini şi călători (2 Petru 2:11; Psalmul 39:12). Cuvântul este statutul ce ne separă (Ioan 17:14, 16) 2. Cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20). În final cerul şi pământul vor fi Împărăţia lui Isus (Ioan 18:36; Apocalipsa 11:15)B. Comportamentul creştinului în lume1. Respingere - nu iubiţi lumea (1 Ioan 2:15); răstignirea eu-lui (Galateni 6:14), prin naştere din Dumnezeu (1 Ioan 5:4)2. Separare (Iacov 1:27; 4:4), nepotrivire cu împotrivire (Romani 12:2; Tit 2:12). Există riscul întoarcerii în lume! (2 Petru 2:20; Efeseni 5:10-11)3. Iluminare: Isus (Ioan 8:12); Biserica (Matei 5:14; Filipeni 2:15), prin trimiterea în lume (Ioan 17:18). Duhul Sfânt dovedeşte (Ioan 16:8), iar noi mărturisim adevărul, ca Isus (Ioan 7:7 )4. Judecata (1 Corinteni 6:2), în funcţie de slujba şi statutul fiecăruia (Ioan 3:16-19)C. Exemple1. Negative:

a) Lumea antediluviană – o lume pierdută (2 Petru 2:5)b) Esau – un tânăr lumesc (Evrei 12:16)c) Dima – o dragoste pentru lumea de acum (2 Petru 4:10; Isaia 13:11)

2. Pozitive: a) patriarhii – străini şi călători pe pământ (Evrei 11:9, 13; Genesa 23:4)b) Biserica – oameni ce gândesc diferit de lume (1 Petru 1:1; 4:1-5)

ÎNCHEIERE1. Lumea (fără pace şi credinţă - Ioan 14:17), iubită de Dumnezeu (Ioan 3:16). Fiecare om alege între viaţa din lumea aceasta şi viaţa veşnică (Ioan 12:25)2. Creştini: oameni scoşi din lume, umpluţi de Duh, având Cuvântul şi trimişi în lume (gr. paraikos – parohia cerului pe pământ - Ioan 17:6, 14, 18)

Page 82: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 7

MULŢUMIREA

INTRODUCERE1. Mulţumirea este modalitatea de exprimare a recunoştinţei, starea de satisfacţie, în special în raport cu Dumnezeu, pentru toate binefacerile Lui (Psalmul 50:23; Apocalipsa 5:12; 7:12)2. Există jertfe de mulţumire păgâne / idolatre, dar şi forme false de mulţumire (Luca 18:11; Fapte 24:2-3), dar şi multă nemulţumire, în vremurile din urmă (2 Timotei 3:2)

I. JERTFE DE MULŢUMIRE (V.T.)A. Caracteristici1. Locaţie, conţinut – proceduri (Leviticul 19:5; 17:5; 3:1-4; 7:20-21 )2. Relaţia jertfei de mulţumire cu arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa de laudă (Leviticul 3:5; 6:12; 7:12; 9:22; Numeri 10:10; Neemia 12:46)B. Exemple1. Israel – un popor educat în mulţumire (Exodul 24:5; Deuteronom 27:4-7 - Iosua 8:31; 2 Samuel 6:17; 1 Împăraţi 8:64-66) 2. David – o jertfă cu cheltuieli (2 Samuel 24:25) 3. Solomon – mulţumirea pentru înţelepciune (1 Împăraţi 3:15)4. Ezechia / Manase – jertfele restabilirii slujbelor de la Templu (2 Cronici 29:31, 35; 30:22; 31:2 / 33:16) - Jertfe idolatre – viţelul de aur (Exodul 32:6); jertfe de mulţumire cu aluat (Amos 4:5; 5:22) şi mulţumiri rele (Obadia 1:12; Plângeri 1:5)

II. MULŢUMIREA (specifică N.T. - 2 Corinteni 4:15; Efeseni 5:20) A. Noile tipuri de jertfe – mulţumire1. Rugăciuni cu Duhul şi cu mintea (1 Corinteni 14:16; Efeseni 1:16; Filipeni 4:6; Coloseni 4:2; Evrei 12:28-29)2. Cântari cu / de mulţumire ( Psalmul 147:7; Coloseni 3:16). 3. Cuvinte (relatări, strigăte) de mulţumire (Psalmul 26:7; 42:4; Efeseni 5:4)3. Trăirea în evlavie - starea de mulţumire ( 1 Timotei 6:6; Coloseni 3:17)B. Situaţii (motive de mulţumire)1. Mântuirea (Romani 6:17; 7:25; 2 Corinteni 9:15; Coloseni 1:12)2. Purtarea de grijă (2 Corinteni 2:14; 9:12); „pâinea cea de toate zilele” (1 Timotei 4:3-4; Romani 14:6; 1 Corinteni 10:30)3. Slujbă şi lucrare (2 Corinteni 1:11; 1 Timotei 1:12)4. Toate lucrurile (Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18; Evrei 13:5)5. Învierea - biruinţa asupra morţii (1 Corinteni 15:57)C. Stări de nemulţumire1. Lipsa împlinirii dorinţelor şi poftelor firii (1 Timotei 6:7-10; ; Luca 3:14; 1 Petru 2:18; Iuda 1:16, 19) 2. Manifestări şi efecte ( Numeri 14:2-3, 27-35; 16:41, 45; Estera 5:9; Iona 4:1-3; Romani 1:21)D. Oamenii mulţumitori1. Samariteanul lepros – o atitudine apreciată şi răsplătită de Domnul (Luca 17:16)2. Pavel – mulţumirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni ( Fapte 26:22; Filipeni 4:11)3. Isus – rugăciuni cu mulţumire (Matei 15:36; 26:27; Ioan 11:41)

Page 83: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Mulţumirea face pe om fericit (Proverbe 15:15)2. Veşnicia viitoare va aduce fericirea eternă pentru cei mântuiţi (Psalmul 16:9-11;21:2

Page 84: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 8

UNITATEA SPIRITUALĂ

ÎNTRODUCERE1. Principiu unităţii - un singur: trup, nădejde, Duh, Domn, credinţă, botez, Dumnezeu (Efeseni 4:4-6)2. Apariţia păcatului a adus despărţirea (cer-pământ; viaţă-moarte; etc.)3. Isus Hristos – elementul ce uneşte din nou universul (Efeseni 1:9-10)

I. TEORIA UNITĂŢIIA. Forme şi nivele de unitate1. Modelul absolut – divinitatea (Ioan 10:30; 16:14-15)2. Modele organism – trup:

a) fiinţa umană – trup, suflet – duh (Romani 12:4; 1 Tesaloniceni 5:23) b) familia (Genesa 2:24) c) Biserica (Romani 12:5; 1 Corinteni 12:13)

3. Modelul final: Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:27-28)B. Moduri, metode de realizare a unităţii1. Învăţătura comună - unirea credinţei şi a cunoştinţei (Ioan 17:6-8, 20-21; 1 Corinteni 1:10; 12:12-27; 15:11; 2 Corinteni 4:13; Efeseni 4:13-16)2. Trăirea în dragoste (Coloseni 2:2; 3:13-15; 2 Corinteni 5:14); unitatea iubirii (Romani 8:38-39)C. Unitatea la rău (Daniel 2:43)1. Unitatea pe viaţă - lungă (Iosua 23:12; 2 Corinteni 6:11-17)2. Unitatea pe moment - scurtă (Psalmul 2:2; Exodul 23:1-2; Isaia 1:13-14; Iacov 4:4)– Biblia recomandă unitatea la bine şi separarea la rău (Romani 15:6-7)

II. EXEMPLE DE UNITATE (unitatea dezvoltă o putere - Eclesiastul 4:12)A. Unitatea la rău 1. Turnul Babel – forme unite de organizare a lumii (Genesa 11:4-8; Apocalipsa 17:13)2. O adunare împotriva Domnului - religia fără Dumnezeu (Numeri 14:10, 35)3. Iosafat cu Ahab - buni şi răi împreună, în plan economic, social şi religios (2 Cronici 20:35-37; 21:6)B. Unitatea la bine1. O adunare – conferinţă, unită pentru adevăr, condamnă păcatul (Judecători 20:11)2. O adunare unită în slujbă sfântă – cadrul prezenţei divine (2 Cronici 5:12-14; Luca 2:13)3. O adunare unită cu jurământ să împlinească Cuvântul – un angajament sacru (Neemia 10:28-29)4. Biserica din Ierusalim – o unitate plăcută, plină de har (Fapte 4:32-34)

ÎNCHEIERE1. Există două unităţi: a) pe verticală – în Isus (Coloseni 1:17, 22; Filipeni 2:9-11; spre Ioan 17:24 b) pe orizontală - a lumii (Apocalipsa 18:4; 13:14-15)2. Exemplul desăvârşit al Domnului Isus (Ioan 17:17-24)

Page 85: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Problemele creştinului Lecţia 9 - 10

CINSTEA

ÎNTRODUCERE1. Cinstea – atribut moral: onestitate, integritate, corectitudine; respect, preţuire pentru poziţia şi personalitatea cuiva; onoarea primită prin harul divin şi activitatea proprie 2. Cinstea în imagine divină - biblică (Luca 16:14-15, 19-23)

I. CINSTEA – COMPORTAMENT (Psalmul 37:18)A. Domenii (Proverbe 11:3)1. Lucrurile materiale (Numeri 5:7-8; Marcu 7:2-4; Genesa 30:33; Tit 2:10)2. Stările sufleteşti şi fizice (Proverbe 12:4; 31:10; 1 Tesaloniceni 4:4; Evrei 13:4; Rut 3:11)3. Problemele social-politice (1 Împăraţi 1:52; Proverbe 20:3; Daniel 6:4)4. Slujbele sfinte (2 Împăraţi 12:14; 2 Cronici 8:21; 1 Samuel 2:13-17; Maleahi 1:10-14; 2:17; 3:15-16)B. Rezultate 1. Oameni cinstiţi (Proverbe 19:11; Luca 16:10-12)2. Oameni necinstiţi - o lume compromisă(2 Timotei 3:1-4, 13)

II. CINSTEA – RESPECTUL OFERIT ALTORAA. Domenii1. Cinstea pentru Dumnezeu Tatăl (Isaia 42:8; Apocalipsa 5:13) şi Fiul (Ioan 51:23; 8:49; 2 Petru 1:17): a) cinstea care I se cuvine (Exodul 10:9; 23:14-15; Proverbe 3:9; Leviticul 19:30; Exodul 32:5; Fapte 17:23; Isaia 29:13; Matei 15:9; 2 Samuel 15:8) b) necinstirea printr-o viaţă şi slujire păcătoasă( Romani 1:18; 2 Timotei 2:16; 1 Samuel 2:29-30); 2. Cinstea pentru familie (Exodul 20:12; Maleahi 1:6; Matei 15:4-6; 1 Petru 3:6-7; 1 Corinteni 11:4; Romani 1:24)3. Cinstea pentru Biserică (1 Tesaloniceni 5:12-13; 1 Corinteni 12:23-23; Romani 12:10; Matei 25:40)4. Cinstea pentru autorităţi şi societate (Romani 13:7; 1 Timotei 6:1; 1 Petru 2:17; Proverbe 14:31; Leviticul 19:32; 2 Cronici 32:33)– Nu există cinste (nici nu trebuie) pentru idoli (Ieremia 44:19; Fapte 19:27; Daniel 11:38; 5:4)B. Recomandări1. Oferă cinste în cinstea Domnului (Deuteronom 15:2; 2 Împăraţi 3:14; Matei 10:12-13)2. Oferă cinstea cuvenită (Evrei 12:9; Psalmul 15:4; Psalmul 2:12; Plângerile lui Ieremia 5:11-12)

III. CINSTEA PRIMITĂ DE TINE (vrednic de cinste)A. Principii1. Cinstea nu se pretinde; cinstea se dobândeşte (1 Samuel 15:30-31; 1 Tesaloniceni 2:6; Romani 14:18)2. Fii cinstit (corect); cinsteşte (respectă) şi vei fi cinstit - onorat (Romani 9:21; 2 Timotei 2:20-21; Luca 14:10; Daniel 2:49; 3:30)3. Doreşte şi acceptă numai cinstea care ţi-o aprobă Dumnezeu (Exodul 28:2; Evrei 5:4; 2 Cronici 26:18; Proverbe 25:27; Numeri 22:17, 37; 24:11; Fapte 13:27; Evrei 11:24-27)4. Fii vrednic de cinstea oferită (Proverbe 16:31; Tit 2:2; 1 Timotei 5:3; 3:2; 5:17; 3:8, 11, 13)

Page 86: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

B. Exemple1. Haman – omul care nu şi-a meritat cinstea (Estera 3:1-2; 5-8)2. Mardoheu – omul care a fost cinstit pe drept (Estera 10:2-3; Proverbe 29:23)

ÎNCHEIERE1. Caută cinstea sub toate aspectele – a fi, a oferi, a fi vrednic (Romani 2:7; Filipeni 4:8 - „aceea să vă însufleţească”)2. Aşteaptă adevărata cinste în adevărata viaţă (1 Timotei 6:16, 19; Apocalipsa 7:12; 1 Petru 1:7; Ioan 12:26; Isaia 61:7), lumea şi valorile ei sunt efemere (Psalmul 49:12; Ieremia 23:40)

Page 87: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţia 1

NAŞTEREA

INTRODUCERE1. Naşterea – aducerea / venirea în lume a unei fiinţe, una din minunile de transformare a vieţii (Genesa 20:17)2. Naşterea fizică precede „naşterea din nou” (mântuirea) – ordinea celor doi Adam – drumul vieţii

I. NAŞTEREA – PREZENTARE BIBLICĂA. Cadrul (mediul) familial1. Etapele vieţii – binecuvântare (Genesa 1:29); cădere (Genesa 3:17-18); restaurare (Ioan 11:25)2. Părinţii – tata (Genesa 5:3-4); mama (Genesa 4:1-2); timpul: la tinereţe (Psalmul 127:4); excepţii (Genesa 24:36)B. Naşterea – un proces divin şi uman 1. Dumnezeu dătătorul şi întreţinătorul unic al vieţii (Deuteronom 32:39; Genesa 2:7; Iov 33:4; Fapte 17:25, 28)2. Dumnezeu realizatorul naşterilor (Rut 4:13; Iov 10:8-12; 39:2; Psalmul 139; 13:15; 29:9; Isaia 66:9)3. Participarea umană (Genesa 1:28; Psalmul 127:1)C. Naşterea – locul ei în planul veşniciei1. Preexistenţa în precunoaştere (Iov 38:21; 1 Împăraţi 13:2; Romani 8:29-30; 9:11; Genesa 17:20)2. Conceperea şi repartiţia (Psalmul 139:16-17; Eclesiastul 3:2; Galateni 1:15)3. Naşterea, viaţa, moartea – evenimente specifice fiecărui individ – paşi spre veşnicie (Fapte13:36)4. Odihna sau direct răsplata – legătura naşterilor cu mântuirea – „lucrarea femeii” (1 Timotei 2:15)D. Naşterea – o suferinţă (feminină) (durerea „numărul unu” – cu bucurie - Ioan 16:21)1. Condiţii diferite (Ioan 5:5; Matei 24:19; 1 Corinteni 7:26, 28)2. Naşteri diferite (Genesa 3:16; Exodul 1:16; Ieremia 4:31)E. Naşterea – debutul vieţii pământeşti – sfârşitul (Eclesiastul 17:1)1. „Copiii lui Dumnezeu” – oamenii sub grija divină (Genesa 48:15; Isaia 46:3; Matei 8:10; Fapte 14:17)2. Enigma fiecărei vieţi (Luca 1:66; Iov 10:10; Bethoven)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Ucigaşi 1. Copiii lui Iuda – măsuri contraceptive sub diverse motive (Genesa 38:2-10)2. Egiptenii – politici demografice restrictive (Exodul 1:12, 15-16, 20-22; Numeri 14:31-33)3. Evreii – uciderea idolatră (Leviticul 18:21; Ieremia 32:35 )B. Procreatori1. Adam şi Eva – fii şi fiice (Genesa 4:1-2, 25; 5:4) 2. Poporul sfânt – sămânţa compromisă (Genesa 6; Maleahi 2:15)2. Familia lui Iacov – copii pe care i-a dat Domnul (Genesa 29:31-35; 30:1-2, 9, 17, 22; 33:5)3. Elcana şi Ana – copii dăruiţi prin „cercetarea” Domnului (1 Samuel 1:11, 19-20; 2:25)– Cazul Ieremia (Ieremia 1:4-5; 16:1-2; 20:17-18)

Page 88: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Naşterea nu are sens, suport, fără înţelegerea istoriei vieţii prezentată de Creator prin Biblie (Psalmul 8:3-9)2. Conlucrarea Dumnezeu – bărbat – femeie – este poarta prin care se realizează apariţia neamului omenesc în viaţă (Genesa 1:27)

Page 89: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţia 2

COPILĂRIA

INTRODUCERE1. Copilăria este perioada vieţii de la naştere la tinereţe (aprox. 15 ani, vremea creşterii)2. Statutul biblic al copiilor – între naşterea fizică şi naşterea din nou (Deuteronom 11:19-21)

I. PREZENTAREA COPILĂRIEIA. Locul copiilor în familie (arborele vieţii -Psalmul 128:5-6; nu al răului - Ieremia 7:18) 1. Părinţii – tulpina copiilor (Iov 29:5; Genesa 33:11; Psalmul 103:9). Nu (Matei 10:21)2. Copiii – o dependenţă în respect şi ascultare (Efeseni 6:1-3; Maleahi 4:6). Nu (Iov 19:18; 2 Timotei 3:2)3. Fără „părinţi” (Plângerile lui Ieremia 5:7; Eclesiastul 10:17); fără copii (Ieremia 22:30)B. Activitatea copiilor (pe lângă părinţi – 2 Corinteni 12:14)1. Munca (2 Împăraţi 4:5; Exodul 2:4,7; Eclesiastul 2:7)2. Joaca – activitate la nivelul minţii (Zaharia 8:5;1 Corinteni 14:20)C. Viaţa şi sănătatea copiilor (regula – Efeseni 6:1-3)1. Boala şi suferinţele (Ioan 9:1-3; 1 Samuel 4:4; 2 Samuel 12:5; Ieremia 32:35; Deuteronom 24:26). Domnul a vindecat copii (2 Împăraţi 4:35; Luca 8:42) 2. Copiii cu zile puţine (Isaia 65:20; Iacov 4:14 – fiii lui David, Ieroboam) – problema mântuirii lor!D. Educaţia copiilor (scop: calea vieţii - Deuteronom 32:46-47; Proverbele 6:23; 20:11)1. Învăţătura:

a) verbală şi scrisă (Proverbele 22:6; Efeseni 6:4; Deuteronom 6:7)b) imagini şi trăire (Iosua 4:20-22; Deuteronom 4:9)

2. Mustrarea:a) certarea (Proverbele 22:15; 3:12; 10:17)

b) nuiaua (Proverbele 23:13-14; 29:15, 17)E. Slujirea copiilor pentru Domnul 1. Participarea împreună cu părinţii la slujire (Exodul 10:9; Neemia 12:43; Matei 21:15; Faptele Apostolilor 21:5)2. Lucrări specifice (1 Samuel 3:8; 2 Împăraţi 5:3-4; Luca 2:46-47; Fapte 23:16-22; Ioan 6:9)

II. EXEMPLE BIBLICEA. Copii răi1. Ismael - un copil pornit la rău (Genesa 21:8-10,17)2. Copiii din Betel – copii hoinari şi obraznici (2 Împăraţi 2:23-24)B. Copii buni1. Ieremia - copilul profet Ieremia 1:4-10)2. Timotei - copilul cuminte şi evlavios (Fapte 16:1-3; Filipeni 2:22; 2 Timotei 3:15)

ÎNCHEIERE1. Copii buni/răi, efecte diferite; bine/rău (Proverbele 17:21; 23:24; Isaia 7:16)2. Domnul iubeşte şi binecuvântează copiii (Marcu 10:13-16). Unii copii au şi harul unor părinţi sfinţi (1 Corinteni 7:14; Deuteronom 1:36), dar hotărâtoare pentru mântuire şi binecuvântare revine atitudinii lor: recabiţii (Ieremia 35) sau efraimiţii (Psalmul 78)

Page 90: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţiile 3-4

TINEREŢEA

INTRODUCERE1. Tinereţea este etapa vieţii cuprinsă între 16 ani şi căsătorie (continuă şi după dar în mod diferit). Este perioada orientării – omul ajungând matur preia responsabilităţii vieţii.2. Biblia (Dumnezeu) pregăteşte tinerii (preluaţi din copilărie) pentru luarea deciziilor vieţii (Eclesiastul 11:9; 12:1)

I. CE SPUNE BIBLIA DESPRE TINEREŢE?A. Locul tânărului (abandonarea treptată a copilăriei – 1 Corinteni 13:11; Tit 2:6)1. A doua etapă (ultima) în familia părinţilor (1 Samuel 17:14-20)2. Formarea prieteniilor (Proverbe 7:4; 13:20; 22:24-25; Psalmul 119:63; 1 Corinteni 15:33)B. Problemele tinerilor (crizele adolescenţei şi tinereţii – Psalmul 25:17; Ieremia 18:21)1. Puterea fizică – băieţi (munca – Proverbe 20:29; Plângerile lui Ieremia 3:27-30), frumuseţea fizică –fete (activitatea casei – Isaia 3:16; Proverbe 31:13-29; 1 Timotei 5:14) 2. Diferenţa dintre generaţii (1 Împăraţi 12:6-14; Maleahi 4:6; 1 Petru 5:5)3. Problemele premaritale (Proverbe 4:23; 7:7; Luca 15:12-13; Iov 31:7; 36:14; 2 Timotei 2:22; 1 Tesaloniceni 4:3-4; Numeri 15:39)C. Formarea caracterului (adevărata creştere în Hristos – Efeseni 4:13-15)1. Educaţia: studiile medii şi superioare – înţelepciunea (Proverbe 1:4-9; 3:16-26; 13:14-16)2. Trăirea – caracterul experimental (1 Regi 3:7-10; 2 Ioan 1:6; 1 Petru 1:18; 1 Timotei 5:1; Psalmul 144:12)3. Experienţa lucrării (2 Samuel 17:17-21; 2 Regi 9:4, 6; Faptele Apostolilor 21:9)D. Deciziile tinereţii (alegerile vieţii – Fapte 26:4)1. Plecările la drum (Iov 31:18; 1 Samuel 12:2; Isaia 47:12, 15; Genesa 46:34; 8:21)2. Partenerii de drum:

a) Dumnezeu (Eclesiastul 12:1; Psalmul 71:5, 17; Matei 19:20; Psalmul 110:3)b) un soţ credincios (2 Timotei 2:22; 1 Corinteni 7:25, 32-34, 36; Genesa 2:24)

II. TINERII PREZENŢI ÎN BIBLIEA. Fiii oamenilor1. Fetele lui Lot – efectele imoralităţii din Sodoma (Genesa 19:30-38)2. Esau – tânărul lumesc şi imoral (Genesa 25:27-34; 26:34-35; Evrei 12:16)3. Dina – fata care se expune pericolelor unei societăţi fără Dumnezeu (Genesa 34:1-4, 11-17, 21-23, 30-31)4. Ionatan fiul lui Gherşom – un levit fără Legea lui Dumnezeu (Judecătorii 17:7-12; 18:18-20, 30-31)5. Absalom – tânărul ambiţios şi criminal (2 Samuel 13:22, 24-28, 37; 14:25, 30; 15:1-11; 18:18)6. Fata Irodiadei – o prostituată din aristocraţia antică (Marcu 6:22-28)B. Fiii lui Dumnezeu 1. Rebeca – o fecioară bună la suflet (Genesa 24:15-19, 28, 58, 61-67)2. Iosif – din şcoli şi examene rezultă profesii (Genesa 37:2-28; 39:2-23; 41:16,37-44)3. Iosua – un tânăr dedicat misiunii sfinte (Exodul 33:11; Numeri 11:28; 27:18-23; Iosua 1:5-8)4. Iosia – un adolescent, un tânăr care a dorit să-l cunoască pe Dumnezeu (2 Cronici 34:1-5, 8, 14, 29-33; 35:18-19)

Page 91: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

5. Estera – o tânără orfană, credincioasă principiilor sfinte, ce a ajuns regină (Estera 2:7-20)6. Tinerii din Babilon – prietenie curată şi demnitate sfântă (Daniel 1:3-20; 2:16-20)7. Timotei – un tănăr dedicat slujirii din Biserică (Fapte 16:1-3; 1 Timotei 4:12-16)

ÎNCHEIERE1. Tinereţea este perioada vieţii când omul trebuie să se dăruiască total lui Dumnezeu şi să-l învingă pe Satan (Eclesiastul 11:10; 12:1; 1 Corinteni 7:32-35; 1 Ioan 2:14)2. Tinereţea este vremea alegerilor pentru viaţă (1 Împăraţi 2:2-4; Eclesiastul 11:9)

Page 92: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţiile 5-6

MATURITATEA

INTRODUCERE1. Maturitatea este perioada cuprinsă între căsătorie (aprox.) şi bătrâneţe (aprox. pensionare), este cea mai lungă etapă a vieţii (30 – 40 ani). Este perioada activităţii din toate punctele de vedere (1 Corinteni 7:34-35) 2. Maturitatea este pregătită de tinereţe şi ea pregăteşte bătrâneţea (Isaia 3:10-12)

I. PREZENTAREA. Activităţi specifice perioadei 1. Familia - o împlinire reciprocă (Genesa 2:18; Eclesiastul 9:9; 1 Corinteni 7:33-34, 3-5; Proverbe 31:23, 28):

a) bărbatul: un mic Hristos (Efeseni 5:23); cu iubire în plan spiritual (Efeseni 5:26-27); şi în plan material (Efeseni 5:28-29)

b) femeia: o Biserică în miniatură (Efeseni 6:22, 24; Genesa 3:16; Numeri 30:6-8;1 Petru 3:6 – cu Domnul ei) 2. Activitatea aleasă (Eclesiastul 9:10):

a) o viaţă paşnică (1 Timotei 2:2; 1 Corinteni 9:21) b) o viaţă de război (Iosua 1:14); robie (Deuteronom 15:12) c) o grijă (responsabilitate) pentru celelalte categorii de vârstă: copii (2 Corinteni 12:14;

Deuteronom 6:7); bătrâni (1 Timotei 5:8, 16)B. Statutul spiritual al familiştilor (Galateni 3:28; Coloseni 1:28; Deuteronom 33:9; 29:18; 1 Petru 3:5) 1. Viaţa prin Duhul (Efeseni 4:22; Luca 8:14; Romani 8:6; Fapte 6:3); Cuvântul în dragoste şi înţelepciune (Ioan 16:3; 1 Petru 3:1)2. Folosirea dreptului de răscumpărare (Rut 4:14; 1 Corinteni 7:16; Iacov 4:17)C. Problemele vieţii (uneori dezgustat de ea – alteori sătul - Iov 10:1; 42:17) 1. Căderi spirituale – apostazie (Numeri 14:36-38; Iov 27:2-4; Ieremia 7:18; 44:15-19) 2. Eşec familial – divorţ (Proverbe 21:20; 14:1; 1 – 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 3:8; Maleahi 2:14; Proverbe 6:24-26; 32:34; Genesa 19:4; Ezechiel 16:45; 22:10; Deuteronom 22:13)3. Alte probleme ale vieţii (1 Împăraţi 19:10; Deuteronom 33:3; Genesa 45:7; 1 Împăraţi 18:13; 1 Samuel 25:29; 26:24; Matei 6:33; Filipeni 14:6-7)D. Slujba înaintea Domnului (Exodul 35:29; Amos 6:1; Isaia 32:9; 1 Petru 3:4; Proverbe 14:30; 2 Timotei 3:6)1. Activităţi comune; la nivel de biserică şi familie – Acuila şi Priscila (Neemia 8:2-3)2. Slujiri specifice (Genesa 3:16-19; Deuteronom 22:5; 1 Corinteni 14:34-37; 1 Timotei 4:34-38; 5:13; 2:11-15; Judecătorii 13:7, 13; Isaia 49:15; Tit 2:4-5; Psalmul 68:11)

II. OAMENII BIBLIEIA. Oameni răi (stări rele)1. Israel şi Gabaon – un angajament pripit (Iosua 9:8-21)2. Nabal – un bărbat rău (1 Samuel 25:2-3, 10-11, 17, 36-38)3. Izabela – o femeie cu multe rele (1 Împăraţi 18:13, 19; 19:1-2; 21:5-10, 15; 2 Împăraţi 9:30-35)4. Anania şi Safira – o familie înşelată de Satan (Fapte 5:1-11)5. Teuda şi cei 400 – bărbaţi neînţelepţi şi fără viitor (Fapte 5:36)

Page 93: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

B. Oameni înţelepţi (caractere alese)1. Enoh – omul carea umblat cu Dumnezeu (Genesa 5:22-24; Evrei 11:5-6; Iuda 1:14)2. Iacov – Israel – bărbatul responsabil pentru familia lui (Genesa 29:30; 30:2, 20-30; 31:1-7, 22-24, 42; 32:9-12, 32; 35:1-15)3. Mamele şi moaşele din Egipt – Gosen – femei cu teamă de Dumnezeu (Evrei 1:15-21)4. Fiii Ţeruiei – trei fraţi şi trei destine (2 Samuel 10:7-14; 23:18, 24 – atenţie la Abner, Saul şi Adonia)5. Femeile păcătoase – schimbări în bine la maturitate (Luca 7:37-50; Ioan 4:15-19, 39)

ÎNCHEIERE1. Noaptea testării maturităţii (Luca 17: 26- 36; Amos 4:12)2. „Maturitatea” trăirii în Hristos (Mica 6:8; Coloseni 1:28)

Page 94: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa Lecţia 7

CELIBATUL

INTRODUCERE1. Celibatari (bărbaţi, femei) - fameni, necăsătoriţi, văduvi2. Viaţa de familie a celibatarului – în funcţie de dar (1 Corinteni 7:7) şi alegere (1 Corinteni 7:37)

I. PREZENTAREA. Categorii de celibatari1. Pe viaţa: famenii (Matei 19:12) naturali, artificiali (intervenţii chirurgicale), spirituali (nazirei) (Matei 19:11)2. Temporari (1 Corinteni 7:9, 36):

a) probleme sociale (1 Corinteni 7:26-28)b) decesul partenerului (1 Corinteni 7:8-9; 1 Timotei 5:14-15c) probleme de boală (2 Împăraţi 7:4)d) problema constituirii familiei – numărul de băieţi şi fete (Judecătorii 21:16)

B. Activităţi specifice1. Serviciul clasic antic (2 Împăraţi 20:18; Estera 1:10, 12; 2:15; 6:14)2. Posibilităţi actuale mai libere, diferite de ale familiştilor – misionari, asistenţă socială, deplasări, îngrijiri, asistenţă medicală (Luca 9:58; 1 Corinteni 9:5-6; Filipeni 4:11-12)C. Cum să fi împlinit „singur”?1. Când nu e bine singur? (Genesa 2:18 – în rai, dar din Genesa 3 în afara Grădinii Eden sunt multe probleme – Proverbele 21:9, 19; Deuteronom 23:1-4; Matei 12:46-50; 10:36). În raiul viitor vom fi iar toţi împreună (Luca 20:34-36; Matei 12:50)2. Cum nu e bine să fii singur? (Ioan 8:28-29; 2 Timotei 4:16-17). Domnul să fie prietenul vieţii tale (Psalmul 68:5; Deuteronom 10:18; Isaia 9:17) şi nu uita de contribuţia la fondul de asigurări sociale (Iov 31:18; Luca 20:46)3. Probleme (crize) pământeşti, neîmpliniri pentru lume (Eclesiastul 4:9-12; Leviticul 25:26, 28)4. Avantajele: evlavie totală şi slujire fără piedici (1 Timotei 4:8; Evrei 5:7; 2 Corinteni 7:32-35)

II. EXEMPLIFICAREA. Oameni singuri1. Absalom – criza de identitate (2 Samuel 18:18)2. Bigtan şi Tereş – răzbunare pe familişti (Estera 2:21-23)B. Fameni dregători1. Ieremia – omul căruia Domnul i-a cerut să nu se căsătorească (Ieremia 16:1-4; Plângerile lui Ieremia 3:24-29)2. Daniel şi cei trei – o viaţă dedicată Domnului şi profesiei (Daniel 1:3-5, 9-11, 17-21)3. Famenul etiopian – un om împlinit prin mântuire (Fapte 8:27-39)

ÎNCHEIERE1. A fi celibatar e mai bine ca şi căsătorit (1 Corinteni 7:1, 38; Isaia 56:5; Matei 19:12)2. Celibatarii alipiţi de Domnul să „stăruie” 100% în singurul legământ (Isaia 56:3-4)

Page 95: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţia 8

BĂTRÂNEŢEA

INTRODUCERE1. Bătrâneţea cuprinde perioada vieţii după cincizeci de ani (leviţi), şaizeci de ani - văduve (1 Timotei 5:9), este perioada pensionării, dar unii oameni nu au bătrâneţe (Luca 12:20; Eclesiastul 7:17)2. Perii albi sunt podoabă (Proverbe 20:29). Bătrâneţea este faza de desăvârşire a vieţii – rodul matur şi copt (Daniel 7:13; Deuteronom 34:7), dar pe pământ este degradarea fizică ce sfârşeşte cu moartea.

I. PREZENTAREA. Caracteristici1. Stările fizice – anii cu puţinei plăceri trupeşti (Eclesiastul 12:1-6; Genesa 48:10; 1 Împăraţi 1:1; 14:4; 15:23; 1 Samuel 19:35)2. Evoluţia vieţii – diferenţe (Eclesiastul 5:15-20; Genesa 47:8-9; 2 Corinteni 5:4; Psalmul 90:10)3. Starea generală a bătrâneţii fericite (Iov 24:22-24; Luca 16:19, 22; Psalmul 128; Exodul 34:7; Proverbe 17:6; Psalmul 128; Judecătorii 8:32; Ieremia 49:11). Condiţii preliminare! (1 Împăraţi 3:14; Proverbe 3:2; 1 Timotei 5:9-10)B. Locul (rolul) bătrânilor1. Relaţia cu Domnul (Psalmul 71:5-6, 9, 18; Genesa 48:15-16; Ioan 3:4; 8:9; Psalmul 105:22; Eclesiastul 14:13; Fapte 2:17; Psalmul 23:6; 1 Împăraţi 11:4; Deuteronom 19, 22, 25)2. Activităţile bătrâneţii: a) slujire spirituală totală (1 Timotei 5:5) b) slujirea spirituală şi slujirea familiei (Tit 2:2, 5; 1 Timotei 5:10b) c) stări de boală – conturi nesoldate (1 Cronici 21:18-19; Genesa 27:1; Apocalipsa 2:20-21)3. Atitudini faţă de bătrâni: conducere onorifică (Filipeni 1:8-10; Numeri 11:16, 17; Deuteronom 32:7). Harul să fii ascultat toată viaţa! (Judecătorii 2:7; 2 Petru 1:12-15): a) supunere – cinste (1 Petru 5:5; Tit 2:2-4; 1 Timotei 5:1-2) b) grijă – recompensă (1 Timotei 5:4,8,16)

II. BĂTRÂNIA. Bătrâni1. Bătrânii Sodomei – oameni stricaţi (Genesa 19:4; Judecătorii 19:15-21)2. Eli – slujitorul bătrân şi fără autoritate (1 Samuel 2:24; 4:18)3. Proorocul din Betel – un bătrân fără înţelepciune(1 Împăraţi 13:11, 25, 29)4. Bătrânimea lui Israel – autorii morali ai condamnării la moarte a Domnului Hristos (Fapte 5:21; Luca 9:22; Matei 16:21; Luca 7:3)B. Bătrâni înţelepţi (fericiţi) 1. Avraam – o bătrâneţe trăită prin credinţă (Genesa 15:15; 25:6, 8)2. Naomi – o bătrâneţe liniştită, după o viaţă cu dureri (Rut 4:15-16) 3. Samuel – un bătrân curat la suflet (1 Samuel 12:2) 4. Iehoiada – un bătrân de excepţie (2 Cronici 24:14-16)5. Recabiţii – bătrâni respectaţi şi ascultaţi (Ieremia 35:6-10) 6. Ana - o bătrâneţe închinată Domnului (Luca 2:35)

Page 96: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Bătrânii – pensionarii vieţii (1 Împăraţi 15:5; 1 Cronici 28:27-30; 23:1)2. Bătrâneţea: activitate la saturaţie (Psalmul 92:14; 103:5); în aşteptarea mântuirii (Isaia 46:3-4)

Page 97: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Viaţa Lecţia 9

MOARTEA

INTRODUCERE 1. Moartea este procesul plecării omului din viaţa pământească (Eclesiastul 12:7). Momentul adormirii (pentru unii mai greu), dar „mai mult face ... şi ziua morţii decât ziua naşterii” (Eclesiastul 7:1)2. Moartea este o urmare a păcatului (Genesa 2:17; Iacov 1:15) dar în final (la judecată) va fi anihilată, rămânând doar moartea a doua, pentru cei nemântuiţi (Apocalipsa 20:14)

I. PREZENTARE A. Forme ale morţii (cel mai simplu în somn – Judecătorii 4:21; însă cazurile sunt diferite - Iov 21:23-26; 1 Tesaloniceni 4:17; Evrei 11:5) 1. Bătrâneţea prin slăbirea şi încetarea funcţiilor vitale – aproximativ la 70-80 de ani (Psalmul 90:10; Eclesiastul 12:2-7)2. Accidente, loviri, război, distrugerea organelor, morţi năprasnice (Numeri 14:37); pedeapsa capitală (Deuteronom 21:21). Unii sunt daţi pe mâna altora (Exodul 21:13; Daniel 5:19; Ieremia 27:6)3. Boli de moarte, blesteme (Deuteronom 28:27, 59-62)4. Lipsa elementelor necesare vieţii: hrană, apă, aer, căldură (Plângerile lui Ieremia 2:19)B. Atitudini faţă de moarte (fără informaţii oculte - Deuteronom 18:10-11)1. Anticipată – aşteptată (Luca 2:26, 29), uneori prematur (1 Împăraţi 17:12; 2 Corinteni 1:8; Filipeni 2:27); o adăugare/realipire de părinţi (1 Cronici 17:11)2. Neaşteptată (Iov 33:22)3. Teamă, spaimă (1 Samuel 15:32; Evrei 2:15). 4. Dorinţă neîmplinită – supărare (1 Împăraţi 19:4; Iona 4:3); durere (Iov 3:20; Ieremia 8:3)C. Doctrina vieţii şi a morţi (Dumnezeu nu o doreşte - Ezechiel 18:32; Ioan 5:24-25)1. Cauza morţii (Romani 5:12, 14; 1 Corinteni 15:22); o dispariţie (Rut 1:17); o odihnă fericită (Apocalipsa 14:13)2. Ispăşirea divină (Romani 5:18; 6:23; 1 Corinteni 15:54-57); răscumpărarea (1 Corinteni 15:50-53)

II. MORŢI – EXEMPLE A. Moartea celor răi (Psalmul 49:6-14)1. Balaam – o moarte vinovată şi un destin rău (Numeri 23:10; 31:8)2. Saul – o moarte fără speranţe (2 Samuel 1:19)3. Absalom - o moarte în plină putere şi dorinţă de viaţă (2 Samuel 18:14)4. Ioram – o moarte pedeapsă( 2 Cronici 21:19-20)5. Anania şi Safira – moartea în adunare (Fapte 5:5-11)B. Moartea celor sfinţi (Marcu 16:18) 1. Familia: Avraam – Sara – moartea: un popas vremelnic (Genesa 23:1; 25:8)2. Rahela – moartea după pocăinţă şi împlinirea unei dorinţe (Genesa 35:16-20)3. Iacov – moartea: o misiune îndeplinită (Genesa 47:29-30; 48:1-2,21; 49:29,33)4. Copilul lui Ieroboam – o moarte „bună” (1 Împăraţi 14:13)5. Iosia – o moarte subită, după o viaţă frumoasă ( 2 Cronici 35)6. Pavel – o moarte aşteptată, în credinţă (Filipeni 1:21-23; Fapte 21:13; 2 Timotei 4:6-8)

Page 98: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE 1. Pe pământ trăim în umbra morţii (Isaia 9:2; Psalmul 23:4; Maleahi 4:2; Psalmul 49:15), dar prin Isus – moartea rămâne o odihnă (Psalmul 116:7-8, 16)2. Viaţa viitoare va fi fără moarte (Isaia 25:8)

Page 99: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ViaţaLecţia 10

VIAŢA VEŞNICĂ

INTRODUCERE 1. Viaţa este existenţa reală a unei fiinţe. Viaţa pământească este cuprinsă între naştere (concepere) şi moarte; viaţa adamică – aproximativ 70-80 ani (Psalmul 90:10)2. Viaţa veşnică este existenţa celui născut din nou (în spirit) şi trăită real după înviere – transformare/răpire (1 Petru 1:23-25; 5:24-25; 1 Corinteni 15:51-53; Daniel 12:2)

I. PREZENTARE BIBLICĂ GENERALĂA. Veşnicia pierdută1. Adam şi veşnicia – pomul din care n-a gustat (Genesa 2:9; 3:22-24) 2. Gândul veşniciei (Eclesiastul 3:11; în Vechiul Testament există puţine referinţe despre înviere şi viaţa veşnică, dar sunt aspiraţii, rugăciuni şi căutări (Psalmul 21:4; 61:6; 91:16; 139:24; Matei 19:16; Luca 10:25)B. Veşnicia oferită1. Făgăduinţa divină (Tit 1:25; 1 Ioan 2:25)2. Răscumpărarea veşnică (Isaia 45:17; 55:3; Evrei 9:15)C. Veşnicia câştigată (viaţa pierdută – Ioan 12:25; 1 Timotei 6:17-19; Plângerile lui Ieremia 1:11)1. Harul moştenirii (Romani 6:23; 8:17; Tit 3:7; Ioan 3:16)2. Cunoaşterea vieţii veşnice (Ioan 17:2-3; 1 Ioan 5:20); înţelepciunea trăirii (Proverbe 4:7-11; 8:35; 15:24); pocăinţa (Fapte 11:18; Apocalipsa 2:7; Isaia 32:17)D. Veşnicia împlinită1. Statutul îngeresc (Luca 20:34-36); trecerea din cort în casă (2 Corinteni 5:1)2. Stare nedefinită integral (1 Ioan 3:1-2; Psalmul 133; Apocalipsa 7:15-17)

II. APLICAŢII PRACTICEA. Israel1. Avraam – omul în aşteptarea vieţii veşnice, împreună cu Dumnezeu (Evrei 11:8-16)2. Moise – omul căruia i-a fost „întârziată” intrarea în Canaan (Deuteronom 3:23-27; Luca 9:30-31; Evrei 11:24-27)B. Biserică1. Pavel - omul care a văzut raiul lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:2-4; 5:2-9; 1 Tesaloniceni 4:13-18)2. Cei doi martori – de la moartea de martir la viaţa veşnică (Apocalipsa 11:3-12)

ÎNCHEIERE1. Viaţa veşnică este numai în prezenţa lui Dumnezeu şi pentru cei care sunt (le place să fie) ca El (Psalmul 90:2; Daniel 2:20; 1 Timotei 4:8). Fericirea (1 Corinteni 2:9)2. Viaţa aceasta este examenul pentru viaţa veşnică, prin ombinaţia celor doi pomi – alegerea binelui (prin Isus Hristos) şi a pomului vieţii (Romani 2:7-8).

Page 100: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 1

A FI SAU A NU FI DIN DUMNEZEU

INTRODUCERE1. A fi din Dumnezeu; a fi sau nu în credinţă este o realitate sau o aparenţă (Ioan 1:9-14)2. Caz de referinţă: Cain şi Abel (Genesa 4:1-8); o jertfă a descris starea, iar un eveniment, a pecetluit soarta (viitorul), mântuirea / pierzarea lor

I. CAIN A. „Cain la adunare”1. Religia formală născută (generată) pe fondul religios al fiecărui individ (factor intern) şi conform mediului tradiţional (factor extern) este ca şi o căsătorie doar în virtutea vârstei şi nevoii asociată cu faptul că aşa au făcut şi alţii (Genesa 4:2)2. Alte cazuri (Exodul 32:4-6; Numeri 25:2; Fapte 19:27-28; 8:18-23)B. „Cain acasă şi la serviciu”1. Evidenta (sub sesizare divină) a stărilor fireşti în interior, care au răsfrânt irezistibil şi afară (deşi a negat); de la o ranchiună la ură şi crimă (Genesa 4:5-9)2. Alte cazuri (Matei 15:8, 19-20; 2 Timotei 3:1-5; Iacov 3:11-18; Iuda 1:11, 16, 19)C. „Viitorul lui Cain”1. Sute de ani fără pace, fără binecuvântare, fără bătrâneţe; o veşnicie fără Domnul (Genesa 4:11-24; Iuda 11-15)2. Sentinţă generală (1 Ioan 3:14-15; 2 Timotei 3:8-9, 13; Luca 13:24-28)

II. ABELA. „Abel la adunare”1. Credinţa l-a determinat să îndeplinească activităţile sacre la superlativ, printr-o conştienţă a cine-i Domnul şi ce trebuie să i se ofere, ca într-o căsătorie din iubire matură (Genesa 4:4; Evrei 11:4)2. Alte cazuri (Evrei 11:1-3, 6; Iosua 14:6-9; Filipeni 2:20-22; 1 Timotei 4:11-16)B. „Abel acasă şi la serviciu”1. Realitatea zilnică a faptelor bune, făcute fără a fi influenţat de Satan sau Cain – dovedită şi în ziua morţii (Genesa 4:8; 1 Ioan 3:12)2. Alte cazuri (2 Timotei 3:10-12; Daniel 6:4-5; 2 Ioan 1:4; 3 Ioan 1:4-5)C. „Viitorul lui Abel”1. Ecoul slujirii şi trăirii lui au motivat 6000 de ani de istorie şi-l vor premia pentru toată veşnicia (Evrei 11:4)2. Răsplată şi efect general (Evrei 12:1-2; 2 Timotei 4:7-8)

ÎNCHEIERE1. A fi sau a nu fi din Dumnezeu a fost teza fundamentală a scrierilor apostolului Ioan (Ioan 8:41-47; 1 Ioan 4:6-13; 3:6-10) 2. Fiecare „ştim…” (1 Ioan 5:18-20)

Page 101: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 2

A FI SAU A NU FI ASCULTĂTOR DE PĂRINŢI

INTRODUCERE1. Dintre cei 12+1 copii ai lui Iacov, Iuda şi Iosif, sau evidenţiat cel mai puternic. Să-i observăm prin prisma raportării faţă de părinţi (familie) pe parcursul întregii vieţi (Genesa 37:47)2. Porunca a V-a (şi în Noul Testament) are o implicaţie şi efecte pe viaţă (Efeseni 6:1-3)

I. IUDAA. Iuda, fiul lui Iacov 1. Tânărul ce avea un simţ al fraternităţii, dar care şi-a luat libertatea de a decide fără părinţi şi fără a-i informa (Genesa 37:26-28), nu era el şi fraţii lui la prima abatere (Genesa 34:25-31; 35:22)2. Alte cazuri (2 Samuel 13; 2 Timotei 3:1-2; Proverbe 20:20; 23:22; 30:17)B. Iuda plecat de la Iacov (de acasă)1. Tânărul ce s-a dezlipit de familie, legat de o prietenie din lume, dar care a plătit greu prin copii şi el însuşi s-a făcut vinovat faţă de ei (Genesa 38, urmează după Genesa 37!)2. Alte cazuri (2 Samuel 13:28, 38; Judecători 9:2-20, 55-57; Proverbe 19:27; 22:5) C. Un alt Iuda1. Omul ce a învăţat târziu şi cu un preţ mare (Genesa 38, 42-45), dar a putut să-şi repare „greşeala” şi să-i întâlnească pe Iacov cu Iosif (Genesa 43:1-14; 44:14-34; 37:35)2. Pocăinţa (Proverbe 28:13; Judecători 10:6-16; Osea 5:1-5, 11, 14-15; 6:1-5); vai de cei nu se pocăiasc! (Ieremia 8:4-7, 20-21)

II. IOSIF A. Iosif, fiul lui Iacov 1. Tânărul care deşi avea viziunea supremaţiei s-a abandonat (a ascultat) în mod desăvârşit, un model al Domnului (Psalmul 40:5-8; Genesa 37:13-17; 47:30). La fel s-a comportat în Egipt (Genesa 39:5, 22)2. Reguli generale (Proverbe 4:1-13, 14-27; 5:1-3; Coloseni 3:20)B. Iosif plecat de la Iacov (în Egipt)1. Tânărul care deşi smuls din familie a fost dăruit toată viaţa pentru familia lui (Genesa 42:15-20; 43:25-34; 45:9-13)2. Reguli generale (Fapte 7:23-30; Romani 9:1-3; 10:1; 1 Timotei 5:4, 8, 16)C. Acelaşi Iosif 1. Omul care a ajuns să se bucure de tot ce a făcut, de tot ce s-a întâmplat, de toată familia - fericirea respectării poruncii (Genesa 39:3, 23; 45:8; 48:8-12). 2. Copii ce se vor bucura când vor fi părinţi (Exodul 20:12; Ieremia 35:6-10, 18-19)

ÎNCHEIERE1. Iuda şi-a pierdut (prin neascultare, răzvrătire) inelul, lanţul şi toiagul (Genesa 38:18). Iosif le-a primit „cadou” (Genesa 40:42-43), prin ascultare (Proverbe 1:8-9)2. E un har să ai părinţi credincioşi, dar e o fericire de o viaţă să-i asculţi (Luca 11:27-28)

Page 102: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 3

A FI SAU A NU FI CREDINCIOS LEGĂMÂNTULUI

INTRODUCERE1. Credincioşia faţă de un legământ se dovedeşte cel mai puternic în faţa unui alt legământ (există doar două legăminte : religios şi de familie – 2 Corinteni 6:14-18)2. Esau şi Iacov sunt imagini ale tinerilor crescuţi în familii de credincioşi; două destine diferite (Genesa 18:19; 26:5; 31:5, 53)

I. ESAU A. „Adolescentul Esau”1. O înclinaţie de aventurier, pasionat profund de vânătoare. Tipul de tânăr întreprinzător, descurcăreţ (sportiv) care are trecere în faţa tuturor (băieţi, fete) (Genesa 25:27a, 28a, 34)2. Alte cazuri (Tit 2:6, 11-15; Ioan 15:19; 1 Ioan 2:15-17)B. „Esau şi credinţa” (religia)1. Deşi era lumesc şi curvar, deşi îşi nesocotise dreptul de întâi născut, era doritor să beneficieze de binecuvântarea lui Avraam şi Isaac - tipul de om duplicitar (Genesa 25:31-33, 27; Evrei 12:16-17)2. Alte cazuri (Iacov 4:1-5; 2 Petru 2:12-14; Matei 7:21-27)C. „Familistul Esau”1. S-a căsătorit aşa cum i-a fost tinereţea, iar familia l-a îndepărtat total de Dumnezeu, deşi el socotea că Iacov este vinovat (Genesa 26:34-35; 25:32; 27:36, 38-41, 46; 28:6-9; 36:6, 8)2. Alţi familişti fără binecuvântare (Proverbe 7:7-8, 21-27; 22:14; Eclesiastul 7:26; 1 Timotei 5:11-15)

II. IACOVA. „Adolescentul Iacov”1. O copilărie şi o tinereţe normală, petrecută în muncă şi încadrată în familie (Genesa 25:27, 29)2. Alte cazuri (Genesa 24:15-16, 28, 63; 29:6, 12, 14, 20; C. Cântărilor 8:4; Luca 2:51-52; 1 Timotei 1:5; 4:8, 12)B. Iacov şi „credinţa” (religia)1. Omul cu slăbiciuni, dar care a înţeles şi experimentat că binecuvântarea are regulile ei şi este în mâna lui Dumnezeu şi El o păstrează pentru cei ce-L ascultă (Genesa 27:11-24, 27-29, 42-45; 28:10-22)2. Generalizare în Vechiul şi Noul Testament (2 Timotei 2:19-21; 1 Petru 3:10-12; Eclesiastul 8:12)C. „Familistul Iacov”1. O căsătorie în legământ şi ascultare de părinţi credincioşi. Familia, cu toate necazurile ei, l-a consacrat (Iacov → Israel), astfel credinţa avramică s-a transmis generaţiei următoare (Genesa 28:1-5; 31:3; 42:32)2. Familii în legământ (2 Timotei 2:22; Luca 1:5-6; Marcu 6:14-26)

ÎNCHEIERE1. Călăuzirea divină e pentru toată viaţa (Genesa 48:15), de la prima la ultima profeţie (Genesa 25:33; Maleahi 1:2-6), iar căsătoria (de regulă) o evidenţiază (Deuteronom 7:3-6, 9-10)2. Dacă vrei să fi fiu, fiică de Dumnezeu, nu numai de pocăiţi, atunci desparte-te în orice privinţă de lume! (2 Corinteni 6:14-18)

Page 103: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 4

A FI SAU A NU FI CA ÎNVĂŢĂTORUL TĂU

INTRODUCERE1. Un învăţător creează condiţiile ca ucenicul lui să-l imite, să se formeze (Luca 6:40). Ferice de cei cu învăţători buni! (Matei 11:1-6; 23:15)2. Ilie şi Elisei au fost doi învăţători buni, dar Elisei şi-a „copiat” învăţătorul, ceea ce Ghehazi n-a făcut-o. De ce?

I. GHEHAZIA. Slujitorul omului lui Dumnezeu1. Nu ştiu dacă Ghehazi a fost ales în urma vreunei descoperiri, dar este cert că a beneficiat ani în şir de compania profetului Elisei (2 Împăraţi 8:4)2. Reguli generale (Psalmul 95:8-11; Matei 11:20-24)B. Ghehazi în şcoala proorocilor1. El a fost martor la lucrările lui Dumnezeu prin Elisei, ca nimeni altul. Totodată a fost provocat (învăţat) să slujească la fel (2 Împăraţi 4:12-17, 25:37…6:15-17; 8:5)2. Alte cazuri (2 Cronici 23:11; 24:2-6, 17-27); Iuda – ucenicul (Luca 13:25-28; Fapte 22:14-15; 20:24)C. Slăbiciunile lui Ghehazi1. Necredinţă – teamă; lăcomie – minciună – omul care nu s-a putut raporta corect la Dumnezeu, el n-a ajuns niciodată omul lui Dumnezeu, a rămas doar slujitorul omului lui Dumnezeu, nu şi-a înţeles chemarea (2 Împăraţi 5:16, 19-27; 6:15-16...)2. Ucenici nevrednici (1 Samuel 8:1-5; Matei 19:21, 27; 2 Timotei 4:10)

II. ELISEIA. Slujitorul lui Ilie1. O chemare – o renunţare, o slujire pentru un profet sfânt într-o ţară apostată (1 Împăraţi 19:16-21; 2 Împăraţi 3:11-19)2. Alte cazuri (Exodul 33:11; Numeri 27:15-20; Ioan 6:70; 15:16)B. Elisei în şcoala proorocilor1. Ucenicul devotat de la a turna apă la a-l urmări cu pasul şi privirea (2 Împăraţi 3:11; 2:2-14), de la arderea de tot iniţială, la râvna de pe patul de moarte (1 Împăraţi 19:20-21; 2 Împăraţi 13:14-19)2. Alte cazuri (Numeri 11:28-29; Iosua 11:15; 14:6; Ioan 14:12-14; Fapte 2-5; Filipeni 2:20-30; 1 Timotei 4:14-16)C. Punctele forte ale lui Elisei1. Pasiunea Duhului – îndrăzneala credinţei; o raportare înţeleaptă, dar deliberată faţă de posesiunile materiale (2 Împăraţi 2:2; 3:15; 4:33-35; 5:16, 7)2. Slujitori vrednici (Proverbe 22:29; 1 Timotei 1:12-17; 2 Timotei 3:10-17; 4:1-8)

ÎNCHEIERE1. Fiecare capătă ceea ce cere (2 Împăraţi 2:9-10; 5:20), drept urmare primeşte haina ce o meriţi (2 Împăraţi 2:14; 5:27)2. Alegerea aparţine ucenicului, în funcţie de ea va fi ales, va rămâne sau se va pierde în timp (Luca 22:24-30)

Page 104: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 5

A FI SAU A NU FI ALES DE DUMNEZEU

INTRODUCERE1. În întreg planul Său, Dumnezeu are drept si ştie pe cine să-l aleagă pentru diferite slujbe; problema e că uneori nu e uşor să înţelegem noi oamenii (Exodul 31:2-6; 35:30-34)2. Dacă disputa Saul/David s-a încheiat fără dubii, în generaţia următoare ea a fost din nou pe rol (1 Împăraţi 1:17-20)

I. ABSALOMA. Tânărul cu ambiţii monarhice1. Omul care s-a luptat ani de zile, folosind orice mijloc pentru a convinge poporul să-l „promoveze” şi a avut „succes” (2 Samuel 14:32-33; 15:1-13)2. Alte cazuri (Proverbe 18:17; Judecători 9:1-6; Fapte 19:29-30)B. Împăratul Absalom1. Caracterul lui (vechi) s-a dovedit (descoperit) imediat după instalare, ca de altfel la mulţi alţi împăraţi / oameni (2 Samuel 13:28-29; 14:30; 15:14; 16:22; 17:1-14)2. Alte cazuri (Proverbe 17:11; 19:26; 2 Cronici 21:1-6; Iuda 1:11-19)C. Stâlpul lui Absalom şi pietrele1. Soarta lui cu toate efectele acţiunii lui a fost o nenorocire individuală şi colectivă (2 Samuel 18:9-10, 17-18)2. O istorie „demonică” ce se poate relua oricând în umanitate (Isaia 14:13-20)

II. SOLOMON A. Tânărul ales1. Omul care în mod personal nu s-a „luptat”, n-a făcut nimic pentru a fi ales, nici după ce a avut promisiuni şi lucrurile evoluau altfel (1 Cronici 28:4-10; 1 Împăraţi 1:5-40)2. Reguli generale (Proverbe 13:9; 19:21; Matei 20:20-28)B. Împăratul Solomon 1. Stilul său a ieşit în evidenţă prin „cererea” lui şi s-a materializat desăvârşit prin lucrarea Templului, dreptatea şi pacea din ţară (1 Împăraţi 3:3-15, 28; 7:51; 8:12-16)2. Reguli generale (2 Samuel 8:1-15; 2 Corinteni 10:12-18; 12:11-17)C. Vremea şi rezultatele domniei lui Solomon1. Efectele domniei lui a fost o binecuvântare pentru tot Israelul (excepţie căsătoria şi efectele „lor”). Ce ar fi fost domnia lui fără această eroare? (1 Împăraţi 4:20-21, 29-34; 2 Cronici 5:1-14)2. Chemări şi slujiri întregi sau parţiale (Fapte 20:24; 1 Corinteni 9:15-23)

ÎNCHEIERE1. Dumnezeu îi mai lasă pe oameni să-şi facă de cap, dar vai unde este „un cap fără cap” (Proverbe 6:12-15; 13:21; 24:20; Eclesiastul 3:16-17; 12:14)2. „Staţi liniştiţi în formaţie” şi treceţi în faţă numai dacă este un ordin clar de la Dumnezeu, ca să nu fiţi nimiciţi împreună cu alţii (Fapte 5:34-42)

Page 105: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 6

A AVEA SAU A NU AVEA PRINCIPII SFINTE

INTRODUCERE1. În orice vreme, oamenii au avut o libertate (mai mult sau mai puţin) în a respecta principiile morale, legile sau/şi a asculta sau nu „vocea divină” (Romani 1:19-28)2. Cazul Haman / Mardoheu evidenţiază în mod accentuat şi simbolul imaginii demonice sau christice prin starea egoistă sau de slujire în adevăr

I. HAMANA. Omul cu temperament puternic1. Omul capabil şi de succes, care a ajuns să se „bucure” de avere şi putere – tot ce şi-ar dori un om din lume (Estera 3:1-2a, 10-11; 5:9)2. Generalizare (Psalmul 73:1-20)B. Omul cu scopuri fără valori1. Omul care şi-a focalizat energia pentru sine şi un mic grup (prieteni, familie), dar fără principii sfinte, morale, drepte (Estera 3:5-8; 5:10-14; 6:6)2. Alte cazuri (Proverbe 18:1; Saul; Diotref) C. Omul fără viitor1. Omul căruia i s-a închis orizontul, căruia i s-a răsplătit după intenţii şi fapte, la momentul potrivit (Estera 6:13-14; 7:4-10; 8:2-3)2. Oameni ce se vor „întâlni” cu mijloacele, nu cu scopurile (Proverbe 16:4; 5:22; Eclesiastul 8:13; Proverbe 26:27)

II. MARDOHEU A. Omul cu principii puternice1. Omul care în robie (sau libertate) acţiona cu demnitate spirituală, îndeplinindu-şi slujba cu responsabilitate (Estera 2:5-7, 10, 19-23)2. Alte cazuri (Proverbe 22:29; Iosif în Egipt; Daniel în Babilon)B. Omul care nu-şi „sacrifică” principiile1. Omul care în orice împrejurări se raportează la Dumnezeu şi nu face compromisuri după cum nici nu le-a admis în sfera responsabilităţilor sale (3:1-4; 4:1-17; 5:9)2. Alte cazuri (Proverbe 21:21; Daniel 3; Luca 4:1-11)C. Omul cu „viitor”1. Omul care a văzut mâna lui Dumnezeu intervenind pentru el şi toţi ai lui şi care a putut sluji cu principii sfinte la multe naţiuni (Estera 6:1-12; 8:1-2; 10:1-3)2. Oameni cărora nu le va părea rău de felul în care au acţionat (Proverbe 10:24-25, 27; 11:3-10)

ÎNCHEIERE1. A avea principii sfinte nu ţine de oportunităţi/stări, ci de o educaţie corespunzătoare şi hotărâri ferme (Proverbe 21:7-8, 10, 15; Psalmul 15)2. Haman – omul de lume (eu, aici); Mardoheu – evreul în lume (Dumnezeu oricând, în eternitate), două destine opuse (Proverbe 28:10, 28)

Page 106: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 7

CU SAU FĂRĂ DUMNEZEU ÎN FAMILIE

INTRODUCERE1. Familia este locul unde se dovedeşte cel mai puternic spiritualitatea, faţa reală a fiecăruia (Deuteronom 4:40; 11:18-21)2. Cazurile familiilor Lameh şi Enoh din generaţia a şaptea sunt imagini maximizate, antiteze reprezentative (Psalmul 127)

I. LAMEHA. Un om materialist1. Lameh a fost „clădit” şi el a „clădit” pe realizări şi ambiţii omeneşti (Genesa 4:17-22)2. Generalizare (Eclesiastul 2:4-26; Luca 12:13-34)B. Un om anormal în viaţa de familie1. Lameh a modificat normele familiei prin poligamie şi uciderea strămoşului (Genesa 4:17-24)2. Generalizare (Maleahi 2:10-16; Matei 19:3-12; 1 Timotei 4:3a; 2 Timotei 3:2-3)C. Un om fără urmaşi1. Peste copiii lui până la a patra generaţie, aproximativ, au venit apele potopului (Genesa 6:5-6; 7:23)2. Generalizare (Iuda 1:14-15; Proverbe 21:12; Eclesiastul 5:10-19)

II. ENOH A. Un om evlavios1. Enoh s-a născut dintr-un neam de oameni ce „chemau Numele Domnului”, care-l cunoşteau pe Dumnezeu (Genesa 4:26; 5:18-21)2. Generalizare (Genesa 8:20; 12:7-8; 26:25; 35:1-3; 2 Timotei 1:5)B. Un familist, o familie în religia lui Iahve 1. Enoh a umblat cu Dumnezeu (a întreţinut o relaţie vie, permanentă) – în special după ce a devenit părinte (Genesa 5:21-23)2. Generalizare (Proverbe 20:7; Genesa 18:18-19; Deuteronom 6:6-9; Efeseni 5:19; 6:4)C. Un om şi o familie eternă1. Enoh este cel mai longeviv om, el şi-a îndreptat şi pregătit urmaşi pentru o nouă eră, salvându-i de la potop (Genesa 5:24, 29; 6:8-9)2. Generalizare (1 Cronici 17:10-27; 1 Corinteni 7:14; 1 Timotei 3:4-5)

ÎNCHEIERE1. Scopul lui Dumnezeu pentru oameni a fost convieţuirea în comuniunea familiei, după modelul Tatăl – Fiul (Matei 25:34-40; 12:49-50)2. Cei ce nu vor învăţa şi trăi în respect pentru familie, nu vor avea nici loc de casă, vor fi alungaţi (Matei 25:41-45; 1 Timotei 5:8)

Page 107: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 8

A FI SAU A NU FI O FEMEIE ÎNŢELEAPTĂ

INTRODUCERE1. Înţelepciunea este necesară pentru orice om, orice lucrare, dar ea este activă acolo unde este agreată, preţuită (Proverbe 10:23; Iacov 1:5)2. Femeia este inima, viaţa casei; efectele ei se arată cel mai mult în viaţa soţului, apoi a copiilor (Proverbe 14:1; 31:10-31)

I. MICALA. O tânără soţie1. A avut parte de binecuvântare, mai mult ca sora ei Merab, prin circumstanţe ciudate a ajuns soţia lui David – regină (1 Samuel 18:17-28; 19:11-17; 2 Samuel 3:13-16)2. Generalizare (Genesa 24:57-58; Deuteronom 21:10-13)B. O criză în familie1. În ziua aceea rea a ispitei (nu prima) a acţionat fără înţelepciune, aducând un nor peste soarele unei zile frumoase (2 Samuel 6:12-22; 1 Cronici 15:29)2. Generalizare (Proverbe 21:23; 14:8; Genesa 30:1-2; Estera 1:11-12)C. O relaţie de familie distrusă1. O insatisfacţie pentru bărbat şi poate o văduvie şi lipsă de maternitate (1 Samuel 6:23)2. Generalizare – femei fără minte şi fără viitor (Eclesiastul 7:25-28; Estera :13-22)

II. ABIGAIL A. O tânără soţie1. Printr-un context necunoscut, probabil specific Vechiului Testament (cu sau fără decizie proprie) a ajuns soţia unui om bogat, dar ursuz, chiar „nebun” (1 Samuel 25:3)2. Generalizare (Genesa 38:1-8; Judecători 21:13-23)B. O criză în familie1. În noaptea în care greşeala soţului ar fi adus distrugerea în casă, înţelepciunea ei a salvat casa (1 Samuel 25:4-37)2. Generalizare (Proverbe 20:13; 14:3; 12:18; 1 Ioan 3:1-7; 2 Samuel 20:16-22)C. O „nouă” familie1. A schimbat hainele de văduvă cu cele de regină (1 Samuel 25:39-42)2. Femei care rezistă situaţiilor controlându-se; ele pot schimba răul în bine pentru ele şi pentru familie (1 Petru 3:1; Tit 2:3-5; Estera 4:15; 5:8; 7:1; 8:7)

ÎNCHEIERE1. „Moarte şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbe 18:21; 15:4; 20:15)2. A fi, a avea (vb. fundamentale) – un soţ (soţie) bun (bună) – un har (Proverbe 18:22; 19:14). A nu avea, a nu fi – o groază, o pedeapsă (Proverbe 11:22; 12:4)

Page 108: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 9

A FI SAU A NU FI IUBITOR DE NEAM

INTRODUCERE1. Iubirea de neam este naturală în lanţul iubirii pentru sine, familie, neam (biserică, popor), alt neam (1 Timotei 5:8; 2 Petru 1:7; Luca 7:5)2. Iubirea (de neam) este evidentă; trebuie dovedită în momente (vremi) de dificultate: Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Hacalia

I. ISMAEL, FIUL LUI NETANIAA. Cadru naţional contemporan (Ieremia 40:1-3)1. Când Iuda a ajuns deportat, Ierusalimul dărâmat şi Templul distrus, el din neamul împărătesc s-a asociat cu străinii (Ieremia 40:14), fără a fi „interesat” de binele evreilor (Ieremia 40:1-2)2. Generalizare (2 Cronici 21:6; 2 Timotei 3:3)B. Planul lui Ismael 1. Sub o „însărcinare” străină, el s-a angajat să distrugă „rămăşiţa” lui Israel şi Iuda (Ieremia 40:13-16; 41:1-10)2. Generalizare (Eclesiastul 8:11, 14; 2 Cronici 21:4; Matei 10:36; Apocalipsa 13:15-17)C. Rezultate1. A pierdut pe aproape toţi de lângă el şi s-a pierdut fără urmă, dar cu urme de nimicire în poporul lui (Ieremia 41:11-15…42…44)2. Oameni care slăbesc sau nimicesc naţiunea (Proverbe 30:14; Judecători 9; 2 Timotei 2:17-18; 4:14)

II. NEEMIA A. Cadru naţional contemporan1. După mai mult de 100 de ani după Ismael, Israelul era tot într-o stare jalnică, iar Ierusalimul dărâmat (Neemia 1:1-3)2. Generalizare: Isus ca fiu, Moise ca slugă (Matei 9:35-38; Exodul 3:5-6)Planul lui Neemia 1. Dumnezeu i-a pus pe inimă să rezidească Ierusalimul. Astfel, cu lacrimi, trudă şi ajutor frăţesc, l-au reconstruit în pofida piedicilor multiple (Neemia 1:4; 6:15)2. Generalizare (Proverbe 24:10-11; Romani 9:1-3; 10:1; 1 Samuel 11:1-7)C. Rezultate1. Realizările la termen şi asocierea cu Ezra (preotul şi cărturarul), împreună cu alte măsuri necesare au consolidat naţiunea (Neemia 8:8-12; 9:1-3; 10:29-31; 12:27-40)2. Oameni care lucrează pentru binele altora (Isaia 58:6-14)

ÎNCHEIERE1. Prin Ismael, fiul lui Netania, evreii au fost distruşi şi îndepărtaţi peste (mai mult) ca prin babilonieni (Ieremia 41:18); teama şi → (Ieremia 44:1-7)2. Prin Neemia, poporul a fost refăcut mai mult decât prin libertatea şi decretul persanilor (Ezra 3:10-13; Neemia 12:43)

Page 109: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Antiteze Lecţia 10

A SLUJI SAU A NU SLUJI TOATĂ VIAŢA

INTRODUCERE1.Realităţile biblice şi contemporane dovedesc posibilităţi de statornicie sau nu în slujirea lui Dumnezeu (Samuel, Saul, Iehoiada, Zaharia, Ioas)2. Analiza vieţii acestora poate sluji pentru nerepetarea greşelilor şi trezirea celor ce nu aleargă cu stăruinţă, după modelul altora (Evrei 12:1-2)

I. SAULA. Tânărul Saul 1. A dovedit calităţi speciale pe un fond fizic dotat, după care printr-o conjunctură inedită a primit o investitură specială şi a avut un început promiţător (9-11)2. Generalizare (Romani 9:4-5; Galateni 3:1-5; Filipeni 2:12-16; Apocalipsa 2:25)B. Bărbatul Saul (împăratul)1. O viaţă activă, dar aflată într-o neascultare crescândă şi marcată de un moment de lepădare „reciprocă” (1 Samuel 13:8-14; 15:1-29; 16:14-15; 18:29; 14:52)2. Generalizare (2 Petru 1:3-12; Iuda 1:5-6; Apocalipsa 2:2-5; 3:5)C. „Bătrânul” Saul 1. Un sfârşit lipsit de toate „valorile” iniţiale, în care a căutat chiar pe „Satana”, sfârşind fără glorie şi fără mântuire (1 Samuel 28:5-13, 20; 31:4-5; 1 Cronici 10:13-14) 2. Oameni pentru care ar fi fost mai bine să nu se fi născut (Isaia 1:21-22; Matei 26:24; 2 Petru 2:15-22)

II. SAMUEL A. Copilul şi tânărul Samuel 1. O naştere, copilărie şi tinereţe închinată Domnului, nu doar prin părinţi şi Cort, ci prin angajamentul propriu, în pofida posibilelor influenţe rele (1 Samuel 1:26-28; 2:17-18; 3:19)2. Generalizare (2 Cronici 34:1-5; 2 Timotei 1:4-6)B. Bărbatul Samuel (judecătorul)1. O viaţă activă, marcată de multe evenimente, unele neprevăzute, dar evidenţiată prin trăirea lui cu Dumnezeu şi în ascultare deplină (1 Samuel 7:15-17; 8:6-10; 10:17-25; 15:1; 16:1-13)2. Generalizare (Iosua 24:15, 31; 2 Ioan 2:24-29)C. Bătrânul Samuel 1. Un sfânt „alb” şi o ştafetă predată; o răsplată veşnică şi un viitor al generaţiei următoare de care (în aceste condiţii) vor răspunde alţii (1 Samuel 12:1-5; 25:1)2. Oamenii pe care-i plângem când mor şi care vor trăi veşnic (Proverbe 16:31; 2 Cronici 32:33; 2 Timotei 4:1-8)

ÎNCHEIERE1. Saul – o viaţă pierdută, o generaţie slabă (Proverbe 13:11; 19:16). Samuel – o viaţă câştigată, o generaţie avantajată (Psalmul 99:6-7)2. Antiteze veşnice (Daniel 12:2-3; Matei 25:31-46)

Page 110: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 1

„ BIRUIEŞTE RĂUL PRIN BINE ” (Romani 12:21)

INTRODUCERE1. Alternanţa şi lupta dintre bine şi rău provine de la consumul protopărinţilor noştri din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Genesa 2:9, 17; 3:1-6)2. Omul trăieşte sub această dublă provocare, fiecare având efectele ei imediate şi veşnice (Genesa 4:7; Deuteronom 30:15, 19)

I. PREZENTARE A. Înfrângerea păcătosului (Proverbe 24:20)1. Oameni cărora le place să facă răul (Isaia 5:20; Mica 3:1-4; Psalmul 52:3)2. Oameni care doresc binele dar fac răul (Romani 7:18-21) din obişnuinţă sau supărare (Ieremia 4:22; 13:23; Psalmul 37:8)B. Explicaţia răului1. Cei ce fac răul sunt influenţaţi sau posedaţi de un duh rău (1 Samuel 16:14; Psalmul 143:10)2. Cel rău acţionează şi se justifică după „legea talionului” (Genesa 21:23; Judecătorii 15:3; Luca 6:33)C. Metode de înfrângere a răului1. Acceptarea educaţiei sfinte – învaţarea binelui – umplerea inimii cu bunătate (Psalmul 1:1; Isaia 1:17; Amos 5:14-15)2. Dobândirea noii naturi, divine – rodul pomului binelui (Iov 28:28; Proverbe 8:13; Matei 7:17-18; 12:35)3. Rezistenţa la ispite acţionând după modelul şi puterea divină – când răul este îngăduit (Iov 1:1; 2:10; Proverbe 20:22; Tit 3:1-4, 8; Iacov 1:12; 1 Petru 3:9-14; 3 Ioan 11)4. Iniţiativa unor acţiuni concrete - „jertfele binelui” (Evrei 13:16; 1 Samuel 24:9-19; Proverbe 18:22; 31:12; Ieremia 29:7; Galateni 6:9-10)5. Facerea binelui ca „pentru Dumnezeu”. De rău (răi) se ocupă El (Psalmul 97:10; Romani 12:17-21)

II. EXEMPLEA. Dumnezeu („Cel prea bun” - Psalmul 59:17)1. Binele divin a realizat mântuirea omenirii, recuperând lumea afectată de păcat (Genesa 1:31; Deuteronom 28:11; Romani 5:8-9)2. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a modelului Său (Mica 6:5; Psalmul 103:2, 17)B. Sfinţii Vechiului şi Noului Testament 1. Iosif – o viaţă de biruinţă a răului prin bine (Genesa 37-50)2. Filimon – bunătatea care iartă şi iubeşte (Filimon 1:5-6, 14-21)

ÎNCHEIERE1. Fii atent să nu comiţi răul şi la fel de atent să nu omiţi binele! (1 Tesaloniceni 5:15; Iacov 4:17)2. Stăruinţa în bine va aduce pentru veşnicie: slavă, cinste, pace (Romani 2:7, 10)

Page 111: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinte Lecţia 2

„FIŢI PLINI DE RÂVNĂ CU DUHUL!”(Romani 12:11)

INTRODUCERE1. Râvna este entuziasmul şi pasiunea până la gelozie pentru o cauză bună (Iacov 4:5)2. Dimensiunea umană poate fi activată prin râvnă (Matei 26:41)

I. PREZENTAREA. Orientări greşite1. Ocupaţii şi preocupări demonice (Isaia 47:12-15; Fapte 19:19-20, 28, 34)2. Pasiuni lumeşti: materiale, culturale, sportive (2 Petru 2:12-14; 2 Timotei 4:10; 1 Ioan 2:15; Fapte 17:21; 20:33)3. Fervoare religioasă tradiţională, legalistă sau mistică (Romani 10:1-4; Fapte 21:20; 22:3; Galateni 4:17)– Există oameni fără pasiune? (Iosua 18:1-4; Proverbe 26:13-16)B. Orientări corecte (Efeseni 5:18)1. Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:19; 2 Corinteni 7:11)2. Fii plin de râvnă şi slujeşte Domnului! (Psalmul 69:9; 119:20, 139; Efeseni 6:15; 1 Timotei 3:1-7); exemplul lui Elisei (2 Împăraţi 2:2, 4, 6, 9-10; 3:15; 13:14-17)3. Fii plin de râvnă în fapte bune! (Tit 2:14; 2 Corinteni 8:16-17, 22; 1 Petru 3:14)C. Râvna – o disciplină stimulativă (Romani 12:11)1. Pasiunile sunt unidirecţionale (Matei 6:24; Luca 10:39-42; Filipeni 3:12-14)2. Râvna accentuează şi permanentizează activitatea prin Duhul (1 Corinteni 14:12-13, 39-40); cazul Iehu – ambiţia fără sfinţenie (2 Împăraţi 10:16, 31)3. Râvna este o provocare sfântă pentru ceilalţi (2 Corinteni 8:7-8; 9:2; Filipeni 1:12-14)

II. EXEMPLEA. Dumnezeu - râvna desăvârşită 1. Viaţa duhului are vigoare permanentă (Isaia 9:7; 37:32)2. Râvna conferă statornicie (imuabilitate) şi perseverenţă în planuri (Psalmul 33:11; Ieremia 30:24)B. Sfinţii Vechiului şi Noului Testament 1. Ilie - un proroc plin de râvnă pentru Domnul şi pentru Israel (1 Împăraţi 17:1, 21; 18:36-40; 19:10)2. Pavel - apostolul neobosit (Galateni 1:14; Fapte 21:20; Filipeni 3:6; 1 Corinteni 15:9-11; 2 Corinteni 10:12-16; 11:2, 22-27)

ÎNCHEIERE1. Râvna produce cantitate şi calitate (Evrei 6:9-12)2. Oamenii cu râvnă sunt aleşi de Dumnezeu în lucrare (Numeri 25:7-13)

Page 112: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 3

„RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA” (Efeseni 5:16)

INTRODUCERE1. Timpul este valoarea vieţii ce trebuie folosit cu maximă productivitate şi rentabilitate (Efeseni 5:16)2. Răscumpărarea este procesul prin care un lucru vândut sau pierdut reintră în posesia deţinătorului iniţial (Leviticul 25:24-28)

I. DUMNEZEU RĂSCUMPĂRĂTOR A. Activitatea lui Dumnezeu 1. Lucrarea iniţială – creaţia (Genesa 1:31; 2:1-3)2. Lucrarea de răscumpărare – mântuirea (Evrei 9:11-15). Trimiterea lui Iona; neascultarea, recuperarea lui, a corăbierilor şi a ninivenilor (Iona 1-4)B. Răscumpărarea omului 1. Un act al harului divin (Psalmul 49:7; Iov 19:25; Romani 3:24)2. Realizarea trăirii unei vieţi de la început, cu alte principii (Galateni 3:13; 1 Timotei 2:6; Psalmul 107:1-2)

II. OMUL RĂSCUMPĂRĂTORA. Nu pierde vremea – nu o vinde ieftin, nu o da pe nimic!1. Evită lucrurile deşertăciunii, pasiunile păcătoase – căci ai fost răscumpărat din ele! (Coloseni 4:5; 2 Timotei 2:14-23; Tit 2:14; 1 Petru 4:1-3, 7, 10)2. Nu fă lucrul altuia, că-l încurci, rămâne lucrul tău nefăcut şi nu te plăteşte nimeni! – 40 de zile pierdute în Valea terebinţilor şi alţi ani pierduţi în Israel, pentru Saul (1 Samuel 17:8-11, 16; ….31)B. Foloseşte vremea – vinde-o la un preţ bun!1. Fă toate lucrurile la timpul lor – atunci sunt frumoase! (Eclesiastul 3:1-8, 11). Fructifică ocaziile unice ca Maria (Luca 10:39-42; Ioan 12:3-8)2. Fă totul cu tragere de inimă, ca pentru Domnul – lucrează bine, să nu fie nevoie să rectifici (Exodul 35:5-9, 21; 1 Cronici 29:2-3, 9; 1 Corinteni 16:14)C. Răscumpără vremea – îmbogăţeşte timpul!1. Organizează-ţi bine timpul – în concordanţa evenimentelor şi în corelare cu comunitatea! (Proverbe 24:27; 31:13-27); Sfatul lui Ietro (Exodul 18:13-24); Judecata Abigailei (1 Samuel 25)2. Tot ce a fost greşit trebuie reluat şi completat ce se mai poate – refă-ţi căsătoria, prietenia, viaţa spirituală! (Psalmul 90:15; Osea 3:1-3; 2 Cronici 33:10-16; Iov 1, 42)

ÎNCHEIERE1. Omul nu trece de două ori prin viaţă, ea este irepetabilă şi fără răscumpărare este pierdută şi irecuperabilă (Eclesiastul 11:9-10; 12:8)2. Dumnezeu îşi răscumpără lucrarea; omul are şansa răscumpărării în timpul vieţii – o vei folosi? (Apocalipsa 21:5-8)

Page 113: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 4

„ ÎNGĂDUIŢI-VĂ UNII PE ALŢII ” (Coloseni 3:13)

INTRODUCERE1. Îngăduinţa creştină este permisibilitatea în acţiunile şi relaţiile umane, potrivit principiilor divine (Coloseni 3:13; Romani 14:18-19)2. Dumnezeu este modelul desăvârşit al îngăduinţei înţelepte

I. UN DUMNEZEU ÎNGĂDUITORA. Dragostea divină tratează cu îngăduinţă libertatea fiinţelor create1. El „îngăduie” oamenilor (le oferă, le dă har) să se bucure de viaţă (1 Împăraţi 1:48; Eclesiastul 5:19). Ex.: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27)2. El suportă pe cei răi până la o vreme (Neemia 9:30; Daniel 7:12; Romani 2:4)B. Autoritatea divină controlează (vizează) totul1. Îngăduinţa Lui e conformă desfăşurării planului divin (2 Împăraţi 19:25; Fapte 2:27; 4:27-28; 14:3; 1 Corinteni 16:7; Iacov 4:13-16)2. Îngăduinţa nu afectează siguranţa credincioşilor în raport cu: spiritele rele (1 Corinteni 10:13; Deuteronom 18:14); oamenii (Geneza 20:6; 31:7; 1 Cronici 16:21; Psalmul 121:3-4)3. Nu este îngăduită scurgerea de informaţii din rai (2 Corinteni 12:4; Apocalipsa 10:4)

II. ÎNGĂDUINŢE UMANEA. Autoîngăduinţe 1. Regula filtru a legii slobozeniei: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12; 10:23; Filipeni 2:4; 2 Corinteni 3:17; Galateni 5:13)2. Atenţie la viaţa de familie (1 Corinteni 7:4-6; Ezechiel 22:10)B. Îngăduinţe reciproce1. Acceptarea altora şi a stilurilor diferite (Iacov 3:17; Deuteronom 2:26-30; 1 Samuel 25:24; Fapte 10:28; Galateni 2:3; Matei 12:2, 7, 12; atenţie la răutate şi formalism)2. Acceptarea celor slabi şi a celor ce greşesc (Romani 14:1-10, 13-16, 21-23; Coloseni 3:13; 2 Timotei 2:24-26; Efeseni 4:1-3; 2 Corinteni 11:4; dragostea acceptă, îngăduie, pe cei sinceri nu pe cei răi; în aspecte aleatorii nu păcătoase)

ÎNCHEIERE1. Îngăduinţa este exprimarea dragostei în familia divină, determinată de evoluţiile diferite în procesul creşterii spirituale (Efeseni 4:11-16)2. Îngăduinţa lui Dumnezeu este unilaterală, dar a noastră trebuie să fie bilaterală - „unii pe alţii” (Coloseni 3:13)

Page 114: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinte Lecţia 5

„FIŢI RECUNOSCĂTORI” (Coloseni 3:15)

INTRODUCERE1. Recunoştinţa este o atitudine intelectuală şi sentimentală de gratitudine, mulţumire, izvorâtă din cunoaşterea şi recunoaşterea adevărului (Coloseni 3:15)2. Omul recunoscător este amabil, plăcut la fire şi vorbeşte cu inimă curată şi mulţumitoare (Proverbe 3:6)

I. RECUNOŞTINŢA ÎN FAŢA LUI DUMNEZEUA. Prezentare1. Recunoaşterea tuturor binefacerilor lui Dumnezeu (Judecători 5:11):

a) haruri vremelnice (Psalmul 103:1-5; Mica 6:3-8; Iosua 23:14)b) perspective veşnice (Evrei 12:28)

2. Recunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu în judecată, atitudini şi acţiuni (Deuteronom 11:2-5; 8:3-5; Psalmul 64:9)B. Exemple1. Nebucadneţar - o recunoştinţă învăţată prin smerenie şi înălţare (Daniel 4:26, 31-34; 5:21)2. Cei zece leproşi – recunoştinţa mulţumirii (Luca 17:13-19)3. 3. Părinţii orbului din naştere vindecat de Domnul Hristos – o totală lipsă de recunoştinţă (Ioan 9:18-23)

II. RECUNOŞTINŢA ÎN RELAŢIILE INTERUMANE A. Prezentare1. Afirmarea şi reafirmarea adevărului (Deuteronom 21:17; Genesa 18:12-15)2. Mulţumirea pentru toate serviciile (2 Corinteni 9:12-15)B. Exemple1. Locuitorii Sihemului – pedeapsa pentru nerecunoştinţă (Judecătorii 9:16-24, 56-57)2. Pavel – recunoştinţa pentru slujirea frăţească (Romani 16:3-4; Filipeni 4:10-20)3. Ahaşveroş – o recunoştinţă târzie (Estera 6)4. David – un om recunoscător (2 Samuel 9:1-7; 1 Samuel 30:26-31; 1 Împăraţi 2:7)

ÎNCHEIERE1. Omul recunoscător are un adevăr preţuit şi etichetat corect, pe care-l poartă în inimă şi pe buze (Matei 11:25-26; Romani 13:5)2. Tratează-i cu bunătate şi pe nerecunoscători! (Luca 6:35; Proverbe 3:3)

Page 115: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 6

„ DA, DA; NU, NU ” (Matei 5:37)

INTRODUCERE1. Da şi respectiv nu, sunt cele mai scurte dar mai categorice, contrare şi definitive exprimări ale deciziilor şi/sau convingerilor (Matei 5:37)2. Exprimarea verbală are valoarea unui angajament responsabil (Matei 12:36-37)

I. REGLEMENTĂRI BIBLICE A. În perioada Vechiului Testament 1. Angajamente prin jurăminte sau făgăduinţe (Evrei 6:17-20; Numeri 30:1-8; Eclesiastul 5:4-5)2. Modificările erau determinate doar de imposibilitatea de drept şi de păcat (Numeri 30:8, 12; Leviticul 5:1, 4-6; 27:28-29; Psalmul 15:4; Marcu 6:26; Daniel 6:8)B. În perioada Noului Testament 1. Abrogările au fost determinate de îmbunătăţirea relaţiilor (Matei 5:33-37; Iacov 5:12)2. Există domenii, situaţii în care nu sunt obligatorii da şi/sau nu (Ioan 7:8-9, 14; 19:9)

II. PRINCIPII ALE AFIRMĂRII ŞI NEGĂRIIA. Exemplul lui Isus Hristos 1. Isus Hristos – Da, pentru credincioşi

a) făgăduinţele Cuvântului (2 Corinteni 1:17-20; Fapte 2:18, 39; Apocalipsa 1:7; 22:20; Luca 11:51)

b) intervenţii particulare (Matei 8:2-3; 11:9-10; 26:63-64; 27:11)2. Isus Hristos – Nu, pentru necredincioşi (Matei 13:29; 25:9-12; Luca 16:30)B. Principiile exprimărilor categorice: „da” sau „nu” 1. Valoarea lui „da” şi „nu” exprimă statornicia (stabilitatea) într-o lume fără valori concrete (stabile). Valoarea de adevăr sau minciună (Neemia 6:3-4; Luca 1:60; Fapte 5:7-8)2. Compatibilitatea lui „da” sau „nu” cu „înduplecarea înţelepciunii” (Iacov 3:17-18; Fapte 19:8, 26). Stăruinţa nu trebuie să facă din „da” (adevăr) - „nu” (minciună), căci aduce moartea (Judecătorii 14:16-17; 16:16-17; 1 Împăraţi 13:7-10, 14-24). Înduplecarea instaurează un adevăr întreg (Matei 21:28-30), nu-l schimbă (Galateni 5:7-8; Matei 27:20)3. Determinarea lui „da” şi „nu” în condiţii speciale (Proverbe 16:33; 18:18; Exodul 28:30; 1 Samuel 23:9-14; 2 Samuel 5:19-25; Ezra 2:62-63)

ÎNCHEIERE1. „Da, da” şi „nu, nu” arată fidelitatea pentru Dumnezeu şi valorile adevărului, dar şi rezistenţa în faţa presiunilor şi înşelătoriilor demonice (Luca 22:56-60; Psalmul 62:1-5)2. „Da, da” şi „nu, nu” constituie şi un mod de funcţionare eficient - „morţii se acoperă cu pământ, vii cu hârtii, iar credincioşii cu DA şi NU”

Page 116: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinte Lecţia 7

„BINECUVÂNTAŢI ŞI NU BLESTEMAŢI” (Romani 12:14)

INTRODUCERE1. Binecuvântarea şi blestemul sunt două sisteme în care acţionează legea cauză/efect – ele au intervenit în urma consumului din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Iacov 3:9-10)2. Ambele sunt active, de aceea trebuie studiate (Deuteronom 30:19-20)

I. BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMULA. Binecuvântarea1. Un Dumnezeu care binecuvântează (Genesa 1:22, 28; 2:3; Iov 1:10; Psalmul 128:4-6; Matei 5:44-45)2. O binecuvântare ca răspuns (1 Cronici 29:10-13; Psalmul 103:1-2)3. Un mod de raportare între oameni (Genesa 14:19-20; 24:31, 60; Luca 2:28-35; Numeri 22:6; 23:8, 20)B. Blestemul1. Blesteme rostite ca pedeapsă (Maleahi 2:2; 2 Petru 2:14): a) de către Dumnezeu (Genesa 3:14, 17; 4:11) b) de către oameni (Iosua 6:26; 1 Împăraţi 16:34; 2 Împăraţi 2:23-24; Neemia 13:25; Numeri 5:21-22)2. Blesteme rostite sub imbold demonic (Proverbe 26:2; 30:11): a) răzbunări umane (Romani 3:14; Exodul 21:17; Proverbe 20:20; 2 Samuel 16:5-6; Psalmul 109:28) b) scopul diavolului (Leviticul 24:10-16; Iov 1:11, 21; 2:9-10; Leviticul 24:10-16)

II. BINECUVÂNTARE ŞI NU BLESTEM (Judecătorii 17:1-2; Psalmul 62:4; 2 Samuel 20:9-10)A. Harul binecuvântării1. Epoca harului (Deuteronom 28:1-2; Galateni 3:14; Genesa 12:2)2. Blestemul funcţionează din oficiu, dar poate fi înlocuit cu binecuvântarea (Proverbe 3:33; Deuteronom 23:1-4; Isaia 56:3-7; Proverbe 3:33; Psalmul 65:4)B. Oamenii binecuvântării (Ieremia 17:5-7)1. Binecuvântări rostite de cei binecuvântaţi, care doresc, ca şi Dumnezeu binecuvântarea (Romani 12:14; Galateni 3:14; Genesa 12:2; Eclesiastul 10:20; Numeri 6:22-27)2. Binecuvântări (Psalmul 1): a) în viaţa aceasta (Genesa 24:1; 39:5) b) în viaţa veşnică (1 Cronici 17:27; Matei 25:34)

ÎNCHEIERE1. Cine are parte de binecuvântare trebuie să dea binecuvântare (1 Petru 3:9; Apocalipsa 22:3) 2. Binecuvântarea aduce viaţa; blestemul cauzează moartea (Evrei 6:7-8)

Page 117: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 8

„ FERIŢI-VĂ DE ORICE SE PARE RĂU ” (1 Tesaloniceni 5:22)

INTRODUCERE1. „Feriţi-vă” – un sfat de sesizare; un principiu pe care Eva l-a enunţat, dar nu l-a respectat (Geneza 3:3)2. „Feriţi-vă”: de orice formă/înfăţişare a răului, evitaţi orice apropiere de rău/ de orice variantă a răului (1 Tesaloniceni 5:22)

I. DOMENIILE RĂULUIA. Răul cunoscut (determinat)1. Efectul consumului din pomul cunoaşterii binelui şi răului (Geneza 2:16-17; 3:5-6, 22)2. Scopul Legii (educaţiei sfinte), constantele binelui şi răului (Romani 1:28-32; 2:9, 14-18, 23; 3:20). Explicaţiile cele mai profunde, mai exacte, au fost date de Domnul Isus Hristos (Matei 5:17-19, 21-22, 27-28…)B. Răul necunoscut (nedeterminat)1. Rele neprecizate distinct – forme extreme sau noi ale răului: ofrande umane pentru zei, fumat, droguri (Ieremia 32:35; Fapte 23:1; Romani 9:1; Filipeni 1:9-11; 1 Ioan 2:15-16; 5:19)2. Rele complexe, care trebuie sesizate prin interpretare, calculate într-un sistem de valori: ecumenism, procreare, etc (Efeseni 4:20-24; 5:8-17; Matei 12:1-8; 1 Timotei 2:8-15; 5:22-23)

II. FERIREA DE RĂUA. Ferirea de păcate1. Vegherea - a fi cu ochii în patru, căci atacurile diavolului sunt posibile în toate condiţiile (1 Petru 5:8; Psalmul 34:13-16; 1 Corinteni 12:6-7; 1 Timotei 4:7; 6:5; Efeseni 4:29; 5:19; Romani 12:9; 16:17; Apocalipsa 19:10; 22:9; Deuteronom 23:9-14)2. Păcatul (răul), datorită naturii păcătoase, poate duce la robie spirituală, din care se scapă cu greu (Galateni 5:13, 16-21; 1 Petru 1:14-16; 2:11; 1 Tesaloniceni 4:3-5)B. Ferirea de stările premergătoare ale răului (păcatului)1. Protejarea de formele „tampon”, pregătitoare ale păcatului (Evrei 12:1; 1 Timotei 1:5, 18-19; Matei 5:29-30; 2 Timotei 3:5, 13; 2:14, 23)2. Evitarea pricinilor de păcătuire (Luca 17:1-2; Romani 14:13, 21). Atenţie la ceea ce face rău altora! (1 Corinteni 8:7-13; 10:32-33; 2 Samuel 11:2-4; Judecătorii 8:27)

ÎNCHEIERE1. Răul este tot rău – şi dacă-l cunoşti şi dacă nu-l cunoşti (Deuteronom 12:30-32), deci, alege binele! (Psalmul 119:101)2. Este vrednic de urmat sfatul recabiţilor - pilda generaţiilor de sute de ani: „regimul dietetic e bun şi pentru bolnavi şi pentru sănătoşi”; „e mai bine să fii puritan decât liberal” (Proverbe 4:14-15, 27; 14:27)

Page 118: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 9

„CINE CITEŞTE SĂ ÎNŢELEAGĂ” (Matei 24:15).

INTRODUCERE 1. Cuvintele scrise sau vorbite constituie cartea tehnică de descriere a tuturor lucrurilor, dar trebuie înţelese în mod corect (Matei 24:15-16)2. Scripturile prezintă desfăşurarea (metodologia) planului divin, dar dacă cineva nu-l înţelege nu poate fi salvat (1 Corinteni 14:36-38; 2 Petru 3:15-16)

I. ÎNŢELEGEREA – O NECESITATE A COMUNICĂRIIA. Înţelegerea în comunicarea interumană1. Comunicarea este îngreunată datorită efectelor Turnului Babel; dar atât cât se poate citi şi/sau traduce, trebuie înţeles (Genesa 42:23; Matei 15:10)2. Exprimarea verbală sau scrisă se interpretează: a) direct – expresii clare (Matei 8:9)b) indirect – expresii sau semne codificate (Ioan 13:27; Geneza 23:14-16; Iosua 4:21-22; 2 Samuel 12:18-19)B. Comunicarea dintre divinitate şi umanitate1. Dumnezeu vorbeşte şi scrie (îi semănăm), dar trebuie înţeles (Deuteronom 5:1, 22; 1 Samuel 3:8-10)2. Dumnezeu se descoperă/se explică, se face înţeles, dar în mod limitat şi progresiv (Deuteronom 29:29; Iov 37:5-16; Daniel 9:22-23; Ieremia 23:20; Luca 18:31-34; Ioan 12:16; 13:12)

II. ÎNŢELEGEREA (INTERPRETAREA) – O REALIZARE A DUHULUIA. Moduri de (ne)înţelegere 1. Interpretarea greşită sau neînţelegerea Scripturilor este rezultatul unei atitudini greşite faţă de Dumnezeu şi influenţei Diavolului (2 Petru 3:15; Isaia 6:9-10; Osea 14:9; Matei 13:12-19; Luca 8:10; Fapte 28:23-27; Ioan 9:30-41; 2 Corinteni 4:2-6)2. Înţelegerea corectă se realizează într-o minte deschisă, curată şi prin împlinirea făgăduinţei de asistenţă spirituală a Duhului Sfânt (Ieremia 24:7; Proverbe 28:5; Daniel 12:10; Neemia 8:1-12; Matei 11:14; Luca 24:45; Ioan 6:48-69)B. Rezultate (efecte) ale înţelegerii 1. Mântuirea sau pierzarea (2 Petru 3:1, 11-18; Iacov 2:20)2. O slujbă bine realizată (Proverbe 20:24; 29:7; Fapte 6:10; 2 Timotei 2:7)3. Filip şi famenul – citeşte, ascultă explicaţiile, crede şi vei fi mântuit (Fapte 8:22-31)

ÎNCHEIERE1. Nu se poate înţelege fără să se citească – „Ferice de cine citeşte…” (Apocalipsa 1:3; Osea 4:6)2. Nu se poate înţelege numai citind, dacă nu eşti luminat de Dumnezeu (Ioan 8:43-47; 1 Corinteni 2:14)

Page 119: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 10

„ DAŢI ŞI VI SE VA DA ” (Luca 6:38)

INTRODUCERE1. Unele principii sfinte, izvorâte din caracterul lui Dumnezeu, sunt opuse principiilor firii umane decăzute (Luca 6:27-37)2. „Daţi şi vi se va da” – primul care oferă (dăruieşte) câştigă (Luca 6:38)

I. CUM „ DAŢI ?” A. În domeniul material1. Oferirea de valori material-financiare potrivit necesităţilor sau preţuirii, iubirii (Deuteronom 15:6-11; Psalmul 15:5; 41:1-3; 112:2-5, 9; 145:15)2. Educaţia „dăruirii cu bucurie”, din familia Tatălui (Luca 6:35-36; 2 Corinteni 8:9). O ofertă liberă şi la timp (2 Corinteni 9:7; Matei 7:12; Estera 6:6)B. În alte domenii1. Familia – cadru permanent şi nelimitat de „dăruire” (2 Corinteni 12:14; 1 Timotei 5:4; 1 Petru 3:1-2, 7; Efeseni 5:21-30)2. Oferta iubirii divine, manifestată prin „fiii Celui Preaînalt” (Matei 20:28; Ioan 10:18; 1 Ioan 3:16; Fapte 3:6; Romani 13:9)

II. CUM „ VI SE VA DA ? ” A. Din partea celui ce a primit (1 Ioan 4:19)1. Drept răspuns şi echivalenţă la ceea ce ai făcut (2 Corinteni 8:12-15; 1 Samuel 25:8-11; Iov 1; 29:12-16; 31:16-20; 42)2. Suplimentare determinată de mulţumire sau altă împlinire determinată de ajutorare, după nevoie (1 Împăraţi 10:10-13; Luca 6:38; 7:4-5; 1 Timotei 5:9-10)B. Din partea lui Dumnezeu 1. Printr-o repartiţie binecuvântată pe pământ, fie din partea celor ce au primit fie din partea altora sau direct din partea lui Dumnezeu (2 Timotei 1:16-18; Iacov 1:17; Psalmul 65:9; 2 Corinteni 9:6-12)2. Printr-o răsplată eternă, calculată cu gratitudine (Matei 10:41-42; 25:34-45; Luca 14:14)

ÎNCHEIERE1. „Daţi” – este un mod luminat de călăuzire a „orbilor”; observarea şi implementarea unui mod superior de raportare între fiinţe independente dar interdependente (Luca 6:39-40)2. „Vi se va da” – un sfat dirijat de dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu (Galateni 6:7-10; Evrei 6:9-10; Fapte 20:35)

Page 120: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 11

„VEGHEAŢI !” (Marcu 13:27)

INTRODUCERE1. „Vegheaţi!” este o funcţie de ocrotire, supraveghere (2 Împăraţi 18:8; Marcu 13:34)2. Omul este dator să fie un veghetor, alături de Dumnezeu (Marcu 13:37; Psalmul 127:1)

I. VEGHEAZĂ ASUPRA TA (Eclesiastul 10:4)A. Păzeşte ce ţi s-a încredinţat (2 Timotei 1:12-14; Apocalipsa 3:11)1. Evreii trebuiau să vegheze să rămână statornici în legământul cu Domnul (Deuteronom 4:9, 15-18, 23; Iosua 23:11)2. Datoria fundamentală a creştinului este păzirea Cuvântului – respectarea poruncilor, păstrarea neafectată a imaginii lui Dumnezeu şi a scopului Său (1 Samuel 15:22; Ioan 14:15; 1 Ioan 2:3-5; 5:2-3; Exodul 2; Matei 28:20; Luca 11:28; Psalmul 119:57, 101)3. Vegherea ne menţine apţi pentru întâmpinarea Domnului – păzindu-ne de rutinare în cele permanente şi de înşelare în cele schimbătoare (Luca 21:34-36; Matei 24:42; 25:13; 1 Tesaloniceni 5:5-6)B. Metode de veghere, recomandate de înţelepciune (Proverbe 2:11; 8:34; 19:16)1. O vorbire controlată, calculată, bazată pe gânduri curate (Proverbe 13:3; 21:23; Psalmul 39:1; Filipeni 4:7)2. Respectarea unui orar evlavios, în special la rugăciune (Filipeni 4:6; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2; 1 Petru 4:7; Ieremia 8:7; Matei 26:41; Psalmul 50:23; 2 Corinteni 6:5; 2 Timotei 4:7; 1 Cronici 10:13)

II. VEGHEAZĂ ASUPRA CASEI DOMNULUI A. Marele veghetor este Domnul Casei1. El veghează peste tot pământul (Eclesiastul 5:8; Ieremia 1:11-12; 31:28; 44:27; Psalmul 91:11-12)2. El ne asigură protecţie totală (Numeri 6:24; Deuteronom 32:10; Psalmul 121; 2 Tesaloniceni 3:3; Iuda 1:24-25; 1 Petru 1:5)B. Vegherea celor din Casa Domnului1. Un levit era mai important ca o santinelă, el aveau grijă de accesul în Casa Sfântă şi de toate lucrurile aferente slujirii şi întreţinerii Templului (Numeri 1:53; 1 Cronici 9:19-20; 1 Samuel 7:1; Ezra 3:9; 5:5)2. Un credincios trebuie să vegheze pentru păstrarea sacralităţii adunării, protejând-o de pătrunderea influenţelor negative, de cei răi şi de „Cel Rău” (Luca 12:1; Fapte 20:31; Filipeni 3:2; 1 Petru 5:2, 8; 2 Timotei 4:15)3. Vegherea trebuie să fie o permanenţă şi în interiorul comunităţii şi familiei – pentru păstrarea adevărului i a unei atmosfere binecuvântate (Evrei 10:24; 12:15-16; 2 Cronici 19:7; Proverbe 31:27)ș

ÎNCHEIERE1. Păzirea Legii Domnului ne păzeşte pe noi – paza grădinii l-ar fi păzit pe Adam (Proverbe 6:20-22; 16:17; 20:28)2. Miţpa „Domnul să vegheze…” (Geneza 31:49); ca un prieten şi niciodată ca un duşman (Iov 29:2-4; 19:11-12; 42:3; Psalmul 34:7)

Page 121: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinte Lecţia 12

„ORICINE SE LAUDĂ, SĂ SE LAUDE ÎN DOMNUL ” (2 Corinteni 10:17)

INTRODUCERE1. Vremurile din urmă sunt vremurile lăudăroşilor: alazon (gr.) – lăudăros; medic - vraci din Grecia antică; alazoneia (gr.)– lăudăroşenie; a-ţi asuma calităţi demne de laudă, dar pe care nu le posezi deloc sau numai parţial (Romani 1:30; 1 Ioan 2:16). 2. Vremea Bisericii prin excelenţă este vremea laudei în Domnul (Ieremia 9:23-24; 2 Corinteni 10:17-18; 1 Timotei 3:2)

I. LAUDA PENTRU DOMNULA. De ce lăudăm pe Domnul? (1 Cronici 16:34-36)1. Pentru mântuirea realizată de El pentru noi (1 Corinteni 1:28-31; Efeseni 2:8-9)2. Pentru toate lucrările Sale (1 Corinteni 4:6-7; Isaia 25:1)B. Cum să-L lăudăm pe Domnul? (Psalmul 148; 52:9; 108:3)1. Prin toate formele verbale de exprimare umană (Osea 14:2; Evrei 13:15; Psalmul 150; Efeseni 5:19; Matei 11:25-26)2. Prin via a trăită, prin caracterul atribuit de natura divină (Filipeni 1:11; Tit 1:16; 1 Petru 2:12;ț Leviticul 19:24; Efeseni 1:5-14)

II. LAUDA CUVENITĂ OAMENILORA. Nimeni să nu se laude singur (pe sine), numai în Domnul1. Lauda de sine – de orice formă – este o evaluare subiectivă şi fără de folos (2 Corinteni 3:1; 10:12-18; 11:16; 12:1-6; Daniel 4:34, 37; Iacov 4:15-16)2. Aprecierile personale trebuie să realizeze un centru obiectiv de greutate atât între oameni cât şi între Dumnezeu şi oameni (Iacov 1:9-10; Galateni 6:12-14; Proverbe 27:2; 1 Corinteni 1:13)3. Lauda personală corectă este confirmată de un cuget curat (2 Corinteni 1:12)B. Laudă-i pe cei vrednici, dar cu măsură umană!1. Laudă partenerul şi părinţii, direct şi în societate (Proverbe 31:28-31; Exodul 20:12)2. Laudă familia bisericii, Biserica Domnului, potrivit cu realizările Duhului, în diferite domenii (Evrei 11:39-40; 1 Corinteni 11:2; 2 Corinteni 1:14; 5:12; 7:14; 8:18; 2 Tesaloniceni 1:3-4)

ÎNCHEIERE1. Lauda în Domnul este un raport al vieţii de aici şi a celei viitoare: aici prin Domnul ne lăudăm cu Împărăţia Lui – acolo ne vom primi lauda pentru ce a realizat El aici prin noi / în noi (Evrei 3:6; 1 Corinteni 4:5; 1 Petru 1:7)2. Dragostea poartă în sine măsura laudei (1 Corinteni 13:4)

Page 122: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 13

„NU TE TEME” (Plângerile lui Ieremia 3:57)

INTRODUCERE1. „Nu te teme” – este un mesaj necesar, venit din partea lui Dumnezeu pentru poporul Său (Isaia 35:4)2. Biblia – cartea adevărului – prezintă de cine să te temi şi de cine şi de ce să nu te temi (Luca 12:4-7)

I. TEME-TE DE DUMNEZEU!A. Obligativitatea temerii de Dumnezeu 1. Dumnezeu este Stăpân absolut şi veşnic al universului (Maleahi 1:6; Apocalipsa 15:4)2. Tot pământul este chemat la temere de Dumnezeu (Psalmul 33:8; Eclesiastul 3:14; 12:13-14; Ieremia 10:7)B. Cum trebuie să ne temem? (Ce este temerea de Dumnezeu?)1. Prin păzirea atentă şi totală a Legii Sale (Cuvântului) - scopul „Sinaiului” (Deuteronom 4:10-12; 6:2)2. Printr-o slujire responsabilă, curată şi permanentă (Deuteronom 10:12-13, 20; Romani 11:20)C. Beneficii ale temerii de Dumnezeu 1. Încheierea legământului şi oferirea asistenţei divine (Geneza 15:1; Evrei 11:7; Daniel 10:19)2. Oferirea serviciilor şi asistenţei divine (Maleahi 3:16; Psalmul 31:19; 145:19)

II. NU TE TEME!A. Temeri posibile1. Teama de acţiuni umane, de adversitate - de la respingere la ucidere (Numeri 14:8-9; Deuteronom 7:17-18; Matei 10:28; Ioan 9:22; Apocalipsa 2:10)2. Teama de condiţii vitrege în viaţă: sărăcie, boală (Luca 12:29-32)3. Teama de forţele oculte sau de animale (Judecătorii 6:10; Ieremia 10:2-5; Iov 5:22; Geneza 9:2; 2 Împăraţi 6:15-17)– Toate acestea anulează sau afectează credinţa (Marcu 5:36; Matei 14:30)B. Sfaturi şi încurajări (Plângerile lui Ieremia 3:57)1. Lucrează legal şi cu înţelepciune (Romani 13:4; Proverbe 1:33; 14:16)2. Fii drept (neprihănit), ca Dumnezeu să-ţi fie favorabil (Proverbe 10:22; Psalmul 112:5-8; 1 Petru 3:14-15)3. Acţionează fără teamă în lucrarea sfântă şi când sunt multe motive de teamă (2 Corinteni 7:5; Fapte 20:20; Filipeni 1:14; Proverbe 28:1)C. Argumente şi dovezi1. Nu te teme, căci Dumnezeu este un Ocrotitor desăvârşit (2 Împăraţi 6:16; Psalmul 118:6; Estera 613 ; Isaia 12:2)2. Israel şi împăratul David sau Iov, sunt exemple suficiente (Evrei 11:27; Exodul 14:13; Isaia 4:10, 13-14; Psalmul 23:4; 27:1; 34:4; 56:3-4; Iov 1:1, 9; 29:2-4; 3:25)

ÎNCHEIERE1. Temerea de Dumnezeu şi încrederea în El te califică înaintea Lui (Fapte 10:35; 16:14)2. Credincioşii au asigurat un prezent şi un viitor fără teamă (Evrei 13:6; Ieremia 46:27)

Page 123: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 14

„ SLUJIŢI DOMNULUI ” (Romani 12:11)

INTRODUCERE1. „Slujiţi Domnului” este o chemare pentru poporul lui Dumnezeu (Exodul 7:16)2. Slujirea se face în condiţiile existente, dar conform cerinţelor sfinte (1 Samuel 3:1; 12:1-2; Exodul 19:6)

I. CE ESTE SLUJIREA ÎNAINTEA DOMNULUI?A. În perioada Vechiului Testament 1. O religie monoteistă, teocratică, fără sincretisme (Deuteronom 10:12-13; 1 Samuel 7:3; Matei 4:10; Romani 9:4-5)2. Absenţa slujirii, refuzul ei – duce la idolatrie, care este o altă slujire - străină (Romani 1:25; 1 Tesaloniceni 1:9)B. În perioada Noului Testament 1. O religie a aceluiaşi Dumnezeu, dar a credinţei, în duh şi adevăr (Ioan 4:22-24; Romani 7:6; 2 Corinteni 3:7-9; Filipeni 2:17; Evrei 9:14)2. Neînţelegerea religiei curate duce la rătăcire (Ioan 8:43- 47; 16:2)

II. CUM SE SLUJEŞTE DOMNULUI?A. Condiţii. Cerinţe. Caracteristici 1. Slujirea lui Dumnezeu este o necesitate de drept şi de fapt. El este stăpân gelos în iubire (Maleahi 1:6; Matei 6:24; Luca 17:7-10)2. Slujirea înseamnă punerea la îndemâna Domnului a întregii fiinţe, precum Domnul Isus Hristos (Romani 12:1-2; 1 Corinteni 6:20; Matei 20:28; Psalmul 40:7-8; Evrei 8:6; 10:5-10)3. Slujirea este ucenicie (Ioan 12:26) nu numai o slujire sacerdotală (Numeri 18:1-3; Deuteronom 10:20; 1 Corinteni 11:22; Fapte 2:46), ci un mod de viaţă (Coloseni 3:23-25; Efeseni 6:5-9)4. Slujirea se face la parametri ceruţi de Dumnezeu: cu scumpătate, cu preţuire şi în cinstirea Lui (Iosua 24:14, 31; 2 Corinteni 6:3-5); slujind tuturor din dragoste (Romani 14:18; Coloseni 4:17; Luca 15:29; Galateni 5:13); cu frică şi bucurie – ca îngerii (Psalmul 2:7; 100:2; Filipeni 2:12, 18)5. Slujirea este specifică darului (chemării) fiecăruia; ea poate fi principală sau secundară (Faptele Apostolilor 6:2; 1 Petru 4:10; 1 Corinteni 12:5). Oamenii trebuie pregătiţi pentru slujire (Efeseni 4:11-12; 1 Cronici 28:9; 2 Cronici 34:33; Fapte 13:36; Luca 10:40; Ioan 12:2). Slujba se poate pierde (Psalmul 109:8; Fapte 1:17, 25)6. Slujirea propriu-zisă este directă, numai înaintea Domnului (singur) sau indirectă: în grup, biserică sau pentru alţi oameni (Ieremia 7:25; 2 Corinteni 5:18-20; Daniel 3:26; 6:10, 16, 20; Iosua 24:15; Fapte 10:2 ;13:1-5)7. Slujirea fiecăruia va fi răsplătită, dar şi inactivitatea va fi pedepsită (Maleahi 3:14; Exodul 23:25; Ioan 12:28; Luca 18:20-26; Matei 25:24-30)B. Exemple (alături de îngeri – Evrei 1:14; Matei 4:11; Apocalipsa 22:9)1. Pavel – un rob şi apostol (Fapte 26:16; 20:24; 27:23; Romani 1:9; 15:17; Efeseni 3:7; 1 Timotei 1:12; 2 Timotei 1:3)2. Ana – o femeie evlavioasă (Luca 2:37)

Page 124: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

ÎNCHEIERE1. Slujirea în univers este afectată de răzvrătirea Diavolului şi efectele ei. Oamenii nu ştiu sau nu vor să-i slujească Domnului (2 Împăraţi 17:15-16, 24-27)2. Scopul final – mântuirea – este o slujire totală, reciprocă şi armonioasă (Daniel 7:10, 14, 27; Apocalipsa 22:1-4)

Page 125: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 15

„ SUPUNEŢI-VĂ UNII ALTORA ” (Efeseni 5:21)

INTRODUCERE1. Supunerea este o stare de relaţionare, manifestată în general de un subordonat în raport cu superiorul său (Luca 7:8)2. Firea pământească datorită influenţelor Satanei se află într-o stare de nesupunere, chiar imposibilitate de ascultare corectă (Romani 8:7)

I. SUPUNEREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEUA. Supunerea îngerilor1. Supunerea îngerilor slujitori – o ascultare, o executare plăcută (Psalmul 103:19-21; Evrei 1:14)2. Supunerea obligatorie – controlul îngerilor căzuţi (1 Petru 3:22; Efeseni 1:17-23)B. Supunerea oamenilor1. Modelul de legătură între cele două lumi, în condiţie umană a fost Domnul Hristos (1 Petru 2:23; Filipeni 2:8; Luca 2:51; 1 Corinteni 15:27-28) – toţi i se vor supune şi El se va supune.2. Biserica (trupul) este chemată la o supunere voluntară, conştientă, faţă de Hristos, care este capul (Efeseni 5:24); atât liderii, sub călăuzirea Duhului Sfânt (Ioan 14:26; Fapte 15:28); cât şi fiecare individ – suprimând voinţele firii şi păcatului (Iacov 4:1-7)

II. SUPUNEREA FAŢĂ DE OAMENIA. Supunerea faţă de autorităţile instituite de Dumnezeu 1. Supunerea faţă de autorităţile statului (Romani 13:1, 5) şi conducerea financiar-economică (Tit 2:9-10; 3:1; 1 Petru 2:13; 1 Timotei 2:8; 1 Cronici 28:21); cu rugăciune pentru o conducere bună (2 Cronici 12:8; 18:7; Ieremia 27:6; 30:8)2. Supunerea în familie: soţie – soţ, model pentru copii (Efeseni 5:24; Coloseni 3:18; 1 Petru 3:1-2, 5)3. Supunerea în adunare: membri – conducători slujitori; tineri – bătrâni; femei – bărbaţi (1 Corinteni 16:15-16; Neemia 3:5; 1 Petru 5:5; 1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2:11; 3:4)B. Componentele (caracteristicile) supunerii creştinului1. Subordonarea este o stare de raportare a duhului (recunoaştere a statutului) – realizabilă în Hristos, prin care am ieşit din structurile cu influenţă demonică (Luca 10:17, 20; Galateni 2:4-5; 4:9; Coloseni 2:20; 1 Ioan 4:6)2. Subordonarea presupune împlinirea părţii ce revine fiecăruia pentru ca întregul să funcţioneze bine, acceptarea controlului necesar (Galateni 6:2-11)3. În condiţii de egalitate (relativă) supunerea urmează modelul Fiului – oferindu-se în favoarea celuilalt, pe care îl provoacă la o acţiune binevoitoare (Matei 7:12; Efeseni 5:21)

ÎNCHEIERE1. Toate îi sunt şi trebuie să-I fie supuse lui Dumnezeu (Psalmul 119:91; Eclesiastul 1:13; 3:10)2. Supunerea într-un sistem divin dintr-o voinţă conştientă a fiecărei fiinţe, creează premisele unei societăţi desăvârşite (Apocalipsa 22:3-5)

Page 126: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 16

„ FIŢI PLINI DE DUH !” (Efeseni 5:16)

INTRODUCERE

1. Omul (Adam) a fost creat la capacitate (plin), dar un atentat (ispita) l-a golit şi dezgolit – memoria a fost virusată (Geneza 2:19; 3:10-11). Stare (o casă goală) în care omul a prezentat mare interes pentru Satan (Luca:11:26)2. Fiţi plini de Duh! – este o cerinţă, dar şi o ofertă divină (Efeseni 5:18b). Fiecare să-şi apropie vasul (2 Împăraţi 4:3) şi Dumnezeu să îl umple de puterea Duhului Său (Luca 4:22; Fapte 4:33; 2 Timotei 2:16)

I. DOUĂ ÎMPĂRĂŢII PLINE (întuneric - lumină)A. Împărăţia lumii(întunericului)1. Oamenii au fost iniţiaţi, s-au deprins (specializat), au involuat, ajungând plini de …. orice, dar fără nimic bun (Romani 1:23-32). Stare de judecat dar şi de pocăinţă (Eclesiastul 8:11; 9:3; Romani 2:4-6)2. Grav (trist) e că există, pot să existe asemenea stări între cei credincioşi, chiar cu tendinţe potenţiale de slujire (Fapte 8:23; 1 Timotei 6:3-5; Iuda 16)B. Împărăţia lui Dumnezeu (luminii)1. „Dimpotrivă”. Starea Bisericii trebuie să fie lumină (dragoste), nu întuneric (Efeseni 5:8-14; Coloseni 1:9-14; Galateni 5:22-23; 1 Corinteni 13)2. Plinătatea Duhului este o revărsare, o transmitere a naturii şi a caracterului divin, pentru cei ce trec (revin) în teritoriul voii Lui (2 Petru 1:3-8; Exodul 34:6-7)

II. CUM SE REALIZEAZĂ PLINĂTATEA LUI DUMNEZEU ÎN NOI? (Ioan 3:5-10)A. Fiţi plini de Dumnezeu! (fiţi plini de Isus - Efeseni 3:19; Hristos trăieşte în mine - Galateni 2:20; fiţi plini de Duh - Efeseni 5:18) 1. Necesitatea înţelegerii lucrării dumnezeieşti (Ioan 1:9, 14, 16; 14:26; 16:13-15)2. Efectuarea acestei lucrări revine Duhului, el trebuie să opereze în întreaga fiinţă – dar nu prin teleportare, vibrare sau tranşă (1 Petru 3:4; Iacov 3:17)B. Procedura de realizare a plinătăţii Duhului1. Locul Duhului în fiinţa umană este mintea (gândirea) – unitatea centrală a unui computer; vorbirea e imprimanta, restul sunt boxe şi extensii ale computerului uman2. Afecţiunea majoră a omului a fost în gândire (Romani 1:21), orbirea (Geneza 6:5; 8:21; Isaia 55:8-9). Omul este o fiinţă intelectuală – la acest nivel se dă bătălia (Romani 12:2; 2 Corinteni 10:3-5), pentru o existenţă în carne şi trăire în duh; o vieţuire în lume, dar cu alte concepte – Duhul este forţa care acţionează, selectează ce-i bine şi anulează ce-i rău cu acceptul tău, dar cu puterea Lui (1 Petru 4:1)3. Lucrarea se face printr-o inundare a minţii (infuzie de Cuvânt, belşug – umplerea discului), prin citire – meditare; ascultare – iluminare (Evrei 4:12; Coloseni 3:12-16 – cu efect 3:17; Psalmul 119:48, 96-99, 148; Psalmul 19)4. O atenţionare majoră (2 Corinteni 11:3; Fapte 4:32-35; 5:3-4, 13)

ÎNCHEIERE

1. Chemarea noastră este statura plinătăţii lui Hristos (Efeseni 4:13; Coloseni 2:2, 9; Romani 5:17)2. Rezultatul va fi: desfătareade plinătatea slavei în plinătatea Duhului (Psalmul 16:11; Isaia 66:11; 1 Corinteni 15:28)

Page 127: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 17

SALUTURI SFINTE (1 Corinteni 16:20)

INTRODUCERE1. Relaţiile dintre fiinţele vii au la bază interacţiunii lor saluturile; chiar şi lumea animală are „saluturi” specifice2. Împărăţia lui Dumnezeu prin îngeri şi sfinţii de pe pământ, sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, foloseşte saluturi sfinte

I. PREZENTAREA. Saluturi în Vechiul Testament 1. Saluturi propriu-zise (Judecătorii 19:20; 1 Samuel 25:6; Rut 2:4; Psalmul 115:15; Daniel 10:19; Ezra 4:17; 5:7)2. Întrebări de sănătate – discuţii despre problemele generale ale vieţii (Exodul 18:7; Judecătorii 18:15; 2 Împăraţi 10:15)B. Saluturi în Noul Testament 1. „ Har şi pace” (Romani 1:7; 1 Corinteni 1:3; 2 Corinteni 1:2; Galateni 1:2; Efeseni 1:2; Filipeni 1:2; Coloseni 1:2; 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:2; Tit 1:4; Filimon 1:3; 1 Petru 1:2; 2 Petru 1:2; Apocalipsa 1:4); „har, îndurare şi pace” (1 Timotei 1:2; 2 Timotei 1:2) 2. „Harul să fie cu voi” (Romani 16:24; 1 Corinteni 16:23; Galateni 6:18; Efeseni 6:24; Filipeni 4:23; Coloseni 4:18; 1 Tesaloniceni 5:28; 2 Tesaloniceni 3:18; 1 Timotei 6:21; 2 Timotei 4:22; Tit 3:15; Filipeni 1:25; Evrei 13:25; Apocalipsa 22:21) 3. „Sănătate” – în general la încheiere (Romani 16:3-16, 21, 23; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12-13; Filipeni 4:21-22; Coloseni 4:14-15; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Tesaloniceni 3:17; Tit 3:15; Evrei 13:24; Iacov 1:1; 1 Petru 5:13-14; 2 Ioan 13; 3 Ioan 14)4. Alte saluturi: (Luca 24:36; Ioan 19:21; 1 Petru 5:14; Efeseni 6:23; Iuda 1:2; Romani 15:33; 2 Timotei 4:22)

II. CARACTERIZAREA. Saluturi social – culturale1. Ele reprezintă dorinţe, sentimente, aprecieri din respect sau rutină (Daniel 3:9; 5:10; 6:21; Faptele Apostolilor 23:26, 30)2. Trebuie folosite saluturile cele mai „bune” şi evitate cele „goale”: bună ziua….B. Conţinutul şi rolul saluturilor sfinte1. Saluturile sunt o deschidere spre relaţii frăţeşti (1 Cronici 12:16-18; Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20)2. Saluturile sunt o rugăciune, o chemare a Numelui Domnului în părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; 2 Corinteni 13:14; Filipeni 4:19, 23; 1 Ioan 1:3-4; 2 Ioan 1:3)3. Saluturile sunt o binecuvântare realizabilă, dorită şi necesară (Ioan 20:19-23; Rut 2:13; Luca 1:39-44; Galateni 1:3-5 – de la Tatăl şi Fiul; 2 Petru 1:2 – să fie înmulţite)4. Saluturile trebuie să fie însoţite de apelative corespunzătoare: fraţi, surori, sfinţi, părinţi şi de o politeţe şi cinstire permanentă (Coloseni 1:1-2; 1 Tesaloniceni 5:26; Tit 3:15)

ÎNCHEIERE1. O părtăşie sfântă conţine la început şi la încheiere saluturi sfinte (Efeseni 5:19; Iuda 1:14-20)2. În cer vom fi întâmpinaţi cu saluturi sfinte iar credincioşii fac „repetiţii” pentru părtăşia sfinţilor (Matei 25:34; Apocalipsa 19:4-9; 22:20-21). Cântările şi exclamaţiile, sunt saluturi îmbogăţite (Apocalipsa 5:13-14; 14:1-3)

Page 128: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 18

„ MÂNGÂIAŢI-VĂ ŞI ÎNTĂRIŢI-VĂ ” (1 Tesaloniceni 5:11)

INTRODUCERE1. Mângâierea îşi are originea şi resursele în Dumnezeu şi este o permanentă necesitate în viaţa creştină (2 Corinteni 1:3-7)2. Întărirea în duh este necesară pentru creştere şi refacere (Efeseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:14)

I. MÂNGÂIAŢI-VĂA. Un Dumnezeu care mângâie (Atenţie! – Luca 6:24; 16:25)1. El a oferit o mângâiere veşnică; mântuirea aşteptată de la primii patriarhi (Geneza 5:29; Luca 2:25; 2 Tesaloniceni 2:16-17)2. El mângâie pe toţi copiii Săi, prin Scripturi, El oferă speranţă în smerenie şi ascultare (Romani 15:4-13; Psalmul 112:1, 8; 119:50; Iov 6:10; 2 Corinteni 7:6; Isaia 57:15)B. Oamenii trebuie să folosească mângâierea1. Ce presupune (conţine) mângâierea? Să asculţi necazul şi să vorbeşti cu afecţiune, din dragoste, pentru încredere şi înviorare (Iov 21:1-3; Isaia 36:15; 66:13; 1 Tesaloniceni 2:11-12; 1 Corinteni 14:3; Filipeni 2:1-2). O slujbă a Duhului (Ioan 14:16, 26; 15:26)2. Ce oameni au nevoie de mângâiere? Cei care suferă necazuri sau moartea cuiva drag (Geneza 24:67; Rut 2:13; 1 Cronici 7:22; 1 Tesaloniceni 4:15-18); căderi în pocăinţă (2 Corinteni 2:6-8). Caz Iov (Iov 2:11; 16:2; 29:25; 42:11)3. Oameni care au practicat mângâierea: Iosif (Geneza 50:21); Barnaba (Fapte 4:36), alţii (Coloseni 4:11; 2 Timotei 1:16)

II. ÎNTĂRIŢI-VĂA. Ce presupune (ce este) întărirea spirituală?1. Fortificare, dotare spirituală, dezvoltare necesară creşterii şi rezistenţei (2 Corinteni 10:4; Efeseni 6:10-11; Filipeni 4:13; 1 Timotei 1:12; 2 Timotei 4:16-17; 1 Corinteni 16:13)2. Ea conferă putere de răbdare cu bucurie şi statornicie, încredinţare puternică (credinţă) în învăţăturile Bibliei (Coloseni 1:11; Fapte 19:20; 1 Tesaloniceni 3:1-5; Evrei 2:4)B. Necesitatea şi practica întăririi1. Oameni ce trebuie întăriţi: poporul şi conducătorii (Deuteronom 31:6-7; Iosua 1:6, 18; Luca 22:32; 1 Petru 5:10; Evrei 12:12)2. Cine poate şi trebuie să-i întărească: Dumnezeu (Psalmul 119:133; 138:3); îngerii (Daniel 10:18-19; Luca 22:43); credincioşii plini de har, de credinţă şi de duh (Romani 1:11-12; Fapte 14:22; 15:32; 18:23)

ÎNCHEIERE1. Mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă este o poruncă divină, la care participă toate efectivele sfinte (Isaia 40:1; 49:13; 61:2; 1 Tesaloniceni 5:11)2. Fii producător, comerciant, intermediar, nu doar consumator de mângâieri şi întăriri (Filipeni 1:7-14; 2 Corinteni 12:14-15)

Page 129: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 19

„ TRĂIŢI ÎN PACE ” (Romani 12:18)

INTRODUCERE1. „Trăiţi în pace” este sfatul Mântuitorului şi a întregii Scripturi (Marcu 9:50; Romani 12:18; 1 Tesaloniceni 5:13)2. Pacea este o stare sfântă de o valoare inestimabilă (Filipeni 4:7)

I. EXPLICAŢII GENERALEA. Pacea cu Dumnezeu 1. O ofertă şi realizare divină, o binecuvântare (Numeri 6:26; Isaia 53:5; Ioan 14:27; Romani 5:1)2. O şansă ratată de lume (Isaia 27:2-5; Luca 19:41-44)– Un legământ, o perspectivă pentru credincioşi (Romani 5:10; 2 Corinteni 5:18-20; Coloseni 1:20)B. Pacea dintre oameni (Luca 2:14)1. O urare reală între / pentru credincioşi (Exodul 4:18; 2 Împăraţi 5:19; Psalmul 122:1-7; 125:5; 128:6; Luca 7:50)2. O realizare parţială, temporară, o utopie pentru necredincioşi (Ieremia 6:14; 12:1; Apocalipsa 6:4; 2 Tesaloniceni 5:3; Isaia 48:22; 57:21)

II. SFATURI PRACTICEA. Pacea în condiţii favorabile 1. Pacea rezultă din neprihănire, dintr-o bună relaţie cu Dumnezeu şi ascultare de Cuvânt (Psalmul 119:165; Isaia 32:17; 48:18; Psalmul 81:13; Romani 14:1]7; 1 Corinteni 15;32; Iacov 3:13-18; 2 Petru 3:11-14)2. Pacea se realizează sub călăuzirea Duhului (Romani 8:6; Galateni 5:22; 2 Timotei 2:22; Evrei 12:14)3. Un om cu pace în spirit este o Evanghelie a păcii, pentru oricine o primeşte (Matei 10:12-13, 34-36; Luca 10:5). Cine o are o oferă (Romani 12:17-18)B. Pacea în condiţii nefavorabile 1. Necazul, provocările conflictuale nu trebuie să ne ia pacea (Ioan 16:32-33; 1 Corinteni 7:15; 2 Timotei 4:16-17; Psalmul 4:8; Isaia 57:2)2. Lipsa păcii reclamă căutarea ei imediată (Matei 5:24; Psalmul 34:14; 1 Petru 3:11; Proverbe 17:1; 16:8; Efeseni 4:3)3. Niciodată nu tulbura pacea spirituală - lasă-i în pace (Ioan 12:7; Faptele Apostolilor 5:19; 1 Corinteni 7:15; Osea 4:17)

ÎNCHEIERE1. Credinciosul este în Împărăţia păcii (Isaia 9:6-7; Romani 14:17; 15:13, 33). Pacea trebuie să stăpânească (Coloseni 3:15)2. O rugăciune pentru pace (2 Tesaloniceni 3:16)

Page 130: Manual de Studiu Bibli- Iosiv Anca

Principii sfinteLecţia 20

„BUCURAŢI-VĂ ... PLÂNGEŢI ... .”(Romani 12:15)

INTRODUCERE1. „Bucuraţi-vă… plângeţi...” (Romani 12:15), fiecare atitudine la vremea ei (Eclesiastul 3:4), aparţine realităţii cotidiene a credincioşilor, a umanităţii (Psalmul 30:5)2. Împletirea lor şi asocierea la fiecare dintre ele se realizează prin puterea lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 1:4-7)

I. BUCURAŢI-VĂ…(Filipeni 4:4)A. Momente de bucurie1. Bucuria etapelor vieţii de familie (Proverbe 10:1; Luca 1:57-58; Psalmul 128; Proverbe 5:18)2. Bucuria împlinirilor materiale (Faptele Apostolilor 14:16-17; Eclesiastul 5:19; Isaia 9:3; Psalmul 4:7 )3. Bucuria mântuirii (momente speciale; o permanenţă) – pentru credincioşi, îngeri, divinitate (Luca 2:10; 15:5-7; Matei 2:10; Isaia 53:11; Ţefania 3:17; Psalmul 9:2; 16:11; 1 Petru 1:6-8; Ioan 15:11)B. Absenţa bucuriei comune (Psalmul 97:11)1. Determinată de neacceptarea „bucuriei” pentru ceilalţi oameni (Luca 15:24-32); sau existenţa bucuriei – în vremea plânsului, mângâierii (Psalmul 35:26; Proverbe 2:14; 17:5)2. Bucuria falsă – în lume şi / sau păcat (Daniel 5:1-5; Ioan 16:20, 22; Iacov 4:8-9)

II. PLÂNGEŢI…..A. Momente de plâns1. Plânsul pierderii (morţii) celor dragi din familiesau dintre prieteni (Marcu 5:38; 2 Samuel 12:16,22-24; 13:36; Luca 7:13)2. Plânsul necazurilor (1 Samuel 11:4; 20:41; 30:4-6; Iov 2:12; 42:11; Neemia 1:2-4) 3. Plânsul pentru cei păcătoşi este o durere comună, deşi ei nu simt pentru că sunt „morţi” spiritual (Luca 19:41)B. Absenţa plânsului comun1. Determinat de plângeri reciproce (Coloseni 3:13; Iacov 5:9)2. O urmare a indiferenţei sau a urii umane (Obadia 1:10-14)

III. BUCURAŢI-VĂ… (şi) PLÂNGEŢI…– Mardoheu, Estera şi evreii (Estera 4:1-4, 16; 8:3, 6, 15-17; 9:17-19)

ÎNCHEIERE1. Orice om ce vrea bucurie – să se bucure cu cine se bucură. Orice om ce a plâns (nu-i o bucurie) să mai „consume” din plânsul celorlalţi (Ioan 3:29; Filipeni 2:18-29)2. În veşnicie vor fi separate: „bucuraţi-vă”, de „plângeţi” (Isaia 35:10; Matei 25:21, 41)