MANUALU - BCU Clujdocumente.bcucluj.ro/.../fg/BCUCLUJ_FG_S4581_1872.pdfMANUALU D K Stadiala pastorala compuşii si edatu de Andrein Barouu de Siagnn'a, Ai'chiepiscopu alu Ardeiului,

M A N U A L U D K

S t a d i a l a p a s t o r a l a compuşii si edatu

d e

Andrein Barouu de Siagnn'a, Ai'chiepiscopu alu Ardeiului, sî Mitropolitu alu Ro-maniloru de relegea greco-resaritena din Ungari'a sî

Ard^lu, s. c. a.

BCU Cluj-Napoca

S a b i i a ,

in tipografi'a arcliMîeccaHna,

18 * » .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Precuvântare. Me umilescu înaintea Proniei ceresci, dela care

vine tola darea cea buna, si tolu daru de sevârsitti căci m'au invrednicilu, sî m'au intâritu pe mine in starea mea de unu anu sî mai bine morbosa, de a putea compune sî edâ amasuratu isvdreloru inveîa-turiloru Bisericei nostre, precumu sî amasuratu lipse-loru clerului nostru acesta carte „Manualu de Stu-diulu pastoralu," de care clerulu nostru tineru are dupa convingerea mea, mare sî intetîtore trebuintie, căci manualulu celu pana acum intrebuinliatu alu acestui Studiu nici câtu nu eră de ajunsu spre lăţirea notiuneloru necesarii pentru viati'a practica a clerului nostru, sî căci, ci sâ relacu alte multe momente, tinerii nostrii, carii in scoli clericali se pregatescu spre trept'a preotiasca, prea putinu suntu versaţi în cunoscintiele pregatitore pentru elevii clericali, fara care clericulu nu se pote prepară cu desevârsire spre oficiu preoliescu, sî căci cu deosebire vine sî aceea împrejurare in combinatiune, ca adecă clericii nostrii mulţi ani petrecu in scoli de religiune străina, unde nu capeta nici o educatiune, nici o pregătire pentru sludiulu pastoralu, ear cursulu clericalu de trei ani,

1*


4

precumu acel'a este astadi la noi prescrisu, nu ajunge a deplini defectele, cu care vinu tinerii in scdPa clericale, ddca studiile clericali nu voru corespunde acelui scopu, pentru care suntu menite.

freci îngrijirea mea de a deplini ori ce laguna in stndiile clericali, m'au indemnatu pe mine a compune acestu opu, sl alu preda' clericiloru spre inve-tiare, dar totodată sî preotiloru actuali, căci din trân-sulu multu se potu folosi.

^ E u scrierea acest'a amu compus'o luându de «unctu de mânecare Sânt'a Scriptura, Candnele, tipi-calu sî scrierile Parintiloru Biscricei ndstre că unele fântene clasice pentru studiulu pastorala realu; apoi singura recunoscu, ca scrierea mea acest'a este mica, sî sinoptica, insa sumu convinsu, ca ea cuprinde in sine tdte cunoscintiele sî noţiunile, care se tinu de studiulu pastoralu in folosuiu preotimei ndstre; sî apoi fiindcă opulu meu acest'a este originalu in feliulu seu, sî basatu pre Sânt'a Scriptura, sî Canonele posilive, sî pre tipiculu bisericescu, sî sepdte prelucra sî amplifică prea usioru; pen'ru aceea lasu eu, ca opulu meu acest'a sâ 'lu prelucre, sî sâ 'lu amplifice altu barbatu, carele este mai tineru si mai sanatosu de mine, dar totodată sî bine versatu sî binecunoscutu cu instilutiunile bisericei ndstre.

Mi iau voie a recomendă scriiloriului, carele se va ocupă cu amplificarea studiului pastoralu, câ sâ se


5,

folosească de scrierea S. Ioannu Chrisostomu despre Preoţie, sî de scrierea lui Simeonu, Archiepiscopu alu Tesalonicului, câci in aceste scrieri vă afla in-veliaturile genuine pentru păstorirea poporului nostru credinciosu in spirtulu Bisericei primitive creştine, sî aceste scrieri, de sî suntu vechi, dar suntu cla-sice, sî cuprinsuhi loru sta spre inaltimea sciihtieloru pastorali din timpii nostrii.

Acest'a facu eu, câci Archimandritulu MelchiV sedecu, Locotenente de Episcopu alu Husiloru ia Moldov'a au edatu ta a. 1863, la Bucuresci Teologia pastorala parte tradusa, parte prelucrata dupa mai mulţi autori, Antonie, Amfitealrovu, Chirilu, Rei-chenbergu, etc. pentru Semînarile din Români'a cu voirea inaltu preasântitului Mitropolitu alu Ungro-» vlachiei D. D. Niphonu.

Noi amn esaminatu cartea acest'a, sî n'amu aflatu in ea, ceea ce asteptamu, adecă n'amu aflatu po-vatiuiri manuducatdre in servitiurile preotului de rele-gea ndstra ortodocsa resaritena, ci amu aflatu po-vatiuiri generali pentru unu preotu de ori ce reli-» gia cristiana. Mai departe n'amu aflatu povatiuri manuducatdre pentru unu preotu resaritenu in pri-vinti'a referintieloru sale casnice, familiare sî so- ciale. Dupa convingerea ndstra nu pdte cores-» punde scopului nici o scriere pastorale fatia cu clerulu nostru, deca povaliuirile acele nu suntu eflu»


6

suri naturali ale inslitutiuniloru Bisericei ndstre, pre-* cnrau suntu candnele, tipiculu sî Dogmele ortodocse. Nu cundscemu nici scrierile unui Antonie, Amfiteo-trovu, Chirilu, sî Reichenbergu, ca acele aru fi recunoscute iii literatura bisericeasca resaritena de opuri clasice, sî vrednice de imjtatiune, sî de modelu pentru eîevii Seminariloru de relegea ndstra, de sî la aceştia bărbaţi că Ia nisce autorităţi in Biseric'a ndstra se provoca Părintele Archimandritu Melchisedecu.

Inca mai sperediu, ca sî Ierarchia Mitropoliei ndstre va avea zelulu cuvinciosu, de a posede bărbaţi literaţi sî procopsili in sinulu seu pentru compunerea cartiloru şcolari dupa feliuritele specialităţi^ că prin acele sâ susliena atâtu clasicitatea sciintieloru bisericesci, câlu sî religiositatea sî raoralulu clerului, precumu sî cultur'a poporului credincioşii peste totu.

Sî asia inca numai atât'a amintescu aci, ca de sî opulu meu acest'a este numai sinoplicu, căci starea mea presente morbdsa nu miau iertatu a 'lu compune mai prelargu, este de ajunsu dupa convingerea mea pentru unu manualu de studiulu pastoralu, deslînatu pentru scdla clericale, de ore ce este scrierea prima sistematica in feliulu seu, si cuprinde cele necesari noţiuni sî îndrumări, cumu unu preotu de re-ligiunea ndstra 'orientale sâ 'si duca chiemarea sea, ca vadi'a sî santieni'a religiunei sâ o susţină, sî că sâ edifice pe poporulu seu credinciosu.


7

In fine voiescu a crede, ca zelulu sî diliginti'a Profesorelui, carele va prelege din acestu manualu, sî in pracsa va arata eleviloru din cârti bisericesci sî rituali cele ce se espunu in acestu manualu sinoptica ca' unu ce teoreticu, vâ documenta, ca acestu manualu corespunde scopului principalu, pentru care eu l'amu fostu menitu.

Sibiiu in lun'a lui Augustu, 1872. A n d r e i u ,

Archieppu sî Mitropolitu.


Sumariu, a l u m a n u a l u l u i d e s t u d i u l u p a s t o r a l u .

Introducere in S t u d i u l u p a s t o r a l u .

Cunoscint ie general i . Pag.

§. 1. Ce sciintia este studiulu pastoralu? . . . 1. §. 2. De ce studiulu acest'a 'lu numimu noi „Studhi

pastoralu" si nu „Teologia pastorale? . . 1. §. 3. Ce însemnătate are chiamarea unui pastoriu

sufletescu in societatea crestinesca? . . . 2. §. 4. Oare numirile, cu care se caracteriseadia

preoţii in S. Scriptura, nu tragu dupa sine si nisce greutâti pentru chiamarea loru? . 3.

§. 5. Continuare . . . • . . 5 . §. 6. Necesitatea Studiului pastoralu.. . 6. *• §. 7. Cum impartimu noi Studiulu nostru pasto

ralu? - . . . , . . 8 .

Capa I. Despre pastoriulu sufletescu in cele ce se tienu

de elu câ de unu cetatianu.

Secţiunea I. Despre Vasatori'a, cas'a, si despre casnicii unui preotu. §. 8. Biseric'a ndstra nici cându n'au primitu Ce-

libatulu pentru preoţi; si ce se pretinde dela pers6n|a cea femeeasca, pe careâ voiesce pre-otulu vjitoriu sâ o iee de soţie ? , . 8»

CD


Introducere lzx stiacU-uLlu. pastoralu.

Cunoscintie generali.

§. 1. Ce sciintia e studiulu pastoralu ?

Studiulu pastoralu este sciinti'a aceea, carea trac-ţeadia despre noţiunile teoretice si practice necesarii pentru unu preotu greco-orientalu in ducerea chia-marei sale in deobşce sî in deosebi.

§. 2. De ce studiulu acest'a 'lu numimu noi „Studiu pastoralu", dar nu teologi'a pastorale?

Noi studiulu acest'a 'lu numimu „Studiu pastoralu" dar nu teologi'a pastorale, pentruca subiectulu scrierii ndstre nu e Ddieu, ci preotulu câ tata de

—femi'ie, ca cetatîanu sî câ preotu; prin urmare studiulu nostru nu tractedia despre Ddieu sî însuşirile lui, ci despre preotu sî despre referinliele, in care pole sa devină elu ca' preotu, ca' cetatianu sî ca' tata de familie. —

Asia dara noi studiulu acest'a nu 'lu numimu „teologi'a pastorale", precum odinidra începură a 'lu numi scriitorii bisericeşti de relegea străina, dintre carii unii 5si schimbară părerile lom in privinli'a>

1


2

acestei numiri, sî acum simplu 'lu numescu „Pastoralu*'; aşişderea scriitorii de alte religii n'au potutu normă sî prefige materialulu acestei sciintie pastorale din acea simpla causa, caci in bisericile loru nu este uniformitate disciplinare despre chiemarea preotiasca, ci suntu numai regule particulari, precum aduce cu sine impregiurarea a unui seu a altui stătu; insa la noi t6te fiindu normate prin candne ecumenice, prin urmare sî chiamarea preotiesca in tdta lumea. este normată de o potriva fara deosebire de naţiune sî stătu, sî asia este mai usioru a compune in biseric'a ndstra unu manualu despre studiulu pastoralu, numaj auctorulu să fia bine cunoscutu cu inştitutiunile po-sitive ale Bisericei ndstre.

Scrierea S. Ioann Chrisostomu despre preotîe, este unu opu classicu sî merita a se pune in fruntea tuturoru opuriloru despre studiulu pastoralu, sî s'au numitu „Scrierea Sântului Ioannu Chrisostomu despre preotîe" dar nu teologi'a pastorale, de sî o -pulu lui acum amintitu sta pre culmea scientieloru teologice de astadi, sî se bucura de atenţiunea bar-batiloru celoru mai invatiati, sî s'au tradusu in tdte limbele europene ca" unu modelu clasicu.

§. 3. Ce însemnătate are chiemarea unui păstoria sufle* tescu in societatea crestinesca?

Chiemarea unui pasloriu sufletescu in societatea crestinesca are acea însemnătate, ca Iui i se cuvine


s

a pasce turm'a Iul Christosu, adecă pre credincio-sulu poporu, care i s'au incredintiatu Iui din partea Episcopului respectivu; câci elu se numesce in S. Scriptura „Ingerulu Domnului a totliitoriului, *)" — „Ingerulu Bisericei, *) ," — Lumin'a lumei, 3 ) Sarea pamentului, 4 ) Pastoriulu turmei Iui Christosu, 5 ) împreuna lucratoriu alu lui Domnedieu sî maieslrulu zi-direi lui Ddieu, 6) ". Din caus'a insemnatatiei celei mari a chiamarei preotiesci scrie S. Ioann Chrisostomu in opulu seu despre preoţie: Desi preoti'a se sevar-siesce pre pamentu, totuşi ea trebue sa se numere in ceat'a sî in rândulu lucruriloru ceresci, pentru ca nu omulu nici ingerulu, nici archanghelulu, seu oarecare alta putere zidita, ci singuru Mângaitoriulu Duchulu Sântu au asiediatu aceasta renduiala, sî inca pre omeni, cei ce vieiiuescu cu trupu, iau în-vetialu, să urmedie servitiulu ingerescu; — eara S. Grigoriu dice: „Preotulu slujându stă cu îngerii, aduce docsologie cu arohanghelii, înaltia sacrificiu la altariulu sântu, lucreadia cu Christosu sân-tîrea, inoesce lutulu, ridica prin botediu chipulu celu cadiutu, sî 'Iu face de omu nou prin a dpu'a nas-cere spirituala.

§. 4. Oare numirile acestea, cu care se caracteriseadia

') Malachia C. 2. v. 7. — ») Apocalipsn C. 2. v. 1. — *) Mateiu CV 5. v. 14. — «) Mateiu C. 2. v. 13. — ') I. Petr. C. 6. r. 1. — *) I. Cort. C. 3. T . 29.

i *


4

preoţii in S. Scriptura, nu tragu dupa sine sî nisce greutăţi pentru chiemarea loru?

Fara îndoiala este, ca numirile, cu care se ca-racteriseadia preoţii in S. Scriptura, tragu dupa sine sî nisce gretitali pentru chiamarea loru, din care urmeadia prea firesce, ca toti acei'a, carii voiescu a imbralîsiă chiemarea preotiasca, mainainte de tdte trebue sa se esaminedie pre sine seriosu, ca simtu ei in sine vocatiune spre oficiulu preotiescu? cu-noscu ei mai de aprdpe acestu oficiu? oare posedu ei, seu oare potu ei sâ faca, că sa poseada însuşirile acelea spirituali sî sciintîfice, care dupa natur'a acestui oficiu se ceru dela preoţi, adecă religiosi-tate, moralitate, cultura sciintîfica, darulu cuvântului sî alu catichisatiunei ? Sî deca dupa absolvirea cursului pregatiloriu clerîcalu voru află, ca ei simtu in sine vocatiune catra preoţie, atunci trebue sa se presentedia Protopresbiterului sî in fine consistoriu-lui respectivu spre esaminare, sî deca sî aci se vă află, ca are vocatiune câtra preotîe, atunci numai, si numai atunci sâ se apropie spre dobândirea gradului preotiescu. — Din contra, cei ce in chipulu a-cest'a nu voru fi in stare a documentă vocatiunea loru câtra treapt'a preoţiei, sa 'si caute altu modu de viatia, sî sa se retiena de preoţie precum Moise l ) sî Grigoriu din Neocesari'a facatoriulu de minuni,

') Esire capu 3. v. 11. —


5

Efremu Sirianulu, S. Ambrosiu, S. Sinesîu, carii toti au fostu bărbaţi sciintifici sî cultivaţi in cele bisericescij sî au scrisu opuri clasice, dintre care u-nele au ajunsu sî pana in timpii nostrii, sî totuşi s'au retienutu de preoţie pentru căuşele prea marei responsabilităţi. Inca sî S. loann Chrisostorau n'au voitu sa primească la inceputu alegerea s'a prin poporulu Antiochianu de preotu, ci s'au retrasu sî traiă in singurătate, sî numai dupa mai indelungatu timpu au imbratîsiatu preoti'a la îndemnările Archie-reului seu, a amicului seu S. Vasiliu celu mare sî a poporului credinciosu 1 ) .

§. o. Continuare.

Greutăţile unui preotu se vedu mai departe sî de acolo, ca elu se asemâneadia lucratoriului de pamentu 2 ) , lucratoriului de vie 3 ) , boului celui ce traira (5 ) ; de aceea S. Grigorie teologulu meditându despre sarcin'a cea grea a preotului afi scie preotulu, cum i se cade lui a pastori sî a îndreptă cu scopu bunu turm'a incredintiata este' invatiatur'a tuturoru invetiatoriloru sî maiestri'a cea mai înalta". De aceea sî Apostolulu Pavelu, cându punea Eppi sî preoţi pre Ia biserici, ii jură pre Dom-nedieu sî pre Domnulu nostru Iisusu Christosu,

') Vedi scrierea lui despre preoţie din tipografi'» .irchidiecesana. 2) I. Cor. Capu 3. v. 8. — *) Mateiu Capu 20. v. i. — (5.) Cor.

Capu 9.T. 9. — I Tim. Capu 5. v. 8. — (6) I. Tim. Capu 5. v. 21.-rw


6

earele vă judecă pe vii sî pe morţi (6). Apoi S. Ioann Gura de auru cugetându cu înălţimea mintiei sale despre greotalîle chiamarei pastorale, au eschia-malu: „nu mi §e pare, ca mulţi preoţi se voru mântui, ci cei mai mulţi voru peri". Apoi in Capulu II. a cartiei sale despre greotalîle preolîmei, scrie: „sa se puna înainte bărbaţii cei ce covârsiescu pe toii in mesura mare, sî intrecu cu raultu mai tare pre ceialalti cu vârtutea sufletului, decâtu Saulu pe poporulu Evreiloru cu mărimea corpului, pentruca pe câtu este deosebire mare intre făpturi lipsite de raţiune sî intre oameni raţionali, alât'a sâ fia de mare sî deosebirea intre pastoriu sî turma, câ sa nu dicu sî mai multu, căci cine prepadesce si, fie, ca leau rapitu lupii, seau ca leau pânditu furii, seu ca s'au ivitu o epidemie, ori alta nenorocire, pastoriulu pdte capatâ iertare dela stapânulu turmei, ci de saru pretinde pedeapsa, totu nu se întinde mai incolo de bani; din contra acel'a, carui'a i s'au datu in grija omenii, turmă cea indiestrata cu raţiune dela Dum-nedieu, cade pentru pierderea oiloru, cade sî subu pedeaps'a vremelnica sî sub cea vecinica".

§. 6. Necesitatea studiului pasloralu. Necesitatea studiului pastoralu este învede

rată, căci sciutu este, ca preotulu in mullifariele sale pusetiuni lesne pdte alunecă, ddca nu cunosce chiemarea s'a că tata de familie, că cetatianu, că


7

preotu sî că beneficiatu din partea poporului seu parochianu. —

Noi dicemu aci unu adeveru mare, de sî pan* acum nebagalu in seama, ca adecă sî poporulu cre-dinciosu, sî cu deosebire fruntaşii sî cărturarii dintre densii au lipsa de cunoscintiele studiului pastoralu, pentru ca cându se poftesce de o parte, că preotulu in tdte sâ muKiumeasca poporulu sieşi in-credintiatu in cele sufletesci, atunci prea fîresce urmeadia de ceealalta parte, câ sî poporulu sâ împlinească datorintiele sale fatia cu preotulu seu, sî sâ-i dee bucurosu ceea ce este a lui sî i compete, câci vocea Apostolului dîcea câtra cei ce nu voiau sa 'lu sprijinesca in cele ale traiului: Au ddra n'a-vemu putere a mancă sî a bea ? au ddra n'avemu putere pe vre-o sora muiere sâ purtamu, câ sî alti Apostoli sî fraţii Domnului sî Chifa? seu ddra eu numai sî Varnav'a n'avemu putere a face acest'a?

•

„Cine servesce in dste vreodată cu leafa s'a? seu cine sadesce vie, sî din rdd'a ei nu mănâncă ? au ddra graiescu dupa omu acestea ? au nu sî lege graiesce acestea, câci in legea lui Moise esle scrisu sâ nu legi gur'a boului, ce traera; au ddra de boi este grij'a Iui Dumnedieu ? . . deca noi amu sa-menatu voua cele spirituale, au mare lucru esle, de vomu seceră noi cele trupeşei dela voi? sî deca se imparlasiescu alţii de puterea vdstra, pentru ce nu


8

mai bine noi? însa n'amu facutu dupa puterea acest'a, ci tote le rabdamu, că sâ nu demu vre-o za-ticnire Evangeliei lui Christosu. Cor. I. c. 9. —

§. 7. Cum impartîmu noi studiulu nostru pastoralu ?

Noi imprtimu studiulu nostru pastoralu in cele ce şe tienu de preotu că de cetatianu, sî in cele ce se tienu strânsu de elu câ de unu preotu ; in cele ce se tienu de elu că de unu cetatianu vomu espune: despre casatori'a, cas'a sî despre casnicii lui, precum sî despre obligamintea lui fatia cu sta-tulu; — in cele referitdre strânsu la chiamarea lui preotiasca vomu espune, despre împlinirea oficiului seu sacerdotalii in sî afara de Biserica,

Capu I. Despre pasţoriulu sufletescu in cele ce se tienu de elu c4

de unu cetatianu.

Secţ iunea 1.

D e s p r e ' c a s a t o r i'a, cas 'a s î d e s p r e c a s n i cii u nui pr e o tu.

§. 8. Biseric'a n6stra nici cându n'au primitu celibatulu pentru preoţi; sî ce se pretinde dela pers6n'a cea femeeasca, pre carea voiesce sk o iee preotulu de soţia ?

Biseric'a ndstra pentru preoţi nici cându n'au primitu celibatulu, sî asia sî astadi stâ in vigdre Ca-nonulu 5. apostolescu sî Canonulu 6. alu Sinodului.


9

ecumenicii alu VI. legiuindu; ca „de voiesce cineva sâ vina câtra preoţie, sâ se casatordsca prin nunta legale, sî acdst'a sâ o faca mai nainte de hirotoni'a s'a de Ipodiaconu sî Diaconu sî Presbiteru." — Se opresce insa prin Can. 18 aposlolescu a luâ sieşi de soţie pe vre-o văduva, câci atunci nu se pdte initiâ la preoţie, ci este datoriu a se casatori cu o verşura de legea ndstra C. 18. apost. sî 14. IV. sî C. 18. din Neocesari'a; asisiderea nu pdte repasi clericulu dela logodn'a sa cea dintaiu, sî a se logodi cu alta, fia aceea sî sor'a buna cu a doua logodnica, câci logodna cea dintaiu se considera in biseric'a ndstra dupa invetiatura din Pidalionu pagina 496 ca sî nunt'a; — cându remane preotulu ve-duvu sî se casatoresce a ddu'a ora, atunci pierde* preotfa, sî i remane numai cinstea siederei intre p r e J

oii sî portulu preotiescu; tdte acestea dupa analo-» gi'a Can. 26.,VI care prescrie: preotulu, carele s'au poticnitu in nunta neiertata, sâ se imparlasiascâ de siedere dupa cele legiuite noua de sântulu canonu, eara de celelalte lucrări sâ se departedie, câci de-stulu este unui'a că acestui'a iertarea, eara a bine-cuventă pe altulu, carele este datoriu a vindecă ra-t nele sale, este lucru necuviitiosu, câci binecuvart-' tarea este împărtăşire de sânlienia, eara celu ce a- ;

cest'a nu o are pentru poticnirea cea din nescKntia,f

cum o vă dă altui'a ? deci nici înaintea poporului,


10

nici in deosebi sâ nu binecuvânte, nici trupulu lut Christosu sâ nu 'Iu imparta altor'a, nici altu cev'a sâ. nu Iiturgisesca s. c. a.

§. 9. Oare preotulu pote trai earasi cu soti'a s'a dela care s'au despartîtuôdata cu invoirea obsceasca?

Legea cea vechia ierla evreiloru a se desparli de muierile loru sî fâra de nici o causa fundata, dar in legea noua au disu Christosu: „ca totu celu ce 'si vă Iasă muierea s'a fâra de cuventu de adulle-riu, o face pre ea sâ comită adulteriu, sî celu ce o vă luă pre cea lăsata, comite cu ea adulteriu;" iara Apostolulu Pavelu invatia câtra Corinteni I. Capu 7. v. 5. „sâ nu opriţi dalori'a unulu allui'a fara numai din buna intielegere pâna la unu timpu, că sâ ve îndeletniciţi in postu sî in rugăciune, sî earasi sa ve adunaţi intr'unu loeu, ca sâ nu veispi-tesca pre voi satan'a f pentru neinfranarea vdstra".—

Insa Canonulu 30 VI. dîce: ca „preotulu cu soti'a s'a, dela care odată s'au desparlîtu cu obs ce-sca învoire, nu mai pdte trai, nici a o luă indereptu; aci se legiuesce: carii preoţi cugeta, ca Canonulu 5. apost. n'au lipsa alu observă, carele nu iartă preotîloru a se lasă de muierile loru sub pretextu de religiositate, sî pentru aceea cu consensulu fe-meiloru loru se despartu, unii că acesti'a sub nici unu cuvântu sâ nu mai pdta trai laolaltă, că sa dee documenta perfecta despre promisiunea loru, sî


11

aceast'a s'au iertatu loru nu pentru altu scopu, ci pentru pusilanimitatea loru, sî pentru moravurile loru esterne sî nu din destulu firme Din asemănarea acestor'a urmeadia, ca preotulu pdte dimite pe preoles'a s'a din caus'a evlaviei sî a vieţii contemplative, deca in asia cev'a se invoiescu ei, sî dau dela sine sî in scrisu, ca adecă voîescu sâ petreacă pentru tdta viati'a loru in infrânare, sî tdte acestea s'au facutu cu scirea sî binecuventarea Archiereului respectivu; despre astfeliu de învoire qbsceasca dîce canonulu susmenlionatu 30. VI. ca preotulu cu soti'a s'a, dela carea odată s'au despartîtu cu invoirea obsceasca, numai pdte trai laolaltă, că sâ nu se arate cu ca-racteru slabii sî schimbaciosu, care l'aru aduce pre elu în ochii poporeniloru sei in discreditu.

§. 10. Cum sa tiena preotulu cas'a s'a. sî cum sa crească pe fiii sî fiicele sale? 1

Preotulu sâ tiena cas'a s'a amasuratu pusatiunei sale preotiesci, sî adecă: să sustiena buna intiele-gere cu soti'a s'a sciindu, ca Canonulu 5. apostol. nu-i iartă despărţire dela ea; apoi dupa invetiatur'a Sântului Pavelu data câtra Timoteiu I. C. 3. v. 4 . că cas'a s'a sâ o chivernisesca bine, copii avându ascultători cu tdta curati'a; de uncie urmedia, ca preotulu nu pote iertă, că in cas'* jui sâ se faca nisce adunări de petreceri lumesCv, £amfi seu alte

lucruri cu sgomotu, ci trebue cas'a uîf sâ fia bine


12

chivernisită sî copiii lui sâ fia ascultători sî de e-semplu sî altoru copii in moravurile sî purtarea loru morale sî cându se facu mari, datoriu este a padî, că copiii lui sâ nu se casatoresca cu fetie de alta religiune, câci vedinduse, ca mulţi dintre preoţi, n'au caulatu, câ copiii loru sâ se casatoresca cu fetie de religiunea ndstra, Părinţii dela Sinodulu din Laodicea in Canonulu 19 au opritu acest'a sî de-manda preotîloru, câ copiii loru sâ nu se căsătorească cu persdne de străina religiune^— Mai departe Preotulu nu pdte lienea carcima in cas'a s'a, de aru fi aceea sî a lui propria, dara nu cas'a pa-rochiala, câci apriatu opresce acest'a Canonulu 9. VI. prescriindu: „nici unui clericu sâ nu fia iertalu a avea prevalie de carcima, câci deca clericului nu-i este iertatu a intră in carcima, cu câtu mai vârtosu nu-i este Iui iertatu a slugări altor'a in carcima \ ear de aru face cev'a de acestu feliu, ori sâ ince-tedîe, ori sâ se segregedîe". —fin fine i se aduce preotului aminte sî cuvintele Apostolului câtra Timo-teîu I. C. 5. v. 8. scriindu: „cine nu pdrta grija de ai seî, sî mai vertosu de cei de ai casei sale, de*credintia şû lepadatu, sî mai reu este deeâtu»

S §. \X. j|tt% s | ai k, preotulu grija de cas'a parochiale sî de paraeryţa^yod&ale. sî îndeobsce despre arerea paro-


ia

Preotulu sâ aiba grija de cas'a parochiale cal de cas'a s'a propria, sâ o tiena in rându bunu, sî in curatienia, sî nu numai cas'a ci sî tdte celelalte e-dificii, care se afla lângă cas'a parochiale, sâ le tiena in stare buna, sî incâtu nu corespundu confortului unei case parochiale, seu are lipsa de îno-iri sî reparaţii, sâ recerce pe bătrânii bisericei, pentru deplinirea sî repararea loru. Sâ aiba grija, câ nu cumv'a sâ se rienorocesca aceasta realitate a comunei bisericesci prin focu; de aceea este cons-ultuţ câ preotulu sâ staruiasca, câ comun'a bisericesca sâ1

asigure cas'a parochiale la vre-o asotiatiune de asi-guratie, ceea ce nu costîsesce multu sî aduce multa bunătate la casu de nenorocire.

Curtea sî gradin'a, precum sî pământurile paro-chiali si ori ce avere aru posede Parochi'a, inca sa le tiena preotulu in stare curata sî dupa modulu mai inalţu de economie de câmpu, de pOmologie sî sî de gradinaritu, sâ le cultivedie, ca* sa aiba de acolo câtu se pdte mai multu folosu. — Consultul inca este a asigură sî pământurile parochiali de grindina sî de alte nenorociri; in fine Preotulu sâ aibă grija neadormita sî pentru ceealalta avere* sub 'Ori ce nume aru fi aceea sî in intielesulu Statutului organicu sâ se pastredie sî sâ se administre, sî să se mărească din ânu in anu spre mângâierea popo-reniloru,' sî spre îndemnarea loru de a înmulţi averea


*4

lom bisericeasca in realităţi st in fundaţii filantropice. De aceea Preotulu cunoscându starea materiale a poporeniloru sei, sî bolnavinduse la mdrte vre-unu economu ori negutiatoriu cu stare buna, sâ 'i aducă aminte, că sâ lase sî pre seam'a bisericei,. sî altei fundaţii filantropice din averea sa spre veci-nic'a pomenire. — Apoi mai vine de amintitu, câ parochulu sî pentru curtea bisericeasca sî pentru ce-meteriu sâ aiba grija, sî sâ fia ingredite bine, ca vitele sâ nu pote intra, si a necinsti locurile aceste sântile, câci negligerea aceast'a aduce parochului paguba in vadi'a s'a.

, — •' •»

s §. 12. Ce persana femeeasca p6te tienea preotulu in cas'a B'a?

Se intielege de sine, ca precum unu omu onestu caută, sâ aiba persdne femeesci oneste sî străine de ori sî ce prepusu in cas'a s'a, asia si dela preotu se cere, că numai persdne oneste femeesci sî fara de prepusu pentru moralitatea s'a, sâ tiena in cas'a s'a; de aceea sî canonulu 3. I. prescrie: „ca preotulu sâ nu aiba muiere împreuna Iocuitdre cu elu afara de muma, sora si matusia, sî tdte celelalte fetie, cu care pole scpă de totu prepusulu"; eara Canonulu 5. VI. legiuiesce: ,,ca nimenea din cei ee se numera in catalogulu sacerdotalu, afara de acelea, care in canonulu 3. L se amintescu, sâ nu tiena muiere s'au servitdre in cas'a s'a, ci sa se


13

feresca He ori ce reprehefisîune; eara deca va^faoe altcum, să se depunav]

Secţiunea li.

D e s p r e o b l i g a m i n t e l e u n u i p r e o t u f a t i a e » p u s e H u n e a l u i in s-ia-ta s î cu c e l e

c iv i l e . !

§. 13. Ce este Se observată în deobsce l î in deosebi despre obligamintele unui .preotu fatia cu pusetiunea lui in Stătu?

Despre obligamintele unui preotu fatia cu puse-* tiunea lui in stătu, este,de observaţii in deobsce, ca, elu trebue sa observedţe strânsu legile stalului, prin, aceea a îndemnă sî pre poporenii sei dândule esem-ple bune cu insasi purtarea s'a; cu deosebire preotulu este datoriu a observă sî orânduele locali, fia politiane, fia câmpestre, sî a nu Ie vatamâ, capi prin} aceea pote deveni in multe necasuri, sî folosulu este prea micu, care transgresiunea unora aseminea orân-duelei locali i pdte sâ 'i aducă; apoi este schitu, ca preotului nu-i sta bine a se arată neascultătorul câtra astfeliu de orândueli locali politiani seu sî carape-ştrare, câci transgresiunea cea mai mica i se imputa cu multu mai multu, decani altui cetatianu sî sa-teahn, pentru câ elu se considera de omu culţii si cultivata, dela carele pe dreptu se pretinde observ varea tuturora legiloru, câci acelea au de scppu Mnele comunU; apoi prin nepăsarea s'a de legi


ta

politice» causeadia la, popor» sî despreUuirea acestora legi sî a Amploiatiloru de staţu sî a celor» locali, ceea ce nu pdte remanea pentru preotu fara urmări papubitidsa.

§. 14. Preotulu sa nu se puna în ocârmuiri publice, nicî inchidiesia, nici in alte Jucruri lumesci; sipâfeaperâ cant sele numai la forurile bis&ncesci?

Frepţuiţţi nu-i^se iajta ,a sepune*jn ocârmuiri publice, pentruca acest'a nici din.partea cetatieniloru, nici din partea oficiului lui 'bisericescu nu i se cuvine, caci apriatu legiuiesce Canonulu 8 1 . apostol., care prescrie, ca nu se cuvine Episcopului sâii presbiterului sâ se dee pre sine in ocârmuiri ptr-blice, ci să se îndeletnicească in lucrurile bisericesci.

Deci ori sâ se supună a nu face acest'a, ori sâ se depună, „câci nimenea nu pdte servi la doi Domni dupa damnedieeasc'a porunca." — Prin urmare Preotulu nu pote tienea ocârmuirea ostesiasca sî ieratica, sî deca remane obstînaxUj, se depune dupa Can. 83 . apostol, care dîce: câci ale Cesarîu-lui se cuvinu Cesariujui, sî cele. ale lui Domnedieu se cuvinu lui Domnedieu. t , r ' . . . . . . • - '<

-In deobsce se ţ fopreşce preotujuj, a „se mesteci in lucruri lumesci C. 6. aposţ., — a stă Jjumi pen.-. ,lru ciney'a .mai cu seamat din caşţigu spurpaju. „C. ŞO* ap. afara numai d^ca ;de. Jegi ş'ara, M chiama, c â i t>tescrie Canonulu 3 IV. daca vă ...fi chiaraatu


•n de legi la epitropia neapărata prette minoreni, Eppulu seu presbiterulu, a purtă grija de lucruri bisericesci, ori de orfani, s£u de veduve părăsite sî de persdne că acelea, care au cu deosebire trebuintia de aju-torinlu bisericei; nici pdte luă moşii sî alte realităţi; in arenda, ect. — Precâtu mai multu este datoriu preotulu sa implinesca obligaţiunile sale de stătu mai conscientiosu, pre atâta se cere dela elu dupa cano-nulu 81 apbstofescu, a nu se lasă in lucruri civile,; ci sâ remana slrânsu prelânga chiamarea dregatoriei sale, carea fiindu împreunată cu multe greutăţi, elu sâ se ocupe cu studii sî meditationi, cum sâ le im-pfiseasca, cele ce curgu preafiresce din eficiulu seu^ pastoralu, sî care pretindu o vietîuire seridsa spre perfecţionare, că sâ pdta satisface datorintieloru sale pastorali.

De vomu recapitula aceste Candne, atunci ômu află, ca preotulu nu pdte primi âsuprasr nici » dre-gatoria civile, ci pdte primi numai epitropia asupra orfeniforu sî veduveloru, deca din partea oficieleru;

orfanali este poftitu, sî pdte luă asuprasi apărarea realitatlloru bisericesci la judecătorie dvile; — dara' p*6te primi elu sî apărarea eauseloru la foruhi biseri--cesCĂcu! binecuventareă Eppuhri dupa Canonulu 3.v

, alu Sîriod« ec. IV. * §. 15. Sa nu se lase în ocâri in contra DomnitQriului ,f8P*

a altoru amploiaţi. • >


Dîce S. Grigorîu teologulu in cuventarea s'a pentru bun'a renduiala in vorbiri, — ca limb'a este partea cea mai grabnica intre madulerii trupului o -mului, iara intieleptulu Solomonu 1 ) dlce: nu fi grabnicu in'cuvinte, nu te intinde împreuna cu bo-gatulu saracu fiindu, iar Âpostolulu Pavelu i dâ lui ÎTtu *) urmatorea invetiatura : „intru tdte sâ te dai pre sine esemplu de fapte bune, intru invetiatura, întregime, cinste sî nestricaciune". Sî inlr'adeveru nimicu nu strica omului renumele bunu, câ clevetirea sî cârtirea asupra mai mariloru seî, de aceea sî Apost. Pavelu scrie câtra Romani 3 ) „Totu sufletulu sâ se supună Stapâniiloru celoru mai înalte, ca nu este stapânie, fara numai dela Dumnedieu, sî stapâ-niile, care suntu, dela Dumnedieu suntu rânduite; pentru aceea celu ce se oppune stapânirei, lui Dumnedieu se oppune" e t c—De aceea sî Canonulu 84. apostolescu prescrie: „ca celu ce vâ ocări pre Sta-pânitoriulu, sâ se pedepsească, sî deca va fî clericu, sâ se depună, ear de vâ fi mireanu, sâ se segre-gedie". Asisiderea sî legile civile pentru crim'a de vâtamare a Imperalului suntu strasinice, ele pedep-sescu cu mdrte; ear vătămările sî ocările făcute asupra Amploiatiloru de stătu asisiderea tragu dupa sine pedepse de inchisdre, sî dupa mărimea acestei

*) Kld. Capu 23. v. 4. *) Tltu Capu 8. v. 7. ») Fav, Bem. Capu 13.


19

pedepse se pdte lesne întâmplă, câ preotulu osân-ditu Ia inchisdre mai îndelungate sâ piardă oficiului st beneficiulu seu pastoralu. — Preotulu nimicu mai bine nii pdte face, spre a scapă de clevetire, sî ocări catra stapânitoriu sî Amploiaţii Lui, Tara sâ urmedie in-yefiaturei, carea Apostolulu o dă lui Timoleiu in Cartea I. c. 2. v. 1—3 : „Rogute mai nainte de t6te sâ faceţi rugăciuni, cereri, fagaduintie, multiumiri pentru toti dmenii, pentru Imperatu sî pentru toti, carii suntu in dregătorii, câ să petrecemu viatia lina sî cu odichna, câci acest'a este lucru bunu sî bine primitu înaintea' liii Dumnedieu. sî Mântuiteriulu nostru".— ^

Capu II. Despre preotu sî despre cele ce se tienu de elu că de unu" pastoriu sufletescu, sî ministrulu misterieloru, sî in deobsce alu Tipicului, adecă că ministru alu servitiuriloru bisericesci, in sî afara de Biserica, sî câ Jnvetiatoriu alu poporului sî

alu tinerimei. J___

Secţiunea I, " / §. 16. Cine p6te fi preotu? ; , ;

Preotu pdte fi; 1, fiiulu unui preotu seu .mi-' rea nu dupa Canonulu 33. VI. unde se legiuiesce: n ca de acumu sâ nu fia cu putintia cetoru ce vo* ' iescu a înainta pe drecarii in cleru, sâ caute la nea-' mulu celui ce are a se hirotoni, ci esaminândui, de voru fi vrednici dupa hotărârile, ce se afla fri €andne, â ie numera in cletu, pe scesti'a ^«â-î


20

sâatiasca, ori au fosta din strămoşi preoţi, ori nu" ect. — 2, pote fi preotu unulu câ acel'a, carele s'au pregatitu prin scoli, sî documentedia religiositatea Sî moralitatea s'a, precumu sî posederea de cualitati receruţe de *âtra statutulu organicu alu Metropoliei ndstre romane de religiunea ortodocsa resaritena din Ungari'a sî Transilvani'a; 3. pole fi inaintatu la preoţie sî eelu vatamatu la ochi sî picidre C. 77. apost;— 4. Famenulu, depa eu bântuirea dmeniloru s'au facutu famenu, ori in persecutiune s'au lipsitu de cele virili, ori de s'»n nascutu asia. Cân. 2l« apost. —

Nu potu fi preoţi: 1. cei surdi, sî orbi, nu ca' sî cu mu aru fi spurcaţi, ci pentru câ sâ nu se împiedece cele bisericesci Can. 78. apost.; 2^ cei morbosi de epilepsie C. 79. ap; 3. cei ce s'au rauulatu pre sine Can. 23 apost. sî deca câ preotu «"au mutilatu, se depune Can. 23 apost. — 4. inca nici acel'a nu pdte a se inaintă la preoţie, careie s'au casatoritu cu vre-o veduva, sî despre carele s'au constatatu, câ au comisu adulteriu, seu alta fapta criminale Can. 6. apost. 5. nici neofitulu nu pdte fi preotu, carele de curându dela alta lege au imbra-tisiatu religi'a ndstra, C. %0. ppost. -— nici ostasiulu nu p6ţe fi preotu, C. 83 . apost. — nici eelu ce au fosta in vre-un'a dregatorie de Ştatu, si dupa cuviin-% nu s'au prşgalitu spre preoţie; precumu sî nici aceia', parele din viatia prihanita s'au reintorsu, câci lucru nedreptu este, sâ fia acel'a altor'a inreţiatoriu, carele


21

nau fostu din destulu cercatu, afara deca se vă face vrednicu cu harulu lui Duranedieu Can. 80. apost.

Aci vine de observatu, câ preoţii, carii din ori-ce nenorocire in urm'a morbului avutu, s'au fa-cutu neharnici a duce mai departe funcţiunea loru preotiasca, suntu vrednici de ajutoriulu archierescu, sî alu confratîloru loru preoţi, sî alu crestiniloru, unde au funclionalu că preoţi. C. 59 Apost.

§. 17. Despre alegerile preotului prin respectivii poporenî. In privinti'a alegeriloru de Diaconi, Presbiteri,

Protopresbiteri, Episcopi si Metropoliti in Metropoli'a ndslra romana sî Eparchiile ei romane, Statutulu or-ganicu prescrie Iota formalitatea, care are a se observă câ o lege sî cinosura la fie care din aceste graduri sacerdotali, de aceea noi ne reslringemu numai la amintirea unoru măsuri canonice, care Ie-murescu cele din Statutulu organicu alu Metropolieî nostre romane din Ungari'a sî Ardealu, sî adecă: dupa Canonulu 5. din Laodicea numai alegatorii cei destinaţi prin lege, dar nu ori sî cine pdte luă parte Ia alegeri, sî alegerile sevârsite de Eppi prin Sinodul» respectivei Eparchii au a se censurâ prin Sinodulu Eppescu din Metropolie; Ear alegerile celoralalte fetie bisericesci, se censura prin Consistoriulu respec-tivu cu dreptulu de reieptare, daca alegerea nu s'au facutu cu observarea celoru prescrise. *)

Vedi eî capula 4. din Scrierea S. Ioaon Cirisost. despre Preoţi».


2 2

§. 18. Alegerile ai. nu se foca cu nici unu feliu de co-ruptiuni.

Precumu câştigarea ori cărui oficiu nu se pole face cu coruptiuni, asia nici câştigarea ori cărei trepte preotiesci se opresce a se face cu ori ce feliu de coruptiune, câci prescrie Canonulu 29. Aposlo-lescu, ca „deca vre-unu Episcopu prin bani au a-junsu Ia acest'a dignitale, seu sî presbiteru sî diaconu, sâ se depună si elu, sî celu ce Iau hiro-tonitu, inca si dela comonicatura sâ se eschida, câ Simeonu vrajitoriulu de Petru", eara Can. 22. VI. Iegiuiesce: „cei ce pe bani se hirotonescu, ori Episcopia ori ce feliu de Clerici, sî nu dupa esaminare, s€u dupa alegere a vieţii, demandamu, a se depune, inca sî celu ce l'au hirotonitu."

Ajunge acesta măsura canonica spre documentare, câ precumu sanlîrea unui preotu este opritu a se face cu coruptiuni de bani, asia sî alegerile de fetie bisericesc^ ce popertdu ^redintiostr 4e sever- — siesce, se oprescu a se face cu coruptiuni de rudenie, de bani sî de beuturi spirituose. —

Alegatorii trebue sâ fia conscientiosi la alegeri eu atat'a mai multu, pentru ca alesulu are a fi bene-ficialu, sî se alege pe tdta viati'a. De aceea nu se pote luâ in nume de reu Gonsistorieloru respectivi, d6ca priveghiâdia şlrânsu, că alegerile sâ se faca fara nici unu abusu, sî din conlra cea greşita o


23

nimicescu, sî ordineza alta alegere, pentru ca pe cându comuneloru le compete dreptulu de alegere, atunci se nasce pentru Consistoriu obligaraentu de censurare, sî de prejudecare, dre alegerea facutu-s'au dupa lege? sî asia' dupa împrejurări ori o vâ incuviintiâ, ori nu o vâ aproba alegerea făcuta.

§, 19. Despre hirotonirea noualesului Preotu.

Noualesulu preotu dupa ce s'au casaiorilu cu observarea celoru susu atinse sî espuse in paragra-fii precedenţi, se hirotonesce de singurulu seu Epi-scopu eparchialu — Can. 2 apost. — sî se dimite cu Singelie Ia parochi'a, pre care este alesu.

Despre hirotoni'a lui se incunoscintisdia Proto-populu atârnatoriu spre a supraveghiâ asupra purta-rei lui, sî spre a introduce serbatoresce pre elu in parochia, ceea ce in urma alegerei i s'au conferitu.

La introducere sî instalare a noualesului parochu, Protopopulu are a tienea câtra poporulu adunatu un'a cuventare amasurala actului de presentare sî instalare, eara noulu parochu i respunde prin o cuventare asisiderea corespundiatdre festivităţii, apromi-tîndu dragostea sî zelulu seu câtra poporulu, carele l'au alesu sieşi de pastoriu sufletescu ect. — Protopopulu apoi preda instalatului preotu chieile bisericei, inventariulu asupra averii, sî realităţii sî alu carti-Ioru rituali sî altoru lucruri tiitdre de serviliuri bisericeşti, ce posede Comun'a bisericesca, precumu


24

sî protocolele matriculari, sî instalatulu da dela sine in scrisu Reversu, câ leu primitu in grij'a sî responsabilitatea s'a; acestu Reversu are apoi a se decopiâ de ddue ori, sî adecă pentru scaunulu pro-topopescu sî Consistoriu, unde copiile acestea au a se păstra', ear originalulu a se depune in lad'a bi-sericesca spre păstrare, câ murindu preotulu, sâ se vada, câ suntu tdte la locu, său bă? câci cele lipsite trebue sâ se reintregesca din averea reposatuluî.

§. 20. Care ordine are a se padî intre preoţi ? Preoţii suntu de un'a sî aceeaşi ordine sî cu

pusetiunea loru egali fatia cu funcţiunile loru, dar in privinti'a ordinei din afara trebue sâ se pazesca, câ celu posterioru cu hirotonirea, sâ nu se puna înainte celui prioru sî mai batrânu cu hirotonire, câci frumosu prescrie acest'a Canonulu 95. din Carta-gen'a, legiuindu: „nici unulu din fraţi sâ nu se cu-tedia vre-odată a se pune înaintea acelor'a, carii mai nainte de elu s'au hirotonilu de Eppi, sî fiecare dintre noi sâ recundsca ordinea decretata dela Domnedieu, dupa care cei posteriori datori suntu ale dă celoru priori întâietate, sî sâ nu cutedie cei tineri sâ faca nimic'a fara judecat'a celoru mai bătrâni; eara carii indrasnescu a despretiui pe ceice suntu înaintea loru, sî a face cev'a cu indrasnela fara ei, se cade a se pedepsi de câtra totu Sino-dulu dupa cuviintia." —


25

§. 21. Nu i ee cuvine, a 'si rade barb'a, Beau a se îmbracă in haine necuvi6se.

Cetimu în Canonulu 96. alu Sinodului ecume-nicu VI: „câ cei ce prin botediu intru Christosu s'au imbracatu, au marturisitu a urma dupa petrecerea Iui cea in trupu; deci pre cei ce pârulu capului spre vătămarea celoru ce ii vedu, cu măiestrii de împletire 'lu infrumsetiadia sî 'Iu gatescu, s' amagitura prin acest'a causedia sufleteloru slabe, cu pedeapsa amesuratu ii vindecamu, povetiuindui pre ei sî invetiândui, sâ vietiuesca intieleptiesce, câ parasîndu insielaciunea sî vanitatea, ceea ce provine din lucruri lumesci, sâ-si intdrca mintea loru câtra fericit'a sî nepierdiatorea vialia, sî cu Irica sâ aiba petrecere curata, sî sâ se apropie de Dumnedieu cu puritatea vietiuirei, sî pre omulu celu din laun-tru mai multu decâtu pre celu din afara sâ 'Iu in-frumsetiedie cu fapte bune sî cu moravuri nepriha-

—nile, ineâlu nici o ramasitia de amăgirea celui pro-tivnicu sâ nu pdrte in sine; eara deca cinev'a aru face eev'a afara de canonulu acest'a, sâ se escomu-nice."

Apoi Canonulu 27. VI. prescrie: „câ nime din cei ce se numera in cleru, sa nu se îmbrace in haine necuvenite, nici in cetate petrecându, nici in cale mergendu, ci se intrebuintiedie imbracaminti cele acumu obicinuite celoru ce se numera m eleni}


26

eara deca fre-unulu n'aru face un'a câ aeesfa, pe un'a septamâna sâ se suspenda". — Din acestea uxmedia, câ preotului nu i se cuvine a rade barb'a, sî pârulu alu împleti, câci dovedesce desiertatiune sî vanitate, ceea ce nici decum nu i stâ lui bine; a-sisiderea totdeun'a sâ porte îmbrăcămintea s'a, ceea ce este prescrisa pentru elu câ pentru unu preotu, ducânduse la ori ce funcţiune seu dregatorie, sî inca sî pre cale.

§. 22. Care însuşiri caracteristice prescrise Apostolulu Pavelu pentru unu Preotu?

Însuşirile caracteristice, care le cere Apostolulu Pavelu dela unu preotu, suntu urmatorele: „de este cinev'a fara prihana, barbatu alu unei muieri, treadiu la minte, curatu, binecucernicu, nesfaditoriu, neca-matarnicu, ci blandu, nezavistnicu, neiubitoriu de ar-gintu, cas'a s'a bine chivernisindu, fii avându ascultători cu tota curati'8, câci de nu scie cinev'a chivernisi cas'a s'a, Cumuvâ porta grija de Biseric'a lui Dumnedieu; nu de curendu botezatu, câ nu gânfânduse sâ cada in judecata sî in curs'a diavolului ; se cade lui sâ aiba sî mărturie buna dela cei estranii;" I. Tomot. C. 3. v. 2. — Enume-rându noi insusirile caracteristice, care Apostolulu Ie pretinde dela unu preotu, trebue sâ dîcemu, câ acelea suntu forte modeste, câci desi preotulu dupa pusetiunea s'a. este mai pre susu de creştinii de


27

rându, totuşi Apostolulu nu voiesce all'a, fara aceea dela preotu, ceea ce pe dreptu se cere dela ori sî care crestinu, câ sâ aiba renume bunu; noi in §-fîi de mai susu amu traclatu despre unele din aceste însuşiri caracteristice ale unui preotu, acumu vine, câ sâ traclamu pre rându despre celelalte, sî asia vomu începe despre aceea, câ se cere dela preotu sâ fia fara prihana, adecă fara intinaciune ori pata.

§. 23. Dela preotu se cere, sâ fia fara intinaciuce, treadiu la minte sî curatu?

Acest'a cu totu dreptulu se cere dela unu pa-storiu sufletescu, câci jace in firea lucrului, câ preotulu sâ nu fia facutu in viati'a s'a nici o fapta, pentru care aru fi fostu pedepsitu câ criminalistu, sdu pentru care aru fi sub cercetare criminale, câci pentru aseminea purtare, de se vâ vedi aceea, nu şe pdte inaintâ in cleru. Can. 6 1 . apost. Inca sâ fia preotulu treadiu la minte, sî acesta nota caracteristica cu totu dreptulu se pretinde dela pastoriulu sufletescu, pentru ca turburarea mintiei, ha din beţie, fia din ori ce distractiune, micsioreadia vadi'a unui preotu, câci elu nu scie, cându are îndatorire neincun-giuravera sâ se duca la vre-unu crestinu spre ai face vre-unu servitiu preoliescu, care de l'aru negligâ din causa, câci nu este treadiu la minte, aru aduce creştinului neodichna sî paguba sufletesca. Deci trer bue pastoriulu sufletescu sâ fia totdeauna treadiu Ii


28

minte, adecă cu priveghiere neadormita sî neobosita câtra împlinirea datorintieloru chiemarei sale celei multifarie; dar aci se intielege atâtu trezvi'a trupesca câtu si cea sufletesca, câci un'a este condiţionata de ceealalta; pentru aceea sâ pazesca preotulu acestea amenddue trezvii, câci numai asia va potea elu a se ocupă cu studia re pentru perfecţionarea s'a, sî cu compunere a prediceloru sî altoru invetiaturi catichetice, de vă padi trezvi'a sufletesca sî trupesca.

§. 24. Preotulu sa fia curatu, cucernicu sî onestu. Subtu însuşirea acest'a caracteristica — a fia

curatu preotulu — se intielege infrânarea preotului de patimi; de aceea S. Ioann Gura de auru comen-tându pasagiulu acest'a din Epistol'a câtra Timoteiu, dîce: câ nu de eelu ce postesce, graiesce aci Apostolulu, ci de eelu ce biruiesce patimile, câci infrânarea este, cându cinev'a nu este supusu nici unei patimi, prin urmare aci sub curăţia se intielege preste totu infrânare dela ori sî ce patima, ce purcede din limba, din mâni sî din ochi, câci patimile, care vătăma curati'a trupesca sî sufletesca, suntu de totu nepotrivite pentru unu preotu, sî vatama simtiulu cre-stiniloru; mai departe preotulu, carele 'si vatama curati'a s'a trupesca, nici atunci nu se socotesce vrednicu de preoţia, cându au patratu necuratia înainte de hirotonirea s'a, dar nici cu soti'a s'a, ddca


29

ea au vataraaiu curaii'a s'a, nu pdte locui Can. 3 . I, — Can. 4. VI. —

Poftesce mai departe Apostolulu, câ preotulu se fia cucernicu; noi intielegemu sub acesta cucernicia, că adecă preotulu sa fia patrunsu de adeverurile invetiaturei lui Christosu, sî cu predilectiune sî fidelitate sa le implinesca, sî cu tdta ocasiunea sa se nevoiasca a sadi acele invetiaturi mantuitdre in inimile credinciosiloru cu esemplulu seu, sî cu cuven-tulu in Biserica sî scdla, sî afara de Biserica sî scdla; sâ nu neglige sevârsirea servitiului dumnedieescu sî administrati'a ministerieloru sî altoru rogaciuni prescrise in tipicu. Asifeliu fiindu elu cucernicu, se vâ bine inzâstrâ sî cu celelalte recierintie intelectuali,, care desevgrsitu infrumsetiadia pe preotu sî mare-sce vadi'a lui înaintea poporului seu. Cucernici'a acest'a trebue sâ povatiuiasca pe preotu sî intr'a-colo, că cas'a lui Dumnedieu sâ o tiena curăţita sî inzastraia dupa cuvîîntîa cu tdte lucrurile necesarii, si in locu de lucruri învechite sî rupte a procură altele ndue, s. e. antimisulu manjitu sî invechilu, sfitele rupte sî învechite, sî acoperemântulu mesei împărătesei sî eelu alu Proscomidiei a'lu schimbă cu nou; candelele sî luminările sî cadelniti'a a le avea totdeauna curate; inca sî pentru ingraditur'a Biseri-cei si a cemiteriului sâ se ingrijasca, câ sâ fia buna sî capace de a nu se potea trece de vite, căci


30

este necuvinciosu, câ vitele sâ pascuiasca in giurulu zidirei bisericesci, sî peste mormintele crestiniloru, sî crucile sâ Ie rumpa. —

Mai cere Apostolulu, ca' preotulu sâ fia onestu. Onestatea seveslinde asupra tuturora actiuniloru preotului, sî trebue elu sâ fia onestu in fapte, in cuvânta, in conversatiune, in îmbrăcăminte, in ocar-muirea casei sî familiei sale, cu unu cuventu, sâ padiasca cele cuviintidse ale chiamarei sale sacerdotale; de aceea i se opresce lui, a nu avea mese bogate Can. 15. Cartag., nici a face ospetie Ia sine, nici la alţii să nu meargă, câ acolo glume sâ faca, Can. 53 . Laodicea, nici cu haine necuvidse să nu se îmbrace Can. 6. VII, nici aflânduse Iă pomene, să nu duca de acolo mâncări sî beuturi acasă, câci prin asia purtare se vatama onestatea preotului C. 27. Laodicea.

§. 25. Preotulu sâ fia iubitoriu de străini.

Intre celelalte virtuţi sociali, pre dreptu con-numera Apostolulu sî ospitalitatea, ceea ce cu deosebire i stă preotului bine, câci prin aceea docu-mentedia inima buna sî compatimitdre câtra alti dea-prdpi ai sei; aci nunumai se intielege ospitalitatea câtra streini fraţi sî calatori, ci indeobsce câtra toti seracii, carii au lipsa de ajutoriu, asia' dara câtra cei fia-mândi, setosi, lipsiţi de îmbrăcăminte, bolnavi si câlra cei din temnitia. — Mateiu C. 25. v. 32. Însuşi


31

Mântuitoriulu pune pretiu mare asupr'a omului ospi-tabilu pentru faptele cele filantropice, sî le considera acelea, câ sî cum lui i s'aru fi facutu, sî ii chiama de binecuventati ai tatălui seu spre moştenirea împărăţiei, carea este pregătita loru. De prisosu este a atinge aci, câ preotulu bine vâ face, deca cu tota ocasiunea vâ îndemnă pre poporenii sei, câ sk fia iubitori de streini, miloşi câtra cei ce au lipsa de ajutoriu, sî câtra trebuintiele bisericei sî ale scdlei, sî sâ-i îndemne a sacrifica din partea loru, câtu voru iertă impregiurarile loru, dar sî Ia alte fundaţii filantropice sâ fia miloşi sî darnici; de aceea Can. 59. apostolescu legiuesce: „câ deca vre-unu Eppu, ori presbiteru, ori diaconu nu vâ dă unui clericu seracu cele trebuintidse, sâ se segregedie, si rema-nendu intru acest'a, adecă in irapetrirea inimii câtra cei lipsiţi, sâ se depună, că unulu, carele au ucisu pre fratele seu".

§. 26. Preotulu are sa fîa invetiatoriu.

Apostolulu in urm'a insusiriloru arătate pana acumu, mai poftesce dela preotu, câ sâ fia invetiatoriu; de vomu esamină chiamarea unui preotu, vomu află, câ cea mai dintaia chiamare a lui este, sâ fîa invetiatoriu, câci Mântuitoriulu, cându au tri-misu pe Apostoli in lume, au dîsu loru, câ maina-inte sâ invetie tdte popdrele, si apoi sâ Ie boteze; de unde urmedia prea firesce, ca sî preotulu este


32

datoriu mai dintaiu a invetiâ pe poporenii sei sî pe copiii loru, câci deca canonulu 15 din Gangr'a sub anatem'a demanda parintiloru, câ ei pre copiii loru sâ-i crească in cuvenita pietate sî religiositate, sî sâ nu se desvinovatiasca cu nisce greutăţi, atun-cea urmeadia, câ sî preotulu datoriu este a invetiâ sî lumină atâtu pe poporenii sei in Biserica, câtu sî pe copii in scdla prin catichisatia, sî dela datorinti'a acest'a nu 'lu pdte pe elu dispensă nici o împrejurare. Cumu este datoriu a invetiâ unu preotu, a-ceea o vedemu in Canonulu 19. VI. care asia suna: Se cuvine inaintestatatoriloru ai Bisericeloru, a invetiâ in tdte dîlele, sî cu deosebire in Dumineci pe toti clericii sî pe totu poporulu cuvintele pietăţii sî ale dreptei credintie, culegându din duranedieesca scriptura intielesurile sî judecăţile adeverului, sî să nu calce hotarele cele acumu puse, seu traditiunea purtatoriloru de Dumnedieu Părinţi, ci sî deca vre-o controversie scripturale s'aru intempiâ, aceea sa nu o talmacesca altcumu, decâtu precumu au asiediatu luminătorii sî Invetiatorii Bisericei prin cartîle loru, că sâ câştige prin acest'a mai mare lauda, decatu prin compunerea cuvântariloru loru proprii, câ nu cum-vâ nefiindu din destulu harnici spre aceea, sâ gresiasca, pentruca prin invetiaturile dîsiloru Părinţi invetiânduse poporele despre cele bune st folositdre, totdeodată sî despre cele nefolositdre sî vrednice de


3 3

ţepadatu, viatiâ 'si voru îndreptă spre mai bine, sf nu se voru vână de patim'a nesciintiei, ci luându aminte de inveliatura, pe sinesi se voru scuti spre a nu patimi de reu, sî de fric'a munciloru imminente, 'si voru procură mântuirea sufleteloru loru."

§. 27. Cându se invetie?

Cându se invetie preotulu? vine întrebarea, Iâ carea trebue sâ respundemu cu Apostolulu Pavelu, carele pre Timoteiu Episcopulu Efesului asia 'Iu pova-tiuesce: „predica cuvânlulu, stai asupra, lia oportuni^ ori nu fia oportunu; mustra, cesta, îndemna cu Iota rebdarea sî doclrin'a; câ vă fi timpu, cându invetiatur'a cea sanatosa nu o voru primi, ci dupa poftele sale 'si voru alege lorusiinvetiatori, carii voru scarpină urechile, sî dela adeveru audiulu loru 'si Yoru intdrce, sî lă hasne se voru plecă; eara tu priveghiadia in tdte, pati-mesce reulu, fâ lucrulu Evangelistului, servitiulu teu fâ 'lu deplinu H. Tim. capu 4. v. 2 — 5. — Prelânga cele in canonulu susu citatu cuprinse îndreptări, dupa care are unu preotu sâ invetie, inca mai adaugemu st aceea, câ preotulu sâ cetesca cu diligintia neprerupla sî cu atenţiune neadormita cariile bisericesci s. ei Ocloi-. chulu, Mineiele, Triodulu, Penticostariulu sî Psaltirea, câci cetindu elu aceste cârti, se imbogatiesee in sci-intiele sî cunoscintiele sale, sî pe pJacu vâ sci inveliă atâtu prin predicatiuni, câtu sî prin alte invelialurir pe poporenii sei; se intielege de sine, câ, elu pdte ceti sî predicele scriitoriloru de alta religie, dara


34

fiîndu câ acelea nu suntu întocmite dupa invetiaturile bisericei ndstre, sâ le intrebuintiedie cu precautiune, că nu cumv'a spunendule poporului nostru acelea, sâ dovedesca, câ elu nu pricepe invetiaturile bisericei ndstre, sî Iasă a se amăgi de invetiaturile altei străine Biserici; cumu s'au intâmplalu cu acelu preotu romanu de relegea ndstra, carele cartea „despre siapte virtuţi" — Compusa sî edata dela unu autoru de relegea apu-sena, o au tradusu din limb'a germana in cea a ndstra, sî în inchierea cuvântării dela Dumineca I-lea a postului mare despre „umiiintia" au fostu espusu decâtra acelu autoru slralnu: numai asia vomu serba' cu vrednicie inalt'a serbatore a învierii, sî saltându vomu cântă Allilui'a! Aminu, elu — traducatoriulu — au imitatu pe predica-toriulu strainu din cuvântu in cuvânlu, dîcându in traducerea s'a câtra cetitorii de relegea ndstra: numai asia vomu serba cu vrednicie inalt'a serbatore a învierii sî sallandu vomu cântă: Allilui'a! Aminu. câ sî cumu sî pela bisericile ndstre s'aru cântă Ia Pasci „Alliluia" ceea ce se cânta lâ noi numai la morţi sî in postulu mare. In fine preotulu sâ îndemne pe poporenii sei mari si mici, de a ceti cârti bisericesci sî de rugăciune amesuratu Canonului 85. apost. sî poruncii bisericesci a 7-lea.

§. 28. Apostolulu Pavelu mai departe pretinde dela Preotu a nu fi betivu, nici batatoriu, nici sfaditoriu, nici camatarnicu.

Cumca beti'a este o pata sî patima mare lâ


35

fiecare omu, asiâdara sî lâ unu preotu, este inde-obsce recunoscutu, sî s'au doveditu totdeaun'a, câ betiâ iâ totu mai mare dimensiune, sî in locu sâ se îndrepte omulu betîvu, totu mai multu se tâvalesce intrâns'a, pana cându nasce morbulu tremuratoriu de beţie, — morbus tremens potatorum — sî prin elu aduce morte inevitabile si necurabile, sî pana atunci se prapadesce averea beţivului sî lasa pre ai sei in seraci'a cea mai mare. Beti'a sî in legea vechia au fostu osândită, sî betîvulu cu morte se pedepsea; „vinu, dîce, sî beutura betîva sâ nu beti, tu sî fiii tei, cându veti merge in cortulu mărturiei, seu ve veti apropia de jertfelnicu, câ sâ nu muriţi". Levi c. 1. v. 9. — Ear Apostolulu catra Corinteni scrie in I. Trim. c. 6. v. 10 : „betîvii nu voru moşteni imparati'a lui Dumnedieu; apoi Canonulu apostol. alu 42. legiuesce: câ preotulu ori diaconulu sâ se lipsească de dani, deca este betivu incorigibilu".—

Presupunându Apostolulu câ sî preotulu este omu, sî câ atare este espusu patimiloru, cere dela elu, câ sâ nu iia batatoriu nici sfaditoriu ; omulu, carele bate pe altulu sî se sfadesce, acest'a o face din apretiuirea prea mare de sine, sî de despectulu catra acel'a, pe carele 'Iu bate; unu preotu trebue sâ se ferească sî sâ se moderedie de astfeliu de gânduri, sî totdeuna sâ recundsca, câ elu nu este stapânu alu poporului credinciosu, sî ca lui nu-i

3*


36

sta bine sfad'a, sî ce>t'a, ci este servitoriulu Iui Dumnedieu sî părinte sufletesca alu poporeniloru sei ; de aceea elu sâ nu bate pe nirae, caci dice Canonulu 27. apostolescu, „deca preotulu vâ bate pe credinciosuiu, ori pe necredinciosulu, carele iau facutu vre-o injurie, sî prin bătaia voiesce sa 'Iu infricosiedie, demandamu, de a se depune, câci Dom-nulu nici cându nu neau invetiatu pe noi acest'a, ci din contra elu batutu fiindu nu bătea, ocaritu fiindu nu ocărea, patimindu nu îngrozea. Totodată se opresce preotului sî sfad'a, ceea ce provine din mânia; sî fiindu câ lucrurile, in privinti'a caror'a preotulu pdte să vina in atingere mai de aprdpe cu unulu seu altulu dintre poporenii sei, nu potu fi mari sî însemnate, care sâ taie in viati'a Iui, de aceea preotulu lasânduse cu cinev'a in sfada sî cearta, nu o pdte justifică inaintea Stapanirei sale bisericesc!, sî 'si causedia pedepsire. —

§. 29. Consemnare.

Inca mai dîce Apostolulu: preotulu sâ nu fia camatarnicu; sâ nu fia lacomu la dobânda urîta; ne iubitoriu de argintu; aceste scăderi suntu intre sine afini, pentruca purcedu din un'a sî aceeaşi patima, vâ se dîca, din iubirea de argintii, care este redacin'a multoru rele, sî câ nisce vlastari de ve-ninu qrescu, sî se marescu, de aceea sî apostolulu numesce patim'a iubirei de argintu: „servitiulu


'37

idolescu" Ear apostolulu graesce catra preotu „Tu omulu Iui Ddieu fugi de acestea, (de iubirea de argintu, cămătăria sî pizma) sî urmedia dreptatea, evlavi'a, credinti'a, dragostea, răbdarea si blândetiele; luptate lupt'a cea buna a credintiei, apucate de via-ti'a de veci, Ia carea esti sî chiematu," I. Tiraot. c. 6. v. 11 . Dar sî Candnele oprescu preotului iubirea de argintu ; noi trecemu cu vederea celelalte Candne referitdre Ia cestu obiectu, sî espunemu numai Canonulu 17. I. care asia este: „Fiindu câ mulţi dintre cei cuprinşi in Canonu, din lăcomia de averi sî dupa uritulu castigu vânându, au zeui-iatu dumnedieesc'a scriptura, ceea ce dîce: ,,argin-tulu seu n'au datu in camata," sî imprumutându sute ceru inapoi; asia au statorilu marele Sinodu, că deca sî dupa hotarirea acest'a se vă află cinev'a luându procente prin vre-o apucătura, seu altfeliu camatarîndu, seu cerându dobânda de jumătate, seu iscodîndu sî altcev'a pentru spurcatulu caştigu, acel'a sâ se dee afara din cleru, sî sâ fia strainu de canonu. 2 )

In fine, deca poporulu nu trage câtra preotulu

0 Colos. Capu 3. v. 5. 2 ) Carcimariu nu pote fi preotu Can, 9. VI. nici negntietoriu, Can. 6, 20. sî 8d. apost. cererea de plata pentru seversirea vre-unui muşteriu, s. e. te botezu, lâ cuminecătura se opresce Can. 23. VI.— aşişderea *e opresce petrecerea sî scalda cu femei Can. 77, VI. — raderea bărbii sî tunsulu perului Can. 96, VI. — venatulu Can. 51, VI. — petrecerea cu minciuni Can. 65. apostol.


38

seu, carele este impatatu cu aceste slăbiciuni, nu este de mirare, câci S. Ieronimu scrie câtra Nepo-tianu: s,de clericulu speculatoriu, carele din seracu s'au facutu bogatu, sî din simplu maritu, fugi, câ de o rana aducatdre de morte.'4 Ear la inceputulu Tipicului dela Sânt'a Liturgie, se dâ preotului acesta povatiuire: Preotulu, carele voiesce sâ sevârsiasca dumnedieesca Liturgie, datoriu este mai intaiu sâ fia ispoveduitu sî cu toti impacatu, sî sâ n'aiba cev'a asupra cuiv'a, sî sâ 'sî apere inim'a de gânduri rele precâtu vâ putea, sî sâ ajune putientelu de cu sera, sî a se tienea treadiu pana la timpulu S. Liturgii".

§. 30. Dupa aceste cere Apostolulu dela preotu, câ sa fia blandu.

Dupace apostolulu dîce, câ preotulu sâ nu fia mâniosu, sfaditoriu sî batatoriu, cere apoi câ preotulu să fia blându; că unu leacu siguru a nu fi cu nici o patima. Apostolulu intieiege aci sub bian-detie „o purtare solida sî cucernica, precumu sî îndepărtare dela uricids'a prefacere sî fatiernicie, câci celelalte blândetie, care tientescu la câştigarea cinstei sî marirei dela dmeni, suntu fatiarnice sî prefăcute. — Aci se cere asiadara o adeverata evan-gelica blândetia, alu câreea rodu este: a nu se mânia de aru sî fi causa de mania; a nu se sfădi, cu atâtu mai putinu a nu bate, a nu ocâri, ci ocâ-ritu fiindu, sâ grăiască de bine, gonitu sâ rabde,


39

hulitu sâ se mângâie I. Petru Capu 2. v. 23 . — I. Cor. Capu 4. v. 12. — Prescurtu, ori ce defăimare sî ocara preotulu cu răbdare sâ o sufere, sî deca vine treab'a la incusa, atunci preotulu sâ es-puna nevinovati'a sa cu modesta, câci nevinovati'a nu are lipsa de dovedi sanguindse, ci line sî temeinice.

§. 31. Preotulu sâ nu fia neofitu, adecă de curându botezata, sî sâ aiba mărturie buna dela cei străini.

Apostolulu mai poftesce, câ nime sâ nu se preotiasca câ neofitu adecă câ de curându botezatu, sî adauge sî motivulu pentru care acest'a o pretinde, sî adecă dîce, câ nu mândrinduse, sâ cada in judecata sî osând'a diabolului. Apostolulu Pavelu câ unu barbatu luminatu sî practicu in faptele sî cuvintele sale au sciutu întâmplări despre acea fudulie, in care noubotezatii curându inaintânduse la preoţie, s'au mândritu, sî prin aceea nu numai siau facutu vătămare de renumele loru bunu, ci au scandalisitu sî pe poporulu credinciosu; deci câ sâ se puna capetu unui aseminea reu, nu voiesce, câ cinev'a fiindu nou fiiu alu bisericei, să se inaintedie Ia preoţie. De aceea sî Canonulu 80. apost. dîce: câ eelu ce din, viatia pagânesca au venitu si s'au botezatu, seu eelu ce din viatia prihanita s'au reintorsu, nu este dreptu, sâ se faca indata Episcopu, câci lucru nedreptu


40

este, câ sâ fia acela altor'a invetiatoriu, carele n'au fostu censuratu din destulu, afara deca se vâ face acest'a dupa harulu dumnedieescu". De aci urmedia, câ neofitulu, sî altu oarecarele, care nu este initiatu

de astadi, sî din tirieretie nu s'au pregatitu spre .treapta preoţiei, nu pote fi preotu, seu altu digni-tariu bisericescu; provocarea, ceea ce s'aru face din istori'a bisericesca in privinti'a aceast'a, câ adecă suntu esemple pentru asemene caşuri, nu potu avea nici o tărie, caci caşurile acelea esceptionali s'au fa-cutu intregalte împrejurări, cându adecă biseric'a nu s'au bucuratu de libertatea s'a, sî n'au fostu scoli de specialitate; insa acum la noi, unde usuarau libertatea consciintiei sî a religiei ndstre, aru insemnâ primirea unui laicu in cleru sî de altu dignitariu bisericescu una abatere neiertata de Candne sî Sta-tutulii organicu alu Mitropoliei ndstre, sî aru trage dupa sine urmări prejudicidse sî neprecalculabili rele, totodată aru documenta sî dispretiulu catra sciintia speciale a teologiei sî a. Vedi sî §-fii 179. 213 sî 214 din Dreptulu Canonicu, sî I. Tim. c. 5, v. 17 sî 18, unde apostolulu dice: preoţii, cei cesî tienu bine dregatori'a, cu îndoita cinste sâ se cin-stescâ, mai alesu cei ce se ostenescu in cuvântu sî in invetiatura.

cumu cere constitutiunea


41

§. 32. Ce se mai cere dela preotu afara de cele prescrise de apostolulu Pavelu?

Se mai cere dela preotu afara de cele prescrise de Apostolulu Pavelu, câ cele ce curgu din puse-tiunea sî chiemarea lui sa le împlinească, sî adecă sa porte in urechile sale vocea lui Christosu câtra Apostoli: „Fiti intielepti câ sierpii, sî curaţi că porumbii — Mateiu Cap. 10. v. 16. — „Negutia-toriti pâna voiu veni" — Luc'a Cap. 19. v. 13. — „intru rebdarea ndstra, veti agonisi sufletele vdstre" — Luc'a Capu 2 1 . v. 19. —

Remâneti intru mine, sî eu intru Voi, precumu mladiti'a nu pdte sâ aducă roda de sine, de nu vă fi in vitia, asia sî voi de nu veti fi in mine — Ioann c. 15. v. 4. — eu v'amu alesu pre voi sî v'amu spusu, câ sâ mergeţi sî roda sâ aduceţi — 16, Vocele acestea ale Mântuitoriului ceru dela preotu, câ implinindule acelea, sâ se faca vrednica a i se dîce in dîu'a cea mai de apoi a judecaţii: „Bine sluga buna sî credincidsa, preste putinu ai fostu credinciosu, preste multe te voi pune, intra intru bucuri'a Domnului teu, Mat. c. 25. v. 2 1 . —

Intielepciunea siarpelui slâ intr'aceea, câ elu precumu este loculu largu seu angustu, prin care voiesce, sâ treacă, asia prescurta seu prelungesce trupulu seu, deci sî preotulu asia trebue sâ pres-curtedie seu sâ prelungesca invetiaturile sale, precumu vede, ca poporenii Iui suntu dispuşi.


42

Ear curati'a porumbului slâ intr'aceea, câ porumbulu pierdiendu soti'a s'a, nu se inso-tiesce cu alt'a; asia sî curati'a preotului sâ fia neîntinata de nici o pata seu pecatu.

Mai departe apostolulu au dîsu despre sine: M'amu facutu jidoviloru câ unu jidovu, câ pe jidovi sâ-i dobândescu; m'amu facutn celoru neputincioşi, câ unu neputinciosu, că pe cei neputincioşi sâ-i dobândescu; m'amu facutu tuturoru tote, câ ori cumu pe toti sâ-i mântuescu, . . . . sî eu asia alergu, nu că sî cumu n'asiu sci, asia dau resboiu, nu câ sî cându asiu fi batându vazduchulu, ci 'mi mun-cescu trupulu meu; Cu aceste mărturisiri de sine, voiesce Apostolulu sâ arate pre sine in vietiuirea pastorale înaintea preotîloru. Sî aflânduse in multe oslenele sî lupte, au gânditu de sirie de totu sme-ritu sî umilitu; Fratîloru, dîce, eu inca nu me so-cotescu sâ fiu ajunsu; ci numai un'a: cele din dâ-retu uitândule, sî lâ cele dinainte intindîendume lâ semnu alergu, lâ respectirea chiamarii de susu a lui Dumnedieu intru Isusu Christosu *). — Intru acestu chipu aratânduse preotulu in faptele cele bune, sâ se feresca de gânduri sî de idei, care potu sâ 'lu ducă la mândrie, sî sâ remana statornicu in cele bune, sî pentru resplatirea loru sâ 'si puna speran-ti'a spre Dumnedieu sî omeni buni.

') Filips. c. 3. v. 13.


43

§. 33. Inchierea acestui tractatu.

Inchierau noi acestu tractatu cu ddue virtuţi generali pentru unu preotu, si adecă spundnduî, câ elu numai atuncea vâ corespunde chiamarei sale pre deplinu, deca fatia cu datorintîele sale pastorali, vâ nutri in inim'a s'a zelu sî intielepciune, care ddue virtuţi intr'aceea se cuprindu, dupacumu ceţimu in Evangelie — Luc'a Capu 12. v. 42 . — câ isprav-niculu casei lui Dumnedieu petrecândusi chiemarea s'a nu numai sâ mănânce sî sâ bea din ispravnicia, ci sâ se sârguiasca a dâ sî slujiloru Domnului hran'a lâ timpu, atâtu cu invetiatur'a, câtu sî cu întocmirea misterieloru sî cu rogaciuni câtra Dumnedieu, sî in tdte acestea sâ nu caute lâ cele ale sale, ci lâ cele ce suntu ale Iui Dumnedieu — Filips. c. 2. v. 22. — Astfeliu de zelu sî intielepciune feresce pe preotu de uitarea chiemarei sale sî 'lu tiene desceptatu sî treadiu câtra împlinirea ei cu voia buna sî cu inima curata. Fara aceste ddue virtuţi preotulu se arata câ unu mormentu spoitu, carele din afara se arata frumosu, sî din launtru este plinu de necuratia; asia sî preotulu, celu ce n'are zelu sî intielepciune, se pdte lauda, câ elu este ingerulu Domnului sî îngerulu bisericei, unde slujesce, sî to-tusî alţii 'lu tienu de nevrednicu de tdte acestea, sî i dîcu cuvintele Mântuiloriului. — Mat. c. 24. v. 50. „Vinivâ Domnulu servului acelui'a in dîu'a, in


4 4

carea nu aşteaptă, sî in dr'a, in care nu scie, sî 'Iu vâ despica pre elu in ddue, sî partea lui cu fatiarnicii o vâ pune; acolo vâ fi plângere sî scârsinire dintiloru". —

In fine mai amintimu aci, că preotulu sâ pdta avea consciintia odichnita despre împlinirea chiema-rei sale, trebue sâ nu se multiemesca numai cu a-ceea, câ elu se feresce de reu sî face binele, ci sâ se nediuiasca sî a invetiâ pre poporenii sei mici sî marî, câci dîce S. loann Chrisostomu Capu 5. — facerea nu suplinesce invetiarea, sî nu ett dîcu acest'a, ci insusi Mântuitoriulu, carele asia graesce: „Cel'a ce vă face sî vâ invetiâ, acel'a mare se vâ chiamă in imparali'a ceriuriloru. Fapt. ap. c. 20. v. 3 1 . — iara deca facerea aru cuprinde in sine sî invetiarea, atunci aru fi cea din urma de prisosu, sî aru fi fostu destulu a dîce: cela ce vâ face, acel'a mare se vâ chiamă in imparati'a ceriuriloru; inse Christosu prin despărţirea acestoru sentintie dela olalta arata, câ un'a se tiene de fapte, ear alt'a de cuventu, si câ spre zidirea perfecta au amenddue trebuintia un'a de alt'a. — Seau nu audi ce dîce vasulu celu alesu preotîloru din Efesu: „Pentru a-ceea priveghiati, aducânduve aminte, câ trei ani ndptea sî dîu'a n'amu incetatu cu Iacrami a invetiâ pre fiacarele dintre voi;" caci, de ce au fostu lucrările trebuhicidse sî Îndemnarea cu cuventulu,


45

ddca au slraluciîu de sine viatia lui cea apostolisca; inse aducândusi aminte de cele susu espuse cuvinte ale Mântuitoriului, câ adecă: mare se vâ chiamâ a-cel'a, carele vâ face sî vâ invetiâ, au facutu sî elu tdte, sî au invetiatu pre preoţi, câ numai cu fapte sâ nu se multiumesca, ci sâ predice sî cuventulu lui Dumnedieu, că să se arete, câ bărbaţi ai lurai-nei lui Christosu!

Secţiunea II.

D e s p r e p r e o t u c ă m i n i s t r u a l u M i s t e r i e i o r u.

§. 34. Cumca preotulu este ministrulu Mistierieloru.

Cum câ preotulu este ministrulu Misterieloru, se arata din funcţiunile sale cele in sî afara de biserica sevârsite, dar sî Apostolulu Pavelu marturi-sesce aceast'a dîcându câtra preoţii Corinteni: „Asia sâ ne considere pre noi omulu, câ pre nisce servitori ai Iui Christosu, sî câ pre miniştrii ai Misterieloru lui Dumnedieu I. Cort. Cap. 4. v. 1. — Se iartă inse sî mireniloru a administra in casu de lipsa ministeriulu Botediului, care apoi venîndu preotulu 'lu deplinesce dupa tipicu. — Câte Misterii tiene un'a, sant'a, sobornicesc'a sî apostolic'a Biseric'a ndstra, sî ore suntu ele de asemenea putere sdu bă? tdte acestea s'au espusu in teologi'a dogmatica sî in alte cârti catichetice, de aceea aci


46

vomu espune numai practic'a misterieloru, vâ sâ dica: ce datorintie are preotulu lâ administrare sin-guraticeloru misterii ? câ ministerarea făcuta prin elu a Misterieloru sâ fîa legale sî valida. Astfeliu datorintie, seu refera la tdte misteriele, seu numai lâ unele din ele.

§. 35. Datorintiele preotului administratoru de misterii, care se referu lâ tote seu numai lâ unele misterie.

Datorintiele preotului administrativu de misterii, care se referu lâ tdte misteriele se potu espune in urmatdrele: 1 câ preotulu datoresce înainte de administrarea vre-unui misteriu sâ invetie sî sâ lumine-die pre credincioşii sei poporeni despre sanlieni'a st urmarea folosului misteriului, care voiesce sa 'lu pri-mesca crestinulu, sî adecă, spre ce scopu este asiediatu misteriulu Botediului? ce insemnedia ap'a la botediu; lâ ungere mirulu sântitu, sî aceslor'a aseminea, pentru câ deca acela nu vâ fi invetiatu sî luminatu, -sarele prîmesce misteriulu in cele ce se tienu de lucrarea sî urmarea Iui, atunci nu vâ sci a simţi in inim'a lui nimicu mângaitoriu din împărtăşirea misteriului, nici vâ cundsce darurile lui Dumnedieu, care se dau celoru primitori de misterii. —

Cumca acel'a nu pdte avea credintia adeverala, carele nu este invetiatu in cunoscinti'a dogmeloru, acest'a ni o arata Apostolulu, candu dîce: „Cum voru crede aceluia, de carele n'au auditu,"


47

Români Cap. 10. v. 14. sî mai josu intru acelaşi capu v. 17. „Credinti'a este din audiu, ear au-diulu din cuventulu lui Dumnedieu;" Apoi Mântui-toriulu dîce câtra Apostoli: „Vestiţi Evangeli'a la tdta zidirea, eelu ce vâ crede sî se vâ botediâ, se vâ mântui, ear eelu ce nu vâ crede, se vâ osândi." Marco Cap. 16. v. I5. 16.

%. 36. Preotulu trebuie sâ întrebe pre primitoriulu vreunui misteriu, câ scie elu, sîcun6sce invetiaturile cele mân-tuit6re a misteriului, carele voiesce a i se administra?

Preotulu trebuie sâ intrebe pre primitoriulu vreunui misteriu, câ scie elu sî cundsee invetiaturile cele trebuincidse câtra mântuire, precum este cea despre sant'a Treime, despre Christosu Domnulu sî celelalte din Sinbolulu credintiei; sî deca nu le vâ sci, nici le vâ cundsee, datoriu este a 'lu invetiâ, câ prin aceea misteriulu, care vi sa 'lu primesca, mai chiaru sa 'lu pdta cuprinde, sî sâ creda spre mântuire; ear a crede spre mântuire, nu este altu cev'a, de-câtu a sci articulii credintiei cei principiali, adecă, a crede in Christosu fara nici o îndoiala, sî a întocmi viati'a s'a dupa invetiaturile lui Christosu, a avea durere in inima-i pentru pecatele făcute, sî de acelea a se feri spre viitoriu, precum sî a cere cu umilintia iertarea acelor'a dela indurarea lui Dumnedieu, avându nădejde in sângele eelu scumpu ver-gâtu alu lui Christosu- pentru mântuirea întregului


48

nemu omenescu. — Urmedia dara din cele pana acumu dîse, ca pana cându cei neştiutori ai credintiei, adecă ai Simbolului credintiei nu voru invetiâ' cele ale credintiei, preotulu nu le pdte dâ misteriile spre mântuire, pentrucâ unii câ aceea de sî nu se socotescu in numerulu celoru necredincioşi, totuşi intr'adeveru nu suntu departe de densii, sî traiescu intr'o credintia închipuita, câ sâ nu dîcemu, in credintia de-siarta. De unde urmedia, câ preotulu nostru nu pdte administra dmeniloru de alta credintia nici unu mi-steriu, pentruca nu pdte invetiâ pe ei, afara in casu de lips'a botediului copilului nou nascutu, carele se afla in pericululu unei morţi năprasnice.

§. 37. Oare Impedeea intinaciunea morala a preotului lucrarea mantuitore a vre-unui misteriu?

De sî preotulu trebue sâ fia fara intinaciune, precumu amu amintitu mai susu in §-fulu 23 . totuşi se pdte intemplâ, câ preotulu sâ nu fia fara intinaciune, cându administra vre-unu misteriu; insa starea acest'a de intinaciune a preotului nu impedeea a sevârsâ vre-unu misteriu spre folosu pentru pri-mitoriu, inse nu sî spre celu alu preotului admini-stratoru alu misteriului; de aceea Apostolulu Pavelu scrie câtra Corinteni in II. Trimit* c 7. v. 1. „Sâ ne curatîmu pe noi de tola intinaciunea trupului sî a sufletului, facându sântienie intru fric'a lui Dumnedieu". In pericululu sufletului cade preotulu atunci


49

4

cu deosebire, cându reu intrebuinti6dia form'a sî materi'a vre-unui misteriu, s. e. lâ botediu in locu de apa de vâ intrebuintiâ altu fluidu, lâ cuminecătura in locu de pâne dospita sî vinu euratu, tfe vâ luâ vre-unu mustu, atunci misteriulu fiindu reu pregatitu, nu numai nu se considera de misteriu, câci eelu ce se botddia cu vătămarea formei sî a materiei botediului, seu eelu ce primesce Cuminecătura cu vătămarea formei sî a materiei, acel'a se considera, a nu fi botediatu sî a nu fi cuminecatu. Deci câ preotulu sâ nu vina in astfeliu de peri-culu, sî sâ nu aducă nici pe poporenulu seu in astfeliu de periculu, preotulu trebue sâ fia treadiu sî curatu, cându voîesce a administra vre-unu misteriu, sî acest'a sâ o faca fara plata, câci Can. 23 . VI. demanda: „sâ i se iee acelui preotu darulu, carele pentru cuminecătura vâ cere bani, seu altu cev'a;" ear deca este de totu seracu, atunci sâ cera dela poporenii sei ajutoriu dîcândule: cine slu-jesce vre-odata in oste cu merindea s'at seu cine sadesce via, sî din rdd'a ei nu mânanca? seu cine pasce turm'a, sî din laptele ei nu mananca? I. Cor. c. 9. v. 11 . sî 12. —


50

§ .38 . Ce.are a observă preotululu specialminte lâ administrarea ministeriului Botediului ?

De sî in Evhologionu — Molitvelnicu — tdte acele indrumari necesarii se afla, care arata preotului administratoru .de sântele misterii, cumu sî ce are sâ iaca lâ administrarea singuraticeloru misterii; totuşi gasimu cu cale a espune prescurtu sî aci cele ce are a observa preotulu lâ acele santîte lucrări. Sî incepemu cu cele ce are a observa preotulu la administrarea misteriului Botediului, sî dîcemu: • Pre-

. otulu are a invetiâ pe poporenii sei sî ai pregăti cu desluciri necesarii despre datorinti'a loru, cându li se nasce vre-unu pruncu ori prunca, sî adecă; i . sâ caute pe unu nasiu — nunu—, carele vâ fi de legea ndstra sî scie carte, sî simbolulu credintiei si cele 10 porunci dumnedieesci, sî cele 9. porunci bisericesci sî cele siepte misterii, câci na-siulu in loculu pruncului are sâ faca apromisiune, câ prunculu venindu in vârsta, ilu vâ invetiâ in elementele credintiei crescinesci, sî vâ purta grija dimpreună cu părinţii Iui pentru crescerea sî luminarea cuviintidsa a finului seu; deci pruncii mici sî alti tineri, carii au trebuintia de crescere, nu sunttf apti de nasi, asisiderea nici cei de alta confesiune, câci unii că acesti'a marturisescu altcumu credinti'a crestinesca, dara nu asia câ noi cei de relegea resa-ritena; sî numai lâ întâmplări rari sî intetîtdre se pdte


51

face abatere dela regulele acestea obscesci; Iî« câ ei sâ nu amâne botezarea nounascutului loru pruncu„ câci numai acela se vâ mântui, carele dupa prescrisele bisericesci s'au botediatu; Ear datorinti'a preotului este indata dupa ce s'au nascutu prunculu a merge lâ cas'a pruncului, sî a ceti rugăciunea, ceea ce este in Evhologionu pentru dîu'a intai'a dupa ce au nascutu muierea, apoi a spune parintîloru nounascutului pruncu, câ deca iartă sănătatea pruncului, să 'lu aducă a opt'a dî la biserica spre botediare, sî numai in casu de frigu mare sî timpu reu sî de indepartarea prea mare a Bisericei, sâ seversiasca botedium pruncului in cas'a parintesca. — Inca sa-i invetie pe părinţi, câ dupa patrudieci de dîle sâ vina raam'a cu prunculu lă Biserica, spre a le ceti rogaciunea prescrisa pentru curati'a mumei sî pentru imbiserici'a pruncului. In fine preotulu sâ introducă dîu'â sî anulu, cându prunculu s'au nascutu, sî s'au botediatu, dupa formulariulu prescrisu in protocolulu Botezatiloru.

§. 39. Ce este de lipsa pentru unu preotu spre cunâsce-rea perfecta a misteriului Botediului?

Pentru cundscerea perfecta a misteriului Botediului este de lipsa pentru preotu I. cunoscinti'a ar-ticulului 10 din Simvolulu credintiei, pare asia este: Marturisescu unu botediu intru iertarea pacateloru; invetiatur'a aceasta se radîma in curintele Mântuito-riului: „de nu se vâ nasce cineva din apa şî din

4*


52

duehu, nu vă potea intră intru imparati'a lui Dumnedieu. Ioanu c. 3 . v. 5. II. Cunoscinti'a canone-loru referitdre la Botediu, dintre care cele cardinale suntu:

1. Canonulu 47. aposlolescu: „Care Episcopu seu preotu vâ botediă a ddua ora, pre eelu ce este odată botediatu dupa randu, seu nu vâ botediă pre eelu botediatu de ieretici, carii nu se botediă in numele sântei Treimi, sâ i se iee darulu.

2. Canonulu 49. apostolescu: „in tatalu, sî in fiiulu, sî in sântulu Duchu a botediă, cuventulu Domnului poruncesce, dara nu in trei fara începături, seu in trei fiii seu in trei mântuitori, câci u-nulu este fara de inceputU Tatalu, pentru câ n'are inceputu; unulu este fiiulu, pentru nascerea cea negrăita; sî unulu este mângaitoriulu Duchulu sântu pentru purcederea din eelu nenascutu; eara cei ce nu facu asia, ori Episcopii ori preoţi, li se iâ darulu."

3. Canonulu 50, apostolescu: „care Episcopu, ori preotu nu vă face trei afundări ale unui misteriu cându botediă, ci vâ afundă prunculu numai odată, carea inchipuesce mortea Domnului, acelui'a sâ i se iee darulu, pentruca n'au dîsu Domnulu, sâ botediati in mortea mea, ci au disu: „mergendu, in-vetiati tdte limbile, botediândui pe ei in numele Talalui si alu Fiiului sî alu Sântului Duchu."


4. Canonulu 7. alu Sinodului ecumenicu l i Eumianii, carii se botddia numai cu un'a afundare, sî Montanistii, carii se numescu frigii, sî tavellianiî, carii in'vâtia pre fiiulu a fi Tata, adecă hulescu, câ fiiulu, sî Duchulu sî Tatalu un'a fatia suntu, si acea fatia uneori se dîce fiiu, uneori Duchu sî uneori Tata; sî carii facu alte lucruri rele sî alte ieresuri multe, mai vertosu carii vinu despre laturea Galatieî aceştia' toti, de voru voi a veni lâ ortodocsie, sâ-i primimu câ pre nisce ellini, sî in dîu'a dintaiu sâ-i facemu creştini, iara a dou'a dî chiamati, adecă sâ-i invetîamu sî sâ le spunemu legea, ear a trei'a dî sâ-i juramu, adq£ai sâ-i lepadamu de ieresurile loru, sî deca vomu suflă de trei ori in fatia sî in urechi, atunci sâ-i invetiamu, sî sâ-i punemu sâ padiasca mulfu timpu lâ Biserica sî sâ asculte scripturile, sî atunci ii vomu bolediâ.

5. Canonulu 48. din Laodicea: se cade bote-diatiloru dupa botediu sâ se unga cu sântulu mira, sî sâ-i sântiasca cu rugăciuni de chiamarea sântului Duchu, câ sâ pdta fi părtaşi imparatiei ceriului;

6. Canonulu 6. din Neocesari'a: muierile care pdrta in pântece sî voru voi sâ se botedie, sâ nu se oprească a se botediă, câci intru acest'a nimicu nu se impartasiesce muiarea cu celu ce are a ş,e nasce, pentruca are a se arată mărturisirea fîesce-cârui'a propria vointia;


54

§. 40. Carii nu se botedia vienindu dela alte confesiuni lâ Biseric'a nostra ? sî despre botediarea prunciloru aflaţi pe strad'a publica.

Lâ întrebarea acdst'a respundemu, cumca numai iereticii sî nţochamedanii dorindu a veni in commu-niunea bisericei ndstre orlodocse a Resaritului, au a se botediâ dupa Rilualulu Bisericei ndstre, nici decum insa sî cei ce vinu lâ noi din oricare biserica străina, carea sevârsiesce botediulu in numele sântei Treimi, alu Tatălui, sî alu Fiiuluî sî alu sântului Duchu, câci unii câ aceştia numai se ungu cu sân-tulu miru; sî adecă: cei ce vinu dela Biseric'a apu-sdna de ritulu latinu, seu de rituh^ grecescu, ori de ritulu armenescu, apoi dela biseric'a luterana, ori calvina nu se rebotedia, ci numai li se cetesce rugăciunea din Evhologionu sî se ungu cu sântulu miru.

Asisiderea sî pruncii născuţi morţi nu se polu botediâ, ci are a se intrebâ mum'a lui, câ pdrta ea seu nu vin'a, câ prunculu s'au nascutu mortu, sî dupa împrejurări a i se dâ canonu de pocaintia, amasuratu canonului 91 . VI. —

Din contra pruncii cei depuşi sî aflaţi in strada publica, deca nu se scie, ca suntu seu bâ botedia li, neaflându-se nici o scrisdre vrednica de crediutu langa


55

ei, din carea s'aru vedea, câ suntu botediati, sî inca acolo nu se afla insemnatu numele preotului botedia-toriu, fâra îndoiala trebuie sâ se botedie, câci acest'a prescrie sî Canonulu 82. VI. sî eelu 72. din Cartagen'a. Insa astfeliu de prunci aflaţi trebue să se botedie cu cuvintele acestea: ^,botediase robulu lui Dumnedieu, de nu este inca botediatu, in numele Tatălui, sî alu fiiului, sî alu Sântului Duchu".

§. 41. Unde este loculu pentru administrarea Botediului?

Loculu eelu legiuitu pentru administrarea Botediului este insasi biseric'a, dara nu sî vre-o capelă, câci prescrie canonulu 59. VI. câ nici intr' unu chipu in capela, care este in casa privata, sâ nu se sevâr-siasca misteriulu Botediului, ci cei ce voiescu a se învrednici de prâcurat'a luminare, sâ merga lă Biserici, sî acolo sâ primesca darulu acest'a; eara de se vâ află cinev'a, câ cele hotarite nu le observa, deca vâ fi elerieu, sâ se depună, eara de vă fî mireanu, să se segregedie.

Anume infiacare biserica, in tind'a femeesca, are sâ fia Baptisteriu, adecă unu locu anumitu pentru botediare, sî preotulu are a se îngriji pentru tienerea in curatienie a baptisteriului. Dupa părerea Canonistului Zonar'a se pdte iertă sevârsirea Botediului in capela de casa cu binecuventarea respectivului Episcopu *).

') Vedi comentariulu canonului 59. VI. in Enchiridionu.


56

§. 42. Cine pdte administra Misteriulu botediului?

Se intielege de sine, câ numai Episcopulu sî pres-biterulu pdte administra misteriulu Botediului, prin urmare nici diaconulu, nici altu mireanu, dascalu seu cantoru, afara de întâmplare intetîtdre, cându adecă prunculu nou nascutu se vede a fi in pericululu unei morţi repentine, atunci nu numai fati'a barba-tesca, ei sî femeeasca, inca sî mdsi'a pdte administra acestu misteriu, care insa nemurindu prunculu se dep&nesce prin preotulu respectivu.

§, 43,, Despre misteriulu,ungerei eu sântulu Miru.

Âmesuratu institutiuniforu vechi ale Bisericei ndstre, preotulu datoriu este a inveti'a pe parochienii sei despre asiediarea sî lucrarea acestui misteriu cu atâtu mai multu, câci acel'a se da sî prunciloru mici numai decătu dupa botezarea loru; indeobsce da-tori'a preotului este sâ cundsca pe cei ce voiesce a unge cu sântulu Miru, câ sâ dîca: dupa canonulu 48 . din Laodicea „se cuvine lui pe cei ce se bo-teadia ai unge cu chrism'a cereasca sî a fi părtaşi sî de imparati'a lui Dumnedieu". De aceea preotulu trebue sâ aiba in altariu Sântulu Miru procuratu dela Episcopulu seu, sî trebuie sâ scie, pe cine are a unge cu sântulu miru, sî adecă i 1. pre toti copiii sî copilele, carii s'au nascutu de părinţi ortodocşi, dupace au premersu botediarea loru^ 2. pe toti acei'a, carii vinu dela alta religie crestinesca lâ


h7

religi'a ndstra, sî suntu botediati in numele sântei Treimi; 3 . ear pe cei ce vinu lâ legea nostra din vre-o confesiune ieretica, ori păgâna, acei'a au mai-nainte a se botediâ, sî apoi a se unge cu gântulu Miru. —

Preotulu adminislredia validu aceasta taina, d£câ facându chipulu crucii asupra celui ce are a se unge cu S. Miru, 'Iu unge lâ frunte, lâ ochi, hi nari, lâ gura, lâ amenddue urechile, lâ pieptu, lâ mâni sî lâ picidre, sî lâ fiecare madulariu alu trupului dice preotulu form'a acest'a: Pecetea Darului sântului Duchu, Aminu."

§» 44. Despre misteriulu Marturisirei. Cumca misteriulu marturisirei este dupa Botediu

capulu Mântuirei ndstre, earasi pocainti'a de acolo urmata este a ddu'a curăţie sî alu doilea Botediu, este afara de tdta indoial'a dupa institutiunile bise-ricei ndstre; de aceea deoblega Biseric'a pe tea* mirenii sî călugări, pe clerici, preoţi sî Archierei de o potriva lâ Mărturisire sî pocaintia, câci toţi suntemu pecatosi, sî numai unulu Dumnedieu este fara de pecatu^ sî asia fiindu noi toti omenii supuşi patiiai-loru sî pecatuirei, toti suntemu datori a ne curaţi prin mărturisire sî pocaintia, câ sâ ne nascemu din nou prin,bai'a marturisirei sî a pocaîntieî; dfr aceea sî Apostolulu dîce: „Marturisitîve unulu alhii'a pe-* «aţele, sî ve rtrgati unulu pentru altulu, câ sâ re vindecaţi".


58

Sî fiindcă nu este omu, carele sâ nu gresiasca, deci tare se insiala acel'a, carele se vâ tienea fara de pecate, sî din asta causa vâ dice, câ elu n'are lipsa de mărturisire si de pocaintia.

§. 45. Preotulu trebue sa fia hirotesitu prin Eppulu seu de Duchovnicu.

Canonulu 39. apostolescu apriatu prescrie: „câ presbiterii sî diaconii să nu sevârsiasca nimic'a fara voi'a Eppului, câci lui i s'au incredintiatu poporulu Domnului, sî elu vâ dă respunsu pentru sufletele loru''.

Pracs'a acestui canonu ne arata, câ Eppii s'au obicinuitu a hirolesi de Duchovnici pe preoţi inain-tati in vârsta, sî carii in viati'a loru practica au doveditu un'a purtare esemplara câ preoţi, sî că pastori sufletesci, sî ii indiestr6dia cu Gramat'a archie-resca despre darulu Duchovniciei, sî numai astfeliu de Duchovnici potu ascultă mărturisirile poporului, sî ai legă sî deslegă; potu sî alti preoţi sâ asculte mărturisirile, cându este necesitatea intetîtdre, dara de regula nu potu funcţiona câ Duchovnici.

§. 46. Duchovniculu are a inveti'a sî indemnâ câtra mărturisire sî pocaintia pe poporu, sî a fi câtra năravurile cre-stiniloru cu băgare de seama.

Fiindcă misteriulu marturisirei sî alu pocaintiei, precum amu espusu mai susu, este dupa Botediu capulu mântuirei ndstre, ear pocainti'a urmata de


59

acolo este a ddu'a curăţie sî alu doilea botedio, pentru aceea pastori ulu sufletescu este datoriu câtu se pdte mai adeseori a inveti'a sî a indemnâ pe popo-renii sei, câ ei sâ se curetie de pecate sî de intinaciune celu putienu de patru ori preste anu prin mărturisire sî pocaintia, adecă pe tim pulu celoru patru posturi de preste anu, precumu Biseric'a in 4-lea porunc'a o prescrie. —

Fatia cu cei ce i marturisescu pecatele, trebue sâ se pdrte Duchovnîculu nu numai cu blandetie sî modestie, ci inca sâ nu descopere din ele nimerui nimica, sî sâ dee epitimiile potrivitu pecatului mar-turisitu sî starei pecatosului, câ sâ implindsca epi-timi'a cu înlesnire. Câ un'a regula obsceasca amin-timu acî canonulu 102. din Cartagen'a, dupa care Duchovnîculu are a se purta cu cei ce i marturisescu pecatele, care asia este: „Trebue, câ cei ce âu Iuatu dela Dumnedieu stăpânire a lega sî a des-legâj sâ iae aminte feliurimea pecatului, sî asia sâ aducă bdlei potrivita vindecare, câ nu nemesurarea intrebuintîndu intru amenddue sâ gresiasca câtra mântuirea celui ce bolesce, câ bdl'a pecatosului nu este simpla, ci de multe feliuri, sî odraslesce multe feliuri de odrasle, din care reulu multu se revarsă, sî înainte sporesce, pana sâ stee in* contra puterei celui-ce vindeca. Dreptu aceea, celu ce se arata sciutoriu de


6 a

doctori'a cea intre duchulu, mai intaiu se cade a cerceta dispositi'a celui ce au pecatuitu, sî de se îndupleca spre sănătate, seu din contra; provdca elu prin moravurile sale asuprasi boia, se privesca, in ce chipu porta grija de intorcerea s'a in timpulu pocaintiei, sî de nu sta in contra medicului, sî de nu cresce ran'a sufletului prin intrebuintiarea medi-camenteloru celoru ce se punu asupra ei, sî asia iertare sâ i se dee, precumu merita; câ totu cuventulu lui Ddieu sî alu acelui'a, carui'a chiemarea pastorale i s'au incredintiatu, trebue sâ iia indrep-tatu spre a intdrce pe oi'a cea rătăcita, sî a o vindecă pe cea de sierpe raniţa, sî nici catra prepar sti'a desnadajduirei a o împinge, daca nici frânele a Ie slabi spre disolutiunea sî defăimarea vieţii, ci cu unu chipu numai decâtu, ori prin doctoriile cele mai aspre sî mai patrundiatore, ori prin cele moi ori mai blânde sâ slee in contra patimei, sî sâ se ne-voiasca spre închiderea ranei cercetându rodurile pocaintiei, sî intieleptiesce indreptându pe omulu eelu chiamatu catra strălucirea cea de susu. Deci se cuvine ndue sâ scimu amanddue, si cele ale dreptăţii sî cele ale obiceiului, sî sâ urmamu lâ cei ce nu sufere asprimea, form'a cea noua predata, precumu S v Vasiliu ne invaiia". Apoi dupa Canonulu 27. alu Sântului Niceforu, se cuvine Duchovnicului, câ pe cei ce i marturisescu lui pecatele ascunse, sâ-i


61

oprească de dumnedieesc'a împărtăşire, insa sâ-i lase a intra in launtrulu Bisericei, sî sâ nu arete pecatele loru, ci sâ-i sfătuiască cu blandeUa, sâ remâna in pocaintia sî rugăciune, sî sâ hotaresca epitimiile, ce se cuvinu fiesce carui'a, dupa buna chipsuial'a s'a.*

§. 47. Consemnare. Duchovnîculu datoriu este a pregăti pe popo-

renii sei lâ mărturisire sî cuminecătura, fiindcă mărturisirea sî S. Cuminecătura se face laolaltă in cele patru posturi de preste anu; pentru aceea sî Duchovnîculu trebuie sâ pregatesca pe creştinii sei inca ina-iute de aceste posturi. Acesta dicemu dupa cele ce aflsrou in Slichir'a Ia litie in duminec'a lăsatului de carne, care asia suna: Cunoscându poruncile Domnului, asia să vietiuimu; pe flamândî sâ-i hranimu, pe salosi sâ-i adapamu, pe goli sâ-i imbracamu, pe străini sâ-i aducemu in casa, pe bolnavi sî pe cei din temnitia sâ-i cautamu, câ sâ dica sî catra noi celu ce vâ sâ judece totu pamântulu: Veniţi binecuvântaţii Tatălui meii, de moşteniţi imparati'a, carea s'au gatitu voua. ,,Pre bas'a acestei cântări bisericesci vă putea compune Du-ehovniculu un'a predicatiune forte potrivita câtra HH-demnarea poporului spre a merge lă mărturisire intim-pulu postului; dar pdte intrebuintiVduchovnicdu ;d# punctu de purcede in predic'a s'a sî altfa stichira U litra în Dumineca lăsatului de. earne, carea asrâ


62

este: Vai mie inegritute suflete, pana cându dela reutati nu te mai curmedi? pana cându zaci in lene? câci nuti aduci aminte de infricosiatulu ceasu alu morţii? câci nu te cutremuri cu totulu de infricosiata judecat'a Mântoitoriului ? ore ce vei sâ respundi, seu cumu vei sâ dai seama? lucrurile tale stau de fatia spre mustrarea t 'a; faptele tale se vadescu pârânduse; deci o suflete! vremea au sositu, alerga, apuca inainte cu credintia striga: Gresitamu Domne, gresitamu Tie, ci sciu iubitoriule de omeni milostivirea T'a, Pastoriule eelu bunu, nu me desparţi pe mine dela starea cea de dreapta t'a pentru mare mila.

Iar in Duminec'a lăsatului de brândia sâ întocmească pridic'a s'a dupa stihir'a de Diminetia in Lunea brândiei, care asia suna: Deschisusau porţile dum-nedieescei pocaintiei, sâ ne apropiemu cu osârdie, curalindune trupurile, depârtandune de mâncări sî de pofte, câ nisce ascultători ai lui Christosu, celui ce au chiamatu lumea intru imparati'a cereasca, die-ciuiala in totu anulu aducându împăratului tuturoru, câ sî învierea lui cu dragoste sâ o vedemu. ,,Apoi in Duminec'a intâilea a postului mare pdte imita duchovniculu stichijr'a lâ stihdvna in lunea a saptamânei intailea a postului mare, sî a compune dupa cuprinsulu ei invetiatur'a s'a, dîcându: Venitau postulu, maic'a curatiei, defaimatdre pecalului, sî ve-stildrea pocaintiei, petrecerea ingeriloru, sî mântuirea


63

bmeniloru; credincioşii sâ strigamu: Dumnedie-ule! miluiescene pe noi". — Cându va' voi Duchov-niculu sâ invetie pe poporenii sei despre aceea, câ cumu putemu face noi, câ sâ fie postulu nostru adeveratu sî bine primitu la Dumnedieu. atunci pdte luă de basa cuvântării sale cântarea de ser'a a slihdvnei din lunea intailea a postului mare in săptămâna intâilea, unde cântamu ,,sâ postimu postu bine primitu, sî bine placutu Domnului; postulu eelu adevaratu esle: înstrăinarea de reutâti, infrânarea limbei, lapadarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, sî de minciune, sî de juramântulu minci-nosu; lipsirea acestora este postulu eelu adeveratu sî bine priimilu". ;

§. 48. Ce are sa faca Duchovniculu, cându vre-unu crestinu i vine lâ elu spre mărturisire cu o pocaintia caldu-; r6sa sî cu umilintia, sî cu doi6sa sfărâmare a sufletului? BÎ ce are sa faca cu acel'a, carele seau nu arata nici o pocaintia, seau prea putina?

Cându vre-unu crestinu vine lă Duchovniculu seu spre a se mărturisi cu o pocaintia caldurdsa sî cu umilintia, sî cu doidsa sfărâmare a sufletului/ atunci Duchovniculu trebue sâ indrepte câtra unulu câ acest'a cuvinte pline de mângâiere sufletesca, incredintiandulu totdeodată, ca astfeliu de umilintia sî sfărâmare de sufletu pentru pecate Dumnedieu^ rasplatesce cu desevarsita iertare a pecateloru, câci Dumnedieu pocaintia caută dela noi toti, că pe loti


64

sn ne mântuiască, sî nimenea din noi să nu piară dupa cuventulu Domnului: nu voiescu mdrteă pecatosului, ci intdrcerea Iui, câ sâ fia vio. — leze-chilu a 33 v. 11 . —

Duchovnîculu sâ se îndemne a dă unui astfeliu de crestinu epilimie mai putinu simtîtdre, că cresti-nulu să vada, cumca sdrobirea sufletului au patrunsu pe Duchovnîculu, sî de aceea au pusu asuprai epi-timia usidra. —

Din contra Duchovnîculu cu creştinulu, carele iui arata nici o pocaintia, seu prea putiena, trebue sa-i aducă aminte de pericululu vecinicu, in care are sâ devină, deca elu cu desevârsire nu se po-caiesce pentru păcatele, eu care au intinatu sufletulu seu, sî au despretiuitu bunatatîle, de care sânta maie'a1

ndstra Biserica ilu face părtasiu, deca elu se vâ umili inaintea marimei a totu puternicului Dumnedieu, sî din contra isi vâ pierde sufletulu seu pentru toti vecii; sâ-i aducă aminte, că ursit'a fiecărui omu este raortea, sî ca dupa morte urmedia jude-cat'a dreapta a lui Dumnedieu despre faptele ndstre, sî că celoru drepţi li se vâ spune: intraţi intrai bucuri'a Domnului vostru, eara celoru peeatosi, câ se voru arunca intru intunereculu celu mai dinafară, acolo vâ lî plângere sî scârsinirea dintîloru Mat. c 25u v. 30. —


65

§. 49. Duchovnîculu ca ara sa faca cu erestinulu,, pentru care scie,, ca adeseori devine in pecatulu sburdarei trupeşei ?

Duchovnîculu cu erestinulu, pentru care scie, că adeseori devine in pecatulu sburdarei trupeşei, trebue sâ se intalnesca desu, sî sâ 'lu faca bagatorîu

* de seama lâ pecatulu sburdarii trupeşei, aducânduf aminte urmările cele stricacidse, care negresitu urmedia din acestu pecatu, sî adecă: câ deca nu 'si vâ îndreptă vietiuîrea s'a, elu supsepa norocirea sî odichn'a familiei sale întregi, sî trage dupa siae ; înstrăinarea dela elu a soţiei sî a copiiloru sei, de a-ceaa cu inima sfărâmată sâ se marturisesca fora sâ aştepte timpulu prescrisu de Biserica pentru mărturisire, sî primind» dela Duchovnîculu epitimie,, sâ» se deprindă in rugăciuni de pocaintia, cersîndu dela Dumaedieu iertare. Sâ 'si aducă aminte sfaturile intie-Iepte ale lui Iisusu a lui Sirachu, carele invetiâ: „au intardiâ a te iutdree lâ Domnulu, sî nu lăsă din. dî in dî sâ treca, câci fjara de veste vâ ieşi ma»-ni'a DomnuluijSÎ in timpulu ishândirei tevâ pierd»^ cap» 5. v. 8. —

Eara S. Ioanu Cbrisostonin, invatia1 pe Evrei:: „a aiulAâ ispovedani'aţ, faea nevoie şt frica,, eara a. nu o amână face mântuire sBiut* sî tare." Daehov-^ nieulu mai are a arată crestiaujui peeatesu cele dieieer poruaci ale luj Dunjuisdie^ transele eâ/iitfft

5


66

oglinda să arete pecatosului a află pecatele sale sf acelea a le cundsce. Mai departe, fiindcă toti sun-temu pecatosi, sî nu trece diu'a, câ sa nu pecatu-imu; pentru aceea pastoriulu sufletescu adeseori sâ tiena predici-în Biserica sî sâ Îndemne pe toti pafo-chianii sei câtra mărturisire, care este midiulocirea cea mai sigura pentru curati'a loru de pecate, si de pecatuire ultranea.

§. ^50. Cum are sa se porte Duchovnîculu cu cresti-nulu, carele s'au bolnavitu spre m6rte, ori s'au osânditu la m6rte prin judecătorie?

Duchovnîculu are a se purtă cu crestinulu, carele s'au bolnavitu spre morte, cu cea mai mare iubire sî compătimire câtra elu si câtra casnicii luL Lâ asemenea întâmplări ise ofere Duchovnicului prile-giulu celu mai bunu, a se aretâ omenosu sî prietinosu, câci de o parte pe bolnavulu trebue sâ 'lu pregătesc» câtra o morte crestinesca, ear de alta parte a mângâia pre soci'a sî copiii moribunduîui. Insa sî casnicii bolnavului suntu datori a insciintiâ pe pastoriulu sufletescu despre bolnavulu de timpuriu, pana cându inca este lâ minte sanatdsa, sî Duchovnîculu fora intardiere sâ alerge lâ bolnavulu, sî sâ se apropie de patulu moribunduîui cu blandelie, imbarbatândulu cu nădejdea in Dumnedieu, carele este induratu, sî Pdte sâ dee sî celui mai greu bolnavu insanatosiare, dar totodată spunândui, ca dr'a morţii nimenea nu


(Sf

6 scie, sâ 'Iu pregatescâ pe elu ia mărturisire st pocaintia pentru pecate, sî catra primirea sântei cuminecături pregătite la Joi'a mare;, sî păstrata pre mas'a mare a altariului, sî apoi sâi cetesca rugăciunile prescrise in Evchologionu pentru bolnavi.

Sî deca n'au reposatu in diu'a urmatore, seu inai traiescfe mai multe dîle, Duchovniculu implinesce chiemarea s'a^ deca adese ori ilu vâ cerceta pre bol-navulu la patulu duref iloru, sî deca se' vâ strădui alu mangaiâ pre elui — Asisiderea Duchovniculu isi implinesce dâtorinti'a s'a, sî 'si câştiga inimile po-

.poreniloru sei, deca sub durarea boitei vâ îndrepta catra soţie, copii sî alte rude ale bolnavului cuvinte de mângâiere, prin urinare Duchovniculu la casu de morte, trebuie Sâ fia catra. famili'a doioasa a repo-satului Cu filantropie, sî cu r&bdare in privinti'a re -splatirei ostenelei sale; actest'a sâ O faca pentru folosulu seu, adecă, câ sciindu poporenii lui, ca elu este milosu catra cei doiosi, sî sirimani, ilu voru iubi sî onora, sî nu i voru remanea nerecunoscători câtra servitiurile$ care elu le face loru câ pas-toriu sufletescu; *

§. 51. Continuare.

La Celu osânditu lâ morte prin judecătorie Du-chovnicuiu are â se purta asisiderea cu multa iubire sî compătimire, sî cu blandetie catra unulu câ acest'a! Sî alu cercetă adeseerij conversandu sî inbârbatandu

5*


68

pre elu cu nădejde in indurarea cea mare sî nemărginita a lui Dumnedieu, sî slarnindu in inim'a lui părere de reu pentru fara de legile sale, care iau causatu pedepsire cu morte, sa 'lu inoredintiedie, ca Dumnedieu" câ unu induratu Părinte primesce po-cainti'a pecatosului sî in dr'a cea din urma a vietiei, eaci nu voiesce mdrtea pecatosului, ci că acel'a sâ se intdrca, sî sâ vieadia sufletesce, precumu sî Apostolulu Pavelu scrie catra Evrei capu 4. v. 14. „Sâ ne apropiemu cu nadajduire catra scaunulu harului Iui Dumnedieu, câ sâ primimu mila sî să aflarau haru spre ajutoriu, cându ni t r ebu î e scesâ - i aducă aminte, câ nisce esemple edificatdre, întâmplările acelea, care dovedescu, ca Dumnedieu este induratu catra faptur'a s'a, sî adepa; cum Christosu au umblata prin cetati sî orasie, sî vediendu popdrelele, i s'au facutu mila de ele, caci erau năcăjite sî risipite că sî oile fara pastoriu. Mateiu Capu 9. v. 36. — sî cându Christosu au vediutu intre popdre raulli bolnavi, iau vindecata pre ei. Mat. "Capu 14. v. 14. sî altele. Cu unu cuventu Duchovniculu sâ aducă cu cuvintele sale edificatdre pe eelu osânditu la morte catra pocaintia cu sfărâmarea sufletului catra Dumnedieu, sâ 'lu pregatescâ câtra mărturisire sî Cuminecătura, sî să 'lu petreacă pana lâ loculu o-gâpdirei cu ; rugăciuni, care să le încheie cu rugăciunea Domnesca: „Tatalu nostru''-.


Noi mai largu nu vomu tracta despre dalorin-tiele pastoriului sufletescu lâ Misteriulu Pocaintiei, care- unu Duchovnicu este datoriu a Ie scisî a le padf, ci ilu indreptamu lâ cele espuse in teologi'a dogmatica sî Dreptulu canonicu, sî asia trecemu lâ misteriulu Sântei cuminecături. —

§. 52. La ce are a padi Duchovniculu lâ sevârsirea Sântei Cuminecături?

înainte de tote Duchovniculu trebue sâ lumi-nedie si sâ invetie pre toti poporenii sei despre misteriulu sântei cuminecături, câ acest'a s'au inteme-iatu prin insusi Christosu lâ cin'a cea din urma, carea au tienutu cu Apostolii sei, câci atunci tuându in preacucatele sale mâni pânea, multiumindtt sf bine-cuvântandu sî sântindu sî frângându au disu loru: „Luaţi, mâncaţi, acest'a este trupulu meu, carele se frânge pentru voi spre iertarea pecateloru; aşişderea sî paharulu dupa cina luându au disu loru: „Beli dintru acest'a toti, acest'a este sângele meu alu le-gei cei ndue, carele pentru voi sî pentru mulţi se varsă spre iertarea pecateloru". Inca sâ-i invetie pre poporenii sei, mainainte a mărturisi pecatele loru lâ Duchovnicu, a împlini epittmi'a cea hotârita, sî asia a se apropia de sânt'a cuminecatnra.

Preotulu administratorul alu acestui misteriu trebuie sâ observe tipiculu bisericescu, sî sâ adminis-Iredie tuturora parochieniloru sei sânt'a cuminecături


fub chipulu pânei dospite sî alu vinului, in care lâ Proscomedie tdrna apa rece, ear la ljturgie, dupace au pusu in Potiru particic'a Ic. din prescura, tdrna in potiru sî qpa calda, atat'a, câ vinulu in catv'a sâ se inpaldiaş,caK ceea este semnulu caldurei inimei a acelui, carele se cumineca. Can. 13. alu S. Niceforu. Ear pe bolnavi spre morte, sâ-i ciţminece cu un'a din părticelele mielului — Agnetiu — ce s'au pre-r gatitu spr« ecestu sfarsitu lâ liturgi'a dela Jofa mare. De aceea S. Chrisostomu hine invatia la faptele Apo-r stoliloru in doctrin'a ş"a morale a 3-ea: „deca nu-r mai unu crestinu se duce din viatia necuminecatu, au nu preotulu au res,turnatiţ tdta mântuirea lui? eara perderea pnui sufletu are pagqba atat'a de mare, câtu nici cu unu cuvântu nu şe pqte arata.

§. 53. Ce este de observaţii in studiulu nostru pastoralu pentru inisteriulu preoţiei, sî eu deosebire pentru hirotoni'^ de Ipo — sî Diaconu a vre-unui clericu ?

De sî întrebarea acest'a sî deşlegarea ei se ţiene de Archjereulu reşpecţivu, totuşi noi aci numai atat'a vomu. espune, câtu este de lipsa pentru cu^ noscinti'a celui ce are a se iniţia la preoţie, ca fiindu elu bine infqrmatu din studiulu pastoralu, sâ scia, prin, ce are a trece, câ şâ devină, hirotoni'a lui de îpp, — şî diaconu posibila,.

Şcvutu este, ca in timpii nostrii nirae nu se pdte înainta in cleru, carele n'au finitu ştudiele prescrise


71

pentru cursulu clericalu cu succesu bunu scienlificu sî moralu, sî carele câtiv'a ani n'au fostu invelia-toriu in vre-o scdla populara seu sî mai înalta.

Sciutu este sî aceea, câ in biseric'a ndstra poporulu are dreptu de a 'si alege pe diaconulu sî preotulu seu, sî ilu presenteadia Gonsistoriului con-cerninte, in care presiede Archiereulu locului, sî se esaminedia actulu alegerei, carele aflânduse legala in privinli'a alegerei sî cuâlificatiei candidatului, se intaresce, sî alesulu, respective intarilulu clericu prin Consistoriu se sorocesce înaintea Archiereului de a se înainta lâ preoţia. Unulu câ acest'a infatiosiân-duse înaintea Archiereului seu, capeta Îndreptare, a depune esamenu de cualificatiune din sludiele teologice, sî apoi sâ merga lâ Duchovniculu dela Archî-seu Episcopia spre mărturisire, sî Duchovniculu in scrisu adeveredia, câ este seu bâ? aflatu de vred-nicu pentru preoţie, sî aflânduse vrednicu, rându-esce Archiereulu diu'a hirotoniei lui in Dîaconu sî preotu.

§. 54. Cumu sî despre ee are Duchovniculu sa dee ate-statu celui ce are a se hirotoni de DiaconftS

Duchovniculu are sâ dee atestatu celui ce are a se hirotoni de diaconu, in urmatoriulu chipu sî despre urraatdrele:

De Dumnedieu inveliâtorii Apostoli, carii cele dumnedîeesci bine au rânduiţii, sî adunarea im-


72

premia cu ei a Parinlttora de Dumnedieu purtători eanonicesce au rânduitu, câ nimenea sâ nu se in-vrednicesca de dumnedieasc'a trepta a preoţiei fâra de multa cercetare, sî fara de amâruntîta esaminare, câ cete dumnedieesci sâ nu se sevârsiasca de cei nevrednici. Venindu dar câtra mine fiiulu meu a-oest'a spiritualu N. N. din loculu nascerii N. au «efutu, a se mărturisi înaintea mea spre asî documenta; câ este vrednicu de sânt'a trepta a preoţiei; — pre carele sî punândulu înaintea sântîtei icone a Domnului sî Dumnedieului si Mântuitoriului nostru lisusu Christosu, sî cercetfindu adâncimile ini-mei lui, nîmicu in elu n'amu aflatu, ceea ce aru opri st aru impedecâ pe elu dupa candne de înaintare in preotîe; dreptu aceea sî s'au datu lui acesta harthie întărită cu insasi subscrierea mea spre are-tare celoru ce se cuvine. — Urmedia numele Du-chovnicului, sî anulu si dîu'a.

Aci nu vomu prelungi tractatulu despre preoţie, câci din destulu amu espusu însuşirile unui preotu sî pastoriu sufletesc» in cele mai susu; de aceea trecemu lâ cele ce are a observa unu preotu lâ administrarea misteriului de căsătorie.

Şi 55.<!!e are sa faca preotulu cu eeî ce voieseu a se casatori?

Precumu amu dîsu lâ celelalte misterii, ca preotulu înainte de tote datoriu este a invetiâ pe poporenii sei la primirea vre-unui misteriu, asia dîcemu


73

st acî, câ preotulu înainte de tdte trebue sâ inve-tie pe cei ce voiescu a se casatori despre însemnătatea acestui misteriu, sî fiindcă năravurile dme-nîloru suntu feliurite, sî feliele casatorinde atunci facu tocmeală pentru căsătoria, cându inca n'au puiuţii sâ cundsca reciprocu năravurile loru, nici au putu tu esperiă, câ acele se potrivescu unele cu altele, sî sciu ele, câ barbatulu datoriu este a iubi pe soci'a s'a, sî ai iertă slăbiciunile femeesci, sî ca muierea datoresce a fi supusa bărbatului ? sî altele. Sâ-i invetie pe ei, câ casatori'a nu se pdte des -face fara canse mari sî fara procesu, de aceea sâ fia ele cu răbdare câtra slăbiciunile loru; sâ-i in-venV, câ trebue sâ se marturisesca sî sâ se cuminece înainte de casatoifa loru; in fine sâ esaminedie fe*-tîele casatorinde, câ sciu ele rugăciunile generafi, cefe diece porunci dumnedieesci sî cele ndue bisericesc!, Credeuhi sî siapte misterii sî deaca nu le sciu, sâ staruiasca preotulu, că acele fetie sâ le invetie.

§. 56. Cum sa se faca Logodn'a ?

Logodn'a are a se face înainte de miadi seu sî dupa miadi cu observarea celoru urmatdre 1, fetiele casatorinde au sâ se infatisiedie înaintea pa-rochului muesei; 2, părinţii seu tutorii tineriloru căsătorind? sâ fia de fatia; 3, trebue sâ fia de fatia sî diSue mărturii; 4, pai^cfralu miresei imbra*-Catu in Epitrahilu sî Eelonu, dupace au cetini


74

rugaciunee din Evhologionu pentru logodiţi, întreabă pe fetiele casatorinde, ca facu ele pasulu acest'a din buna sî libera învoire sî atragere unulu câtra altulu sî nu din sila seu frica? apoi totu asia întreabă sî pe -părinţii seu tutorii celoru ce vreau sâ se logodesca, ca se invoiescu ei in acesta căsătorie? sî deca ei nu se opunu, atunci preotulu schimba inelele loru sî se face obicinuita sanitare reciproca. Actulu acest'a are preotulu sâ 'lu petreacă numai decatu in protocolulu bunei învoiri dupa formulariulu prescrisu, care 'i subscriu tinerii, părinţii sî martorii. Inca cu prilegiulu logodnei are preotulu sâ întrebe pe tineri sî pre părinţii seu titarii loru despre afinitate seu consancuinitate, sî deca voru fi in vre-unu gradu opritu de consancuinitate seu afinitate, sâ 'i arate Protopopului respectivu spre a midîloci loru dela Archiereulu locului deslegare de rudenia subversante, sî fara de acest'a, sâ nu întreprindă cununi'a loru. Ear deca părinţii, seu Miorii «u se invoiescu din ori ce pricina, atunci preotulu trebue sâ fia midilocitoriu de impacaciune, sî deca acest'a nui vâ sucede, datoriu este a arata scaunului prolopopescu spre mai departe urmare. Vedi sî in Drept, canonicu.

§. 57. Unde sî in ce timpu are şk se faca cununi'a ?

Se intielege de sine, câ dupace in trei dumineci seu alte serbatori sdu promulgatu poporeniloru casatori'a cea intenţionata, sî ddca fetiele fiind»


75

maiorene — mirele de 22 sî mireas'a de 16. ani — seu sî rudite, dar au dobanditu dispensatiunea archieresca dela rudenie, ceea ce parophulu cununa-toriu trebue sâ o aiba lâ sine, atunci cununi'a, cu ştirea şî licenti'a Protopopului in scrisu, are a se sevârsi in biseric'a parochiale a miresei, sî inca numai decâlu dupa s, liturgie, lâ care au a lua parte fetiele casatorînde, nasiulu sî celalaltu publicu, sî numai cu învoirea Archiereului localu se pdte sevârsi cununi'a sî dupa prandm din causâ binecu-? vânlata.

Seversirea cununiei in biserica sî cu publicitate^ se considera câ un'a garanţia sigura, câ partea fe-> meeasca nu este silita de nimenea lâ învoirea casa-» toriei, §î deoa aru sci preotulu cununatoriu, ca şiPa este pentru un'a seu alta persdna. atunci sâ nu se-versiasca casatori'a, câci devine suh grea respun-dere. — Câ casatori'a sâ se facâ in publicu sî a-* eve, o cere si acea impregiurare, câci are urmări naturali sî in positi'a cetaliana a celaru căsătoriţi s% a urmatoriloru loru copii, şî capi unele persdne s. e. cele militari, nu se potu casatori fara licenti'a mai-r mariloru loru, care prin circulare consistoriali se pu-* blica preotîmei spre stricta observare, sî acelea aii a se pastrâ in archivulu paroohialu, sî că sâ nu se dee uitării, trebue parochulu adeseori sâ le cetescâ sî sâ se acomodedie dupa ele.


76

§. 58. Ce are a observa parochulu l i casatori'a mestecată? sî ce prescrie legea Patriei ia priviati'a acest'a?

Lă casatori'a mestecată parochulu nostru are sâ talmacesca perstfneloru casatorinde urmările unei aseminea casatorii, sî sâ l e arate loru sî legile patriei, care suntu prescrise prin legîslatiune de deobligatore pentru aseminea întâmplări, de care are a se tienea strânsu sî preotulu cununatoriu sî celu alu mirelui. — Cându părinţii tineriloru se in-voiescu, câ copiii loru sâ s"e tee in căsătoria mestecată, atunci preotulu nostru, sâ se tiena strânsu de legea politica, sî dupa aceea sâ pasiasca cu tinerii cu observarea tuturoru prescriseloril pentru casatorii mestecate, sî adecă dupa legea tierii 53 . din anulu 1868. despre reciprocitatea confesîuniloru religionarie creştine, legalminte recunoscute, pana atunci, pana cându egala îndreptăţirea confesîuniloru religiose se vâ regula peste totu pe calea legale, pre bas'a articulului de lege 20 din anulu 1848. se ordinedia in privinti'a reciprocităţii confesîuniloru religionarie creştine §. 1. prelanga observarea conditiuniloru sî formalitatîloru determinate prin lege, stâ in voi'a fiecarui'a a trece din sinulu unei alte confesiuni religionarie, respective lâ un'a alt'a reli-gîune. §. 2. Trecerea este permisa acelui'a, carele au ajunsu deja anulu alu 18-lea alu etatii sale. Muierile potu inse trece dupa casatori'a loru sî deca


77

n'au ajunsu etatea acest'a. §. 3. Doritoriulu de a trece, fia acela membru alu ori cărei biserici, are a 'si descoperi vointi'a acest'a a s'a parochului comunei sale bisericeşti in presenti'a a doi martori a-lesi prin elu. Sî in 14 dîle coroputate dela dechia-rarea aceast'a prima, seu eelu multu in 30. de dile, are a dechiarâ din nou in presenti'a acelora, seu a altora doi martori asisiderea din partea lui aleşi inaintea parochului comunei sale proprie bisericeşti, cumca remane sî mai departe prelânga vointi'a s'a de trecere. §. 4» Doritoriulu de a trece are a cere atatu despre prim'a, câtu sî despre secund'a dechia-rare a s'a dela parochulu acel'a carafa au comuni-catu vointi'a s'a de trecere, toldeun'a câte unu atestata separatu esemtu de timbru. §. 5. Deca parochulu in ori sî care casu, sî din ori sî care causa, n'aru voi sâ dee testimoniulu cerutu, martorii, carii, au fostu presenti, edau pentru ambele caşuri unu testimoniu separatu esemtu de timbru. §. 6. Dupa ce voitoriulu de a trece au a ral alu testimoniulu cas-tigatu dupa modalitatea acest'a parochului religiunei acelei'a, la care voiesce a trece, biseric'a concer-nente este prin acest'a pre deplinu indreptatîta de alu primi in sinulu seu. §. 7. Parochulu acel'a, la care au preseutatu testimoniile celui ce aq trecuta, Ia* care adecă s'au teraunatu trecerea, este jpdatoratu a incu«osointia' despre acest'a pre parachujij


78

acelei comtine biserîcesci, de eare s'au tienutu con j

Veftitulu raainainte. §. 8. Tote faptele Convertitului efeptuate dupa trecerea s'a, suntu a se judeca dupa dogmele acelei biserici, lâ Care au treciitu, sî principiile bisericei părăsite de elu, nu suntu in privin-ti'a luî intru nimic'a obligatorie. §. 9. La casato-riele micste obveniende din împreunarea individie-loru de confesiuni creştine diferite, parochuln ambe-loru parti este a se provoc'a pentru efeptuirea ve* stirei intamplânde de trei ori. Deca parochulu drdcarei parti aru denegâ acesl'a, prelunga testimo-niulu scutitu de timbru datu din partea duoru martori despre aceea, cumca parochulu acel'a fu pro-vocatu pentru vestirea, este suficienta vestirea sî at parochului unei parii. §; 10. Deca vestirea sau in-tamplatu de trei orii, eara parochulu otaredarei parti n'arii voi sâ dee documenlulu de dimitere, infatio-> Sinduse lâ elu^doi martori din partea parliloru casa-torinde, voru cere edarea documentului de demitere, in casulu denegarei acestui documentu, unulu din martori îndrepta eatra parochulu întrebarea aceea, cumca in contr?a impreuharei propuse insinuatusau tirecare impedecâmentu s£u bâ? martorii dau despre respunsulu datu s£u denegatu din partea parochului lâ întrebarea acest'a ufiu testimoniu scutiţii de timbru, care inlocuesce pe deplinu documenlulu de demitere..— Parochulu este a se pedepsi pentm


79

tienerea in secretu a impedimentului cumva insinuata, afara de pedeps'a dictavera lui din partea ju-risdictiunei sale proprie bisericesc], cu un'a mulcta banale pana la 500 fl. sî cu arestu estindiveru pana lâ un'a jumătate de anu. §.11* Casatoriele mişte se potu inchiea cu valore înaintea parochului ori cărei parti. §. 12. Din copiii promanândi din casatoriele mişte, ur-roâdia feciorii religiunea tâtânîloru, ear fetele cea a mumaneloru, ori sî ce conlractu, reversu ori <lis-pusatiune contraria cu legea, este de aici incolo fara de valdre, sî in nici unu casu nu pdte avea putere de dreptu. §. 13. Edueatiunea religidsa a co-piiloru nu se pote schimba" nici prin nlortea dVe-carui'a dintre părinţi, nici prin desfacerea legale a căsătoriei. § . 1 4 . Deca «recare dintre părinţi trece lâ alta religiune, copiii trecuţi preste siapte ani, inca urmedia pe convertitulu dupa secsulu loru. §. 15* copii născuţi înaintea căsătoriei, legitimaţi insa prin împreunarea, stau in privinti'a educatiunei religioase $ub norm'a egala cu copiii născuţi legalminte. §. 16. Copii născuţi afara de căsătoria, prin urmare jle<-gali, deca se recunoscu din partea tatălui loru, cadu asisiderea sub norm'a egala cu copiii legali; in casu contrariu, urnrâdia religiunea mamei loru. §. 17. In privinti'a educaţiei religidse a copiiloru născuţi seu nascandi din căsătoriile mişte încheiate inaintea devenirei in Val6re de dreptu a legii prese»*ev


80

remane determinatiunea acelei legi in vigdre, carea au sustatu sub tinapulu inchierii ataroru căsătorie. § . 1 8 . Copiii aflaţi sî peste totu atari copii, a cărora pariaţi nu se sciu, urmedia religiunea acelui'a, care*ii au afjata. Deca s'au datu in institutulu de copii aflaţi, sî deca institutulu este a orecarei confesiuni religionarie, capata educatiune in religiuBea

acelei confesiuni. Deca nu obvine nici unu casu iaen-tionatu in §-fulu acest'a, atari copii aflaţi, capata educatiunea loru in religiunea aceea, carea este in, loculn aflării loru iu maioritate. §. 19. Membru nici unei confesiuni religionarie^ nu se potu deo-* bligâ lâ aceea, câ sâ tiena ritulu sî serbatorile ace» loru de alta confesiune religios» seu, câ sâ se re* tiena in dîlele acestea de ori ce feliu de lucru. In» dumineci inse, fiacare lucru publicu nu neiacun-giuraveru necesariu, este, a se suspende. Totu asvâ-in serbatorile ori sî cărei confesiuni religios© in a~;

propiereă bisericei sî cu ocăsiunea; procesTuhîlorQ; bisericesci, pe teritoriele sî in stradele acelea, p*iu care trecu atari procesiuui, suntu de a se delaturâ) tdte acelea, ce aru putea conturba ritulu bisericescu. §. 20 . Credincioşii tiitori de ori sî care confesiune! recepta, carii nu compunu un'a comuna bisericdsca separata, şuutu îndatoraţi a se alătura lâog* acea «awpna bisericesca de sine statatdre, aHatore iu tetjlfpdu statului u n p ţ e s c ^ carea se tiene da


oonfesiunea religionaria fora propria st carea jace de ei mai aprope. §. 2 1 . La dstea armatei sî in in~ stitulele publice de slatu, (d. e. institutele mililarie de crescere, institutele pentru orbi, pentru copii aflaţi,- s. 9.) precumu sî in spitalele civile si militare, membrii fiacarei confesiuni suntu a se imparuM in invetiaturile religiunei loru, câtu sî in tdte servitiele preotiesci prin parochii bisericei loru propie. §. 22 . In cemiterie se potu immormentâ membrii confesi» unîloru religionarie diferite mestecatu sifara de împe-decamentu. §. 23 . In comune sî orasie locuite din partea individîloru de confesiuni religionarie diferite, oare comune dau din cas'a domestica spre stopuri bisertcesei seu in favdrea oarecârei sedJe confesiow

nale ajutore, din ajutdreîe acestea fiecare cenîfefi-une religionaria aflatdre acolo este a se Împărtăşi dupa proporliune dreapta. §. 24. Infiinliarea de a-dunari bisericesoi ndue sî transformarea fitfeloni bt* sericescî in matera, seu din contra a acestora in fille, se tiene de dreptulu eschisivu alu confesiuni" loru religionarie.

§. 59. Ce are sa observedie parochulu l& sevârsirea mi-sterfului Maslului?

înainte de tdte a r e sâ observedie parochulu la*, sevârsireq misteriului Maslului,; că adeseori sâ es— puna pajşochieniloru sei inseniQatatea acejsţui raUtam mm PJ«%"» devenindu ej lâ primirea'. aflMfttf;


misteriu sâ cundsca asiediarea lui mantuitâre sî că cu credinlia sâ 'lu primesca câlra induratulu Dum-nedieu, sî cu deplina nădejde pentru dobândirea iertării de păcate sî a tamaduirei de neputinti'a tru-pesca, sî câ ybolnavulu sâ 'si predee vieati'a s'a in voi'a lui Domnedien, dara nici mijldcele medicinali sâ nu se desconsidere, câci morbosulu altcumu se face ucigatoriu de insasi viati'a s'a. Parochulu ast-feliu de invetiaturi dându poporeniloru sei prin predici, fiindu chiematu lâ bolnavu pentru sevârsirea maslului, pre scurtu sî cu cuvinte inblandîtore sâ-i aducă aminte cuprinsulu prediceloru sale din biserica, sî mângaîndulu .cu indurarea Iui Dumnedieu, sâ pasiasca lâ sevârsirea misteriului Maslului cu al ti preoţi trei, cinci seu siepte, dara fiindcă n'avemu canonu, care aru opri unui preotu sevârsirea maslului,, ci se dîce: ca morbosulu chiamându pe preoţi, ceea ce se inlielege, cându potu fi de fatia mai mulţi, pentru aceea sî unu preotu pdte sevârsi cu deplina valore misteriulu acest'a asupra morbosului seu parochianu.

§. 60, Oare numai morbosului crestinu se p6te administra misteriulu Maslului? sî 6re este ocasiune buna, ca parochulu la sevârsirea maslului sa indemne pe crestinu a face vre-o:fapta filantropica? ~ " Misteriulu Maslului se pdte administra nu numai

morbosului crestinu, ci sî celui sanatosu, daca au ajunsa in vârsta înaintata, câci dr'a morţii a creştinului


nu se scie, "sî este "fdrte folositoriu,jâ crestinulu sî deca vă muri pre neasteptatu, sâ fia pregalifu spre morte. Parochulu de totu bine vâ face, d£ca cu ocasiunea sevarsirei misteriului Maslului vâ îndemnă pre parochianulu seu câtra facerea milosteniei pre seam'a bisericiloru sî a scdleloru, pe sem'a cumpărării unoru icdne, vase, cârti sî oddre biseri-cesci, sî a altoru fundaţii filantropice, aducânduia-minte, ca sî moşii sî strămoşii lui fiindu in stare binecuventata, au facutu prin diata astfeliu de fapte bune spre binele comunu. Pentru celelalte împrejurări ale acestui misteriu, indreptamu pre pastoriulu suflelescu Ia cele din teologi'a dogmatica sî Ia cele din Dreptulu canonicu spre repelîta cetire, câ asia sî in privinti'a acestui misteriu sa aiba cunoScintia deplina.

Secţiunea UI.

D e s p r e p r e o t u câ m i n i s t r u l u s e r v i l i e -l o r u b i s e r c e s c i in sî a fa ra de B i s e r i c a ; §. 61. Care suntu acele servitiuri, care preotulu datoriu

este a le sevârsi in sî afara de biserica?

Servitiurile, care preotulu datoriu este a le se-' vefsf l-iu in launtrulu Bisericei suntu: Rugăciunea de sear'a, vecernea, — Rugăciunea mica dupa cea' de sâr'a — Pavecerniti'a cea mica, — sî Ruga**' oiunea cea itoare dupa cea de ser 'a;— Pavecewiitfli


M •' -

eea mare — j apoi Rugăciunea de miedîufu nopţii, Rugăciunea de dimineti'a — Utreni'a —;, orele sîLiturgi'a, precum sî parastasele pentru morii; apoi rugăciunile la feliurite in templari de nevoe, care se sevârsîescu la Proscomedia s| in decursulu rugaciuniloru de liturgia— 1,1a timpu de neploue sî fdmete; 2. la necontenirea ploiloru; 8. pentru cei calatori; 4. pentru cei bolnavi; 5, pentru vrăjmaşii, cei ce ne urescu sî ne asuprescu pe noi; 6. pentru cei ce suntu in temnîtia sî robia; 7, .pentru venirea asuprane a unora popdre barbare; 8. la timpuri de ciume sî încetarea morţi năprasnice; 9. multiumire dupa câştigarea vre-unei cereri sî afacerei de bine a lui Dumnedieî. Aceste; 9 rogaciuni se polu sevarsi sî afara de Biserica in, locu deschisu sî câmpu liberu, precumu vâ voi po-porulu. Il-a cele ce are Preotulu ale sevârsi afara de Biserica, suntu: ingropacunile sî botedîulu estra-ordinariu, precum sî procesiunile, care la feliurite ocasiuni se facu pe Ia holde, vii sî ingropatdre.

§. 62, Ce are a padi parochulu la aceste deosebite rugăciuni, care se sevârsiescu in launtrulu Bisericei?

Preotulu are a padi Ia aceste rugăciuni, care sevârsiesce inlauntrulu Bisericei, că acelea sâ Ie faca dupa tipiculu prescrisu, care se afla la începu-ţujiţ loru in cartea rituale, adecă tipicu. £Ng aceea trebue preotulu sâ cştesca din cartea respectiva ti-picuju mai înainte de a începe vre-ujiu serviţii»


bisericescu, câ sa cundsca tipiculu pentru serviiiulu,. care are sâ 'lu faca, sî sâ scie poveliui sî pre cetitorii si cântăreţii dupa tipicu. s. e. tipiculu rugaciu-niloru de ser'a sâ 'Iu cetesca in Octoichulu celu mare sî in Orologieriu — Ceaslovu—, apoi rugăciunea mica sî mare dupa rugăciunea de seVa, asi- * siderea sî rugăciunile de miediulu nopţii sî de di-mineti'a totu acolo; inca sî orele sî liturgi'a sî parastasele mortîloru sî rugăciunile pentru feliuritele întâmplări. Apoi se recomenda preotului sî studiere* tipicului pentru serbatorile Nascerii, ale Botedhilul Domnului, ale Bunei vestiri sî ale Dominecei FJorii-loru, precumu si pentru începerea Triodului, pentru septamân'a patimiloru, pentru Penticostariu, i#"CBrea se espune totu servitiulu dumnedieescu dela sântele Pasci pana la Duminec'a întâia dupa Rusale.4 In fine sî Tipiculu Octoichului mare sî alu Mineiel0iţ|$? de preste anu. Câtra studiulu tipicului sâ aiba preft- -tulu aplecare cordiale, câci dela cunoseinti'a sî observarea Tipicului este condiţionata sevârsîrea, ser** vilieloru, care unu preotu are a le sevârsf , ;în 5 sî afara de Biserica, dar este sî aplecarea cresttniloro dela acestu zelu alu preotului condiţionata catra fre-cuentarea servitieldru bisericesci. Preotulu vâ do** cumeriiâj^ zelulu seu catra împlinirea- acestoru hîrt * datoriri deţşi se vâ îngriji, că Biseric'a Iui pUu

rochiale sâ fia înzestrata cu cartîle susu antinîite


86

rituali, fâra de care nu se pdte sevârsl nici unu ser^ vitiu dumnedieescu spre zidirea sî religiositatea poporului credinciosu.

§. 63. Câte felinri de liturgii are JBiseric'a ndstra? BÎ ce are preotulu a stei in privinti'a acestoru liturgii ?

Biseric'a ndstra are trei feliuri de Liturgii, sî adecă: cea a sântului Ioanu Gura de auru, cea a sântului Vasiliu, sî cea a sântului Grigoriu, carea se numesce „înainte sânlita." De regula se savârsiesce peste totu anulu Liturgi'a Sântului Ioanu Gura de auru; cea a Sântului Vasiliu se face la serbatdrea sântului Vasiliu, precumu sî in Duminecile marelui Poştu, si in ajunulu crăciunului, sî alu Bobotediei, deca nu cade Sâmbat'a seu Duminec'a, sî in Sâm-bat'a mare; ear cea înainte sânlita de regula se şevârsiesce in dîlele de Mercurea sî Vinerea in ma-*

postii, sî Lunea, Marti'a sî Miercurea in Sap-tamân'a Palimiloru. Cu deosebire se atrage atenţiunea preotului la liturgiâ înainte sântita, câci tipiculu ei se deosebesce in tdte de câtra tipiculu celora-lalte ddue Liturgii. Noi in privinti'a tipicului pre-scrisu pentru tustrei liturgii indreptamu pe preotulu la tipiculu loru din Liturgieriu, sî atragemu atenţiunea preotului cu deosebire asupr'a- tipicului,. Liturgici înainte şântite, sî ilu indreptamu la acelu pnnctu din tipicu alu acestei Liturgii înainte sântitei, care, asi<.«sţe: _ •,; _


•Uf §. 64. Tipiculu înainte sântitei Lîturgii ?

Tipiculu înainte sântiei Liturg.i este urmatoriu: In sântulu sî marele postu, cându voies.ce preotuiu sâ faca liturgia celoru înainte sânlite, Dumineca Ia Proscomedie face cele dupa obiceiu; sî dupa *cetaie Agnetiulu celu dintâiu, sî ' lu j unghia, sî 'lu im atinge, taie sî alte ddue Agnetie, puindule in rându lângâ celu dintâiu, dicându la fiescecarele dintrânsele, ca' sî Ia celu dintâiu : Intru pomenirea Domnului; — câ o oaie; sî „Junghiese ; — sî unulu din Ostasiu ; — 7 apoi tdrna in potiru vinu sî apa rece dicându cele obicinuite sî le acopere cu acoperementulu, şţ

> cadesce dicându rugăciunea înainte punerii; dup* acestea începe preotulu dumnedieeasc'a Liturgie; sî o sevârsiesce dupa cele prescrise. Ear cându voiesce sâ binecuvânte Agnetiele dupa chiemarea sântului Duchu, dîce: sî adecă panea acest'a cin*? stitu trlipulu Christosului leu; — adecă in numeru singuralu, câci unulu este (Dhristosu, — ear nu panele acestea in numeru pluralu, — sî cându voiesc©' a Ie inalliă lâ „Sânt'a Sânteloru, le inaltiâ tdle im-

^preuna. Dupa aceea sfărâma unu agnetiu din transele, sî pune in potiru partîcic'a cuvincidsa, sî tdrna' sî apa calda in potiru; apoi luându linguriti'a ou! mân'a drepta, ear cu cea stânga ia pe rându fies&e. care Agnetiu, sî ia cu linguriti'a din potiru sântul? &$nge, sî" uda Agnetiulu pre partea, din catftaif^frf


http://voies.ce

junghiata, sî 'iu pune in cutie cu mare băgare de seina, ca partea udata a Agnetiului sâ nu se atingă de cutie sî asia face ia fiesce care Agneliu, sî le asiadia in cutie. — Dupa acestea preotulu lilurgi-sitoriu, seu d*ca suntu mai mulţi, toii cu Diaconii dinpreuna, se cumineca si sevârsiesce Liturgi'a Sântului Vasiliu celu mare> — Eara cându voiesce se slujesca Liturgia înainte sânttta, intrându in sântulu Altariu, se imbraca in odejdii turnai binecuvânlân-dule sî sarutândule, ear rugăciunile la acele odejdii nu le dîce, lâranumai: „Domnului sâ ne rugamu" la fiacare vesimânlu. Sî luându Diaconulu, deca este, vreme, ear de nu este Diaconu, preotulu incepe Liturgi'a inainte sânlita precum arata liturgierulu, adecă cu rugăciunea de seVa — vecernea. —

§ .65 . Ce invetiatura ne da n6ua Biseric'a despre vasele sântite la sevârsirea sântei Liturgii ?

Biseric'a ne dâ ndue despre vasele sâlitite la sevârsirea sântei Liturgii urmatorea invetiatura: ca adecă pentru deplin'a sevârsire a Sântei Lilurgii se cere Potirulu, discosulu, slâu'a, — zvezda — sî Lingurili'a; pentru cele trei dintaiu se ceru atâtea acoperamânturi — pocrovitţe, cu unulu adecă se acp» pere Potirulu, cu alu doilea DiscosuJu, sî cu a treilea Stdua. Aceste acoperemânluri trebuie sâ fia din materia frumosa, sî infrumsetiate cu borturi de auru, ori de arginlu, ear vasele trebue sâ fia de auru,


.89

ori de arginta, eara nu de stigla, nici de alta me-lalu simplu, precumu este ferulu, plumbulu, nici de lemnu. Câ astfeliu, sî nu allcumu sâ fia vasele sânlile, parochulu trebue sâ povatiuiasca pe poporenii sei, sî sâi îndemne cu tota ocasiunea binevenita, câ ei sâ se indure a înzestra biseric'a • loru cu vasele sântile, precumu biseric'a le prescrie acele.

§. 66. Cumu sa fia pânea sî vinulu, ce se aduce la li-turgie?

Pânea sî vinulu, ce se tiduce la liturgie, sî are a se preface in Irupulu sî sângele Mântuitoriului; trebue sâ fia din faina de grâu curatu, frământata cu apa curata fireasca, copta bine cu aluatu, eara nu azima, câci de sî azima inca este de grâu, dar cu tdte acestea nici cum nu pdte fi maleri'a Trupului lui Christosu, pentruca azima se inlrebuintia in legea cea vechia, sî nu se polrivesce sî in legea cea noua, câci dîce S. Ioanu Chrisostomu: ca fa-* in'a este trupulu, alualulu este sufletulu, sarea, este mintea, ap'a duchulu sântu; sî ca in legea vechia erd chivotulu, ear in cea noua Fecidr'a, ac3io toia-gulu lui Aaronu, ear aicea Crucea lui Christosu: acolo niielulu, earu aicea Christosu; acolo azima, aici pânea :*)

Prin urmare preotulu trebue sâ fia cu băgare de sema patra pânea, adecă câtra prescura, câ «ceea

.sâ fia tlin laina de grâu curatu, dospita cu aluatu - — ; ' • :>. .

') Alte cause pentru pânea dospita nu amintimu aioi, câci acele se tina ie «tudialu poîwnWei. !


90

contînându sî putina sare sî bine coplu,»sî sâ fia pro* vediulu sî cu icdn'a Crucii cu înscriere „Iisusu Chris-tosu Nic'a, adecă Iisusu Christosu Biruitorul." In acestu chipu trebuie preotulu sâ instruedie acele muieri evlaviose,*' care se ocupa cu cdcerea prescureloru.

Ear ce se liene de vinulu, cu care vâ liturgisi preotulu, sî carele are a se preface in sângele Mân-luiloriului, acel'a trebuie sâ fia din rodulu vitiei, adecă din struguri storsi numai din rodulu vitiei, sî fora de nici o alta amestecătura, precumu cu pelinu seu cu alte flori mirositdre, seu cu musturi stdrse din mere, pere, sî vişine, seu din altele asemene acestor'a.

Sî in privinti'a acest'a sâ invetie parochulu pe parochieni, cumu, sî ce feliu de vinu sâ aducă ia altariu, câci dela desluşirea acest'a atârna apoi, câ sâ aducă creştinii vinulu celu cuvinciosu la altariu*

§. 67. Desluciri pentru preotu despre intâmplarile 'neno-roc6se, care din caus'a, seu fara caus'a preotului liturgisi-toriu potu obvenf pre timpulu durarii liturgiei.

Deslucirile pentru preolu despre intâmplarile ne-norocdse, care din caus'a, seu fara caus'a preotului Hturgisiloriu potu obveni pre timpulu durarii liturgiei, le inceperau ale espune, sî ai dâ îndreptarea necesaria dela Proscomedia, sî dîcemu, I. de va zeuitâ preotulu sâ bage apa in vinu in Potiru, sî 'si va aduce aminte de acesta mainainte de,


91

binecuvântarea sânteloru daruri, atuncea sâ bage-indata puţintică apa in potiru, dicându: „Unulu din ostaşi cu sulili'a cost'a lui au impunsu, sî indata au iesitu sânge sî apa."

II. De se vâ întâmplă sâ fia sânt'a pâne mu-cedita, seu vinulu, ce are a se turna in potiru, sâ fia cumv'a otielitu, sî s'au binecuvântaţii, sî la Cu-rr

minecatura nu vâ suferi, nici vâ putea potrivi preo-j tutu acele, atunci sâ le iee, sî sâ le bage in apa curgatdre. i

III. Care preotu, afara de acesta întâmplare, nu pe va împărtăşi cu S. Cuminecătura la liturgi'a, ceea ce au sevârsitu, cade sub grea respundere înaintea Archiereului seu *). *

IV. De va cădea mainainte de sântirea sânteloru Daruri in potiru vre-o musca, sâ se scolia, sî sâ se invalue in bumbacu, si sâ se ardia, sî cei nusiâ sâ se ingrdpe in Altariu.

V. Eara de vâ cădea vre-unu paianginu, seu' alta jigânie din cele veninate, sâ se desiertedie acelu vinu din potiru intr'altu vasu curatu, eara in potiru sâ se puna altu vinu sî puţintică apa, sî turnândute preotulu sâ dîca cuvintele acestea a doua dra= Unulu din ostaşi cu suliti'a cost'a lui au impunsu, si indata

') Prin urmare .la liturgic, la care liturgicescjţ j»oi mulţi preoţi; Aftişţ «mi, trebue toti »k »e cuminece. *


92

au iesitu sânge sî apa; sî asia sâ şevârsiasca liturgie dupa rândulu prescrisu.

VI. Dupa sevârsirea Liturgiei acestu vinu sâ 'lu varse in apa curgatdre. Insa de va fi acesta dupa sântire, sî vâ fi frica preotului sâ inghitie dumne-dieesculu sânge, atunci cu tdta grij'a sâ padiasca acestea, câ sâ nu se varse din dumnedieesculu sânge SÎ intr'allu potiru, seu altu paharu curatu sâ 'lu de-siarte, spalându cu altu vinu de trei ori bine, sî acestu vinu sâ 'lu padiasca, eara aceea, ce va fi cadiutu, sâ o iee, sî sâ o invalue in bumbacu, seu în pândia noua curata, sî dupa sevârsirea liturgiei jigani'a aceea cu bumbaculu seu cu pândia pre o cărămida seu pre vre-o piatra sâ o ardia, sî cenuşia sâ o ingrope sub prestolu, seu unde 'si spală preotulu manile, eara vinulu in apa curgaitdre sâ 'lu verse. De vă fi apa curgatdre departe, atunci sa-pându sub prestolu sâ 'lu ingrope, unde nu se calpa cu picidre.

VII. De va inghetiâ de frigu dumnedieesculu sânge in potiru, preotulu, seu diaconulu sâ incal-diasca unu acoperemântu, sî sâ 'lu invalue pana se vă desghiatiâ, seu sâ fiarbă bine ap'a calda, câ pu-nendu in potîru, sâ se desghietie. Eara deca din negrij'â preotului vâ pica cev'a din dumnediees-calu sânge, sî vâ fi ^picatu pre scândura, unde nu pdte elu sâ se plece, sî sâ ajungă, nici vă putea cu


*• 93

buretele sâ sterga bine loculu acel'a, atunci trebue scandur'a aceea sâ o radia, sî radiatur'a a o arde pre o cărămida, seu alta piatra, si cenuşia sâ o in-grdpe sub prestolu. — Ear de va' cădea pe pământii golu, atunci sâ rada loculu, pre care an picalu, sî radiatur'a aceea sâ o ardă, precumu mai susu s'au disu, sî sub prestolu sâ se ingrdpe.

§. 68. Continuare.

VIII. Deca sântele se voru versa' pre piatra, unde nu se pdte rade, preotulu sâ sterga bine cu buretele, si sâ spele cu apa curata, sî tdta ap'a aceea sâ o strângă cu buretele, sî sâ se puna sub prestolu.

IX. Eara d6ca vd pica, seu se va* versa din sânge pre mas'a prestolului, sa'u pre Antimîsu, preotulu inlâiu cu buzele sâ suga, dupa aceea sâ sterga bine Antimisulu cu buretele; apoi dupa sevârsirea' dumnedieescei Liturgii, pândiâ pistolului, la acelu locu, unde s'au versatu, seu unde au picata sângele Domnului, să o puna intr'unu blidu curatu, st insusi preotulu să o spele de trei ori, sî sâ o arunce in apa curgatdre, seu sâ o ingrdpe sub prestolu; eara massa aceea uscându-o, cu dâns'a să imbrece earasi prestolulu.

X. Asisiderea de se vâ versa sângele Domnului pre aceperemânturî, seu pre sfitele preotiesci, seu vâ pica câtu de putinu din sângele Domnului,


94 *

preotulu in tâiu cu buzele sâ suga sî apoi binesâ spele cumu amu dîsu mai susu.

XI. Eara de se voru versâ sântete, seu vâ pica din dumnedieesculu sânge pre hainele preotului, se"u pre ôvoru josu, mai înainte cu buretele sâ sterga, apoi sâ spele bine de trei ori loculu, unde au picatu, sî acelu bumbacu, seu pândia, cu care au stersu, sâ o arda pre o piatra, sî cenuşia sî ap'a, sâ o ingrdpe subu prestolu.

XII. De se vâ întâmpla vre-unui preotu liturgi-şitoriu sâ verse dupa împărtăşirea cu sânl'a cuminecătura, varsâtur'a aceea sâ o strângă in câlti curate, sî intru'unu vasu curatu sâ o bage, sî sâ o padiasca pana se vâ usc'a bine, sî apoi sâ o arunce in apa curgătdre, seu de vâ fi pâreulu departe, sâ. o ingrdpe sub prestolu.

XIU. Apoi (Je se vâ întâmplă vre-unui preotu pentru nepăsarea s?a, sâ mucediasca Sânt'a Cuminecătura, sdu va face viermi, ori alte gdnge, sî se vă topi sânt'a pâne, sî voru remânea numai acele jiganii, sase iee vasul u acel'a, sî sâ se scuture în-tr'o pândia curata, sî sâ se arda pre o cărămida^ sî sâ se arunce in loculu, unde se spală preotulu. manile, eara cuti'a aceea spalându-se cu apa curata, ap'a acest'a asisiderea sâ se verse, unde preotulu sau ojucinuitu asi spelâ manile. In fine.


95

XIV. De vă cada vre-un'a părticica din tru-pulu duinnedieescu pre pamântu, cu cinste sî cu multa luare aminte ridicându-se de pre pamântu, preotulu sâ o puna pre discosu, eara pamântulu, unde au cadiutu aceea, sâ 'lu rada bine, sî rasa-tur'a aceea sâ o tîpe in apa curgatdre, ori sâ o ingrope sub prestolu.

§. 69. Oare facut'au din destulu preotulu datorintieî chie-marei sale, deca numai pentru cârti rituali sau ingrijîtu, sî nu PÎ pentru vase sântîte, pentru îmbrăcăminte preotiesci sî diaconesci, pentru recerintiele mesei altariului, ale pro»" comidiei sî pentru ic6ne?

Preotulu, carele s'au ingrijtu a procura pe s6-m'a bisericei sale parochiale numai sî numai cartîle necesarii rituali, n'au facutu din destulu datorintieî sale, deca totu deodată n'au avutu grija sî pentru celelalte lucruri necesarie sî prescrise Ia servitiurile dumnedieesci, precumu suntu: vasele sântîte, im-bracamihtele preotiesci, pentru recerintiele mesei al-tariului precum este cu deosebire anlimisulu sî ale proscomediei; cu unu cuventu, deca nu s'a ingri-jitu pentru tdte, câte se tienu de servitiurile Bisericesci, câ acelea sâ fia la locu cuviinliosu sî intr'o stare cuviincidsa, vâ se dîca: ca in locu de lucruri învechite sî mânjite, precumu este imbracamintea mesei altariului, acoperemântulu pe S. Potiru, vestmintele preotiesci sî diaconesci, cârti rupte sî mân-*; jHe, — sâ fia procurata, alte ndue sî cele invecWte;


96

sâ Ie fia pusu intr'unu locu, unde nu se calea. Can. 10. Sin. I - I I .

§. 70. Cum se fia preotulu însufleţită la aceste servi-tiuri ?

La aceste servitiuri trebue sâ fia preotulu in-sufletîtu despre adeverulu invetiaturiloru bisericei ndslre, care in serviliuri dumnedieesci se oglîndesa prin rugăciuni, sî de aceea preotulu fungente sci-indu sî simtîndu asia, are sâ fia din convingere re-ligidsa evlaviosu sî zeloşii in aceste servitiuri, câci se dîce: Blastamalu este totu acel'a, carele cu lene face lucrulu lui Dumnedieu — Ieremi'a c. 48- — Preotulu prin sevârsirea rugaciuniloru cu evlavia sincera sa aiba de scopu a dă parochieniloru sei esemplu viu, câ sî ei sâ sevârsiasca cu zelu sî evlavia rugăciunile atâtu pentru iertarea pecateloru loru, câtu sî pentru ocolire a ori cărora slăbiciuni, patimi sî a altoru trans^ gresiuni de porunci dumnedieesci, bisericeşti sî ci-viie. Sî precumu Preotulu este flatoriu prin pur*» tarea s'a evlaviosa sî cucernica a îndemnă, a cresce sî a iritări pre toti casnicii sei câtra sevârsirea rugaciuniloru, care suntu pentru ei potrivite sî ale arată folosulu loru ; asemene este elu datoriu a cresce / sî intari pre poporenii sei câtra sevârsirea riţgaciu-

i* niloru dîcândule, ca sî părinţii suntu datori a cresce sf a* îndemnă pre copiii loru inca din tineretie câtra sevârsirea rugaciuniloru prescrise de ttfte dilele


9T . . . . . . . »

si de tdte înlâm^larile, adecă: rugăciunile matutine, vesperline, înainte sî dupa prandiu, înainte sî dupa cina, sî dupa impregiurari sî cele ale dreloru.

§. 71. Se face atentu preotuln lâ servitiurile serbatorilortt Nascerii sî ale Botediului Domnului sî ale Bunei-vestiri.

•' l' Preotulu se face atentu lă servitiurile serbato-riloru Nascerei sî a Botediului Domnului sî a.Bunei-Vestiri, câci Tipiculu acestoru trei serbatori este deosebitu de celu alu altoru serbatori, sî adecă rugăciunea de Dimineti'a — Utreni'a — se începe cu Pavecernili'a cea mare sî se sevârsiesce cu Li-t'ie, sî apoi urmedia numai decâtu rugăciunea de' Diminetia sî celelalte, precumu se vede din Tipiculu Mineieloru respective. Preotulu deci, inainte cu 2 — 3. dîle de aceste serbatori sâ studiedie Tipiculu, sî asia' cu cuviintids'a cunoscintia a Tipicului dîler sâ me>ga la servitiulu duntoediescu, prevenihdu st* pe cântăreţii sei cu instrucţiuni despre iipicu, ca** • tdte sâ se faca dupa cuviintia. ' '

Inca sî pentru Liturgia in aceste sânte dîle'' s$* ' ^vadie, câ care este pVescrisa, câci lâ serbatdreV Nascerei sî a Botezulu Domnului totdeaun'a se sevârsiesce Liturgi'â Marelui Vasiliu, afara deca aceste ddue Serbatori cadu in diu'a de Duminec'a sî de' Lunea, câci atunci in ajunulu acestoru Serbatori se' ' face Liturgi'â S. loanu» Gura de auru, eara lâ* InkeÂ ateste serbatori se face liturgi'â- Sântului Mnwluf "

• " 7


Vtfsilie; Inca Preotulu să studiedie înainte de Bu* «^Vestire, înainte de aflarea capului sântului loanna Botezatoriului, — înaintea serbatdrei celoru patru-dfeeî de mucenici, tipiculu din Triodu, căci servitiulu dumnedieesctf se face dupa impregiurarile dîlei,, în c*ăre serbatorile acestea mari cadu, sî sâ instruedie st pe fîâfatâreti sî cetitori.

Causa, pentru care liturgi'a Sântului îoanu Chn— sostomu se sevârsiesce, deca dîu'a ajunului Craciu-

* nului, seu a Bobotezii cade sâmbat'a sî Duminec'a, este Canonulu 64 Apostolescu, carele opresce a posti in dîu'a Duminecei, sî a sâmbetei, afara de un'a, adecă de sâmbat'a mare; atunci adecă cându ajunulu Craciunulu cade in dîu'a de Sâmbăta sî Du-. jnineca, oui se postesce strânsu, adecă nu se ma-şlnca odată pre dî, ci se mănâncă bucate de posta' de doue ori, seu trei ori, precum este obiceiulu ca-sei, sî liturgi'a Sântului Ioanu se sevârsiesce înainte de prftpdiu. In alte dîle deca cade ajunulu Crăciunului seu alu Bobqtediei, s. e. Lunea, Marli'a, Miercurea, Joi'a, seu Vinerea, se face liturgia S. Vasiliu* cu Rugăciunea de ser'a — Vecernea — Ia un'a 6>a dupa prândiu, sî atunci se «june, adecă numai odată se mănâncă de posta dupa liturgi'a «Ş. Vasiliu, ^ să dîca,, se ajuna. Vedi §-fulu 37 sî 44 diii Dreptuki Canonieu.


99

* §. 72! Ce se întielege pentru servîtiulu bisericescu, pentru care se prescrie in Tipicu, ca are a se cânta*,, Allilui'a 1*

Pentru servîtiulu bisericescu, pentru care se prescrie in Tipicu, ca are a se cânta „Alliluia" se. întielege, ca in dîu'a aceea nu se face liturgie, ci ţn locu de Liturgie se sevârsiescu oarele; Astufelhi de dîle suntu in postulu Crăciunului, alu apostolilor* Petru sî Pavelu sî in celu alu Adormirei Nascatoreţ de Dumnedieu. De observatu este la asfeliu 4e tipicu, care prescrie cântarea „Alliluia", ca acestu tipicu trebue sâ se păzească, afara l e dîlele de Şambata sî dumineca, câci atunci se face\ liturg^ţ dupa regul'a obscesca, carea impune preotului, cain> fiacare Sâmbăta, Dumineca sî serbatdre sâ sevârsiasca, Liturgie.

§. 73. La ce are a padf parochulu înainte de "serbatore* Hramului bisericei sale parochiale, sî la insasi serbat6rea lui BÎ dupa eerbatorea hramului ? ' 7 ?• înainte de serbatdrea Hramului Bisericei sale fwochiale, are preotulu cu câtev'a dîle mai nainfe

i a face rânduiala, I, câ Biseric'a din launtru cu tdte vasele ^sântîte, sî cu icdnele sâ se curetie, ear lucrurile de pândia sâ se spele, sî de pulbere sî pa-< ieagiaele sâ se sterga «t podelele sâ se spele; asis J

derea in progadia sî îngrădirea bisericei sâ se ne-tediasca si sâ se îndrepte totu, ce este de rodrep*.

' (atu; sâ fac* apoi atenţi pe Invetiatorii localiJa ser* hatdrea Hramului, ea sâ pregatesea pe devii lortf ia


100

cântări sî cetire, mai cu sema in cântarea Tropa-riului sî a condacului Hramului, sî a Liturgieî, sî să designedie timpuriu pe unu inveliacelu pentru cetirea Apostolului la inşasi serbatdre; apoi in ajunulu Hramului sâ infrumsetiedie Biseric'a in Iauntru sî in afara cu arbori verdi ; I I . in ajunulu serbatorei Hramului se face la tirapulu cuviintiosu s. e. la patru ore rugăciunea cea mica de ser'a, vecernea cea mica — eara rugăciunea cea mare de ser'a vecernea cea mare — intre siase sî sîepte ore ser'a cu litia in form'a priveghierei; apoi la dîu'a Hramului Rugăciunea de dimineti'a, sî Liturgie, şî ser'a rugăciunea obicinuita de ser'a dupa tipicii; apoi cu finea Liturgiei dupa rugăciunea de Amvonu, să iasă din biserica cu procesie, sâ o incungiure tragendu-se clopotele, sî sosindu afara, stă numai decâtu cu procesiunea înaintea usiei Bisericei sî în-cetându clopotarii a trage clopotele, preotulu dîce ca tonu evlaviosu ecteni'a cea mica pentru buna starea a sânteloru Iui Dumnedieu biserici: Miluies-cene pre noi Dumnedieule dupa mare mil'a ţ'a, ru-gamune tie, audîne sî ne miluiesce; Cântăreţi de trei ori: Domne miluiesce; apoi preotulu: Inca ne -rugamu, câ sâ se padiasca sântu lacasiulu acest'a — J vedi in Liturgieriulu din tipografi'a archidiecesana in Sibiiu pag. 14, apoi cetesce EvangelPa dela Ma-teiu c; 7. v. 7. sî in fine stropeşce cu apa sântîta


* toi

*pe creştini irt chîpu de cruce in patru parii dleendu; „Mantuesce Dumnedieule poporulu teu si binecu-venta moştenirea t'a; totu acest'a dîce şî la a doua sî a trefa stropire, ear la a patr'a dîce: totudeun'a acumu sî pururea sî in vecii vecrloru Amfnu; apoi merge procesiunea pe mân'a drepta pâna in midî-loculu Bisericei din afara, sî preotulu dîce ectenfa pentru Imperatulu: „Miluiescene pe noi Dumnedieule dupa mare mil'a t'a s. c. 1.. Cântăreţii de trei ori: Domne mihiiescene; preotulu: Inca ne rugamu pentru Imperatulu sî Regele nostru apostolicu N, pentru stăpânirea s. c. Lvedipag. 13. din acelasiu Lilurgieriu; apoi Evangelia dela Matern c. 20. • v. 5 . apoi stropesce cu apa şântîta, precumu s'au dîsu mai susu ; dupa aceea se continua procesiunea şî so-sîndu la dosulu Altariului, dîce parochulu ecteni*â cea mica pentru Archiereulu: Miluiescene pre noi Duranedieule s. c. 1. sî rugăciune: Inca ne rugamu pentru Preasântîtulu nostru Archiepiscopu sî Mitro-politu — seu Episcapu N. N. — vedi in Liturgie^ riu pag. 13., Evangeli'a dela Luc'a de Vineri in seplamân'a a 22 dupa Rusale, sî in fine stropesce in chipulu crucei in patru pârti cu apa sântîta, procurau^ mai susu s'au dîsu; aici se continua procesiunea, sî sosindu Ia midiloculu bisericei de partea stânga, preotulu dîce ecteni'a întrega pentru creştini si binefăcătorii morţii Miluiescene Dnmnedieule s:1


102

c , 1. apoi Evangi dela loann, sî in fine stropesce cu apa sântîta câ mai susu; dupa tdte acestea se in-tdrce preolîmea cu poporulu adunalu Ia Biserica, sî preotulu face otpustulu Liturgiei, sî împarte apafora Ia toti mari sî tmici.

Dupa sevârsirea serbatdrei hramului, in dîu'a ce urmedia, preotulu sâ facâ parastasu serbatoresce pentru cei reposati preoţi, parochieni sî binefăcători ai bisericei parochiale cu recitarea numelui lom spre audiu alu tuturoru celoru de fatia, sî sâ stâ-ruiasca, câ din partea Eforiloru bisericei sâ se facşi şî coliva pentru aceşti morii.

Despre aceste serviliuri sî timpulu loru, parochulu sâ incunosciintiedie pe poporenii sei de tim-puriu^ câ sâ se adune toti mari sî mici la Serhatd-rea hramului Bisericei loru parochiale, dîcândule, ca dîu'a aniversare a Hramului bisericei loru este o serbatdre pentru ei toti, sî sâ o petrdca cu evlavie, câ sâ se invrednicesca de binecuventarea patronului bi—< sericei loru. Prea multu se vâ inaltiâ sânlieni'a d î -lei Hramului, deca parochulu se va pregăti cu un'a cuventare, espunându însemnătatea dîleî, sî adecă: ca Hramulu loru au ridicatu moşii sî strămoşii loru din evlavia câtra Dumnedieu; ei s'au adapatu cu, laptele celu priinciosu alu inveliaturei sî legei lui Dumnedieu in elu; precumu sî dânşii următorii fii^ sî fiicele loru s'au boţţediatu, şî s'au cuminecatu şprş (


103

Iertarea pecateloru loru în acestu sânta hramu; câ moşii sî strămoşii loru hramulu celu sântîtu ridjcân-r dulu, l'au consântîtu cUtârui sântu, vrându a aretâ\ ca voiescu sâ duca o viatia plăcuta lui Dumnedieu in "viatî'a acest'a, preeurnu sî patronulu hramutat au dus-o. Sâ le amintesca de iubirea împrumutata, de milostenii pentru biserica sî scdla sî pentru alte fundaţii etc, sâ-i îndemne in deobsce la moralitate, sî rejigiositate crf pre pamentu sâ fia plăcuţi tuturora, eara dupa radrte* sâ mostenesca imperali'a lui Dumnedieu. Aicea se in-» semna, ca parochulu cu ocasiunea asemine procesiuni pdte sevârsi la procesiune ragaciuni, dupa Cum va fi timpulu ploiosu, ori seceta, sî dupa cum este starea sanatâtiei poporeniloru; — v apoî la hramulu vre-unui Mucenku se pdte aduce la Biserica sî Coliva spre sânlîre, eara nu sî la Hramulu Serbatoriloru Iui Chrfstosui, nici la cele ale Maicei Domnului, ceea ce se vede sî din Rugaciu-* nea €olîvei.

§. 74. Funcţiunea parochului la îngropăciunii?

Funcţiunea parochului la îngropăciuni stâ în strânsa legătura cu observarea Tipicului Ja sevârsirea vre-unei inpropaciuni, căci aitu tipicu este prescrisu* pentru îngroparea prunciloru, altulu pentru mirenii adulţi; altulu la preoţi, sî inca altulu este pentru îngropăciunea Calugariloru sî a Archiereiloru, sî in fn*e altulu este pentru îngropăciuni la Pasci sj in-


104

septamân'a luminata; tdte acestea trebuie bine sâ Ie scie parochulu, sî dupa ele sâ urmedie, si cu deosebire sa nu se lenevesca parochulu a petrece actulu morţii sî alu îngropării parochianiloru sei in protocolulu mortîloru asia precum esle prescrisu prin or-dinaciunile stapânirei sale bisericeşti, câci, estrasulu din protocolulu morlîloru adeseori se intrebuintiedia de unu documentu judicialu politicu sî militariu, sî preotulu vine sub pedepsa politica, deca se gasesce, ca elu neregulatu sî in contr'a ordinaciuniloru sustata-tdre sî publicate nu p6rta protocolulu mortiloru.

Aici mai vine a se da' acea îndreptare paro-chiloru, câ ei sâ studiedie tipiculu pentru îngropăciuni, sa cetesca cântările prescrise pentru fiacare vârsta a mortîloru, câci de acolo voru putea sâ 'si afle temele cele mai frumdse si plăcute crestiniloru nostrii pentru pierderea ori cărui madulariu din si-nulu famliei loru, cum suntu la îngroparea prunci-oru stichirile: 0 ! cine nu vâ plânge fiiulu meu, mutarea t'a cea cu tânguire din viali'a acdst'a, câci că unu pruncu fâra de vârsta din bratiele maicii, acum că o pasere, de grabu ai sburatu sî ai alergam la ziditoriulu teu s. c. 1. seu: cine nu vâ suspina fiiulu meu, sî cu plângere* nu vâ strigă, pentru buna cuviinti'a t'a si frumseti'a vietiei tale cei curate ? câ precum corabi'a, care n'are urme, asia aj apusu 4e grabu dela ochi. Veniţi prietinii mei»


105

rudeniile s| cei de aprdpe împreuna cu mine, sâ sa-rutâmu pe acest'a, petrecândulu Ia grdpa. —

La îngroparea mireniloru in vârsta, stichirile: Care desfătare lumesca remâne neimpreunata cu grijă ? care mărire sta pre pamântu neschimbata ? tdte suntu mai nepuîiucidse decâtu umbr'a, tdte suntu, decâtu visurile, mai insielatdre; intr'o clipita mortea tdte acestea le apuca s. c a ; seu: Vai Gâta nevoia are sufletulu despartînduse de trupu !~ vai câtu la-cramedia atunci! sî nu este, cine sâ 'lu miluiască pe dânsulu! câtra îngeri ridicândusi ochii, fara folosu se rdga, câtra omeni manile [tindîendusi, n'are cine sâ i ajute; pentru acest'a iubiţii mei fraţi! cunos-cându scurtimea vieţii ndstre, reposatului sâi ceremu odichna dela Christosu, sî sufleteloru ndstre mare mila; — seu: Tdte suntu desiertaciune cele omenesc], câte nu remânu dupa morte; nu remâne bo-gati'a, nici calatoresce împreuna mărirea, câci viindu mortea, tdte acestea pieru s. c. 1. —•

La îngropăciunea unui Preotu: Adusumiamu aminte de Proroculu, carele striga : Eu sumu pamântu sî cenuşia, sî earasi m'amu uitatu in morman- * turi, sî amu vediutu dse gole sî amu dîsu:*dre cine este Imperatulu seu ostasiulu, seu bogatulu, sdu seraculu s. c. I. ,

La poman'a, ce s'au obicinuitu a se face dupa, ipgropaciune, preotulu pdte sâ iee parte, dar sâ SQ.

»


106

feresca de ori sî ce lăcomie, sî in vorbirea s'a sk fia precautu sî intieleptu. Sî fiindcă tax'a stolei preotului la inpropacîuni este prescrisa, de aceea sâ se multiemesca eu aceea, sî câtra parochiani sâ aiba erutiare, carii*n'au bani gat'a sâ platesca numai decâtu stdTa, câci altcum preotulu instrainedia dela sine pe poporenii sei.

§. 75. De ce nu se espune acî cu preferintîa despre ser-Vitiuln dumnedieescu Ia Sântele Pasci sî la Pogorîrea Du-chului sântu ?

Aci nu se espune cu preferintîa servîtiulu dumnedieescu la sântele Pascî sî pogorîrea Duchului sântu, care are alu sevârsf parochulu, câci se scie^ ca servîtiulu dela Sântele Pasci sî dela Pogorîrea Duchului sântu, se tiene pretutindeni pe la Biserici dupa tipicu. Sî asia prelânga cele ce s'au espusuv

ia Dreptulu canonicu §, 40 se adauge aci numai atât'a, ca parochulu la aceste serbatori mari sâ fia bine instruatu cu cunoscinti'a tipicului respectivu din Penticostariu, sî dupa elu sâ sevârsiasca servitiurfie bisericeşti, —. .

In privinti'a rugaciuniloru de ser'a h Duminec'a RoSâleloru, sâ Se tiena de obiceiulu locului, adecă deca paroehienii lui s'au obicinuita, câ rugăciunile de seVa sâ le impreune la finitulu Liturgiei,

„acelea parochulu asia sâ le sevârsiasca;- eara deca mi; s'au obicinuitu asia,.ci deosebi rugăciunile acestea*

* »


* 107

de seVa la Duminec'a Rosaleloru s'au obicinuiţii

cestu usu. §. 76. Ce motive potu îndemna pe parochulu câtra se*

yârsirea acurata a servitiurilora in sî afara de biserica ?

Urmatdrele motive potu, sî trebuie sâ in demne pe parochulu câtra sevârsirea acurata a servitiurilora in sî afara de biserica: 1. Starea s'a preoliesca^ pentru care s'au pregatitu prin . scoli şî Ia care au ajunsu; 2. câ sâ se faca vasu alesu alui Dumne-t dieu; 3. câ parochianii seî, vediendulu cucernicusî

* evlavrosu, bucurosu se voru împreuna cu elu in rugăciuni sî cântări, care la olalta trebue sâ le faca la şervitiuri dumnedieesci, sî se voru îndemna sî ei câtra Veligiositate sî moralitate; 4. câ preotulu cu esemplulu seu, sâ tragă pe poporenii seî câtra cer-« cetarea Bisericei sî câtra trimiterea copiiloru loru dd ambe sexe la scdla spre cultivare sî luminare, pritlt urmare 5. câ poporenii Iui sâ se îndemne a ridici junimile sî cugetele loru câtra Dumnedieu sî porunw cile dumnedieesci sî bisericesci, 6. câ ei sî afara de servitiurile dumnedieesci, şâ fia omeni oneşti; 7. ea deca sî suntu ei datori a se ruga sî "cânta lui Dumnedieu in Biserica sî in casele loru, totuşi cu deosebire suntu ei datori a frecuentâ biseric'a; &i ca ei sâ nu se .rdge lui Dumnedieu din iricp st, '#$

inagulire, ci din jnima curăţa sî.din convingere sîvCjţ

a le tîne, atunci parochulu sâ remâna pe lângă a-


4;. 108

ineredintiare, ca Dumnedieu vâ asculta rugile lori •din indurare, sî câ sâ ne asculte bunulu Dumnedieu datori suntemu a împlini datorintiele ndstre falia cu Dumnedieu, sî cu deapropele sî cele câtra noi înşine; 9. ca preotulu sî poporenii lui sâ nu despe-redie, deca Dumnedieu numai decâlu nu asculta rug'a loru, ci sâ remâna statornici in neîntrerupta rugăciune, de aceea sî Apostolulu Pavelu invatia pe Romani c. 12. v. 12. „Fiti rebdatori in intristaciune SÎ statornici in rugăciune."

.§. 77, Continuare.

Parochulu 'si pdte lua indemnu din faptele Apostoliloru pentru acurat'a împlinire a servitiuriloru sî rugaciuniloru, care trebue sâ le faca; asia elu afla esemplulu Apostoliloru, ca ei s'au rugatu lui Dumnedieu pentru de a putea lati cuyentulu evangelier, fapt. Apost. c. 4. v. 29. iara Pavelu s'au rugatu lui Dumnedieu, câ sâ-i dee lui pentru bun'a vestire tărie sî putere, Efes. c. (>. v. 1 9 ; — dara sî altmintrelea tdte trimiterile Apostoliloru acest'a o marturiseseu, căci la» neamurile, la care au invetiatu sî predieatu Evange-li'a lui Christosu, totdeun'a pentru toti s'au rugatu, pentru cunoscinti'a adeveratului Dumnedieu sî pentru îmullîrea crestiniloru, sî pentru buna starea sânte-loru lui Dumnedieu Biserici sî pentru imultîrea dragostei sî a altoru fapte bune intre creştini Rom. c . 1 , v. 9, st Efes. c. 1. v. 16 sî 17.


toâ

Apoi sî pentru alte singuratice rugaeiuni, care preotulu este datoriu a le sevârsi dupa tipicu, pdte* avea eseraple vii din sânt'a Scriptura, asia Rom. c. 13 . v. 1, — I. Petru c. 2. v. 13 sî 17. pentru Domnitoriulu, carele este pusu din proni'a lui Dumnedieu asupra impopulatiunei întregi a unui slatu, căci lui este indatoratu fiesce carele, sî apoi toti dela! celu dintâiu dignitariu pana Ia celu de josu sudilu ai dâ închinăciune sî omagiu sî a se ruga pentru Domnitoriu sî toti amploiaţii. Timot. I. c. 2. v. 2 .— In fine parochulu este *datoriu a se rugă potriviţii rugaciuniloru de biserica prescrise pentru pacea sî mântuirea sufleteloru tuturoru, pentru pacea â tdta lumea sî pentru buna starea sânteloru lui Dum-nedieu biserici, pentru tdta creştinătatea, pentru Domnitoriulu sî Archiereulu, pentru tdte cetăţile sî satele, pentru buna liniscea vazduhuriloru sî imultirea rode-loru pamentului sî pentru vreme cu pace, pentru cei ce calatorescu sî umbla pre mare, pentru reposalii Domnitori, Archierei sî binefăcători ai Bisericiloru sî manâstirijoru, sî pentru cei bolnavi. -

In fine, care preotu este patrunsu de adeveru-*rile celoru susu amintite, aceia mediteza sî judeca despre viati'a omenesca, dupa cumu ea se arata inr viati'a de tdte dîlelele sî prea bucurosu se vă predă* rugaciuniloru dupa cum suntu evenemintele dilei, st să cresce sî poYatiui sî pe poporenii sei Ia aseminiBJ|


110

rogaciiini, sî purtarea amesurata dupa împrejurări •&tme seu triste, câ sâ multiemimu Iui Dumnedieu pentru totu darulu ce ne vine de susu dela Parin-< tele luminiloru, sî sâ ne folosimu de elu," eara în caşuri nenoroicdse sâ cademu câtra Dumnedieu cu rugăciuni ferbinti spre a curmă urmările acelor'a ca Indurarea s'a nesecavera sî a ne milui.

Sec ţ iunea IV.

D e s p r e p r e o t u , e ă I n v e t i a t o r i u a lu p o -p o r u l u i s î t P n e r e t u l u i . "

* §. 78. Preotulu este invetiatoriu naturalu alu poporului sf alu tineretului. ,

- Cumca preotulu este invetiatoriu naturalu alu poporului sî alu tineretului, este afara de tdta indo-i iala, precumu amu aratatu in §-fulu 26 alu acestui nanualu; ear ăcî nu va fi de prisosu a documentă âcdsta datorintla a unui preotu din invetiatur'a bi-< sjericesca, ceea ce se cuprinde in asia numifa carte ^Petc'a Credintiei, sî suna în urma tor iulu cfcrp»:*i Pastoriulu celu bunu Domnulu nostru Iisusu Chris* iesu sî au pusu., sufletulu seu pentru oile sale, sî «oi, carii, suntem» pastori, suntemu datori a pune* «tfletele ndstre pentru oile ndstre cuvăntaldre, avandu

4&*tenela,v îngrijire»sî priveghiere pentru: dânşele, câci «îâ.f«ouittI dovedi dragostea ndstra câtra Cltiislosuv pentru. ?ca kiare iabescf pe Clu-istosii, paitoriu fiindu


w

ku este cu putinlia, câ sâ nu iubească si oile sale, care le-au rascumperalu Christosu prin scumpu sân% gele seu. Câtu este dragostea acest'a de neincun-giurata lipsa din partea pastoriului sufletescu pentru turra'a s'a cuvântatdre, se vede lemurilu din întrebarea lui Christosu câtra Petru, cerându dela dân-sulu iubire sî dîcându: lubestime? pasce oile mele 5 asia iau dîsu a dou'a ora, sî a tfei'a ora. Insa ce au vrutu Mântuitoriulu sâ insemnedie cu întrebarea s'a cea de trei ori? sî cu incredintiarea cea de trei ori a turmei sale, dîcândui: pasce oile mele, pasce aleşii mei, pasce mielusieii mei ? Intr'adevaru au vrutu Christosu sâ arete tuturora pastoriloru sufletesci, cnmţ li se cuvine loru a pastorii sî a iubi turm'a loru) cuvântatdre, sî iubirea loru a documenta câtra tur-ţ m'a in trei chipuri, si adecă cu gândulu, cu cuvân-tulu, sî fapt'a; cu gândulu, câ neincetatu sâ se rdge lui Dumnedieu pentru turma; cu cuvântulu, câ sâ o(

invetie sî sâ 0 luminedie pe ea; sî cu fapta, câ saţ nu crutie ostendla pentru susţinerea întregime! ei.—5

Se vedemu mai departe ce dîce Dumnedieu câtra pastoriu la proroculu Ieremia Capu 13, v. 20 sî 2 1 : Ridica ochii Ierusalime, unde este turm'a; cea, data tie? Ce vei respunde, cându te voiu cercetai pe tine? au ddra nu fe voru apuc'a dureri câ» $$ muierea, earea nasce ? Pe Cainu l'au intrebajfcu ^rşţ ţându Dupnedieu; unde estet Â%4H) Itatê gftpifil


112 * •

au dîsu: nu sciu; au dâra paditoriu fratelui meif Suntu eu? Facerea Capu 4, v. 9. —

Ce va respunde pastoriulu sufletescu, cându in-fricosiatulu Judecatoriu ilu va intrebâ pe elu: unde este fratele teu? unde esle turm'a mea, carea o amu rescumparat'o cu scumpu sângele meu, sî ti e amu datu spre pascere? Respundeva atunci pastoriulu cu cuvintele lui Cainu: au ddra pastoriu turmei mele suntu eu? Va tăcea, sî câ unu mutu nu 'si va deschide gura s'a, precunoscându pre sine, ca Domnulu l'au pusu pe elu pastoriu turmei sale.

Din Sânt'a evangelie scimu, ca îngerii Domnului au statutu lângă Pastorii, carii in timpulu nas-cerii Mântuitoriului erau priveghindu si padîndu slraji ndptea in pregiurulu turmei loru, sî mărirea Domnului au strălucim impregjurulu loru, De aci urmedia ca îngerii Domnului se arata, sî mărirea Domnului slralucesce numai pastoriloru acelor'a, carii prive-ghiadia, sî padiescu straji impregiurulu turmei loru. Ceva fi insa pastoriului lenesiu, nepriveghindu sî neîngrijindu-se de turm'a s'a ? Aratasev'a lui la fi-nitulu viietii sale Ingeru de pace, credinciosu, in-dreptatoriu sî paditoriu sufletului sî trupului seu ? Stralucivâ Iui lumin'a darului sî mărirea lui Dumnedieu? O Păstorie! o greotate nu lesne purţatdre l 6 lucru pastorescu plinu de nevoie,sî temere! Ia-eobu din vechiulu Testamenlu calatorindu prin Harranu,'


113

sî apuindu Sdrele, s'au culcata pre pamântu sî au dormitu fâra grija, de sî iau foslu patulu lui pamântu tare, puindusi sub capu o petra, eara cându au pascutu oile lui Lavanu — Facerea capu 3. v. 38 să vedemu, ce dîce câlra Lavanu: Dduedieci de ani amu pascutu oile tale; diu'a me usturamu de căldura sî ndptea de geru, sî şe depărta somnulu dela ochii mei. — Acestea asia se tâlmacescu: acolo aii potutu dormi pre piatra, ear aci nu pdte dormi nici fara piatra; acolo debea l'au desteptatu pe elu vi-sulu celu strajnicu, ear aici se departedia somnulu dela.ochii lui; caus'a acestora este,ca Iacobu acolo n'au fostu inca pastoriu, iar aici era pastoriu. Deci deca, Iacobu câ pastoriu de oi necuvântatdre atât'a grija sî priveghiere au avutu pentru turm'a s'a, cu câtu mai multu, se cuvine, câ pastoriulu sufletescu sâ aiba tdta pulincidsa grija sî priveghiere pentru turm'a s'a cuvântatdre, carea o aurescumparat'o Dom-ntilu nostru Iisusu Chrislosu prin scumpu sângele seu."

§. 79. Este preotulu datoriu a invetia pe poporenii sei mari sî mici numai prin cuvântări bisericesci, seu sî altcum?

. Preotulu nostru este datoriu a invetiâ pe, poporenii sei mari sî mici nu numai prin cuvântări bisericesci, ci sî priit cstichisatie, căci creştinii mari sî mici mai bine potu cuprinde invetialurile, care preotulu le propune loru in forma cathechetica, decâto «ele in cuvântări lungi întocmite. Acest'a o WL

3


îl* recunoscuta invetiatorii bisericeşti inca din timpii "Apostoliloru, sî au numilu âceslu modu de invetiatura ^Catechetica"; cuvântulu acest'a este cuvânta gre-cescu formatu din xa§nxuv nx°$> WT<7, (sunetu, t'onu, cuvântu) sî insemnedia: a cuvânta câtra ci-Esv 'a despre unu ce forte insemnatu, forte serbato-

*

rescu, sî estraordinariu. Sî fiindcă inveliatorii cei dintâiu bisericeşti erau pătrunşi despre aceea, ca ei lavetiandu pe creştini, le impartasiescu loru inve-tiâturi despre Dumnedieu, carele este mai pre susu ie tdte, sî mai insemnatu, pentru aceea au numita eî; Itevetiatur'a despre Dumnedieu cathechetica, pe Inve-îîatoriulu, celu ce preda acesta invetiatura, ilu numea eatbechetu, ear elevii, carii voi'a a se deprinde iri acest'a invetiatura, se numea cathechumeni. Ast-feliu de convingere a invetiatoriioru biesericesci primitivi despre cuvântulu „ Cathechetu" fora îndoiala au «mata dupa conceptulu Sântului Apostolu Pavelu, carele dintâiu invetiatur'a s'a „Cathichetica, sî pe in-vetiaceii sei" Cathichumenii, ear pe invetiatorî „Ca-thicheti" ii numea scriind u câtra Galateni capu VI. v. 6. .KQivavuTp} o xmtjxovfitvog nov jdoyov ra pearij-

Xovn ev vsaqiv ayadoie „Cathihumenulu sâ impar-tasiasca pe cathichetu in tdte Jbunatatile."

s ûmca Apostolulu Pavelu câ intemeitoriu alu iavÎBtlaturei cathichetice, au făcuta deosebjrein me-todulu se» de invetiatura crestiuneasca dupa cosi*


115

au foslu ascultătorii Iui, pe carii inveliâ, se vede lemuritu din I-Iea trimitere câţra Corihleni capu III-v. 2. unde asia scrie: Sî eu fratiloru! n'amu pu-r tutu cuvântă vdua că celoru duchovnicesci, ci câ celoru trupeşei, ca unoru prunci in Christosu; cu lapte v'amu Jiranitu pe voi, eara nu cu bucate, ca n'ati fi pututu mistui, sî inca nici acum nu puteţi"; prin urmare Aposlolulu au avutu unu metodu de inveţiatura c|tra cei iniţiaţi in cunoscintiele Dogme.-; loru, sî altu metodu de invetiare a celoru începători.

§, 80. P6te invetia preotulu dupa unulu sî acelaşi metoda pe toti poporenii sei mari sî mici ?

Preotulu nu pdte invetiâ dupa unulu sî acelaşi metodu pe toti poporeni sei mari sî mici, ci trebuie sâ faca deosebire intre ei, precumu arata Aposto-lulu Pavelu, de drdee invetiaturile, care cuprindu dog-? mele credintiei, numai cei înaintaţi in vârsta, sî cunoscătorii de elementele doctrinei creştine Ie potu cuprinde, sî cu ele se potu folosi, ear cei tineri potu cuprinde numai invetiaturile mai usidre, precum suntu cele cuprinse in calhechismulu celu micu,

# Aci se nasce pentru preotulu activu îndatorire *de a sci alege cărţile, dupa care sâ liena cu poporenii sei adulţi, sî nevârsnici prelegeri din cathichJsa-tiune; sî adecă celoru adulţi pdte prelege din in-

"terpjretatiunile (Tâlculu) Evangelieloru-depraste-ao»?


116

eeforu tineri înaintaţi in vârsta pana la 20-lea ani, din Mărturisirea orlodocsa; celoru tineri intre 14—20 de ani din Cathichisraulu bogatu sî celoru mai josu de 14 ani din Cathichismulu celu micu; sî tot? acestea cârti si pdte procura' cu pretiu forte moderata din tipografi'a ndstra archidiecesana 1 ) . : §. 81. Cându sâ tiena preotulu cathechisatiune ?

Preotulu are 'a tienea cathechisatiune cu totu prilegiulu, ce i se ofere, ear cu deosebire in dile de Dumineci sî in serbatori înainte de rugăciune de ser'a (vecernea); mai departe preotulu este de regula sî Cathechetulu naturalu alu tinerimei şcolare; deci elu este datoriu a tiene prelegeri din cathechisatiune cu tinerimea şcolare dupa moduln prescrisu din partea Stapânirei sale, si sub nici unu cuVântu sâ nu şe retragă dela acesta a lui îndatorire, câci numai asia merita elu a se chiemă păstoriţi sufletescu, deca vâ instrui in legea lui Dumnedieu atâta j>e poporenii sei adulţi, câtu Si pe cei tineri.

') Aci p<Std cineva presupune, câ recomendându eu procurarea acestora cărţi eathechetice din tipografi'a ndstra archidiecesana, voiescu a introdnce sî a sustiend unu monopolu cu cârti; insa nu este asia; eu nici mai multu nici mai putinu nu dorescu prin lăţirea cartiloru din tipografi'a ndstra ar* . chidiecesana, decâtu aceea, că cartilc ndfre bisericesci sî dogmatice să fia întocmite dupa institntiunile Bisericei ndstre, asia dara să fia corecte si ne- ţ schimonosite, pentruca prea multe cârti, care s'au tiparitu in alte tipogra-. fii suntu icicolea schimonosite, sî in ele s'au vâritu nisce gresieli esenţiali. A [ei- putea sî numi acestea cârti falsificate dar le retacu, căci cu mânga-iere vedu, cumu clerulu sî poporulu nostru are încredere in productele li- • terarii ale1 tipografiei ndstre archidiecesane, sî le procura-acele dupa trebur iţftita s'a din.tfjfegrafi.'a wchîdieces^, ceea ce este proprieteţea lui.


117 *

§. 82. Cum are a se purtă preotulu la prelegeri din Ca* thechjsatiune ?

* Preotulu are a se purta' la prelegeri din cathe-chisatiune cu zelu sî cu intielepciune, ceea ce o vâ oblervă sî dovedi elu, deca preste cuprinsulu obiec-teloru, ce se gasescu in cărţile prescrise pentru ca-thechisatiune, nici "o iota nu va* trece, ci acele le va studia, sî apoi se va strădui, câ sâ Ie predee poporeniloru sei mari sî mici intr'unu limbagiu po-? pulariu.

Despre acesta îndatorire a preotului nostru amu lâmintitu in §-fuIu 186 din Dreptulu Canonicu, aci

mai adaogemu urmâtdrele: I. Cathecketulu in inve* tiatur'a s'a cathechetica sâ se feresca de dovediri silogistice in privinti'a sântei Treimi sî a insusiriloru

. personali ale Dumnedieirii treipostatnice, câci astfeliu de silogîsmuri nu numai nu inaintedia cundscerea sî priceperea poporului in cele dogmatice, ci inca o iducu in confusiune; II. calhechetulu sâ se margi* nesca a espuhe incheeturile Simbolului credintiei in termini generali• III. a nu se Iasă in polemii asu-pr'a altoru biserici; IV. tdta nediuial'a lui «sâ fia îndreptata a face din poporenii sei omeni religioşi, st morali — V. Cathechetulu sâ se nevoiasca a face ascultâtoriloru sei prelegerile de cathechisatiune plar cute, sî interesante ceea, ce ova ajunge, deca ehi sd va acomoda dupa dispusetiunea ascultâtoriloru sei, st


118

* iui. vâ osteni ascultarea sî rebdarea loru cu lucrurile, care nu contribuie Ia religiositatea sî la priceperea loru; — VI. mai consultu este a Uene" timpu scurtu s. e. jumetate de ora, decâtu prea lungu j :a-techisatiune, s. e. preste un'a ora, câci poporulu 'si pierde pacienti'a. s'a sî se instrainCdia de datorinti'a s'a in privinti'a cathechisatiunej.

Cele pâna aci amintite se reducu Ia poporenii cei adulţi; insa tote acestea se intielegu sî pentru catechetu alu tinerimei; Calhichetuhi tineretului de * » totu aru greşi, sî n'aru ajunge cu copii scopulu ca-tichisatiunei, cându <elu in prelegeri aru intrebuintiâji unu limbagiu neobicinuilu, seu necunoscuta copiiloru, seu cându aru intrebuintiâ dovediri silogistice, câci aceste întrecu puterea mintiei sî a priceperii copiiloru. Prin urmare cathechetulu atunci vâ Folosi tineretului, deca cele in calhichismu espuse le vâ es-plic'a tineretului cu cuvinte chiare si usioru inlielega-lore, si deca elu si in inim'a s'a va fi despre cefe esplicate asia convinsu, precumu acele Ie arata in tălmăcire. Deci fâra astfeliu de purtare intielepta nu va putea, ajunge Catechetulu cultura * religionaria nici la poporenii sei adulţi, nici la cei tîneri.

§. 83. Ce direcţiune sa 'sî iee catechetulu in resolvirea problemei sale ?

Cathechetulu in resolvirea problemei sale are sâ *si iee de direcţiune descoperirea lui DumnediBŞ,


119

adecă invetiaturile biblice, care in scurte deducsiuni se cuprindu in catechismele mai susamintite; deca aceste invetiaturi le recundscemu de isvoru sî de regula a credintiei crestiane, atunci trebuie sâ ne tienemu de ele, câ sâ ajungemu la doritulu limanu cu viati'a ndstra. Nici unu limpu, sî nici o epoca nu dovedesce asia de chiaru, câ timpulu sî epoc'a ndstra, ca cu câtu mai multu ne indepartamu dela Sânta Scriptura, sî o negligamu, cu alât'a mai multu ne indepartamu dela Christianismu. Prin urmare numai unic'a âcest'a Dilemma pdte sâ sustee, seu a ne las'a de Chriştianismuj seu de elu a ne tienea strânsu? Catechetulu câ invetiatoriu alu religiei cristiane trebue sâ se tiena de Sânt'a Scriptura, câci aceea este fundamentulu religiei cristiane, sî câci amesuratu doctrineloru dintrâns'a trebuie sâ latiasca religiositatea sî moralulu intre poporenii sei.

§. 84. Un'a disciplina buna este de mai mare val6re, de-câtu un'a doctrina.

Principiulu barbatiloru renumiţi in educatiune in-deobsce merge intr'acolo, ca un'a disciplina buna este de mai mare valdre decâtu un'a doctrina; atunci de principiulu acest'a trebuie sâ se tiena si •atechetulu, adecă sâ observe disciplina, ordinea buna

* atâtu pentru persdn'a s'a, câtu sî pentru catechu-menii sei; câci deca este scopulu catechisatiunei â instrui si a face din ca'.echumeni dmeni religioşi s!


fm0rah\, atunci Catechisaliunea deplinescp instrucţiunea din scdla cu acea deosebire, ca acest'a se face in biserica cu poporenii adulţi sî tineri, sî se estinde nu numai asupr'a puterii intelectuale, ci sî asupr'a culturei morale a catechumeniloru, va sâ dîca, asu-pr'a formarii unui caracteru corectu, adecă purtârei cuvincidse in tdte; este inca cunoscutu, ca cateche-tulu cu multe greutăţi are a se luptă, dar elu sânu slabesca in zelulu chiemarii sale, ci sâ fia statornicii, sî sâ se nevoiasca a delaturâ greutăţile cu adhorta-tinni potrivite impregiurariloru; căci (|e sî poporulu

' Ia inceputulu catechisatiunei cu nebăgare 66 sema va fi câtra catechisatiune, vedindu insa zelulu celu seriosu sî consecuinte alu catichelului, cu care elu compare la Biserica in timpulu destinaţii pentru catechisatiune, se va indemnâ itotu mai multu sî mai multu de a comperâ sî elu; pentru ca care cundsce natur'a por poreniloru nostrii, trebuie sâ recundsca, ca ei buni bucuroşi suntu, a asculta catechisatiune, dar nu suntu dedaţi cu ea, câci timpii vilrigi nu le iertau loru nici o luminare, dar vedîndu ei acum, ca parochulu loru le voiesce binele loru, sî voiesce sâi luminediej fara îndoiala voru urm'a ei vocei unui astfeliu de preotu, pentru care sciu, ca este binevoitoriulu lorij, sî ca voiesce ai adapă cu cunoscintiele religiei sale străbune. Atfeliu purtânduse catechetulu va întări eu insâsi fapt'a sea, că o buna ordine, va sâ dîca,


121

im'a buna disciplina este de mai mare valdre, 3e4 câtu ori ce doctrina, sî câ doctrin'a câtu de buna M fia, nu folosesce fara disciplin'a consecuinte; de aceea sî Apostolulu pretinde .dela Timoteiu, sâ fifc credinciosiloru esemplu cu cuvântulu, cu viati'a, cu dragostea, cu duchulu, cu credinti'a sî cu curatiV I. Tim. capu IV. v. 12. asia dara Apostolulu pre- * tinde dela Timoteiu, pe carele l'au lasatu in EfesU de Episcopu, câ cu lapte sâ dovedesca, câ este vrednicu de a fi Episcopu, ceea ce nu o pdte. Tace fara observarea unei discipline bune raţionale) sî carea tintesce spre edificarea altor'a. ;

Aceste liniamente principiali amu aflatu de bine ale espune in acestu manualu afu Studiului pastoralul sciindu, ca in #tudiulu catechelicu, sî omiliticu se , tractddia prelargu despre regulele, care catechetultt" are a le observa in predarea catechisatiunei câtra poporenii sei mici sî mari. i

§. 85. P6tese neglige invetiarea câhtariloru bisericesci din partea Catechetului? \ ;••

Invetiarea cântariloru bisericesci nu se pdte neglige din partea Catechetului, câci aceea face cuarte inlregildre a catechisatiunei cu atâta mai multu, câci Ia noi nu este in biserica musica instrumentale, ci numai cântare chorale, sî acesta tolu de un'a s'au cui" ti va tu spre mulţiumirea poporului nostru, sî unde «'au neglesu, acolo poporulu nostru au aratatu sî arata o neraultiumire mare, sî neplăcere asupr'a ace-


122

îoru preoli sî invelialori, carii negligu învetiarea copii-loru in cântări bişericesci.

De aceea sî îndatorirea acest'a preotulu sâ o împlinească, sî dupa «e catechisatiunea au tinutu cu tineretulu s. «. jumetate de ora, sâ treca cu elevii sei la cântare, incepându dinlâiu cântările cele mai scurte, precumu: Domne miluiescene; Dane Domne;. Tie Domne; Aminu; sî apoi pe rându <sâ predee Iote cântările ale Liturgiei, ale Rugaciunei de ser'a, Sî de Dimineţi'a. Preotulu trebuie simplu sâ predee cântările, sî fara măiestrie artificidsa, câci acest'a nu pretinde dela elu nici»spirtulu cântayloru bişericesci, nici natur'a elevilorusei catechumeni, Si câci o ase-minea ostenela de cântări maiestridse aru remâne» fara scopu. Mai departe Parochulu catechetu trebuie sâ demânde sî Invetiatoriloru, a intreveni la catechi-satîune, sî la predarea cânlariloru a 11 de fatia, sî a da preotului mâna de ajutoriu fara nici o escusa-Hune; câci pe eelu lenesiu sî nesimlitoriu inve-tiatoriu trebuie parochulu sâ 'lu arete stapânirei sale^ şcolare spre pedepsire pentru astfeliu de nepăsare, câci deca scdl'a nu se pdte desbînâ de Biserica, atunci nici inveliatoriulu nu se pdte des-binâ de parochu, ci are sâ fia in conlucrare har-monica sî statornica pentru crescerea cea buna a scolaritoru sei. .


* 123

# §. 86. Cu ce fac'emu noi inchierea celoru aci tractate?

Inchierea celoru aci tractate noi o facemu in ur-matoriultt chipu; este sciulu tuturoru, carii se ocupa cu literatur'a cartîloru bisericei ndstre, care deosebiţii scriitori le-au compusu sî edatu, cumca intre aceşti scriiori cu dreptu se numera sî Iosita Bin-ghamu Englesulu, carele au scrisu despre' originea sî anticuitâtîle Bisericei ndstre orientale la annlu 1724. sî carele in partea a U. pag. 443 . într'o alucutiune câtra clerulu anglicanu lauda disciplin'a Bisericei ndstre, si o recomenda clerului anglicanu spre* imitare; deci cu alucutiunea acest'a alu lui Iosifu Binghamu incheiamu noi manualulu nostru despre

# Studiulu pastoralu, sî prin trânsulu indemnamu sî rioi clerulu nostru catra împlinirea frumdsei sale chie-tnari. Si asia lasamu sâ urmedia alucutiunea amintita in urmaidrele: Noi dice Binghamu, marturisimu, ca Bis p-ric'a anglicana de presentu infatîsiadia focariulu gloriei sî alu salutei; insa deca credinti'a acest'a se inflaca-resce in noi, atuncea ni se cuvine, câ acest'a sâ o dovedimu sî cu fapte, observându regulele vietiuirei, care Biseric'a orientale primitiva o au inaltiatu la atât'» glorie. In privinti'a acest'a sâ lucrâmu cu circumspectiune, sî altor'a sâ premergemu cu so-

*

brielate, umilinlia, cu mansvetudine, cu dragoste, cu abnegatiune de sine, sî cu consideratiune despre bune precum sî sâ dâmu esempiu in tdte virtuţile creşti-


124

nescl, sî in tdta decurgerea vieţii ndstre sî în s W vârsîrea funcliuniloru ndstre, sa fimu zeloşi, credin-tiosi sî evlaviosi, luândune de modelu disciplin'a bisericei primitive, adecă a bisericei orientale, despre care amu tractatu, sâ ne nevoimu cu afacerile chie-* marei ndstre, nici sâ ne ocupamu cu alte afaceriy aplicându inimile sî timpulu nostru pentru studii fo-lositdre, sî acelea inlrebuintiandu spre adeveratulu fo-tosu alu bisericei, adecă spre zidire crestiniloru, se-Vârsindu acuratu tdle servitiurile dumnedieesci, precum natur'a loru o cere; facându câtra Dumnedieu rugăciuni cu inima venerabunda, flagrante sî devota, apoi in cuvintele ndstre totdeun'a câtra poporulu iiostru indreptânduJe câ nisce cuvinte ale lui Dura--, nedieu cu elocuenti'a scripturei sanie, câ a unei, care «suprinde , celu mai sublimu modu de incredintiare;

invetiaturile ndstre sa aretâmu puritate, gravitate sinceritate, cuvântu sanalosu, care nu se pdte damna; in reprehensiuni sî in intrebuintiarea privatei sî pu* blicei disciplini sâ aveţi prudentia mare, sî sâ deosebiţi feliuritele moravuri intre omeni sî timpulu, st câ sa intrebuintiati tdte cu folosu, sâ aveţi caritate sî misericordie drepta in asprimea vdstra, stradoind» a ridica cu duchulu blandetieloru pe fraţii cei ca-diuti sî declarândule celoru ce remânu in pecalu, iertare, e i sâ-i scdteti din noroiulu păcatului; sâ in*

"«ungiuratiî ori ce cuveatu, amaru sî contumeliosu,,


, . * 125

sr «â nu puneţi pe nimenea vre-o incusatiu-ne ignominiosa, sâ tractaţi pre aceia, carii suntu aseminea noua, fia acei'a mai mari ori inferiori de noi, cu tdla reverinti'a sî cu onorulu cu-yiînciosu, câci nimicu mai mare ofendiculu nu cau-sedia clerului, ca cându unu clericu pe celalaîttt ilu tractedia cu dispreliu; sa inveliali a tiend in tdte unitatea duchului, si a padi legatur'a pacîi cu buna conscienliosilate.sî curafîa in controversiile escale intre cei buni creştini, s? marinimosi sî intielepti in opugnatiunea inimiciloru adeverului; prescurtu sâ dicu: in medîtatiune asupr'a acestor'a sâ petreeetî dîu'a si ndptea, sî consiliile ndstre intr'acolo sâ le in-trebuintiati, câ sâ le folosiţi spre edificare si salute a Bisericei, postpunându propriulu vostru folosu, s utilitatea propria, deca asia cere binele comunu. Ast-feliu de fapte ale ndstre voru arata zelulu vostru, sî toii la acele voru intdrce ochii sei. Astfeliu de ornamente cu onesta tea vietiuirei ndstre împreunate, ne voru face vrednici de sânţii cei primitivi, sî voru înainta, seu sporiulu lucrariloru ndstre, seu nediue-lele ndstre se voru încununa cu mângâiere sî tran-quiitatea consciintiei ndstre, câci ne-amu ostenitu in vi'a Domnului cu credintia. Consiliile cele mai bune, de sî.potu remânea fara folosu, sî ostenelele tcelft mai sincere se potu zadarnici, totuşi niraene sâ nu 1^ mire pentru acest'a-,- scikidu, ca nici invetiaturile


126

lui Christosu, n'au cadiulu tdte pe pamenlu rodi-4

toriu, de sî elu au cuvântalu asia escelentu, precum înaintea lui sî dupa elu nime n'au cuvântatu; de sî intre Iudei au facutu minuni mari sî multe, totuşi aceştia n$âu crediutu in Elu. Tdte acestea se Yedu a fi fostu scrise spre a nostra mangaere, câ sâ nu cademu cu inim'a sî speranti'a, cându oste-nelele ndstre remânu zădărnicite, căci sî Domnulu au parlicipatu din aseminea zadarhieilie. Vâ fi insa pentru noi mângâiere destula, deca vomu putea dîce cu Profetulu: De sî in zadaru ne-amu oslenitu, sl fara folosu amu chieltuilu puterile ndtre, totuşi ju-decat'a este la Iehova, sî oputa nostru lângă Dum-nedieulu nostru, sî ne vomu aduna, sî 'iu vomu mari; înaintea Domnului, sî Dumnedieului nostru val fi tari'a ndstra! Isai'a capu 49. v. 4.

îndreptare.

pag. 19. la Sectiuuea I. vine a se deplini: Despre preotu, sî despre cele ce se tientf de elu.

,j 27. §. 23 vine a se ceti „intinaciune."


Documents

MANUALU - BCU Clujdocumente.bcucluj.ro/.../fg/BCUCLUJ_FG_S4581_1872.pdfMANUALU D K Stadiala pastorala compuşii si edatu de Andrein Barouu de Siagnn'a, Ai'chiepiscopu alu Ardeiului,