Marea Britanie_1945_1990

5/14/2018 Marea Britanie_1945_1990 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/marea-britanie19451990 1/5

Marea Britanie (1945–1990)

Războiul a provocat pierderi materiale şi umane uriaşe pentru MB. Flota britanică a fost distrusă în cea mai mare parte a ei. Producţia industrială şi,

pe cale de consecinţă, exporturile au scăzut. Pe de altă parte, încă din timpulrăzboiului, MB a început să depindă tot mai mult de SUA. După război,începe procesul de descompunere al imperiului colonial. Din punctul devedere al ponderii şi influenţei în relaţiile internaţionale, MB nu mai poatesă-şi impună politica sa de ile internaţionale, MB nu mai poate să-şi impună

politica sa de „echilibru de forţe“, iar apariţia rachetelor intercontinentale auredus la zero poziţia strategică MB ca stat insular.Guvernarea laburistă (1945-1951). Guvernul de coaliţie din timpulrăzboiului a demisionat la 24 mai, iar la 5 iunie au avut loc alegeri

parlamentare, care au fost câştigate de P. Laburitst (menţinerea controlului

statului asupra economiei — naţionalizarea principalelor ramuri aleeconomiei naţionale, mijloacele de transport, băncile). Prim-ministrul adevenit Clement Atlee.Laburiştii naţionalizează Banca Angliei, industria extractivă (carboniferă şide gaze naturale), o parte din întreprinderile metalurgice, transportul internşi aviaţia civilă, statul plătind despăgubiri în valoare de 2,5 mld de liresterline.În plan social, laburiştii au adoptat un şir de legi cu caracter social:• anulează legea din 1927, care interzicea sindicatelor dreptul la grevă;•

reorganizează sistemul de asigurări sociale (plata de indemnizaţii pentrusalariaţi, în caz de boală, de şomaj, de pierdere a capacităţii de muncă);• înfiinţează Serviciul naţional al sănătăţii (1948), prin care a fost instituit

serviciul medical gratuit, sistem care nu a funcţionat decât până în 1951,când s-a introdus plata pentru un şir de servicii medicale.

În 1948, guvernul anulează sistemul cartelelor pentru pâine şi cartofi, deşi pentru alte alimente (carne, lapte sau zahăr) ele s-au menţinut până în 1953.În pofida intenţiilor guvernului privind promovarea unei politici socialecoerente, situaţia economică dificilă a ţării I-a obligat pe acestea să maiatenueze din măsurile adoptate. Cu toate acestea, guvernul laburist a pus

bazele în acea perioadă a aşa-numitului wellfare-state (statul bunăstăriisociale)În decembrie 1945, MB primeşte din partea SUA un împrumut de cca 4,5mld. dolari, care au pus două condiţii: restabilirea schimbului liber al lireisterline în raport cu dolarul şi suspendarea tarifelor preferenţiale. MB aucheltuit banii imediat fără ca să respecte angajamentele asumate faţă deSUA, fapt care a provocat o profundă criză financiară; pentru a-I face faţă,

1



guvernul a decis reducerea importurilor de mărfuri (larg consum şialimente). Tocmai pe acest fond apare iniţiativa americană Planul Marshall,

prin care MB a primit mărfuri în valoare de 2,35 mld. dolari. Cu toateacestea, situaţia economică nu s-a îmbunătăţit, lira devalorizându-se puternic

în raport cu dolarul, sporindu-se dependenţa de SUA. Din 1950, ajutorulamerican, a fost refuzat, autorităţile engleze încercând să promevezeexporturile engleze pe fondul lipsei concurenţei germane şi japoneze. În

pofida unor rezultate economice notabile (în 1951 au fost depăşiţi cu 1/3indicii din 1937), economia britanică nu s-a dezvoltat uniform (s-au dezv.ind. chimică, constructoare de maşini, în timp ce ramuri tradiţionale — textilă, extractivă — nu au mai atins parametrii de dinainte de război).În plan agricol, guvernul a adoptat un plan special, pe patru ani (1947-1951)

pentru dezvoltarea agriculturii şi asigurarea unu preţ minim de cumpărare a produselor agricole.

Guvernarea conservatoare (1951-1964). Politica promovată de către C.Atlee a provocat nemulţumirea nu numai a cetăţenilor, ci şi a laburiştilor,care, pentru a evita diminuarea şi mai mult a autorităţii partidului, au

preferat să organizeze alegeri parlamentare în februarie 1950. Câştigate totde laburişti, aceştia nu au putut să redreseze decisiv situaţia economică aţării şi, în octombrie 1951 au organizat un nou tur de scrutin, câştigat, deaceastă dată de conservatori. Venirea conservatorilor la putere a fostfavorizată de mai mulţi factori:• angajamentul că nu vor continua politica de containment din timpul

războiului rece, şi că voi asigura pacea; pe cale de consecinţă, au promis bune raporturi cu URSS;• au promis intervenţia statului în economie, rezolvarea problemelor

sociale, soluţionarea problemelor muncitorilor (probleme care eraucaracteristice platformei laburiste);

• iniţierea unei politici antiimigraţioniste;• imaginea partidului curat, necompromis în perioada războiului.Caracteristica dezvoltării economiei britanice a fost lărgirea sectorului destat în economie şi implicarea statului în dirijarea proceselor economice(conflicte de muncă, controlul calităţii mărfurilor, a situaţiei din economie

prin politica bugetară, stabilirea de tarife şi impozite, repartizareasubvenţiilor şi materiei prime, acordarea licenţelor). Scurtele perioadă decriză economică au avut drept consecinţă decăderea MB din rândul marilor

puteri industriale. Către sfârşitul anilor ’60, MB se situa ultimele locuri,după producţia pe cap de locuitor, şi pe ultimul loc, după productivitatea

2



muncii, la nivelul statelor capitaliste. De departe, sectorul cel mai profitabilal economiei engleze era agricultura.După destrămarea imperiului colonial, MB a acceptat această realitate,susţinând însă că fostul imperiu a evoluat spre o comunitate de state (care la

mijlocul anilor ’60 îngloba 21 de state cu 750 mil. locuitori).MB a continuatsă le controleze economiile şi viaţa politică, furnizându-le acestora sprijinfinanciar şi tehnic.Guvernarea laburistă (1964-1970). Preluând din nou puterea, laburiştii auiniţiat o serie de programe sociale (îmbunătăţirea sistemului pensiilor şi asistemului de sănătate) şi au renaţionalizat industria metalurgică.La 16 dec. 1964, guvernul, sindicatele şi antreprenorii au semnat „Declaraţiade intenţii“, un acord prin care sindicate se angajau să nu declare greveneautorizate, iar antreprenorii să nu ridice preţurile în mod arbitrar.În plan economic, guvernul a propus un plan de dezvoltare pe 4 ani (1966-

1970), primul în istoria MB, în august 1966 a fost adoptată Legea preţurilor şi salariilor, care reglementa cererile sindicatelor privind creşterea salariilor.Au loc modificări în structura socială a populaţiei: ca urmare a progresuluiştiinţific, raportul între munca fizică şi cea intelectuală s-a schimbat înfavoarea celei din urmă.

MB şi integrarea europeană. Încă de la semnarea Tratatului de laRoma (1957), MB s-a ţinut în afara organizaţiei europene. Mai mult,

britanicii au creat Asociaţia Europeană Liberului Schimb,intenţionând să concureze Piaţa Comună. Interesele industriaşilor

britanici s-au dovedit însă mult mai puternice faţă de statele CEE.Eşecurile ulterioare ale AELS şi presiunile bancherilor şiindustriaşilor au determinat guvernl britanic ca, din 1961, să iniţiezenegocieri de aderare la CEE. Problema aderării a fost una dintre celemai discutate în anii ’60. Laburiştii condiţionau aderare de:apartenenţa la CEE să nu lezeze interesele Commonwelthului;

promovarea unei politici externe independente; garanţii privinddesfacerea producţiei agricole engleze pe piaţa statelor CEE;îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de statele AELS; dezvoltareaeconomică independentă a ţării. Conservatorii se pronunţau împotrivă,

considerând aderarea ca sfârşitul comunităţii britanice.Discuţiile au continuat până în 1971, când MB a obţinut acordulstatelor CEE privind aderarea. În 1972 a fost semnat Tratatul privindaderarea MB începând cu 1 ianuarie 1973. Efectele aderării:îmbunătăţirea calităţii producţiei industriale; intensificarea ritmurilor de creştere a productivităţii muncii.

3



Situaţia din Irlanda de Nord. Cconflictul din zonă îşi are rădăcinileîn secolul XVI, când în regiune au început să sosească în număr marecolonişti protestanţi. Pe lângă substratul religios, la baza conflictuluise mai află şi disensiuni de ordin social (protestanţii deţineau poziţii

superioare în administraţie). Agravarea situaţiei în anii ’60-’70 a fosrt provocată de criza economică (ramurile tradiţionale din zonă — industruia textilă, contrucţiile de nave au devenit nerentabile; creştenumărul şomerilor, apare problema locativă). În 1967, a fost înfiinţatăAsociaţia de luptă pentru drepturile cetăţeneşti în Irlanda de Nord,care avea ca obiectiv abolirea discriminării religioase. În 1969,guvernul dislocă forţe în Irlanda de Nord, fiind promulgată şi o lege

pentru împuterniciri extraordinare (autorităţile aveau dreptul să-Iaresteze fără să-i o judece pe participanţii la acţiunile Asociaţiei deluptă pentru drepturile cetăţeneşti, iar în martie 1972, Parlamentul

local a fost desfiinţat). Toate demersurile guvernului de la Londra s-audesfăşurat în direcţia menţinerii Irlandei de Nord în cuprinsulRegatului Unit.

Guvernarea conservatoare (1979-1990). Primii ani de guvernare s-auconfundat cu o criză economică (reducerea volumului producţiei industriale,creşterea şomajului). Pe acest fond M. Thatcher întreprinde primele măsuricare aveau să stea la baza „revoluţiei“ întreprinsă în MB. Aceasta susţinea cănumai capitalismul poate garanta o libertate reală individului; ameninţareacomunismului trebuie estompată; privatizarea şi reforma sindicatelor trebuie

să fie armele noului conservatorism.Principalele argumente ale guvernului în favoarea privatizării au fost:concernele privatizate urmau să-şi decidă singure strategia de dezvoltare,fără nici un fel de constrângeri financiare din parte Dep. de Finanţe; clienţiiurmau să câştige odată cu dispariţia monopolurilor şi apariţia concurenţei; vafi creată o categorie amplă de proprietari.Pentru stoparea inflaţiei guvernul a preluat controlul asupra emisieimonetare, care trebuia corelată cu situaţia financiară a ţării.Au fost reduse cheltuielile de stat: indemnizaţiile pentru şomaj, investiţiile

pentru învăţământ, pentru sănătate, transport, construcţii de locuinţe.

Esenţa reformelor întreprinse a fost plastic formulată de către premier:„Caşcavalul pe gratis este numai în capcană. Cel care munceşte şi primeştedupă merit nu are nevoie să se trateze şi să înveţe pe gratis“.Resursele financiare ale statului au fost împărţite cu mare grijă. Pentruaceasta, regiunile din MB au fost împărţite în trei categorii: regiuni cu unnivel ridicat al şomajului (regiuni cu dezvoltare specială); regiuni cu un nivelmai scăzut al şomajului (zone ale dezvoltării); regiuni prospere (zone

4



intermediare). Întreprinderile din primele două zone primeau un sprijinfinanciar mai mare în raport cu ultima.Guvernul a stimulat financiar „ramurile noi“ ale economiei, elaborând

programe pentru dezvoltarea şi utilizarea microelectronicii,

microprocesoarelor, roboţilor. Companiile care produceau roboţi industriali primeau de la stat sume cu titlu de ajutor, care reprezentau 25% dincheltuielile de cercetare şi producţie ale unui prototip. Firmele care foloseauroboţi beneficiau de aceleaşi sume.Obiectivul revoluţiei thatcheriste în plan social a fost transformarea naţiunii

britanice într-o naţiune de proprietari. Guvernul a acţionat în două direcţii:vânzarea locuinţelor din fondul locativ care se afla sub jurisidicţiamunicipalităţilor (statul a stabilit preţuri mai mici la aceste locuinţe pentru a

putea fi cumpărate); împărţirea către populaţie a acţiunilor de laîntreprinderile privatizate.

Lupta împotriva sindicatelor. Încă de la început, MT a declarat că lideriisindicali vor să distrugă societatea liberă, iar sindicatele erau purtătoare arevalorilor colectiviste. Din acest motiv, guvernul a luat o serie de măsuri: a)Legea Prior (1980) (interzicea orice manifestaţii şi pichetări ale lucrătorilor,dacă aceştia nu erau membrii ai companiei la care lucrau; limitate uneledrepturi ale sindicatelor); b) adoptarea, în 1982, a Cărţii verzi prin care seinterzicea desfăşurarea grevei în ramurile de bază ale industriei.

5

Documents

Marea Britanie_1945_1990