Mari economişti contemporani

Tătar BiancaClasa a XI a B

Colegiu Economic “Transilvania”Profesor: Bălan Sorina

Notiuni introductive Gunnar Myrdal John Kenneth Galbraith Raul Prebisch Celso Furtado Arghiri Emmanuel Irma Adelman George A. Akerlof Armen Alchian Bibliografie

Cuprins

Economia contemporana este economia de piata aflata intr-un diferit stadiu de dezvoltare.

În sens larg, radicalismul cuprinde ansamblul curentelor şi teoreticienilor de orientare reformistă şi contestatară în raport cu gîndirea economică convenţională modernă şi contemporană.

În sens îngust, radicalismul reprezintă un curent de gîndire economică contemporan, care a luat fiinţă în deceniul al cincilea al secolului al XX-lea şi s-a dezvoltat pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a acestui secol.

Noțiuni introductive

  Economistul suedez Gunnar Myrdal (1898-1987) a fost o personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice şi

politice suedeze şi internaţionale. A funcţionat ca profesor şi cercetător, ca secretar al Comisiei Economice a ONU pentru Europa, a fondat Institutul Naţional de Studii Economice din Stockholm şi în ultima parte a vieţii, a militat pentru pace şi dezarmare. În 1974 a fost distins, alături de F.A.v.Hayek, cu Premiul Nobel pentru economie. Este autorul lucrărilor Teoria economică şi regiunile subdezvoltate (1960) şi Sfidarea sărăciei mondiale. O schiţă de program mondial împotriva sărăciei (1970).

Ca şi alţi oameni de ştiinţă din generaţia sa, G.Myrdal a susţinut că un bun economist ar trebui să se preocupe de nevoile oamenilor privite în ansamblul lor, şi nu doar de cele strict economice. În opinia sa, orice teorie economică porneşte de la o judecată de valoare cu caracter politic. Analizele ştiinţifice nu pot, indiferent de gradul de onestitate profesională al autorilor, să depăşească aceste judecăţi de valoare. G.Myrdal s-a disociat de teoriile neoliberale privind comerţul internaţional, susţinute de unii exponenţi ai Şcolii de la Stockholm. În opinia sa, adoptarea unei politici comerciale liberschimbiste accentua diferenţele de preţuri şi de productivitate dintre exporturile ţărilor dezvoltate şi ale celor în curs de dezvoltare în detrimentul ultimelor. Înlăturarea sărăciei din ţările foste coloniale din Asia şi Africa impunea atît o largă cooperare economică şi politică între statele lumii, cît şi creşterea rolului organismelor internaţionale specializate. Economistul suedez se numără printre principalii teoreticieni contemporani ai statului-providenţă, pe care îl privea ca expresie a întrepătrunderii intereselor tuturor grupurilor sociale. El aprecia că autorităţile publice aveau datoria să asigure cele mai bune condiţii posibile de educare, locuit, ocrotire a sănătăţii şi asistenţă socială. În acelaşi timp, el a atras atenţia asupra birocratizării crescînde a instituţiilor statului, pe care o atribuia manipulării unor obiective generale în favoarea unor interese de grup şi individuale. Adept al dirijismului economic, G.Myrdal s-a distanţat de unele soluţii keynesiene. Astfel, el a susţinut ideea, aparent paradoxală, că intervenţia statului în economie este necesară, în primul rînd, în perioadele de avînt economic, pentru a stimula investiţiile şi a pune astfel bazele unei dezvoltări durabile.

 

Gunnar Myrdal

John Kenneth Galbraith este unul dintre cei mai cunoscuţi şi în acelaşi timp, cei mai controversaţi economişti contemporani. Originar din Canada, el s-a stabilit de tînăr în SUA, unde a studiat economia agricolă şi zootehnia, după care a urmat studii de economie teoretică. A fost profesor la universităţi de renume (Harvard, Princeton), editorul unor publicaţii influente, consilier economic prezidenţial şi înalt funcţionar internaţional. Format sub influenţa instituţionalismului, J.K.Galbraith a devenit, începînd din deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, exponentul radicalismului nord-american. În lucrările sale Capitalismul american (1950), Societatea abundentă (1958) şi altele, folosind un stil direct şi evitînd formalizările matematice, s-a adresat publicului larg şi nu doar cercurilor de specialişti. Din acest motiv, unii colegi de generaţie, printre care P.A.Samuelson şi P.Drucker, l-au considerat un publicist talentat, dar nu un veritabil om de ştiinţă. Referindu-se la teoria liberală neoclasică privind libertatea de alegere a consumatorilor, J.K.Galbraith observa că interesele marilor întreprinderi şi cele ale masei consumatorilor sunt diametral opuse în privinţa nivelului preţurilor, volumului producţiei şi alocării resurselor materiale. În realitate, producătorii nu se află în slujba intereselor consumatorilor, ci exercită o influenţă tot mai puternică asupra opţiunilor acestora, ca şi asupra societăţii în ansamblul ei.

Pentru a contracara în mod realist această influenţă, pe care o considera dăunătoare, el nu propunea dizolvarea trusturilor şi a concernelor, ci consolidarea contraponderii acestora, reprezentată de sindicate şi asociaţii ale consumatorilor. J.K.Galbraith a dezvoltat teoria, de inspiraţie instituţionalistă, a destructurării pieţelor. Potrivit acesteia, în economie şi societate se manifestă mai multe centre de putere, între care nu predomină armonia, ci confruntarea pentru impunerea propriilor interese. Studierea acestor centre de putere face necesară analiza atît a factorilor economici, cît şi a celor extraeconomici. La scara economiei naţionale, acest fapt impunea intervenţia statului în vederea armonizării intereselor generale cu cele de grup şi individuale. La scara economiei mondiale, se impunea adoptarea unor norme general valabile privind desfăşurarea relaţiilor economice dintre ţări, redistribuirea veniturilor din comerţul mondial în favoarea ţărilor mai puţin dezvoltate şi adoptarea unor reforme instituţionale în consens cu interesele ţărilor în curs de dezvoltare. Economistul american s-a ilustrat ca un critic fervent al risipei din societăţile bogate. Stimulînd cu precădere ramurile economice rentabile, economia privată nu s-a arătat capabilă, considera el, să satisfacă nevoile adevărate ale societăţii, în special în materie de asistenţă socială, locuinţe şi educaţie.

John Kenneth Galbraith

Raul Prebisch (1901-1987), personalitate de referinţă a gîndirii economice contemporane, este întemeietorul radicalismului latino-american. El a cunoscut, în perioada sa de formare, lucrările lui M.Manoilescu, publicate în limbi de circulaţie internaţională, precum şi ale altor economişti de orientare protecţionistă şi corporatistă. Sub influenţa acestora, el şi-a dezvoltat propria doctrină, pe care a expus-o în lucrarea Dezvoltarea economică a Americii Latine şi principalele ei probleme (1950) şi a recomandat-o, în calitate de secretar al Comisiei Economice ONU pentru America Latină (C.E.P.A.L.), în vederea aplicării în statele membre. Potrivit doctrinei sale, principalele cauze ale apariţiei şi adîncirii fenomenului subdezvoltării sunt structurile asimetrice din economia mondială şi relaţiile inechitabile din comerţul internaţional. Studiind evoluţia economiei mondiale contemporane, R.Prebisch a pus în evidenţă decalajul dintre „centrul" şi „periferia" acesteia. Prin conceptul de „centru", el înţelegea ansamblul statelor dezvoltate avînd economie de piaţă, iar prin „periferie", ansamblul statelor în curs de dezvoltare. Teoriile liberale clasice şi neoclasice ale comerţului internaţional avantajau ţările industrializate şi subminau economia celor în curs de dezvoltare, prin importuri ieftine şi ruinarea ramurilor tradiţionale. Pentru remedierea acestei situaţii, economistul argentinian recomanda industrializarea rapidă a ţărilor în curs de dezvoltare prin politici comerciale protecţioniste şi substituirea importurilor.

În ultima parte a activităţii sale, evaluînd rezultatele contradictorii ale aplicării recomandărilor sale, R.Prebish şi-a nuanţat opiniile. Procesul de industrializare, considera el, urma să aibă în vedere adoptarea unor măsuri de control al preţurilor la nivel mondial, asociate cu integrarea regională şi acordarea unui tratament preferenţial în relaţiile economice dintre statele partenere.

Raul Prebisch

Economistul brazilian Celso Furtado, autorul lucrării Dezvoltare şi subdezvoltare (1966), a studiat relaţiile de dependenţă economică existente între ţările agricole şi în general, mai puţin dezvoltate şi cele dezvoltate, care dominau comerţul mondial. În opinia sa, structura economică a ţărilor în curs de dezvoltare a fost deformată ca urmare directă a poziţiei lor dependente în schimburile internaţionale.

 

Arghiri Emmanuel Economistul francez Arghiri Emmanuel a sintetizat, în lucrarea sa

Schimbul inegal. Eseu asupra antagonismelor din raporturile economice internaţionale (1969), argumentele economiştilor radicali privind caracterul inechitabil al schimburilor economice dintre ţările dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate. Totodată, el s-a referit la decalajul dintre nivelul salariilor din cele două grupuri de ţări pentru a explica diferenţele existente între preţurile la exporturile acestora.

Celso Furtado

Irma Adelman - Nascuta in Romania, a crescut in Statele Unite obtinandu-si toate titlurile universitare la Universitatea din California, Berkeley. A fost profesoara la Berkeley, Stanford, John Hopkins, Northwestern, Maryland si in Leiden (Olanda). A lucrat si pentru Banca Mondiala. Cele mai importante contributii ale sale in cadrul economiei incearca sa aplice modelele matematice in planificarea dezvoltarii. A folosit tehnici de analiza cu variabile multiple pentru studierea interactiunilor dintre fortele politice, sociale si economice in tarile in dezvoltare.

Irma Adelman

George A. Akerlof - s-a nascut in New Haven, Conneticut. Si-a terminat studiile la Universitatea din Yale in 1962 si a obtinut doctoratul la Masachussettes Institute of Technology in 1966. Este profesor la Universitatea din California, Berkeley. A fost profesor si la Universitatea din Harvard si la London School of Economics. A lucrat si la Institutul de Statistica Indiana, Consiliul de Asesori Economici al Presedintelui Statelor Unite, la Sistemul de Rezerva Federal (1977-78) si la Brookings Institution. A obtinut Premiul Nobel in Economie in 2001, impreuna cu A. Michael Spence si Joseph E. Stiglitz "pentru analizele sale asupra pietelor cu informatii asimetrice". De asemenea, a primit doua premii onorifice din partea Universitatilor din Zurich (2000) si Antwerp (2001). A demonstrat cum, pe o piata, vanzatorii care detin mai multe informatii privind calitatea produselor decat cumparatorii, ii pot influenta pe acestia din urma sa cumpere produse de calitate inferioara. De asemenea, s-a preocupat de problemele intampinate de batrani in gasirea asistentei medicale individuale si de discriminarea minoritatilor pe piata muncii.

George A. Akerlof

Armen Alchian - Californian din nastere, Armen Alchian a terminat studiile si si-a luat doctoratul in 1944 la Universitatea din Stanford. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a intrat sa lucreze ca economist la RAND Corporation pana ce in 1964 s-a angajat ca profesor la UCLA. Armen Alchian este unul din fondatorii economiei moderne, acel camp pe care unii il numesc "Noua Economie Institutionala" si altii "Noua Economie Politica". In articolul sau "Incertitudine, evolutie si teoria economica", a introdus in 1950 argumentul supravietuirii darwiniste ca forma de explicare ca, chiar daca in realitate companiile nu pot actiona de forma maximizatoare, exista mecanismul concurentei pietelor ce actioneaza ca un proces natural ce elimina firmele ce nu si-au maximizat beneficiile: din aceasta cauza in orice moment companiile supravietuitoare pot fi considerate maximizatoare. Alt articol seminal al lui Armen Alchian este "Production, Information Costs and Economic Organization", publicat in 1972 in colaborare cu H. Demsetz. si care se referea la o generalizare a teoremei lui Coase.

 

Armen Alchian

Volumul ‘’ Mari economisti’’, Editura Universităţii Româno-Americane, 2011

http://www.conspecte.com/Institutionalismul-si-radicalismul/radicalismul.html

http://www.eumed.net/ecorom/I.%20%20Stiinta%20economiei/5%20scurta_istorie_a_gandirii_econom.htm

Bibliografie