19 ani, V.B., Student:

Simteam ca ma strange o gheara invizibila de gat.

Nu mi mai suportam familia, mama, fratele. Furasem totul din casa, sa vand, sa-mi

procur doza.

Acum nu mai am bani… Nu stiu cum, fur, fac ceva, omor, si tot fac rost.

Simti ca durerea oaselor te ameteste crunt, ca innebunetsi la propriu, iti dau lacrimile si te

gandesti ca venele astea pline de intepaturi sunt atat de goale…si cu fiecare clipa care trece,

nu ai cu ce sa le umpli si sa-ti domolesti durerea asta fizica!

Traiesc cu spaima ca maine voi fi mort daca nu mai iau! Nu pot scapa, am fost la

dezintoxicare dar nu mai pot. Am vointa anihilata, nici macar dragostea fata de cei dragi nu a

invins in cazul meu. Durerile astea fizice, crunte, faptul ca nu poti respira si starea de sevraj te

omoara la propriu.

Sunt sclav si orice as face, nu mai pot scapa. Tremur uite, si acum, vezi? (arata

mainile care strang crunt o sticla de apa minerala, tremurand haotic).

Am 19 ani , stii? Daca te uiti la mine, imi dai cu cel putin 10 ani mai mult. Mi-am furat

singur tineretea si sigur mor. Ai mei sunt disperati, mama e in depresie de un an. Au incercat

tot, si politie, si tot.

Mai, cand nu iti iei doza (si acum sunt de cativa ani pe heroina) simti ca efectiv te

spargi in mii de farame si pierzi contactul, simti ca nu mai ai puncte de reper si ti-e atat de

erau….

Trebuie sa iau doza, sa-mi revin kiar si pt cateva minute de falsa rezistenta…deja nu

mai e placere, e sclavie… altfel te omori luandu-ti gatul.

La inceput luam lsd sau iarba… acum heroina… inainte le combinam… Cand imi iau

doza, simt o indiferenta si o detasare…nu iti mai pasa de nimic, esti linistit. Cand iti revii

dupa ce trece efectul, doresti linistea aceea inapoi. Nu vrei sa ti mai tiuie urechile. Nu vrei sa

mai vezi pisici pe pereti, fiare in minte scormonind in creierul deja gol.

Culmea e ca, in momentul efectului, ti se acutizeaza simturile. Te simti cel mai cel.

Apoi, trece efectul si nu mai simti nimic, dar NIMIC pt nimeni, nici macar pt tine.

Ce simti, e fizic… durerea crunta, furia ca nu ai doza, indiferenta… incepi sa te tai pe

brate cu un cutit, ca sa maschezi durerea sevrajului cu alta durere, dar nu scapi. Poate scapa

cei cu adevarat puternici. E marea mea dragoste, sunt cu totul al drogului. Nu-mi mai apartin

mie insumi.

Ma uit la voi, astia din jur si de pe strada. Dragoste? Neah. Viata frumoasa? Ce e aia?

Ma intrebi de ce am inceput sa iau? Nu am sa-ti spun ca am inceput pentru ca tata o

batea pe mama, sau pentru ca frate meu e bolnav psihic, sau pentru ca nu aveam bani de una si

alta, nu! Nici macar pt ca aveam anturaj care se ocupa cu asa ceva.

Nu, a fost alegerea mea si numai a mea. Am ales un drum de pe care nu vreau sa ma

intorc, nici macar cu riscul mortii. O idée as vrea, dar durerea este mai puternica decat mine.

Nevoia, simtul!

Ma uit la mama si nu simt decat mila. Fata de ea, de mine, de toti cei din jur, caci le-

am furat si lor vietile. Si cu toate astea, abia astept urmatoarea doza. Nu imi doresc deloc sa

ma trezesc dimineata si sa nu am doza…e atat de parsiv drogul!

"Am inceput sa ma vad urmarit. M-am sechestrat singur in casa, am mutat mobila, am blocat

usi, ferestre, tot. M-am urcat in copac, pe casa, ca vine sa ma ia nu stiu cine, ca vine sa ma

omoare. Incet, incet innebunesti".

"Sunt mult mai periculoase decat heroina si orice alt fel de droguri. Aceste substante au un

efect direct asupra sistemului cardio-circulator. Se intalnesc decese prin tahicardii cardiace,

aritmii", spune Dr. Lucian Vasilescu, Seful Sectiei de Dezintoxicare de la Spitalul Obregia.

"'Am vrut sa ma spanzur, mi-am pierdut serviciul, mi-am pierdut prietenii, mi-am nenorocit

familia. Mama mea de la 80 de kilograme a ajuns la 40. Mi-am vandut masina, mi-am vandut

calculatorul, hainele, nu se mai intelegeau cu mine, am dat cu picioarele in usa, am spart

geamul la dormitor, am dat in tatal meu, a chemat politia de citeva ori"

La început nu prea ştiam care este treaba cu chestia asta“, îşi începe istorisirea Andrei. „A fost

o curiozitate. Am colegi mai mulţi din oraş care erau deja consumatori. Am ezitat la început

să consum şi eu. M-am băgat mai mult din curiozitate şi la insistenţele lor. Ştii cum e, dacă nu

te bagi în ceva, nu eşti în trend. E la fel ca în modă“, a spus Andrei. Deşi începuse să se simtă

rău, Andrei a continuat să consume etnobotanice, pentru că se întâmplase inevitabilul,

devenise dependent… „Mi-a fost rău la început, dar nu ca să ajung la spital. A început să îmi

placă şi acum consum mult mai des. E o senzaţie aparte. Avem un loc de unde le cumpărăm.

Cei de acolo ne cunosc deja şi nu avem probleme cu procuratul. Mai e şi iarbă mai tare, pe

care nu o au în vitrină, dar aia se dă mai mult pe sub mână. Ştii cum e garda, diverşi dubioşi şi

nu prea ai încredere în oricine. Banii îi am de acasă de la părinţi, dar mai fac şi eu diverse

combinaţii. Asta e viaţa, ştii cum se face. Trebuie să te mişti. Nu ştiu dacă voi renunţa la

treaba asta“

„A venit un coleg cu ideea. Am cumpărat etnobotanice și am zis să ne drogăm înainte de oră.

Am pus bani, 10 lei costa, se numea catana și am rulat o țigară, am fumat-o la început, a fost

placut, apoi tenisunea s-a ridicat până la cer. Mi s-a făcut rău, a venit ambulanța, am mers la

spital, am suferit vreo 2-3 ore. Am crezut că o să mor, capul mi-era ca un boiler”

"Au halucinaţii pe care le cred adevărate", arată Mihaela, medic psihiatru. "Săptămâna

trecută, a fost adus un tânăr care şi-a tăiat patul cu toporul pentru că i s-a părut că este urmărit

de mai multe persoane şi acestea se ascundeau sub pat".

Sper ca stiti ce ravagii produc plantele etnobotanice asupra creierului si fizicului tinerilor

nostri, saracii de ei. Eu tocmai am iesit de la dezintoxicare, dintr-un asemenea spital, mai

exact de la Sfantul Stelian. Am vazut tineri care îsi mancau fecalele, care se bateau cu

demonii, care stateau în pat nemiscati de luni întregi, care se ascundeau sub pat sau prin WC-

uri, care aveau crize în care spuneau ca vin peretii înspre ei si devin ca niste foi de subtiri,

care se plangeau ca au singur gand în minte, adica, spre exemplu, sa îti vina, în continuu, fara

oprire, 24 din 24, gandul: masa, masa, masa, masa, masa, masa, fara sa poti sa rostesti altceva

decat acel cuvant, am vazut tineri cu picioarele taiate din cauza ca se infectasera pe dinauntru,

caci aceste substante ard, da, ard pielea si tot ce ating, am vazut tineri care îsi dadeau drumul

de la balcon pe ghena de la gunoi, cu orice pret, pentru a evada si pentru a se droga din nou,

caci atunci cand te apuca criza nu te mai intereseaza nimic altceva, am vazut parinti pe

jumatate paralizati din cauza sutelor de copii care mor saptamanal, sau ajunsi în spitale de

nebuni, am vazut un tanar care avea 20 de kilograme si care ramasese în coma, numai la mila

lui Dumnezeu, caci doctorii nu îi mai gaseau vena unde sa-i bage acul perfuziei, toate venele

fiindu-i distruse din cauza prea multelor injectii facute, am vazut tineri carora le curgeau

pieile de pe ei, caci asta este una dintre reactii, asa cum serpii isi schimba pielea, am vazut

tineri care nu mai ajungeau la toaleta, caci aceste substante îti distrug, uneori pentru

totdeauna, colonul, stomacul si functiile de retentie, am vazut tineri care erau asteptati de catre

haite de tigani la iesire, haite de tigani camatari, la care erau datori cu zeci de milioane, etc.

etc. etc. etc…

“Aveam 18 ani când am experimentat marijuana. Prima oară am fumat ocazional. Eram DJ la

un club şi inevitabil am intrat în contact cu drogurile. Treptat am căpătat dependenţă. La 20 de

ani nu-mi mai erau de ajuns dozele de marijuana şi am trecut la ţigarete cu heroină. Îmi

doream senzaţii tot mai puternice, aşa că la 22 de ani am ajuns să-mi injectez heroina. Am

contractat credite, am furat, am luat bani de acasă fără ştirea părinţilor. Atunci nu puteam

gândi altfel. Nici nu ştiam bine ce fac. Aveam dureri groaznice, de care scăpam doar dacă îmi

luam doza necesară. La 23 de ani am încercat primul tratament de dezintoxicare. Am ajuns la

un moment dat când nu-mi mai doream niciun fel de drog. Dar minunea n-a ţinut mult. Patima

era mare şi am ajuns iarăşi consumator. Am consumat zece luni etnobotanice şi am ajuns de la

68 la 52 de kilograme. Ca şi consummator de droguri de mare risc am putut să fac imediat

diferenţa. Sincer, etnobotanicele sunt un dezastru, pe lângă heroină sau marijuana. Cine ştie

din ce chimicale sunt făcute. Recunosc, am greşit. Mi-am irosit o parte din viaţă, dar nu este

totul pierdut. Am o experienţă şi vreau să o împărtăşesc celor care sunt tentaţi să urmeze cale

spinoasă a drogurilor”.